NEW EUROPE COLLEGE...neprimitoare, Africa îl sperie pe omul alb. Tema „iluziilor pierdute” este prezentã în jurnalele de cãlãtorie, iar de aici trece în literaturã, în

NEW EUROPE COLLEGE

LOST IN SPACE

Edited by Augustin Ioan

ISBN 973-85697-6-1

This volume is published by the New Europe College aspart of the RELINK publication series

Copyright © 2003 – New Europe College

357

AFRICA – CELÃLALT SPAÞIU

SIMONA CORLAN-IOAN

Locul Celuilalt poate fi oriunde dincolo de mediul naturalºi securizant al patriei Identitãþii. Spaþiul Alteritãþii se „defineºte”prin inaccesibilitate, care nu se reduce numai la aspectele strictgeografice (izolare prin existenþa unui deºert, lanþ muntos saupãduri virgine), ci le implicã ºi pe cele sociale, mentale ºiculturale. Între spaþiile Sinelui ºi Celuilalt se situeazã zone deaculturaþie, de influenþã reciprocã sau de tensiune în funcþiede situaþia imediatã.1 În multitudinea de probleme pe care legenereazã o cercetare asupra exterioritãþii am ales spre analizãimaginile prin care se reprezintã lumii franceze spaþiul Africiisud-sahariene urmãrind etapele descoperirii, cuceririi ºi luãriiîn posesie pe parcursul secolului al XIX-lea. ReprezentãrileAfricii Negre în intervalul cronologic ales oferã, pentru oinvestigaþie din perspectiva istoriei imaginarului, inepuizabilevariante de interpretare. Dacã la începutul secoluluinecunoaºterea lãsa liberã imaginaþia sã creeze, pe mãsurã cespaþiul continentului negru se dezvãluie europenilor, primelereprezentãri se recompun, iar imaginarul va suplini ºi chiarva înlocui realitatea.

1 Problema spaþiilor Alteritãþii a fost tratatã în studiul lui Helene Ahrweiler,„L’Image de l’Autre et les mecanismes de l’Alterité”, în XVIe Congresdes Sciences Historiques, Rapports I, Grands Themes, Methodologie,Sections Chronologiques, Stuttgard, du 25 Aout au 1e Septembre,1985, pp. 60-65.

358

Lost in Space

Africa Neagrã pe care lumea europeanã o „descoperea”în primii ani ai secolului al XIX-lea este o creaþie a cãlãtorilor.În ce mãsurã ea este „conformã cu realitatea” este greu dedeterminat. Cãlãtorii sunt preocupaþi sã descrie prin scris ºisã-i facã astfel pe cei de acasã sã cunoascã un spaþiu de dincolode propria lor patrie. A descrie înseamna a vedea ºi a facevãzut, a spune ceea ce a fost vãzut ºi nimic din ceea ce nu afost vãzut. Ochiul dã seama, el este ºi martor, raportor ºi instanþãsupremã, iar povestea devine adevãratã mai ales pentru cãinformaþia s-a nãscut din observaþie directã. Prin descriere seconstruiesc douã lumi, una în care se povesteºte ºi una desprecare se povesteºte, iar povestitorul trebuie sã gãseascãelementele prin care sã realizeze traducerea. În procesul deîntâlnire a douã lumi prin traducere, în descriere, intervin maimulte elemente de condiþionare analizabile la nivelul manifestºi latent al discursului. F. Hartog prezintã în lucrarea Le Miroird’Herodot2 mai multe tipuri de realizare în relatãrile decãlãtorie a transpunerii lumii Alteritãþii în cea a Identitãþii. Celmai comod dintre procedeele de desluºire a Celuilalt pare a fimarcarea diferenþelor. Cel ce descrie are grijã sã subliniezecu precãdere elementele care deosebesc cele douã spaþii ºimai mai puþin ceea ce le apropie. Prin procedeul inversiunii,ºi el frecvent în relatãrile exotice, ºi în construcþiile utopicecei doi termeni, Eu ºi Celãlalt, se transformã, Celãlalt devenindastfel inversul Eu-lui. ªi în acest caz diferenþa este marcatã,dar se încearcã înþelegerea ºi asumarea ei, cãlãtorul dând seamadespre o Alteritate care altfel riscã sã rãmânã opacã. În ambelecazuri cele douã lumi se reunesc în discurs prin comparaþie.

2 F. Hartog, Le Miroir d’Herodot. Essai sur la représentation de l’autre(Nouvelle edition revue et augmentée), Paris, Gallimard, 1991,pp. 224-271.

359

3. Public Place – Private Spaces / Loc public – Spaþii private

Spaþiul Celuilalt este apropriat prin desluºirea elementelorcomune ºi marcarea desosebirilor. Atunci când un termen dinlumea despre care se povesteºte nu are echivalent în lumea încare se povesteºte intervin transpoziþia ºi analogia. Un alt spaþiutrebuie interpus ca prin el sã se realizeze reprezentarea dinaproape în aproape. Pentru cã procesul de traducere serealizeazã între douã repere foarte precise „ochiulobservatorului” ºi „urechea destinatarului”,3 parcursul nu estedeloc liniar. Ochiul vede ceea ce este obiºnuit sã vadã ºiurechea aude ceea ce este obiºnuitã sã audã. În acelaºi timp,„rebelii” în opoziþie cu propriul lor context social-politic ºiedificat, vor celebra regiuni de pe continent chiar ºi atuncicând realitatea nu corespunde propriilor lor convingeri.Cãlãtorii care au vãzut Africa, în contact cu realitatea percep,dar în acelaºi timp creeazã. Aceastã concluzie exasperantãrelativizeazã o distincþie între cei ce au vãzut ºi cei care doarpretind a fi vãzut, textul lor fiind exclusiv creaþie a imaginaþiei.

Romanele cãlãtoriilor extraordinare au ca bazã în alcãtuireinformaþiile din jurnalele cãlãtorilor. În unele cazuri lecturaprealabilã orienteazã discursul fãcându-l sã se constituie într-ocombinaþie de informaþii preluate din diferite surse ºicombinate dupã dorinþa autorului. În altele, cãlãtorul-scriitorse „angajazã” cu pasiune într-un periplu: creeazã trasee,descrie locuri iventându-le nume ºi investindu-le cucaracteristicile pe care el sau publicul sãu se aºteaptã sã ledescopere. Tot de la informaþiile cãlãtorilor pornesc în analizeºtiinþifice ºi elaboreazã teorii despre continentul african ºioamenii de ºtiinþã ai secolului al XIX-lea. Preocuparea pentruadevãr însoþeºte analiza surselor ºi determinã maniera în carecunoºtinþele sunt transpuse ºi valorizate în lucrarea ºtiinþificã.

3 Termenii sunt folosiþi de F. Hartog în lucrarea citatã, pp. 271-282.

360

Lost in Space

Lucrãrile de geografie sunt cele mai generoase în informaþiidespre Africa Neagrã. De altfel, membrii societãþilor degeografie se implicã direct în procesul de explorare alcontinentului alcãtuind chestionare cu probleme la care artrebui sã rãspundã cãlãtorii orientând astfel observaþia directã.De altfel, ei nu ezitã sã porneascã în explorarea continentuluiºi nu de puþine ori la întoarcere ocupã catedre de geografie launiversitãþi importante din Europa (H. Barth sau Oskar Lenz)ca omagiu adus eforturilor depuse pentru propãºireacunoaºterii.

Jurnalele de cãlãtorie reprezintã sursa principalã, în primajumãtate a secolului al XIX-lea, ºi pentru articolele de presãcare au drept subiect misterioasa Africã Neagrã. Dupã 1890redacþiile îºi vor trimite proprii reporteri pentru a obþineinformaþii din noile colonii sau de pe scena confruntãrilormilitare. Imaginile vehiculate prin presã sunt supuse celor maivariate tipuri de distorsiuni. Revistele societãþilor de geografiesau de antropologie, care au un public specializat ºi nu suntpreocupate de creºterea vânzãrilor, iar la redacþia cãrora sosescdirect cele mai multe informaþii, transmit imaginile care suferãcele mai simple condiþionãri. Total diferit est cazul revistelorilustrate în care imaginea fiind „votatã” de cumpãrãtor suferãdistorsiuni multiple. Informaþiile sunt alese în funcþie de ceeace publicul cititor doreºte sã citeascã ºi apoi ele sunt modelateprin accentuarea pe elementele care marcheazã diferenþa.Viziunea proiectatã este „îmbibatã” de idei ºi principii caretrebuie sã genereze anumite reacþii afective ºi axiologice. Deºise lucreazã cu aceleaºi cuante de informaþie, natura textului(publicistic, ºtiinþific, literar) orienteazã interpretarea acestordate brute pânã într-acolo încât rezultatele diferã dramaticunele de altele.

361


1. Africa pãmântul tuturor posibilitãþilorÎncadrarea reprezentãrii geografice a continentului african

în spectrul mai larg al temei Terra Incognita, valabil pentruspaþiul american, poate fi argumentatã. Trebuie, însã, precizatcã pentru nimeni în veacul al XIX-lea realitatea geograficã aAfricii nu mai era o surprizã. Cunoscute cu precizie erau doarregiunile de coastã, iar explicaþiile pentru aceastã întârzieresunt multiple, între ele imaginarul având un statut privilegiat.Deºi existenþa continentului era realitate incontestabilã,imaginile transmise Europei au trãsãturile încadrabile înparadigma mai largã a unei alteritãþi spectaculare aceeaºi ºi încazul Americii.

Pãmântul Africii se înfãþiºa europeanului doritor deaventurã sau de cunoaºtere ca pãmânt al tuturor posibilitãþilor.Frumuseþea ºi atracþia Africii dispar atunci când europeanulalege sã cerceteze continentul. Frumoasã de departe, darneprimitoare, Africa îl sperie pe omul alb. Tema „iluziilorpierdute” este prezentã în jurnalele de cãlãtorie, iar de aicitrece în literaturã, în lucrãrile ºtiinþifice ºi în articolele dinpresã. Monstruozitatea ºi frumuseþea sunt cele douã atributeîn funcþie de care se construieºte în mentalul colectiv alsecolului al XIX-lea reprezentarea lumii africane. Cãlãtorii suntcei care vor insita asupra impedimentelor geografice în caleaexplorãrii ºi cei ce vor da „consistenþã” imaginii Africii Negreca infern terestru. Ei sunt unanimi în a invoca lipsa de apã,cãldurile copleºitoare sau ploile fãrã sfârºit, nisipul fin ºialunecos care îngreuneazã deplasarea, lipsa de hranã ºi nu înultimul rând ferocitatea animalelor de pradã. Revista Journaldes voyages publica în 1824 relatarea de cãlãtorie în interiorulAfricii a marinarului american Jonathan Washington Muggs.Informaþiile despre condiþiile climaterice pe care le-a pututsuporta, poate doar datoritã originii sale africane (conform

362

Lost in Space

datelor oferite de revistã, cãlãtorul ar fi fost fiul unui americanºi al unei sclave originarã din Tombouctou), nu sunt menite aîncuraja nici cel mai îndrãzneþ aventurier:

„Il a trouvé près de Beromaya une profonde vallée entouréedes montagnes de mines de plomb: l’intensité de la chaleurétait si grande que les rayons du soleil, en fondantcontinuellement le métal, avaient formé un lac de plombd’une étendue considérable… Le lac est horiblementinfesté de salamandres que l’on prend d’une manière fortcurieuse.”4

Cel ce a consemnat povestea lui Muggs îºi asigurã cititoriicã marinarul ce a supravieþuit naufragiului ar fi dorit sã asigureinformaþii exacte despre temperatura din valea înconjuratãde munþi, dar cãldura ar fi fost atât de violentã încât i-ar fidistrus termometrul.5 Tocmai aceste sumare informaþii despreclimatul din zona în care s-ar fi aflat situat necunoscutul oraºTombouctou sunt aduse în sprijinul veridicitãþii celor relatatede americano-tombouctian. Muggs a ajuns cu siguranþã pânãîn Tombouctou, noteazã redactorul revistei Journal desvoyages, dacã ar fi confundat aceastã zonã cu o alta din Africasau dacã doar ºi-ar fi imaginat cãlãtoria nu ar fi avut cum sãofere date despre climat comparabile cu cele furnizate de alþicãlãtori pe continent. Cu toate aceste „argumente”, povestiriinaufragiatului american nu i s-a acordat credibilitate în lumeaºtiinþificã europeanã ºi nu informaþiile despre climatul ºi

4 „Voyage à Tombouctou, par le capitaine J.W. Muggs, citoyen desEtats-Unis”, în Journal des voyages, 1824, pp. 287-288.

5 „M. Muggs avait désiré s’assurer du degré de température de cettesingulière vallé, mais la violence de la chaleur avait fait sortir le mercurede son thermometre et il s’était volatilisé jusqu’à une hauteurconsidérable dans l’air” Idem. p. 288.

363


populaþiile continentului negru au fost cauza, ci descrierileobiceiurilor antropofage ale locuitorilor din oraºulTombouctou. Misterioasa cetate fusese reprezentatã în Europaca un loc ideal, iar într-un asemenea spaþiu mâncãtorii deoameni nu aveau ce cãuta.

Cãldurã, ploaie, furtunã sunt cuvintele care se întâlnescfrecvent în descrierile cãlãtorilor în Africa. Rapiditatea cu carese schimbã temperaturile, furtunile violente care dureazã oreîn ºir, calmul ce se instaureazã instantaneu frapeazãimaginaþia. Mitul unei Africi nãscutã din haosul primordial,unei Africi rãmase undeva în timpul dinaintea Creaþiei seregãseºte în multe din jurnalele de cãlãtorie redactate în secolulal XIX-lea. Înspãimântaþi de numãrul mare al celor care ºi-augãsit sfârºitul pe continent, obosiþi de propriile lor suferinþe,încurajaþi ºi de cercetãrile ºtiinþifice, cãlãtorii susþin cu multãsiguranþã cã omul alb nu se va putea niciodatã acomoda înacest spaþiu. Medicul Griffon du Bellay dupã timpul petrecutîn Gabon luptându-se cu insolaþii ºi disenterie afirmã cusiguranþa specialistului:

„En tout cas, si l’Européen peut s’y acclimater c’est à titrepersonnel, mais sa race ne s’y implantera pas, car ce climatn’est pas fait pour la femme blanche. Celle qui braveraitici les périls de la maternité tenterait une entreprise mortellepour elle-même et a coup sûr, stérilité pour sa race.”6

Imaginea unei Africi inospitaliere trece din jurnalele decãlãtorie în lucrãrile de geografie, în dicþionare ºi înenciclopedii rãmânând o constantã în reprezentare pe totparcursul veacului al XIX-lea. Lesage nota la capitolul dedicat

6 „Le Gabon par Dr. Griffon du Bellay, medecin de la marine”, în LeTour du monde, sem. II, 1865.

364

Lost in Space

Africii din al sãu Atlas historique, généralogique,chronologique et géographique (Paris 1830) cã pe continentulafrican cãldura este excesivã ºi drept urmare cea mai mareparte a teritoriului este acoperitã de deºert ºi populatã de celemai feroce animale care existã pe pãmânt. Diferenþele suntminore în informaþiile oferite de Charles Cuvier în Coursd’étude historiques au point de vue philosophique et chrétien(ediþia din 1859); aceeaºi climã fierbinte, aceleaºi deºerturiimpenetrabile alternând cu oaze de verdeaþã, dar populatede animale sãlbatice de care omul alb trebuie sã se fereascã.

Imaginea Africii sãlbatice ºi neprimitoare se interfereazã,nu de puþine ori, cu cea a pãmântului binecuvântat deDivinitate pe care oamenii îl cãutaserã dintotdeauna. Dupãce crease imagini apocaliptice prin descrierea lacului formatprin topirea plumbului din cauza cãldurii, J. W. Muggsschimbã discursul pentru a sugera auditoriului cã totuºi Infernulpe Pãmânt nu trebuia cãutat în Africa. Iar prin descriereajocului copiilor din satele din preajma lacului, marinarulamerican încearcã sã aproprie lumea din care vine de cea pecare o face cunoscutã prin poveste:

„Quand la surface de ce lac était légèrement agitée parle vent, les vagues, en se ridant, jetaient un éclat presqueéblouissant; mais à la lumière de la lune, cet éclats’adoucissait et produisait l’aspect le plus enchanteur. Lesjeunes garçons des pays voisins viennent chercher là desmatériaux pour se faire des billes car il paraît que ce jeu,si cher à nos écoliers, fait le tour du globe.”7

Africa binecuvântatã de Dumnezeu aºa cum o imaginaserãeuropenii veacului al XIX-lea trebuia sã ascundã regiuni bogate

7 J.W. Muggs, Op. Cit., p. 288.

365


în grâne, pãºuni, vânat, peºte ºi diverse minereuri. Dacã acestebogãþii nu fuseserã încã descoperite ºi exploatate de europenivinovatã era numai clima. Nu europenii secolului al XIX-leasunt creatorii acestei imagini. Dualitatea – bogãþii imense ºiobstacole insurmontabile – este parte dintr-o structurã clasicã,frecventã în reprezentãrile Africii încã din Antichitate.Paradigma cea mai apropiatã cãreia îi putem atribui trãsãturiledefinitorii în raport cu aceastã Africã Neagrã binecuvântatãde Dumnezeu este El Dorado ºi nu Edenul. Dacã Edenulpresupune excelenþa tuturor valorilor, El Dorado este un tãrâmfabulos pe care locuitorii nu îl meritã. El Dorado incumbã ogeografie perfectã, poate chiar o mãrturie virginã a Genezei.

Cãlãtorii din veacul al XIX-lea se extaziazã în faþa diversitãþiifructelor ºi frumuseþii plantelor. Réné Caillié, francezul plecatcãtre Africa în primii ani ai veacului, fãrã sã primeascã ajutorulnici unui guvern sau societate savantã din lume, descrie imensecâmpii fertile unde cad ploi abundente ºi unde Dumnezeu afãcut ca locuitorii sã dispunã de tot ce au nevoie fãrã sã depunãeforturi deosebite. Astfel, Ouâlo este o regiune scãldatã deape foarte bogate în peºte, iar solul ar fi putut fi foarte fertildacã locuitorii ar fi ºtiut cum sã-l cultive.8

Geografii ºi istoricii secolului al XIX-lea simt mai puternicnevoia de precizie (venitã din pretinsa scienticitate) decâtcãlãtorii care îºi povestesc aventurile, nevoie concretizatã îndelimitarea riguroasã a zonelor foarte bogate. ªi atunci „oazele”magnifice „circulã” în diferite pãrþi ale continentului. PentruLaharpe, El Dorado este zona fluviului Congo, bogatã înportocale, banane, cocos, legume, care se gãsesc pretutindeniºi nu pretind nici un fel de efort pentru a le obþine. Chiar ºi

8 Réné Caillié, Voyage a Tombouctou, tom.I, La Découverte, Paris, 1989,pp. 65- 72.

366

Lost in Space

pentru atât continentul ar merita colonizat.9 Nicolle de la Croixeste convins cã a descoperit paradisul pe pãmântul Guineei,aici legumele ºi fructele cresc pretutindeni, vacile, caprele ºiporcii se vând aproape pe nimic, iar peºtele abundã în râuriledin zonã.10 Nici zona fluviului Congo nu pare a fi mai puþinfavorizatã din punctul de vedere al bogãþiilor solului ºisubsolului, dar aici cãldura excesivã îngreuneazã locuirea.

2. Aurul AfriciiDintre bogãþiile, Africii despre aur au circulat cele mai

multe povestiri. Legenda continentului bogat în aur s-a nãscutrepede dupã descoperirea Americii, când lumea europeanãera convinsã cã mai exista undeva pe pãmânt un loc cel puþinla fel de bogat precum acela de unde fuseserã umplute visteriilespaniole ºi portugheze. Aceastã reprezentare va fi multamplificatã spre mijlocul secolului al XVIII-lea de cãtreadministratorii ºi negustorii de sclavi, care urmãreau sã atragãatenþia þãrilor lor asupra beneficiilor care ar putea rezulta dincucerire sau doar din integrarea Africii sud-sahariene înstructurile economice. Zonele imaginate ca ascunzând metalulpreþios îºi schimbã locul pe harta continentului urmãrindintinerariul cãlãtorilor sau imaginaþia înfierbântatã a celor cevedeau în aurul continentului o sursã pentru rezolvarea tuturorproblemelor economice. Un asemenea loc este regiuneaSudan. Povestea împãratului din Mali, Mansa Moussa, convertitla islamism ºi plecat în pelerinaj la Mecca, care intra în Cairo,în 1324, în fruntea caravanei sale ºi care îi va uimi pe negustoriidin oraº cu bogãþiile pe care le adusese cu el ºi mai ales cumarea cantitate de aur despre care se spunea cã ar proveni

9 Laharpe, Abrégé de l’histoire générale des voyages, tom. III, Paris,1820, p. 20.

10 Nicolle de la Croix, Géographie moderne, Paris, 1825, tom II, p. 320.

367


din Tombouctou, a ajuns în Europa mult amplificatã ºi va fides amintitã de cei ce cãutau justificãri pentru finanþareacãlãtoriilor. Timpul nu a fãcut decât sã mai adauge câte cevalegendei. Alvise de Ca’Da Mosto, cãlãtor pe coasteleoccidentale ale continentului între 1455-1457, deseneazã princuvinte o hartã a drumului aurului:

„l’or qui se porte à Melli par tel moyen est divisé en troisparties : la première se transporte avec la caravane tenantle chemin de Melli, à un lieu nommé Cochia qui est laroute qu’il faut tenir pour aller au Caire et en Surie. Laseconde et tierce partie vient avec un caravane de Mellià Tombut où il se part et de là une partie est portée à Tret,d’où elle se chanoze vers Thunes de Barbarie, par toute lacôte de dessus, et l’autre partie va à Hoden, que nousavons y dessus mentionné, puis de la s’épand vers Oranet One, Fez, Maroc, Arzile, Azafi et Messa qui sont de laBarbarie hors le détroit.”11

Portughezii care fãcuserã negoþ pe coastele vestice aleAfricii încã înaintea francezilor au povestit ºi ei despre auruldin regiunea Nigerului ºi mai ales din Tombouctou. ªi astfel,când în secolul al XV-lea ajungea în Europa un importanttransport de aur, nimeni nu s-a mai îndoit cã provenea dinTombouctou.12 Regii portughezi îºi vor fi imaginat, probabilnu de puþine ori, vapoare încãrcate cu aurul din Tombouctouce se îndreptau cãtre Lisabona pentru a îmbogãþi visteriile ºia-i face ºi mai puternici. În secolul al XVI-lea, informaþiilecare ajung în Europa despre aurul din Africa sunt multe ºi din

11 Alvise de Ca’Da Mosto, Relation des voyages à la Côte occidentaled’Afrique (1455-1457) publiée par M.Charles Schefer, Paris, ErnestLeroux, 1895, pp. 62-63.

12 Brian Gardner, The Quest for Timbuctoo, New York, Harcourt, Brace& World Inc., 1968, p. 6.

368

Lost in Space

ce în ce mai detaliate. În 1594, Laurence Madoc raporta firmeidin Londra pentru care lucra sosirea la Marrakech a 30 decatâri ce purtau aur. Adaugã la aceastã informaþie ºi uncomentariu: în Maroc este atâta aur încât regele ar putea devenicel mai bogat om din lume. Mai era o singurã condiþie deîndeplinit: sã reuºeascã sã pãstreze în stãpânirea saTombouctou.13 La 1618, o companie comercialã din Londrase hotãra sã dezlege misterul drumului aurului care trecea ºiprin Tombouctou. Douã expediþii au fost trimise cãtre Africaîn acest scop; membrii primei au sfârºit masacraþi înainte de aajunge în Tombouctou, iar membrii celei de a doua expediþiisub conducerea lui Richard Jobson au mers de-a lungul fluviuluiGambia convinºi fiind cã este Nigerul ºi cã vor vedea din clipãîn clipã cetatea aurului. Visul nu li s-a îndeplinit, dar au povestiteuropenilor despre acel El Dorado negru:

„The most flattering reports had reached Europe of thegold trade carried on at Timbuctoo; despatches were evenreceived from Morocco representing its treasures assurpassing those of Mexico and Peru. The roofs of the houseswere represented to be covered with plates of gold, thatthe bottoms of the rivers glistened with the precious metal,and the mountains had only to be excavated to yield aprofusion of the metallic treasure”14

„Aventura aurului” a continuat ºi în veacul urmãtor; totmai mulþi europeni imaginau trasee care sã-i conducã pedrumul metalului preþios ce strãbãtea vestul continentuluiafrican. Condiþia care trebuia îndeplinitã era de a învingedeºertul Sahara ºi pãdurile încã neexplorate din zonele centrale

13 Brian Gardner, Op. Cit., p. 8.14 Apud, Brian Gardner, Op. Cit., p. 9.

369


care fuseserã dintotdeauna imaginate ascunzând monºtri. În1716, francezul Brüe, reprezentant al companiei Senegaluluila Saint-Louis, lansa ipoteza unei posibile pãtrunderi îninteriorul continentului pornind din Galam. Guvernul îþiînsuºeºte ideea ºi hotãrãºte sã finanþeze o expediþie care sãurmeze intinerariul fixat de Brüe, cu precizarea cã acestuia îirevenea ºi obligaþia sã descopere minele de aur din Bambukºi sã stabileascã intinerariul aurului pânã ajungea laTombouctou. Obiectivul acestei expediþii nu va fi niciodatãatins. Lista celor care au încercat sã descopere aur în regiunilevestice ale Africii la sfârºitul secolului al XVIII-lea mai cuprindeºi alte nume, nu ne vom opri asupra lor, ceea ce trebuie însãprecizat este cã „povestea” despre abundenþa metalului galbenva mai fi spusã încã de nenumãrate ori ºi în veacul al XIX-lea.Spre exemplu revistele societãþilor ºtiinþifice ºi cele specializateîn publicarea relatãrilor de cãlãtorie reproduc mãrturii alenegustorilor arabi întâlniþi de europeni în cele mai diverseîmprejurãri. Din aceste povestiri nu lipsesc informaþiile despreminele care aºteptau sã fie exploatate ºi pentru a fi cât maiconvingãtori despre „moneda” de schimb în vigoare în diferiteoraºe din Africa, praful de aur sau lingourile. Talub-Ben-Jelow,însoþitorul celor doi fii ai împãratului Marocului în pelerinajulla Mecca, în 1819, ar fi povestit ºi el locotenent-coloneluluiFitz-Clarence despre aurul folosit ca monedã de schimb înregiunile din vestul continentului

„dans de petits sacs dont chacun en contient une once,évaluée quinze gourdes (environ 80 fr.). Il y en a aussides morceaux du poids de cinq onces. Cet article précieuxvient du sud-ouest, où on le trouve en grande quantité.” 15

15 „Journey through India and Egypt…”, Journal des voyages, septembre,1819, p. 225.

370

Lost in Space

Deºi, spre mijlocul secolului, cãlãtorii în vestul Africii numai amintesc despre bogãþiile în aur, europenii nu renunþã sãspere cã zãcãmintele existã pe continent ºi astfel minele „semutã” pe hartã spre interior, zonã ce va rãmâne pânã cãtrefinele veacului neexploratã. Un elocvent exemplu poate fiarticolul despre Africa apãrut la 1876 în Grand DictionnaireUniversel Larousse. Dupã delimitarea cu precizie a graniþelornord, sud, vest, est ale continentului ºi dupã nelipsitele precizãriasupra climatului urmãtoarele date se referã la bogãþiile acestuispaþiu, iar între ele este amintitã pudra de aur ce s-ar gãsi dinabundenþã în pãrþile centrale ºi meridionale.

3. Geografie inventatãTimp de mai bine de patru secole, datoritã lipsei de

informaþii, ignoranþei voite a cãlãtorilor ºi oamenilor de ºtiinþã,lumea europeanã a fost convinsã cã în Africa occidentalã existãun lanþ muntos ale cãrui vârfuri sunt permanent acoperite cuzãpadã ºi unde zac neexploatate imense zãcãminte de aur. 16

O cercetare atentã poate conduce la identificarea elementelorcare au stat la baza acestei construcþii imaginare. Oroarea devidul de pe hartã i-a fãcut pe geografi sã nu mai analizeze cuspirit critic toate informaþiile pe care le deþineau. Pentru uniicãlãtori, „descoperirea” munþilor Kongo, fixaþi cu precizie pehartã de secole, conferea veridicitatea mult doritã aventuriilor. Chiar dacã nu îi întâlneau în drumul lor, cãlãtorii convinºicã existã încep sã îi „vadã” acolo unde ºtiau cã ar trebui sã seafle sau nu îndrãznesc sã le conteste existenþa temându-se deconsecinþe. Inventarea munþilor Kongo are legãturã ºi cu

16 Despre “istoria” acestui lanþ muntos a scris un articol-sintezã EmmanuelTerray, „Grandeur et décadance des montagnes de Kong” în Cahiersd’études Africaines, 101-102, 1986, pp. 241-249.

371


obsesiva încercare de a descoperi izvoarele Nilului. Mulþigeografi vor fixa sursele principalelor fluvii despre care se ºtiacã brãzdau Africa în aceºti munþi ºi chiar îi vor „deplasa” cãtrezonele occidentale sau orientale ale continentului, dupã cumse credea cã ar curge Nilul sau Nigerul.

„Trecutul” acestei „fantome” trebuie cãutat în textul luiPtolemeu care, în secolul al II-lea î.Chr, afirma cã izvoareleNilului s-ar afla undeva în „Munþii Lunii”, munþi fixaþi în sudulEgiptului. Geografii arabi sunt cei care, atribuind aceeaºi sursãNilului ºi Nigerului, schimbã locul munþilor din care fluviular izvorî fãrã a le atribui întotdeauna un loc precis pe hartã.Cel care a dat lanþului muntos „amplasamentul” pe care îl vaocupa câteva secole este Leon Africanul, cãlãtorul arab ajunsla Roma, în 1517, unde papa Leon al X-lea reuºeºte sã-lconverteascã la creºtinism. În lucrarea sa enumerând regatelesudaneze pe care le-a vizitat venind dinspre coasteleoccidentale ºi îndreptându-se cãtre cele orientale, el precizeazãcã regatul Mali ar fi strãbãtut de un lanþ de munþi, iar cetãþileGobir ºi Kano ar fi situate între munþi foarte înalþi. Despreacelaºi lanþ de munþi aminteºte ºi când se opreºte spre a aducecâteva informaþii despre negustorii din Guangara:

„Les habitants sont très riches parce qu’ils vont avec leursmarchandises dans les pays éloignés et parce qu’ils sont,vers le sud, au voisinage du pays où l’on trouve de l’or engrande quantité… Les marchands de Guangara sontobligés, quand ils vont au pays de l’or, de traverser desmontagnes élevées et scabreuses où ne peuvent passerles bêtes de somme”17

17 Leon l’Africain, Description de l’Afrique, Paris, 1956, p. 479.

372

Lost in Space

Urmãrind datele oferite de Leon Africanul ar fi trebuit ca peharta Africii sã fie desenat un important lanþ muntos care sãsepare bazinul Nigerului de golful Guineei, ceea ce geografiisecolelor XVI-XVII au ºi fãcut. Poziþia munþilor este cea indicatãde cãlãtorul arab pe harta redactatã de Ortelius în 1570, pecea a lui Ziletti din 1574 ºi pe cea a lui Mercator din 1607.Mãrturia cãlãtorului Mungo Park va fi menitã a-i convinge, ºipe cei mai puþin încrezãtori, de existenþa munþilor; de altfel eleste cel ce îi va numi cu numele pe care îl vor pãstra pânã ladispariþia de pe hartã:

„Towards the south-east appeared some very distantmountains which I had formerly seen from an eminencenear Marraboo, where the people informed me that thesemontains were situated in a large an powerful kingdomcalled Kong.”18

Pânã cãtre sfârºitul secolului al XIX-lea, existenþa munþilorKongo nu a fost contestatã de nimeni. Mulþi cãlãtori ºi oamenide ºtiinþã se vor întrece în precizia cu care le vor fixa locul pecontinentul african ºi în a oferi cât mai multe detalii desprezãcãmintele aurifere. În 1844, un an dupã instalarea francezilorîn Bassam, locotenentul Besson transmitea acasã cã maricantitãþi de aur sunt exploatate din deja faimoºii munþi. În1881, Revue maritime et coloniale (revistã de prestigiu înlumea ºtiinþificã ºi politicã francezã) îºi informa cititorii cãaurul din munþii Kongo este deja comercializat pe coasteleAfricii. Dupã 1880, mulþi cãlãtori îºi vor justifica cererile pentrufinanþarea expediþiilor lor în vestul Africii invocând importanþa

18 Mungo Park, Travels in the Interior Districts of Africa, Performed underthe Direction and Patronage of the African Association in the Years1795, 1796 and 1797, London 1799, p. 240.

373


economicã a descopririi zãcãmintelor aurifere provenind dinaceºti munþi. Legenda munþilor Kongo pare a se spulbera odatãcu expediþia din 1888 a locotenetului Binger. ªi el plecase înaceastã zonã a Africii Negre tot în cãutarea aurului, nu numaicã nu îl gãseºte, dar are surpriza sã constate cã ºi lanþul muntosdespre care se spusese cã l-ar ascunde era o fantasmã:

„A l’horizon, on n’aperçoit même pas une ride de collines :la chaîne des montagnes de Kong n’a jamais existé quedans l’imagination de quelques voyageurs malrenseignés.”19

Totuºi, munþii Kongo stârniserã atâta vreme imaginaþiaeuropenilor încât nu puteau fi daþi repede uitãrii. Manualulde istorie publicat în 1891 sub semnãtura lui Marcel Dubois,profesor de geografie la Sorbona, mai pãstreazã în paginilesale povestea:

„Il y a quelques mois encore, on croyait généralement àl’existence d’une grande chaîne allant d’est en ouest, duNiger à l’Atlantique, et sur les cartes, les « monts de Kong »figuraient comme une grande barrière naturelle qui auraitisolé le Soudan des pays du golf de Guinée. Le voyage ducapitaine Binger à travers ces contrées, restées jusqu’alorsvierges de toute exploration, a réduit cette conception ànéant. On sait maintenant que le pays de Kong – commele soupçonnait Barth, le sagace explorateur du Soudan –est non pas un massif de montagnes, mais un pays deterrasses en moyenne peu élevées (la ville de Kong n’estqu’à environ 650 m d’altitude). Il y a çà et là des

19 Binger, Du Niger au Golfe de Guinée par le Pays de Kong et le Mossi(1887-1889), Paris, 1892, p. 285.

374

Lost in Space

montagnes… mais nulle part le pays ne présente l’aspectd’une chaîne.”20

4. Africa Neagrã – pãmânt francezDacã la începutul secolului al XIX-lea reprezentarea

spaþiului african este construitã mai ales din imagini menite sãsublinieze diferenþele prin raportare la spaþiul european, dupã1870 ele vor fi treptat abandonate pentru a fi create imaginiprin care cele douã spaþii s-ar putea apropia. Odatã cu primeleteritorii cucerite de Franþa în Africa toate mediile informaþionalevor transmite imaginea unei Africi salvatã din barbarie ºi redatãcivilizaþiei. În acelaºi timp, Franþa este prezentatã ca multîntãritã din punct de vedere economic datoritã importantelorbogãþii provenite din noile posesiuni. Revistele publicã înpaginile lor mai ales fragmentele din jurnalele de cãlãtorieunde sunt descrise bogãþiile continentului exagerându-seasupra cantitãþii ºi diversitãþii lor. Nu lipsesc însã nici pasajeleîn care observatorii povestesc despre lenea ºi indolenþabãºtinaºilor, reporterilor revenindu-le misiunea de a demonstracititorilor cã acþiunea Franþei în Africa ar fi pe deplin justificatã.Gravurile reprezentând caravane comerciale care se îndreptaucãtre Franþa sau alte þãri ce aveau colonii dincolo de Saharasunt nelipsite din paginile revistelor fãcând astfel textele maiconcludente.

Nimic nu pare sã-i opreascã, de aceastã datã, pe francezisã ajungã în Africa. Chiar deºertul Sahara, imaginat precumcea mai inospitalierã parte a lumii (poate doar Polul Nord ºiPolul Sud sã se mai fi „bucurat” de o asemenea faimã) va fiprezentat ca un liant între cele douã lumi aflate în contact.

20 Marcel Dubois, Afrique, Asie, Océanie (avec la collaboration de C.Martin et H. Schirmer), Paris, C. Masson, 1891, p. 107.

375


Poveºtile aproape incoerente ale celor ce se întorseserã fãrãsã fi reuºit sã strãbatã deºertul despre chinurile la care fuseserãsupuºi pe timpul cãlãtoriei din cauza lipsei de apã ºi a cãldurii,dar mai ales despre nelimitatele întinderi de nisip care pãreauimposibil de strãbãtut au fost date uitãrii. Redactorii revisteloraleg spre publicare fragmente din jurnalele de cãlãtorie undeapare descris drumul caravanelor încãrcate cu aur, sare ºi fildeº,care în secolele XVI-XVII traversau deºertul fãrã sã întâmpinedificultãþi.

Deºertul Sahara nu numai cã înceteazã a mai fi reprezentatca o barierã de neînvins, dar chiar se imagineazã proiecte deintegrare a lui în noul sistem economic francez. Un articolpublicat de revista L’Illustration, 11 ianuarie 1879, aduce înatenþia cititorilor în formula simplã a unui dialog între uninginer proiectant ºi un cetãþean bine informat, problemaconstruirii unei cãi ferate ce urma sã lege Algerul cu Senegalulºi Nigerul, bineînþeles peste Sahara, cu un preþ de cost de 400milioane de franci. Reporterul justificã alegerea subiectuluiargumentând cã proiectul odatã realizat ar putea deschidedrumul Franþei cãtre întreaga Africã, iar continentului negruproiectul i-ar aduce un „un viitor fericit”, în care tot pãmântulsãu ar putea fi fertilizat, iar sclavia ºi barbaria nu ar mai fidecât triste amintiri. Harta continentului negru va fi repede„populatã” ºi cu alte tronsoane de cale feratã. Suplimentulrevistei Le Tour du Monde din 1898 publicã un articol desprebeneficiile economice ale construirii de cãi ferate, textul fiindînsoþit de o hartã a dispoziþiilor liniilor în Congo, Coasta deFildeº, Uganda ºi Africa Orientalã.

Începând din 1886, prin articolele din presa francezã, setransmite alãturi de imaginea Franþei, mare putere politicã,economicã ºi militarã, cea a unei Africi ospitaliere care îºiaºteptã cuceritorii datoritã cãrora drumul cãtre civilizaþie îi

376

Lost in Space

va fi deschis. Publicul francez era obiºnuit cu imaginea,preluatã din relatãrile de cãlãtorie, a satelor din Africa,mizerabile aºezãri unde oameni ºi animale trãiau laolaltã. Pesteaceastã reprezentare se va suprapune cea a spaþiuluitransformat foarte repede dupã cucerirea francezã. În numãruldin 23 ianuarie 1886 revista l’Illustration prezintã cititorilorsãi posesiunile Franþei în Congo. Imaginea care însoþeºte textuleste realizatã pe douã niveluri; unul înfãþiºazã modul delocuire tradiþional ºi celãlalt o factorie francezã. Imagineaurbanã seamãnã cu o serie de prototipuri preexistente,accesibile cititorului din descrierile anterioare. Structurastradalã este riguros trasatã, traseele regulate urmãrind axelecardinale, planul de ansamblu pãtrat, locuinþele înalte chiardacã materialele rãmân paupere. Ordinea perfectã atât deiubitã de francezi dominã spaþiul reorganizat ºi civilizat.

Un loc din Senegal, Cassamance, a cãrui transformaretrebuia urmãritã cu mândrie patrioticã de oamenii politici,savanþii sau cetãþenii obiºnuiþi, este prezentat în paginilebuletinului Societãþii de Geografie din Paris ca model pentruce înþelegea Franþa cã trebuie sã fie posesiunile sale. Oraºulconstruit într-un spaþiu exotic, inundat de verdeaþã, undesingurele zgomote erau cântecele pãsãrilor, pare a îmbina câteceva din ideile vehiculate în teoriile urbane ºi utopice ale acelorani. Misiunea catolicã, spitalul, ºcoala, poºta par a se inseraperfect în mediul african.21

Fiecare secol ºi-a inventat propria Africã, totuºi anumiteimagini le regãsim indiferent de timp, spaþiu sau de statutulcelor care le creeazã, ceea ce diferenþiazã este felul în careele se compun. Antichitatea este în bunã mãsurã responsabilã

21 Bulletin de la Société de Géographie de Paris, 6 septembrie 1890.

377


de „fabricarea” multora dintre imaginile care vor deveniimagini-stereotip. Africa, locul de dincolo de marginile lumiicunoscute, pãmântul neprimitor datoritã unui climat torid,monºtrilor ºi fiinþelor bizare, jumãtate oameni, jumãtateanimale, care îl populau, este creaþia ei. Evul Mediu va întreþineaceste fantasme ºi chiar va îmbogãþi reprezentarea cu alteimagini, nu mai puþin defavorabile. Din cauza culorii negre alocuitorilor sãi, continentul va fi imaginat drept locul forþelorrãului, Iadul coborât pe pãmânt. Filosofii Luminilor au pãstratimaginea pãmântului neprimitor locuit de fiinþe radical diferite,dar nu inferioare, ci doar imperfecte ºi astfel perfectibile. Înepoca Luminilor a fost inclusã în reprezentarea africanului ºiimaginea bunului sãlbatic, imagine care se conturase încã dinsecolul al XVI-lea în contactul europenilor cu indigenii dinAmerica. Pe parcursul veacului al XIX-lea, cãlãtorii, dar ºioamenii de ºtiinþã, redactorii revistelor ºi scriitorii construiescreprezentãri ale spaþiului african în care se amestecã imaginifoarte diferite, unele rezultat al contactelor sporadice înveacurile anterioare, altele produse ale închipuirii într-un timpîn care Africa Neagrã era aproape în întregime necunoscutã.Lor li se adaugã imaginile nãscute din contactul cu alte spaþiigeografice (America spre exemplu) ºi transpuse Africiisud-sahariene ºi imagini nãscute în condiþiile propagandeiîmpotriva sclavajului, miºcãrii umanitare dezvoltatãconcomitent, colonizãrii ºi rasismului pseudo-ºtiinþific ce aînsoþit-o. Structurarea reprezentãrii spaþiului Africii Negre caspaþiu al Alteritãþii radicale se face pe arhetipuri corespunzândobsesiilor dintotdeauna, dar combinate în maniere diferite ºinuanþate, ceea ce schimbã însã nesemnificativ determinanteleprofunde.

378

Lost in Space

RÉSUMÉ

Lorsque l’Autre n’existe pas, il faut l’inventer ; lorsque laréalité ne correspond pas à sa représentation, à son modèleou aux intentions formulées à son propos, l’imaginaire lacomplète ou la remplace. Le cas de l’Afrique Noire est relevantà cet égard. Comme le continent s’est dévoilé graduellementaux Européens, ceux-ci se sont trouvés autorisés à s’imaginerque les modes de vie y étaient des plus divers. L’imaginaire estdans ce cas fabulation, car si le topos qu’il édifie n’est pastoujours parallèle au réel, il en est au moins déconnecté. Dansl’espace inconnu de l’Afrique, l’Europe a projeté ses peurs,mais également ses rêves de perfection et de richesse ; elle n’apas fini d’exercer son imagination même après que le continentnoir a été traversé en toutes directions.

Au cours du XIXe siècle, l’Afrique Noire cesse d’êtrereprésentée comme un tout entier. Des fragments territoriauxgagnent dans l’imaginaire français (européen) des contoursprécis. Les Noirs qui habitent les parties de l’Afrique sontreprésentés comme étant différents. Bien construitsphysiquement ou très laids, respectant les normes de moraleou les empiétant d’une manière flagrante, croyant en un Dieuchrétien ou restant païens, les Noirs occupent des placesdifférentes dans un « système » de l’Autre. Plusieurs typesd’images se mélangent dans les représentations de l’AfriqueNoire : a) héritées des contacts sporadiques avec l’Afriquependant les siècles antérieurs ; b) élaborées en Europe sansêtre fondées sur l’observation directe, à une époque oùl’Afrique Noire était infiniment peu connue ; c) issues ducontact avec d’autres territoires (l’Amérique est le meilleurexemple) et appliquées aux régions se trouvant au sud du

379


Sahara ; d) formées dans les conditions de la propagande contrel’esclavage (du mouvement humanitaire se développantparallèlement), de la colonisation et du racismepseudo-scientifique qui l’a accompagnée.

D’un certain point de vue, on peut argumenter l’intégrationde la représentation géographique de l’Afrique Noire, aucommencement du XIXe siècle, dans le thème de la terraincognita ; les qualités principales de ce type de topos sontdéfinies par l’altérité spectaculaire. Le continent se présentaitaux Européens friands d’aventure et de savoir, pendant lespremières années du siècle, comme l’espace de toutes lespossibilités. La beauté et l’attraction de l’Afrique disparaissentlorsque les Européens choisissent d’explorer le continent.« Belle » de loin, « horrible » de près, l’Afrique effraie les Blancs.Le thème des « illusions perdues » est présent dans les journauxde voyage vers la moitié du siècle ; d’ici, il passe en littérature,dans les articles de presse et dans les ouvrages scientifiqueségalement. La monstruosité et la beauté paradisiaque sont lesattributs en fonction desquels est construite dans le mentalcollectif la représentation d’un monde tant d’années inconnu.

Ce sont les voyageurs qui, en insistant sur les obstaclesgéographiques à l’exploration, donnent de la « consistance »à l’image de l’Afrique comme. Enfer terrestre. Ils sont unanimesà invoquer l’absence d’eau à boire et de nourriture, les chaleursaccablantes et les pluies sans fin, le sable fin et glissant quiempêche l’avance, les bêtes sauvages. Des pages entièresdécrivent le macabre spectacle des fauves tuant les humains.C’est le climat qui effraie le plus, et en égale mesure, lesEuropéens qui osent s’aventurer en Afrique et ceux qui y rêvent.Sans pouvoir oublier le grand nombre de personnes ayant laisséleur vie sur le continent noir, les voyageurs épuisés par leurssouffrances, consolidés dans leurs opinions par les recherches

380

Lost in Space

scientifiques, affirment avec sûreté que les Blancs ne s’yaccommoderont jamais.

De la Divinité, l’Afrique Noire connaît non seulement lamalédiction, mais aussi la bénédiction. La légende de larichesse du continent a été développée vers le milieu du XVIIIe

siècle par les administrateurs et trafiquants d’esclaves, quivoulaient attirer l’attention de leurs pays sur les bénéfices quiauraient résulté de la conquête des régions au sud du Saharaou de leur intégration dans les structures économiques. Elleest cependant beaucoup plus ancienne, ultérieure à ladécouverte de l’Amérique : l’Europe aimait rêver que l’Afriqueinconnue cachait au moins autant d’or que le NouveauMonde, or que les bruits avaient fait remplir les trésorsespagnols et portugais. Parmi les ressources que, pendant leMoyen Age, les Européens attribuaient à l’Afrique et àl’Ethiopie, l’or était mentionné le plus souvent. L’image del’Afrique cachant des gisements aurifères réapparaît au XIXe

siècle ; l’argument le plus fréquent était que le précieux métalavait été utilisé comme moyen d’échange avec le mondeméditerranéen à des époques révolues (mais jamais précisées).

Le paradigme le plus facile à invoquer lorsqu’il faut définirles traits caractéristiques de l’Afrique Noire bénie par Dieu estEldorado, et non pas l’Eden. Si l’Eden suppose l’excellence detoutes les valeurs, Eldorado reste un topos fabuleux que seshabitants ne méritent pas. La géographie de l’Eldorado estparfaite, peut-être même un témoignage vierge de la Genèse.Les images de la terre bénie par Dieu et de la terre maudites’entremêlent dans la représentation de la partie centrale del’Afrique Noire, longtemps quasi inaccessible aux explorateurs.

La présence des images contradictoires dans tous les typesde discours au cours du XIXe siècle doit être expliquée par lapersistance de stéréotypes qui trouvent leur origine dans les

381


premiers contacts, sporadiques, limités aux côtes occidentales,entre Européens et Africains. Il ne faut pas ignorer que l’espaceafricain a été construit longtemps avant qu’il fût en effet connu,ne serait-ce que partiellement ; les images négatives ontconstitué l’essence des représentations. L’Antiquité, parexemple, est en bonne mesure responsable de la « fabrication »de nombreuses images parmi celles qui allaient devenir desstéréotypes.

Documents

NEW EUROPE COLLEGE...neprimitoare, Africa îl sperie pe omul alb. Tema „iluziilor pierdute” este prezentã în jurnalele de cãlãtorie, iar de aici trece în literaturã, în