Manual Csrp An1 Sem.1 2010(1)

7/29/2019 Manual Csrp An1 Sem.1 2010(1)

http://slidepdf.com/reader/full/manual-csrp-an1-sem1-20101 1/451

Coordonator ID:

Prof. dr. Petru BEJAN

Editura Universit ăŃii “Al. I. Cuza”

Iaşi – 2010

UNIVERSITATEA “AL. I. CUZA” FACULTATEAIAŞI DE FILOSOFIE

COMUNICARE SOCIAL Ă ŞI RELA ł II PUBLICEVolumul I

ÎnvăŃământ la distan Ńă Anul I

Semestrul I





TEORIA COMUNIC ĂRII ...........................................7 Conf. dr. Fârte Gheorghe - Ilie

FUNDAMENTE ALE ŞTIINł ELOR SOCIALE .......86Conf. dr. Paul BALAHUR

INTRODUCERE ÎN ŞTIINł ELE POLITICE ……...177Prof. dr. Anton CARPINSCHI

LOGIC Ă ................................................................269Prof. dr. Constantin S ĂL ĂV ĂSTRU

TEHNOLOGIA INFORMA ł IEI ŞI

COMUNIC ĂRII ......................................................377Conf. dr. Adrian NETEDU

C U P R I N S





I. Determinarea procesului de comunicare1.1. Comunicarea, ca form ă de interac Ńiune1.2. Ce este semnul?1.3. Categorii de semne: cuvinte, indici, iconi, simboluri1.4. Limbaje ş i coduri1.5. Elementele procesului de comunicare

II. Tipuri de comunicare2.1. Comunicarea verbal ă ş i comunicarea nonverbal ă

2.1.1. Comunicarea verbal ă 2.1.2. Comunicarea nonverbal ă

2.2. Comunicarea formal ă ş i comunicarea informal ă 2.2.1. Comunicarea formal ă 2.2.2. Comunicarea informal ă

2.3. Forme de comunicare corespunz ă toare distan Ńelor sociale2.3.1. Comunicarea intrapersonal ă

2.3.2. Comunicarea interpersonal ă 2.3.3. Comunicarea în cadrul grupului restrîns2.3.4. Comunicarea public ă

III. O analiz ă semio-logic ă a actelor de discurs3.1. Actele de discurs: forme de comportament inten Ńionat3.2. Reu ş ită ş i e şec în realizarea actelor de discurs

3.2.1.Evaluarea aser Ńiunilor3.2.2. Analiza actelor de discurs interogative3.2.3. Raportarea promisiunilor la standardele de corectitudinediscursiv ă

3.2.4. Reu ş ita sau e şecul ordinelor3.2.5. Saluturile

TEORIA COMUNIC ĂRII

Conf.dr. Gheor he-Ilie F RTE

C U P R I N S



Obiectivele generale ale unit ăŃii de curs

– însu şirea unor concepte semiologice de baz ă;– în Ńelegerea comunic ării ca proces interactiv;– deslu şirea tr ăsăturilor cîtorva forme de comunicare;– analizarea actelor de discurs prin prisma unor condi Ńii de reu şită;

Obiectivele opera Ńionale ale unit ăŃii de curs

– asimilarea principalelor defini Ńii ale semnului;– determinarea unor categorii fundamentale de semne;– identificarea componentelor de baz ă ale procesului de comunicare:emitentul, receptorul, mesajul, situa Ńia, canalul, obstacolele şiretroac Ńiunea;– parcurgerea etapelor procesului de comunicare;– particularizarea unor forme de comunicare în func Ńie de trei criteriiremarcabile: tipul semnelor utilizate, natura situa Ńiei în care se realizeaz ă comunicarea şi distan Ńa social ă stabilit ă între emitent şi receptor;– în Ńelegerea actului de discurs din perspectiva emitentului ca ac Ńiuneternar ă: locu Ńionar ă, locu Ńionar ă şi perlocu Ńionar ă;– recuperarea caracterului triadic al actului de discurs din perspectivareceptorului prin tratarea acestuia drept ac Ńiune compus ă din trei acte:actul de ascultare, actul inauditiv şi actul perauditiv ;– caracterizarea diverselor categorii de enun Ńuri potrivit componenteiilocu Ńionare pe care o încorporeaz ă;– raportarea actelor de discurs la anumite condi Ńii de reu şită;

Modalitatea de evaluare

Studen Ńii vor fi nota Ńi în urma sus Ńinerii unui examen oral.



Teoria comunic ă rii

7

I. Determinarea procesului de comunicare

Orice teorieştiinŃifică este un ansamblu ordonat de idei, tezeşi principii pe bazacărora se interpretează evenimente, fenomene sau fapte care aparŃin anumitor domenii.Vorbind de o teorie a comunicării, trebuie, înainte de toate, să identificăm şi să definimobiectele pe care aceasta le are în vedere – actele de comunicare.

I.1. Comunicarea, ca formă de interac Ńiune

Aidoma altor noŃiuni de largă circulaŃie, conceptul de comunicare pare mai uşor defolosit decît de definit. Acest fapt nu este deloc surprinzător; oricine este în măsură să indicecîteva instanŃe ale comunicării (în raport cu experienŃa sa de viaŃă), dar anevoie poate cinevasă selecteze notele esenŃialeşi caracteristice ale multiplelor manifestări ale acesteia.

Spre exemplu, se poate cădea repede de acord că participanŃii la o discuŃie, o mamă şinou-născutul pe care îl alăptează sau doi boxeri în timpul unui meci, într-un fel sau altul,comunică. Se poate conveni, de asemenea, că un şarpe cu clopoŃei, producînd acel sunet care îi este specific, instituie o relaŃie de comunicare cu omul sau cu animalul ce se apropie preamult de el (mai exact, spunem că emite avertismentul “Dacă te apropii mai mult, o vei păŃi!”).În sfîrşit, pare destul de plauzibil să considerăm transmiterea unui mesaj de la un calculator laalte calculatoare tot ca o formă de comunicare.

Toate aceste exemple arbitrare pe care le-am adus în atenŃie ilustrează un tip aparte deinteracŃiune sau interdependenŃă. PuŃin importă dacă relatele între care se stabileştecooperează sau se află în conflict; semnificativ este doar faptul că prin respectiva influenŃarereciprocă ceea ce este propriu / specific se transformă în bun comun. Teza că proprietatea de afi interacŃiune este nota generică a conceptului de comunicare se confirmă prin chiar definiŃia

etimologică a acestuia:commūnicō, āre, āvi, ātum= 1. a face comun (dînd), a împărŃi ceva cucineva, a împărtăşi; 2. a face comun (luînd), a-şi asocia, a lua asupra sa1.Ar fi de reŃinut însă precizarea că nu orice interacŃiune este o formă

de comunicare. De pildă, doi oameni care se ating reciproc pentru a-şi găsiun loc convenabil într-un tramvai supraaglomerat f ără a interpreta cumvaaceste atingeri sau două animale care se luptă pe viaŃă şi pe moarteinteracŃionează, dar nu comunică. În ambele situaŃii lipseşte ceea ce

1 Gh. GuŃu, Dic Ń ionar latin-român, EdituraŞtiinŃifică, Bucureşti, 1993, p. 89.

interac Ńiuni carese realizeaz ă prin interven Ńiaunor semne

comunicare



Gheorghe Ilie FÂRTE

8

asigură diferenŃa specifică a comunicării: semnul. Prin urmare, sîntem îndreptăŃiŃi să aplicămeticheta “comunicare” tuturor interacŃiunilor care se realizează prin intervenŃia unor semne2.

I.2. Ce este semnul?

Conform cu accepŃia generală a termenului, orice definiŃie este o propoziŃie sau unansamblu de propoziŃii prin care se reconstruieşte conŃinutul unui concept – indicîndu-senotele caracteristice care îl individualizează în raport cu alte concepte –şi se precizează ariade aplicabilitate a unui cuvînt. Una dintre regulile ce garantează corectitudinea definiŃiilorcere ca definitorul (termenul prin care se lămureşte ceva) să fie mai clar decît definitul(termenul care se cere explicitat). Or, definiŃia comunicării pe care am formulat-o mai susconŃine în definitor conceptul de semn, care este cel puŃin la fel de obscur caşi cel decomunicare. Deşi ne putem considera îndreptăŃiŃi să ne bizuim pe o înŃelegere fieşi numaioperaŃională a semnului (ar fi absurd să presupunem că folosim în mod curent semne f ără a ştice sînt), se impune determinarea riguroasă a acestuia, ca premisă a unei mai exacte analize acomunicării.

Oricît ar părea de curios, semiologii (cercetătorii din domeniul teoriei semnelor) nu auajuns la un punct de vedere unanim acceptat relativ la însuşi conceptul de bază cu care

operează, semnul. Din nefericire (sau din fericire!), încă nu s-au găsit răspunsuriunivoce la următoarele întrebări:

(i) Semnul este obiect, sau funcŃie?

(ii) Dacă semnul este obiect, care este natura lui? Materială / Fizică / Concretă, sau mentală / noetică / psihică?

(iii) Semnul este obiect simplu, sau obiect compus? Dacă semnul este un obiect compus,care sînt părŃile din care este alcătuit?

(iv) Dacă semnul este o funcŃie, cu cîte functive trebuie să fie asociatşi care sînt acestefunctive?

(v) Semnul este intenŃional, sau neintenŃional?

(vi) Este semnul un apanaj al omului, sau nu?

Ne propunem în cele ce urmează să inventariem cîteva dintre răspunsurile relevante laaceste întrebări, care sînt consemnate în istoria semiologiei, astfel încît să putem deriva înfinal un model al semnului suficient de rafinat pentru nevoile demersului nostru.

2Un inventar al celor mai relevante definiŃii ale comunicării, în care se regăseşte sub o formă puŃin schimbată şidefiniŃia la care ne-am oprit, este de găsit în: Stephen W. Littlejohn,Theories of Human Communication, 3rd ed.,

Wadsworth Publishing Company, Belmont, 1989, pp. 3-5.

Semiologia




9

Filosoful englez John Locke, adept al curentului empirist, trata semnele ca obiecte“exterioare sensibile” prin care pot fi f ăcute cunoscute “acele idei invizibile din care sîntformate gîndurile omului”3. Pentru a face manifestă / cunoscută, de pildă, bucuria pe care mi-a provocat-o interlocutorul meu (într-o primă instanŃă, invizibilă pentru acesta), pot să

formulez complexul de sunete “Sînt bucuros” sau, la fel debine, pot să apelez la mimică sau la gesturi. În ambelesituaŃii, interlocutorul este pus în faŃa unor obiecte fizice, pecare le poate percepeşi care îi pot da de înŃeles starea debucurie pe care o resimt.

semn idee1º Modelul semic propus de John Locke

Tot ca obiecte materiale sînt tratate semnele de către logicianulşi filosoful germanGottlob Frege, cu adăugirea remarcabilă că acestea sînt corelate atît cu obiectele pe care ledenotă / desemnează, cît şi cu modurile în care aceste obiectedenotate sînt date4. Mai exact, se dă de înŃeles că orice semn( Zeichen) stă pentru un denotat ( Bedeutung) într-un anumitmod sau sens (Sinn). Spre exemplu, obiectele fizice (verbale)“Avram Iancu” şi “Craiul munŃilor” desemnează acelaşidenotat – cunoscutul revoluŃionar paşoptist – în sensuri diferite. Avem de-aface, pe de-o parte, cu numele unui cetăŃean al Imperiului habsburgic, pusalături de toŃi ceilalŃi cetăŃeni ai acestui stat, iar pe de altă parte, cu supranumele cî ştigat deacelaşi cetăŃean austriac ca revoluŃionar înstăpînit în MunŃii Apuseni. Astfel, cele două numeproprii invocate sînt identice sub raportul denotatuluişi diferite prin modurile distincte în carese face trimitere la acest denotat. Într-o formulare sintetică se poate spune că, la GottlobFrege, fiecare semn exprimă sensul său – ca obiect mental –şi desemnează denotatul său (caobiect din realitate).

sens

semn denotat2º Modelarea semnului propusă de Gottlob Frege

Un model semiotic asemănător celui fregean, anume, triada semn (symbol) – gînd(thought / reference) – denotat (referent ), a fost propus de C.K. Ogdenşi I.A. Richards5.

3 John Locke,Eseu asupra intelectului omenesc, II, EdituraŞtiinŃifică, Bucureşti, 1961, p. 10.4 Gottlob Frege,Sens şi semnifica Ń ie, în: Materialismul dialectic şi ştiin Ń ele moderne, XI: Logică şi filosofie.Orientări în logica modernă şi fundamentele matematicii, Editura Politică, Bucureşti, 1966, pp. 55-60.5 C.K. Ogdenşi I.A. Richards,The Meaning of Meaning. A Study of the Influence of Language upon theThought and of the Science of Symbolism, 4th ed., London, 1936, p. 11.

Semnele ca „obiecte sensibile” princare pot fi f ăcute cunoscute “aceleidei invizibile din care sînt formategîndurile omului”

John Locke

Fiecare semn exprim ă sensuls ău – ca obiect mental – ş idesemneaz ă denotatul s ă u(ca obiect din realitate).

Gottlob Frege




10

Pentru cei doi semiologi anglo-saxoni, fiecare obiect fizic care joacă rolul de semn “stă pentru” obiectul denotat în măsura în care el “simbolizează” (corect) gîndul care “se referă (adecvat) la” acesta. Se cuvine remarcat aici faptul că relaŃia dintre semnşi denotatul său esteindirectă, mai precis, ea este mijlocită de gînd sau referinŃă.

gînd

semn denotat3º Modelul semic propus de C.K. Ogden şi I.A. Richards

Filosofuluişi semioticianului american Charles Sanders Peirce i sedatorează un punct de vedere ceva mai nuanŃat asupra problemei înatenŃie: semnul (numitşi representamen) ar fi un obiect –perceptibil, imaginabil sau chiar inimaginabil – care “Ńine locul aceva pentru cineva, în anumite privinŃe sau în virtutea anumitor însuşiri”6. Acel ceva pentru care stă semnul este obiectul semnului,

privinŃa sau ideea în raport cu care semnulŃine locul obiectului său se prezintă ca fundamental semnului, iar semnul care se reproduce aidoma sau într-o variantă mai dezvoltată în minteacelui căruia i se adresează semnul se constituie ca interpretant al semnului.

Interpretant fundament

Representamen obiect4º Modelul semic propus de Ch.S. Peirce

Schematizările semiotice invocate pînă acum au drept însuşire comună faptul că semnul este tratat ca obiect material simplu, excepŃie f ăcînd pînă la un punct sistemul tetradicpeircean, în care semnul poate fişi de natură ideală. Nu putem ignora însă cîteva interpretăriremarcabile, conform cărora semnul se înf ăŃişează ca un obiect mental, respectiv ca o entitatemixtă, cu o componentă materială şi cu una mentală.

Părintele semiologiei (europene), Ferdinand de Saussure, a definitsemnul (în speŃă, semnul lingvistic) drept entitatea psihică cerezultă din combinarea unuiconcept cu o imagine acustică .Imaginea acustică ar fi amprenta mentală a sunetelor materialesemnificante, iar conceptul, ideea cu care această “reprezentare pe

care ne-o dă mărturia simŃurilor noastre” se uneşte la nivelul creierului7. Pentru a sugeraunitatea indisolubilă a imaginii acustice cu conceptul, Saussure le redenumeşte ca părŃi

6 Charles S. Peirce,Semnifica Ń ie şi ac Ń iune, Humanitas, Bucureşti, 1990, p. 269.7 Ferdinand de Saussure,Curs de lingvistică generală , Polirom, Iaşi, 1998, pp. 85-86.

Semnul este un obiect – percep-tibil, imaginabil sau chiar inimagi-nabil – care “ Ńine locul a ceva

pentru cineva, în anumiteprivinŃe sau în virtutea anumitor însu ş iri”

Ch. S. Peirce

Semnul (în spe Ńă, semnullingvistic) este entitatea psihic ă ce rezult ă din combinarea unuiconcept cu o imagine acustic ă .

Ferdinand de Saussure




11

necesare ale semnului cu etichetele “semnificant”, respectiv “semnificat”. Două consecinŃedecurg direct de aici:

(i) obiectele ale căror amprente psihice nu se conjugă în plan mental cu vreo idee pentru a seface referire la altceva există pur şi simplu în cadrul realităŃii, f ără a se reflecta în alcătuireaunor semne8;

(ii) ideile care se prezintă ca semnificaŃii “dezlegate” de orice semnificant posibil (dacă ar fisă ne imaginăm această ipoteză absurdă) formează indicibilul, inefabilul sauincognoscibilul9.

conceptimagine acustic ă

5º Semnul ca unitate indisolubilă a unui concept cu o imagine acustică (Ferdinand de Saussure)

Analiza semnului ca entitate mixtă – pe de o parte materială, iar pe de altă parte,mentală – este desf ăşurată într-o manieră coerentă de Heinrich F. Plett10. După ce reafirmă opinia curentă, devenită loc comun, cum că, semnul stă pentruceva pe care-l înlocuieşte (aliquid stat pro aliquo), Heinrich

Plett înf ăŃişează semnul ca unitate a unui semnal cu oindicaŃie11. Semnalul, care joacă rolul de semnificant, s-arconstitui în forma sau aspectul material al semnului – ca, de pildă, culoarea roşie asemaforului, chipul sinistru al unui cadavru cu oŃigară în gură aflat pe un panou publicitar sau îmbujorarea interlocutorului la auzul unei glume picante –, în timp ce indicaŃia / semnificaŃias-ar dovedi a fi sensul legat de respectivul semnal. Revenind la exemplele date, indicaŃiileaferente sînt “Stai!”, “Fumatul este dăunător sănătăŃii!”, respectiv “Mă simt jenat / ruşinat”.Semnul luat în întregul său – semnal plus indicaŃie – posedă disponibilitatea de a înlocui unobiect, eveniment, fenomen, stare de lucruri etc., altfel spus: are capacitate referenŃială saudenotativă.

8 O piatră de rîu, o păpădie, unşacal sau un om sînt componente perceptibile ale realităŃii fizice. Ca atare, elelasă o “amprentă” la nivelul creierului, iar ceea ce “ocupă mintea” în momentul percepŃiei este o idee. Cu toateacestea, obiectul psihic rezultat nu este semn, în măsura în care nu trimite la altceva decît la o piatră de rîu, opăpădie, unşacal, respectiv un om.9 Oswald Ducrotşi Tzvetan Todorov, Dictionnaire encyclopédique des sciences du langage, Éditions du Seuil,1972, pp. 132 sqq.10 Heirich F. Plett,Ş tiin Ń a textului şi anliza de text . Semiotică, lingvistică, retorică, Editura Univers, Bucureşti,1983, pp. 37-39.11

Diada semnal-indica Ń ie apare la Louis Hjelmslev în variantaexpresie-con Ń inut , iar la Christian BaylonşiXavier Mignot sub formasemnal-sens. Cf. Christian Baylonşi Xavier Mignot,Comunicarea, EdituraUniversităŃii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2000, pp. 16-17.

Semnul este unitatea dintre unsemnal ş i o indica Ńie.

Heinrich F. Plett




12

indica Ńie

semnal referent6º Schema semiotică propusă de Heinrich F. Plett

Ultima clasă de definiŃii şi caracterizări ale semnului se situează în prelungireamodelului de mai susşi este centrată pe teza justificabilă că semnele nu sînt unităŃi semioticefixe, ci “locuri de întîlnire” ale unor elemente independente, provenind din sisteme diferiteşiasociate printr-o corelaŃie codificantă12. În alŃi termeni, semnele sînt de fapt “funcŃii-semn” cedobîndesc valoare numai prin complinirea lor cu functivele (sau argumentele) pe care lereclamă. O dată ce a fost conturată perspectiva funcŃiei-semn s-a înregistrat o proliferare f ără precedent a modelelor semice, în acord cu numărul şi natura functivelor corelate.

Semiologii interesaŃi de dimensiunea didactică şi de cea operaŃională a modelelorsemiotice au preferat să reducă la un minimum numărul argumentelor. Umberto Eco, de pildă,a legat instituirea funcŃiei-semn de stabilirea unei corelaŃii reciproce între două obiecte cu rolde argument,expresia şi con Ń inutul. De altfel, aceste două functive corespund perfectsemnalului, respectiv indicaŃiei din alcătuirea modelului construit de Heinrich F. Plett.

Cercetătorii care au pus un accent deosebit pe dimensiunea metodologică a schemelorsemiotice au căutat să valorifice, f ără a nesocoti principiul parcimoniei / al economisiriimijloacelor (de expresie) cît mai multe variabile. Un model interesant în această direcŃie este“hexada situaŃiei semiotice” propusă de Petru Ioan13, în contextul căreia semnificantul / expresia / semnalul este obiectul material care stă pentru ceva, referentul / denotatul, obiectul

din realitate pe care-l desemnează semnificantul, semnificatul obiectiv / intensiunea, ideeacare “mediază” în chip obiectiv relaŃia de denotare, semnificatul subiectiv / conotaŃia,gîndurile, emoŃiile, idiosincraziile etc. care “parazitează” semnificaŃia obiectivă, iar emitentul împreună cu receptorul, partenerii care instituie funcŃia-semn.

Prin însumarea celorşase variabile în formula hexadică dată este facilitată armonizarea diverselor puncte de vedere cu privire la realitatea semică şi se accentuează natura funcŃional-acŃională a semnului.

referin Ńă

semnificat subiectiv semnificat obiectiv

receptor emitent

semnificant7º Hexada situa Ń iei semiotice conceput ă de Petru Ioan

ł inînd cont de diversitatea deconcertantă a modelelor prin care este definitşicaracterizat semnul – diversitate pe care de-abia am sugerat-o, necum să o surprindem pe

12Umberto Eco,Tratat de semiotică generală , EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 66.13 Petru Ioan,Educa Ń ie şi crea Ń ie în perspectiva unei logici “situa Ń ionale”, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1995, pp. 72-144.




13

deplin –, ar putea să pară de-a dreptul hilară orice încercare de a promova un model semioticnou. Ni se pare potrivit, de aceea, să asumăm în economia acestui curs un punct de vedereasupra semnului care, parŃial, este cuprins implicit în schematizările menŃionate. În acest sens,subscriem la următoarele aserŃiuni:

(i) semnul este o entitate psihică binară alcătuită dintr-o imagine mentală şi o idee;(ii) el se diferenŃiază în raport cu celelate entităŃi psihice prin aceea că are capacitatedenotativă, id est prin faptul că trimite la un alt obiect (real, imaginar sau ideal) decîtobiectul (material) care l-a provocat;(iii) imaginile mentale sînt amprentele psihice pe care anumite obiecte fizice – sunetegrafeme, imagini, mirosuri, expresii ale feŃei, mişcări ale corpului etc. – le lasă la nivelulcreieruluişi care se combină automat cu o idee;(iv) nici o idee nu poate căpăta subzistenŃăîn absenŃa unei imagini psihice capabile să o

formeze;(v) obiectele fizice care nasc semne la nivelul minŃii urmează să fie consideratesemnale;(vi) prin caracterul lor materialşi perceptibil, semnalele slujesc la stabilirea unor conexiuni între semnele aflate în minŃile mai multor purtători; fiecare dintre aceştia poate astfel să facă presupuneri cu privire la semnele din mintea oricărui semen de-al său.

După cum se poate lesne constata, perspectiva adoptată cu privire la semn este desorginte saussureană. Ne-am îngăduit, totuşi, să înlocuim conceptul de imagine acustică cuacela de imagine psihică (sau mentală), pentru a fi în măsură să raportăm comunicareaşi la

categoria semnelor noverbale, care nu au întotdeauna drept semnificanŃi imagini acustice.Aplicarea etichetei “semnale” la obiectele fizice care generează imagini mentale poate să pară arbitrară celor care consideră semnalul drept parte materială a semnului. Credem însă că definiŃia stipulativă la care am recurs conturează suficient de clar rolul acestuia de vehicul alsemnului. În sfîrşit, am preferat să ne plasăm într-un cadru ontologic “relaxat”, admiŃ înd înclasa denotatelor la care se referă semneleşi obiecte imateriale sau ficŃionale.

Cît priveşte caracterul intenŃionalversusneintenŃional al semnului, poziŃia care ni separe a fi cea mai plauzibilă este în acord cu simŃul comun: nici o categorie de semne nu poartă în chip necesar pecetea intenŃionalităŃii (mai exact, a intenŃionaliŃăŃii reciproce)14.

Valabilitatea acestei afirmaŃii pare neîndoielnică în cazul majorităŃii semnelornonverbale. Astfel, nimeni nu consideră drept abuzivă interpretarea unei grimase involuntarea interlocutorului ca semnal al neplăcerii pe care acesta o resimte. În mintea interlocutorului s-a produs un semn, de care acesta nu este conştient, semn care devine manifestşi, implicit, estetransmis în mod involuntar / neintenŃionat, dar suficient de clar pentru a fi recepŃionat.

14 Evident, se poate adoptaşi un punct de vedere restrictiv asupra semnului, în sensul asocierii lui cu intenŃiaclară de a fi transmis. Astfel, pentru Tatiana Slama-Cazacu, “momentul emitere nu reprezintă în cazul limbajuluinormal un act neintenŃionat, nici nu este un effort gratuit de a exprima, ci are un scop precis, acela de atransforma un conŃinut psihic într-un fapt obiectiv, care are o valoare semnificativă codată, clară pentru celălalt,spre a-l transmite interlocutorului prin intermediul mesajului”. (Tatiana Slama-Cazacu,Psiholingvistica – o ştiin Ńăa comunicării, ALL, Bucureşti, p. 102.) Or, impunerea clauzei intenŃionalităŃii ar face dificilă recuperareacazurilor de comunicare nonstandard.




14

Se poate conveni, apoi, că (re) producerea semnelor verbale este în cea mai mare parteo acŃiune intenŃionată. Nu putem ignora însă semnele verbale codificate în mod inconştient deoamenii nebuni, drogaŃi sau foarte beŃi. Fireşte, cele mai multe “semne verbale” produse deaceşti sărmani semeni ai noştri sînt, de fapt, aberaŃii, dar alături de ele pot sta semne

lingvistice coerente, “transmisibile”şi reproductibile. Psihiatrii se bizuie în tratamenteleprescriseşi pe interpretarea semnalelor verbale emise de pacienŃii lor, iar vorbele spuse decineva la beŃie sînt uneori luate în seamă mai abitir decît cele spuse în condiŃii normale, peconsiderentul că absenŃa intenŃiei le face mult mai sincere.

În sfîrşit, nu putem trece cu vederea existenŃa unei tehnici de condiŃionare – aşa-numita “comunicare subliminală” –, îndeosebi în cadrul publicităŃii prinmass-mediaaudio-vizuală. S-a vorbit destul de mult despre mesajele publicitare transmise prin televiziune, astfel încît privitorii să le recepŃionezeşi să reacŃioneze favorabil la ele f ără a fi conştienŃi de acestlucru. Am asista, în astfel de situaŃii, la o receptare neintenŃionată.

Este semnul un apanaj al omului? Nu trebuie să fii expert în etologie sau în botanică pentru a putea constata faptul că lumea animalelorşi lumea plantelor sînt pline de semnalecorect interpretate. Comportamentul animal este ghidat în mare parte prin semnale acustice,optice, tactile sau olfactive. Prin intermediul acestor semnale se asigură protecŃia puilor, seanunŃăun pericol iminent, se transmite disponibilitatea pentru împerechere etc. etc. CoerenŃacomportamentelor manifestate de animalele dintr-o colectivitate este o dovadă suficientă atezei că un sistem de semnale a fost instituitşi funcŃionează.

Semnalele din lumea animală sînt produse din instinct, sau în mod intenŃionat?

PuŃin importă pentru problema noastră. Acceptînd categoria semnelor neintenŃionale,caracterul instinctual sau nu al semnalelor din lumea animală este o chestiune indiferentă.

Rămîne, totuşi, de explicat ce ar putea fi imagine mentală şi idee în cazul animalelorşi, mai ales, în cel al plantelor. Ce fel de semn se produce, de exemplu, în “mintea” uneiplante atunci cînd transmite mesajul că se află în perioada optimă de polenizare? Credem că un răspuns satisf ăcător la această întrebare ar trebui să fie rodul unei investigaŃii aplicate îndesf ăşurarea căreia instrumentele de lucru să fie suficient de rafinate. În acest stadiu, orice încercarea a noastră de a da seama de felul cum se petrece comunicarea în lumea animală şi în

lumea plantelor ar fi o pură speculaŃie. Ne rezumăm, aşadar, la a spune că semnului propriufiinŃei umane – unitate a unei imagini mentale cu o idee – îi corespunde în lumea animalelorşi în cea a plantelor o “stare internă”, care devine manifestă sub forma semnalelor acustice,optice, olfactive etc. Ne permitem să lăsăm deschisă problema analizei acestei stări interne.

I.3. Categorii de semne: cuvinte, indici, iconi, simboluri

Atunci cînd am căutat o caracterizare convenabilă a semnelor am sugerat întrucîtva că acestea nu formează o categorie omogenă. De altminteri, caracterul multiform al semnului




15

este evidenŃiat de variatele contexte în care sînt menŃionate15. În mod cu totul arbitraramintim, spre exemplu, că pentru unii oameni piramidele sînt semne ale grandorii Egiptuluiantic, contradicŃia dintre forŃele de producŃie şi relaŃiile de producŃie desemnează crizasistemului capitalist, un pliu aparte al lobului urechii este semnul unei afecŃiuni cardiace,

secera şi ciocanul se constituie în semn al comunismului, scărpinatul în cap poate fiinterpretat, în funcŃie de context, ca semn al murdăriei, al nesincerităŃii sau al unei stări de încurcătură, cuvîntul “Socrate” este semnul care stă pentru un anumit filosof din antichitateagreacă etc. Dincolo de folosirea uneori indistinctă a semnalului, a semnuluişi a imaginiimentale din alcătuirea semnului, recunoaştem cu uşurinŃădiferite ipostaze ale semnului.

Semnele care apar exclusiv în comunicarea umană şi care ne îngăduie să stabilimcorespondenŃe între toate celelalte tipuri de semne sîntcuvintele.

Potrivit definiŃiei standard, cuvîntul este unitatea semiotică obŃinută prin asocierea unui senscu un complex sonor16.

Adoptînd o perspectivă saussureană asupra semnului, ne permitem să amendămaceastă definiŃie, prin caracterizarea cuvintelor ca rezultate ale combinării unor idei cuimaginile psihice provocate de anumite semnale auditive sau vizuale. Această reformulare adefiniŃiei clasice ne oferă două avantaje. Pe de o parte, este mult mai simplu de explicat faptulcă anumite obiecte sonore care diferă prin ritm, intensitate, volum etc. sînt rostiri sau semnaledistincte ale aceluiaşi cuvînt. În ciuda diferenŃelor dintre ele, toate aceste semnale provoacă aceeaşi imagine acustică şi, implicit, manifestă acelaşi cuvînt. Dacă am fi rămas la definiŃiastandard, ar fi trebuit să distingem între cuvîntşi diferitele sale ocurenŃe sau instanŃe spaŃio-temporale. Pe de altă parte, poziŃia adoptată ne permitem să punem pe acelaşi plan, casemnale interschimbabile, forma vorbită şi forma scrisă a cuvîntului. Primeitatea cronologică a semnalului rostit în raport cu cel scris este prea puŃin relevantă în contextul comunicării.

Dintre caracteristicile cuvîntului, cîteva se detaşează net sub raportul importanŃei:

(i) în cadrul cuvîntului, legătura dintre semnificantşi semnificat este arbitrară, în sensul că ideilor nu li se impun drept corelate anumite imagini acustice; de pildă, ideea de fiinŃăsaulucru care poart

ănoroc se asociaz

ăîn contextul limbii române cu amprenta psihic

ăa

semnalului “mascotă”, dar nimic nu ar fi împiedicat folosirea ca echivalent a obiectuluiacustic “scamotă”;

(ii) unirea semnificantului cu semnificatul sub forma cuvîntului este rezultatul uneiconvenŃii sociale; revenind la exemplul precedent, spunem “mascotă” şi nu “scamotă”,

15 Multiplele împrejurări în care sînt invocate semnele sînt foarte bine surprinse de Umberto Eco în lucrareaSemiotics and the Philosophy of Language(Macmillan, London, 1984, pp. 14-45).16 Cf., de exemplu, Mic dic Ń ionar enciclopedic, ediŃia a II-a, EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978,p. 266.




16

fiindcă predecesorii noştri au convenit la un moment dat să folosească acest cuvîntşi nualtul;

(iii) cuvîntul este discontinuuşi linear; ca atare, el este instrumentul fundamental al

cunoaşterii discursive, pentru care un obiect nu poate fi înŃeles decît prin relaŃionarea lui cualte obiecte;

(iv) cuvîntul este indisolubil legat de dimensiunea temporală.

O a doua categorie de semne o constituieindicii17. În timp ce cuvintele sînt creaŃiiartificiale ale fiinŃei umaneşi sînt destinate rolului de a face cunoscut ceva, indicii sîntmijloace naturale de cunoaştere determinate în termenii relaŃiei de metonimie sau sinecdocă.

Mai exact, indicii apar ca semne generate de unele “manifestăriperiferice” ale unui obiect sau de unele părŃi ale acestuia. OperaŃia dedesemnare în astfel de cazuri revine la integrarea unei (-or) părŃi în întregul din care face (-) parte. Spre exemplu, medicul care constată la unpacient agitaŃie, nervozitate, iritabilitate, oboseală rapidă, scădere îngreutate inexplicabilă, transpiraŃie excesivă, intoleranŃăla căldură, guşă ,ritm cardiac acceleratşi neregulat se consideră îndreptăŃit să pună

diagnosticul de hipertiroidism. Din punct de vedere semiologic, medicul desemnează o boală pe baza indicilor (sau simptomelor) acesteia, conştient fiind că respectivele simptome facparte din boală. Tot astfel, criza reumatică a unui bătrîn poate fi considerată indice al

înrăutăŃirii vremii, iar tonul moderat al vocii cuiva care este antrenat într-o controversă poatefi indice al bunei sale creşteri. Aşa cum vom vedea în cele ce urmează, indicii joacă un rolfoarte important în comunicarea nonverbală.

Iconiisînt semne care dobîndesc capacitate referenŃială sau denotativă învirtutea asemănării semnalelor corespunzătoare cu obiectele denotate.Exemplele de iconi care ni se par a fi cel mai la îndemînă sînt de regăsit în “lumea” programelor din inteligenŃa artificială. Astfel, imaginea unuidosar care se deschide este un icon sugestiv al comenzii “Deschide!”,

după cum o imprimantă în miniatură generează în minte iconul comenzii “Imprimă!”.Semnalele asociate iconilor sînt utilizate pe scară largă în zonele publice – instituŃiiadministrative, sedii de birouri, pieŃe, magazine, mijloace de transport în comun, parcuri etc. –, în ideea de a înlesni comunicarea referitoare la probleme importante sau delicate. În lipsaacestora, s-ar impune angajarea unui mare număr de persoane menite să ofere informaŃii şiajutor în ce priveşte orientarea. Ne putem imagina însă situaŃia jenantă în care s-ar afla noiiveniŃi într-o clădire publică “liberă de semne iconice”. Cum arşti în ce spaŃii se poate fuma,unde se află toaleta, pe unde se poate ajunge la un birou sau altul etc.? Întrebînd în dreaptaşi-n stînga? Folosirea iconilor coboară (dar nu în sens peiorativ!) comunicarea în zona

17 O prezentare interesantă a problematicii legate de indici este de găsit în: Alfons Nehring,Sprachzeichen und Sprechakte, Carl Winter, Universitätsverlag, Heidelberg, 1963, pp. 45 sqq.

Indicii sînt mijloace

naturale de cunoa ş teredeterminate în termeniirela Ńiei de metonimie sausinecdoc ă . Indicii apar casemne generate de unele“manifest ă ri periferice” aleunui obiect sau de unelepă rŃi ale acestuia.

Iconii sînt semne caredobîndesc capacitate refe-ren Ńială sau denotativ ă învirtutea asem ănă rii sem-nalelor corespunz ă toarecu obiectele denotate.




17

concretuluişi î şi manifestă virtuŃile, cu deosebire, în faza iniŃială a cercetării unui anumitdomeniu.

Ultima subclasă de semne pe care le aducem în atenŃie sîntsimbolurile. Din nefericire,acest termen care se vrea oarecum tehnic înştiinŃa semnelor este polisemanticşi puternic

conotativ. Vorbim în mod curent de simboluri chimice, logice sau matematice, de simbolurielectorale sau (în general) politice, de simboluri religioase – crezul creştin esteşi el privit casimbol –, de acŃiuni, gesturi sau daruri simbolice etc.

Punctul de plecare cel mai potrivit în clarificarea conceptuluide simbol pare să fie definiŃia lui etimologică. Se spune că înantichitate, oamenii care f ăceau un legămînt obişnuiau să spargă unobiectşi să-şi împartă fragmentele acestuia. Fiecare dintre ei primeao bucată-martor numită “simbol” (symbolon = bucată care sepotriveşte sau care corespunde la ceva). Punînd bucăŃile la loc, severifica dacă ele corespundşi în felul acesta respectivii oameni se recunoşteau sau î şiautentificau relaŃiile de parteneri18. În consonanŃăcu definiŃia etimologică împărtăşim teza că poate juca rolul de simbol orice combinaŃie semnificant–semnificat care este provocată de unobiect şi care trimite la o formă de solidaritate socială. Asemenea obiecte concrete caregenerează conotaŃii de ordin social sînt, de exemplu, crucea, semiluna, crucea cu săgeŃi,zvastica, trandafirul, cheia, vulturul cruciat etc. AfirmaŃia saussureană cum că simbolulpresupune un rudiment de legătură naturală între semnificantşi semnificat [7: 87] se verifică doar dacă acceptăm pluralitatea acestor legături. Fireşte, alegerea trandafirului ca simbol al

ideologiei socialiste sau social-democrate nu este cu totul întîmplătoare; culoarea roşie aacestuia trimite la ideea progresului prin revoluŃie – nu neapărat violentă – care îi este proprie.Nici alegerea zvasticii ca simbol al nazismului nu este cu totul arbitrară, ea putînd fi pusă încorespondenŃăcu doctrina rasistă promovată de partidul naŃional-socialist german. Pe de altă parte, însă, simbolul social-democraŃiei ar putea fişi un buchet de trandafiri, o garoaf ă roşiesau un buchet de astfel de flori, iar crucea încîrligată putea fi substituită f ără probleme princrucea cu săgeŃi sau, poateşi mai bine, prin “ciocanul lui Thor”.

AbsenŃa unui criteriu formal în raport cu care să fie identificateşi caracterizatecategoriile de semne sub incidenŃa clauzei de exhaustivitate constituie un handicap major al

tipologiei prezentate. Ne-am asumat deschis această lipsă din cel puŃin două motive: oclasificare riguroasă din punct de vedere formal putea conŃine destul de multe fragmenteirelevante din punct de vedere operaŃional sau inoportune într-un curs introductivşi, nu înultimul rînd, prezentarea rapsodică a categoriilor de semne este o practică destul de obişnuită în semiologie, important fiind să nu scape inventarierii tipuri exemplare de semne.

18 Credin Ń a catolică exprimat ă de episcopii din Belgia, Editura Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti,1991, p. 12.

Simbolul reprezint ă orice combina Ńiesemnificant–semnificatcare este provocat ă de unobiect ş i care trimite la oform ă de solidaritatesocial ă .




18

I.4. Limbajeşi coduri

Subordonate net funcŃiei de comunicare, semnele nu pot subzista ca obiecte

disparate, ci ca elemente ale unor sisteme, care le asigură roluri distincteşi,implicit, valoare. Aceste sisteme de semne prin care se realizează comunicarea se constituie înlimbaje19. Ar fi de reŃinut dintru începutprecizarea că fiecare limbaj conŃine, pe lîngă o listă de semne, un set dereguli de bună formareşi o clasă de reguli de desemnare. Cu alte cuvinte,limbajele subsumează pe lîngă semnele deja date în mod explicit (la unmoment dat)şi semnele (simple sau complexe) care pot fi derivate dinacestea pe baza regulilor de formareşi a celor de desemnare, care le

garantează corectitudinea. Spre exemplu, semnele care alcătuiesc această lucrare sînt, în ceamai mare parte, inedite – chiarşi pentru mine, autorul lor, sînt noi –, dar acceptăm cu uşurinŃă faptul că aparŃin unuia dintre limbajele noastre comune, limba română. Prin urmare, oriceutilizator al unui limbaj dat este capabil să emită discursuri noi (care nu au existat în trecut)şipoate să înŃeleagă în mod satisf ăcător toate discursurile corect formulate de semenii săi20.

Limbajele care asigură în cel mai înalt grad comunicareaşi cunoaşterea umană sîntsistemele de cuvinte, adică limbajele articulate.

ImportanŃa cu totul deosebită a acestora este dată şi de faptul că ele permittraducerea

sau convertirea semnelor aparŃinătoare limbajelor nearticulate: sistemul semnelor gestuale,sistemul expresiilor faciale, sistemul semnelor de circulaŃie, limbajulsurdomuŃilor etc. Comunitatea umană nu este omogenă sub raportulsemnelor verbale / articulate; în mod alegoric se poate spune, că de la întîmplarea cu Turnuldin Babel, oamenii utilizează în comunicare o varietate de limbajearticulate,id est o varietate de limbi (limba română, limba germană, limbaengleză etc.).

Alături de distincŃia limbaje verbale – limbaje nearticulate, prezintă interes în teoriacomunicării opoziŃia limbaje naturale – limbaje formale.

Un limbaj este natural, dacă şi numai dacă este universal, închis, imprecisşi indiferent subaspectul exprimării, altfel spus, dacă şi numai dacă se referă la toate domeniile existenŃeiumane, se oglindesc în ele însele, regulile de formareşi cele de desemnare au o valabilitatestatistică, iar semnele conŃinute sînt vehiculate în egală măsură de fonemeşi de grafeme.

Dimpotrivă, trebuie considerat formal orice limbaj parŃial, deschis, precisşi exclusivscriptic, adică orice limbaj care nu poate exprima tot ceea ce în genere poate fi exprimat,

19 Constantin Sălăvăstru, Logică şi limbaj educa Ń ional, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995, p. 135.20 Roman Jakobsonşi André Martinet, Linguistique et communication, Robert Laffont – Grammont, 1975, p. 93.

Limbajul- sistem de semne princare se realizeaz ă comunicarea

- fiecare limbaj con Ńine,pe lîng ă o list ă desemne, un set de regulide bun ă formare ş i oclas ă de reguli dedesemnare

limbaj formal

limbaj natural




19

care nu poate fi prezentat cu propriile sale mijloace, care nu tolerează abateri de la regulilede bună formareşi de corectă desemnareşi care conŃine doar imagini mentale ale unorexpresii grafice21.

Comunicarea cotidiană priveşte obiecte, evenimente, fenomene, stări de lucruriş.a.din realitatea extra-semică – dacă ne-am limita la comunicarea verbală, am putea spune maisimplu: realitatea extra-lingvistică –, adică lucruri de “nivel zero”. Caracteristica acestorobiecte este aceea că nu sînt vehicule materiale ale unor semne. Or, comunicarea umană este îndeajuns de rafinată pentru a avea drept referenŃi posibili semnele înseşi.

Instrumentele de semnificareşi comunicare la acest nivel înalt de abstractizare sînt numitemetalimbaje, iar sistemele de semne la care se aplică aceste instrumente sînt consideratelimbaje-obiect .

Orice pseudo-limbaj construit ca melanj confuz al unui limbaj-obiect cu metalimbajulcorespunzător anulează toateşansele unei comunicări veritabile. Sugestiv în acest sens este unexemplu de aberaŃie lingvistică, care îmbracă forma unui raŃionament corect: “Şoareceleroade hîrtia.Şoarecele este un substantiv. Deci, un substantiv roade hîrtia.” Eroarea logico-lingvistică rezidă în aceea că semnul “substantiv” este o dată utilizat , iar altădată men Ń ionat ,cu alte cuvinte, el apare ca semn aparŃinător unui limbaj-obiect în prima premisă şi ca semndintr-un metalimbaj în a doua premisă22. SituaŃia confuză poate fi risipită cu uşurinŃă, punînd între ghilimele substantivul “şoarece” din cea de-adoua premisă.

Imperativul comunicării efective presupune clarificarea raporturilor individului culimbajele pe care le utilizează. Fie, spre exemplu, doi interlocutori care utilizează dreptinstrument de comunicare într-o împrejurare dată limba lor maternă, româna. Dacă se acceptă ipoteza că limba română este un limbaj “neutru” stăpînit în mod egal de toŃi românii, cei doiinterlocutori invocaŃi ar trebui să comunice perfect. Realitatea “practică” a comunicăriidovedeşte, însă, că situaŃiile dequiproquosînt departe de a fi excluse, mai ales dacă partenerii în cauză se cunosc foarte puŃin. Acest fapt conduce la teza că limba română nu este însuşită laacelaşi nivelşi, cu atît mai puŃin, complet de toŃi vorbitorii ei. De altfel, situaŃia se prezintă

aidoma în cazul tuturor celorlalte limbaje verbale.Putem deduce de aici că protagoniştii situaŃiilor de comunicare nu utilizează limbajul verbalintegral la care se raportează de comun acord, cisubsisteme ale acestui limbaj verbal– în

21 Petre Botezatu,Valoarea deduc Ń iei, EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1971, p. 195; GheorgheEnescu, Dic Ń ionar de logică , EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, pp. 167-172; Gheorghe-IlieFârte, Regimuri ale cantit ăŃ ii în logica formală , Editura “Ştefan Lupaşcu”, Iaşi, 1999, p. 7.22 Cu privire la delimitarea limbajului-obiect de metalimbajşi la distincŃia utilizare-men Ń ionare se poateconsulta: Paul Hoyningen-Huene,Formale Logik . Eine philosophische Einführung, Reclam, Stuttgart, 1998, pp.74-77; Peter Hinst, Logische Propädeutik . Eine Einführung in die deduktive Methode und logischeSprachenanalyse, Wilhelm Fink Verlag, München, 1974, pp. 9-13.

metalimbaj




20

mod inevitabil, parŃial diferite – care au fost actualizate în urma unei ucenicii mai mult saumai puŃin fructuoase.

Subsistemele unei limbi care sînt de fapt puse în joc pe parcursul unei comunicăripoartă numele deidiolecte [11: 41] sausisteme lingvistice individuale[14: 59]. Mai apoi,semnele din componenŃa limbajelor verbale luate în integralitatea lor vor fi consideratevirtuale sau disponibile, iar semnele care alcătuiesc idiolectele , efective. Să spunem încompletare că distincŃiile limbaj – idiolect , respectivsemn virtual – semn efectivpot fiaplicateşi la cazul comunicării nonverbale.

ImportanŃa plasării comunicării la nivelul semnelor efectiveşi nu la cel al semnelorvirtuale este ilustrată de scenariul tipic construit de Nicolae Steinhardt pentru a sugera felul încare se desf ăşura o anchetă la securitatea română în anii stalinismului:

“– Ai fost în casa lui Gheorghe Florian?

– Da.Şi anchetatorul notează: «Da, recunosc că am fost în casa conspirativă din strada … numărul… unde am avut legături infracŃionale cu legionarul Gheorghe Florian». Cînd i se dă procesul-verbal spre semnare, anchetatul exclamă:

– Dar bine, eu n-am spus că era o casă conspirativă şi nici că Gheorghe Florian a fostlegionarşi nici că am avut legături infracŃionale cu el.”

(N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, ediŃia a II-a, EdituraDacia, Cluj-Napoca, 1992, p. 169.)

Deşi referenŃii comunicării sînt comuni – anchetatul, un individ cu numele GheorgheFlorian, casa lui Gheorghe Florianşi o vizită f ăcută de anchetat lui Gheorghe Florian înaceastă casă –, semnele efective utilizate de protagoniştii sînt radical diferite, iar comunicareadintre aceştia eşuează.

Înfruntînd riscul pedanteriei, vom încerca în continuare să asumăm o poziŃie clară cuprivire la raportul dintre conceptele delimbaj şi cod , păstrîndu-ne speranŃa că demersul nostrunu va fi un exerciŃiu futil de distingere abuzivă a unor termeni sinonimişi nu va antrenareplica “Să-l chemăm pe Prodicos!”.

Pentru Noam Chomsky, “un cod nu este o mulŃime de reprezentări, ci mai degrabă unsistem specific de reguli, care atribuie reprezentărilor-mesaj reprezentări-în-cod”, după cum jocul deşah nu este o mulŃime de mutări, ci sistemul de reguli care stă la baza mutărilor23. Cualte cuvinte, codul ar fi setul de reguli care asigură transpunerea semnelor într-un sistem desemnale, astfel încît acestea să devină perceptibile pentru actorii comunicării.

O definiŃie îndeajuns de largă pentru a se potrivi la aproapeorice poziŃie în raport cu semneleşi comunicarea face din cod unsistem de semnale (semne, sau simboluri) care, printr-o convenŃieprealabilă, este menit să reprezinte informaŃia şi, apoi, s-o transmită de

23 Noam Chomsky,Cunoa şterea limbii, EdituraŞtiinŃifică, Bucureşti, 1996, p. 43.

Codulsistem de semnale(semne, sau simboluri)care, printr-o conven Ńieprealabil ă , este menit s ă reprezinte informa Ńia ş i,apoi, s-o transmit ă de lasurs ă (sau emitent) lapunctul ei de destina Ńie(sau receptor)




21

la sursă (sau emitent) la punctul ei de destinaŃie (sau receptor)24. Precizarea ulterioară cum că în comunicare pot fi utilizate diferite coduri – codul lingvistic, codul grafic (sau scrisul),codul gestual, codul de semnalizare rutieră etc. – ne poate face să înŃelegem că trebuie să plasăm codul la “locul de întîlnire” a semnului (mental) cu un semnal (material) capabil să-l

reprezinteşi să-l facă, astfel, transmisibil. Acest punct de vedere poate fi armonizat cu toateaserŃiunile pe care le-am formulat pînă acum cu privire la semn.

Sisteme complexe alcătuite din semne, reguli de traducere/transformare a semnelorşi regulide “materializare” a semnelor sub forma semnalelor, codurile se prezintă ca limbaje“dinamice”, mai exact ca limbaje antrenate în fluxul comunicării.

Astfel înŃelese, codurile se pot constitui în instrumente ale comunicării şi, implicit, alecunoaşterii discursive (singurul tip de cunoaştere relevant sub raportştiinŃific).

I.5. Elementele procesului de comunicare

Orice încercare de analiză /descompunere a procesului de comunicare este, pînă la unpunct, arbitrară, în măsura în care acŃiunile celor care participă la el se desf ăşoară simultan,iar nu succesiv. Mai mult, definireaşi caracterizarea actelor de limbaj (sau de comunicare), caelemente discreteşi izolate ale comunicării, ar putea pune în umbră caracterul dinamic alprocesului de comunicare, comparabil mai curînd cu un film decît cu o colecŃie de fotografiistatice. Nici un act de limbaj nu poate fi înŃeles pe deplin, dacă se face abstracŃie de actele de

limbaj care l-au precedatşi de cele care îi succed25

. Nici un act de limbaj nu este reversibil; odată ce a fost săvîrşit, el “intră în istorie”, nemaiputîndu-se interveni asupra lui. Fără asumarea explicită a acestor cîteva rezerve metodologice, orice încercare de a identificaşicaracteriza articulaŃiile de bază ale procesului de comunicare se soldează cu un eşec.

Elementul central al procesului de comunicare esteemitentul/locutorul , iniŃiatorulcomunicării, cel care formulează primul act de limbaj din alcătuirea complexuluicomunicaŃional interactiv.

ImportanŃa emitentului este dată de aceea că el schiŃează rolurile tuturor participanŃilor

la comunicareşi tot el fixează un statut prealabil al interacŃiunii comunicaŃionale (formal,profesional, amical etc.). Emitentul se angajează în procesul comunicării cu întreaga luiexperienŃăde viaŃă. În momentul în care iniŃiază comunicarea, el este posesorul unor coduri(lingvistice, grafice, olfactive, gestuale, mecaniceş.a.m.d.), are o anumită condiŃie fizică (estesănătos, sau bolnav; odihnit, sau istovit; copil, tînăr, sau bătrîn; etc.), este într-o anumită starepsihologică (arătîndu-se emoŃionat, sau indiferent; bucuros, sau supărat; furios; surprins;neliniştit; coleric, flegmatic, sangvinic, sau melancolic; etc.), are o “zestre” de ordin

24Jean Dubois et collab., Dictionnaire de linguistique et des sciences du langage, Larousse, Paris, 1994, p. 90.25 Ronald B. Adler & Neil Towne, Looking Out / Looking In. Interpersonal Communication, 4th ed., Holt,

Rinehart and Winston, 1984, p. 16.




22

comunicaŃional (eventual, el a mai comunicat cu partenerii din situaŃia prezentă) ş.a. Numaiprin asociere cu această experienŃăde viaŃăse poate determina impactul emitentului asupraactelor de limbaj în care este angrenat.

Un factor deloc neglijabil al comunicării este receptorul/alocutorul , cel care garantează caracterul bipolar al oricărui act de limbaj.

La fel ca emitentul, receptorul intră în procesul comunicării ca individ concret, avînd oanumită istorie (inclusiv de ordin comunicaŃional)şi stăpînind cîteva coduri care îi permit să înŃeleagă şi să se facă înŃeles. Pentru ca un act de comunicare să fie efectiv, este nevoie caemitentulşi receptorul să utilizeze coduri care să să aibă cît mai multe elemente comune.SituaŃia ideală ar presupune identitatea codurilor folosite, caz cu totul improbabil. Ocomunicare efectivă şi productivă reclamă alături de suprapunerea cel puŃin parŃială acodurilor utilizate de interlocutori cunoştinŃe, emoŃii sau sentimente comune. Întrebarearetorică “Cum poŃi fi persan!” ilustrează foarte bine impactul pe care poate să-l aibă asupracomunicării diferenŃele culturale majore localizate în orizontul emitentuluişi al receptorului.

Comunicarea dintre emitentşi receptor presupune existenŃa intenŃiei de comunicare lanivelul amîndurora? – Aşa cum am precizat în paragraful consacrat caracterului intenŃionalversus neintenŃional al semnului, s-ar părea că există situaŃii în care producereaşicomunicarea semnelor ies, cel puŃin parŃial, de sub controlul conştientuluişi al voinŃei.Uneori, locutorul transmite involuntar semnale – îndeosebi, în cazul comunicării nonverbale –, iar alteori, alocutorul recepŃionează şi interpretează semnale f ără să fie conştient de acest

fapt; ne referim cu precădere aici la comunicarea subliminală. Prin urmare, fie emitentul, fiereceptorul se pot implica într-un act de limbaj în absenŃa intenŃiei de comunicare, cuprecizarea că această intenŃie trebuie să fie prezentă la cel puŃin unul dintre ei, pentru a fi înmăsură să certificăm săvîrşirea actului de limbaj cu pricina.

Vorbind de emitentşi de receptor ca protagonişti ai comunicării, fiecare cu rolul săubine definit, s-ar putea înŃelege că orice act de limbaj presupune relaŃionarea a cel puŃin doiindivizi diferiŃi, actele de comunicare cu receptori multipli fiind destul de comune. Într-adevăr, în situaŃiile obişnuite de comunicare, interlocutorii diferă sub raport ontic, ei fiindpersoane distincte. Nu putem trece cu vederea, însă, aşa-numita comunicare intrapersonală, ce

se realizează atunci cînd cugetă cineva. ToŃi oamenii care declară că gîndesc în sinea lor,chibzuiesc, reflectează sau meditează susŃin de fapt că se află într-o situaŃie de comunicareaparte. Actele de limbaj pe care le realizează astfel au un singur protagonist din punct devedere existenŃial, protagonist care apare sub raport comunicaŃional în dubla ipostază deemitentşi receptor.

Al treilea element al actelor de comunicare –mesajul– se pretează laurmătoarele interpretări complementare:

mesajul




23

(i) ansamblul ideilor, cunoştinŃelor, emoŃiilor, sentimentelor, dorinŃelor, stărilor psihice etc.pe care emitentul le împărtăşeşte receptorului;

(ii) complexul de semnale care se poate prezenta ca instrument material de realizare interacŃiunii semiotice dintre emitentşi receptor;

(iii) obiectul binar semn – semnal care este transmis de locutor, iar mai apoi este recepŃionatşi înŃeles de alocutor.

Oricare ar fi punctul de vedere adoptat, semiologii atrag atenŃia asupra unei tezeirefutabile: mesajul, fie în întregime, fie doar parŃial, are o natură concretă / fizică, în măsura în care el trebuie să perceptibil. Aspectul controversat al problemei este legat de prezenŃa uneisemnificaŃii oarecare în mesaj. Pentru Saundra Hybelsşi Richard L. Weaver, mesajul estealcătuit din ideileşi simŃămintele pe care emitentul vrea să le transmită receptorului sub formamaterială a semnalelor26. În acelaşi sens, Tatiana Slama-Cazacu susŃine că mesajul “poartă cusine şi semnificaŃia”, astfel încît receptorul primeşte şi “germenii productivi ai sensului” [14:104]. Opinia la care subscriemşi care intră oarecum în conflict cu simŃul comun poate fi întîlnită în dicŃionarul de lingvistică şi de ştiinŃe ale limbajului editat de o echipă condusă deJean Dubois: “ceea ce se transmite este o formă şi nu un sens” [25: 298-299].

Neîndoielnic, emitentul intenŃionează să aducă la cunoştinŃa receptorului o informaŃiealcătuită din idei, sentimente, dorinŃe, interogaŃii şi alŃi asemenea constituenŃi mentali, iar nuobiecte materiale “pure”. Totuşi, ceea ce parvine receptorului nu sînt obiectele psihice dinmintea emitentului, ci suporturile materiale ale acestora, semnalele. În situaŃia în carereceptorul face apel în respectivul act de limbaj la un cod suficient de apropiat de cel alemitentului, el va putea asocia semnalului o informaŃie, dacă nu identică, măcar foarteasemănătoare aceleia din mintea emitentului. Fireşte, această informaŃie “recreată”, deşiaparŃine receptorului – ca rezultat al analizei semnalelor primite în codul care îi este propriu –,este pusă apoi, cu mai multă sau mai puŃină îndreptăŃire, în seama emitentului.

Dacă sensul s-ar afla în mesaj, atunci orice complex particular de semnale ar fi

“monosemic”, prezentînd acelaşi conŃinut semantic în toate situaŃiile de comunicare, oricarear fi interlocutorii între care circulă. Realitatea ne arată însă că o persoană poate să nu fieconştientă de tot ceea ce comunică, iar interpretul mesajului poate înŃelege altceva decît vreaemitentulşi se poate referi la alte obiecte, evenimente sau fenomene decît acesta27. Aşadar, nuputem vorbi de o transmitere propriu-zisă a ideilor dintr-un creier în altul prin intermediulmesajului, ci de o conexiune variabilă a respectivelor idei prin acte de punere încorespondenŃăa lor cu semnalele pe care le posedă în comun protagoniştii comunicării.

26 Saundra Hybelsşi Richard L. Weaver,Communicating Effectively, Random House, New York, 1986, p. 8. Ne-am îngăduit să adaptăm afirmaŃia celor doi autori la terminologia acestui curs. Mai exact, am trecut în locultermenului “simbol (symbol)” termenul “semnal”, bizuindu-ne pe sinonimia lor accidentală.27 Robert Vion, La communication verbale. Analyse des interactions, Hachette Supérieur, Paris, 1992, p. 22.




24

Drumul pe care îl străbate mesajul de la emitent la receptor se constituie în canal al comunic ă rii .

Căile pe care semnalele circulă între interlocutori pot fi foarte diferite: aerul, benzilede frecvenŃăradio, anumite sisteme mecanice sau electronice, cabluri electrice etc. SinguracerinŃă pe care trebuie s-o satisfacă aceste canale este aceea de a asigura transmitereacompletă şi nedistorsionată a mesajelor.

Nici un act de limbaj nu ar deveni efectivşi nu ar căpăta o interpretare corectă dacă nu s-arŃine seama de contextul sau situa Ń ia în care apare.

Ne referim aici nu doar la dimensiunile spaŃio-temporale ale actului de limbaj sau lacalitatea canalului de trensmitere a mesajului, cişi la istoria personală a fiecăruia dintreinterlocutori, la relaŃiile sociale stabilite între aceştia, precumşi la statutul comunicării. Cu

privire la acest din urmă punct trebuie luate în considerare distanŃa socială instituită de locutor în raport cu interlocutorii – folosirea pronumelor “tu”, respectiv “dumneavoastră” creează situŃii de comunicare net diferite –şi maniera în care interlocutorii apreciază mesajul, adică felul în care sînt utilizaŃi modalizatorii. Nu este acelaşi lucru să spui “poate”, sau “cucertitudine”.

Orice situaŃie de comunicare conŃine în proporŃie variabilă zgomote sau obstacole , adică interferenŃe din canal care distorsionează sau maschează semnalele din alcătuirea mesajelor.

De aceea, este potrivit să fie urmărit feed-back -ul / retroacŃiunea dinalcătuirea comunicării, altfel spus reacŃia alocutorului la mesajulemitentului. RecepŃionarea fidelă a semnalelor în ciuda prezenŃei unorobstacole în canalul de transmitere, precumşi interpretarea acestor

semnale în acord cu intenŃia locutorului pot fi dovedite în ultimă instanŃăprintr-o retroacŃiunecorespunzătoare din partea alocutorului. Spre exemplu, rîsul alocutorului la o glumă de-a meaeste feed-back -ul care mă asigură că actul de limbaj realizat a devenit efectiv; reacŃiaalocutorului este concordantă cu intenŃia mea de comunicare. SituaŃia s-ar prezenta exact pedos dacă interlocutorul, la auzul glumei mele, ar izbucni în plîns.

O precizare întrucîtva amuzantă cu privire la rolul retroacŃiunii în comunicare estedatorată lui Willard van Orman Quine. După ce afirmă că există puncte de control obiectivcare pot atesta caracterul efectiv al comunicării – realizarea acesteia nu poate fi pusă la îndoială, de pildă, dacă alocutorul î şi îndreaptă privirea spre un loc indicat de locutor sau dacă acesta din urmă continuă dialogul de-o manieră coerentă –, Quine invocă aşa-numitul“principiu al milosteniei” conform căruia, în lipsa unui feed-back care să denote în modindubitabil ruperea contactului între interlocutori se subînŃelege, de regulă, că actul de

reac Ńia alocutorului lamesajul emitentului




25

comunicare a fost efectiv28. De acest principiu se uzează şi se abuzează, de regulă, îndiplomaŃie, în activitatea didactică şi în cea politică.

În sfîrşit, actele de limbaj prin care emitentul interacŃionează cu receptorul trebuie corelatecu denota Ń ia semnelor utilizate,id est cu obiectele, evenimentele, fenomenele sau stările delucruri (din realitatea extra-semică) la care se referă interlocutorii. DenotaŃia asigură obiectivitatea comunicării şi posibilitatea ei de a fi controlată cu mijloaceştiinŃifice.

Rezumînd cele spuse pînă acum, sîntem în măsură să asociem oricărui act de limbajurmătoarea desf ăşurare:

(i) într-o situaŃie de comunicare dată, un locutor selectează din memorie un set de obiectementale referitoare la un fragment din realitatea extra-semică pe care le codifică, apoi, subforma unui mesaj;

(ii) mesajul – ca secvenŃăde semnale materiale, discreteşi lineare – sînt puse la dispoziŃiaalocutorului prin intermediul unui canal de transmitere;

(iii) dacă obstacolele prezente în canal nu distorsionează drastic semnalele care trec prin el,mesajul este recepŃionat de alocutor;

(iv) bazîndu-se pe un cod, dacă nu identic, măcar foarte apropiat de cel al locutorului,alocutorul decodifică semnalele, prin transpunerea lor în propria sa mulŃime de obiecte

mentale;(v) actul de limbaj devine efectivşi poate fi atestat ca atare, numai dacă retroacŃiuneaalocutorului este în concordanŃăcu intenŃia de comunicare a locutorului.

Addenda. Limitîndu-se la comunicarea lingvistică, Ferdinand de Saussure a construitun model interesant al comunicării dintre doi interlocutori oarecare – Aşi B –, pe care l-a pussub eticheta “circuitul vorbirii”. Din citatul pe care-l vom reproduce în cele ce urmează pot fiidentificate corespondenŃe semnificative cu structura actelor de limbaj la care ne-am oprit.

“Punctul de plecare al circuitului se află în creierul unuia, A, unde faptele de conştiinŃă–conceptele – sînt asociate cu reprezentările semnelor lingvistice sau cu imaginile acustice careservesc la exprimarea lor. Să presupunem că un concept dat declanşează în creier o imagineacustică corespunzătoare: este un fenomen în întregime psihic, urmat la rîndul său de unproces fiziologic: creierul transmite organelor fonaŃiunii un impuls corelativ imaginii; apoiundele sonore se propagă din gura lui A la urechea lui B: este un proces pur fizic. După aceeacircuitul se prelungeşte în B într-o ordine inversă.” [7: 38]

Ajunşi la acest punct, putem nuanŃa înŃelegerea interlocutorilorşi a interacŃiunilordintre aceştia.

28 Willard van Orman Quine,Quiddités. Dictionnaire philosophique par intermittence, Éditions du Seuil, Paris,1992, pp. 38-39.




26

Astfel, locutorul se dovedeşte a fi concomitentsursă a comunicării (în raport cu obiectelementale pe care intenŃionează să le aducă la cunoştinŃa alocutorului),codificator – în măsura în care pune în corespondenŃă respectivele obiecte mentale cu semnale adecvate –şi transmi Ńător , datorită faptului că plasează mesajul în canalul capabil să-l conducă laalocutor.

În mod analog, alocutorul este în acelaşi timpdestinatar al comunicării (lui i se adresează mesajul locutorului),receptor – în măsura în care preia mesajul locutorului din canalul detransmitere –şi decodor , întrucît asociază semnalele recepŃionate cu anumite obiectementale conform cu propriul său cod pus în lucru.

CirculaŃia mesajului de la emitent la receptor prin canalul de transmitere, este tratată sistematic în aşa-numitateorie statistică a informa Ń iei. Elaborată de matematicienişi ingineri în telecomunicaŃii, precum Hartley, Szilard, Wienerşi Shannon, această teorie comportă uninstrumentar de lucru foarte sofisticat; de aceea, pentru a nu caricaturiza problemele ridicate,ne mulŃumim să supunem atenŃiei aici doar aspectele care ni s-au părut a fi mai accesibileşimai relevante pentru comunicarea cotidiană29.

Punctul de plecare al prezentării noastre va fi un exemplu cît se poate de banal. Unindivid oarecare A vrea să afle care este numărul de la 1 la 16 pe careşi l-a ales amicul său B,pe baza răspunsurilor primite de la acesta din urmă. Deoarece numărul este ales în modarbitrar, dacă individul A pune întrebări de felul “Numărul ales este 1?”, “Numărul ales este2?”, “Numărul ales este 13?”ş.a., ar fi posibil ca el să ajungă la numărul cu pricina după înregistrarea a nu mai puŃin de 16 răspunsuri din partea lui B. Se poate dovedi, însă, că individul A poate afla numărul ales de B prin exact 4 întrebări, cu condiŃia ca fiecare răspunsprimit să înjumătăŃească incertitudinea cu privire la numărul ales. Acest lucru se realizează foarte simplu grupînd alternativele cu privire la numărul ales de B în perechi. Să presupunemcă acest număr este 7. Primind răspunsuri sincere la întrebările “Numărul este de la 1 la 8, saupeste 8?”, “Numărul este de la 1 la 4, sau peste 4?”, “Numărul este de la 4 la 6, sau peste 6?”şi “Numărul este 7?”, individul A poate determina cu certitudine numărul ales de B. Celepatru mesaje transmise de B, care reduc la zero incertitudinea cu privire la numărul ales laacesta se constituie cainforma Ń ie a cîmpului de numere {1, 2, …, 16}, în raport cu un elementarbitrar din cuprinsul acestuia. Altfel spus, individul A are nevoie de patrubi Ń i de informaŃiepentru a găsi numărul ales de B.

Cei patru biŃi constituieinforma Ń ia sau entropia maximală a situaŃiei cu care seconfruntă A, în măsura în care fiecare număr are aceeaşi şansă de a fi ales de B. Dacă, tot prinipoteză, A ştie din start că numărul ales de B este impar, situaŃia respectivă comportă oinforma Ń ie reală de doar trei biŃi. Individul A are nevoie de răspunsuri sincere la trei întrebări,

29Cu privire la această problemă am valorificat parŃial fragmente din trei lucrări: Bertil Malmberg,Structural Linguistics and Human Communication. An Introduction into the Mechanism of Language and the Methodology

of Linguistics, Springer Verlag, Berlin, Götingen, Heidelberg, 1963, pp. 17-29; [2: 42-46]; [11: 45-47].




27

care pot elimina complet incertitudinea cu privire la numărul ales: “Numărul este de la 1 la 7,sau peste 7?”, “Numărul este de la 1 la 3, sau peste trei?”şi “Numărul ales este 5?”

Raportul dintre informaŃia reală şi informaŃia maximală a unei situaŃii poartă numelede informa Ń ie (sauentropie) relativă . În exemplul construit de noi, informaŃia relativă este de

75%, sau de 0, 75 biŃi. Scăzînd din unitate valoarea informaŃiei relative se obŃine redundan Ń a,adică măsura sau proporŃia în care situaŃia este certă (sau predictibilă). În cazul de faŃă,valoarea redundanŃei este de 0, 25 biŃi, sau de 25 %.

Conceptele de redundanŃă şi informaŃie – pe care, evident, nu le-amdesluşit pe deplin – î şi dovedesc relevanŃa, în primul rînd, pentrucomunicarea realizată prin canale tehnice. Este, cu precădere, cazultelecomunicaŃiei. Cum nici un canal de transmitere nu este ferit de zgomotesau obstacole, semnalele suferă pe drumul de la emitent la receptor anumitedistorsiuni. De aceea, pentru a căpăta o oarecare siguranŃăcă mesajul a fost recepŃionat în întregimeşi cu acurateŃe, se “introduce” în mesaj o doză de redundanŃămenită să compensezeobstacolele din canal. Această redundanŃăapare de cele mai multe ori sub forma repetării unorsemnale, respectiv a constrîngerilor în configurarea altor semnaleşi permite corectarea saucompletarea stimulilor distorsionaŃi.

Să presupunem, spre exemplu, că un amic suferind de artrită îmi trimite un răvaş scrisde mînă pentru a-mi transmite un mesaj. De parcă nu ar fi fost suficientă distorsiuneagrafemelor provocată de boală, biletul este pătat în mod accidental cu ulei, astfel încît unelelitere nu sînt deloc lizibile. Ceea ce pot citi direct din bilet se prezintă astfel: “T … rog să m

… întîmpin … sî … băt … la g … ră.” Bizuindu-mă, însă, pe lexicul limbii româneşi peconstrîngerile impuse de gramatica acestei limbi, pot reconstitui cu uşurinŃămesajul primit,completînd semnalele lipsă. Astfel, dacă Ńin cont de diateza, modul, timpul, persoanaşinumărul verbelor, de clauza care impune, în unele circumstanŃe, anumite litere înainte de “p”şi “b”, precumşi de cuvintele din vocabularul limbii române pe care le am deja în memorie,pot reface mesajul în următoarea manieră: “Te rog să mă întîmpini sîmbătă la gară.”

Pe lîngă menirea de a uşura decodificarea mesajelor, redundanŃa are şi rolul de a impuneanumite constrîngeri emitentului în faza codificării mesajului. Din fericire, cele mai multe

limbaje sînt binecuvîntate cu o redundanŃămoderată, care permite o decodare uşoară şisuficientă libertate în codare.

Fireşte, scopul nobil de a înlesni receptarea semnalelor, ne poate face să cădem înispita de a mări redundanŃa codurilor în care ne elaborăm mesajele. Putem construi un limbajhiperredundant – o “limbă nouă” (newspeak ) –, dar efectele pernicioase pe care le generează acesta ar fi prea multeşi prea mari pentru a-l adopta. Aşadar, soluŃia optimă presupuneevitarea extremelor:

nu prea multă redundanŃă, prentru a nu face comunicareaineficient ă , dar nici prea puŃină,pentru a nu face comunicareainexact ă / imprecisă .

redundan Ńă

informaŃie




28

Cu aceste ultime precizări încheiem secvenŃa consacrată felului în care se articulează la modul general comunicarea. Rămîne să vedem, în continuare, particularităŃile diferitelorforme de comunicareşi condiŃiile de reuşită a actelor de limbaj pe care acestea le subsumează.




29

II. Tipuri de comunicare

Clasificarea este operaŃia logică prin care obiectele din alcătuirea unei mulŃimi sîntordonate în submulŃimi disjuncte, adică în submulŃimi care nu au nici un element comun.Dacă reuniunea submulŃimilor obŃinute este identică cu mulŃimea de bază, se poate spune că avem de-a face cu o clasificare completă. CondiŃiile de excluziuneşi de exhaustivitate, careasigură valoareştiinŃifică oricărei clasificări, au toateşansele de a fi respectate, numai dacă seadoptă criterii obiective de ordonare a obiectelor. Vom căuta în cele ce urmează să parcurgem

cîteva dintre tipologiile formelor de comunicare care satisfac într-o măsură acceptabilă condiŃiile unei clasificări veritabile.

II.1. Comunicarea verbală şi comunicarea nonverbal ă

Cea mai importantă distincŃie privind actele de comunicare are drept criteriunaturasemnelor utilizate. În acest sens, va fi considerată verbală acea comunicare în care intervinexclusiv cuvinte – fie în formă acustică, fie în formă grafică – şi nonverbală , comunicarearealizată cu ajutorul indicilor, iconilor sau simbolurilor.

II.1.1. COMUNICAREA VERBALĂ este interacŃiunea semiotică specifică omului prin care seformulează, se tezaurizează şi se transmit cu precădere cunoştinŃe, darşi alte tipuri de stărimentale, precum emoŃii, sentimente, dorinŃe sau promisiuni. Particularizarea comunicăriiverbale în raport cu celelalte forme de comunicare este asigurată de cîteva atribute de bază.

Emitentul şi receptorul dobîndesc capacitatea de a comunica verbal prin studiusistematic, iar nu spontan sau prin imitaŃie. Făcînd abstracŃie de unele cazuri excepŃionale –

hipnoză, nebunie, beŃie, situare sub influenŃa drogurilor etc. –, actele de limbaj sînt controlatede emitent; ele poartă amprenta voinŃei acestuiaşi sînt orientate spre un anumit scop. Fiecareact de comunicare verbală începeşi se sfîrşeşte cu cuvinte, locutorul fiind acela care hotărăştemomentul iniŃial al comunicării şi punctul final al acesteia. Atît emitentul cîtşi receptorul seangajează în comunicarea verbală, numai dacă posedă într-un grad suficient aptitudinea de aprocesa cuvintele, ca entităŃi discreteşi lineare. Conform cu afirmaŃia justă a lui R.E. Parkdupă care “venim în lume ca indivizi, ne asumăm un personajşi devenim persoane” [cf. 27:35], trebuie să se accepte faptul că protagoniştii comunicării verbale nu sînt “substanŃe”identice cu ele însele în toate circumstanŃele, ci indivizi concreŃi, în permanentă schimbare,

indivizi care îndeplinesc sub forma actelor verbale de comunicare diferite roluri sociale(părinte, profesor, avocat, client, pacient, pieton etc. etc.)




30

Codul utilizat în comunicarea verbală constă dintr-un tezaur cuvinte – lexicul saudicŃionarul –, din regulile gramaticale ce guvernează combinaŃiile de cuvinte, astfel încîtinterlocutorii să poată formulaşi recunoaşte sintagmele verbale corecteşi din regulile dematerializare a cuvintelor, în variantă acustică, sau în variantă grafică.

Trebuie reŃinut, însă, faptul că nu putem izola forma verbală de comunicare decît înmod convenŃional; în realitate, nici un act de comunicare nu este pur verbal. Semnalele carematerializează cuvintele conŃin inevitabil elemente semnificante nonverbale: ritmul,intensitatea sau volumul vocii cu care sînt pronunŃate cuvintele; forma sau dispunerea literelorprin care sînt scrise cuvintele; etc. Alegînd să comunicăm verbal, comunicăm întotdeauna maimult decît am intenŃionat, mai mult decît sîntem conştienŃi că o facem.

Canalul de transmitere al comunicării verbale stă în strînsă legătură cu două facultăŃisenzoriale de acuitate variabilă – auzulşi văzul –şi din această pricină prezintă numeroaseobstacole.

În consecinŃă, mesajele comunicării prin cuvinte trebuie să aibă un grad de redundanŃă destul de ridicat pentru a putea fi recepŃionate. Această redundanŃăse realizează fie prinrepetarea cuvintelor, fie prin asocierea acestora cu semne nonverbale capabile să le“întărească” semnificaŃiile.

Să cercetăm în continuare particularităŃile comunicării verbale, punînd în lumină diferenŃele semnificative pe care le comportă cele două specii majore ale acesteia:comunicarea orală şi comunicarea scrisă .

După estimările unor cercetători care s-au aplecat asupra fenomenului comunicăriiverbale, acŃiunilor conjugate în comunicarea orală – vorbirea şi ascultarea – li se dedică maimult timpşi, implicit, mai multă importanŃădecît scrierii şi citirii, ca acŃiuni prin care serealizează comunicarea scrisă. S-ar părea că din totalul timpului consacrat comunicăriiverbale, 53% este alocat ascultării, 16% vorbirii, 14% scrieriişi 17% citirii [26: 53]. Mergîndmai departe, Ray Birdwhistell susŃine că o persoană vorbeşte pe zi circa zece minute, iar opropoziŃie obişnuită durează aproximativ două secundeşi jumătate30. Dincolo de problemaexactităŃii acestor cifre un lucru este indiscutabil:

comunicăm verbal în mod preponderent sub formă orală şi de cele mai multe ori ne plasăm în ipostaza de ascultători.

Primul aspect semnificativ al comunicării orale este acela că ea nupoate fi desluşită convenabil decît în cadrul spaŃio-temporal în carese manifestă. Aceste circumstanŃe ale vorbiriişi ale ascultării potavea o influenŃădecisivă asupra actelor de limbaj realizate. Nu estetotuna, de pildă, dacă doi interlocutori discută pe peronul unei gări

(cînd trenul unuia e gata de plecare), la o recepŃie, în sala de aşteptare a unui cabinet dentarsau la oşedinŃăde lucru.

30 Cf. Allan Pease, Limbajul trupului. Cum pot fi citite gîndurile altora din gesturile lor, Polimark, 1995, p. 12.

Comunicarea oral ă nu poate fideslu ş ită convenabil decît încadrul spa Ńio-temporal în carese manifest ă .




31

Dat fiind faptul că, de cele mai multe ori, comunicarea orală se realizează faŃă-în-faŃă,emiterea variază permanent în funcŃie de retroacŃiunea receptorului.

Cum principiul parcimoniei – al economisirii mijloacelor de expresie – pare să guverneze întreaga comunicare, nu este surprinzătoare tendinŃa de a reduce la minimumsemnalele din componenŃa mesajelor orale. Astfel, mai ales cînd interlocutorii se cunosc într-o oarecare măsură, cuvintele fie sînt cu totul omise, fie sînt înlocuite cu semne nonverbaleechivalente, fie sînt emise sub o formă abreviată. Spre exemplu, în loc să spună “şeful”,cineva poate să arate cu degetul în sus, iar însubcodurileelevilor, semnale precum “proful”sau “diriga” iau din ce în ce mai mult locul semnalelor “regulamentare”.

Raportîndu-se la aceeaşi retroacŃiune a receptorului, emitentul poate repeta de maimulte ori un mesaj, dacă sesizează că acesta nu a fost receptat, îl poate reformula, dacă bănuieşte că nu a fost înŃeles sau se poate opri din vorbire, dacă tăcerea alocutorului îi

sugerează un refuz al receptării.Ar fi de menŃionat, apoi, că în comunicarea orală, cuvintele sînt emiseşi interpretate într-unfoarte bogat context de semne nonverbale. Uneori nu contează atît de mult ce spui, ci felulcum spui.

Datorită dispunerii actelor de comunicare orală de-a lungul unei axe temporaleunidirecŃionale, vorbitorul este supus unor constrîngeri serioase; în speŃă, el trebuie să reducă pe cît este posibil opririle, revenirileşi pauzele reflexive31. Vorbitorul careşi-ar îngădui într-odiscuŃie un răstimp de gîndire de cîteva minuteşi-ar pierde toŃi ascultătorii.De altfel, presiunea temporală este responsabilă în mare măsură de formamai puŃin elaborată a mesajelor din comunicarea orală.

Deosebit de complexă se dovedeşte a fi comunicarea orală şi dinperspectiva alocutorului. Este de constatat înainte de toate că presiuneatemporală apasă asupra acestuia într-o măsură mai mare decît asupra vorbitorului, întrucît eltrebuie să recepŃionezeşi să interpreteze mesajele primite în “cadenŃa” stabilită de vorbitor.Oricît de atent, activşi direct ar participa la realizarea unui act de limbaj oral, alocutorul poatefi depăşit de situaŃie, mai ales dacă redundanŃa mesajelor este foarte mică. Neputîndu-se bizui

pe previziunea unei părŃi suficiente din mesajul care îi este adus la cunoştinŃă, el nu poateprocesa în timp util toate semnalele transmiseşi astfel comunicarea eşuează.Locul aparte pe care îl ocupă ascultarea în cadrul comunicării verbale i-a f ăcut pe

cercetători să abordeze această activitate de-o manieră analitică. Unul dintre rezultateleremarcabile la care s-a ajuns în urma acestor investigaŃii îl constituie precizarea etapelor caresînt parcurse în răstimpul ascultării32.

31 Charles P. Bouton, La signification. Contribution à une linguistique de la parole, Éditions Klincksieck, Paris,1979, p. 176.32 Sursele principale folosite de noi pentru această problemă sînt: Larry L. Barker,Communication, 4th ed.,Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New Jersey, 1987şi [25].

presiuneatemporal ă încomunicareaoral ă




32

În primul stadiu al ascultării, receptorulaude, printr-un proces mecanic / reflex, semnalele transmise de emitent. Ascultarea nu este încă realizată,deoarece reacŃia alocutorului nu este intelectuală şi emoŃională, ci pur fizică;deocamdată se poate spune doar că urechile acestuia au captat anumite

semnale acustice din mediu.A doua etapă a ascultării – aten Ń ia (selectivă) – aduce cu sine focalizareapercepŃiei alocutorului asupra unora dintre stimulii acustici în care este“îmbăiat”. Acordarea atenŃiei unui mesaj pare a fi la îndemîna tuturorşi, într-un fel, este de la sine înŃeleasă. De aceea, poate părea surprinzător multorafaptul că, în general, nu acordăm întreaga atenŃie unui mesaj mai mult dedouăzeci de secunde. Doar capacitatea de a “refocaliza” atenŃia ne permite să procesăm un mesaj de dimensiuni mari. AtenŃia presupune atitudinereceptivă şi vioiciune mentală. Evident, nu putem fi atenŃi la un mesajşi,implicit, nu-l ascultăm, dacă sîntem prea obosiŃi sau foarte preocupaŃi de altelucruri. Spre exemplu, dacă sînt cufundat în lectura unei cărŃi, se prea poatesă nu acord nici o atenŃie vorbelor colegului de lîngă mine. De asemenea,atenŃia esteşubrezită dacă mintea este lăsată să cutreiere în direcŃii diferitesau dacă semnificaŃia mesajului care este transmis aduce atingere preŃuirii desine. Cele mai multe critici generează un refuz al ascultării. Întrucît nu esteprea versat în arta socială a pref ăcătoriei, copilul poate arăta foarte clar că refuză să dea atenŃie mesajului critic care îi este transmis, punîndu-şi pur şi

simplu mîinile la urechi.Cel de-al treilea stadiu al ascultării – în Ń elegerea – coincide cu acŃiunea dedecodificare. Alocutorul pune în corespondenŃăsemnalele recepŃionate cuobiectele mentale pe care le are depozitate în memorie, potrivit coduluiutilizat în actul de limbaj respectiv. Deşi ne place să credem că uneori neputem face înŃeleşi pe deplin de ascultători, trebuie să acceptăm faptul că nu

avem puterea de a predetermina decodificarea realizată de aceştia. De fapt, nimeni nu poateşti ce anume a selectat receptorul din mesajul pe care i l-am transmisşi ce corelaŃii anume astabilit. Fiecare dintre noi a experimentat probabil înŃelegerea unui mesaj în contrast vădit cu

intenŃia vorbitorului.Următoarea etapă a ascultării (pentru unii,şi ultima) –memorarea– este procesul prin

care se determină ceea ce este importantşi demn de a fi introdus în “baza noastră de date”.NotiŃele pe care le iau studenŃii în timpul unei prelegeri, de pildă, slujesc tocmai acestei fazede selectareşi înregistrare în memorie a cunoştinŃelor considerate a fi importante.

În prelungirea celor patru etape necesare ale ascultării ar putea fi plasate, după uniiautori, încă două: evaluarea (sau aprecierea critică a mesajului recepŃionat)şi formularea unuirăspuns, ca reacŃie la acŃiunea verbală a emitentului. Nu putem să nu observăm însă că răspunsul receptorului coincide cu un element al comunicării, retroacŃiunea.

Etapele ascult ării

Captarea semnaleloracustice

aten ia (selectivă)focalizarea percep Ńieialocutorului doarasupra unora dintrestimulii acustici

în elegerea(decodificare)alocutorul pune încoresponden Ńă semnalele recep Ńio-nate cu obiectelementale pe care le aredepozitate în memorie,potrivit codului utilizat

în actul de limbajrespectiv

memorareaprocesul prin care sedetermin ă ceea ceeste important ş i demnde a fi introdus în“baza noastr ă de date”

evaluareaaprecierea critic ă amesajului recep Ńionatformularea unuirăspunsca reac Ńie la ac Ńiuneaverbal ă a emitentului




33

Analizînd a doua etapă a ascultării, atenŃia selectivă, am f ăcut precizarea că ea nu esteposibilă f ără adoptarea unei atitudini receptive. Dar nu toŃi oameniişi nu întotdeauna sîntascultători activişi participativi, pe măsură dorinŃei vorbitorilor. Foarte adesea, cei mai mulŃidintre noi sîntem ascultători de proastă calitate. Care sînttipurile de slabi ascult ători pe care

le putem întruchipa?Într-un “clasament neoficial”, locul întîi este ocupat deascult ă torul lene ş. Acesta nu

recepŃionează şi nu înŃelege mesajele care îi sînt transmise de vorbitor pentru că nici nu încearcă să înŃeleagă ceea ce i se spune. De cele mai multe ori el î şi maschează comoditatea(ca să nu spunem lenea), declarîndu-se obosit, dezinteresat sau plictisit.

A doua categorie de pseudo-ascultători îi cuprinde pe acei oameni care sînt interesaŃisă ştie cînd le vine rîndul să vorbească (take-turns listener ). Pentru ei, comunicarea orală devine importantă numai prin intervenŃiile lor ca vorbitori. PreocupaŃi să nu scape nici oocazie de a spune ceva, aceşti oportunişti vor desconsidera spusele interlocutorilor.

Oarecum caraghioşi şi demni de compătimit sîntascult ătorii nesiguri, oamenii care înrăstimpul unei comunicări orale sînt permanent îngrijoraŃi de ce urmează să spună. FiindpreocupaŃi de pregătirea propriilor mesaje, ei nu au cum să acorde atenŃie mesajelor celorlalŃi.

Nu rare sînt situaŃiile de comunicare în care se manifestă ascult ă torul egotist ,individul care acordă o importanŃăexagerată propriei persoane. Cîtă vreme discuŃiile se referă la probleme care nu au nici o legătură cu persoana sa, el nu va catadicsi să participe la ele nicimăcar ca ascultător. Îndată, însă, ce discuŃiile îl privesc în mod direct, el se înviorează brusc,devine atentşi încearcă să monopolizeze comunicarea. Entuziasmul va dispărea la fel de

brusc cum a luat naştere, o dată ce interlocutorii trec la abordarea altor probleme, neutre.În sfîrşit, pot fi menŃionaŃi aici ascult ătorii concuren Ń i, oamenii pentru carecomunicarea este o competiŃie. Ei nu se simt bine decît dacă îi transformă pe toŃi ceilalŃiparticipanŃi la comunicare în ascultători constanŃi. Cum acest lucru este dificil de realizat, eise pot mulŃumi dacă, în ultimă instanŃă, vorbesc mai mult decît partenerii lor de dialog.PreocupaŃi să contabilizeze timpii de vorbire, respectiv de ascultare, ascultătorii concurenŃi nuau cum să recepŃionezeşi să interpreteze corect mesajele puse în joc.

În consonanŃăcu cele afirmate mai sus pot sta consideraŃiile privind barierele din caleacomunicării33 – diferenŃele de percepŃie, concluziile pripite, stereotipiile, lipsa de interes, lipsa

de cunoştere, dificultăŃile de exprimare, emoŃiile şi tipul de personalitate – ce cauzează totatîteaobstaculări ale ascult ării veritabile.

DiferenŃele de percepŃie care îngreunează ascultareaşi, în general, comunicarea sîntlegate de particularităŃile biologice, psihiceşi sociale ale interlocutorilor: sexul, vîrsta, stareade sănătate, acuitatea simŃurilor, memoria, starea afectivă, voinŃa, temperamentul,naŃionalitatea, cultura, educaŃia, ocupaŃia etc. Exemplificînd la întîmplare aceste obstacole decare se loveşte ascultarea, ar fi de consemnat următoarele:

(i) f ără a căuta să confirmăm prejudecăŃile misoginilor, se poate afirma, totuşi, că femeile ascultă cumai multă atenŃie spusele referitoare la lucruri din realitatea imediată sau care au o componentă

33 Nicki Stanton,Comunicarea, SocietateaŞtiinŃă& Tehnică, Iaşi, 1995, pp. 3-5.




34

afectivă semnificativă, în timp ce bărbaŃii sînt mai înclinaŃi să asculte mesaje abstracte; există apoi domenii de interes specifice unui sex anume: arareori o femeie îl ascultă pe bărbatul carecomentează pasionat un meci de box sau de fotbal, după cum, în general, un bărbat este completindiferent la vorbele soŃiei care vrea să-l pună la curent cu ce i s-a mai întîmplat Luisei

Fernanda (eroina telenovelei sale preferate);(ii) un copil este cel mai dispus să asculte, excepŃie f ăcînd întrucîtva inerentele critici ale adulŃilor,

care vor să-l “aducă pe calea cea bună”; tinerii sînt mai interesaŃi de discuŃiile despre viitor, iarpersoanele în vîrstă ascultă cu mai multă atenŃie mesajele prin care se rememorează “zăpezile dealtădată”;

(iii) nu ne putem aştepta la o ascultare veritabilă din partea celor care suferă de hipoacuzie sau sîntmăcinaŃi de boli cauzatoare a unor stări de indispoziŃie;

(iv) calitatea slabă a memoriei afectează, la rîndul ei, ascultarea, în măsura în care căutarea în“banca de date” a obiectelor mentale adecvate semnalelor recepŃionate este deficitară;

(v) nu se poate pretinde o ascultare de înalt nivel celor care tocmai au o explozie de mînie, sauoamenilor nevolnici, incapabili să-şi concentreze atenŃia asupra unui lucru în mod satisf ăcător;din punct de vedere temperamental, melancolicii sînt predispuşi la reverieşi de aceea î şi lasă deseori mintea să facă asociaŃii libere de idei, f ără legătură cu ceea ce spune mai departelocutorul, colericii î şi pierd relativ repede răbdarea, încetînd ascultarea mesajului, iar flegmaticiise pot lăsa pradă indiferenŃei şi dezinteresului;

(vi) diferenŃele sociale marcante dintre interlocutori au un impact major asupra comunicării; cugreu găsim un academician sau un proeminent lider politic care să dea ascultare spuselor unui

“boschetar” (politicianul s-ar putea preface că ascultă pentru a-si îmbunătăŃi imaginea publică),după cum nu se întîmplă de prea multe ori ca preşedintele unui partid ultra-naŃionalist să ascultedoleanŃele unui minoritar (care, în ochii lui, este un “duşman public”).

Un alt impediment major în calea realizării comunicării este înclinaŃia destul derăspîndită de a ne grăbi în formularea concluziilor. Oricît ar părea de ciudat, unii oamenirefuză să recunoască realitatea aşa cum este ea – îndeobşte atunci cînd prezintă pentru eisituaŃii neplăcute –, căzînd în capcana propriilor dorinŃe. De pildă, un om nul din punct devedere ştiinŃific se poate amăgi că este genialşi, mai mult, că este considerat ca atare de întreaga comunitate academică. Degeaba îi spun ceilalŃi, în mod voalat desigur, că munca lui

de cercetare este zadarnică, el va înŃelege, în pofida realităŃii, că este preŃuit în chip deosebit.Înrudite într-o oarecare măsură cu concluziile pripite,stereotipiile izvorăsc din tendinŃa spre comoditate a omuluişi semanifestă la nivelul comunicării prin ignorarea particularităŃilordiferitelor mesaje. Dacă vorbitorul ajunge la stereotipie repetîndmecanic anumite formule sau gesturi – spre exemplu, demagogul î şi va păstra stilul emfaticşi în discuŃiile cu prietenii sau cumembrii propriei familii –, receptorul face acelaşi lucruidentificînd mesaje diferite transmise în condiŃii similare. Astfel, dintre cei care au vorbit cu

un preot, unii vor conchide în mod ilicit că îi cunosc pe toŃi preoŃii. Dacă acel preot aŃinut un

Stereotipiile izvor ăsc din tendin Ńa sprecomoditate a omului ş i semanifest ă la nivelul comu-nică rii prin ignorareaparticularit ăŃilor diferitelormesaje




35

discurs moralizator, el va înŃelege din mesajele altor preoŃi, care îi vorbesc de lucruri cu totulanodine, că iar i se face morală.

Oricare ar fi situaŃia de comunicare dată, lipsa de interes conduce inevitabil la e şecultuturor actelor de limbaj formulate.

S-ar părea că nu există acŃiune umană care să nu fie declanşată, într-o formă sau alte,de vreun interes. Din această pricină, toŃi vorbitorii care se vor ascultaŃi trebuie să trezească interesul pentru cele spuse. O înŃelegere clară a acestui imperativ este manifestă în mediulfamilial, în celşcolar şi în cel politic. Spre exemplu, părinŃii nu obosesc să le reamintească odraslelor înainte de a-i dăscăli, că tot ceea ce li se spune este spre binele lor, pentru a le fi deajutor “la vîrsta priceperii”. Tot astfel, profesorii subliniază de la bun început importanŃadisciplinei pe care o predau, pentru a atrage interesulşi, în consecinŃă, ascultarea elevilor.Maeştrii stimulării interesului sînt însă politicienii, care reuşesc deseori scamatoria de a-şi

prezenta propriile interese ca fiind de fapt ale receptorilor. Dificult ăŃ i mari în comunicare apar ca urmare a unui deficit de cunoa ştere.

Am experimentat cu toŃii dificultatea de a asculta, sau de a ne face ascultaŃi atunci cîndştim prea puŃine despre partenerii noştri de comunicare. Nu arareori auzim replici de genul “Etîmpit!”, “E prost grămadă!” sau “E nebun!” din partea celor care nu s-au putut face ascultaŃi.De fapt, vina eşecului comunicării este împărŃită; interlocutorii nu au căutat mai întîi să secunoască pentru a pune în lucru coduri satisf ăcătoare. Cîtă vreme codurile comunicatorilor nusînt compatibile, ar fi absurd să ne aşteptăm la o comunicare perfectă. Matematicianul este

suficient de rezonabil pentru a nu pretinde din partea unui preşcolar să-i asculte cu atenŃieprezentarea doctă a calculului infinitezimal, însă există destui politicieni care se miră că alegătorul analfabet nu-i ascultă discursul referitor la corelaŃia dintre datoria publică şiinflaŃie. Aşadar, nu ar trebui să se treacă la faza comunicării orale pînă nu se dobîndeşte unminimum de informaŃie privind bagajul de cunoştinŃe al partenerilor de dialog.

Date fiind constrîngerile temporale care apasă asupra comunicării orale, sărăcia codurilorutilizate atrage după sine deteriorarea interacŃiunii semice.

Vorbitorul trebuie să evite pauzele stînjenitoare în care î şi alege cuvintele, iar

ascultătorul trebuie să reproducă în propriul cod semnalele receptate potrivit ritmului care îieste impus. O ilustrare amuzantă a dificultăŃii de exprimareşi de ascultare a unui mesaj estedată de o anecdotă care îl priveşte pe parlamentarul interbelic D.R. IoaniŃescu. Aflat la tribunaparlamentului în plin exerciŃiu oratoric, a fost întrerupt de un opozant. Fiind cam “sărac cuduhul”, politicianul român a rămas “blocat”. Satisf ăcut, opozantul îi spune: “Vezi că n-aiprezenŃăde spirit?”, la care D.R. IoaniŃescu îi replică cu candoare: “Ba am, dar îmi vine maitîrziu.” Să nu ne amăgim însă, prezenŃa de spirit este de fapt rodul unei munci susŃinute de îmbogăŃire a vocabularuluişi de pregătire atentă a mesajelor. Niciodată nu trebuie să considerăm încheiată ucenicia în asimilarea scrupuloasă a diferitelor coduri.




36

Deşi ar putea fi trecute cu destulă îndreptăŃire la rubrica “diferenŃe de percepŃie”, emoŃiile î şi justifică individualizarea ca obstacole în calea comunicării prin impactul creat la nivelulprotagoniştilor actelor de limbaj.

Astfel, vorbitorul timorat are toateşansele să fie ignorat. Mesajul lui plin de poticneli,vocea slabă şi tremurîndă nu au darul de a trezi interesulşi ascultarea. Pe de altă parte, uneleemoŃii se pot constitui în catalizatori ai ascultării. Ne vine greu să ascultăm mesajul monotonal vorbitorului indiferent, dar manifestăm, de regulă, interes pentru mesajele celor carevorbesc sub imperiul vreunei emoŃii. Vorbitorul patetic, indignat, sau entuziast are mai multeşanse de a fi ascultat decît vorbitorul placid. Acest fapt este cunoscutşi exploatat deprofesioniştii în arta comunicării: actori, politicieni, avocaŃi, preoŃi, profesori, lideri de opinieş.a.

Încheiem lista (provizorie) de bariere ale ascultării cu aspectele care caracterizează

persoanele comunicatorilor. Multe impasuri în comunicare sînt generate de conflictele depersonalitate ce se stabilesc între vorbitorşi ascultător. Astfel, doi oameni obişnuiŃi să vorbească şi să fie ascultaŃi anevoie vor putea să comunice. Fiecare dintre ei se va strădui să-ltransforme pe celălalt în ascultător permanent. Pentru a înlesni sub acest raport comunicareaorală, ar fi indicat să alăturăm deprinderii de a vorbi, folositoarea artă de a tăcea şi asculta.Acest lucru cere însă mult efortşi o “ajustare” continuă a propriei personalităŃi.

Comunicarea scrisă – cea de-a doua specie a comunicării verbale – nu s-abucurat de o atenŃie la fel de mare caşi aceea acordată comunicării orale.Încercările sporadice centrate pe această problematică vizează tehnicile

de elaborare a unor tipuri de mesaj scris – cerere,curriculum vitae, referat, proces-verbal etc.– şi recomandări în sprijinul unei lecturi eficiente. ReŃinem în economia acestei lucrări doarcîteva trăsături care individualizează actele de limbaj scrise în raport cu comunicarea orală.

În măsura în care nu reclamă coexistenŃa interlocutorilor în acelaşi cadru spaŃio-temporal,comunicarea scrisă face posibilă oprirea, revenireaşi pauzele reflexive. Din această cauză,mesajele construite de emitent pot fi elaborate cu mai multă migală şi trebuie să aibă oformă îngrijită.

Dacă dezordinea în vorbire este scuzabilă în anumite împrejurări – presiune temporală extremă, auditoriu necooperant, emoŃii foarte mari etc. –, nici o circumstanŃăatenuantă nupoate fi acordată scriitorului care transmite texte marcate de neglijenŃă.

Aceeaşi stare relaxantă de comunicare impune cititorului un standard ridicat dereceptareşi înŃelegere; el are, de regulă, suficient răgaz pentru a asimila mesajul care îi esteadresat, la nevoie putînd reveni de mai multe ori asupra acestuia. De asemenea, el are la îndemînă instrumente de decriptare a mesajelor care îi provoacă dificultăŃi. Să ne imaginăm, spre exemplu, că participăm la o conferinŃă susŃinută de filosoful X, despre a cărui concepŃie nuştim decît că este înmare parte obscură. Fiind foarte puŃini informaŃi cu privire la articulaŃiile sistemului filosofic

Comunicarea scris ă

standard ridicat dereceptare ş i

în ele ere




37

pe care îl promovează, avem toateşansele să eşuăm în ascultarea mesajului transmis în cadrulconferinŃei şi nimeni nu ne poate condamna pentru acest lucru. Dacă, însă, ni se pune ladispoziŃie spre lectură textul intervenŃiei lui X, ne-am descalifica spunînd că nu-l putem înŃelege. Timpul mai lung consacrat receptării îmi îngăduie să iau contact cu celelalte lucrări

ale autorului – unele dintre ele fiind mai accesibile – sau să parcurg scrierile altora pemarginea concepŃiei sale.

O altă particularitate a comunicării scrise este dată de cantitatea semnelor nonverbalecare se asociază cu cuvintele. Am atras deja atenŃia că în realitate nu există comunicareverbală pură, id est că semnele verbale apar întotdeauna cu un halou nonverbal. Am văzut,apoi, că acest halou nonverbal este considerabil în comunicarea orală, fapt pentru care aceastaapare de foarte multe ori în formă intermitentă, cuvintele fiind substituite cu indici sausimboluri. AbsenŃa contactului direct dintre scriitorşi cititor în momentul transmiteriimesajului face imposibilă utilizarea unor categorii de semne nonverbale – mimică, gesturi,postură etc. – pentru a întări semnificaŃiile cuvintelor sau pentru a substitui cuvintele.

Comunicarea scrisă este mult mai puŃin “parazitată” de elemente nonverbaleşi de aceea estemai puŃin indicată decît comunicarea orală pentru împărtăşirea unui conŃinut afectiv.

Nu este de ignorat în cazul comunicării scrise calitatea slabă aretroacŃiunii. Scriitorul nu poate înregistra reacŃiile cititorului înrăstimpul cît acesta îi citeşte mesajul. Datorită acestui fapt, el nupoate interveni asupra acestuia pentru a elimina eventualele obstacole

care stau în calea receptării. În contextul unei discuŃii, vorbitorul poate veni imediat cu oprecizare dacă observă la ascultător vreun semn de nedumerire. Ca iniŃiator al unei forme decomunicare scrisă, emitentul nu poate decît să anticipeze reacŃiile previzibile ale cititoruluişinumai în funcŃie de acestea î şi construieşte “strategia de înaintare discursivă”. Evident,presupunerile scriitorului cu privire la reacŃiile cititorului nu se confirmă întotdeauna; în astfelde cazuri, comunicarea scrisă poate să eşueze.Şi acest text se supune regulii generale: el sevrea a fi un mesaj accesibil unui anumit tip de cititor, iar desf ăşurarea lui este în concordanŃă cu retroacŃiunea presupusă de noi. Cum între prognoză şi realitate distanŃa poate fi foartemare, nu ne rămîne decît să nădă jduim în corectitudinea estimării f ăcute.

II.1.2. COMUNICAREA NONVERBALĂ este forma de interacŃiune semică dominantă în raportcu toate celelalte tipuri de comunicare.

După Albert Mehrabian, din totalul mesajelor antrenate în fluxul comunicării (umane),doar şapte procente sînt verbale, restul de nouăzeci şi trei fiind nonverbale [30: 12]. Caşi încazul comunicării verbale, vom căuta mai întîi să aducem în atenŃie particularităŃilefundamentale ale actelor nonverbale de comunicare.

calitatea slab ă aretroac Ńiunii în cazulcomunic ă rii scrise




38

Comunicarea nonverbală este legată cu precădere de dimensiunea afectiv-emoŃională, darpoate slujişi la împărtăşirea cunoştinŃelor. Fireşte, fac excepŃie aici, ideile care se situează la un nivel înalt de abstractizare.

În contrast cu actele de limbaj verbale, comunicarea nonverbală scapă (din fericire?) înfoarte mare parte controlului minŃii. ExplicaŃia este foarte simplă. Cuvintele, oricum mult maireduse numeric decît semnele nonverbale, pot fi transmise numai în serie (unul cîte unul), întimp ce indicii, iconiişi simbolurile tolerează o transmitere simultană. Or, este greu să stăpîneşti în fiecare moment al comunicării un set eterogen de semne nonverbale. Mai mult, întimp ce cuvintele sînt semne convenŃionale, legate arbitrar de un anumit referent, indicii –dacă ar fi să ne oprim doar la aceste semne nonverbale – chiar fac parte din referenŃi. Ca atare,ei sînt obiectivi, ieşind cel puŃin parŃial de sub guvernarea voinŃei noastre.

Să presupunem, de pildă, că în cadrul unei discuŃii mă înfurii teribil pe partenerul meu

de dialog, care m-a jignit grav. Starea de furie mă copleşeşte, dar încerc din răsputeri s-oascund. Chiar dacă îmi înghit imprecaŃiile care-mi stau pe limbă şi evit încruntareasprîncenelor, nu pot elimina toŃi indicii furiei mele. Un observator ceva mai atent ar puteabăga de seamă pumnii strînşi, o anumită crispare, creşterea ritmului vorbirii etc.şi ar fi înmăsură să dispună indicii observaŃi în întregul din care fac parte: starea mea de furie.

Ar fi de menŃionat, apoi, că nu întîlnim în cazul comunicării nonverbale un sistem de regulianalog gramaticii, care guvernează folosirea cuvintelor.

“Codul bunelor maniere”, regulile care stabilesc gesturile dezirabile în cadrul unuiclub exclusivist, regulile care definesc felul de a se purta al ostaşuluişi alte asemenea clase dereglementări nu guvernează decît o parte infimă a comportamentelor nonverbale. Caracterulslab structurat al actelor de limbaj nonverbale se vădeşte şi prin faptul că cele mai multemodalităŃi de comunicare nonverbală se dobîndesc prin simplă imitaŃie, iar nu prin studiusistematic.

În sfîrşit, se cuvine reŃinută precizarea că actele de limbaj nonverbale sînt marcate deambiguitate. Nici un semnal nonverbal nu poate fi interpretat corect decît în contextucelorlalte semnale – verbale, ori nonverbale –, al istoriei relaŃiilor cu partenerii decomunicare (prietenie, indiferenŃă, ostilitate etc.)şi al stării noastre psihice (dacă suferim demania persecuŃiei vom vedea toate gesturile celorlalŃi ni se vor părea ameninŃătoare).

Semnalele nonverbale trebuie judecate, de asemenea, numai în raport cu comunitateaculturală care le statorniceşte. Dacă semnalele nonverbale intră în contradicŃie cu cele verbale,se convine îndeobşte să se dea crezare celor dintîi.

Varietatea indicilor, iconilorşi simbolurior face aproape imposibilă clasificarea riguroasă a actelor de limbaj nonverbale. Din această cauză, cele cîteva elemente de




39

comunicare nonverbală la care ne vom opri în cele ce urmează vor apărea într-o ordine maimult sau mai puŃin arbitrară34.

(a) Paralimbajul are drept suport comunicarea verbală şi se identifică cu felul în care sîntrostite sau scrise cuvintele.

În limitele comunicării orale, elementele de paralimbaj sînt ritmul, intensitatea, volumul,calitateaşi sunetele de acoperire a pauzelor din vorbire.Ritmul vorbirii este evaluabil prin prisma cuplului de calificativerapid – lent şi poate fi corelat cu

denotate de ordin emoŃional-afectiv. De pildă, un ritm rapid poate indica teamă, stres saufurie, iar un ritm lent, depresie sau supărare. Orice exagerare în raport cu ritmul vorbiriiface dificilă interpretarea mesajului transmis.

Intensitatea vorbirii priveşte cît de înaltă sau de joasă este vocea emitentului. Diferitele grade de

intensitate a vocii pot fi provocate de anumite stări psihice sau pot fi constitutivevorbitorului. În ambele situaŃii, intensitatea influenŃează atitudinea receptivă a alocutorului,provocîndu-i acestuia plăcere sau neplăcere. Or, plăcerea stimulează ascultarea, în timp ceneplăcerea o inhibă. De aceea este bine să adoptăm, în limita posibilităŃii, acea intensitate avocii care să-l binedispună pe ascultător.

Volumul vocii – tare, respectiv slab – poate evidenŃia stări psihice sau anumite trăsături alepersonalităŃii vorbitorului. În funcŃie de context, receptorul acestor componente semiceparaverbale poate trata vocea puternică ca indice al forŃei, curajului, siguranŃei de sine, darşi a temerităŃii sau a voluntarismului, iar vocea slabă, ca indice al fricii, nesiguranŃei, darşi

a răbdării sau a condescendenŃei.Calitatea vorbirii semnalează aspecte de ordin afectivşi are un impact major asupra comunicării,

determinînd în foarte mare măsură atitudinea receptivă. Astfel, vocea mieroasă pe careşi-ocultivă unii clerici este asociată de unii ascultători ai acestora cu f ăŃărnicia, voceasforăitoare a politicianului îl evidenŃiază pe demagogul în devenire, iar vocea miorlăită aunei femei poate arunca o umbră de îndoială asupra cinstei acesteia. În toate aceste cazuri,dispunerea pentru ascultare este grav compromisă.

Sunetele de acoperire a pauzelor în vorbire sînt chemate să ofere răgaz de reflecŃievorbitorului. Spunem “sunete de acoperire”, chiar dacă în unele situaŃii golurile din vorbiresînt umplute aparent cu cuvinte sau sintagme. Ca profesor de logică am criticat deseorifolosirea abuzivă a indicatorului inferenŃial “deci”, cu atît mai mult dacă el era plasat la începutul unei propoziŃii. De fapt, critica este doar parŃial îndreptăŃită: preopinenŃii nucăutau să-mi atragă atenŃia că au formulat un raŃionament, mai exact, că urmează consecinŃalogică a celor spuse anterior, ci umpleau un gol în propria vorbire (î şi ofereau timp pentru achibzui, pentru a-şi pregăti mesajul). Complexul sonor “deci” era lipsit de oricecomponentă verbală, el putînd fi înlocuit foarte bine cu alte sunete de umplutură – “nu-iaşa?”, “hmm”, “ăăă”, “păi”, “carevasăzică”, “aşadar”, … – sau cu gesturi echivalente,

34 Sursele bibliografice pentru secŃiunea consacrată formelor de comunicare nonverbală sînt [25], [32a]şi [26].




40

precum aranjarea meşei, pocnirea degetelor, băutul din paharul cu apă aflat pe masă saudregerea vocii. ReŃinem, însă, că numai în funcŃie de context putem hotărî care sînt sunetelede acoperire a pauzelor din vorbire.

(b) Mişcările şi posturile corpului formează o clasă numeroasă şi heteroclită de semnenonverbale, care se prezintă în cea mai mare parte ca indici ai stărilor fizice sau psihice aleinterlocutorilor.

O inventariere, în mod fatal, fragmentară a acestor semne poate fi realizată conform cufuncŃiile pe care le îndeplinesc în cadrul comunicării.Emblemele sînt semnalele nonverbale care au o traducere directă şi completă în cuvinte. Spre

exemplu, cercul realizat prin unirea degetului mare cu arătătorul de la o mînă coincide cu

mesajul verbal “Totul este în regulă”, degetul mare ridicat în sus se traduce prin “Succes!”,ori “Prima!”, iar degetul mare indicînd o anumită direcŃie al celor care fac autostopul esteinterpretat deşoferi ca echivalent al propoziŃiei “Ia-mă nene!”. Se observă faptul că emblemele sînt substituenŃi ai semnelor verbale.

Gesturile de ilustrare sînt mişcările semnificative ale corpului prin care se accentuează sensulcuvintelor cu care se asociază. De pildă, dacă un turist străin aflat în capitala culturală aMoldovei ne cere să-i arătăm drumul din PiaŃa Unirii la Palatul Culturii, adăugăm f ără să vrem explicaŃiei verbale o “schiŃă” f ăcută în aer cu mîna a traseului de urmat. Această componentă nonverbală are menirea de a mări redundanŃa mesajului nostruşi, implicit, de asporişansele de reuşită ale asimilării acestuia.

Gesturile de reglaj sînt semnalele nonverbale care fixează cadenŃa mişcării. Elevul care ridică două degete în sus îi dă de înŃeles profesorului că doreşte să intervină în dicuŃie, oratorulcare î şi drege vocea face să înceteze rumoarea în sală, toŃi subînŃelegînd că discursul este pepunctul de a începe, iar vorbitorul care î şi strînge notiŃele folosite în cursul expuneriitransmite mesajul că a încheiat tot ce avea de spus.

Manifestările simŃămintelor (id est ale emoŃiilor, pasiunilor, sentimentelor, atitudinilor etc.)oferă comunicatorilor informaŃii cu privire la starea psihică a partenerilor de dialog. Celemai multe dintre aceste manifestări au fost reperate la nivelul feŃei.

Ekman şi Friesen au identificatşase emoŃii de bază care pot fi asociate în oricecomunitate culturală cu expresii faciale distincte: surpriza, teama furia, dezgustul, bucuriaşisupărarea [cf.25: 190]. Astfel, bucuriaşi surpriza s-ar localiza la nivelul ochilorşi al părŃiiinferioare a feŃei; furia, la acela al frunŃii, sprîncenelorşi părŃii inferioare a feŃei; teamaşisupărarea, la nivelul ochilor; dezgustul, în zona inferioară a feŃei. Cum nici o emoŃie nu apare în stare “pură”, ar trebui să înŃelegem că nu este întotdeauna uşor de decriptat emoŃiile de pefaŃa interlocutorilor.

Pe de altă parte, trebuie să fim conştienŃi că mimica este comportamentul nonverbal care sepretează cel mai bine înşelătoriei în comunicare. Aşa-numiŃii “profesionişti ai minciunii” –




41

actorii, politicienii, avocaŃii, persoanele care practică prostituŃia etc. – reuşesc în meseria lor învăŃ înd să-şi controleze expresiile faciale, astfel încît ceilalŃi să înŃeleagă ceea ce vor ei, iarnu adevăratele lor simŃăminte.

De exemplu, un avocat care î şi apără clientul vinovat de o crimă odioasă va solicitaclemenŃa juriului, atrăgînd atenŃia asupra nefericirii care l-a îndemnat pe criminal la această faptă. El va vorbi patetic, arătîndu-se profund mişcat şi plin de milă, chiar dacă în realitate nusimte faŃă de client decît dezgust. Orice actor bun poate juca rolul unui om fericit,compunîndu-şi o faŃă ce radiază de bucurie, chiar dacă tocmai atunci este chinuit de ocumplită durere de dinŃi. Dat fiind faptul că arareori pot fi controlaŃi toŃi indicii, observatorulatent poate surprinde prezenŃa înşelătoriei identificînd gesturile contradictorii. Dacă, de pildă,observăm pe o faŃămohorîtă un zîmbet larg, nu avem cum să conchidem că persoana în cauză este cuprinsă de bucurie.

În încheierea prezentării indicilor care manifestă stările psihice ne oprim lacomportamentul ocular. Dincolo de anumite diferenŃe culturale, se acceptă îndeobşte că persoanele care ne privesc în ochi sînt sincere, deschise, puternice sau interesate de relaŃia cunoi, în timp ce persoanele care evită contactul privirilor sînt ascunse, temătoare saudezinteresate. “Diagnosticul” trebuie pus însă prin raportare la cutumele comunităŃii de careaparŃine persoana observată şi la circumstanŃele spaŃio-temporale ale comunicării. Astfel, unpetent va căuta contactul vizual cu “şeful”, căruia îi adresează cererea pentru a-şi arătainteresul, iar nu superioritatea de statut; de cealaltă parte, primitorul cererii poate evita să-lprivească în ochi pe petent, nu pentru că se simte inferior faŃăde acesta, ci fiindcă este cutotul indiferent la problema pusă. De regulă, însă, comunicarea vizuală poate fi judecată în

termenii de dominareşi supunere. Spre exemplu, copilul nu-l priveşte în ochi pe părintele care îl dojeneşte şi nici călugărul pe părintele stareŃ.Analiza comportamentului vizual poate fi aprofundată prin studierea modificărilor

înregistrate la nivelul pupilei. Conform cu rezultatele unor cercetări, mărirea semnificativă apupilei poate semnala creşterea interesului sau dorinŃei. Această corespondenŃăar fi uşor desurprins în cazul relaŃiilor dintre mamă şi copil, dintre doi îndrăgostiŃi, sau dintre ascultători şipovestitorul careştie să captiveze. Se zice că negustorii versaŃi urmăresc cu atenŃie indicii daŃide modificările pupilei clientului potenŃial pentru a sesiza o eventuală creştere a interesuluifaŃăde o marf ă. Astfel, elşi-ar crea condiŃii de vînzare avantajoase, putînd aproxima marja

optimă în care se poate negocia preŃul mărfii.Postura – poziŃia corpului – î şi dovedeşte forŃa semnificantă îndeosebi cu privire la atitudineaascultătorului faŃă de emitent şi faŃă de mesajul acestuia. Dincolo de posturilepredeterminate de anumite particularităŃi anatomice, pot fi stabilite corelaŃii interesante întrepoziŃia avută de corp în momentul emiterii, respectiv al receptării şi emoŃiile, atitudinile, îngeneral: stările psihice ale interlocutorilor. Cîteva dintre aceste corelaŃii ni s-au părut maigrăitoareşi le-am reŃinut cu rol de exemplu. Se acceptă faptul că, în mod statistic, aplecarea în faŃăa corpului alocutorului poate fi înŃeleasă de vorbitor ca indice al interesului ridicatpentru mesajul transmis, după cum lăsatul moale pe speteaza scaunuluişi încrucişareabraŃelor poate denota o stare de indiferenŃăsau chiar un refuz al ascultării. Postura esteşiindice al stării psihice în care se află interlocutorii. Cei care adoptă o postură relaxată au, de




42

regulă, un statut social ridicat, sînt independenŃi şi se simt în siguranŃă; dimpotrivă, oamenii încordaŃi şi aduşi de spate au un statut socio-profesional precar, sînt marcaŃi de complexulde inferioritate, sau se simt ameninŃaŃi. Unii oameni, spre nefericirea lor, suferă de anxietatecronică; neputinŃa de a se adapta la context îi împiedică să se relaxeze, iar postura în care

apar trădează acest lucru.Mişcările de adaptare la circumstanŃele comunicării sînt atît de obişnuite încît arareori sîntprivite ca indici ai anumitor emoŃii sau sentimente. Spre exemplu, venind pentru prima dată în casa fiului preferat, care tocmai s-a căsătorit, mama poate încerca să rearanjeze obiecteledin casă. Acest comportament reflex ar putea semnala o stare de anxietate – pătrunzînd într-un mediu străin, ea încearcă să-şi construiască un “subcadru” familiar, care să-i dea unminim sentiment de linişte –, o tentativă de acomodare la situaŃia nou creată sau dorinŃa dea-i dovedi norei că pînă la urmă ea are o influenŃămai mare asupra băiatului. Caşi în cazulcelorlalŃi indici, decodificarea acestor mişcări trebuie f ăcută cu prudenŃă, numai analizaatentă a contextului putînd conduce la o interpretare justă.

(c) Tipul corporal, derivat din datele antropometrice, poate să semnaleze într-o formă statistică emoŃii, sentimente, trăsături de personalitate, deprinderi – virtuoase, sau vicioase –etc. ce s-au consolidat în structura interlocutorilor.

Pînă la un punct, oamenii avînd o constituŃie slabă se pot dovedi a fi mai ambiŃioşi,mai vulnerabilişi mai suspicioşi decît ceilalŃi. Ei par deseori încordaŃi, nervoşi, ascunşi,pesimişti şi dificili. Tot între anumite limite, oamenii atletici indică prin Ńinuta corpului lor

putere, maturitate, încredere în forŃele propriişi spirit aventuros. Cît îi priveşte pe oameniigraşi, ei ne apar ca tipi de modă veche, liniştiŃi, puŃin trîndavi, afabili, vorbăreŃi, agreabilişidemni de încredere.

(d) Charisma – manifestă prin influenŃa remarcabilă asupra celorlalŃi (dacă se acceptă oasemenea influenŃă) – este catalizatorul comunicării care este datorat vorbitorului.

Acest “nu-ştiu-ce” greu explicabil, dar perfect perceptibil îi asigură locutorului puterede seducŃie şi îl predispune pe receptor la ascultare. Neutră în sine, charisma poate fi utilizată

în sensuri opuse. Cu o charismă deosebită, implicit: cu forŃăcomunicaŃională au fost înzestraŃipersoane de o înaltă Ńinută morală, precum Thomas Morus, Vincent de Paul, Mahatma Gandhiori Martin Luther King. Din păcate, de o înzestrare comparabilă au beneficiatşi canalii despeŃa lui Adolf Hitlerşi Iosif Vissarionovici Stalin, care au îndoliat omenirea.

(e) VestimentaŃia şi obiectele de podoab ă. Chiar dacă astăzi îmbrăcămintea nu esteimpusă de statutul social ocupat, ea poate indica destule alte aspecte cu privire la cei care opoartă.




43

Prin îmbrăcăminte se exprimă austeritatea, felul ordonat de a fi sau modestia unora,respectiv luxuria, spiritul boem sau fanfaronada altora. Tot prin îmbrăcăminteşi podoabe seexprimă atitudinea faŃăde ceilalŃi participanŃi la comunicareşi, în general, faŃăde convenŃiilesociale în vigoare. Nu avem aici decît să comparăm Ńinuta modestă şi îngrijită a micului

funcŃionar de stat, cu bazaconiile tinerilor care adoptă o vestimentaŃie Ńipătoare şi carepractică piercing-ul. În primul caz asistăm la o declaraŃie de conformism, în cel de-al doilea,la luarea în răspăr a tuturor normelor.

(f) Utilizarea spaŃiului şi impunerea unor distan Ńe sociale . Analiza acestor relaŃiispaŃiale ca modalităŃi de comunicare s-a impus în literatura semiologică sub eticheta uneiştiinŃe speciale, proxemica.

De această disciplină Ńin în mod concret “jocul teritoriilor, modul de a percepe spaŃiul în diferite culturi, efectele simbolice ale organizării spaŃiale, distanŃele fizice ale comunicării”[11: 166], probleme de careşi-a legat în mod deosebit numele Edward T. Hall. Pornind de laconstatarea că omul, asemenea celorlalte animale, încearcă să-şi cucerească un teritoriuadaptat nevoilor lui, pentru a-şi asigura securitateaşi evoluŃia, autorul menŃionat defineştepatru tipuri de distanŃă– pe care le asociază cu o ipostază apropiată şi cu una îndepărtată –,fiecare în parte cu particularităŃile şi semnificaŃiile ei distincte.

DistanŃa intimă în ipostaza apropiată presupune contactul fizicşi este acceptată în situaŃiispeciale, precum actul sexual sau lupta fizică. Ea se caracterizează prin deteriorarea

perspectivei de ansamblu a situaŃiei şi prin reducerea componentei verbale a comunicării;dacă se vorbeşte, volumul vocii trebuie să redus. În varianta îndepărtată (15 – 40 cm),distanŃa intimă este “bula psihologică” pe care o reclamă individul pentru a se simŃi însiguranŃă. Zona impusă prin această distanŃăeste apărată cu străşnicie, în ea neavînd accesdecît membrii familiei. Dacă în această zonă pătrund intruşi, se declanşează prin gest reflexrefacerea distanŃei, prin repliere. Atunci cînd zona intimă nu poate fi apărată – cum ar fi înlift, în mijloacele de transport în comun sau în mijlocul unei mulŃimi de demonstranŃi –,individul se protejează pe sineşi îi “protejează” pe ceilalŃi reducînd la minimum semnaleletransmise; nu vorbeşte, nu îi priveşte pe ceilalŃi (cu atît mai puŃin, nu îi priveşte în ochi),

adoptă o postură rigidă, pe scurt: încearcă să se prezinte celorlalŃi ca simplu obiect.DistanŃa personal ă în ipostaza apropiată (45 – 74 cm) fixează o zonă de familiaritate, în care auacces pe lîngă membrii familieişi prietenii apropiaŃi. Comunicarea verbală este prezentă, iarvolumul vocii este normal. Mesajele transmise pot viza chestiuni intime. Varianta îndepărtată a acestei distanŃe (75 cm – 1, 25 m) este limita contactului fizic cu semenii.Comunicarea verbală se desf ăşoară tot cu voce normală, dar subiectele tratate devin neutre;interlocutorii sînt prieteni sau simpli cunoscuŃi.

DistanŃa social ă modul apropiat (1, 25 m – 2, 10 m) este impusă în relaŃiile cu străinii, la orecepŃie, la birou, într-un cabinet medical, la ghişeele unei instituŃii etc. Comunicarea

verbală se realizează f ără contact fizic, vocea trebuind să fie plină şi clară. Zona instituită poate fi delimitată fizic, în maniera în care funcŃionarul se protejează cu ajutorul unui birou.




44

Zona fixată de ipostaza îndepărtată a distanŃei sociale (2, 1) m – 3, 60 m) are menirea de aevidenŃia un coeficient ierarhic – directorul general o impune, de regulă, în relaŃiile cusubordonaŃii săi –, dar poate satisface nevoia de linişte a soŃului care tocmai s-a întors de laserviciuşi vrea să-şi citească ziarul. (De notat că nici soŃia nu este admisă în acest spaŃiu.)

DistanŃa publică în varianta apropiată (3, 60 m – 7, 50 m) delimitează zona unei colectivităŃi.Vorbitorul care evoluează în această zonă va căuta să ocupe un loc care să asigureauditoriului condiŃii optime de vizibilitateşi audiŃie. El însuşi nu fixează anumiŃi ascultătoridin public, ci se adresează colectivităŃii ca atare. Comunicarea directă “unu-la-unu” estesporadică şi strict limitată în timp. LecŃiile, prelegerileşi sesiunile de comunicări sînt cîtevadintre actele de limbaj specifice acestei zone. Modul îndepărtat al distanŃei publice (maimare de 7, 50 m) permite mai curînd “celebrarea unui coeficient ierarhic”, decît ocomunicare propriu-zisă. Este distanŃa care caracterizează discursurile publice – formale,teatraleşi pline de stereotipii –, în cazul cărora feed-back -ul funcŃionează la minimum [11:

167].Adăugăm la încheierea acestor consideraŃii că toate aceste distanŃe trebuie luate în

seamă cu aproximaŃiile de rigoareşi în strînsă legătură cu specificul comunităŃii în care seinstituie. Astfel, se înregistrează variaŃii semnificative ale acestor valori în funcŃie de zonageografică şi de densitatea populaŃiei; se apreciază, în acest sens, că distanŃele sînt mai mari înAustralia, SUAşi Canada, precumşi în regiunile slab populate, respectiv mai mici în Asia,zona mediteraneeană, precumşi în regiunile dens populate [30: 33-34].

(g) Contactul tactil , deosebit de important pentru prezervarea sănătăŃii – conformrezultatelor unor cercetări absenŃa atingerilor, mai ales în primii ani de viaŃă, poate duce laboală sau chiar la moarte –, joacă un rol remarcabil în activitatea de comunicareşi îndezvoltarea intelectuală.

Prin atingere se creează o zonă de familiaritate care îi dă vorbitorului un sentiment desiguranŃă şi care îl îndeamnă să adopte o atitudine sinceră; de asemenea, receptorul este atras într-o relaŃie de comunicare personalizată şi astfel este stimulat în practicarea unei ascultări de înaltă calitate. În ce priveşte corelaŃia dintre atingereşi gradul de inteligenŃă, L.J. Yarrow a

ajuns la concluzia că oamenii care au beneficiat în copilărie de mai multe atingeri din parteamamei au ajuns la un coeficient de inteligenŃă(IQ) mai ridicat decît cei care au avut parte deun contact tactil mai sărac [26: 197].

(h) Controlul timpului este un instrument de comunicare nonverbală prin care se facereferire la diferenŃa de statut social a interlocutorilor.

Persoana care ocupă un loc ierarhic superior îi va impune alocutorului cu care intră înrelaŃie de comunicare anumite constrîngeri temporale. Programele de audienŃăale “şefilor”,programele de funcŃionare ale ghişeelor administraŃiei de stat, programele de consultaŃii ale




45

cabinetelor medicale, orareleşcolare etc., cît timp nu sînt stabilite de comun acord cu“cealaltă parte” (şi, de regulă, acest lucru nu se întîmplă), delimitează un cadru formal decomunicareşi îi plasează pe beneficiarii care le valorifică într-o poziŃie de inferioritate.Dimpotrivă, negocierea timpului destinat comunicării (ora de începere, durata etc.) este o

marcă a raporturilor de convivialitate, interlocutorii consimŃind să-şi asume în interacŃiuneasemică preconizată poziŃii egale.

Elementele de comunicare nonverbală parcurse pînă acum însoŃesc comunicarea orală sau, oricum, presupun un minim contact fizic între interlocutori. Nu trebuie să ignorăm însă că există semnale nonverbale – e drept, mai reduse numericşi relativ greu de sistematizat –care intră în alcătuirea mesajelor scrise.

Deunăzi am primit un mesaj de felicitare cu ocazia sărbătorilor din partea uneioficialităŃi. Prima mea reacŃie fost favorabilă: “Uite, pentru această personalitate contez capersoană – pe plic era trecut numele meu –, iar nu ca simplu număr.” Imediat mai apoi,entuziasmul meu s-a risipit. Dedesubtul textului cu pricina, anodin ca aproape toate textele deacest gen (lucru cu totul normalşi acceptabil) am zărit semnătura în copie a respectiveioficialităŃi. Mi-am zis: “Pentru oficialitatea X sînt tot un număr, cîtă vreme nu s-a ostenit să semneze personal acea felicitare. Cineştie care au fost subordonaŃii care au dus la îndeplinireconstruirea mesajuluişi transmiterea luişi care au fost sentimentele acestora cînd s-au achitatde această probabilă corvoadă.”

Ce ilustrează acest exemplu? – ConotaŃia specială pe care o are în anumite împrejurări

scrisul de mînă. Uneori nu contează atît de mult pentru cititor conŃinutul mesajului, cît tipulde relaŃie pe care autorul mesajului îl instituie prin formulele de începutşi de încheiere. Niciun locutor nu poate pretinde că a stabilit o relaŃie personală cu destinatarul mesajului său scrisdacă textul începe de pildă cu formula “Dlui / Dnei …” (aşadar, nu s-a f ăcut nici măcar oparticularizare în funcŃie de sex?)şi se încheie cu o semnătură “de ştampilă” (nici nu s-aostenit să semneze, i-a pus pe alŃii să facă asta în locul lui).

Forma mesajelor scrise de mînă conŃine numeroase semnale cu privire la particularităŃilepsihice ale autorilor lor, iar cercetarea lor a condus la constituirea uneiştiinŃe riguroase,

grafologia.Declinîndu-ne competenŃa actuală în acest domeniu, putem corela, totuşi, caracterul

dezordonat al scrisului cu o articulare precară a cunoştinŃelor din minte, cu o stare psihică apăsătoare resimŃită pe parcursul scrierii – teamă, furie, melancolie etc. – sau cu o nesocotire– premeditată, ori involuntară – a cadrului de comunicare. În aceste condiŃii, nici un student,de pildă, n-ar trebui să înmîneze profesorului spre corectare o teză care, sub aspectul formei,nu respectă măcar standardul unei scrisori obişnuite. Altminteri, el dă de înŃeles că nulocalizează comunicarea scrisă în mediul academic.

Deloc neglijabile sînt semnalele nonverbale care susŃin aşa-numita “citire printrerînduri”, adică însuşirea unei informaŃii care nu este prezentă explicit în mesajul scris.




46

Ordinea în care sînt înşiruite propoziŃiile, dispunerea rîndurilor pe coala de scris, prezenŃaversusabsenŃa unor stereotipii, forma unor litere etc. pot spune foarte multe în completareamesajului explicit. De exemplu, dacă citesc pe prima pagină a unui ziar un articol incendiarscris cu litere de-oşchioapă, iar în numărul de a doua zi al aceluiaşi ziar citesc o dezminŃire la

acest articol, scrisă cu litere foarte micişi aruncată pe ultima pagină, pot să pun sub semnul întrebării credibilitatea ziarului cu pricina. În concluzie, după cum spunem mai multe decîtintenŃionăm, transmitemşi în scris mai multă informaŃie decît sîntem conştienŃi.

O dată trecute în revistă trăsăturile prin care comunicarea verbală se diferenŃiază decomunicarea nonverbală, precumşi diferitele forme în care aceasta din urmă se întruchipează,sîntem în măsură să recapitulăm func Ń iile actelor nonverbale de limbaj, funcŃii în mare partemenŃionate deja:

(i) repetarea,(ii) substituirea,(iii) completarea,(iv) ascunderea / inducerea în eroare, respectiv dezvăluirea,(v) reglarea(vi) sublinierea

Repetarea. După cum am văzut, funcŃia derepetare este îndeplinită de gesturile de ilustrare, caredublează mesajul verbal pentru a sporişansele înŃelegerii lui. Combinarea semnalelorverbale cu semnalele nonverbale echivalente conduce la mărirea redundanŃei mesajuluieterogen construitşi uşurează alocarea semnificaŃiilor.

Substituirea, operată cu precădere în comunicarea cotidiană, presupune înlocuirea unui cuvînt cuun icon sau simbol avînd aceeaşi valoare. Spre exemplu, soldatul care vrea să anunŃecolegilor săi aflaŃi într-o situaŃie neregulamentară sosirea intempestivă a comandantului, darnu poate spune nimic pentru a nu fi auzit de acesta, se va bate cu mîna pe umăr pentru a dade înŃeles că vine un “grad superior”. Tot astfel, în România de acum cinsprezece –douăzeci de ani, oamenii care vroiau să formuleze critici la adresa preşedintelui, temîndu-sede “urechile” vigilente ale SecurităŃii, nu îi pronunŃau numele, ci se foloseau de semnalenonverbale, cum ar fi arătarea portretului său omniprezent sau ridicarea unui deget spre cer.

Completarea semnelor verbale cu semne nonverbale intervine îndeobşte atunci cînd cel puŃin

unul dintre interlocutori are dificultăŃi în mînuirea unui cod verbal. Nu arareori turistul aflat într-oŃară străină a cărei limbă îi este doar parŃial cunoscută foloseşte “limbajul trupului”pentru a se face înŃeles pe secvenŃa în care nu cunoaşte cuvintele potrivite.

Dezvăluirea / evidenŃierea. A patra funcŃie a comunicării nonverbale este împărŃită conform cunatura semnelor care intervinşi cu atitudinea adoptată de emitent. Dacă într-un act delimbaj nonverbal intervin în mod spontan indici, ca “manifestări periferice” ale unui întreg,atunci aceştia pot fi puşi în legătură cu funcŃia de dezvăluire / eviden Ń iere. Dacă,dimpotrivă, componentele semice nonverbale sînt utilizate în mod premeditat pentru aprovoca semnificaŃii neconforme cu realitatea, atunci ele îndeplinesc rolul de a-lîn şela /

f u n c

i i l e a c

t e l o r n o n v e r

b a l e

d e

l i m b a

j




47

păcă li pe alocutor. Cîteodată emitentul este atît de “priceput” încît ajunge astfel să se înşeleşi pe sine.

Reglarea. FuncŃia de reglare a comunicării – de fixare a ordinii intervenŃiilor, a începutuluişisfîrşitului fiecărui act de limbaj etc. – este îndeplinită atît de anumite gesturi specifice, cîtşi

de elemente paraverbale. Coborînd vocea, de pildă, îi anunŃăm pe interlocutori că sîntem pecale de a încheia emiterea mesajului.

Sublinierea. Nu ultima în ordinea importanŃei, sublinierea, este funcŃia acelor semnalenonverbale care îl îndeamnă pe receptor să î şi focalizeze atenŃia asupra unor componenteale mesajului. Chiarşi mesajul de faŃăare componente nonverbale cu rol de subliniere, înmăsura în care formele “bold”, “italic”, “bold italic”şi “majusculă” evidenŃiază elementeleprincipale care trebuie să fie luate în seamă de cititor.

II.2. Comunicarea formală şi comunicarea informal ă

Deşi criteriile care susŃin distincŃia formal – informalnu sînt conştientizate de fiecarelocutor în mod rigurosşi exhaustiv, deosebirea actelor de limbaj în raport cu aceasta pare a fila nivelul simŃului comun. Nimeni nu se îndoieşte, de pildă, că cererile adresate de petenŃiconducerilor unor instituŃii, legile emise de parlamentul uneiŃări, discuŃiile oficiale a doişefide stat, dezbaterile parlamentare, conlucuŃiile preoŃilor cu mirii sau ale judecătorilor cuprocurorii, avocaŃii şi împricinaŃii, intervenŃiile din cadrul conferinŃelor de presă şi chiardiscuŃiile clienŃilor cu chelnerii sînt formale, iar jurnalele intime, scrisorile trimise între

prieteni sau rude,şuetele, discuŃiile dintre îndrăgostiŃi sau dintre pensionarii care î şi Ńin de urîtprin parcuri,informale. Mai mult sau mai puŃin conştient, apelativul formal este pus încorespondenŃăcu anumite clauze de precizieşi categoricitate pe care trebuie să le respecteactele de limbaj pentru a fi considerate acceptabile sau valabile, iar calificativul informal cuabsenŃa constrîngerilor extra-gramaticale.

Pentru a justifica într-un fel pertinenŃa utilizării etichetelor în cauză vomface trimitere la cîteva criterii – natura cadrului interactiv, numărul şifelul participanŃilor, prezenŃa versus absenŃa unor “ritualuri” de

deschidere, respectiv de încheiere a comunicării, categoriile de semnale utilizateşi regulile decirculaŃie a mesajelor –, cu precizarea că numai arareori ele funcŃionează în mod independent[27: 128–129]. Aceste criterii nu sînt singurele care susŃin distincŃia formal – informal, însă par a se număra printre cele mai importante; oricum, ele sînt suficiente pentru a asigura ocategorisire clară a formelor de comunicare.

II.2.1. COMUNICAREA FORMALĂ se realizează într-un cadru interactivcomplementar , caregenerează o inegalitate instituŃionalizată de statut.

Factorii comunicării ce se manifestă în acest mediu special sînt solidarişi ocupă opoziŃie “superioară”, respectiv una “inferioară”, în raport cu oştiinŃă sau cu o putere

Criterii ale distinc Ńieiformal – informal




48

specializată şi socialmente recunoscută. Trebuie considerate formale, spre exemplu,interacŃiunile semice dintre medicşi pacient, avocatşi client, directorşi petentş.a., cîtă vremeunul dintre protagoniştii formei de comunicare date îi recunoaşte celuilalt superioritatea destatut într-un anumit domeniu. Atragem atenŃia că inegalitatea este temporară şi locală, ea

manifestîndu-se doar în corespondenŃăcu rolurile pe careşi le asumă comunicatorii. Medicul îi este superior pacientului numai în cadrul interactiv complementar dat de cabinetul medicalşi numai pe perioada consultaŃiei. Doar aici comunicarea dintre medicşi pacient este formală.Reîntîlnindu-se într-o staŃiune turistică, într-un mijloc de transport în comun sau într-unrestaurant, cei doi se plasează la acelaşi nivel de comunicare; amîndoi sînt turişti, călători sauclienŃi, iar eventualele discuŃii dintre ei nu mai sînt formale.

Actele formale de limbaj presupun, sau permit participarea, sau coprezenŃa unui numărrelativ mare de comunicatori.

O atare formă de comunicare se produce, de pildă, prin promulgarea unei legi, atuncicînd şeful statului (preşedintele, monarhul, dictatorul etc.) – emitentul – îi înştiinŃează pe toŃicetăŃenii Ńării respective – receptorii – că a intrat în vigoare o nouă lege. Tot o formă decomunicare formală se realizează în cazul unei căsătorii civile, chiar dacă aceasta se săvîrşeştecu maximă discreŃie. Dat fiind faptul că aspectul realmente important aici este caracterulpublic al căsătoriei, nu importă cî Ńi oameni participă (într-un fel sau altul) la ea, ci cî Ńi pot participa.

Merită reŃinută, apoi, ca marcă a actelor de limbaj formale, reducerea protagoniştilor la rolulcorespunzător situaŃiei de comunicare.

În cazul unei cununii, spre exemplu, cel care oficiază contează doar ca preot / pastor,celelalte atribute ale personalităŃii acestuia fiind cu totul irelevante; nu contează deloc dacă este tînăr sau bătrîn, inteligent sau nerod, virtuos sau de o moralitate îndoielnică ş.a. În acelaşifel, mirii trebuie să fie căsătoriŃi civil, să Ńină de religia oficiantuluişi să fie de acord cu actulce urmează a se săvîrşi; că sînt tineri sau mai puŃin tineri, practicanŃi sau indiferenŃi, chibzuiŃisau nesăbuiŃi etc. este lipsit de însemnătate.

O altă trăsătură ce caracterizează comunicarea formală este dată de posibilitatea

delimitării foarte clare a acesteia de alte forme de comunicare, prin utilizarea unor clauze dedeschidere, respectiv de închidere. Rămînînd la exemplul căsătoriei religioase, pot fimenŃionate formulele ritualice care o evidenŃiază în raport cu rumoarea care îi precedeşi cufelicitările care îi succed.

Actele de limbaj formale se asociază şi cu un set de restricŃii în utilizarea semnalelor.

Nu este vorba aici de limitarea libertăŃii de a folosi semnale din diverse categorii –acustice, vizuale etc. –, ci de impunerea unor construcŃii comunicaŃionale tipice. Spreexemplu, mesajele schimbate între chelnerşi client pot fi în egală măsură verbale saunonverbale, dar nu pot viza decît tranzacŃia în curs: meniul, nota de plată ş.a. Eventualele




49

referiri la situaŃia familială a clientului, la convingerile lui politice sau religioase ar fi cu totuldeplasate Unele cadre interactive formale impun constrîngeri mult mai mari. Cununiareligioasă, de pildă, este considerată validă, numai dacă mesajele emise de preotşi mirirespectă formulele consacrate. Orice abatere de textul liturgic conduce la nulitatea cununiei.

În plus, comunicarea formală incumbă reguli ferme de ordonare a intervenŃiilorcomunicaŃionale. Protagoniştii acestor acte de limbaj joacă succesiv rolurile de emitentşi receptor după o convenŃie prestabilită.

La o sesiune de comunicări ştiinŃifice, spre exemplu, ordinea cuvîntărilor este (deregulă) prestabilită şi adusă la cunoştinŃa participanŃilor în timp util, astfel încît fiecareştie într-o primă fază momentul intervenŃiei lui ca emitent. După aceea se stabileşte o convenŃieprivind felul în care trebuie să se desf ăşoare discuŃiile pe marginea fiecărei comunicări înparte. Arareori sînt permise întreruperi sau abateri de la regulile acceptate în prealabil.

II.2.2. COMUNICAREA INFORMALĂ presupune un cadru interactivsimetric, caracterizat prin“egalitatea” de statut a interlocutorilorşi minimizarea diferenŃelor de rol dintre aceştia.

Este important de notat faptul că egalitatea în discuŃie nu incumbă egalizareapersonalităŃilor interlocutorilor – fiecare dintre ei intră în procesul comunicării cu toateatributele care îi asigură individualitatea –, ci neutralizarea raporturilor ierarhiceinstituŃionalizate.

Doi indivizi care devin parteneri într-un act de limbaj informal î şi definesc locurilead hoc,

în funcŃie de experienŃa comunicaŃională trecută şi de imaginea socială pe care o au cuprivire la celălalt.

Astfel, compartimentul unui tren se constituie într-o situaŃie de comunicare simetrică şi, deci, informală pentru un studentşi un profesor universitar care împart temporarşi cu totul întîmplător acelaşi spaŃiu. Rolurile jucate de aceştia în cadrul eventualelelor conversaŃiipurtate vor fi determinate de vîrstă, nivelul cunoştinŃelor puse în joc, modalitatea de percepŃiea celuilalt etc., însă nu de inegalitatea de statut profesional. Fireşte, situaŃia ar fi cu totul alta în cazul în care profesorulşi studentul s-ar regăsi într-o sală de examen, ca examinator,

respectiv examinat.ReuniŃi oarecum întîmplător în aceeaşi situaŃie de comunicare, protagoniştii actelorinformale de limbaj sînt, prin forŃa împrejurărilor, reduşi sub raport numeric.

Unii ar putea să replice aici: “Sînt puŃini, de pildă, participanŃii la un mare mitingelectoral, care comunică informal înainte de începerea propriu-zisă a acestuia?” – Această întrebare, aparent de bun simŃ, conŃine o confuzie. Cei care urmează să participe la un maremiting electoralşi care î şi asumă cu precădere rolul de receptori în cadrul comunicării formalerespective, împart înaintea începerii manifestării acelaşi spa Ń iu real, iar nu acelaşi spa Ń iu de

comunicareinformală. Astfel, doi amici care î şi deapănă amintirile legate de ultimul concediutrebuie separaŃi net de cele trei gospodine aflate în imediata lor apropiereşi care discută




50

despre ultimele noutăŃi în materie culinară. Cele două cadre interactive simetrice, în care s-audesf ăşurat comunicări informale cu un număr redus de persoane dispar o dată cu începereamitingului, adică o dată cu apariŃia cadrului interactiv complementar care solidarizează mulŃimea de faŃăîntr-o comunicare formală.

Dată fiind restrîngerea numărului de participanŃi, comunicarea informală permiterecuperarea particularităŃilor care individualizează interlocutorii. Aceştia nu se mai văd reduşila rolul pe care îl joacă – profesor, student,şofer de taxi, client, ziarist, intervievat etc. –, eiputînd să se manifeste plenar în comunicare cu caracterul, voinŃa, memoria, temperamentul,cunoştinŃele, emoŃiile, prejudecăŃile ş.a. care le sînt specifice.

Actele de limbaj informale nu sînt delimitate de formule ritualice care să le indice începutulşi sfîrşitul; prin urmare, se poate spune că este informală orice formă decomunicare care nu conŃine mărci formale explicite.

În aceste condiŃii, precizările de genul “Vă propun să avem o discuŃie informală!” sîntredundante. Fiecare participant la comunicare subînŃelege că este vorba de un cadru informaldacă nu i se precizează în mod explicit contrariul.

În contrast cu mesajele specifice comunicării formale, conŃinuturile vehiculate prin actele delimbaj informale sînt de o remarcabilă diversitate.

Fiecărui interlocutor i se dă posibilitatea de a selecta semnalele pe care le consideră afi cele mai potrivite intenŃiei sale de comunicare. Singurele constrîngeri sînt cele de ordingeneral, care privesc prezervarea bunei-cuviinŃe. Astfel, nici un adolescent nu va discuta cupărinŃii săi în subcodul argotic utilizat de el în raporturile cu colegii de liceu.

Libertatea cadrului de comunicare informală este asigurată şi de absenŃa unui scop“strategic”. Cum partenerii interacŃiunilor semice de acest fel vor doar să se facă înŃeleşi şi să-i înŃeleagă pe alŃii, valabilitatea actelor de limbaj realizate nu depinde de întrebuinŃarea unormesaje tip (sau standardizate). În plus, nu există reguli care să predetermine ordinea în careinterlocutorii urmează să îndeplinească rolul de emitent, respectiv de receptor. Fiecare individintervine în comunicare conform cu gesturile de reglare produse mai mult sau mai puŃinspontan de către parteneri.

II.3. Forme de comunicare corespunz ătoare distan Ńelor sociale

Luînd drept criteriu de clasificare distanŃa dintre interlocutori, putem distinge patrutipuri de comunicare: (i) comunicarea intrapersonală, (ii) comunicarea interpersonală, (iii)comunicarea în cadrul grupului restrînsşi (iv) comunicarea publică [25: 18-23].

II.3.1. COMUNICAREA INTRAPERSONALĂ coincide grosso modo cu procesul gîndirii

(interioare), al meditaŃiei sau al reflecŃiei.




51

Această identificare poate să apară ilicită celor care consideră că în actul cugetăriiinterne sînt manipulate idei sau simŃăminte libere de orice suport material. De altminteri, oatare întîmpinare pare a fi susŃinută de expresii cotidiene de genul “De ce vorbeşt f ără tine?”,“Reflectează bine înainte de a vorbi!”, “Ştiu, însă, din păcate, nu pot să mă exprim!”ş.a.m.d.,

prin care se sugerează că putem produce idei, adică putem gîndi, f ără ca într-un fel sau altul să comunicăm.

Or, ideile nu ar subzista în gîndire, “s-ar pierde una în alta”35, implicit, s-ar anula, dacă nu ar fi fixate prin elemente concrete capabile să le menŃină în stare de diferenŃăuna faŃădecealaltă. Componentele “materiale” cu care se asociază gîndurile sînt amprentele psihice alesemnalelor, iar rezultatele asocierii cu acestea constituie, aşa cum am văzut, semnele.

Cum pot fi explicate atunci acele situaŃii deosebite în care un individ susŃine că gîndeşte, dar nu reuşeşte să comunice pe măsura gîndirii declarate. Un personaj pitoresc dinromanulCevengur al lui Andrei Platonov – Cepurnîi – avea o relaŃie specială cu limbutulProkofie: el gîndea, iar celălalt găsea atunci cînd era cazul “formula” potrivită. “Tu, Prokofie,nu gîndi – de gîndit, gîndesc eu, iar tu formulează!”36 – maxima după care î şi reglaucomportamentul cei doi eroi – pare să instituie un soi de diviziune a muncii. Unul î şi cultivă “simŃirea bogată” dar informă (din cînd în cînd îl mai vizitau, totuşi, “idei talentate” de felul“lichidarea trupului elementelor nemuncitoare”), iar celălalt adună un set de tipare verbalesusceptibile de a fi umplute cu simŃirea celui dintîi. O împrejurare din roman este foartegrăitoare în acest sens. Convins că toate problemele legate de construcŃia comunismului î şigăsesc rezolvarea în opera lui Karl Marx, Cepurnîi a organizat citirea acesteia cu glas tare.

După lectură, el “nu se lămuri, dar se simŃise uşurat” şi îi spuse paşnic tovarăşului său:“Formulează, Proş, parcă simt eu ceva.” [36: 295] Prokofie a început să “formuleze” căutîndsă dibuiască simŃirea de moment a lui Cepurnîişi, după cîteva poticneli, a găsit expresiaverbală “perfect convenabilă”. O situaŃie similară este descrisă în romanulQuo Vadisal luiHenrik Sienkiewicz. După ce a cînta în faŃa curtenilor, Nero s-a retras împreună cu Petroniusşi i-a cerut acestuia să-i spună ce crede despre muzică. La răspunsul doct al lui Petronius,Nero a avut o reacŃie interesantă: “Ai exprimat ideea mea.Şi eu cred acelaşi lucru despremuzică.”37

Ce se poate înŃelege de aici? – Nimic altceva decît că unii oameni au “darul” de a

gîndi simplu – dar nu simplist –şi clar, iar alŃii, confuz. Claritatea, respectiv confuzia nurezidă atît în semnele simple, cît în combinaŃiile acestora. SimŃirea bogată a lui Cepurnîi era,totuşi, gîndire, însă gîndire confuză. Sarcina lui Prokofie era de a elimina confuzia,reorganizînd sectorial semnele din mintea acestuia. La rîndul lui, Nero – de altfel, un individdotat sub raport intelectual –, întîmpina deseori dificultăŃi în derivarea consecinŃelor unor idei.AfirmaŃia lui, oarecum riscantă, cum că Petronius a exprimatideea luidespre muzică poate fi

35 Unitatea indisolubilă a noŃiunii cu cuvîntul, altfel spus, relaŃia de dependenŃădintre ideeşi forma senzorială aideii, este bine surprinsă în Logica lui Titu Maiorescu. (Titu Maiorescu,Scrieri de logică , EdituraŞtiinŃifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1988, pp. 177–178.)36 Andrei Platonov,Cevengur , Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1990, p. 255.37 Henrik Sienkiewicz,Quo vadis, Editura pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1968, p. 330.




52

justificată. Gîndirea unui om este dată de semnele actuale sau explicite din minte, darşi de toate semnele care pot fi derivate corect din acestea printr-un mecanism logico-gramatical. In nuce, adică implicit, ideea despre muzică era probabil în mintea Nero, însă Petronius l-a ajutat s-o expliciteze / s-o transforme în act.

Recapitulînd, vom spune că orice act alcogito-ului este o procesare de semne, adică o formă de comunicare intrapersonală.

Specificitatea acestui tip de comunicare este asigurată de următoarelecaracteristici:

(i) sub raport ontologic, emitentul coincide cu receptorul, cei doi poli aicomunicării fiind două ipostaze ale aceleeaşi persoane; în planul comunicării, însă,diferenŃa rămîne, fapt dovedit de manifestările nonverbale (în unele cazuri, chiarşiverbale) ale persoanei în cauză38;

(ii) tendinŃa de a simplifica pe cît posibil semnele sau semnalele care sîntfoarte cunoscuteşi uzuale are drept efect deteriorarea structurii mesajelor; acesteadevin mai puŃin elaborate – unele semnale apar trunchiat, iar altele dispar cu totul –,fapt ce explică dificultatea convertirii comunicării intrapersonale într-o comunicarestandard;

(iii) canalul de transmitere al comunicării este creierul, prin care circulă impulsurile “materiale” / semnalele aferente ideilor sau emoŃiilor; calitatea acestuicanal este puŃin satisf ăcătoare datorită multiplelor obstacole care îl afectează (indigestie,

durere de dinŃi, mîncărime supărătoare, disconfort, depresieş.a.);(iv) situaŃia de comunicare este dată de starea fizică şi psihică a persoanei în care sedesf ăşoară actul de limbaj intrapersonal, darşi de relaŃiile sociale întreŃinute cu semenii săi;nu arareori, în cadrul complementar al unei comunicări formale, indivizii dezvoltă oproductivă comunicare intrapersonală;

(v) retroacŃiunea, ce garantează într-un fel succesul comunicării, este maximală şi totalreceptată; ipostaze ale aceleeaşi persoane, “emitentul”şi “receptorul” nu au cum să se înşeleunul pe celălalt.

Atotprezentă în forme logice / raŃionale la nivelul oamenilor normali, comunicarea

intrapersonală apare în forme aberante la oamenii cu probleme psihiceşi nu pare să lipsească nici în lumea animală. Apelînd la experienŃe ingenioase, unii cercetători au dovedit că uneleanimale (în special, cimpanzeii) dobîndesc conştiinŃăde sineşi sînt în stare să premeditezeanumite acŃiuni. Aceasta ar sugera că în mintea acestor animale are loc, într-un fel sau altul, oprocesare de semne, adică o comunicare intrapersonală.

38Un om care “cade pe gînduri” poate să-şi încreŃească fruntea, să surîdă, să se scarpine în cap, să bată dinpalme, “să vorbească singur” etc. Această din urmă manifestare nu este patologică; purşi simplu creşte volumul

semnalelor oricum emise.

C a r a c

t e r i s

t i c i l e c o m u n

i c ă r i i

i n t r a e r s o n a

l e




53

II.3.2. COMUNICAREA INTERPERSONALĂ, prin avantajele de netăgăduit pe care le prezintă,este forma de interacŃiune semică la care apelăm cu precădere atunci cînd vrem să fimreceptaŃi, înŃeleşi, şi acceptaŃi sau cînd căutăm să provocăm la nivelul alocutorului oanumită reacŃie (o schimbare de comportament sau de atitudine).

Pentru a caracteriza aceste acte de limbaj, vom proceda ca în cazul comunicăriiintrapersonale, trecînd în revistă mărcile distinctive prezente la nivelul fiecărui element dinalcătuirea acestora.

Comunicarea interpersonală se desf ăşoară în situaŃii informale / nestructurate, în carenu avem de-a face cu ierarhii socialmente instituŃionalizate privind interlocutorii. Acest faptconstituie un prim avantaj, datorită confortului psihic (de cele mai multe ori,şi fizic) pe care îlgenerează. Într-adevăr, ce poate fi mai reconfortant decît să ştii că actul de limbaj în care teangajezi nu se supune altor norme decît acelora de politeŃe? Partenerilor de comunicare

interpersonală nu li se impune să stea în picioare sau în genunchi, nu li se cere o anumită vestimentaŃie – ridicolă, sau doar dezagreabilă – şi nu li se pretinde memorizareaşi rostireaunor formule (cel mai adesea) lipsite de noimă pentru ei, sub ameninŃarea că în caz de“nesupunere” actul de limbaj la care sînt parte eşuează. Nefiind vorba de un cadrucomunicaŃional formal sau public, interlocutorii sînt scutiŃi de prezenŃa unei asistenŃestînjenitoareşi, automat, de inhibiŃiile în comunicare pe care o asemenea asistenŃă ledeclanşează.

Actele de limbaj interpersonale se prezintă ca interacŃiuni biunivoce (unu-la-unu). Emitentulşi receptorul sînt doi indivizi distincŃi sub raport existenŃial.

De regulă, ei se cunosc unul pe celălalt suficient de bine pentru a nu recurge laetichetele prin care le sînt numite rolurile sociale pe care le joacă. Spre exemplu, bunii amiciGhiŃăNiŃescuşi NiŃăGhiŃescu – unul inginer, iar celălalt maistru la o firmă oarecare – nu vorintra în comunicare interpersonală cu apelativele “Domnule inginer”, respectiv “Domnulemaistru”, ci î şi vor spune pe “numele mic”. Chiarşi în ipoteza că relaŃia dintre ei este doar decolegialitate cordială, în afara firmei tot vor renunŃa la etichetele profesionale, apelîndu-se laformulele de politeŃe “Domnule NiŃescu”, respectiv “Domnule GhiŃescu”.

Prin însăşi natura interacŃiunii semice dintre ei, interlocutorii nu se raportează la reguli destandardizare a comportamentului comunicaŃional.

Ei nu sînt obligaŃi să folosească “ritualuri” de deschidereversus de închidere acomunicării – anumite saluturi la întîlnire sau la despărŃire, anumite preparative înainteaemiterii, anumite gesturi care să dea de înŃeles că s-a realizat receptarea etc. –şi nu sîntconstrînşi la o “circulaŃie” predeterminată a mesajelor. Fiecare intervine în comunicare înfuncŃie de situaŃia concretă creată.

Întrucît se cunosc într-o măsură considerabilă, protagoniştii comunicării interpersonale sepot bizui în formularea mesajelor pe experienŃele comunicaŃionale comune din trecut, pe o




54

bună aproximare a codurilor utilizate de partenerşi pe cunoaşterea unor date privind stareafizică, temperamentul, memoria, inteligenŃa, cunoştinŃele etc. acestuia.

Nici o comunicare interpersonală nu pleacă de la zero. De aceea, actorii acesteia pot să sară peste faza întrebărilor despre vreme sau despre greutăŃile din zilele noastreşi să treacă la împărtăşirea unor informaŃii mai bogate. Amploarea deosebită şi natura personală aproblemelor vizate de mesaje sînt, de altfel, mărci clare ale comunicării interpersonale.

Canalul de transmitere a mesajelor este restrîns – de cele mai multe ori interlocutorii stafaŃă-în-faŃă–, iar obstacolele din cuprinsul acestuia nu afectează semnificativ comunicarea.

Dispunerea interlocutorilor în situaŃia de comunicareşi calitatea canalului detransmitere creează o maximă oportunitate pentru retroacŃiune. Emitentul poate constata cuuşurinŃă, analizînd reacŃiile alocutorului, dacă mesajul său a fost recepŃionatşi înŃeles corect.

II.3.3.COMUNICAREA ÎN CADRUL GRUPULUI RESTRÎNS(între treişi cinci persoane) aduceun plus de structurare în raport cu formele de comunicare analizate pînă acum, darşi“pierderi” semnificative în planul conŃinutului.

Aceste aspecte sînt generate de particularităŃile conglomeratelor de persoane ce pot fiidentificate cu grupurile restrînseşi de schimbările adaptative care se produc în structura deansamblu a acestora.

După Pierre De Visscher, grupurile restrînse se lasă determinate prin următoarelecaracteristici:

(i) o relativă apropiere spaŃio-temporală;(ii) prezenŃa unei raŃiuni de a fişi de a rămîne împreună;(iii) o soartă relativ comună (membrii grupului împărtăşind, într-o măsură care poate fivariabilă, evenimente sau experienŃe comune);(iv) posibilitatea perceperiişi a reprezentării fiecărui membru de către ceilalŃi;(v) onticitate acceptabilă (grupul fiind recunoscut ca atare de membrii săi şi / sau depersoanele din afara acestuia);

(vi) interacŃiune permanentă între membri, aceştia neputînd să nu se influenŃeze;(vii) o durată suficientă pentru eventuala instituŃionalizare a acestuia39.

ł inînd seama de aceste caracteristici ale grupului restrîns, se poate conchide că actelede limbaj formulate în interiorul acestuia nu mai sînt spontane (sau involuntare), cipremeditate sau, cel puŃin, subordonate unui scop strategic. Persoanele care se întrunescpentru a comunica nu se întreŃin purşi simplu, ci urmăresc realizarea unui obiectiv comun:articularea unui proiect de cercetare, plănuirea unei excursii peste hotare, adoptarea unui plan

39 Pierre De Visscher, “Dinamica grupurilor restrînse”, în: Adrian Neculau (coord.),Psihologie socială , Aspectecontemporane, Polirom, Iaşi, 1996, p. 323.




55

de întrajutorare în situaŃii de criză financiară etc. De aici rezultă necesitatea unei mai bunestructurări a situaŃie de comunicareşi, cu deosebire, a circulaŃiei mesajelor.

Fiecare membru al grupului areşansa de a interacŃiona semic cu toŃi ceilalŃi membrişipoate îndeplini în aceeaşi măsură rolul de emitent sau rolul de receptor. Acest context dinamic

prezintă riscul degenerării comunicării în pseudo-discuŃii confuzeşi anarhice, lipsite de oricefinalitate. Acest risc este însă minim dacă grupul în cauză are un lider capabil să organizezede-o manieră convenabilă comunicarea. Rolul acestui lider este de a le reaminti partenerilorcă trebuie să vorbească pe rînd şi să asculte mesajele tuturor celorlalŃi vorbitori. Tot elprezintă datele problemei care le-a oferit oportunitatea de a comunicaşi delimitează “plaja”referenŃilor posibili ai mesajelor. Astfel, dacă obiectivul comunicării este prefigurarea unuiviitor volum colectiv, nici un membru rezonabil al grupului nu va încerca să le împărtăşească celorlalŃi visele din noaptea trecută sau cîteva amintiri din fericita lui copilărie.

Constrîngerile privind conŃinuturile mesajelor sînt dublate de restricŃiile privind

dimensiunile acestora, în raport cu capacitatea canalului de transmitere. Mai exact, nimeni –nici măcar liderul grupului – nu are căderea de a monopoliza discuŃia, transformîndu-i pe toŃiceilalŃi în receptori pasivi. Spunemreceptori, iar nuascult ă tori pasivi, dat fiind faptul că eventualul monolog interminabil al cuiva are prea puŃine şanse de a fi ascultat (adică asimilat:receptatşi înŃeles). Exagerarea în sens invers este la fel de păguboasă; dacă fiecare membru algrupuluiŃine cu tot dinadinsul să joace rolul de emitent – refuzînd calitatea de receptor –,atunci mesajele vor excede capacitatea canalului de transmitere, chiar dacă acesta este simŃitormai dezvoltat decît în cazul comunicării interpersonale. Or, semnalele în surplus din canal setransformă în zgomote, ce obstaculează recepŃionarea celorlalte semnale.

DistanŃa socială redusă favorizează feed-back -ul, caşi înŃelegerea corectă a acestuia,astfel încît actele de limbaj pot fi ameliorate continuu prin ajustarea mesajelorşi acomportamentelor comunicaŃionale în funcŃie de situaŃia de factoa elementelor acestora. Spreexemplu, locutorul palavragiu care constată că partenerii săi cască, î şi potrivesc ceasul,discută între ei etc. va înŃelege că nu se acordă atenŃie spuselorşi va căuta să-şi încheiemesajul.

II.3.4COMUNICAREA PUBLICĂ, asociată pe bună dreptate cu maximizarea distanŃei socialedintre emitentşi receptor, se bucură de un interes cu totul special în contextul teorieicomunicării datorită avîntului f ără precedent pe care îl cunoaşte în zilele noastre.

La această dezvoltare semnificativă au contribuit, fireşte, anumite cuceriri ale tehnicii,darşi schimbările spectaculoase ale moravurilor.

Dintre rezultatele revoluŃiei tehnico-ştiinŃifice contemporane care joacă rolul destimulent al comunicării publice putem aminti aici noile variante de transmisii audio-vizualela distanŃă, ipostazele inedite ale presei scrise sau contactele comunicaŃionale cvasi-instantanee prin Internet, fiecare în parte putînd înfrînge distanŃe fizice uriaşe.

Modificările comportamentale cu impact major asupra comunicării au fost generate în

bună parte deboom-ul demografic.




56

Micşorarea extremă a distanŃelor fizice dintre indivizi, departe de a favoriza comunicareainterpersonală sau pe aceea din cadrul grupului restrîns, a condus ladepersonalizareapescară largă a relaŃiilor interumane.

Una dintre explicaŃiile posibile este foarte la îndemînă. Analizînd caracteristicile zoneiinstituite de fiecare om prin aşa-numita “distanŃăintimă”, am subliniat ideea că neputinŃa de ao proteja de eventualii “invadatori” declanşează, ca reacŃie de autoapărare, transformarea(mentală) a semenilor în simple obiecte. Ne place să credem, însă, că această reacŃie nevrotică de anulare a personalităŃii celui carenolens, volensintră în “zona noastră de securitate” se vaestompa cu timpul, o dată cu perceperea noului spaŃiu creat drept obişnuit, iar nu agresiv.

Evident, nu trebuie să înŃelegem din cele spuse pînă acum că forma publică decomunicare este un produs al ultimilor ani sau că ea este intim corelată cu un anumeinstrumentar tehnic. În fapt, comunicarea publică poate fi pusă sub raport cronologic alături

de formele de comunicare deja investigate; doar un subtip al acesteia, căreia îi vom acorda oatenŃie specială, anume:comunicarea de masă , este de dată recentă.Oricare ar fi ipostazele în care apare, comunicarea publică prezintă anumite constante:

(i) Contextul în care se manifestă este formal, fapt care plasează comunicarea sub directa influenŃă a înf ăŃişării interlocutorilorşi a rolurilor sociale îndeplinite de aceştia şi impune respectarea unorclauze de valabilitate.

Exemplificînd absolut la întîmplare, se poate spune că pledoariile lui Cicero, predicile luiGirolamo Savonarola, discursurile parlamentare ale lui Mihail Kogălniceanu, lecŃiile lui IonCreangă, prelegerile universitare ale lui Titu Maiorescuşi declaraŃiile de presă ale

preşedintelui României sînt acte de limbaj supuse unor severe constrîngeri de ordin formal.Tribunalul, biserica, parlamentul,şcoala primară, universitateaşi sala de conferinŃe sînt spaŃiicare lasă amprente inconfundabile asupra comunicării.

(ii) Emitentul domină cu autoritate situaŃia de comunicare, datorită statutului privilegiat pe careşi-lasumă, statut care este recunoscut f ără rezerve de ceilalŃi participanŃi la actul de limbaj respectiv.

El intervine în comunicare ca “specialist”, altfel spus, ca o persoană ce posedă aptitudinile,cunoştinŃele, priceperileşi puterea de care au nevoie receptorii. De cele mai multe ori,răstimpul în care se petrece comunicarea publică este alocat în foarte mare parte emitentuluipentru a-şi formulaşi transmite mesajul.

(iii) Polul receptorului este ocupat de un auditoriu relativ numerosşi deseori eterogen, care seplasează într-o poziŃie de inferioritate în raporturile cu emitentul.

Atitudinea manifestată de indivizii care îl formează este pasivă, ei mărginindu-se să ascultemesajul locutorului “expert”. DistanŃa socială mare care îi desparte de emitent – de cele maimulte ori, această distanŃare esteşi fizică – îi împiedică să întrerupă mesajul acestuia, pentru acere lămuriri asupra fragmentelor care li se par obscure sau pentru a-şi exprima atitudinea. Dinaceastă cauză, reac Ń iile activeale auditoriului la mesajul emitentului apar, cu precădere, subforma comunicării intrapersonale. Mi-ar face o mare plăcere, de exemplu, ca reacŃia activă a

cititorilor acestui text să ia forma unei comunicări intrapersonale prin care să-şi spună cît de




57

folositoare li se par cunoştinŃele exprimate. Cît priveşte reac Ń iile pasive, urmărind dezbaterileparlamentare, ca acte de limbaj publice, s-ar părea că cele mai frecvente sînt reveriaşi somnul.

(iv) În situaŃiile în care canalul de transmitere nu are componente tehnice capabile să înlesnească ajungerea mesajului la receptor, semnalele emise de locutor tind să ia forme mai pronunŃate decît

în situaŃii obişnuite.Astfel, nici un împătimit al spectacolelor de teatru sau de operă nu este intrigat de volumulmare al vociişi de gesturile întrucîtva prea ample ale artiştilor de pe scenă. Ceea ce încomunicarea cotidiană – interpersonală sau în cadrul grupului restrîns – ar fi exagerat (poatechiar hilar), în spaŃiile vaste ale teatruluişi operei este perfect justificat. Cumşi-ar putea daseama, de pildă, spectatorul din fundul sălii de furia ce l-a cuprins pe gelosul Othello, dacă actorul care-l întruchipează nu ar adopta o mimică şi o gestică la limita artificialului? Este deremarcat, pe de altă parte, că transmiterea unui asemenea spectacol la televiziune trădează spiritul acestuia. Camera de luat vederi se poate focaliza pe un actor în timpul spectacoluluipînă într-atît că poate fi remarcată tresărirea oricărui muşchi de pe faŃa acestuia. În acestecondiŃii, jucarea stării de furie în concordanŃăcu dimensiunile sălii de teatru poate să pară deplasată telespectatorului aflat prin intermediul acelei camere de luat vederi în imediataapropiere a acestuia. Ca simplă părere, considerăm că în cazul unor asemenea transmisiuni nuar trebui să se folosească prim-planuri. Pentru a nu compromite receptarea fidelă aspectacolului, telespectatorul nu ar trebui să stea mai aproape de scenă decît spectatorii dinprimul rînd. Gestica amplă nu este specifică doar lumii spectacoluluişi nu este întotdeaunapremeditată. Profesorul universitar în timpul prelegerii, preotul în desf ăşurarea predicii saupoliticianul în exerciŃiul oratoric de la un mare miting electoral produc gesturi largi, mai multsau mai puŃin studiate, ca suport al componentei verbale, în proporŃie directă cu dimensiunile

spaŃiului în care se realizează comunicareaşi cu mărimea auditoriului.

(v) Obstacolele sau barierele care stau în calea comunicării sînt relativ numeroaseşi pot fi denatură fizică – zgomotele din context care bruiază mesajul, obiectele care obstaculează vederea,distanŃa fizică foarte mare între interlocutori (mai ales dacă aceasta nu este compensată prinintermediul unor mijloace tehnice) etc. –, sau psihică: o stare acută de indispoziŃie, antipatia pecare alocutorul o resimte faŃăde locutor, lipsa de interesş.a.

(vi) RetroacŃiunea comunicării este săracă, ea limitîndu-se îndeobşte la anumite manifestări

nonverbale.RetroacŃiunea auditoriului pe durata emiterii mesajului poate fi percepută de locutor sub formatăcerii, respectiv a rumorii din contextul circumstanŃial al comunicării sau a posturii, mimiciişi gesturilor alocutorilor. Concentrat la mesajul complex pe care trebuie să-l transmită,emitentul se mulŃumeşte adesea să interpreteze doar reacŃia finală a auditoriului, ignorîndposibilitatea înŃelegerii greşite a acesteia. O întîmplare amuzantă care ilustrează perfectaceastă problemă este relatată de episcopul greco-catolic Ioan Ploscaru. Un inginer silvic dinArad, pe nume Pascu, venise în Lugoj să Ńină o conferinŃă despre păsări în sala mare acazinoului. Episcopul de atunci al Lugojului, Ioan Bălan, a acceptat invitaŃia acestuia de a

participa la conferinŃă şi s-a prezentat la ora hotărîtă împreună cu doi apropiaŃi, A. PeteanuşiV. Deciu. Alături de ei mai f ăceau parte din auditoriu alte trei persoane, care, după scurt timp,




58

au dat bir cu fugiŃii. Iată cum este descris finalul jenantei conferinŃe: “ Noi stăteam la uşă amuzîndu-ne de supliciul episcopului nostru, care se vedea că ajunsese la capătul răbdării.Trecuseră trei ore. În fine, profesorul a terminat,şi-şi ridică ochii de pe ultima filă. Treiaplauze furtunoase se auziră. Episcopul Ioan Bălan, A. Peteanuşi V. Deciu … La ieşireepiscopul a exclamat: ‘Âsta ne-a asasinat’.”40 Atitudinea impasibilă a conferenŃiarului care aputut să citească trei ore un maldăr de foi în faŃa unei săli imenseşi aproape goale ne îndreptăŃeşte să presupunem că a luat în serios aplauzele, interpretîndu-le ca semn de înaltă preŃuire. RetroacŃiunea pe care acesta trebuia s-o ia însă în considerare era puŃinătateaauditoriului, reducerea acestuia (culmea!) pe parcursul conferinŃei şi indicii foarte evidenŃi ainerăbdării care i-a cuprins pe cei care au avut puterea să îndure calvarul.

Nu putem încheia paragraful consacrat comunicării publice f ără a trece în revistă cîteva consideraŃii privind forma de maximă actualitate a acesteia,comunicarea de masă .Atribuind proprietatea de “maximă actualitate” comunicării de masă, nu vrem să sugerăm că

celelalte subspecii al comunicării publice sînt desuete sau de importanŃăminoră în raport cuaceasta, ci vrem să atragem atenŃia asupra noutăŃii care o caracterizează.Conform cu definiŃia îndeajuns de exactă datorată lui Christian Baylonşi Xavier

Mignot, comunicarea de masă ar subsuma toate actele de limbaj prin care “o elită restrînsă difuzează informaŃii, opere, modele de gîndire sau de comportament unui mare număr dereceptori” [11: 183]. Se cuvine adăugată aici o precizare:

un act de limbaj aparŃine comunicării de masă, numai dacă în difuzarea mesajului seapelează la mass-media– presă de mare tiraj, cinema, radio, televiziune etc. –, iar receptarea

acestui mesaj este limitată la o perioadă scurtă de timp.Înainte de invenŃia tiparuluişi a mijloacelor audio-vizuale de transmitere la distanŃă,

propovăduirea preceptelor cuprinse în Biblieşi Coran nu a îmbrăcat forma comunicării demasă, deşi s-a f ăcut pe arii vasteşi s-a adresat unui auditoriu numerosşi eterogen. Motivul? –Emitereaşi receptarea s-au realizat fragmentar / discontinuu într-o perioadă foarte lungă detimp. Pe de altă parte, utilizarea unor mijloace tehnice de difuzare a informaŃiei nu garantează caracterul de masă al comunicării pe care o slujesc; astfel, adresîndu-se unui publicconfidenŃial, proiectarea unui film de avangardă într-o sală “experimentală” se poate constitui

în comunicare publică, dar nu în comunicare de masă [11: 183].Evaluarea efectelor comunicării de masă se sprijină pe valorizarea într-un sens saualtul a mijloacelor de comunicare în masă. Pentru cei care denunŃăputerea incontrolabilă amass-media, care ar permite manipularea opiniilor, mentalităŃilor şi comportamentelor,comunicarea de masă ar avea menirea de a pregăti venirea Antichristului. Cei care văd înaceleaşi mijloace de comunicare în masă instrumente amorale / neutre / obiective de difuzareeficientă a informaŃiei nu pot să treacă peste avantajele incontestabile ale formei decomunicare pe care o generează. În ce ne priveşte, credem că poziŃia adoptată de cea de-adoua categorie de analişti este mult mai potrivită.

40 Ioan Ploscaru, Lan Ń uri şi teroare, ediŃia a II-a, Editura Signata, Timişoara, 1994, p. 303.




59

Să trecem în revistă succint principalele caracteristici ale comunicării de masă înrelaŃie cu principalii parametri ai acesteia. Cu această ocazie nu ni se pare a fi nepotrivit să răspundem la cele mai răspîndite acuze la adresa acesteia.

Polul emitentului în comunicarea de masă nu este atît de bine conturat ca în celelalte formede comunicareşi, de obicei, nici nu căutăm să-l determinăm mai bine, chiar dacă neexpunem zilnic influenŃei mass-media.

Omul mediu din zilele noastre – cu care se identifică, pînă la un punct, fiecare dintrenoi – răsfoieşte, în mod curent, ziare de mare tiraj, cotidiene locale, magazine sau reviste decultură pentru a citi editoriale semnate de anumiŃi lideri de opinie, darşi editoriale careangajează răspunderea întregului colectiv redacŃional al gazetei, reportaje,ştiri, comentarii,interviuri, declaraŃii ale unor personalităŃi politice, culturale sau religioase, replici la anumitedeclaraŃii, anunŃuri publicitare etc. Acelaşi om mediu ascultă emisiunile posturilor de radiopentru a urmări programe deştiri, reportaje, comentarii, dezbateri în direct sau înregistrate,transmisiuni ale unor concerte, conferinŃe sau cursuri, reclame etc. Fascinat de transmisiaaudio-vizuală, care recrează fragmente din lumea reală sau plăsmuieşte lumi imaginare,personajul cu pricina nu î şi refuză nici programele de televiziune, pentru a completainformaŃia primită de la celelalte surse cu documentare, jocuri interactive, spectacolemuzicale, teatrale sau sportive, filme,talk-show-uri ş.a. Curios prin definiŃie şi nepotolit însetea lui de cunoaştere, acesta intră, apoi, în “jungla” Internetului pentru a desluşi tainele unuiunivers mirobolant, în care pot fi găsite deopotrivă lumi înălŃătoareşi locuri în care dospesc

produsele mizeriei umane.Cine sînt locutorii acestor multiforme acte de limbajşi cum se rînduiesc cei care autangenŃăcu ele? Răspunsul nu este foarte simplu de dat. Pentru a simplifica datele problemeivom alege ca exemplu-prototip o emisiune informativă la un post public de televiziune,concluziile la care vom ajunge putînd fi extrapolate la celelalte forme ale comunicării demasă41. Primul contact al nostru, ca telespectatori, cu emisiunea ne pune în faŃăunul sau maimulŃi spicheri. Aceştia prezintă ştirile într-un montaj destul de pestriŃ, care face locşideclaraŃiilor, comentariilor, interviurilor, lamentărilor, manifestărilor gestuale etc. ale unorinşi implicaŃi în situaŃiile relatate. O dată emisiunea încheiată aflăm că redactorii ei, adică persoanele care au formulatştirile, nu coincid cu crainicii. Simplificînd temporar problema,putem accepta că noi sîntem receptorii actelor de limbaj produse în emisiunea de informaŃiiaflată în atenŃie, însă nu ne pare foarte evident care sînt emitenŃii mesajelor pe care le-amrecepŃionat. Contactul principal îl avem cu spicherii, dar am aflat că ei nu au f ăcut decît să rostească un text dinainte întocmit de alŃii. Nici redactorii singuri nu se constituie în emitenŃiai comunicării de masă realizate, întrucît am recepŃionat şi altceva decît se afla în textul pecare l-au pregătit: aspectul fizic, vestimentaŃia, postura, mimica, gesticaşi componenteleparaverbale ale spicherilor. Ar urma de aici că emitentul este o persoană sui generisalcătuită

41 ConsideraŃii interesante cu privire la comunicarea de masă prin mijloace audio-vizuale sînt de găsit în lucrarea Retorică audio-vizuală , a lui LaurenŃiu Şoitu (Editura Cronica, Iaşi, 1993).




60

din redactorişi spicheri. Din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Redactoriişi crainicii sîntangajaŃi ai unui anumit post de televiziune, despre care fiecare dintre noi are o anumită imagine: credibil, sau neserios; independent, sau aservit unor cercuri de interese; interesant,sau cenuşiu; etc. În mod inevitabil, mesajele recepŃionate la buclucaşa emisiune informativă

poartă şi pecetea imaginii publice pe care o are postul de televiziune respectiv. Revenind cu oprecizare la o concluzie formulată mai sus, putem spune că mesajele rostite de spicherişirecepŃionate de noi au drept emitent o persoană complexă formată din postul TV luat ca atare,redactori şi spicheri. Prin urmare, formulările de tipul “Antena 1 a dat ca sigură compromiterea întregii recolte de cereale a României pe anul 2001” sau “Andreea Esca a spuscă preŃul benzinei se va majora de luni cu 10%” apar fie prin sinecdocă, fie prin reducŃionismeale unor oameni naivi. La acest întreg straniu prin eterogenitatea lui ar trebui să ne raportămca la un emitent. Alături de acesta îi putem percepe în postura de emitenŃi disparaŃi peindivizii care ne transmit mesaje prin intermediul postului TV la solicitarea unor redactori aiacestui post: politicieni, prelaŃi, sportivi, diplomaŃi, tîlhari, şomeri, miliardari, violatori,accidentaŃi, copii talentaŃi, boschetari, exhibiŃionişti, prostituate, gospodine, patroni etc. etc.

Această diversitate debordantă a emitenŃilor nu este întrecută decît de mozaiculreceptorilor. În răstimpul alocat emisiunii informative se află în faŃa micului ecran pentru arecepta aceleaşi mesaje bărbaŃi şi femei, copii, tinerişi bătrîni, savanŃi şi analfabeŃi, politicienişi apolitici, ateişi oameni religioşi, bogaŃi şi săraci, proprietarişi oameni f ără căpătîi etc. etc.ToŃi aceşti alocutori dispersaŃi sînt uniŃi printr-o formă de solidaritate, f ără ca ei să fie întotdeauna conştienŃi de ea. Mai exact ei constituie publiculsauaudien Ń a emisiunii pe care o

urmăresc. Volumulşi structura acestei noi persoanesui generissînt riguros evaluate de cătreposturile TV pentru a se putea determina principalele caracteristici ale acestuia, astfel încîtmesajele adresate să fie pe măsura aşteptărilor lui. Ca orice furnizori de servicii, posturile deteleviziune supravieŃuiesc numai dacă î şi formează şi păstrează un public- Ń int ă fidel, imun laperturbările de pe piaŃa mass-media.

Am constatat pînă acum că emitentulşi receptorul în comunicarea de masă sîntpersoane eterogene, construite ca rezultante ale mai multor factori. DiferenŃele multiple dintreaceşti factori ar face imposibilă realizarea actelor de limbaj intenŃionate, dacă mesajele nu s-arconstitui la nivelulcelui mai amplu subcod comunparticipanŃilor la comunicare.

Cei care preferă să se adreseze unui public foarte largşi divers sînt constrînşi să facă uneleconcesii în alcătuirea mesajelor, în sensul restrîngerii gamei de semnale la elementele cu ceamai mare arie de răspîndire.

Orice savant – om deştiinŃă, filosof, teolog, artist etc. –, dacă vrea să vulgarizeze (însensul bun al cuvîntului) o teorieştiinŃifică un sistem filosofic, o dogmă religioasă, un curentartistic ş.a., este nevoit să apeleze cu preponderenŃă la cuvintele din limbajul cotidian.Încercarea sa lăudabilă de a familiariza publicul larg cu cîteva produse remarcabile alespiritului uman se poate solda cu efecte pernicioase. Utilizarea termenilor comuni – de regulă,polisemanticişi puternic conotativi – în locul termenilor de specialitate – în mare măsură,




61

precişi şi lipsiŃi de semnificaŃii parazitare – conduce în parte la denaturarea informaŃiei debază. Un aspectşi mai grav este acela că unii oameni naivi pot să-şi formeze convingerea că înŃelegerea mesajelor de popularizare înseamnă înŃelegerea teorieiştiinŃifice, a sistemuluifilosofic, a dogmei religioase, a curentului artistic etc. la care aceste mesaje fac trimitere. Care

dintre noi nu a surîs la auzul unor enormităŃi rostite cu seriozitate de sfertodocŃii convinşi că au ajuns savanŃi citind lucrări de popularizare? În mintea acestora, teoria relativităŃii, sistemulfilosofic hegelian, dogma creştină a trinităŃii sau suprarealismul (dacă ar fi să ne oprim numaila acestea) se rezumă la stereotipii banale (ca să nu spunem stupide) de felul: “Energia esteegală cu masa ori viteza luminii la pătrat.”, “La Hegel, totul este devenireşi dialectică. DincontradicŃie – din teză şi antiteză – se naşte sinteza. Aufhebung, domnilor, înseamnă negare / anulare, darşi ridicare (pe o treaptă superioară).”, “Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt sînt treipersoane, dar un singur Dumnezeu. Taină mare!”, “Suprarealismul valorizează iraŃionalul,inconştientulşi oniricul.” etc. Prin urmare, mesajele de vulgarizare sînt utileşi binevenite, subrezerva de a nu se subsitui mesajelor de bază, de înaltă Ńinută, ci de a incita la abordareaacestora.

La mesaje mai simple, mai pline de stereotipiişi mai redundante recurg, cel puŃin în faza de început, utilizatorii mijloacelor de informare în masă comerciale.

DependenŃi de fondurile primite din partea celor care beneficiază de serviciile pe carele oferă, ei vor căuta să atragă prin caracteristicile mesajelor o audienŃăcît mai numeroasă.Pot să atragă mesajele rudimentare o astfel de audienŃă? – Da, cu condiŃia ca ele să vizeze

nevoile primareşi elementele instinctuale ale majorităŃii oamenilor: nevoia de confort, deafecŃiune, de autopreŃuireşi de distracŃie, sexul, violenŃa etc. Cu toate aspectele negative caredecurg din această modelare a mesajelor, situaŃia comunicării de masă în domeniul audio-vizualului nu este chiar atît de sumbră. Pe alocuri am putea spune că este încurajatoare. Aşacum bine a subliniat Nicolae Steinhardt, viciul este repetitivşi steril. Oricît de ingenios ar fispeculate slăbiciunile, defecteleşi tenebrele fiinŃei umane tot se ajunge la saŃietate şi astachiar într-un răstimp scurt. Ca atare, politica de atragere cu orice preŃa unei audienŃe cît mainumeroase lasă locul strategiei de formare a unui public mai restrîns, dar fidel. Conform cuaceastă strategie, mesajele devin mai complexe, mai “vii”şi, astfel, mai bine adaptate unei

categorii de beneficiari. Realitatea a confirmat cu prisosinŃăteza că cei care rămîn la faza“acumulării primitive a audienŃei” sînt sortiŃi să dispară.

O situaŃie similară cu aceea dinmass-media(audio-vizuală sau scrisă) poate fi reperată în viaŃa politică. Nu este nevoie de un efort de analiză prea mare pentru a constata că intră şise menŃine în prim-planul opiniei publice doar partidul care î şi delimitează un “electorat-Ńintă”, care se afirmă ca purtător al intereselor acestuiaşi care î şi adaptează mesajele la nivelulalegătorilor care îl compun. Cel careŃinteşte la cucerirea întregului electorat – multiformşi cuinterese divergente – este nevoit să edulcoreze mesajele pentru a nu nemulŃumi pe nimenişi,astfel, are toateşansele să-i nemulŃumească pe toŃi.




62

În concluzie, construcŃia mesajelor în comunicarea de masă este guvernată de două comandamente opuse:

pe de o parte, semnalele care le alcătuiesc trebuie să facă parte din codurile unuinumăr cît mai mare de alocutori,

iar pe de altă parte ele nu trebuie să ducă la o redundanŃăexcesivă susceptibilă de astinge interesul alocutorilor.

Cei care reuşesc să se menŃină ca emitenŃi în comunicarea de masă dovedesc că augăsit “aurita” cale de mijloc între două excese păguboase: mesaje stereotipeşi ultra-redundante, respectiv mesaje excentrice pe potriva unor auditorii atipice.

Alături de cadrul formal în care se manifestă şi de preponderenŃa componentelortehnice ale canalului de transmitere ar mai fi de adăugat ca trăsătură a comunicării de masă sărăcia feed-back -ului. Miriade de emitenŃi virtuali folosescmass-mediapentru a pune la

dispoziŃia eventualilor receptori o sumă imensă de mesaje, f ără a fi siguri de receptarea celormai multe dintre ele. NenumăraŃi utilizatori ai reŃelei Internet creează site-uri în ideea de a fireceptaŃi ca emitenŃi, dar cî Ńi dintre aceşti “f ăcători” de mesaje se transformă în emitenŃiefectivi? Cu alte cuvinte, cîte dintre acestesite-uri sînt accesateşi mai departe cîte dintremesajele oferite sînt cu adevărat receptate? În acelaşi fel, ziarele (de mare tiraj, sau cu tirajconfidenŃial), revistele (de toate genurile), posturile de radioşi de televiziune etc. îmbieaproape toate categoriile de oameni să apeleze la serviciile lor,id est să recepteze mesajele pecare le transmit. Dar cîte dintre aceste mesaje sînt receptateşi de cî Ńi alocutori?

În lipsa unei retroacŃiuni imediateşi clare, cei care gestionează mijloacele de informare înmasă caută procedee de determinare a volumuluişi structurii publicului pe care îl deservesc.

În cazul presei, seŃine cont detiraj – numărul de exemplare imprimate –,difuzare–numărul de exemplare vîndute –şi audien Ńă, numărul total al cititorilor. Analiza poate fi dusă mai departe, determinîndu-serata de acoperire a publicaŃiei (raportul dintre numărul deexemplare vînduteşi numărul total de locuinŃe dintr-o zonă) şi compozi Ń ia socială a cititorilor(vîrstă, sex, profesie, zona de reşedinŃăetc.) Tehnicile de determinare a receptorilor de presă sînt rigurosştiinŃifice, însă datele la care ajung trebuie luate în considerarecum grano salis.

De pildă, putemşti cu siguranŃăcîte exemplare dintr-un număr de ziar s-au vîndut, dar nuputem afla cu certitudine motivaŃia care a stat la baza actului de cumpărare. Categoriacumpărătorilor poate fi foarte diversă: cititori fideli ai ziarului, cititori ocazionali (fiind într-ocălătorie cu trenul, nu au găsit un alt ziar la îndemînă), indivizi care vor să folosească ziarul la împachetat, la curăŃenie, la aprins focul în sobă etc. Unele ziare scot ediŃii pe Internetşiafişează numărul cititorilor / numărul persoanelor care au accesatsite-ul respectiv. Multe“persoane” însă sînt o singură persoană, întrucît unii utilizatori pot accesa acelaşi număr deziar (în variantă electronică) de mai multe ori într-o zi.

În ce priveşte evaluarea sub raportul conexiuniiemitent – receptor a emisiunilor de

radioşi televiziune, se utilizează ca echivalent al difuzării preseiindicele de audien Ńă, pentrua determina orele de maximă audienŃă, categoriile de utilizatori care sînt mai receptivişi




63

variaŃiile în ascultarea sau vizionarea unui anumit post de radio sau canal de televiziune. Prinaceeaşi tehnică a sondajului se pot determina apoiaudien Ń a complet ă (numărul indivizilorcare au urmărit emisiunea în întregime),audien Ń a totală (numărul indivizilor care au urmăritemisiunea doar parŃial) şi indicele de interes(nivelul la care publicul apreciază emisiunea).Şi

în cuantificarea retroacŃiunii mijloacelor audio-vizuale de comunicare în masă rezultateletrebuie considerate valabile doar statistic, cu o anumită marjă de eroare [11: 186–188].

Cele cîteva aspecte prezentate sumar în rîndurile de mai sus ne îndreptăŃesc să formulăm următoarele concluzii privind comunicarea de masă:

1. emitentulşi receptorul sînt persoane sui generis alcătuite din mai mulŃi factori;

2. acele mesaje transmise prinmass-mediacare nu î şi găsesc nici un receptor se irosesc, eleneconstituindu-se ca părŃi ale unor acte de limbaj;

3. comunicarea de masă este strîns corelată cu calitatea componentelor tehnice ale canalelorde transmitere;

4. situaŃia de comunicare este foarte complexă, în alcătuirea ei intervenind rolurile sociale jucate, experienŃele comunicaŃionale trecute, imaginile publice ale participanŃilor lacomunicare, modalităŃile în care sînt percepuŃi “ceilalŃi”, parametrii spaŃio-temporali etc.;

5. retroacŃiunea receptorilor este extrem de limitată, singurele date privind calitatea

comunicării realizate putîndu-se obŃine post factum.




64

III. O ANALIZĂLOGICĂA ACTELOR DE DISCURS

Aşa cum s-a consemnat deja, procesul de comunicare – interactiv, continuuşimultiform – poate fi transformat în obiect al cunoaşterii mediate numai dacă este supus unuitratament de tip analitic. Conform cu acest mod de abordare, componentele practic denedezlipit ale comunicării au fost investigate ca unităŃi autonome într-o procesualitate lineară şi discontinuă. Rămînînd în limitele acestei perspective, vom căuta în cele ce urmează să parcurgem trăsăturile unor acte de limbaj aparte, actele de discurs42.

III.1. Actele de discurs: forme de comportament inten Ńionat

Conceptul-cheie pentru demersul analitic anunŃat este acela de acŃiune (umană). Dacă înŃelegem prin comportament o reacŃie sau un răspuns al individului la stimulii veniŃi dinmediul înconjurător, în concordanŃă cu structura organismuluişi cu deprinderile anteriorstatornicite, atunci acŃiunea poate fi înŃeleasă ca acel comportament deliberat, care:

(i) este orientat spre satisfacerea unor scopuri,(ii) presupune conceperea unor mijloace artificialeşi(iii) este generator de valori culturale43.

Cu alte cuvinte, orice acŃiune presupune intenŃia de a interveni în cursul natural alevenimentelor44 prin intermediul unor tehnicişi procedee pentru a produce schimbări înacord cu anumite aspiraŃii sau obiective.

Toate aceste caracteristici ale acŃiunii se regăsesc în actele de discurs,id est încomportamentele specific umane de emitereşi receptare a semnalelor, cu deosebire a celorverbale. Prin stabilirea primeităŃii acestor comportamente verbale în raport cu semnul sau cusemnalul45 s-a produs un punct de referinŃăîn filosofia limbajului, teoria actelor de discurs. Înlimitele acestei teorii, filosofişi semiologi de marcă, precum John L. Austin, Donald D.Evans, John R. Searleşi P.F. Strawson, s-au străduit să evidenŃieze structura actelor dediscursşi rezultatele săvîrşirii acestora în anumite situaŃii date.

42 În literatura de specialitate, termenii “act de limbaj”, “act de discurs”şi “act de vorbire” sînt cvasi-sinonimi.Deoarece am dat conceptului de comunicare o extensiune maximală (printre formele posibile ale acesteiaincluzîndşi interacŃiunile semice om – animal sau animal – animal), folosim termenul “act de limbaj” pentru adesemna actele care intră în alcătuirea comunicării în sens larg, iar termenii “act de discurs”şi “act de vorbire”,pentru a ne referi la constituienŃii comunicării umane în general, respectiv a comunicării orale, în special.43 Cornel Popa,Teoria ac Ń iunii şi logica formală , EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, pp.13-20.44 G. H. von Wright, Normă şi ac Ń iune. Studiu logic, EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, p. 53.45 În acest sens, John R. Searle a afirmat că unitatea de comunicare lingvistică nu este simbolul, cuvîntul saufraza şi nici vreo ocurenŃăa simbolului, a cuvîntului sau a frazei, ci producerea sau emiterea simbolului, acuvîntului sau a frazei. (John R. Searle, Les actes de langage. Essai de philosophie du langage, CollectionSavoir. Hermann, Paris, 1972, p.52.)




65

Căutînd să determine ce se întîmplă o dată cu realizarea unui act de discurs,fenomenologul oxfordian al limbajului – John Langshaw Austin – a constatat, în limitele uneivenerabile tradiŃii care privilegiază bunul simŃ, că orice locutor care se adresează unuialocutor sub o anumită intenŃie de comunicare săvîrşeşte concomitent:

(i) un act fonetic,(ii) un act fatic,(iii) un actretic.Într-o formulare simplă (dar oarecum imprecisă), Austin identifică actul fonetic cu

actul de rostire a anumitor zgomote (the act of uttering certain noises)46. Este evident însă faptul că nu avem de-a face aici cu producerea unor zgomote oarecare, ci cu pronunŃarea unorsunete articulate, care, de altminteri, garantează prima fază a receptării unui mesaj, anume:recunoaşterea vocii umane.

Dintre sunetele articulate datorate îndeplinirii actului fonetic, intră în alcătuireamesajelor verbale doar acelea care se prezintă şi ca rezultate ale unui act fatic, adică sunetelecare pot fi recunoscute ca semnale aparŃinînd unui cod. Două elemente noi intră în joc o dată cu efectuarea actului fatic: vocabularul / lexiculşi gramatica. În acest sens, sunetele rostiteprintr-un dublu act – foneticşi fatic – trebuie să materializeze cuvinte, ca elemente de bază, şicombinaŃii de cuvinte (sintagme, locuŃiuni, propoziŃii etc.) care să se dovedească în acord curegulile de bună formare statornicite.

ReŃinem pînă acum că orice act fatic este în acelaşi timp un act fonetic, dar nuşireciproc. Spre exemplu, sunetele articulate reproduse în secvenŃele “tăăiita aaalii”şi “Nu îl

Vasile pe Marin critică” sînt rezultate ale unui act exclusiv fonetic, iar cele din secvenŃele“Socrate este filosof”şi “Mătuşa fluviului Nil este supărată pe produsul numerelor doişi trei”,ale unui act (concomitent) foneticşi fatic. Ultimul exemplu a fost ales dinadins, pentru aevidenŃia faptul că succesul actului fatic nu are nici o legătură cu sensulşi denotaŃia. Deşicomplexul de sunete este “opac” – o dată cu rostirea lui, nici în mintea vorbitorului, nici înaceea a ascultătorilor nu apare vreo idee corespunzătoare –, el este acceptabil sub raportformal, în măsura în care îl recunoaştem ca materializare a unui enunŃconstruit din cuvinteaparŃinînd limbii române conform cu gramatica acestei limbi.

Tot ca rezultate ale unor acte faticeapar începătorului în studierea unei limbi străine

enunŃurile pe care le recunoaşte ca aparŃinînd acelei limbi, dar ale căror sensuri nu i sedezvăluie complet. Astfel, secvenŃa “Es ist nicht die Aufgabe der Linguistik, zu prüfen,welche Wirkung eine Äußerung in einem bestimmten Fall bei einem bestimmten Individuumhervorruft” poate fi privită ca enunŃal limbii germaneşi de către individul care nu cunoaşte înŃelesul verbului “hervorrufen”, cu atît mai mult dacă recunoaşte caracterul compus alacestuia (hervor + rufen).

Un act de discurs va fi declarat complet sub raportul dimensiuniilocu Ń ionare, dacă şi numaidacă se realizează ca acŃiune ternară – fonetică, fatică şi retică –, id est dacă şi numai dacă

46 J. L. Austin, How to Do Things with Words, Harvard University Press, Cambridge, Massachusetts, 1975, p. 95.




66

secvenŃele de cuvinteşi enunŃurile rostite au sensşi se referă la un fragment din realitateaextra-lingvistică.

Prin urmare, enunŃul “Mătuşa fluviului Nil este supărată pe produsul numerelor doişitrei”, corect din punct de vedere gramatical, nu se constituie ca mesaj al unui act de discurs,datorită absenŃei dimensiunii retice. EnunŃul nu ne trimite la nimicşi nu se spune prinintermediul lui nimic. Un cvasi-eşec sub raport comunicaŃional se înregistrează prinpronunŃarea enunŃului “Cel care a fost în anul 2000Ńarul Rusiei s-a călugărit”, dat fiind că prezenŃa sensului – ne putem imagina o atare situaŃie; în mintea noastră se naşte o idee caurmare a pronunŃării enunŃului – nu este completată de prezenŃa denotatului.

O situaŃie specială se creează atunci cînd actele locuŃionarede fapt sînt reduse de alocutoriicu competenŃălimitată în utilizarea unui cod la actele fatice alcătuitoare.

Revenind la enunŃul din limba germană invocat mai sus, putem spune că el este de faptprodusul unui act locuŃionar, dar pentru alocutorul care nu dobîndeşte în contextulcomunicării date sensul complet al acestuiaşi care, implicit, nu î şi dă seama la ce se referă, elapare doar ca rezultat al unui act fatic. SituaŃiile de acest gen nu sînt chiar atît de rareşi nu seleagă de competenŃa limitată în domeniul unei limbi străine. Obstacularea actului reticşineputinŃa de a recupera în întregime actul locuŃionar pot să apară şi în actele de limbaj dinperimetrul aceleeaşi limbi materne. Nu credem, de pildă, că există vreun vorbitor al limbiiromâne care să nu fi întîmpinat dificultăŃi în înŃelegerea unui text scris cu mijloacele acesteilimbi, mai ales dacă în redactarea textului s-au utilizat resursele unui subcod de specialitate,care, în momentul receptării, ne era parŃial străin. Pentru fiecare dintre noi – vorbitorii nativiai limbii române –, anumite fragmente din lucrările de strictă specialitate aparŃinînd geneticii,paleozoologiei, geodeziei, mecanicii cuantice, filosofiei clasice germane etc. par mai curîndrezultate ale unor acte fatice decît ale unor acte retice.

Raportîndu-se la prestaŃia filosofului oxfordian al limbajului, John. R. Searle a ref ăcutanaliza actului locuŃionar, prin descompunerea acestuia în două componente:

(i) actul de enun Ń are(ii)actul propozi Ń ional47.

Primul “subact”, cel de enunŃare, subsumează acŃiunile etichetate de Austin ca actfonetic, respectiv act faticşi revine astfel la enunŃarea / rostirea / pronunŃarea de morfeme,cuvinte, sintagme sau locuŃiuni nominale, enunŃuri simple sau enunŃuri compuse. Singureleconstrîngeri care apasă asupra actelor de enunŃare vizează caracterul articulat al suneteloremiseşi corectitudinea gramaticală a combinaŃiilor acestora.

Pe de altă parte, actul propoziŃional corespunde actului retic de la Austinşi presupuneefectuarea concomitentă a operaŃiilor dereferire şi predicare. Altfel spus, realizînd un actpropoziŃional denotăm un obiect, un eveniment, un fenomen, un faptş.a. din realitate,şipredicăm, adică spunem / afirmăm ceva despre acesta.

47 Cf. [45: 61]şi Petru Ioan, Logica integrală , vol. I, Editura FundaŃiei “Ştefan Lupaşcu”, Iaşi, 1999, p. 82.




67

ContribuŃiile remarcabile aduse prin teoria actelor de discurs nu vizează numai actullocuŃionar – recuperat mai mult sau mai puŃin satisf ăcător şi cu mijloacele logicii sau cu celeale lingvisticii –, cişi for Ń a de comunicareataşată acestui act. Într-o altă formulare, actele de

pronunŃare a unor complexe de foneme aflate în concordanŃăcu regulile

gramaticale stabilite convenŃional, dotate cu sensşi înzestrate cu capacitatedenotativă contează sub raportul comunicării şi prin acŃiunile realizate cumijloace lingvistice, dar care generează efecte extra-lingvistice,id est prin

actele ilocu Ń ionare, pe care le subsumează şi care se exercită asupra alocutorilor.Una dintre problemele care au îndemnat la investigarea actelor ilocuŃionarea fost pusă de J.L. Austinşi se referă la distingerea enunŃurilorconstatative / declarativede cele performative, în funcŃie de posibilitatea de a utiliza înevaluarea lor criteriul veridicităŃii48. În acest sens, s-a remarcat faptul că

enunŃurile de felul “Lordul Raglan a cî ştigat bătălia de la Alma”şi “Oraşul Oxford se află la60 de mile de Londra” pot fi evaluate sub aspectul valorii de adevăr şi, ca atare, sîntdeclarative, în timp ce enunŃurile de genul “Te sf ătuiesc să nu faci asta”, “ÎŃi promit că te voilua cu mine în concediu”şi “Te rog să mă scuzi” nu tolerează raportarea la criteriulveridicităŃii şi, ca atare, sînt performative.

Însă nu neputinŃa de a aplica în evaluarea lor criteriul valorii de adevăr este factorulcare individualizează cu deosebire enunŃurile performative, ci realizarea acŃiunii “non-locuŃionare” care este numită în timpul săvîrşirii actului locuŃionar. Astfel, o dată ce rostescenunŃul “Te sf ătuiesc să nu faci asta” eu chiar sf ătuiesc, adică acŃionez în sensul verbului

folosit. Tot astfel, rostind formula “Te botez în numele Tatălui, al Fiuluişi al Sfîntului Duh”,preotul, pe lîngă faptul că săvîrşeşte un act locuŃionar, chiar botează. În ambele situaŃiiprezentate se poate spune că săvîrşirea actului locuŃionar antrenează realizarea unui actilocuŃionar.

Două probleme rămîn însă de rezolvat: (i) identificarea unor mărci “locuŃionare” aleactelor ilocuŃionareşi, în subsidiar, (ii) posibilitatea de a trasa o graniŃăfermă între enunŃurileperformative (înzestrate cu o componentă ilocuŃionară) şi enunŃurile constatative (lipsite de oasemenea forŃăcomunicativă).

Cu privire la primul aspect putem spune că unele verbe – zise performative– se pot

constitui, în anumite condiŃii, ca indicatori ai forŃei ilocuŃionare. Asemenea verbe sînt, depildă, “a declara”, “a susŃine”, “a avertiza”, “a remarca”, “a lăuda”, “a ordona”, “a ruga”, “asolicita”, “a critica”, “a se scuza”, “a blama”, “a aproba”, “a saluta”, “a promite”, “a regreta”etc. etc. Precizarea care trebuie adăugată vizează forma de conjugare a verbului. Spreexemplu, enunŃurile “Vasile l-a avertizat pe Marin că banca la care acestaşi-a depuseconomiile este în pragul falimentului”şi “Te-am avertizat că banca la careŃi-ai depuseconomiile este în pragul falimentului” conŃin verbul performativ “a avertiza”şi, cu toateacestea, ele sînt declarative, putînd fi evaluate sub raportul valorii alethice. SituaŃia se

48 J.L. Austin, “Performative-Constative”, în: J.R. Searle (ed.),The Philosophy of Language, Oxford UniversityPress, Oxford, 1971, pp. 13–22;

actele ilocuŃionare

for Ń a de comunicare

enun Ńuri constatative / declarative

enun Ńuri performative




68

schimbă radical în cazul enunŃului “Te avertizez că banca la careŃi-ai depus economiile este în pragul falimentului”, care conŃine acelaşi verb performativ “a avertiza”şi care este dotat cuforŃăilocuŃionară. Comparînd ultimul enunŃcu primele două, constatăm că realizarea acŃiuniiilocuŃionare pe care o exprimă verbul performativ este condiŃionată de conjugarea acestui

verb la diateza activă, modul indicativ, timpul prezent, persoana I.Alături de verbele performative se pot constitui în mărci ale forŃei ilocuŃionare anumitecomponente paraverbale ale enunŃurilor: topica, accentul, intonaŃia, punctuaŃia (în cazulenunŃurilor scrise) etc.

Spre exemplu, acŃiunea ilocuŃionară de a porunci poate fi semnalată explicit prinutilizarea verbului performativ corespunzător, dar şi printr-o anumită intonaŃie, ordine acuvintelor sau semnal grafic. Astfel, pot realiza aceeaşi acŃiune ilocuŃionară formulîndenunŃurile “ÎŃi poruncesc să ai o atitudine cuviincioasă la masă!”, respectiv “Fii cuviincios lamasă!”. Deşi ultimul enunŃnu conŃine verbul performativ “a porunci”, prezenŃa amprenteiilocuŃionare este suficient de vădită.

Nu în ultimul rînd, prezenŃa acŃiunii ilocuŃionare poate fi determinată pe baza unor elementedin contextul comunicării.

De pildă, înscrisul “Cîine rău” de pe plăcuŃele expuse de locuitorii care îl folosesc pe“cel mai bun prieten al omului” pentru a-şi proteja proprietatea nu este, ca atare, un enunŃ performativ, ba nici nu este enunŃ. Cu toate acestea, oamenii prudenŃi au grijă să sesizeze ca

amprentă ilocuŃionară a conŃinutului informativ cuprins în înscrisavertismentul că proprietatea cu pricina este apărată de un cîine care le-ar putea cauza mari neplăcerieventualilor intruşi.

Conchidem, aşadar, că toŃi indicatorii actului ilocuŃionar se cuvin luaŃi în considerare împreună şi trebuie raportaŃi la ansamblul situaŃiei de comunicare. Acolo unde apar dubii îninterpretarea unor semnale, soluŃia optimă poate fi aducerea mesajului la o formă “standard”.Reluînd secvenŃa de mai sus, “Cîine rău”, putem evidenŃia prezenŃa forŃei ilocuŃionarereformulînd-o în varianta explicită “Vă avertizez că această proprietate este păzită de un cîinecare se dovedeşte a fi foarte rău cu eventualii intruşi”. Ce anume autorizează această reformulare? – Evident, convenŃiile care reglementează comunicarea verbală din sînulcomunităŃii lingvistice respective.

A doua problemă care poate fi asociată cu actele ilocuŃionare vizează disjungerea netă a enunŃurilor declarative de cele performative. Să fie oare enunŃurile declarative, evaluabilesub raportul de adevăr, văduvite de forŃăilocuŃionară? Altfel spus, nu pot fi confruntate acesteenunŃuri cu condiŃii de reuşită aidoma enunŃurilor performative?

Primul aspect asupra căruia se poate conveni este acela că toate enunŃurile constatativepot fi reformulate în mod valid ca enunŃuri performative, o dată cu explicitarea forŃeiilocuŃionare pe careinevitabilagentul comunicării o asociază enunŃului pe care îl rosteşte.Chiar enunŃul precedent poate fi adus la o variantă performativă standard în maniera “Eu




69

(Gheorghe-Ilie Fârte) susŃin / declar / afirm / asertez / subscriu la teza că primul aspect asupracăruia se poate conveni este acela că toate enunŃurile constatative pot fi reformulate în modvalid ca enunŃuri performative, o dată cu explicitarea forŃei ilocuŃionare pe careinevitabil agentul comunicării o asociază enunŃului pe care îl rosteşte”. Din fericire o asemenea

reformulare bizară a enunŃurilor declarative în ideea explicitării forŃei comunicative exercitateasupra alocutorului nu este necesară. Punctul – în comunicarea scrisă – şi intonaŃia(descendentă) – în comunicarea orală – sînt suficiente pentru a semnala prezenŃa uneiaserŃiuni, ca act ilocuŃionar. Cît priveşte agentul sau autorul acestei acŃiuni, el poate fiidentificat cu uşurinŃă, în măsura în care se află în faŃa noastră (dacă este vorba de un act decomunicare verbal) sauşi-a semnat textul în care se află enunŃul cu pricina (dacă avem de-aface cu o formă de comunicare scrisă).

Nu în ultimul rînd, enunŃurile zise “declarative” se pretează foarte bine unei evaluăriprin prisma condiŃiilor de reuşită. Fără a insista acum asupra acestora (într-unul dinurmătoarele paragrafe le vom analiza mai pe larg), pot fi găsite suficiente exemple careevidenŃiază nevoia de a se apela la o asemenea evaluare.

Cei care au parcurs într-o oarecare măsură istoria logicii au datşi peste ciudatagîlceavă în jurul aşa-numitor “paradoxuri ale implicaŃiei materiale”. Întemeiulinterpretării implicaŃiei materiale caşi condiŃionare suficient-necesară – aplicareaei la două enunŃuri stabilind că adevărul primului enunŃnu se asociază cu falsitatea

celui de-al doilea –, s-au putut formula enunŃuri implicative hilare de felul “Dacă 2 + 2 = 5,atunci zăpada este albă”, “Dacă Pămîntul are aripi, atunci mîine ninge” sau “Dacă astăzi este

luni, orice obiect este identic cu el însuşi”. Mai rizibile s-au dovedit însă încercările de apreveni formularea unor asemenea enunŃuri, adevărate sub raportul defini Ń iei verifunc Ń ionalea implica Ń iei materiale, cu mijloacele total nepotrivite ale logicii formale.

Oricît ni s-ar părea de ciudat, secvenŃele lingvistice de mai sus nu sînt aberaŃii, nu sîntenunŃuri false, ci se dovedesc a fi enunŃuri adevărate rezultate din săvîrşirea unor actelocuŃionare. Ce le face atunci inacceptabile, de vreme ce bunul simŃne spune că ceva nu este în regulă cu ele? – ForŃa ilocuŃionară încorporată în enunŃuri. Aceste constructe lingvistice,corecteşi adevărate sub raport locuŃionar, se prezintă ca aserŃiuni ratate, întrucît nu respectă condiŃiile de săvîrşire legitimă a actului ilocuŃionar de asertare, în primul rînd: condiŃia de a

urmări prin formularea aserŃiunii să îl informezi cu adevărat pe alocutor. Or, cel careştie că ambii termeni ai unei implicaŃii – cum este aceea “ Dacă zăpada este albă, atunci2 + 2 = 4” –sînt adevăraŃi, nu este îndreptăŃit să reducă incertitudinea alocutorului cu un mesaj mai sărac în informaŃie decît ar fi cazul. Buna credinŃăîn comunicare ar fi trebuit să-l determine să formuleze o conjuncŃie “Zăpada este albă şi 2 + 2 = 4”, prin care să-l informeze pe alocutor că ambele enunŃuri simple din alcătuirea enunŃului implicativ sînt adevărate.

ReŃinem, prin urmare, că evaluarea sub raportul valorii alethice (acolo unde această operaŃieare sens) este întru-totul satisf ăcătoare în domeniul logicii sau în acela al gnoseologiei, dar

insuficientă în teoria comunicării, unde, alături de valoarea de adevăr a unui enunŃ,

paradoxurileimplicaŃieimateriale




70

interesează modalitatea în care sînt respectate sau nu condiŃiile de reuşită ale actuluiilocuŃionar care i-a dat naştere.

O dată dovedit faptul că acŃiunea ilocuŃionară intervine în rostirea tuturor enunŃurilor,se poate trece la clasificarea acestora în funcŃie de tipul forŃei comunicative pe care o încorporează, cu precizarea că subclasele obŃinute nu sînt atît de omogene pe cît s-ar cuvenişinici nu epuizează (luate laolaltă) mulŃimea enunŃurilor.

Utilizarea ilocuŃiunii caşi criteriu ordonator l-a condus pe J. L. Austin la partiŃionareaclasei enunŃurilor în cinci subclase [46: 151–164; cf. 47: 64–65]:

(1) enunŃurile verdictive (verdictives), care exprimă o judecată, o estimare, o evaluare, oapreciere etc. cu privire la o situaŃie sau la un fapt(în maniera “Atacantul a fost în afara jocului”, “Estimez o creştere de 4% a produsului intern brut”ş.a.);

(2) enunŃurile exercitive (exercitives), prin care se valorifică un drept, un privilegiu sau oinfluenŃăasupra cuiva, în sensul de a-l sf ătui, îndemna sau sili să facă ceva, de a-l avertizaetc.(pe modelul următoarelor exemple: “Eşti excomunicat!”, “Decretez starea de urgenŃă”, “ÎŃirecomand să iei cîte trei aspirine în fiecare zi” etc.);

(3) enunŃurile promisive (commissives), care servesc la formularea unei promisiuni, darşi aunei simple intenŃii(de felul, “ÎŃi dau cuvîntul meu de onoare că voi preda lucrarea la termenul stabilit”, “IntenŃionez să-mi petrec concediul de odihnă din anul acesta la munte”, “Îmi voi dedica întreaga putere de muncă propăşirii neamului meu”ş.a.);

(4) enunŃurile comportative (behabitives), care au de-a face cu atitudinişi comportamentesociale precum acelea de a cere scuze, a felicita, a lăuda, a exprima condoleanŃe, a blestemaş.a.(ca în exemplele “ÎŃi mulŃumesc pentru sprijinul pe care mi l-ai acordat”, “Te felicit pentru noua tapromovare”, “Bine aŃi venit!”, “Să te binecuvînteze atotputernicul Dumnezeuş.a.);

(5) enunŃurile expozitive / constatative (expositives), prin care se descriu sau se relatează stări de lucruri, fenomene, evenimente sau procese(de felul “Reafirm adevărul că majoritatea americanilor bogaŃi au început prin a fi săraci”, “Regimulcomunist din România s-a prăbuşit pe 22 decembrie 1989”, “Toate stările de tranziŃie sporescsuferinŃele celor săraci” etc.).Demersul întreprins de John R. Searle pe f ăgaşul trasat de J.L. Austin s-a concretizat

de asemenea într-o clasificare pentadică, după cum urmează [cf. 47: 65]:(1) enun Ńurile reprezentative, prin care sînt descrise sau relatate stările de fapt;(2) enun Ńurile directive, care sînt folosite de locutor pentru a-l determina pe alocutor să facă ceva,

să săvîrşească o acŃiune;(3) enun Ńurile promisive, prin intermediul cărora vorbitorul î şi asumă obligaŃia de a săvîrşi o

acŃiune viitoare;

(4) enun Ńurile expresive, care slujesc la exprimarea unei atitudini sau a unei stări psihice cu privirela un fragment al realităŃii;




71

(5) enun Ńurile declarative, prin care conŃinutul propoziŃional este pus în corespondenŃă curealitatea.

După cum se poate remarca, categoriile de enunŃuri identificate de Searle – cu excepŃiaenunŃurilor expresive (de genul “O, femeie, mare este credinŃa ta!”) – se regăsesc, cu minime

diferenŃe în tipologia lui Austin.AcŃiunile subiacente actelor de discurs care au fost urmărite pînă acum – actelelocuŃionareşi actele ilocuŃionare – pot fi puse f ără nici o ezitare în seama vorbitorului. Acestaeste comunicatorul care recurge la elementele unui cod pentru a rosti un mesaj dotat cu sensşicu capacitate denotativă şi care aplică o amprentă ilocuŃionară conŃinutului propoziŃionalconstituit, astfel încît, pronunŃ înd mesajul, el realizează şi acŃiunea denumită de verbulperformativ din alcătuirea acestuia.

Nu la fel de clar se prezintă lucrurile în cazul celei de-a treia categorii de componenteale actelor de discurs, anume:actele perlocu Ń ionare.

În interpretarea lui John L. Austin – cel care, de alminteri, are întîietate îndeterminareaşi numirea lor –, actele perlocuŃionare revin la realizarea anumitor efecte asupraemoŃiilor, sentimentelor, gîndurilor sau acŃiunilor alocutorilor [46: 101]. Atent la risculconfundării actului perlocuŃionar cu cel ilocuŃionar, Austin atrage atenŃia asupra unei nuanŃede neignorat, dar care, din păcate, pare mai greu de redat în limba română:

acŃiunile ilocuŃionare se realizează spunînd / în timp ce spunem (in saying) ceva, pe cîndacŃiunile perlocuŃionare care se răsfrîng asupra auditoriului se realizează prin faptul de aspune (by saying) ceva, ele putînd să succeadă actului de enunŃare.

Cîteva exemple sînt mult mai lămuritoare. Astfel, formulînd enunŃul “Te avertizez că la următoarea absenŃănemotivată vei fi concediat”, directorul unei firme realizează un actilocuŃionar, în speŃă: un avertisment. Acelaşi director însă se foloseşte de enunŃpentru asăvîrşi un act perlocuŃionar, în măsura în care, potrivit intenŃiei sale de comunicare, modifică sau influenŃează starea salariatului avertizat, acesta devenind înfricoşat, mai docil, maisîrguincios, mai responsabilşi mai ataşat de interesele firmei la care lucrează. Într-o manieră asemănătoare, funcŃionarul care îi spune petentului “Vă promit că în zece zile cerereadumneavoastră va fi soluŃionată favorabil” realizează o promisiune, ca act ilocuŃionar, dar,totodată, în măsura în care îl linişteşte şi îl face încrezător pe petent sau îi trezeşte acestuia

simpatia pentru propria-i persoană, el săvîrşeşte şi un act perlocuŃionar.În prelungirea efortului de limpezire a statutului pe care îl au actele perlocuŃionare,

J.R. Searle le asociază explicit cu consecinŃele sau efectele [nonverbale] pe care acteleilocuŃionare le au asupra acŃiunilor, gîndurilor, convingerilor etc. auditoriului49.Actele ilocuŃionare se realizează numai dacă intenŃia sub care sînt plasate de locutorşi convenŃiilede interpretare a mesajelor sînt asumate explicit de alocutor. În absenŃa recunoaşterii bilaterale aintenŃiei şi a corelării actului ilocuŃionar cu anumite convenŃii de semnificare, acesta nu are nici o

49 Cf. Emil Ionescu, Manual de lingvistică generală , Editura ALL, Bucureşti, 1992, 234–235; [44: 62].




72

şansă de reuşită50. Pe de altă parte, actele perlocuŃionare nu sînt dependente de consimŃămîntulinterlocutorilor cu privire la intenŃia de comunicareşi nici nu decurg directşi univoc dinsemnificaŃiile semnalelor folosite în comunicare. Ba uneori, anunŃarea intenŃiei de a realizaanumite acŃiuni perlocuŃionare poate antrena eşecul răsunător al acestora.

Spre exemplu, efortul preotului de a explica părinŃilor copilului ce urmează a fi botezatsemnificaŃiile cuvintelor rituale, prin rostirea cărora botezul se transformă în act, este cu totul îndreptăŃit, întrucît botezul, ca act ilocuŃionar, rezidă în semnificaŃia mesajului rostit. Or, dacă un politician local, înainte de a rosti în faŃa alegătorilor enunŃul “Vă asigur în mod ferm că după ce partidul nostru va cî ştiga alegerile parlamentare tot românul o să prospere”, ar spuneexplicit care sînt actele perlocuŃionare pe care se vizează a fi săvîrşite – în maniera: “Dragiimei, de fapt vreau să vă cî ştig simpatia, mai exact, voturile. Mai mult, vreau să vă şi înşel,deoareceştiu că îmbunătăŃirea pe termen scurt a nivelului de trai este imposibilă” –, ar putea fisigur de nerealizarea efectelor vizate. De-o manieră similară, copiii cerşetori care le-ar spune

trecătorilor că banii ceruŃi cu lacrimile-n pumni sînt destinaŃi să potolească neostoita sete dealcool a părinŃilor săi anevoie ar putea să se mai bucure de mila semenilor săi.

O problemă de neocolit în legătură cu actele perlocuŃionare vizează un aspect inerentoricărei acŃiuni, anume: raportul agent–intenŃie–efect. Din cele spuse pînă acum reiese că agentul actului perlocuŃionar este emitentul, care, de altfel, î şi asumă intenŃia de acŃiune şimijloacele de realizare a acesteia. Apare, totuşi, o dificultate. Fie, de pildă, doi interlocutori, Aşi B. Prin ipoteză, locutorul A are autoritate asupra lui Bşi, în aceste condiŃii, îi spuneacestuia “Închide uşa!”. Neîndoielnic, A este autorul unui act locuŃionar şi al unui actilocuŃionar, în măsura în care (i) a rostit o combinaŃie de cuvinte corectă din punct de vederegramatical, perfect inteligibilă pentru alocutorşi (ii) a formulat o directivă în acord cusemnificaŃiile legate de enunŃ, pe care Aşi B le stăpînesc în egală măsură. Mai departe, BacŃionează ca agent al unei acŃiuni fizice în sensul spusei lui Aşi închide uşa. Este inchidereauşii de către B un act perlocuŃionar? – La prima vedere, un răspuns afirmativ pare a fi cel maipotrivit: acŃiunea este prefigurată ca un efect pe care rostirea îl are asupra receptorului.Rămîne însă de lămurit calitatea de agent al actului perlocuŃionar pe care trebuie să o posedeA. Ce fel de autor al acŃiunii de închidere a uşii este A, de vreme ce, în fapt, cel care orealizează este B? S-ar putea replica în acest stadiu al problemei că A are statutul de “autor

moral” şi, ca atare, acŃiunea de închidere a uşii ar putea fi pusă în seama sa ca actperlocuŃionar.

Or, absenŃa unei corelaŃii ferme, bilateral acceptate între intenŃia de comunicare,semnificaŃiile asociate cu semnalele din alcătuirea mesajuluişi reacŃiile extra-verbale alereceptorului face ca situaŃiile de “nepotrivire” între intenŃiile perlocuŃionare ale vorbitoruluişi reacŃiile de fapt ale ascultătorului să nu fie deloc rare.

50 John R. Searle, “What is a Speech Act?”, în: J.R. Searle (ed.),The Philosophy of Language, Oxford UniversityPress, Oxford, 1971, p.46.




73

Să ne imaginăm o altă situaŃie de comunicare în care sînt implicaŃi interlocutorii AşiB. Individul B tocmaişi-a pierdut toate economiile – o sumă substanŃială – la un fond deinvestiŃii “nesănătos”. Existau foarte multe indicii ale modului fraudulos în care decurgea“afacerea”, însă B, om puŃin cam prea încrezător, nu le-a băgat în seamă. În contextul unei

discuŃii amicale, neştiind că B se numără printre mofluzi, A se apucă să-i batjocorească cuironiişi vorbe de spirit acide pe naivii care au subscris la acel fond de investiŃii. IntenŃia lui decomunicare era aceea de a-l amuzaşi bine-dispune pe B. În mod cu totul explicabil, bănuind,pe deasupra, că A cunoaşte situaŃia în care se află, B reacŃionează la spusele lui A contrarintenŃiei acestuia; brusc, el devine iritatşi nervos, iar după scurt timp încheie discuŃia. Sîntaceste reacŃii ale lui B actele perlocuŃionare realizate de A, cel puŃin ca autor moral? Ne-ar fila îndemînă să spunem că da – A este autorul moral al unor acŃiuni pe care nu le-a plănuit, darde care poate fi f ăcut răspunzător –, însă ar fi periculos să generalizăm această atitudine.Foarte adesea, reacŃiile ascultătorului sînt contrare intenŃiei vorbitorului, datorită răstălmăciriispuselor acestuia. De ce ar trebui să răspundă, cel puŃin moral, un locutor pentru acŃiunile caredecurg din neînŃelegerea spuselor sale de către un prost ascultător? Să ne amintim, de pildă, că “reforma” iniŃiată de Martin Luther a avutşi aspecte – eufemistic vorbind – puŃin lăudabile.Unul dintre ele poate fi considerat regimul politico-religios demenŃial întronat la Münster deanabaptiştii lui Johann Mathysşi Jan van Leyden. AcŃiunile criminale ale acestor “învăŃăcei aidiavolului” nu pot fi puse pe seama lui Martin Luther, deşi autorii direcŃi ai acestora s-aurevendicat de la reforma lutherană. Spălarea pe mîini cu privire la aceste fapte prin formula deabsolvire “N-am vrut să se întîmple asta” pare îndreptăŃită în cazul lui Luther. “Din orice idee

[sau spusă] omenească poate lua naştere într-o zi, prin cineştie ce concurs de împrejurări, unfapt neprevăzut şi ucigător”51. Prin urmare, ar fi nedrept să îl facem pe promotorul ideiiresponsabil pentru toate acŃiunile care se revendică de la ea, multe dintre ele datorateneînŃelegerii acestei idei.

SoluŃia care pare a fi cea mai convenabilă presupune “partajarea” echitabilă a actului dediscurs între vorbitorşi ascultător52. Mai exact, fiecărui act al vorbitorului ar trebui să i sepună în corespondenŃăun act complementar al ascultătorului.

Astfel, actul locu Ń ionar (în acelaşi timp, act de enunŃare şi act propoziŃional) alemitentului se corelează cu actul de ascultare al receptorului: emitentul pronunŃă sunetearticulate, iar receptorul le aude; emitentul pronunŃăun mesaj corect din punct de vederegramatical, dotat cu sensşi referitor la un fragment din realitate, iar receptorul decodează mesajul care îi este transmis, acordînd semnificaŃii semnalelor primiteşi raportîndu-le larealitatea extra-lingvistică. Mai departe,actului ilocu Ń ionar realizat de locutor i-ar corespundeactul inauditiv, datorat alocutorului: emitentul exercită o forŃăcomunicativă în conformitatecu semnificaŃiile produse prin actul locuŃionar şi cu convenŃiile care o reglementează, iar

51 Georges Blond,Furio şii Domnului. Catolici şi protestan Ń i: patru veacuri de fanatism, Editura Politică,Bucureşti, 1976, p. 126.52 Pentru desluşirea acestei probleme ne-am raportat la lucrareaSprachpragmatik . Nachschrift einer Vorlesung, alui Helmut Henne (Max Niemeyer Verlag, Tübingen, 1975, pp. 66–72).




74

receptorul recunoaşte această forŃăcomunicativă şi şi-o asumă. În sfîrşit, emitentul realizează un act perlocu Ń ionar , prefigurînd anumite efecte nonverbale la nivelul receptorului, iar acestadin urmă săvîrşeşte unact perauditiv, reacŃionînd la mesajul locutorului potrivit felului în carel-a înŃeles.

Revenind la problema înŃelegerii actului perlocuŃionarşi a stabilirii autorului acestuia,mai ales în condiŃii de disparitate comportamentală, am putea spune că actul perlocuŃionardatorat emitentului trebuie judecat numai în strînsă legătură cu actul perauditiv realizat dereceptor. PerlocuŃiunea – prefigurarea de către emitent a unor acŃiuni la nivelul receptoruluiprin influenŃarea acestuia cu mijloace verbale –şi peraudiŃia – săvîrşirea unor acŃiuni de cătrereceptor după ce a fost decodat mesajul transmis de emitent – formează o entitate binară inseparabilă, de fiecare componentă a acesteia fiind răspunzător doar unul dintre interlocutori.Este evident însă că ambii interlocutori sînt responsabili de reuşita sau de eşecul actului dediscurs pe secŃiunea perlocuŃionar – ilocuŃionar, după cum intenŃiile şi reacŃiile lor sîntconsonante sau disonante.

În acelaşi fel, pot fi judecate celelalte două secŃiuni ale actului de discurs, actlocuŃionar – act de ascultare, respectiv act ilocuŃionar – act inauditiv, în contextul căroracontribuie sub raport comunicaŃional, în proporŃii aproximativ egale, atît emitentul cîtşireceptorul. Numai punînd interlocutorii pe picior de egalitate în ce priveşte responsabilitateapentru reuşita, sau eşecul actelor de discurs, avem asigurate condiŃii adecvate de evaluare aformelor de comunicare în ansamblul lor.

III.2. Reuşită şi eşec în realizarea actelor de discursActele de discurs pot fi supuse unei evaluări riguroase prin prisma condiŃiilor de

reuşită, numai dacă sînt tratate, aşa cum s-a sugerat mai sus, drept interacŃiuni complexe,realizate prin conjugarea acŃiunilor corespondente care sînt efectuate de locutorşi alocutor.ConştienŃi de dificultatea abordării de tip exhaustiv a problemei iscate de o atare evaluare –după cum se poate constata, nici Austin, nici Searle nu au prezentat o clasificare riguroasă şicompletă a actelor de discurs –, ne propunem, în limitele încercării de faŃă, să trecem înrevistă doar speciile “consacrate” ale rostirii performative: (i)asertarea; (ii) interogarea; (iii) promisiunea; (iv)îndemnul şi (v)salutul.

Mai facem precizarea că evaluarea actelor de discurs sub aspectul reuşitei sau aleşecului nu poate conduce la o dihotomie netă. Nu credem că sînt foarte multe acte de limbajcare să poată fi declarate ritos cu totul reuşite, sau completamente ratate. Cele mai multe actede comunicare cotidiană reuşesc doar parŃial, într-o măsură mai mare sau mai mică. De aceea,se va subînŃelege în cazul stipulării unor condiŃii de reuşită, că nu este vorba de respectareversusnerespectare, ci de respectare, ori de nerespectare într-un anumit grad.

Întrucît actele de limbaj nu diferă decît prin componentele ilocuŃionare şiperlocuŃiunare, respectiv prin caracteristicile actului inauditivşi ale celui perauditiv,condi Ń iilede ordin preliminar , care se localizează la nivelul diadei locuŃiune / vorbire – ascultareşi de a




75

căror respectare depinde reuşita actelor de dicurs, pot fi raportate la toate cele cinci specii deacŃiuni verbale anunŃate. Astfel, oricare ar fi actul de discurs luat în considerare, reuşita luidepinde de respectarea următoarelor clauze:

(i) Vorbitorul nu este nici afazic, nici mut, nici peste măsur ă de bîlbîit sau peltic. El nu sufer ă de

laringit ă gravă şi, în general, de nici o afec Ń iune care ar fi în măsur ă să-i afecteze rostirea clar ă şidistinct ă a mesajului.Calitatea superioară a pronunŃiei şi a tuturor celorlalte componente paraverbale

(volum, intensitate, ritm etc.) măreşte şansele unei comunicări efective. După cum seştie, toŃioratorii de seamă au acordat o binemeritată atenŃie perfecŃionării actului fonetic (de articularea sunetelor)şi, de regulă, au excelat la acest capitol. Dimpotrivă, cu cît componenta fonetică aactului de discurs este mai deficitară, cu atît este mai periclitată comunicarea însăşi. Spreexemplu, cu greu i-ar acorda cineva atenŃia cuvenită unui vorbitor bîlbîit sau “cenuşiu” / tern în vorbire, chiar dacă spusele lui ar fi realmente interesante. Ascultătorul nu-şi poate

refocaliza atenŃia asupra mesajului, dacă nu sînt suficiente elemente de paralimbaj capabilesă-l stimuleze în acest sens.

(ii) Ascult ătorul nu este nici afazic, nici surd. De asemenea, el nu sufer ă de afec Ń iuni serioase aleurechii sau ale creierului în măsur ă de a-l împiedica să aud ă şi să în Ń eleagă mesajul transmis delocutor .

Dincolo de cazurile extreme, afazie sau surditate, care anulează orice şansă deascultare, sînt de luat în seamă impedimentele curente de acest gen care obstaculează comunicarea. Unii oameni, spre exemplu, procesează sunetele mai lent decît media obişnuită şi, astfel, nu pot urmări decît parŃial spusele unui locutor care vorbeşte într-un ritm alert.

(iii) Interlocutorii privesc în acela şi fel actul de discurs la care se angajează , indiferent dacă acestaeste o discuŃie serioasă, ori un simplu joc de cuvinte.

Deseori se întîmplă ca actele de discurs să eşueze fiindcă vorbitorulşi ascultătorul nuadoptă în raport cu ele aceeaşi atitudine. De exemplu, un vorbitor dotat cu un fin simŃalumorului poate rosti jocuri de cuvinte amuzante f ără a socoti potrivit să se schimonosească pentru a-i atrage atenŃia alocutorului că, de fapt, glumeşte. Dacă acesta din urmă nu sesizează decît forma grosolană de umor sau dacă nu-l cunoaşte deloc pe vorbitor, riscă să ia glumeleacestuia în seriosşi, ca atare, comunicarea poate fi declarată ratată.(iv) Codurile utilizate în r ăstimpul actului de discurs de interlocutori au o parte comună îndestulă toare pentru nevoile comunicării.

Dacă vorbitorulşi ascultătorul nu utilizează resursele aceleeaşi limbi, ei nu mai au ladispoziŃie decît “limbajul universal” – mimicaşi gesturile – care este însă impropriu pentrurealizarea actelor de discurs. Se mai întîmplă şi situaŃii în care interlocutorii, tezaurizînd înminte experienŃe de comunicare extrem de diverse, se cantonează în subcoduri diferite aleaceleeaşi limbi (materne). Evident că actele de discurs la care ajung să “conlucreze” aceştiinterlocutori nu ating un grad de reuşită satisf ăcător. În sfîrşit, trebuie luate în considerarecazurile universale de disonanŃă(în grade variabile) a codării şi decodării. Astfel, un vorbitorselectează din vocabularul unei limbi un set de cuvinte, pe care le combină în acord cugramatica acelei limbişi le “îmbracă” într-o formă materială. Mai apoi, el transmite mesajul




76

rezultat alocutorului; acesta posedă (prin ipoteză) în propriul cod toate semnalele dinalcătuirea mesajuluişi stăpîneşte cel puŃin la fel de bine ca locutorul gramatica limbiiutilizate. Cu toate acestea, informaŃia reconstituită de alocutor nu coincide cu informaŃiatranspusă în mesaj de locutor, datorită faptului că cei doi interlocutori nu posedă aceleaşi

“încrengături” de idei şi semnificaŃii. O comunicare perfectă reclamă din parteainterlocutorilor lumi ideatice absolut identice, lucru evident imposibil.(v) Actul de discurs nu este unilateral; el nu este realizat de un singur interlocutor.

Cu alte cuvinte, retroacŃiunea alocutorului, sub forma ascultării şi a transmiterii unorsemnale către locutor cu privire la păstrarea “cadenŃei” în comunicare, este indispensabilă.Nimeni nu poate promite, nu poate întreba, nu poate da ordine etc. dacă virtualul ascultător nubagă în seamă actul locuŃionar. O, dacă ar fi atenŃi dascălii, politicienii, preoŃii, avocaŃii,actorii, în general: “profesioniştii cuvîntului” la felul în care conlucrează cu ei “ascultătorii”vizaŃi, cît de puŃine vorbe s-ar mai rosti!

(vi) Semnele care intervin în actele de discurs denot ă pentru ambii interlocutori acelea şi obiecte.Avem de-a face aici cu clauza elementară a referenŃialităŃii comune, de la sine

înŃeleasă la modul teoretic, frecvent încălcată în comunicarea cotidiană. Problema cea maidificilă este dată de faptul că identitatea sensului nu garantează identitatea denotatului. Uncreştin practicantşi un ateu “şcolit” pot să înŃeleagă acelaşi lucru prin cuvintele “Dumnezeu”,“diavol”, “înger” etc.şi să se refere, în acelaşi timp, la lucruri diferite. Pentru primul,Dumnezeu, demonii, îngeriişi celelalte f ăpturi celeste există în mod real, aşa cum există oamenii, animalele sau plantele; pentru cel de-al doilea însă, denotatele termenilor pomeniŃise plasează într-o lume imaginară. Or, este greu să aduci la un numitor comun interpretărilemesajelor care duc la fragmente ale unor lumi diferite.

O dată parcurse condiŃiile preliminare care se cer respectate în orice rostireperformativă, putem trece în revistă clauzele de reuşită aferente actelor de discurs în privinŃacomponentelor nonlocuŃionare ale acestora. În măsura în care nu sînt puse în lucru criteriiformale de ordonare, ne asumăm eventuala incompletitudine a acestui inventar. Cu toateacestea, ne place să credem că nu vor fi omise aspectele foarte importante.

III.2.1. EVALUAREA ASERł IUNILOReste, f ără îndoială, cea mai importantă chestiune de desluşit înacest context, dat fiind rolul major pe care acestea îl ocupă în “transmiterea cunoştinŃelor”53.Înainte de a purcede la enumerarea condiŃiilor de reuşită corespunzătoare cuplurilor de“subacŃiuni” performative ilocuŃionar–inauditiv, respectiv perlocuŃionar–perauditiv, ni se pare

53 Această sintagmă este folosită f ără rezerve în discuŃiile curente, deşi înŃelesul ei nu este prea clar. Atunci cîndam analizat felul în care decurge comunicarea am atras atenŃia asupra tezei oarecum bizare cum că receptorulprimeşte din partea emitentului un sistem de semnale, iar nu un sistem de idei. Fireşte, sub impactulmesajuluirecepŃionat, alocutorul î şi dezvoltă ansamblul de idei pe care îl are în minte (şi, în această privinŃă, am puteavorbi de o transmitere a cunoştinŃelor); însă noile idei nu sînt primite de-a gata din afară, ci sînt derivate dinpropriile idei, care s-au format în urma experienŃelor trecute de comunicare. De altfel, în foarte multe situaŃii decomunicare nu se petrece nici un “cî ştig” ideatic. Alocutorul poate recepŃiona mesajele, uneori poate chiar să lereproducă, f ără a se fi mişcat ceva în mintea lui. Reproducerea mesajului neînŃeles nu diferă în astfel de situaŃiide munca într-o carieră de piatră. Totul este f ăcut mecanic, în absenŃa oricărei intervenŃii a intelectului. Uniielevi şi studenŃi în timpul examenelor, caşi unii politicieni în situaŃii de comunicare publică trăiesc asemeneaexperienŃe. Nu li se poate cere însă să le şi mărturisească.




77

potrivit să evidenŃiem structurile formale ale enunŃurilor prin care se finalizează aceste acteasertive de discurs.

Potrivit unei analize simple, conforme cu o gramatică generativă, orice enunŃ(E) simplu seobŃine prin concatenarea unui grup nominal (GN) cu un grup verbal (GV).Grosso modo, îngrupul nominal se regăseşte subiectul împreună cu toate complinirile sale, iar în grupulverbal, predicatul, de asemenea, cu toate complementele sale. Mai exact, grupul nominalconŃine în mod necesar un nume / substantiv (N) sau un pronume (P), un determinantcantitativ (DC), dacă numele este comun, iar în mod facultativ un adjectiv capabil să aducă o determinare numelui. La rîndul său, grupul verbal conŃine cu necesitate un verb (V), ungrup nominal cu rol de complement, dacă verbul este tranzitiv, iar în mod facultativ, unadverb (A) menit să determine suplimentar verbul.

Să reconstituim, spre exemplu, conform cu modul de structurate prezentat lapidar maisus, enunŃul “Majoritatea studenŃilor sînt foarte supăraŃi pe unii profesori”.

(((Majoritatea)DC (studenŃilor)N)GN ((((foarte)A(sînt supăraŃi pe)V)V ((unii)DC (profesori)N)GN)GV)E

Dincolo de forma enunŃului se cuvine luată în considerare informaŃia de ordin logic pecare o conŃine. Rămînînd la exemplul dat, putem decripta informaŃia că mulŃimea indivizilorcare sînt supăraŃi pe profesori este una dintre mulŃimile de indivizi a căror intersecŃie cu clasastudenŃilor este mai numeroasă decît intersecŃia cu clasa celor care nu sînt studenŃi54. Dacă această informaŃie pare greu de manipulat sub forma gramaticală aleasă, se poate apela la

traducerea enunŃului într-un limbaj logic mai rafinat, cum ar fi limbajul clasial sau limbajulpredicaŃional. Potrivit interpretării clasiale, de pildă, alocutorul ar trebui să înŃeleagă dinenunŃul dat că mulŃimea studenŃilor supăraŃi pe profesori este mai numeroasă (adică are maimulte elemente) decît mulŃimea studenŃilor care nu sînt supăraŃi pe profesori.

Nu dorim să insistăm în limitele prezentei lucrări asupra acestor chestiuni de logică elementară, ci vrem doar să accentuăm importanŃa rostiriişi a ascultării unui enunŃsimplu înstrictă corespondenŃăcu structura lui gramaticală şi cu informaŃia logică subiacentă. Dacă vorbitorulşi ascultătorul nu utilizează aceleaşi structuri gramaticaleşi nu se raportează în modidentic la formele logice utilizate, aserŃiunile nu au nici oşansă de izbîndă. Se găsesc, ce-idrept, unii să replice că n-au habar de gramatică sau de logică şi comunică foarte bine,inclusiv sub forma enunŃurilor asertive. Două lucruri ar trebui să reŃină aceşti aventurieri înlumea comunicării:

în mare parte, ei abuzează de “principiul milosteniei”; neremarcînd sau nevrînd să remarce la partenerii de dialog indicii nedumeririi, a întreruperii comunicării, conchid înmod pripit că au fost înŃeleşi;

54Mai multe aspecte privind acest tip de reconstrucŃie logică a enunŃurilor asertive sînt de găsit în: J. BarwiseşiR. Cooper,Generalized Quantifiers and Natural Language, “Linguistics and Philosophy”, vol. 4, 1981, pp. 152–

219. Cf. [21c: 153–155].




78

lipsa de rigoare logico-gramaticală măreşte riscurile de confuzieşi cere un efortsuplimentar de eliminare a impreciziei termenilor; multe dispute au fost generate defolosirea neglijentă a unei banale prepoziŃii sau a unui diftong. (A se vedea cazul unorcelebre dispute religioase.)

Dacă structurarea logico-gramaticală a enunŃurilor simple a fost bine însuşită, se poatetrece la compunerea enunŃurilor prin utilizarea conectorilor. CondiŃiile de bună formare de lanivelul enunŃurilor simple se cer completate cu clauzele analoage din orizontul enunŃurilorcomplexe. Dintre aceste clauze, cele privind interpretările date conectorilor par a fi decisivepentru reuşita actelor de discurs asertive. Din păcate, interlocutorii atribuie arareori în modconştient aceleaşi semnificaŃii logice conectorilor.

Doar ca medie statistică se acceptă îndeobşte, în cazul limbii române, următoareleinterpretări ale conectorilor uzuali:

(1)dacă p, atunciq = adevărul enunŃului p nu se asociază cu falsitatea enunŃului q;(2)numai dacă p, atunciq = falsitatea enunŃului p nu se asociază cu adevărul enunŃului q;(3) p,dacă şi numai dacă q = enunŃurile pşi q au aceeaşi valoare de adevăr;(4)nu se întîmplă p şi q = enunŃurile pşi q nu sînt concomitent adevărate / dintre enunŃurile

p şi q, cel puŃin unul este fals;(5) psau / ori q = dintre enunŃurile pşi q, cel puŃin unul este adevărat / enunŃurile pşi q nu

sînt concomitent false;(6)sau p, sau q = enunŃurile pşi q au valori de adevăr opuse;(7) p şi q = enunŃurile pşi q sînt împreună adevărate;(8)nicip, niciq = dintre enunŃurile pşi q, nici unul nu este adevărat.

Dacă nu se poate cădea de acord nici măcar cu privire la aceste minime interpretări alecuvintelor de legătură la nivel macropropoziŃional, atunci ar fi absurd să ne aşteptăm la ocomunicare eficientă sau la o minimă concordanŃăa acŃiunilor performative desf ăşurate subformă asertivă de protagoniştii comunicării.

O dată ce a fost îndeplinită condiŃia ca emitentulşi receptorul să interpreteze în acelaşifel componentele mesajului pronunŃat, respectiv ascultat, se cuvin luate în seamă alte trei

condiŃii [50: 53]:(i) Vorbitorul are suficiente argumente pentru a presupune că enun Ń ul rostit este adevărat, iar ascult ătorul trebuie să cread ă în existen Ń a acestor motive.

Această condiŃie impune o situaŃie de comunicare ideală, care, din păcate, are preapuŃin de-a face cu realitatea comunicării. Respectarea scrupuloasă a clauzei ne-ar constrîngesă susŃinem doar teze verificate de noi înşine prin observaŃie, teze derivate prin consecuŃielogică necesară din adevăruri certe sau teze confirmate prin coroborarea unor mărturiicredibile. În aceste condiŃii, omenirea ar pierde unul dintre “drogurile” ei preferate: bîrfa. Pede altă parte, reuşita aserŃiunii depinde de credibilitatea pe care vorbitorul o are în ochiiascultătorului. Dacă acesta din urmă îl cunoaşte pe locutor ca mitoman sau constată că




79

afirmaŃiile acestuia nu sînt motivate prin nimic, el poate bloca ascultarea, actul asertiv angajatdevenind astfel ratat.

(ii) Vorbitorul trebuie să cread ă în adevărul enun Ń ului pe care îl sus Ń ine, iar ascult ătorul trebuie să cread ă în sinceritatea acestuia.

Această condiŃie este în parte o consecinŃăa clauzei precedente. Ceea ce apare în pluseste buna-credinŃăa locutoruluişi recunoaşterea acestei bune-credinŃe de către alocutor. CelpuŃin o categorie de oameni încalcă frecvent imperativul de mai sus: profesioniştii cuvîntului.MulŃi dascăli predau cunoştinŃe contestabile, în care nu cred, numai pentru că sînt constrînşiprin programaşcolară. Mult mai mulŃi politicieni, fac declaraŃii optimiste privind stareanaŃiunii pe care o păstoresc, f ără a crede o iotă de ceea ce spun; doar grija pentru viitorul lorpolitic îi constrînge la această atitudine duplicitară. Nu sînt foarte rari nici propovăduitoriievangheliei care prin atitudinileşi faptele lor dovedesc cu prisosinŃă că se îndoiesc deveridicitatea învăŃăturii pe care o împărtăşesc. Oricare ar fi motivul nesincerităŃii, aceastasubminează aserŃiunea, cu atît mai mult cu cît ascultătorul atent poate sesiza cu uşurinŃă indicii duplicităŃii. Edificîndu-se asupra nesinceritătii vorbitorului, el nu va întîrzia să întrerupă ascultarea mesajelorşi, implicit, participarea la actul asertării.

(iii) Prin rostirea enun Ń ului asertiv, vorbitorul încearcă să-l informeze pe ascult ă tor şi să-lconvingă de adevărul acestuia, iar ascult ă torul recunoa şte inten Ń ia vorbitorului şi consimte larealizarea ei.

Dacă ne aducem bine aminte, aşa-numitele “paradoxuri ale implicaŃiei materiale”, defelul “Dacă orice obiect este identic cu el însuşi, Pămîntul este rotund”, încalcă tocmai această

condiŃie, întrucît, deşi sînt enunŃuri adevărate, ele nu sînt folosite pentru informareaalocutorului, ci pentru derutarea lui. Or, nu i se poate cere unui om să consimtă şi, mai mult,să participe activ la propria-i zăpăcire.III.2.2. ANALIZA ACTELOR DE DISCURS INTEROGATIVEsub aspectul reuşitei î şi dovedeşte

importanŃa prin aceea că progresul cunoaşterii se află în directă dependenŃă cucalitatea interogaŃiilor. Fire iscoditoare, omul a căutat permanent să-şi lămurească nedumeririleşi să identifice necunoscutele care se insinuează în mod fatal în toatesistemele de cunoştinŃe.Alături de condiŃiile de ordin gramatical – topică, intonaŃie, semne de punctuaŃie etc. –

care impun formele accceptabile ale enunŃului interogativ, se cuvin satisf ăcute cîteva clauzelegate de performativitatea interogaŃiei.(i) Vorbitorul îi cere ascult ătorului să-i risipească o nedumerire / să-l informeze cu privire lavaloarea unei variabile / să-i identifice o necunoscut ă .

Ceea ce se înŃelege de aici este faptul că într-o interogare, iniŃiatorul î şi asumă unstatut de inferioritate cognitivă în raport cu interogatul, deŃinătorul prezumtiv al răspunsului.Cel puŃin două situaŃii de comunicare “normale” par să înfrîngă această condiŃie. Pe de oparte, este vorba de “întrebările” pe care i le pune profesorul elevului sau studentului în

scopul verificării cunoştinŃelor acestuia. Este cît se poate de evident că profesorul nuŃine să seplaseze pe un loc inferior în raport cu elevul sau cu studentulşi nici nu aşteaptă de la acesta o




80

informaŃie lămuritoare. De aceea, se foloseşte uneori termenul tehnic “chestionare”, pentru anumi interogarea aparte a verificatului de către profesor. Pe de altă parte, se bucură de unstatut special aşa-numitele “întrebări retorice”, adică pseudo-întrebările care conŃin propriullor răspuns sau care nu reclamă nici un răspuns. Oratorii care le întrebuinŃează nu se aşteaptă

la vreun răspuns din partea ascultătorului, iar acesta din urmă, de regulă, î şi dă seama dincontext că “întrebarea” care i-a fost pusă de vorbitor este o simplă figură de stil, lipsită desemnificaŃie verbală.(ii) Ascult ă torul ar putea fi în măsur ă să r ăspund ă la întrebarea pusă de locutor .

Subliniind aspectul că nu este exclus ca ascultătorul să deŃină informaŃia de care arenevoie vorbitorul, dorim să distingem două împrejurări semnificative. În primul rînd, putemvorbi de întrebări cu sens, atunci cînd este îndeplinită condiŃia slabă a posibilităŃii caalocutorul să dea locutorului răspunsul cerut. Spre exemplu, are sens să-l întreb pe un studentdespre structura actelor de discurs, dar ar fi total absurd să pun aceeaşi întrebare, fiului meude vîrstă preşcolară. În al doilea rînd, s-ar puteaŃine cont de faptul că ascultătorul deŃine,respectiv nu deŃine răspunsul aşteptat. Corespunzător variantei pozitive, am avea de-a face cuun act de discurs efectiv – întrebarea vorbitorului se corelează cu răspunsul exact alascultătorului –, în timp ce varianta negativă ne-ar pune în faŃa unui eşec al interogaŃiei, cazul întrebării ratate.(iii) Întrebarea nu con Ń ine supozi Ń ii de ordin formal care să împiedice formularea unui r ăspunsadecvat .

Spre exemplu, ar fi cu totul deplasat să-l întrebăm pe soŃul onestşi paşnic dacă î şi mai

bate nevasta, întrucît orice răspuns simplu / direct– prin “Da”, sau “Nu” – este nepotrivit.Dacă răspunde afirmativ, dă de înŃeles că şi-a bătut nevastaşi o bate în continuare, iar dacă răspunde negativ afirmă că a încetat să-şi bată soŃia, subînŃelegîndu-se, totuşi, că a bătut-o întrecut. Un alt exemplu în acest sens poate fi derivat din sofismul “cornutul” atribuit luiEubulide: “Ceea ce nu ai pierdut încă ai. Or, tu nuŃi-ai pierdut coarnele. Prin urmare, le ai.”Astfel, alocutorul întrebat de locutor dacă şi-a pierdut coarnele nu poate oferi nici un răspunsdirect convenabil, întrucît în ambele variante apare supoziŃia neîntemeiată că a avut cel puŃinodată (în trecut) coarne. Mult mai cunoscute sînt întrebările ale căror supoziŃii creează osituaŃie paradoxală, fiecare răspuns posibil ducînd la o contradicŃie logică. Ilustrativ în acestsens este “paradoxul bărbierului” construit de Bertrand Russell. Se presupune că într-un satoarecare trăia un bărbier care a hotărît să-i bărbierească pe toŃi sătenii care nu se bărbierescsinguri. Întrebat apoi de un consătean dacă se bărbiereşte pe sine, bărbierul intră în impas,deoarece ambele răspunsuri sînt absurde. Dacă spune “Da”, este contrazisă supoziŃia că îibărbiereşte pe toŃi aceia care nu se bărbieresc singuri; dacă spune “Nu”, î şi anulează propria-ihotărîre, care îl constrînge să-i bărbierească pe toŃi aceia care nu se bărbieresc singuri.

(iv) Întrebarea nu con Ń ine false supozi Ń ii.Complement de ordin factual al precedentei condiŃii, clauza de faŃăîi cere locutorului

să nu inducă false informaŃii în mintea alocutorului. Dacă un individ mucalit, de pildă, şi-ar întreba prietenul neinstruit “Care navigator român a descoperit America?”, i-ar da de înŃeles




81

acestuia că a existat un navigator român ce a realizat această performanŃăremarcabilă. Dacă discuŃia rămine în coadă de peşte, sărmanul “prieten neinstruit” are toateşansele să păstreze înminte informaŃia falsă că un navigator român, al cărui nume deocamdată nu îi este cunoscut, adescoperit America. Sub acest raport, fiecare locutor ar trebui să fie suficient de responsabil în

formularea întrebărilor, pentru a nu deruta alocutorii cu informaŃii false. Oare cîte erori dinmintea noastră nu au apărut din întrebările cu false supoziŃii care ne-au fost puse.

(v) Întrebările şi r ăspunsurile sînt concordante sub raportul complexit ăŃ ii.La o întrebare compusă disjunctiv, de pildă, nu se poate răspunde direct, prin da sau

nu. SecvenŃa “ł i-ai petrecut concediul la mare, sau la munte? – Da!” ilustrează foarte bineeşecul actelor de discurs provocat de încălcarea acestei condiŃii. Ne vine în minte aicipovestirea amuzantă a unui om de televiziune american, specializat în intervievarea marilorpersonalităŃi. Astfel, la una dintre emisiuni l-a avut drept invitat pe un renumit regizor, care,din păcate, nuşi-a dezminŃit faima de taciturn. La toate întrebările puse, acesta răspundeamonsoilabic prin da sau nu. Disperat de monotonia discuŃiei, ziaristul i-a pus o întrebaredisjunctivă, crezînd că astfel, regizorul nu va avea încotroşi va oferi un răspuns dezvoltat.După un răstimp de gîndire ceva mai mare, dătător de speranŃe pentru ziarist, regizorul arăspuns sec: “Poate.” Pe de altă parte, este la fel de aberantă înlocuirea unui răspuns directadecvat, cu un pseudo-răspuns dezvoltat, aflat în disonanŃă flagrantă cu întrebarea.Retoricianul ieşean Constantin Sălăvăstru a f ăcut în acest sens o observaŃie foarte pertinentă cu privire la spaŃiul politic românesc. “Orice întrebare i s-ar pune politicianului român, el începe, invariabil, cu aceeaşi formulă; ‘ Aş vrea să fac mai întîi o precizare …’şi vorbeşte

minute înşir vruteşi nevrute care n-au nimic cu întrebarea pusă! Uită şi cel care a pus întrebarea ce întrebare a pus, uită şi politicianul să revină ‘la chestiune’, iar receptorul [adică cel care asistă la derularea acestei pseudo-comuncări] nu mai înŃelege , desigur, nimic dintr-unasemenea discurs. Încît se aşteaptă ca, în eventualitatea că se va pune întrebarea ‘Cum vă numiŃi?’, să audă năucitorul refren: ‘Mai întîi aş vrea să fac o precizare’!”55

III.2.3.RAPORTAREA PROMISIUNILOR LA STANDARDELE DE CORECTITUDINE DISCURSIVĂ abeneficiat de o atenŃie specială din partea lui John R. Searle [50: 46–52], astfel încît lacele consemnate de autor cu mare acribie în a cincea secŃiune a articoluluiWhat is aSpeech Act?nu prea avem de adăugat multe lucruri. În aceste condiŃii, ne mulŃumim să alăturăm clauzelor preliminare ce condiŃionează izbînda oricărui act performativ,condiŃiile calchiate pe specificul acŃiunilor verbale promisive.

(i) Enun Ń ul în care se materializează actul promisiv trimite la o ac Ń iune viitoare a vorbitorului.Cu alte cuvinte, locutorul nu poate promite să realizeze o acŃiune din trecut – acŃiunile

săvîrşite pînă la momentul vorbirii au intrat deja în istoria personală şi nu pot fi schimbate cunimic –, după cum nu poate promite că altcineva decît el însuşi va săvîrşi acŃiunea viitoare lacare se face referire. Nimeni nu poate promite decît în legătură cu propriile sale acŃiuni

55 Constantin Sălăvăstru, Discursul puterii. Încercare de retorică aplicat ă , Institutul European, 1999, p. 63.




82

viitoare. Prin urmare, profesioniştii traficului de influenŃănu au căderea să promită unuipetent că un funcŃionar oarecare le va rezolva problema cu care se confruntă, ci doar că vorinsista pe lîngă funcŃionarul respectiv pentru o rezoluŃie favorabilă a cererii. Pe de altă parte,acŃiunea viitoare vizată în actul f ăgăduinŃei trebuie înŃeleasă în mod larg: vorbitorul se poate

angaja la o acŃiune repetată, la abŃinerea de la săvîrşirea unei acŃiuni – spre exemplu, copilulpoate promite părinŃilor că nu va mai fumaşi că nu va mai întîrzia seara să revină acasă – saula menŃinerea lui într-o stare sau condiŃie anume. De pildă, copilul sincer, harnicşi cumsecadepoate f ăgădui părinŃilor că va rămîne astfelşi după ce va ieşi de sub oblăduirea lor.(ii) Ascult ă torul prefer ă ca locutorul să săvîr şească ac Ń iunea viitoare promisă , iar acesta din urmă intuie şte aceast ă preferin Ńă.

Este de remarcat, înainte de toate, că această condiŃie de reuşită marchează diferenŃadintre promisiuneşi ameninŃare. Directorul unei firme le poate f ăgădui angajaŃilor că lasfîrşitul anului le va acorda un premiu substanŃial, dar nuşi că îi va concedia în bloc. Această din urmă predicŃie a comportamentului său viitor contează pentru angajaŃi ca ameninŃare, iarnu ca promisiune, deoarece acŃiunea nu este dorită de ei. În al doilea rînd, reuşita actuluipromisiv impune locutorului să cunoască părerile alocutorului în legătură cu viitoarele saleacŃiuni. Astfel, nu-i poŃi promite celui care are rău de înălŃime că îl vei iniŃia în paraşutism saucelui căruia îi repugnă animalele de casă că îi vei dărui un cimpanzeu. Promisiunea trebuie să se bazeze pe cunoaşterea preferinŃelor ascultătorilor.

(iii) Pentru interlocutori nu este evident că ac Ń iunea viitoare promisă va fi efectuat ă în cursulnormal al evenimentelor .

CerinŃa de la acest punct vizează onestitatea locutoruluişi modul în care acestarespectă convenienŃele. FuncŃionarul impostor, care profită de buna-credinŃăa petentului, nu îipoate promite acestuia că va face ceea ce oricum ar fi f ăcut potrivit atribuŃiunilor sale deserviciu. EnunŃul promisiv pe care îl formulează în acest sens este nul. Vor fi tratate, deasemenea, drept acte discursive ratate promisiunile stupide ale celor care îi asigură pealocutori de săvîrşirea unor acŃiuni viitoare evidente pentru aceştia. Dacă imediat după consumarea nunŃii, afectuosul soŃîi promite solemn fidelei sale soŃii că va asigura familiei osursă de venit, că nu se va îmbăta în fiecare zi, că n-o va bateşi că îi va permite să-şi vizitezerudele, el riscă să-i provoace acesteia o teribilă anxietate. SoŃia, care pînă atunci credea că

aceste lucruri sînt în afara oricărei discuŃii, î şi va privi soŃul ca pe un individ capabil de atareacŃiuni. Iată cum ceea ce s-a vrut o promisiune liniştitoare generează efecte perauditive decare locutorul – autorul promisiunii – n-avea habar.

(iv) Vorbitorul chiar inten Ń ionează să facă ac Ń iunea promisă .Această clauză de sinceritate, care pretinde locutorului să nu promită acŃiuni pe care

nu le are în vedere, este sistematic încălcată de actorii scenei politice, cu deosebire de actoriiscenei politice româneşti. ContradicŃiile flagrante dintre promisiunile din campania electorală şi acŃiunile desf ăşurate după cî ştigarea acesteia, altfel spus: eşecul celor mai multe promisiunielectorale, precumşi reacŃia de respingere a electoratului (care a fost înşelat în modsistematic) au debusolat într-atît clasa politică încît la ultima campanie electorală (noiembrie –decembrie 2000) actele de discurs promisive au devenit ruşinoase. Spre exemplu, ne vine greu




83

să înŃelegem ce-o fi fost în mintea unor “strategi de campanie electorală” atunci cînd au întîmpinat electoratul cu sloganuri stupide de felul “Eu nu vă promit, ci vă spun” şi “Nupromisiuni, ci fapte”. Adică ce ar trebui să facă alegătorul: Să acorde mai mult creditsimplelor declaraŃii, iar nu promisiunilor? Să se raporteze mai curînd la fapte (la faptele din

trecut, evident, doar nu la faptele din viitor) decît la promisiuni? Păi cum altfel pot să fiuedificat cu privire la conduita viitoare a aleşilor decît prin intermediul promisiunilor f ăcute,oricum mult mai angajante decît simplele declaraŃii? Corelată clar cu intenŃia de săvîrşire,promisiunea este un act discursiv mai “tare” decît afirmaŃia.

(v) Rostind un enun Ń promisiv, locutorul î şi asumă explicit obliga Ń ia de a realiza ac Ń iunea promisă .Cu această condiŃie esenŃială, promisiunile devin acte discursive dotate cu o mare forŃă

comunicativă şi, astfel, ele pot genera forme trainice de solidaritate socială. Fireşte,demonetizarea promisiunilor, prin ignorarea obligaŃiilor pe care le incumbă generează unefect invers; cînd nimeni nu mai crede promisiunile celorlalŃi, anevoie se poate asigura o

minimă coeziune comunitară. Ar fi de reŃinut însă că neîndeplinirea unei promisiuni din cauzeobiective nu anulează reuşita acesteia. Ceea ce contează nu este atît săvîrşirea acŃiuniipromise, cît străduinŃa de a realiza, în ciuda dificultăŃilor întîmpinate.III.2.4. REUŞITA SAU EŞECUL ORDINELOR se află în corespondenŃăatît cu condiŃiile aferente

conŃinuturilor locuŃionare, cît şi cu interacŃiunea performativă a interlocutorilor.ImportanŃa acestor acte de discurs pentru viaŃa cotidiană a antrenat un interes deosebital cercetătorilor, care s-a materializat în lucrări de logică a imperativelor56 sau îninvestigaŃii ale fenomenului autorităŃii57. Asumîndu-ne caracterul limitat al intervenŃieinoastre în acest domeniu, ne propunem să consemnăm în continuare cîteva condiŃii

sine qua nonale oricărui ordin reuşit.(i) Vorbitorul este o autoritate pentru ascult ă tor în domeniul de referin Ńăal ordinului.

Redată în mod explicit, această clauză impune caracterul actual al relaŃiei ternare deautoritate: vorbitor – ascultător – domeniu. Vorbitorul este pentru ascultător, într-un domeniudat de acŃiuni posibile, fie o autoritate epistemică (a celui careştie), fie o autoritate deontică (acelui care este îndreptăŃit la exercitarea ei în virtutea statutului social de care se bucură).Indiferent de forma sub care se manifestă, autoritatea îi permite locutorului să-i poruncească alocutorului săvîrşirea unor acŃiuni, dar numai în limitele domeniului stabilit. Astfel,comandantul unui regiment este îndreptăŃit să îi ordone unui soldat amenajarea spaŃiului verde

din jurul unităŃii, dar nu îi poate cere acelaşi lucru unui simplu cetăŃean care trece întîmplătorprin zonă. Un cadru didactic poate supune elevii unui test de evaluare a cunoştinŃelor, dar nupoate aplica acest regim unor sărmani boschetari. În plus, profesorul nu are căderea de a daordine pompierilor ocupaŃi cu stingerea unui incendiu, în măsura în care nu are nici ocompetenŃă în domeniul respectiv. Reuşita actului de discurs imperativ este condiŃionată implicit de recunoaşterea autorităŃii vorbitorului de către ascultător. Nu este suficient calocutorul să aibă formal autoritate asupra alocutorului; este necesar ca această autoritate să

56 Cf. Petru Ioan, “Conturulşi semnificaŃia noului organon întruchipat prin logicile discursului practic”, în:Ştefan Afloroaeişi Petru Ioan,Elemente de teoria ac Ń iunii şi logica discursului practic, Universitatea “Al.I.Cuza” Iaşi, 1985, pp. 195–207.57 J.M. Bochenski,Ce este autoritatea? Introducere în logica autorit ăŃ ii, Editura Humanitas, Bucureşt, 1992;[55].




84

devină efectivă prin recunoaştere. Nenumărate ordine (inclusiv militare) au eşuat datorită insubordonării ascultătorului, care prin propria-i voinŃăa anulat relaŃia asimetrică dintre elşivorbitor.

(ii) Locutorul dore şte săvîr şirea actului ordonat .

Această condiŃie de sinceritate este chemată să preîntîmpine emiterea unor ordinegratuite, neconforme cu scopul final urmărit. Un părinte, de pildă, s-ar putea simŃi ispitit să dea ordine “inverse” copilului încăpăŃ înat, în ideea de a se ajunge indirect la o situaŃiedezirabilă. Prezenta condiŃie îl opreşte însă să dea curs unei asemenea intenŃii pentru a nuderuta copilul, care, cel puŃin formal, se află în postura de subordonat. CoerenŃa acŃiunilordeterminate ierarhic impune adoptarea unei atitudini sincereşi ferme; altminteri, conceptul deierarhie este compromis.(iii) Enun Ń area ordinului se constituie într-o încercare a locutorului de a-l determina pe alocutor să realizeze ac Ń iunea ordonat ă .

Aceasta înseamnă că enunŃul pronunŃat de locutor este tratat ca instrument deexercitare a autoritătii şi, ca atare, el trebuie să conŃină mărci de recunoaştere foarte clarepentru ambii interlocutori. Mărcile de recunoaştere în cauză nu sînt identice în toate domeniilede imperative. Astfel, cuvintele folosite ca indicatori ai forŃei imperative în domeniul militar –“Ascultă comanda la mine!”, “ÎŃi ordon!” etc. – nu pot fi transferaŃi în domeniul relaŃiilor defamilie. În mediile mai puŃin cazone, ordinele se exprimă de regulă eufemistic, sub forma uneirugăminŃi. Evident, contextul îl constrînge pe alocutor să înŃeleagă sub forma unei rugăminŃipoliticoase un ordin. Ilustrativ în acest sens este personajul Pomponescu din romanul Bietul Ioanideal lui George Călinescu, care, deşi avea un statut social privilegiat (arhitect, profesor

universitar, parlamentar, ministru, persoană înstărită) nu dădea ordine decît sub formă mascată. De pildă, el nu îi cerea nici subretei să îndeplinească anumite obligaŃii f ără a folosiformule respectuoase de genul “dacă vrei”, “dacă ai vreme”, “dacă eşti aşa de bună” sau “aibunătatea”58.

III.2.5. SALUTURILE, asupra cărora ne oprim în finalul acestei lucrări, se disting de toatecelelalte acte de discurs prin absenŃa conŃinutului propoziŃional. Mai exact, sub raportlocuŃionar, contează exclusiv forma declarată (în mod convenŃional) corectă; saluturilesînt lipsite de sensşi nu se referă la vreun fragment din realitate. De dragul speculaŃieis-ar putea spune că orice salut păstrează un rudiment din sensul complet pe care l-auavut cîndva. Astfel, pare destul de plauzibil să presupunem că cel care î şi salutaprietenul care se ducea la tîrg cu formula “Să-Ńi fie ziua bună!” vroia să îi transmită şio urare plină de sens. Cu timpul, sensul s-a tocit, în aşa fel încît astăzi salutul “Bună ziua!” nu face nici o legătură cu starea vremii. Acte de discurs cotidiene, realizate prinformule simpleşi lapidare, saluturile se corelează, totuşi, cu o condiŃionare subraportul reuşitei.

(i) Vorbitorul – care salut ă – tocmai l-a întîlnit pe ascult ător sau este pe punctul de a se despăr Ń i deel.

58 George Călinescu, Bietul Ioanide, Cartea Românească, Bucureşti, 1986, p. 604.




85

Această clauză este menită să determine momentul temporal al salutului. Spreexemplu, ar fi cu totul absurd ca cineva să-l salute pe un cunoscut după ce a vorbit preŃdecîteva minute cu el; la fel de hilare sînt situaŃiile în care, neputîndu-şi lua rămas bun decît cumare greutate, două prietene se salută de cîteva ori în semn de despărŃire.

(ii) Enun Ń ul care materializează salutul indică recunoa şterea curtenitoare de către locutor aalocutorului.Aspectul cel mai important legat de acest punct este dat de caracterul facultativ al

sincerităŃii acestei recunoaşteri. Din nefericire, nici o înjghebare umană nu rezistă uzuriisociale în absenŃa unei doze potrivite de f ăŃărnicie; dacă nu s-ar lăsa loc unei minime zone deacŃiune pentru disimularea adevăratelor simŃăminte faŃă de semeni, sinceritatea ar anulaşansele de cooperare.

Ajunşi la acest punct, ne încheiem periplul în minunata lume a comunicării, cumenŃiunea că cele mai multe probleme abordate în cuprinsul acestei lucrări pot fi exploatate

mult mai detaliat, după cum pot primi, cel puŃin în parte, rezolvări alternative. Rămîne să revenim asupra lor cu alte prilejuri.





I. Ştiin Ńele sociale şi problema epistemologic ă a fundamentelor lorI.1. Natura ştiin Ńelor socialeI.2. Problema “fundamentelor ştiin Ńei”. Epistemologia funda Ńionist ă I.3. Programul empirist al fundament ării cunoa şterii şi “concep Ńia ştiin Ńific ă despre lume”I.4. Critica programelor funda Ńioniste clasice

I.4.1. Karl Popper: critica “mitului induc Ńiei” şi a “imaginii infailibile a ştiinŃei”I.4.2. W. V. O. Quine şi critica “dogmelor empirismului”I.4.3. W. Sellars şi critica “mitului datului”I.4.4. Th. Kuhn şi critica istorist ă a epistemologiei funda ŃionisteI.4.5. Critica post-empirist ă a “miturilor” funda Ńioniste

I.5. Fundamente ale ştiin Ńelor sociale

II. Fundamente epistemologice ale ştiin Ńelor sociale

II.1. Condi Ńia epistemic ă a ştiin Ńelor socialeII.2. Epistemologia naturalist ă a ştiin Ńelor sociale

FUNDAMENTE ALE ŞTIIN ł ELOR SOCIALE

Conf. dr. Paul BALAHUR

CUPRINS



II.2.1. Ştiin Ńa social ă “pozitiv ă” în viziunea lui A.Comte II.2.2. John Stuart Mill şi “logica ştiinŃelor morale”II.2.3 Emile Durkheim şi “regulile metodei sociologice”

II.3. Epistemologia anti-naturalist ă a ştiin Ńelor sociale

II.3.1. W. Dilthey: dihotomia dintre explica Ńie şi în Ńelegere şi contrastuldintre ştiin Ńele naturii şi ştiin Ńele sociale

II.3.2. Max Weber şi “în Ńelegerea explicativ ă”II.3.3. Peter Winch: înŃelegere şi limbaj

II.4. Fundamente epistemologice ale ştiin Ńelor sociale

III. Fundamente ontologice ale ştiin Ńelor socialeIII.1. ŞtiinŃele sociale şi ontologia socialuluiIII.2. Critica holismului ontologicIII.3. Critica individualismului ontologicIII.4. Niveluri de analiz ă ale ontologiei socialului

IV. Paradigme ale ştiin Ńelor socialeIV.1. Fundamente epistemologice şi paradigme ştiinŃificeIV.2. Matricea tipurilor de gîndire ( M. Hollis )IV.3. Paradigme ale ştiin Ńelor sociale (analiza Burrell-Morgan )IV.4. Analiza metodei paradigmatice

V. Ştiin Ńele sociale, valorile şi comunicarea (Fundamente axiologice ale ştiin Ńelor sociale)V.1. ŞtiinŃa şi valorileV.2. Distinc Ńia fapte-valoriV.3. Valorile în ştiin Ńele sociale

V.4. Fapte, interpret ări, valori. Critica “imaginii-standard” a “ ştiin Ńei libere de valori”

V.5. ŞtiinŃele sociale, valorile şi comunicarea



Fundamente ale ş tiin Ń elor sociale

89

Prin ştiin Ń e sociale înŃelegem acele discipline intelectuale care au ca obiect de studiu“lumea socială” (sau realitatea socială).”Lumea socială” constituie acea sferă a realităŃii careeste determinată de existenŃa în comun a oamenilorşi de interacŃiunile lor în cadrul diferitelorforme de comunitate. Indivizii care trăiesc împreună (ca “fiinŃe sociale”), acŃiunile şiinteracŃiunile lor, caşi produsele acestor interacŃiuni - precum instituŃiile, structurileşirelaŃiile sociale - constituie diferitele dimensiuni ale “lumii sociale”, cercetate deştiinŃelesociale.

Prin faptul că studiază “lumea socială”, ştiinŃele sociale se deosebesc deştiinŃelenaturii, care investighează “lumea naturală”. ComparaŃia sugerează că, în ciuda diferenŃei de

obiect, ambele grupe de discipline au în comun faptul că sînt “ştiinŃe”. În definireaştiinŃelorsociale, conceptul de “ştiinŃă” ar desemna, deci, genul comun, iar calificativul “sociale”,diferenŃa specifică. Forma plurală indică existenŃa, ea însăşi diferenŃiată, a mai multorştiinŃesociale (ca de ex.sociologia, economia, statistica, psihologia socială, ştiinŃele comunicăriietc.), dar unitatea obiectului lor de studiu –“lumea socială” –face posibilă desemnarea lor prinnoŃiunea particulară de “ştiinŃăsocială”.

Totuşi, determinarea logică a conceptului de “ştiinŃe sociale” nu pare să fie suficientă pentru înŃelegerea “naturii” lor. Atît asemănările de gen, cîtşi diviziunile specifice trebuie încontinuare precizate. Dacă,de exemplu, admitem că “fizicienii studiază lumea naturală,iar

sociologii,lumea socială”1, nu putem încă şti dacă modurile în care o fac fiecare dintre eiimplică aceleaşi metodeştiinŃifice sau, mai general, dacă ambele ştiinŃe nu sînt, chiar ca

ştiinŃe, tipologic diferenŃiate. O asemenea problemă constituie, cum vom vedea, una dintrecele considerate cruciale pentru înŃelegereaştiinŃei sociale. În general, întrebările privindnatura ştinŃelor sociale se referă atît la obiectul specific de studiu, cîtşi la condiŃia lor deştiinŃe: Poate fi studiată ştiinŃific lumea socială? În ce condiŃii cunoşterea realităŃii socialepoate fi considerată ştiinŃifică? Ce fel deştiinŃe sîntştiinŃele sociale? etc.

Asemenea întrebări vizează ceea ce putem numi “condiŃia epistemică” a ştiinŃelorsociale şi, respectiv, “statutul lor epistemologic”.Termenul “epistemic” este derivat din

1 Roger Trigg (1993): ” ÎnŃelegerea ştiinŃei sociale ”, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 13

I. ŞTIINł ELE SOCIALE ŞI PROBLEMAEPISTEMOLOGICĂ A FUNDAMENTELOR LOR

I.1. Natura ş tiin Ńelor sociale



Paul BALAHUR

90

cuvîntul cu care grecii antici denumeau cunoaşterea ştiinŃifică: episteme. Prin “condiŃieepistemică” înŃelegem natura proprie cunoaşterii pe care o numim “ştiinŃă”, diferenŃiind-o dealte tipuri de cunoaştere, precum cunoaşterea comună (numită de greci “doxa”, opinie), saucunoaşterea filosofică, artistică, religioasă, morală etc. În genere, cînd vorbim despreştiinŃă

avem în vedere faptul că ştiinŃa este constituită dintr-un ansamblu de cunoştinŃe, stabilite demanieră critică, organizate într-un mod sistematicşi vizînd explicarea fenomenelor studiate.Prin asemenea caracteristici descriem condiŃia sa epistemică.

Tot din “episteme” derivă şi termenul “epistemologie”, desemnînd teoria cunoaşteriiştiinŃifice. Uneori, termenul de “epistemologie” este folosit pentru a denumi teoria generală acunoaşterii, indiferent de formele saleşi, în acest sens, sarcina epistemologiei ar consta în “adetermina natura, întindereaşi limitele,şi chiar însăşi posibilitatea cunoaşterii omeneşti”2.Totuşi, filosofia tradiŃională a consacrat pentru acest gen de cercetare denumirea de“gnoseologie”(de la gr.gnosis, cunoaştere), în timp ce epistemologia - ca discurs asupra

“condiŃiilor de posibilitate” aştiinŃei – ar trebui distinsă de “teoria cunoaşterii, aşa cum a fost înŃeleasă aceasta de filosofii secolelor XII-XVIII, care s-au preocupat de a lărgi, în contact cuştiinŃa modernă, vechile doctrine despre cunoaşterea umană”3. Prin această delimitare amrespecta etimologia termenului “epistemologie” (discurs despreştiinŃă), considerînd-o ca oinvestigaŃie generală asupra cunoaşterii ştiinŃifice în ce priveşte “natura, întindereaşi limitelesale”. Este adevărat însă că unele definiŃii ale epistemologiei au în vedere mai ales anumitecomponente, considerate esenŃiale, ale ştiinŃei, precum teoriileştiinŃifice, metodele decercetare, criteriile de evaluare a rezultatelor cunoaşterii, dinamica dezvoltării ştiinŃei sauproblemele care conferă identitate disciplinară diferitelorştiinŃe. De exemplu, o definiŃie

uzuală (dar pe care o considerăm mai degrabă restrictivă) a epistemologiei o desemnează cafiind o “disciplină filosofică ce studiază statutul teoriilorştiinŃifice, adică sintaxa lor logică (raporturile formale dintre enunŃuri), semantica limbajului lor (înŃelesul termenilor)şipragmatica discursuluiştiinŃific (folosirea aserŃiunilor din aceste teorii pentru a demonstra oteză, a rezolva o problemă sau a cî ştiga o controversă”4. Desigur, teoriileştiinŃifice reprezintă un aspect definitoriu alştiinŃei 5, dar studiul “structurii” lor nu acoperă în întregime cercetareanaturii, structuriişi dinamiciiştiinŃei.

O remarcă similară se impuneşi în legătură cu definirea epistemologiei ca teorie ceexaminează metoda (sau metodele)ştiinŃei, adică “procesele cele mai generale ale cunoaşterii,

logica şi fundamentele lor”; de fapt, metodologia este doar o parte a epistemologiei (şi nuputem identifica partea cu întregul). În fine, deşi se ocupă de identificarea trăsăturilorcaracteristiceştiinŃei, numite “criterii aleştiinŃificităŃii”, epistemologia nu poate fi redusă lastudiul “criteriilor de demarcaŃie” întreştiinŃă şi non-ştiinŃă(sau pseudo-ştiinŃă), fieşi pentrufaptul că asemenea criterii nu sînt absolute sau imuabile.

Examinareacondi Ń iei epistemicea unei ştiinŃe din perspectiva unei teorii generaleepistemologice urmăreşte să determine ceea ce am putea numistatutul său epistemologic –

2 Jonathan Dancy, Ernest Sossa (1993): DicŃionar de filosofia cunoaşterii , Editura Trei, II, 1183

H.Barreau (1990): L’epistemologie , PUF, Paris, 34 xxx (2004): Enciclopedie de filosofie şi ştiinŃe umane , Editura All DeAgostini, p. 2865 Ilie Parvu(1981): Teoria ştiinŃifică , Editura ştiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti




91

adică natura sau tipul aceleiştiinŃe. În această privinŃă, distincŃia care ne interesează este ceadintre epistemologia generală – adică teoria generală a cunoaşterii ştiinŃifice- şiepistemologiile specialesau “regionale” – ca discursuri despre anumite categorii deştiinŃe.De exemplu, epistemologiaştiinŃelor sociale este o epistemologie “regională” întrucît se

ocupă de cunoaşterea “lumii sociale”, ca regiune ontică distinctă în cadrul realităŃii globale a“lumii”, care include, de asemenea,şi “lumea naturii”;şi este o epistemologiespecială , înmăsura în care cunoaşterea socială este una diferită de cea din “ştiinŃele naturale”. Deoareceepistemologia generală s-a constituit mai ales prin reflecŃia asupraştiinŃelor naturii, încercareade a identifica specificul epistemologiei sociale reprezintă, totodată, o reevaluare a raportuluidintre generalşi specific în determinarea conceptului deştiinŃă şi, implicit, a fundamentelorepistemologiei generale.

Adesea epistemologia este considerată o ramură a filosofiei, sau o disciplină filosofică specializată care studiază ştiinŃa. În acest caz, s-ar suprapune, măcar parŃial, cu filosofia

ştiin Ń ei, aşa cum susŃin unii autori care consideră că termenul a apărut în literaturaştiinŃifică şifilosofică a secolului XX “pentru a înlocui expresia anterioară de filosofie aştiinŃei” folosită în secolul XIX (de ex. de Auguste Comteşi Augustin Cournot)şi “care n-a încetat să fiefolosită,într-un sens adesea mai larg decît cel desemnat prin epistemologie”6. Cei care nuidentifică filosofia ştiinŃei cu epistemologia argumentează că, pe lîngă fundamenteleepistemologice aleştiinŃei, filosofia investighează şi implicaŃiile ontologice, logice, moraleetc. ale cunoaşteriiştiinŃifice (comparate eventual cu cele ale altor tipuri de cunoaştere)7.Pe dealtă parte, întrucîtştiinŃa este un fenomen complex, cu determinaŃii multipleşi relativdistincte, ea poate fi abordată şi din alte perspective disciplinare (teoretice, conceptualeşi

metodologice) decît cea a filosofieiştiinŃei, precum cele ale istoriei, sociologiei,culturologiei, psihologiei etc. Asemenea perspective disciplinare sînt considerate uneori a sefi constituit ele însele ca disciplineştiinŃifice autonome, precum istoriaştiinŃei, sociologiaştiinŃei sau psihologiaştiinŃei. Deoarece toate acestea propun “teorii despreştiinŃă”, decidiscursuri “meta-ştiinŃifice”, ele î şi dispută cîmpul epistemologiei – ca reflecŃie sistematică asupraştiinŃei.

Deşi ideea “teoriilor despre”(meta) ar sugera mai degrabă o perspectivă “dinafara”ştiinŃei –tratată ca “obiect de studiu” – de fapt reflecŃia epistemologică este, în bună parte,imanentă practicii cognitive aştiinŃei şi chiar constitutivă apariŃiei şi dezvoltării diferitelor

ştiinŃe. Acest fapt este atestabil atît în cazul constituirii ( sau, cum se spune uneori,”invenŃiei”)ştiinŃelor moderne ale naturii – proces situat istoric în secolele Xvi-XvII, cîtşi în cel alapariŃiei şi dezvoltării ştiinŃelor sociale, cu circa două secole mai tîrziu. O parte semnificativă a reflecŃiei epistemologice –care însoŃeşte evoluŃia istorică a ştiinŃelor- a luat chiar forma(specifică) a căutării a ceea ce în limbajul clasic s-a numit “fundamenteleştiinŃei”.

6 H. Barreau (1990): op. cit., p. 37 Ted Benton, Ian Craig (2001): Philosophy of Social Science , Paragrave, New York, p. 8



Paul BALAHUR

92

Avînd în vedere semnificaŃiile uzuale ale cuvîntului “fundament”, prin “fundamenteale ştiinŃei” putem înŃelege, la modul intuitiv, ceva ce asigură cunoaşterii o bază sigură şisolidă, adică temeiurile de nezdruncinat ale construcŃiei sale. Metafora “construcŃiei” apareadesea în vocabularul cu care este descrisă ştiinŃa, iar analogia reŃine mai ales importanŃa“fundamentării”, punerii bazelor sau temeliilor pentru un edificiu trainic. De calitatea temelieiar depinde atît durabilitatea, cîtşi valoarea/semnificaŃia construcŃiei. Dacă, în genere, numimcunoaştere “opinia adevărată şi întemeiată”, cu atît mai mult cunoaştereaştiinŃifică are nevoiesă-şi asigure temeiurile.Aceasta pare să fi fost convingerea celor care au căutat să definescă ştiinŃa prin prisma “fundamentelor” sale; iar epistemologia care cercetează fundamenteleştiinŃei a fost numită “fundaŃionistă”.

Într-o definire mai precisă,”fundaŃionismul este o concepŃie referitoare la structurasistemului de cunoştinŃe, conform căreia acest sistem se împarte în bază (foundation)şisuprastructură, aflate într-o relaŃie determinată numită relaŃie de întemeiere: cunoştinŃele dinsuprastructură depind de cel din bază, dar nuşi invers”.8 Cînd cunoaşterea este caracterizată ca fiind “opinie adevărată şi întemeiată”, ea este considerată, implicit, ca avînd o structură fundaŃionistă, în virtutea opiniei întemeiate pe care o presupune. În acest sens, fundaŃionismuleste legat de “principiul de certitudine” sau de “justificare epistemică”. În mod similar, încazul cunoaşterii ştiinŃifice, fundamentarea pare să reprezinte o condiŃie a certitudinii, iartrăsătura carateristică epistemologiei fundaŃioniste o constituie preocuparea de “a găsi unfundament fermşi invariabil de adevăruri pe care să se edifice cunoaştereaştiinŃifică”.9

Într-un sens general, întreaga reflecŃie asupraştiinŃei, în măsura în care caută să-idetermine criteriile de certitudine, întemeiere sau justificare ce o demarchează de alte formeale cunoaşterii, poate fi considerată fundaŃionistă. Conform unei opinii larg răspîndite,preocuparea pentru “fundamente” ar fi, în primul rînd (dacă nu chiar exclusiv), de factură filosofică. Filosofiei i se atribuie, în virtutea imaginii sale tradiŃionale, capacitatea de a cercetalucrurile în regimul fundamentelor lor, de a identifica “probleme fundamentale”şi de apromova exigenŃa fundamentării discursului despre ele; nu e surprinzător, deci, ca, pe bazaacestei imagini, filosofia să fie considerată cea mai potrivită şi pentru a aborda“fundamentele”ştiinŃei şi a stabili ceea ce esteştiinŃa “în mod fundamental”, adică înnatura/esenŃa sa. În acest sens, putem întîlni uneori definirea filosofieiştiinŃei ca “ramură afilosofiei ce studiază fundamenteleştiinŃei, sistemeleşi implicaŃiile sale”. Din această perspectivă, problemele abordate de filosofiaştiinŃei – precum natura cunoaşterii ştiinŃifice,caracteristicile metodelorşi procesului de cercetare, structura teoriilorşi raŃionalitatea

8 J. Dancy, E.Sossa, op cit., p. 3839 Martin Hollis (2001): Introducere în filosofia ştiinŃelor sociale , Editura Trei, Bucureşti, 23

I.2. Problema “fundamentelor ş tiin Ńei”. Epistemologia funda Ńionist ă .




93

justificării etc - ar fi cele “fundamentale”. Mai mult, filosofiaşi-ar asuma sarcinafundamentării ştiinŃei, îndeplinind deci nu numai o funcŃie descriptivă , ci şi unanormativă .10

Încercînd să explice de unde provine imaginea filosofiei ca instanŃăde autoritate carecercetează fundamenteleştiinŃei şi î şi asumă adesea pretenŃii fondatoare, unii autori consideră

că ar fi vorba de o imagine modernă. În secolele XVI-XVII, cînd apareştiinŃa modernă, -susŃin T.Bentonşi I.Craig - era mai degrabă dificil de a trasa o linie de demarcaŃie netă întrefilosofie şi ştiinŃă, dar ulterior, cînd separarea a avut loc, relaŃiile dintre ele ar fi fostconcepute, în general, sub forma a doua modele de bază, diferenŃiate după rolul atribuitfilosofiei în raport cuştiinŃa. În primul model, bazat pe recunoaşterea capacităŃii filosofiei dea stabili adevărurile cele mai fundamentale despre oamenişi lume, caşi despre regulilecunoaşterii eişi, prin urmare,şi despre “fundaŃiile” cercetării din toateştiinŃele particulare,rolul atribuit filosofiei era acela de “master-builder” sau “master-scientist”, iar viziunea ce justifica această poziŃie era una “metafizică”.

Dimpotrivă, în cel de al doilea model de relaŃie, filosofiei i-ar fi revenit un rol multmai modest,ştiinŃa fiind recunoscută ca o cale eficientă şi autonomă de cunoaştere a lumii,care nu are nevoie ca filosofia să-i furnizeze “fundaŃii” sau să-i prescrie regulile cercetării;cînd nu proclamă explicit ruptura cu “metafizica”, o asemenea viziune recunoaşte filosofieidoar un rol “ajutător”, de “lucrătoare” (underlabourer) în serviciile sale.11 Schema celor două modele – în care regăsim metafora construcŃiei – sugerează o schimbare importantă în modulde a concepe relaŃiile dintre filosofieşi ştiinŃă, dar ea trebuie completată cu cîteva precizăripentru a înŃelege mai bine problematica epistemologiei fundaŃioniste.

De fapt, originile ideii că filosofia este “fondatoare” întrucît se ocupă de cercetarea

fundamentelor sînt mult mai vechişi ele trebuie căutate în întrega tradiŃie a considerăriifilosofiei ca ”ştiinŃăa fundamentelor” (Platon, Aristotel), ca “ştiinŃăa ştiinŃelor” (F.Bacon,R.Descartes, D.Diderot), caştiinŃă sau cunoaştere absolută (G.Fichte, F.W.J.Schelling,Hegel), ca ştiinŃă unificată (O.Neurath, B.Russell, R.Carnap), sau ca funcŃie critică aposibilităŃilor şi limitelor cunoaşterii (J.Locke, D.Hume, I.Kant). Ideea fundamentării ştiinŃeieste probabil la fel de veche precum gîndirea asupra practicii sale, deşi modurile de a concepefundamentele au fost diferite (la fel caşi sensurile conceptului de “fundament”). Identificăm,de pildă, la Aristotel,o reflecŃie sistematică asupra fundamentului (arche), înŃeles ca“principiu”, “origine”, “cauză”, ”temei” -în legătură cu trei domenii distincte: al existenŃei, al

deveniriişi al cunoaşterii. În “ Metafizica”,fundamentul este definit ca “acela prin care cevaeste sau devine sau este cunoscut”. Cele trei accepŃiuni se referă, de fapt,la trei genuri defundamente: ontologice, genealogice (genesis, devenire)şi, respectiv, epistemologice.

Aristotel se preocupă şi de relaŃiile dintre ele, caracterizîndştiinŃele atît prin“principiileşi cauzele” ontologice pe care le cercetează în virtutea faptului că se ocupă de “oanume regiune sau gen al fiinŃei”, cîtşi prin sursele cunoaşterii pe care se întemeiază, ceea ceface diferenŃa între tipurile de cunoaştere bazate pe “experienŃă” (empereia),”meşteşug”(techne), ”ştiinŃă practică” şi “ştiinŃă teoretică”. ŞtiinŃele sînt, în viziunea Stagiritului,

10

Daniel Little (1995): Philosophy of Social Sciences , în The Cambridge Dictionary of Philosophy,Cambridge University Press, p. 54811 T. Benton, I. Craig, op.cit , p.1



Paul BALAHUR

94

”întemeiate pe raŃionament” (logos) sau “se folosesc într-o măsură oarecare de raŃionament”,iar ştiinŃa raŃionării, Logica, le asigură suportul ca “organon” al cunoaşterii raŃionale.Filosofia,ca “ştiinŃăsupremă”,care “se îndeletniceşte cu cunoaşterea cauzelorşi principiilorprime”, este,totodată, şi “arhitectonica” - adică ştiinŃa fundamentelor- pentru toate celelalte

ştiinŃe.12

Disocierea aristotelică a celor trei ipostaze ale fundamentului este reluată în limbalatină a scolasticilor medievali sub denumirea deratio (raŃiune), arătînd că o astfel deabordare urmează calea raŃiunii şi caută raŃionalitatea însăşi a fundamentelor: prin “ratioessendi”este desemnată raŃiunea de a fi a lucrurilor, prin“ratio fiendi”, raŃiunea devenii lor,iar prin “ratio cognosendi” -raŃiunea cunoaşterii lor. În sens ontologic (sau metafizic),fundamentul sau raŃiunea de a fi a unei fiinŃe/existenŃe este acel ceva f ără de care acea fiinŃă nu ar putea fi ceea ce esteşi f ără de care ar fi contradictoriu să admitem realitatea/existenŃa sa.În sensul devenirii, fundament este factorul care determină schimbarea sau evoluŃia sa. În

fine, sub aspect cognitiv,fundament este presupoziŃia necesară de care depinde valoarea uneicategorii de cunoştinŃe. Îndeosebi pe acest ultim sens s-a articulat tradiŃia modernă aepistemologiei fundaŃioniste.

Într-adevăr, în gîndirea modernă, tema fundamentelor cunoaşterii s-a configurat maiales ca o problemă epistemologică, adică o reflecŃie asupraştiinŃei moderne a naturii, de laG.Galilei, J.Keplerşi Newton la B.Russellşi R.Carnap. ”Problema epistemologică centrală –scrie Martin Hollis - este după ce criteriiştim că o opinie este adevărată sau cel puŃin avemtemeiuri s-o acceptăm.Această întrebare se ramifică în altele, privitoare la facultăŃile minŃii, lacaracterul ordinii naturale, la diferenŃa dintreştiinŃă şi pseudo-ştiinŃă şi la relaŃia dintre teorie

şi experienŃă”.13

ÎnŃelegem astfel că, de fapt problema fundamentării implică un complex desub-probleme ramificate, dar unitare, deşi adesea fundaŃionismul a fost considerat prinprisma uneia sau alteia dintre ele, precum: căile sau metodelecunoaşterii; ”facultăŃile minŃii” sau resursele subiectuluicunoscător; criteriile de justificare a rezultatelorştiinŃifice sautemeiurile de demarcare aştiinŃei de non-ştiinŃă; structurateoriilorştiinŃifice; fundamentele conceptelorştiinŃei; genealogiaproblemelor care fundamentează identitate uneiştiinŃe etc. Toateacestea constituie ceea ce am putea numicontextele

fundament ării epistemologicea ştiinŃei.Încercînd să exemplificăm, putem observa că încă de la începuturile sale, gîndirea modernă s-a înscris în tradiŃiafundaŃionistă mai cu seamă ca reflecŃie asupra fundamentelormetodeiştiinŃifice. În “ Novum organon”(1620), Francis Bacon(1561-1626) î şi propunea să revizuiască şi să reînnoiască “organon”-ul aristotelic pentru a-l adapta cerinŃelor “noiiştiinŃe”a timpului. Pentru Bacon, scopulştiinŃei este acela “de a

îmbogăŃi viaŃa omului cu noi descoperirişi puteri”, iar filosofia nu are alt obiect decît “să

12 Aristotel (1996): Metafizica , 980 a –982 a, Editura IRI, Bucureşti, p. 1613 M. Hollis: op.cit , p. 140

Rene Descartes(1596-1650)




95

crească capacitateaşi rigoarea lor”, în acest sens, ea devenind “mama celorlalteştiinŃe”, cumisiunea de a reuni ”axiomele care nu sînt propriiştiinŃelor specializate, ci comune maimultor ştiinŃe”. ReflecŃia sa filosofică este de factură metodologică şi de aceea Bacon econsiderat adesea “părintele metodeiştiinŃifice moderne”. Numindu-le “căi de descoperire a

adevărului”, Bacon distingea două metode: una care, scria el, pleacă de la “adevărurilegenerale”şi coboară la “axiomele medii”, f ără a lua în seamă datele experienŃei sensibile,şicealaltă care, dimpotrivă,”pleacă de la simŃuri şi lucrurile particulare”şi “urcă treptat spreadevăruri mai generale”. În descrierea lui Bacon pot fi identificate metodele deductiveşi,respectiv, cele inductive. RaŃionamentul deductiv derivă concluzii din enunŃuri generaleadmise ca adevărate, în timp ce raŃionamentele inductive pornesc de la cunoaşterea lucrurilorparticulare şi formulează generalizări empirice. Pentru Bacon, ambele metode erauconsiderate căi de descoperire a ordinii adevărate a naturii, prin aplicareaştiinŃifică araŃiunii.”Ele se diferenŃiau clar în ce priveşte analiza raŃiuniişi modul ei de aplicare, dar erau

de acord asupra proiectului, acela de a construi o nouă ştiinŃă, pe baze absolut certe”.14

IntenŃia fundaŃionistă animă cercetarea metodelor de cunoaştere şi în cazul filosofieiraŃionaliste a luiRene Descartes (1596-1650)sau în cel al filosofiei empiriste a luiJohnLocke (1632-1704)sau David Hume (1711-1776). În “ Discours sur la metode”(1637),Descartes era preocupat de întemeierea întregii cunoaşteri pe “idei clareşi distincte”,adevăruri de bază şi principii evidente minŃii umane, care s-o elibereze, totodată, deprejudecăŃi şi idei înşelătoare. În acest sens sînt relevante principiile care se desprind dinanaliza celebrului său raŃionament de fundamentare: ” Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum”:principiul îndoielii metodice; primatul raŃiunii critice ca fundament al certitudinii subiectului

cunoscător şi calea construcŃiei deductive a cunoaşterii întemeiate peevidenŃa raŃiunii. La rîndul lor, empiriştii precumJ.Locke şi D. Hume erau interesaŃi de întemeiarea metodelor empirice, care pornesc de ladatele oferite de experienŃa senzorială şi constituie modele deexperienŃă recurente şi generalizabile sub forma regularităŃilorempirice. Astfel ideea fundamentării metodologice caracterizează celedouă mari epistemologii tradiŃionale –ra Ń ionalismul şi empirismul– ca programe funda Ń ioniste.

În pofida diferenŃelor majore - privind “facultăŃile minŃii” are

sînt considerate surse ale cunoaşterii şi, respectiv, modul în careconcep metodeleştiinŃiei - identificăm în ambele programe, treiprincipii de bază ale fundaŃionismului:

1.exigenŃa întemeierii cunoaşterii;2.concepŃia structurală a sistemului de cunoştinŃe şi a relaŃiei de întemeiere;3.determinarea principiului de certitudine epistemică.În ce priveşte primul aspect, oricît de diferite ar fi abordările “fundamentelor”, prin

fundamentare s-a înŃeles de regulă “actul logic de a readuce un element –real sau cognitiv – lafundamentul său”. În acest sens, fie că fundamentul cunoaşterii a fost căutat în “raŃiune” sau

14 ibid; p. 28

John Locke(1632-1704)



Paul BALAHUR

96

“experienŃă”, fie că sursa întemeieriiştiinŃei a fost identificată în metodele sale – deductivesau inductive, reflecŃia asupra necesităŃii a reprezentat o modalitate inconfundabilă de analiză a posibilităŃilorşi limitelor cunoaşteriiştiinŃifice.

Referitor la natura relaŃiei de întemeiere, putem distinge, mai riguros, trei moduri

diferite de a concepe programele fundaŃioniste:a) ca analiză a structurii sistemului de cunoştinŃe, pentru a determina genul decunoştinŃe ce poate asigura “baza”şi, respectiv, întemeierea modurilor dederivare a cunoştinŃelor clădite pe aceste fundamente (ceea ce am putea numi oconcepŃie structurală);

b) ca analiză a proceselor prin care se dobîndeşte sau se acumulează cunoaştere(ceea ce ar constitui o concepŃie procesuală);

c) ca o modalitate de reconstrucŃie totală a sistemului de cunoştinŃe sau aprocesului obŃinerii lor, pornind de la analiza relaŃiilor de întemeiere (ceea ce s-a

numit “reconstrucŃie logică” a ştiinŃei şi, respectiv,”reconstrucŃie genetică” aproceselor de descoperire).În ce priveşte relaŃia fundamentării cu principiul certitudinii, vom nota că, de obicei,

prin întemeiere i se cere “bazei” cunoaşterii să prezinte anumite “imunităŃi epistemice”,precum: imunitatate faŃă de eroare (infailibilism); imunitatea faŃă de respingere(incorigibilitate); imunitate faŃă de îndoială (indubitabilitate). Asemenea exigenŃe pot firecunoscute în mod exemplar în “ Discursul asupra metodei” al lui Descartes, în care sefomulează clar ideea că “orice cunoaştere demnă de acest nume trebuie să se bazeze pecunoştinŃe al căror adevăr e garantat (infailibile), despre care nu se poate arăta niciodată că

sînt greşite ( incorigibile)şi faŃăde care nu se poate ridica nici o îndoială (indubitabile)”15

Deremarcat că într-o altă lucrare a sa, ”Meditations metaphisiques”, Descartes invocă, pentruasigurarea acestor “imunităŃi epistemice”, garanŃiile divinităŃii, care să susŃină credinŃa înputerile facultăŃii umane a intuiŃiei raŃionale.

Totuşi, programul fundaŃionist care va avea cea mai mare influenŃăîn configurareaştiinŃei moderne a naturii - identificată adesea ”concepŃiei ştiinŃifice” sau “imaginiiştiinŃei” –şi care va marca de asemenea constituireaştiinŃelor sociale - va fi cel empirist (care stă la bazaaşa-numitei “ştiinŃei pozitive”). De aceea, o prezentare succintă a fundamentelor sale,precumşi a criticilor ce i-au fost aduse este necesară, pentru a vedea, mai apoi, cum putem

înŃelege, din perspectiva epistemologiei actuale, problema fundamentelorştiinŃelor sociale.

Din reflecŃia asupra fundamentelorştiinŃei se configurează programul empirist alştiinŃei (considerat adesea ca unul dintre “stîlpii filosofieiştiinŃei”). Prin termenul “empirism”(a cărui etimologie se află în gr.empereia, însemnînd experienŃă) sînt desemnate aceleconcepŃii epistemologice care fixează originea şi fundamentul cunoaşterii în experienŃa

15 W. P. Alston (1993): FundaŃionism , în J. Dancy, E. Sossa, op.cit., I, p. 386

I.3. Programul empirist al fundament ă rii cunoa ş terii ş i “concep Ńiaş tiin Ńific ă asupra lumii”




97

senzorială a lumii. Ca program de fundamentare a cunoaşterii ştiinŃifice, empirismul afirmă că orice cunoaştere derivă direct sau indirect din experienŃă şi, prin urmare, valoareaenunŃurilorştiinŃifice se bazează pe –şi se determină prin - experienŃe şi observaŃii. Ipotezele,teoriileşi legileştiinŃifice sînt construiteşi puse la încercare prin experimentare, manipulare

metodică a experienŃei, graŃie metodelor empirice. Aceste informaŃii extrase din experienŃă, odată ce au fost acumulate în număr suficient, pot deveni o bază consensuală pentrucomunitateaştiinŃifică care stabileşte că evidenŃele factuale vor servi ca bază explicaŃieiştiinŃificeşi, de asemenea, a predicŃiilor derivate din ea.

În încercarea de a oferi o prezentare sistematică a viziunii empiriste aştiinŃei,epistemologii recurg adesea la inventarierea tezelor considerate “fundamentale” (ca tot atîteafundamente ale doctrinei). În acest sens, T.Bentonşi I.Craig reŃin ca fiind caracteristiceurmătoareleşapte doctrine:

1. Ne dobîndim cunoaşterea din experienŃa senzorială a lumiişi din interacŃiunea noastră

cu ea.2. Orice pretenŃie de cunoaştere genuină este testabilă prin experienŃă (observaŃie şiexperiment).

3. Deoarece nu îndeplinesc această condiŃie, pretenŃiile de cunoaştere despre fiinŃe sauentităŃi care nu pot fi observate trebuie să fie excluse.

4. Legile ştiinŃifice sînt afirmaŃii despre modele (patterns) de experienŃă recurente saugenerale;

5. A explica un fenomen în modştiinŃific înseamnă a arăta că el este un exemplu sau o“instanŃă”/un caz/ al unei legiştiinŃifice;acesta este numit adesea modelul explicaŃiei

ştiinŃifice prin “legi de acoperire” (law covering)6. Dacă a explica un fenomen presupune a arăta că el este un exemplu sau un caz ale uneilegi generale, atunci cunoaşterea legii ar trebui să ne facă apŃi de a predicta ocurenŃeleviitoare ale fenomenelor de acel tip. Logica explicaŃiei şi predicŃei este aceeaşi. Acestprincipiu este cunoscut ca teza “simetriei explicaŃiei şi predicŃiei”.

7. Obiectivitatea înştiinŃă se bazează pe o clară separaŃie între judecăŃile factuale(testabile)şi judecăŃile de valoare (subiective).16

Prima teză arată că empirismul respinge teoria (ineistă) a ideilor şi principiilor înnăscute, adevărate în mod absolut, independent de experienŃă şi de normele referitoare la ea;

în schimb susŃine că întreaga noastră cunoaştere – nemijlocită şi mijlocită – provine din datelesimŃurilor, care furnizează sensulşi adevărul propoziŃiilor cognitive;Cea de-a doua teză afirmă că empirismul consideră drept cunoaştere validă doar

enunŃurile care pot fi verificate prin experienŃă, adică prin referire la surse de evidenŃărealesau posibile;

Cea de-a treia teză arată că empirismul reduce experienŃa cunoaşterii la datele oferitede simŃuri şi la ceea ce poate fi controlat doar prin intermediul lor; întrucît concepteleuniversale nu au o corespondenŃăperceptuală, ele sînt considerate f ără referinŃăreală, casimple nume convenŃionale;

16 T. Benton, I. Craig, op. Cit ., p. 14



Paul BALAHUR

98

Cultul ştiinŃei

Refuzul metafizicii

Cea de-a patra teză consideră legile ştiinŃifice ca generalizări empirice; întrucît nuacceptă abstracŃiunea care conduce de la particular la universal, empirismul admite doargeneralizări despre experienŃă, probabile, dar nu adevărate în mod necesar;

Cea de-a cincea teză indică structura explicaŃiei ştiinŃifice: un fapt sau un eveniment

este explicat ca o concluzie a unui raŃionament care are ca premise afirmarea unei legigenerale şi enunŃuri particulare specificînd situaŃia. ”Legea de acoperire”, împreună cucondiŃiile particulare,arată că evenimentul de explicat era de aşteptat.

Cea de-a şasea teză arată legătura dintre explicaŃie şi predicŃie:dacă ştim că uneveniment s-a întîmplat,atunci legea, împreună cu enunŃurile unor circumstanŃe particulare îlexplică. Dacă apariŃia evenimentului nu s-a produs încă, putem folosi cunoaşterea legii pentrua face predicŃia că se va întîmpla atunci cînd “condiŃiile iniŃiale” adecvate vor fi satisf ăcute.

În fine,cea de aşaptea teză arată că empirismul face o delimitare netă între “fapte”,identificate cu “datele obiective” înregistrate de simŃuri, şi “valori”, care î şi au sursa în

credinŃele subiective; în mod corespunzător, se distinge între “judecăŃile factuale”, adică aserŃiunile despre fapte care pot fi verificate empiric,şi “judecăŃile de valoare”, care exprimă credinŃe subiective, pe careştiinŃa ar trebui să le evite.

În completarea acestui tablou al tezelor de bază ale empirismului, am putea adăugaalte trei implicaŃii care sînt, de asemenea, caracteristice:

Considerînd că ştiinŃa se ocupă exclusiv de fapte, iar conceptele universale nu au nicio valoare obiectivă, empirismul contrapuneştiinŃa oricărei viziuni metafizice a lumii, careinvocă o realitate transcendentă experienŃei sensibile,şi refuză credinŃele etice, religioase saupolitice care postulează norme sau valori absolute;

În cadrul viziunii empiriste aştiinŃei sînt subliniate constant limitele cunoaşteriiumane, care este considerată credibilă (plauzibilă), dar incapabilă de a accede la o cunoaştereabsolută a adevărului (deci,relativă şi perfectibilă);

CorespondenŃa etică a viziunii empiriste este, de regulă, o morală utilitaristă, caretinde să recunoască beneficiul urmăririi binelui propriu individului sau maximizarea generală a bunăstării sociale.

Aceste teze de bază ale viziunii empiriste asupraştiinŃei se regăsesc, într-o formă sistematică şi dezvoltată, în programul fundaŃionist al empirismului logic (sau pozitivismuluilogic), un curent filosofic iniŃiat în anii 1920-1930, în cadrul Cercului de la Viena, ai cărui

reprezentanŃi (Otto Neurath, M.Schlick, H.Feigl, R.Carnapş.a) şi-au adus contribuŃia laelaborarea unei doctrine epistemologice extrem de influente în secolul XX, pusă sub semnuldefinirii “concepŃiei ştiinŃifice despre lume”. Între principiile programatice ale empirismuluilogic remarcăm:

1. Considerată forma cea mai evoluată a cunoaşterii omeneşti, ştiinŃa apare ca o culmeşica un model pentru celelalte forme de cunoaştere, a cărorvaloare este judecată prin prisma standardelor sale metodologiceşi logice;

2. Împărtăşind convingerea empiristă că pretenŃiile de cunoaştere a lumii nu pot fi

justificate decît prin experienŃă, ca singura sursă decunoaştere şi instanŃăde validare a ipotezelor cognitive,




99

Principiul verificabilităŃii

Principiul fundamentării

Principiul analizei logicea limbajului

Interpretarea convenŃionalistăa logicii şi matematicii

reprezentanŃii empirismului logic considerau că nu sîntem îndreptăŃiŃi să asertăm existenŃa animic din ceea ce s-ar afla dincolo de orice experienŃăposibilă; întrucît nu există nici orealitate dincolo de experienŃa sensibilă, ar fi lipsit de sens să considerăm drept cunoaştereenunŃurile metafizicii,teologiei raŃionale sau eticii;

3. Considerarea verificării prin metode empirice drept “criteriu de inteligibilitate”, adică principiu de determinare a sensului propoziŃiilor şi avalorii lor de adevăr, implicînd convingerea că, înştiinŃă,cunoaşterea se bazează pe observaŃii particulare

şi se poate extinde prin aserŃiuni generale doar în măsura în care experienŃa le poate confirma;se spune că o propoziŃie are înŃeles cognitiv dacă şi numai dacă ea este, în principiu,verificabilă empiric;

4. Viziunea fundaŃionistă a empirismului logic se exprimă în concepŃia despre structuraipotetico-deductivă a ştiinŃei: ştiinŃa ar consta într-un

corp de enunŃuri dintre care unele sînt cunoscute caadevărate (aşa numitele “enunŃuri de bază”, justificateprin observaŃie), iar altele sîntem îndreptăŃiŃi să le susŃinem dat fiind ceea ce deja cunoaştem, în condiŃiile respectării riguroase a regulilor metodologice de formulareşi verificare a lor;cunoaşterea se înf ăŃişează astfel drept “o structură intelectuală complexă, elaborată în vedereaanticipării reuşite a experienŃelor viitoare”.

5. În concepŃia empirismului logic, fundamentarea ia forma unei reconstrucŃii logice astructurii, conŃinutuluişi bazelor cunoaşterii omeneşti, înspecial a teoriilorştiinŃifice, iar analiza logică se

constituie ca un calcul al valorii de adevăr a limbajuluiştiinŃific; aceasta înseamnă că teoria cunoaşterii are ca sarcini principale “să analizeze înŃelesurile enunŃurilorştiinŃei exclusiv în termeni de observaŃie sau în termenii experienŃeloraccesibile în principiu fiinŃelor umane”şi “să arate cum servesc anumite observaŃii şiexperienŃe la confirmarea unui enunŃdat, în sensul că îl fac să fie în mai mare măsură întemeiat sau rezonabil”17

6. În comparaŃie cu cunoaştereaştiinŃelor empirice, propoziŃiile necesareşi universaleale ştiinŃelor formale sînt considerate a fiadevărate pe temeiul convenŃiilor ce le-au

stabilitşi nu în raport cu cunoaşterea desprerealitate;7. Convingerea că atît prin metodele de cercetare, cîtşi prin structura logică a teoriilor,

ştiinŃele au fundamente comune, iar acestea constituie premisa “unificării ştiinŃei”;8. Conceperea filosofiei, în ipostaza sa de teorie a cunoaşterii, ca analiză logică a

limbajului ştiinŃei, vizînd clarificarea termenilorşi determinarea conŃinutului problemelorştiinŃificeşi asigurînd astfel criterii pentru demarcareaştiinŃei de celelalte forme de cunoaştere(mai ales de cele care apar ca “pseudo-ştiinŃă”).

17 J. Dancy, E. Sossa, op cit ., p. 199



Paul BALAHUR

100

Asemenea teze articulează “programul tare” alviziunii fundaŃioniste a empirismului logicşi ele pot ficonsiderate paradigmatice pentru ambiŃiile mai generale

ale unei epistemologii fundaŃioniste. Dar oricît de autoritară s-a dorit această viziune despre

ştiinŃă, programul său fundaŃionist conŃine o serie de restricŃii inacceptabile, începînd chiar culimitarea experienŃei cunoaşterii la datele sensibileşi contestarea oricărei funcŃii a raŃiuniiconstructive în elaborarea teoriilorştiinŃifice. În acest sens s-a putut afirma că, deşi s-a dorit o“exorcizare a metafizicii”, programul fundaŃionist al empirismului logic conŃine o metafizică implicită, necritică, reducŃionistă şi dogmatică. De altfel, preocuparea pentru identificareafundamnetelorştiinŃei pare să fi fost însoŃită adesea de ceea ce am putea numi o “credinŃă fundamentalistă”, constînd în convingerea că există fundamente “absolute” care ar asiguracalea regală a ştiinŃei către adevăr şi, ca urmare, un fel de monopol al posesiei adevărului. Oasemenea credinŃăa fost numită uneori “scientism”,şi asemănată cu o “teologie raŃională”. De

aceea, criticile la adresa programelor fundaŃioniste clasice trebuie înŃelese şi prin prismaintenŃiei de a amenda tentaŃiile “fundamentalismului maximal”, care constituie, în fond, onegaŃie a caracterului raŃionalşi critic alştiinŃei.

În ciuda prestigiului istoric, obsesia fundaŃionistă este astăzi mai degrabă constestată,din diferite perspective, o dată cu revizuirea critică a imaginii tradiŃionale aştiinŃei. Criticile apar ca atacuri la adresa ”fundaŃionismului”, adică a mişcării defundamentare,şi adesea denunŃă ceea ce ar contitui ”mituri”, ”dogme”, ”superstiŃii”,”ideologii” (ca forme de fundamentalism teoretic). În măsura în care atacă “fundamentele”imaginii tradiŃionale aştiinŃei, criticile apar ca “anti-fundaŃioniste”, dar ele propun, de regulă,explicit sau implicit, alte viziuni asupra fundamentelor,şi astfel sînt,la rîndullor,”fundaŃioniste”. O mişcare propriu-zis anti-fundaŃionistă ar fi una care ar renunŃa la a maicăuta fundamente;dar în acest caz, cum s-ar mai putea legitimaştiinŃa?

Pentru ilustrare ne vom referi succint la cîteva dintre concepŃiile care au formulatcritici importante la adresa fundaŃionalismului tradiŃional (mai ales al “ştiinŃei empirice”).

În lucrările lui Karl Popper ( Logica cercet ării,1935,1959; Conjectures and refutations,) întîlnim argumente importante cu privire la critica “mitului inducŃiei” şi a“imaginii infailibile aştiinŃei”. K.Popper întreprinde o critică a programului fundaŃionist alştiinŃei inductive în legătură cu “justificarea rezultatelorştiinŃifice”. Principiul

raŃionamentului inductiv, prin care se obŃin generalizările empirice, constă în a considera caadevărată o aserŃiune sau o teorie care, în toate cazurile observate adecvat, se confirmă. Acest

I.4.Critica programelor funda Ńioniste clasice

Principiul unităŃii ştiinŃei

I.4.1. Karl Popper: critica “mitului induc Ń iei” ş i a “imaginii infailibile a ş tiin Ń ei”




101

principiu este atît de important pentruştiinŃa empirică încît, remarcă Popper, există o opiniecvasi-generală că “ştiinŃa se deosebeşte de pseudo-ştiinŃă–sau de metafizică – prin metoda sa empirică, care esteesenŃial inductivă, pornind de la observaŃie şi experiment”.

Dar Popper se arată sceptic cu privire la validitateainferenŃei inductive: ”inducŃia, adică inferenŃa bazată penumeroase observaŃii, este un mit”.18 Oricît de multeconfirmări ar primi o aserŃiune generală bazată peobservaŃii particulare, ea nu poate fi considerată niciodată adevărată, întrucît se poate găsi oricînd un caz care s-oinfirme. De exemplu, enunŃul “Toate lebedele sînt albe” vafi respins ca fiind fals dacă se va găsi un caz al unei lebedenegre. Din asimetria care există între confirmare (proof)şi

infirmare (disproof), Popper conchide că în timp ce nici oteorie empirică universală nu poate fi confirmată întrucît nu vom cunoaşte niciodată totalitateafenomenelor, faptul că ea poate fi refutată doar printr-un singur contra-exemplu reprezintă cuadevărat un progres în cunoaştere.

De aceea, Popper consideră că o condiŃie a teoriilorştiinŃifice trebuie să fie tocmaicapacitatea lor de a putea fi dovedite false, ceea ce el numeşte criteriul falsificabilit ăŃ ii;enunŃurile care nu îndeplinesc această condiŃie, adică nu pot fi supuse riscului falsificării, sîntconsiderate a nu avea valoareştiinŃifică. Popper consideră că oamenii deştiinŃătrebuie să caute în mod deliberat teorii falsificabile prin contra-exempleşi să încerce să le falsifice, iar

cele ce supravieŃuiesc testării să fie acceptate ca ipoteze provizoriişi considerate a ficoroborate sau mai apropiate de adevăr decît cele care au fost falsificate.Astfel,ştiinŃa este concepută ca un sistem de “ipotezeşi infirmări” (conjectures and

refutations). Prin această viziune asupraştiinŃei, epistemologia propusă de Popper, denumită “ra Ń ionalism critic”,se opune tezei principale a fundaŃionismului, care prezintă ştiinŃa ca ocunoaştere sigură şi infailibilă. Dimpotrivă, pentru Popper,ştiinŃa este failibilă, supusă erorii,deschisă revizuirii, niciodată încheiată.”Vechiul ideal ştiinŃific, ştiinŃa absolut asigurată (episteme) –scrie Popper – s-a dovedit a fi un idol.

CerinŃa obiectivităŃii ştiinŃifice face inevitabil ca orice enunŃ să rămînă, pentru

totdeauna, provizoriu. El poate fi coroborat, dar orice coroborare este o raportare la alteenunŃuri, care sîntşi ele provizorii”.19 În mod semnificativ, metafora construcŃiei ştiinŃei numai este, în viziunea lui Popper, aceea a înălŃării unei clădiri pe fundamente sigure, ca în îmaginea tradiŃională, ci aceea a unei construcŃii pe un teren mişcător: ”Baza empirică aştiinŃei obiective nu mai este, astfel, ceva “absolut” în sine.ŞtiinŃa nu se construieşte pe otemelie de granit. Edificiul îndrăzneŃal teoriilor ei se ridică, ca să spunem aşa, pe un terenmlăştinos. Ea poate fi comparată cu o construcŃie ai cărei stîlpi de susŃinere sînt înfipŃi într-omlaştină şi nu se sprijină pe vreo temelie naturală sau “dată”; iar dacă încetăm să batem stîlpiimai adînc, nu este pentru că am atins un strat rezistent. Purşi simplu ne oprim atunci cînd

18 Karl R. Popper (1981): Logica cercetării , Editura ŞtiinŃifică şi enciclopedică, p. 78, 83, 26819 idem, p. 268



Paul BALAHUR

102

credem că stîlpii sînt destul de solizi pentru a susŃine, cel puŃin un timp, construcŃia”.20 Astfel, denunŃ înd “mitul inducŃiei”, Popper propuneşi o revizuire a imaginii convenŃionale a“ştiinŃei infailibile” în virtutea siguranŃei fundamentelor sale. Totuşi, atacînd programulfundaŃionist inductivist, Popper nu renunŃă la ideea fundamentării ştiinŃei, iar principiul

falsificabilităŃii este prezentat el însuşi ca ca fundament al “creşterii cunoaşterii ştiinŃifice”,din perspectiva uneiştiinŃe întemeiate pe “raŃionalitatea critică”.

În lucrările epistemologului americanW. V. O Quine, critica empirismului ia, deasemenea, forma denunŃării unor “dogme”. Cele două dogme la care se referă în “Twodogmas of empiricism” (1951) sînt: 1.distincŃia empirismului logic dintre propoziŃiile

analitice, care sînt adevărate în virtutea înŃelesului lor,şi propoziŃiile sintetice,al căror adevărar fi întemeiat pe “fapte” ; 2. presupoziŃia empirismului tradiŃional că “orice propoziŃie cusens trebuie să fie traductibilă într-o propoziŃie despre experienŃa imediată (ceea ce Quinenumeşte “reducŃionism radical”).21 Respingînd aceste dogme,Quine a formulat teza că în oriceştiinŃăempirică nu este posibil a verifica sau falsifica o aserŃiune izolată, căci pentru a osupune testului experienŃei este necesară presupunerea adevărului altor diferite enunŃuri. Deexemplu, o aserŃiune ce enunŃă un fapt observat prin intermediul telescopului presupuneadevărul legilor opticii.ŞtiinŃa, consideră Quine, este o “Ńesătură de credinŃe”, iar o legegenerală nu e niciodată confruntată cu faptele, ci cu o aserŃiune despre fapte, iar o aserŃiune

poate enunŃa un singur fapt numai dacă este deja asumat adevărul altor aserŃiuni. Quinefoloseşte şi el metafora construcŃiei pentru a descrie cunoaşterea umană, dar pentru a arăta că relaŃia cu experienŃa nu este nici nemediată şi nici atît de decisivă pe cît postula empirismul,el compară “întregul cunoaşterii” cu o “construcŃie f ăcută de om care vine în contact cuexperienŃa numai de-a lungul marginilor sale”. Ca atare, oamenii nu-şi revizuiesc imediatopiniile “în lumina experienŃei”, ci au –cum afirmă Quine – “o mare posibilitate de alegere”şi, deci, de interpretare a “faptelor” în lumina teoriilor acceptate (ceea ce se va numi “tezasupradeterminării faptelor din partea teoriilor”). Quine denunŃă atît inductivismul cîtşifalsificaŃionismul că încearcă să justifice discursurileştiinŃifice postulînd că există “enunŃurile

de bază” referitoare la fapte care nu cer alte justificări; în acest mod, doctrinele respective încearcă să evite regresul la infinit, al justificării justificărilor etc.; dar, astfel se arată dreptforme de fundaŃionism care î şi fixează principiul de certitudine în enunŃurile ce ar derivadirect din experienŃă. Or,modul în care aceste enunŃuri aşa-zis “fundamentale” derivă dinexperienŃăeste, după Quine, problematic, deoarece observaŃia însăşi constituie un act cognitivcomplex, bazat pe înŃelegere reflexivă, credinŃe şi interpretări care formează “Ńesătura”cunoaşterii; prin urmare, observaŃia nu poate fi un criteriu fundamental. În schimb, insistîndasupra caracterului de “întreg” (holism) al “Ńesăturii de credinŃe”, Quine relevă importanŃacriteriului coerenŃei, ca principiu de relaŃionare a cunoştinŃelor, precumşi al raportului dintre

20 Karl R. Popper: Logica cercetării,Editura ŞtiinŃifivcă, 1981,21 W. V. O. Quine (1953): From a logical point of view , Harvard University Press, p. 20-23

I.4.2. W. V. O. Quine ş i critica “dogmelor empirismului”




103

fapteşi explicaŃii. După principiul coerenŃei, enunŃurile pot fi justificate prin apartenenŃa lor laun sistem construit pe baza aceluiaşi procedeu. În cazulştiinŃei, sistemul este constituit dintotalitatea credinŃelor ştiinŃifice ale unui om deştiinŃă sau ale comunităŃii ştiinŃifice.Respingînd “dogmele empirismului”, Quine propune el însuşi, prin criteriul coerenŃei

enunŃurilor în “Ńesătura de credinŃe” aştiinŃei, un alt principiu al fundamentării.

Critica presupoziŃiilor fundaŃioniste ale empirismului dobîndeşte şi la filosofulamericanWilfrid Sellars caracterul denunŃării unui “mit” – ceea ce el numeşte “mituldatului”(the Myth of the Given). Sellars numeşte astfel credinŃa –iluzorie după el – că fapteleşi lucrurile sînt date conştiinŃei într-un mod pre-conceptualşi că opiniile pot fi întemeiate peaceastă bază. După Sellars, ”a avea capacitatea de a observa un lucru” înseamnă “a avea dejaconceptul acelui tip de lucru”. ”Datele” nu pot fi fundament al cunoaşterii de vreme ce ele sîntpercepute întotdeauna din perspectiva unor exigenŃe ale fundamentării epistemice: ”Ideeafundamentală este că atunci cînd caracterizăm un fenomen sau o stare ca o cunoaştere noi nudăm o descriere empirică a acelui fenomen sau a acelei stări; noi îl/o plasăm în spaŃiul logic altemeiurilor, al întemeieriişi al capacităŃii de a întemeia ceea ce spunem”.22

Analiza pe careTh. Kuhn o propune în celebra sa lucrareThe Structure of Scietific Revolutions(Structura revoluŃiilor ştinŃifice) (1962)23 conŃine de asemenea elementele uneicritici sistematice la adresa fundaŃionismului clasic. Kuhn combină analiza filosofică a ştiinŃeicu o perspectivă istorică şi propune o teorie a dezvoltării ştiinŃei care se delimitează deimaginea tradiŃională a progresuluiştiinŃific ca un proces de acumulare graduală a cunoaşteriiobiective despre lumea fizică; după Kuhn, dezvoltareaştiinŃei s-ar realiza printr-o serie deepisoade de “ştiinŃănormală” care alternează cu episoade de “revoluŃie ştiinŃifică”. Fiecareepisod de“ ştiin Ńănormală” este caracterizat de o “ paradigmă”, care constă într-un ansamblude “angajamente teoretice, metodologice, conceptualeşi instrumentale”, împărtăşite demembrii unei comunităŃi ştiiinŃifice. Conceptul de “ paradigmă ştiin Ń ifică sau “matricedisciplinar ă” este un concept cheie în teoria lui Kuhn:”paradigma” (în gr.” paradeigma” înseamnă model, exemplu) oferă modelul de probleme “normale” ale cercetării, stabileştemetodele de rezolvareşi asigură standardele evaluării rezultatelorştiinŃifice. Mai mult,paradigmele sînt “moduri de a vedea lumea”, astfel încît datele supuse observaŃiei şiexperimentului sînt de fapt predeterminate de viziunea paradigmatică. Prin urmare, experienŃanu mai poate fi criteriu de verificare sau de falsificare, ea fiind întotdeauna deja interpretată prin prisma paradigmei. Kuhn susŃine că atunci cînd în procesul de dezvoltare cumulativă a

22 W.Sellars(1963):”Sciene ,Perception and Reality”,Routledge, London,16923 Thomas S. Kuhn (1976): Structura revoluŃiilor ştiinŃifice , Editura ŞtinŃifică, Bucureşti

I.4.3 W. Sellars ş i critica “mitului datului ”

I.4.4. Th. Kuhn ş i critica istorist ă a epistemologiei funda Ń ioniste



Paul BALAHUR

104

”ştiinŃei normale” apar probleme majore (numite “anomalii”) care nu pot fi rezolvate pe bazaparadigmei, se instituie o stare de “criză” căreia nu i se poate pune capăt decît prin înlocuireaparadigmei existente cu o alta, capabilă de a rezolva “anomaliile”; schimbarea paradigmeiconstituie esenŃa unei “revolu Ń ii ştiin Ń ifice”. După Kuhn, o dată cu schimbarea paradigmelor

se schimbă şi modurile de problematizareşi soluŃionare, standardele evaluării ştiinŃifice şichiarşi semnificaŃiile limbajuluiştiinŃific. Prin prisma unei noi paradigme, oamenii deştiinŃă văd lumea într-un mod diferit, caşi cum ar deveni locuitorii unei “alte lumi”. De aceea, relaŃiadintre două paradigme rivale este una de “incomensurabilitate”, ceea ce înseamnă că nu există standarde comune cu care ele să poată fi evaluate comparativ. În acest caz însă, însăşi ideeaunei dezvoltări raŃionale aştiinŃei – susŃinută, de pildă, în “ Logica cercet ării” a lui Popper –este pusă sub semnul întrebării. În locul unei perspective “logiciste”, pe care o amendează explicit, Kuhn accentuează importanŃa factorilor istorici, sociologicişi chiar psihologici îndezvoltareaştiinŃei, delimitîndu-se astfel de viziunea standard (standard view) a ştiinŃei

empirice, printr-o concepŃie care este considerată “ postempirist ă”. Teoria sa, extrem deinfluentă în epistemologia celei de a doua jumătăŃi a secolului XX, a stimulat reevaluareamultor puncte tari ale programului fundaŃionist, determinînd critica lor ca tot atîtea “mituri”ale ştiinŃei, precum “mitul empirist”,”mitul logicist”,”mitul metodei”, ba chiarşi “mitulştiinŃei”.

Abordările anti-fundaŃioniste vizează aşa-numitele “mituri aleştiinŃei”, adică o seriede credinŃe care mistifică natura ştiinŃei. ”Mitul empirist”, bazat pe încrederea în valoareafundaŃională a experienŃei, a fost clătinat o dată cu afirmarea a două teze complementare cuprivire la relaŃia dintre fapteşi teorii: 1.teza supradeterminării faptelor din partea teoriilor,conform căreia “enunŃurile de bază” care verifică sau falsifică o teorie au un înŃelessupradeterminat de la alte teorii acceptate, care joacă rolul “cunoaşterii de fond”;şi 2.tezasubdeterminării teoriilor de către fapte, potrivit căreia aserŃiunile ce descriu fapte observatepot fi derivate, drept consecinŃe logice, din mai multe teorii. “ Mitul logicist ” a fost identificat în asimilarea inacceptabilă a raŃionalităŃii cu “logicitatea” într-o viziune anistorică a

raŃionalităŃii, denunŃată de filosofia istoristă a ştiinŃei (ca, de exemplu, în lucrările luiSt.Toulmin). “ Mitul metodei ştiin Ń ifice” a fost denunŃat de Paul Feyerabend într-o carteprovocatoare intitulată “ Împotriva metodei. Schi Ńă a unei teorii anarhiste acunoa şterii”(1975). Teza principală a cărŃii este aceea că nu există o descriere unică a metodeiştiinŃifice, care să fie suficient de cuprinzătoare şi de generală pentru a îngloba ansamblulmetodelorşi abordărilor utilizate de oamenii deştiinŃă. Feyerabend a criticat ideea uneimetodologii normative pe temeiul că numeroase cazuri din istoriaştiinŃei arată că dezvoltareacunoaşterii s-a realizat mai degrabă încălcînd regulile stabilite, ar întreŃinerea unui “mit almetodeiştiinŃifice” n-ar face decît să încetinească sau chiar să frîneze progresulştiinŃific.

După Feyerabend,întrucît toate metodele î şi au limitele lor, rămîne valabilă o singură regulă:” Anything goes”(merge orice). Ceea ce, de fapt, nu desfiinŃează relevanŃa criteriilor

I.4.5. Critica post-empirist ă a “miturilor” funda Ń ioniste




105

metodologice pentru luarea deciziilor în practicaştiinŃifică, ci, mai curînd, reclamă necesitateaunei abordări creative a metodelorştiinŃei.

Epistemologia istoristă sau “noua filosofie aştiinŃei”, cum s-a numit orientareareprezentată de Th. Kuhn, St Toulmin sau P. Feyerabend, s-a preocupat mai ales de tema“dezvolt ării ştiin Ń ei” (sau “cre şterii cunoa şterii”,cum spunea Popper)şi, din această perspectivă, a amendat caracterul static/structural al tradiŃiile fundaŃioniste în epistemologie.Într-adevăr, schema simplă a fundamentării ştiinŃei (bază-suprastrctură) elimină o serie întreagă de factori care se dovedesc a fi constituienŃi ai dezvoltării ştiinŃei, precum factoriistorici, sociali, culturali, psihologici etc. Pentru pozitivismul logic, de exemplu, asemeneafactori erau consideraŃi exterioriştiinŃei, f ără relevanŃăpentru re-construcŃia sa logică; deşi serecunoştea că ei pot juca un rol în generarea ipotezelorşi crearea noilor teorii (aşa-numitul”context al descoperirii”),erau socotiŃi irelevanŃi pentru “contextul justificării”, care asigura“fundamentarea” evaluării logice a produselorştiinŃei. Ruptura celor două contexte reflecta înmod clar limitarea căutării “fundamentelor”ştiinŃei doar la planul normelor intrinseci alelogicii cercetării, eludînd însă caracterul de practică socială al ştiinŃei şi implicaŃiile înŃelegeriisale din această perspectivă. În acest sens, integrarea aşa-numiŃilor factori “extrinseci” înanaliza ştiinŃei, ca urmare a cercetărilor iniŃiate de “cotitura istoristă” în epistemologie, adeterminatşi o reevaluare a problemei “fundamentelor”.

Pentru unii comentatori, noua epistemologie (asociată cu “cotitura istoristă”) este, înesenŃă, anti-fundaŃionistă, denunŃ înd chiar “mitul” fundament ării ştiin Ń ei. Spre o asemeneaidee pare să conducă teoria “anarhică” a cunoaşterii formulată de P. Feyerabend sau viziunealui Richard Rorty despre “moartea epistemologiei”. Totuşi, Kuhn acontinuat să vorbească despre fundamentele paradigmeişi le-a definit caangajamente ontologice, epistemologice, metodologiceşi instrumentale.Cercetarea sa a insistat, de asemenea, asupra condiŃiilor/“bazelor”/ sociologice, istorice, culturale sau psihilogice aleştiinŃei. Ca atare, sferacercetării fundamentelor s-a lărgit. Ele nu mai sînt privite însă ca elementecare asigură certitudineaşi infailibilitatea cunoaşterii ştiinŃifice, ci cadimensiuni constituitve ale practiciiştinŃifice, concepută nu numai capratică epistemică (sau cognitivă), cişi ca una socială, istorică şi culturală.

Unul dintre înŃelesurile/recuperabile/ale noŃiunii de “fundament” ar fi acela depresupoziŃie (sau asumpŃie) implicată în modul de a faceştiinŃăsau, cum ar spune Kuhn, înangajamentele paradigmeiştiinŃifice. Deoarece paradigmele sînt, în esenŃă, moduri deproblematizare, am putea discuta despre fundamenteleştiinŃei ca presupozi Ń ii ale modurilor de problematizare. În acest sens,putem distinge mai multe tipuri de fundamente aleştiinŃei(sau presupoziŃii ale modurilor de problematizare):

I.5. Fundamente ale ş tiin Ńelor sociale .

P. Feyerabend



Paul BALAHUR

106

– referitoare la modul în care arată “lumea” sau domeniul derealitate care constituie obiectul cercetării ştiinŃifice. În teoriileştiinŃifice sînt implicate întotdeauna anumite presupoziŃii asupra

naturiişi devenirii realităŃii studiate. De exemplu, înştiinŃele sociale, fundamentele ontologice

se vor referi la presupoziŃiile despre natura lumii sociale studiate;– referitoare la posibnilităŃile şi limitele cunoaşterii realităŃiicercetate; în cazulştiinŃelor sociale, presupoziŃii cu privire lamodul în care este sau trebuie să fie ştiinŃa capabilă să

cerceteze lumea socială.– referitoare la căile (methodos) cunoaşterii, adică metodeleşitehnicile prin care poate fi cercetată ştiinŃific lumea socială.

– referitoare la presupoziŃiileteoriilor, concepŃiilor sau

doctrinelor care descriu, explică sau interpretează lumea cercetată;– referitoare la modul în care sînt implicate valorile încunoaşterea ştiinŃifică şi felul în care relaŃionează cu faptele,

normeleşi interpretările ştiinŃei;– referitoare la implicaŃiile ştiinŃei ca practică socială şicognitivă,integrată în contextul acŃiunilor prin care oamenii seraportează atît la lumea naturii, cîtşi la lumea socială;– determinate de condiŃia socială a ştiinŃei, ca activitaterealizată în “comunităŃi disciplinare” şi integrată în viaŃa

politică, economică şi socială a comunităŃilor umane;– constituite de presupoziŃii asupra naturii umane implicate în concepŃiile ştiinŃifice şi care influenŃează atît modul decercetare cîtşi obiectivele sau funcŃiile ştiinŃelor sociale;

– referitoare la determinările culturale ale practiciiştiinŃifice (de eximagineaştiinŃei ca tradiŃie culturală), cît şi la modul în care, prinştinŃele lor sociale, diferitele culturi se înŃelg pe sine (de ex.ştiinŃele

sociale sîntreflec Ń ii de sine ale societ ăŃ ii moderne).– constituite din determinările istorice ale cunoaşterii

ştiinŃifice, asupra cărora a atras atenŃia mai alesepistemologia istoristă; în acest sens, o dezbatere de actualitate este aceea despre “ştiinŃamodernă” şi “ştiinŃa postmodernă”.

În cele ce urmează, referindu-ne la fundamente aleştiinŃelor sociale, vom avea învedere această tipologie descriptivă. Prin analiza lor vom încerca să înŃelegem natura,structuraşi dinamicaştiinŃelor sociale.

1. Fundamente ontologice

2. Fundamente epistemologice

3. Fudamente metodologice

4. Fundamente conceptuale sau teoretice

5. Fundamente axiologice

6. Fundamente praxiologice

7. Fundamente sociologice

8. Fundamente antropologice

9. Fundamente culturale

10. Fundamente istorice




107

În definireaştiinŃelor sociale caştiinŃe care au ca obiect de studiu lumea socială

identificăm două determinări (sau, mai exact, o dublă determinare): prin obiectul de studiu şi,respectiv, prinnatura proprie cunoa şterii ştiin Ń ifice. Prima determinare, referitoare la naturarealităŃii studiate, este unaontologică; cealaltă, referitoare la condiŃia epistemică a ştiinŃelorsociale, este unaepistemologică . Aşa cum s-a remarcat, orice afirmaŃie care aparŃine ştiinŃeisociale conŃine, explicit sau implicit, presupoziŃii referitoare atît la natura realităŃii studiate, cîtla naturaştiinŃei care o studiază. În acest sens, vom spune că enunŃurile ştiinŃelor sociale au,deopotrivă, fundamente ontologice şi epistemologice.

De fapt, între cele două determinări există o strînsă conexiune, căci, aşa cum observa încă Descartes, ceea ce este acceptat ca existent depinde de cîtă încredere avem în cunoaşterea

sa. Am putea reformula această idee vorbind desprecuplajul ontologic-epistemologicîncunoaştere. În ştiinŃele sociale, una dintre cele mai importante probleme ontologico-epistemologice este aceea dacă, de exemplu, sociologii sau antropologii sînt îndreptăŃiŃi să serefere la structuri sau procese sociale care există independent de înŃelesurile simbolice sauculturale care le sînt atribuite de către actorii sociali. Dacă, aşa cum susŃin unii epistemologi,cercetătorii trebuie să se străduie să înŃeleagă lumea aşa cum o înŃeleg subiecŃii investigaŃieilor, atunci ei î şi asumă teza că realitatea e într-un fel predeterminată de cunoaşterea sa ori că reprezentările ontologiei sociale sînt derivate din epistemologia socială.Unele doctrineontologice mai radicale, precum “relativismul conceptual” (Peter Winch) sau mai moderate,

ca “interac Ń ionalismul simbolic” sau “constructivismului social”, la care ne vom referi peparcurs, susŃin explicit această teză. Dimpotrivă, o teză opusă este asumată de acele concepŃiicare susŃin că fundamentul cunoaşterii se află în realitatea ce constituie “obiectul” saureferinŃa sa, astfel încît epistemologia urmează întotdeauna ontologia; din această perspectivă,numită “realism epistemologic”, ştiinŃele sociale sîntştiinŃe în măsura în care “oglindesc” cufidelitate lumea socială, cu toate componentele sale obiective, indiferent de credinŃele saureprezentările despre ea ale actorilor sociali. Disputa dintre cele două poziŃii face parte dindezbaterea asupra condiŃiei epistemice aştiinŃelor socialeşi am menŃionat-o pentru a subliniacă nu putem vorbi despre fundamentele epistemologice ale uneiştiinŃe f ără a ne referi la

cuplajul lor cu fundamentele ontologice.

II. FUNDAMENTE EPISTEMOLOGICE ALEŞTIINł ELOR SOCIALE

II.1. Condi Ńia epistemic ă a ş tiin Ńelor sociale.



Paul BALAHUR

108

Dacă totuşi începem prezentarea fundamentelorştiinŃelor sociale cu celeepistemologice este pentru că, în constituirea lor, reflecŃia asupra condiŃiei lor epistemice paresă fi avut un fel de prioritate istorică. Mai exact, problema care s-a pus începînd cu secolul alXIX-lea, atunci cînd aparştiinŃele sociale, a fost, în primul rînd, aceea cu privire la statutul lor

de ştiinŃe. Şi astăzi, pentru mulŃi autori, întrebările fundamentale ale epistemologieiştiinŃelorsociale sînt: În ce constă natura lor deştiinŃe? De ce le considerăm ştiinŃe? Ce fel deştiinŃesînt ? Prin asemenea întrebări s-ar părea că este repusă în discuŃie legitimitatea denumirii de“ştiinŃă” dată ştiinŃelor sociale. Această situaŃie nu e una neobişnuită pentruştiinŃele sociale,de vreme ce, încă de la apariŃia lor, ele au trebuit să se legitimeze ca “ştiinŃe”, iar această necesitate le-a însoŃit în întreaga lor dezvoltare. Partea bună a acestei situaŃii constă în faptulcă reflecŃia asupra condiŃiei lor epistemice reprezintă o constantă a istoriei lor de mai bine dedouă secole şi, mai mult chiar, că ea a îndeplinit o func Ń ie constitutivă şi, deopotrivă,regulativă în evoluŃia lor. Partea rea se află poate în suspiciunea cu care sînt întîmpinate

uneori pretenŃiile lor de a oferi cunoştinŃe ştiinŃifice, suspiciuni întreŃinute şi de uniiepistemologi, care se îndoiesc că disciplinele sociale ar fi propriu-zis “ştiinŃe”, considerîndu-le mai curînd “ştiinŃe soft” (soft sciences) sau “epistemoide” (epistemoids), adică”semi-ştiinŃe”, şi preferînd să le denumească “discipline sociale”.

Această situaŃie poate fi înŃeleasă mai bine de îndată ce observăm că întrebărileprivitoare la “ştiinŃificitatea”ştiinŃelor sociale presupun un concept de “ştiinŃă” căruia ele ar fitrebuit (sau ar trebui) să le corespundă. Acest concept provine din reflecŃia asupraştiinŃelornaturii care, în secolul al XIX-lea, atunci cînd s-a pus problema ridicării la rang deştiinŃăacunoaşterii sociale, reprezentau singurul model deştiinŃă, cu care, vrînd-nevrînd, trebuiau

comparate noile candidate.Şi astăzi, cum vom vedea, există mulŃi autori care consideră că ştiinŃa naturii este singurul model deştiinŃăadevărată iar ştiinŃele sociale trebuie judecatedupă standardele lor. Dar lor li se opun alŃii, mai numeroşi, care apreciază că ştiinŃele socialetrebuie considerate în specificitateaşi autonomia lor, iar epistemologiaştiinŃelor socialetrebuie diferenŃiată de epistemologiaştiinŃelor naturii. Cu toate acestea, chiar afirmareapoziŃiei “autonomiste” presupune, în subsidiar, referirea la comparaŃia cu ştiinŃele naturii, devreme ce problema fundamentală (de legitimare) a disciplinei relativ recente numită “epistemologia ştiin Ń elor sociale” este formulată în acest fel:”Necesită ştiinŃele sociale otratare aparte sau le putem aplica direct rezultatele epistemologiei generale, formulate de

obicei în epoca modernă din perspectivaştiinŃelor naturii?”24

În secolul al XIX-lea, comparaŃia cu ştiinŃele naturii era justificată: ştiinŃa modernă anaturii se impusese, după mai bine de două secole de existenŃă, prin realizări incontestabile încunoaşterea lumii fizice, iar modelul său de explicare a faptelor prin descoperirea legilornaturii şi formularea de predicŃii care să facă posibil controlul efectelor lor constituiaparadigma “revoluŃiei ştiinŃifice”. În mare măsură, succesele sale erau puse pe seama“metodeiştiinŃifice”, adică a procedurilor de obŃinere a unei cunoaşteri întemeiate, pe de oparte prin determinarea riguroasă a evidenŃei empirice, iar pe de alta, prin elaborareaprincipiilor raŃionale -inductiveşi deductive – care asigurau formularea legilorşi derivarea

24 Fred D’Agostino (1993): Epistemologia ştiinŃelor sociale , în J. Dancy, E. Sossa, op.cit ., p. 299




109

logică, din implicaŃiile lor, a enunŃurilor predictive. Astfel, metoda întruchipa imaginea“raŃionalităŃii ştiinŃifice”.25 Mai mult, conform unei devize caracteristice mentalităŃii moderne,ştiinŃele naturii dovediseră că “a cunoaşte” (savoir ) înseamnă “a putea” ( pouvoir),iarcunoaşterea ştiinŃifică ilustra cel mai bine puterea pe care o pot dobîndi oamenii asupra

naturii, mai ales atunci cînd, prin identificarea legilor, “a vedea” (voir ) devine premisa lui“prevoir ”(a prevedea). Toate aceste aspecte, dezvoltate în sferaştiinŃei naturii, dar identificatecu posibilităŃile ştiinŃei purşi simplu, au promovat conceptul său (dublat desigur de imagineasa socială) ca model sau ideal al cunoaşterii umane. Sub autoritatea acestui concept a fostplasată naşterea (sau “inventarea”)ştiinŃelor sociale moderne, considerînd firesc ca atuncicînd apar noi candidate la statutul deştiinŃăele să fie evaluate după modelulşi standardelemetodologice socotite a fi asigurat valabilitatea cunoaşterii înştiinŃele naturii.

Această situaŃie carcaterizează primele epistemologii aleştiinŃelor sociale, precum celecuprinse în concepŃia ştiinŃei sociale “pozitive” a lui Auguste Comte, a “logiciiştiinŃelor

morale” a lui John Stuart Mill sau a “regulilor metodei sociologice” a lui Emile Durkheim. Înasemenea concepŃii, condiŃia epistemică a ştiinŃelor sociale este gîndită, în mod explicit, prinanalogie cu cea aştiinŃelor naturii. ComparaŃia implica ideea că metoda ştiinŃelor naturiitrebuie să fie modelul metodologic alştiinŃelor sociale. Argumentul identităŃii metodelor erasusŃinut, de regulă, prin cel al unităŃii ştiinŃelor.

PoziŃia epistemologică în care se afirmă unitatea metodologică a ştiinŃei este numită monism metodologic; ea susŃine că metoda ştiinŃifică este una (mono) şi aceeaşi în toateştiinŃele. Dar, întrucît acest tip de monism metodologic era bazat pe ideea că ştiinŃele socialetrebuie, în vreun fel, să preia sau să imite metodeleştiinŃelor naturii, o asemenea concepŃie a

fost numită naturalism epistemologic. De remarcat că naturalismul epistemologic implică şi opresupoziŃie ontologică specifică, şi anume aceea că lumea socială este o parte a lumiinaturale, de care nu s-ar distinge prin caracteristici ontice esenŃial diferite; am putea numiaceastă poziŃie monism ontologic(implicat în presupoziŃiile monismului metodologic). Învirtutea cuplajului ontologic-epistemologic, adversarii naturalismului epistemologic vor ataca,de regulă, atît teza monismului ontologic, cîtşi pe cea a monismului metodologic.

PoziŃia epistemologică opusă naturalismului înştiinŃele sociale poate fi numită anti-naturalism. ConcepŃiile anti-naturaliste resping teza tare a naturalismului conform căreiacondiŃia epistemică a ştiinŃelor sociale trebuie să fie modelată după cea a ştiinŃelor naturii.

Deoarece în acest fel se susŃine autonomiaştiinŃelor sociale, pe temeiul specificităŃii lorepistemice, o asemenea poziŃie poate fi numită autonomism epistemologic. Criticanaturalismului a fost îndreptată, cel mai adesea, împotriva tezei unităŃii metodologice; caatare,anti-naturalismul este asociat cu o poziŃie opusă monismului metodologic, numită dualism metodologic,care afirmă, în esenŃă, distincŃia categorică între metodeleştiinŃelorsocialeşi cele aleştiinŃelor naturii. Cea mai cunoscută (dar nu singura) delimitare de acest geneste cea dintre “explicaŃie” şi “înŃelegere”, conform căreia “metoda”ştiinŃelor naturii arconsta în explicarea cauzală a fenomenelor cercetate, în timp ce “metoda”ştiinŃelor sociale arconsta în înŃelegerea semnificaŃiilor pe care oamenii le atribuie faptelorşi evenimentelor din

25 P. Newton-Smith (1993): RaŃionalitatea ştiinŃei , Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, p. 10



Paul BALAHUR

110

lumea lor socială. Din nou trebuie să remarcăm că antinaturalismul epistemologic implică şi opresupoziŃie ontologică specifică, de asta dată considerarea lumii sociale ca avînd trăsăturiontice esenŃial diferite de cele ale lumii naturii (dualism ontologic) şi justificarea, pe această bază, a diferenŃei epistemologice dintre cele două tipuri deştiinŃe (dualism epistemologic).

Disputa dintre naturalismşi antinaturalism a fost iniŃiată în secolul XIX, o dată cuapariŃia ştiinŃelor sociale,şi continuă, în diferite forme,şi în prezent. Ea este esenŃială pentru înŃelegerea condiŃiei epistemice aştiinŃelor sociale. Uneori, ea este redusă la controversametodologică – monism sau dualism – dar considerăm că fundamentele epistemologice aleunei ştiinŃe nu pot fi reduse la cele metodologice (pe care le includ). De aceea, ne vom axadiscuŃia asupra condiŃiei epistemice aştiinŃelor sociale pe controversa dintre naturalismşianti-naturalismşi implicaŃiile sale asupra întelegerii actuale a fundamentelor epistemologiceale ştiinŃelor sociale.

Naturalismul epistemologic este poziŃia care susŃine că disciplinele sociale nu pot fiştiinŃe decît în sensul în care sîntştiinŃele naturii. Prin urmare,ştiinŃele naturii sînt considerateparadigmă (model) aştiinŃei, iar ştiinŃele sociale sînt raportate la situaŃia lor ca la un idealnormativ. Uneori, argumentul invocat este cel al unităŃii ştiinŃei, dar unitateaştiinŃei epresupusă a fi clădită după tiparulştiinŃelor naturii. Un argument asociat este cel al unităŃiimetodologice, dar, din nou, metoda considerată ca standard este cea aştiinŃelor naturii, care

este prescrisă şi ştiinŃelor sociale. În fine, naturalismul epistemologic presupuneşi argumentulontologic al unităŃii lumii, văzută însă ca o lume naturală, guvernată de aceleaşi “legi alenaturii” care se extindşi asupra “provinciei” sale numită lume socială.

În cadrul naturalismului putem distinge, aşa cum fac unii autori,26 între două versiuni:“naturalismul tare” (hard) - care susŃine că ştiinŃele sociale, pentru a fiştiinŃe , trebuie să adopte condiŃia epistemică a ştiinŃelor naturiişi, în primul rînd, să se fundamenteze peaceleaşi metode; şi “naturalismul moderat” (soft) -care afirmă că folosirea modelelorexplicativeşi a procedurilor metodologice dinştiinŃele naturii le-ar putea îmbunătăŃi condiŃialor deştiinŃe. Naturalismul tare a fost predominant în secolul al XIX, mai ales în concepŃia

“fondatorilor”ştiinŃelor sociale, în timp ce naturalismul moderat este caracteristic versiuniloractuale ale epistemologiei sociale naturaliste. În prezentarea noastră ne vom referi mai ales lanaturalismul tare, aşa cum apare în concepŃiile unor autori care sînt consideraŃi “fondatori” aiştiinŃelor sociale (A.Comte, J.S.Mill sau E.Durkheim).

26 Daniel Little(1991):”Varieties of Social Explanation”,Westview Press,Colorado,225

II.2. Epistemologia naturalist ă a ş tiin Ńelor sociale




111

O poziŃie epistemologică naturalistă este formulată explicit în “filosofia pozitivă” a luiA.Comte (1798-1857). Lui Comte i se atribuie atît consacrareatermenului “pozitivism”, cîtşi inventarea noŃiunii de“sociologie”. Termenul “pozitivism”, folosit anterior de C.H. deSaint–Simon pentru a caracteriza “spiritul” societăŃii industrialecare se configurase la începutul secolului XIX, apare, în cea maicunoscută lucrare a lui A.Comte, ”Cours de philosophie positive”(1830-1842),ca denumire a transformării cunoaşterii însfera socialului înştiinŃă, după modelulştiinŃelor naturii. Comteera convins că este necesară o ştiinŃă a socialului, care să identifice legile societăŃii aşa cum fizica descoperă legile naturii,şi denumirea pe care a dat-o iniŃial acesteiştiinŃe este aceea de“ fizică socială”. Putem înŃelege mai bine proiectul lui Comteşi,mai ales, scopul pe care el îl atribuia noiiştiinŃe, dacă reŃinemexplicaŃiile unor comentatori conform cărora Comte a fostimpresionat de tulburările provocate de revoluŃia franceză şi s-a gîndit la căile prin care poatefi restabilită ordinea în viaŃa socială. Fizica socială, sau sociologia, a fost deci concepută ca oştiinŃăcare să cerceteze originea conflictelor socialeşi să ofere soluŃii pentru restabilireaarmoniei sociale. Comte considera că numai ştiinŃa (filosofia pozitivă) poate susŃine unasemenea proiect de reconstrucŃie socială (“pentru că ea este astăzi cea mai importantă pentrupractică…ca singura bază solidă a reorganizării sociale”)27, iar cunoaşterea socialului poatedeveni “pozitivă” doar fundamentîndu-se pe “pozitivitatea”ştiinŃelor naturii, care s-au eliberatde influenŃa metafizicii (inclusiv a conceptelor sale “negative”, precum cele din dialectica luiHegel). Această idee este susŃinută, în “Curs”, prin formularea uneiteorii a istoriei aplicat ă la dezvoltarea cunoa şterii ca o trecere de la un sistem de credinŃe la altul, cuprinzînd treistadii - ”teologic”,”metafizic”şi pozitiv”– diferenŃiate prin modul în care oamenii î şi explică desf ăşurarea fenomenelor: în stadiul teologic, ”explicaŃia” se bazează pe invocareadivinităŃilor, în cel “metafizic” se apelează la abstracŃii conceptuale, iar în cel “pozitiv”oamenii deştiinŃă se îndreaptă către cercetarea faptelor, determinate prin observaŃie şiexperiment. După Comte, fiecare ramură a cunoaşterii urmează “legea celor trei stadii”,dar în timp ceştiinŃele naturii au atins maturitatea stadiului pozitiv, cele sociale abia urmau să intre pe această cale, cu condiŃia să fie fundamentate corespunzător. Una dintre presupoziŃiileproiectului lui Comte de “pozitivare” aştiinŃei sociale era aceea a unităŃii ştiinŃelor: deoareceştiinŃa caută să identifice legi, iar legile operează atît în domeniul naturii, cîtşi în cel alsocietăŃii, întreştiinŃele ce studiază legi nu pot exista diferenŃe semnificative, cel puŃin lanivelul metodelor de cercetare. Prin urmare, Comte considera că ştiinŃele “trebuie concepute

27 Auguste Comte (1830): Cours de philosophie positive , LecŃia I, secŃ. 8

II.2.1. Ş tiin Ń a social ă “pozitiv ă” în viziunea lui A.Comte

Auguste Comte1798-1857



Paul BALAHUR

112

ca subordonate unei metode unice şi ca formînd păr Ń ile diferite ale unui plan general decercetare”.28

Termenul de “pozitivism”, consacrat de Comte, a intrat definitiv în vocabularulştiinŃeisociale, dobîndind accepŃiuni variate, dar corelate în general sensului originar al proiectului de

a “pozitiva”, adică de a transforma înştiinŃădisciplinele care cercetează lumea socială. După T.Bentonşi I.Craig, pozitivismul social, ca program epistemologic, poate fi caracterizat prinurmătoarele trăsături:

a) acceptarea viziunii empiriste aştiinŃelor naturii;b) valorizareaştiinŃei ca formă supremă – dacă nu singura valabilă – a cunoaşterii;c) susŃinerea tezei că metoda ştiinŃifică – aşa cum este reprezentată de ştiinŃa

empirică – poate şi trebuie să fie extinsă la studiul minŃii oamenilorşi vieŃiisociale pentru a stabili aceste discipline caştiinŃe sociale;

d) convingerea că o dată ce a fost stabilită o ştiinŃăsocială valabilă,va fi posibilă

aplicarea sa pentru a controla sau a reglementa comportamentul indivizilor sau algrupurilor în societate; astfel, conflicteleşi problemele sociale vor fi rezolvate perînd pe baza cunoaşterii de specialitate a experŃilor înştiinŃe sociale, tot aşa cumexpertizaştiinŃelor naturii este implicată în rezolvarea problemelor practice dininginerie şi tehnologie. Această concepŃie a ştiinŃelor sociale ca proiecte dereformă socială este numită uneori “inginerie socială”.29

Considerînd pozitivismul ca una dintre cele două “tradiŃii intelectuale” dominante înfilosofiaştiinŃei (cealaltă fiind anti-pozitivismul), Georg Henrik von Wright identifică treiteze principale caracteristice:

a) teza monismului metodologic, sau ideea unităŃii metodei în diversitateaobiectelor investigaŃiei ştiinŃifice;b) teza potrivit căreia ştiinŃel naturii, şi în particular fizica matematică,

propun un ideal sau standard metodologic care măsoară gradul dedezvoltareşi perfecŃionare al tuturor celorlalteştiinŃe, înclusiv înştiinŃeleomului (adică teza naturalismului epistemologic);

c) teza universalităŃii explicaŃiei cauzale, care constă în subordonareacazurilor individuale la legi generale ale naturii (inclusiv pentru “naturaumană”.30 G.H. von Wright includeşi concepŃia lui J.S Mill în cadrul

tradiŃiei pozitiviste, dar întrucît filosoful englez nu a folosit acest termen,poziŃia sa poate fi considerată ca ilustrînd denumirea alternativă a acesteitradiŃii, aceea de “naturalism”.

28

Auguste Comte(1830):”Cours de philosophie positive” ,(secŃ.“Avertisment”)29 T.Benton,I.Craig (2001),op cit,2330 Georg Henrik von Wright(1995): ExplicaŃie şi înŃelegere , Editura Humanitas, p. 27




113

Filosoful englezJ.S.Mill (1806-1873)a fost preocupat, caşi A.Comte, de condiŃiaepistemică a ştiinŃelor sociale (denumite, conform tradiŃiei, ”ştiinŃe morale”), pe care o doreafundamentată prin analiza logică a metodelor ce pot fi folosite în cercetare. Unii comentatori îi atribuieşi lui paternitatea termenului “sociologie”. Dar cea mai evidentă asemănare cuproiectul lui Comte o constituie faptul că şi Mill credea în unitateametodologică a ştiinŃelor şi considera logica metodelor utilizate înştiinŃele naturii ca model pentru metodologiaştiinŃelor sociale. În“System of Logic”(1843),Mill analiza sistematic principiile logiceale metodelor inductiveşi deductive dinştiinŃele naturii pentru caapoi, într-o secŃiune specială dedicată “logiciiştiinŃelor morale”, să examineze aplicarea lor în sfera cunoaşterii sociale. Mill credea că “întreg cursul naturii este uniform”, adică toate fenomenele lumiise conformează unor regularităŃi specifice, cele mai fundamentaledintre ele fiind numite “legi ale naturii”, iar sarcinaştiinŃei constă în a descoperi aceste uniformităŃi, dovedind că ordinea naturii este în întregime cauzală. El afirma că, la fel caştiinŃele naturii,şi celesociale trebuie să furnizeze explicaŃii ale fenomenelor studiate,identificînd cauzeşi formulînd legi care să servească drept bază predicŃiilorştiinŃifice. Analiza logică a metodologiei întreprinsă deMill se bazează pe presupoziŃia că ambele tipuri deştiinŃe auaceleaşi fundamente epistemologiceşi de aceea logica cercetării înştiinŃele sociale poate fi -şi trebuie să fie - derivată din cea aştiinŃelor naturii. Ceea ce face însă din Mill un “naturalist” într-un sens cît se poate de propriu este convingerea sa că,ocupîndu-se de fenomene sociale, cercetătorii ar avea de a face tot cu “legi ale naturii”,şianume ale “naturii umane”. După Mill, ”Legile fenomenelor societăŃii sîntşi nu pot fi altcevadecît legile acŃiunilorşi pasiunilor oamenilor uniŃi în cadrul unei forme sociale. În starea desocietate, oamenii rămîn totuşi oameni; acŃiunile şi pasiunile lor se supun legilor naturiiumane individuale. Cînd ajung să trăiască împreună, oamenii nu se transformă într-un alt tipde substanŃă, cu proprietăŃi diferite…Oamenii nu au în societate alte proprietăŃi decît cele carederivă din şi se rezolvă în legile naturii omului individual”.31 Aşadar, după Mill, fenomenelesociale trebuie explicate prin identificarea legilor naturii umane, care sînt, în esenŃă, legi alestărilor psihologice (“legi ale minŃii”) şi legi ale comportamentelor (“legi ale ethologiei”):”AcŃiunile şi pasiunile indivizilor în starea socială sînt guvernate în întregime de legipsihologiceşi ethologice”. ConcepŃia naturalistă a lui Mill este afirmată în postulatul logiciicomune a explicaŃiei în toateştiinŃele şi întărită de ideea existenŃei unor “legi fixe” ale naturiiumane individuale, care ar constitui obiectul explicaŃiei sociale. Naturalismul său integrează opresupoziŃie ontologică individualistă, conform căreia societatea nu este altceva decît sumaindivizilor care o compun, precumşi o presupoziŃie metodologică individualistă, potrivitcăreia explicarea fenomenelor sociale trebuie realizată pornind de la “acŃiunile şi pasiunile

31 John Stuart Mill (1843): A System of Logic , Book VI, Chap. 7

II.2.2John Stuart Mill ş i “logica ş tiin Ń elor morale”

J. S. Mill(1806-1873)



Paul BALAHUR

114

indivizilor”. Dar întrucît considera că, la rîndul său, comportamentul indivizilor trebuieexplicat prin “legile naturii umane”, care nu sînt în esenŃădiferite de legile universale alenaturii, fundamentul naturalist al concepŃiei sale era formulat într-un mod explicit.

O poziŃie naturalistă poate fi identificată şi în lucrările în care Durkheim – consideratunul dintre “fondatorii” sociologiei – formula “regulile metodei sociologice” ( Les regles de lamethode sociologique,1895). Prima regulă a cercetării, afirma sociologul francez, constă în aconsidera “faptele sociale ca lucruri”. Luînd ca model al metodei sociologice modul în careştiinŃele naturii tratează faptele naturale, Durkheim argumenta că “faptele sociale” sînt la felde obiective deoarece există independent de indivizişi se impun conştiinŃelor individuale“dinafară” şi cu puterea unor constrîngeri care le determină comportamentul. El dă caexemple de fapte sociale codurile de legi, convenŃiile sociale, proverbele populare, statisticilesociale etc; toate acestea sînt realităŃi definite, obiective, sociale, care există aparte deacŃiunile şi manifestările indivizilor (iar Durkheim afirmă că “ele pot exista f ără a firealmente aplicate la indivizi”). În acest fel, el vrea să sublinieze că faptele sociale sînt încorporate în instituŃii şi practici colective exterioare conştiinŃelor indivizilor, iar realitatealor este la fel de incontestabilă ca şi cea a “lucrurilor” naturii.Şi la fel cum cercetătorii naturiicaută să explice faptele identificînd cauzeşi formulînd legi,şi cei ai societăŃii trebuie să ofere,la rîndul lor, explicaŃii cauzale ale faptelor sociale determinate obiectiv prin observareacaracteristicilor lor externe. Dar, considera Durkheim, faptele sociale trebuie explicate prinalte fapte sociale, idee pe care o formulează ca “a doua regulă a metodei sociologice”:”cauzadeterminantă a unui fapt social trebuie căutată printre faptele sociale care îl preced”.

Studiul său despre “Sinucidere” ( Le Suicide,1897) ilustrează aplicarea acestei reguli:Durkheim arată că variaŃia statistică a numărului de cazuri de sinucidere trebuie explicată prinanaliza unor factori sociali precum gradul de integrare socială a indivizilor - determinat decredinŃele religioase, ocupaŃiile profesionale, statutul marital, resursele economice -şi nu prinvariabile careŃin de natura lor biologică ( rasă, vîrstă, sex etc.) sau de caracteristicile psihice.Astfel, spre deosebire de Mill, Durkheim considera că faptele sociale nu pot fi explicate prin“legile naturii umane individuale”şi nici prin ideile –sau “stările conştiinŃei individuale”-referitoare la ele. În viziunea sa, societatea nu este doar “suma indivizilor”, ci “sistemulformat de asocierea lor reprezintă o entitate specifică, cu caracteristici proprii”. Această presupoziŃie ontologică (numită “holism ontologic”) este corelată cu respingerea categorică aexplicării faptelor sociale prin cauze biologice sau psihologice, careŃin de “natura umană”, şiadoptarea tezei că societatea trebuie explicată “sui generis”, prin propriile sale cauze, iarcomportamentul social al indivizilor se supune legilor “vieŃii colective”; presupoziŃiaepistemologică implicată în această concepŃie constituie o formă de “holism metodologic”.Formulînd teza autonomiei faptelor sociale, care sînt considerate ireductibile la fapte fizice,biologice sau psihologice, Durkheim se îndepărta de teza fundamentală a naturalismului –

II.2.3. Emile Durkheim ş i “regulile metodei sociologice”




115

care postula identitatea de esenŃăa celor două lumi, naturală şi socială – dar concepŃia sametodologică are drept model o epistemologie naturalistă; el împărtăşea, ca şi Mill,convingerea că faptele sociale sînt explicabile în termenii legilor determinismului cauzal, acăror paradigmă ar fi constituită de “legile naturii”.

ConcepŃiei naturaliste aştiinŃelor sociale, a cărei continuitate pînă în epistemologiaactuală îi conferă caracterul unei “tradiŃii intelectuale” (cum remarca G. von Wright ), i s-aopus, începînd cu sfîrşitul secolului XIX, o altă tradiŃie, care respinge tezele naturaliste,şi înprimul rînd ideea că metodaştiinŃelor sociale trebuie modelată după cea a ştiinŃelor naturii.Monismului metodologic susŃinut de pozitivişti, orientarea anti-naturalistă i-a contrapus tezadiferenŃierii metodelor (dualismul metodologic)şi, pe acest temei, a distincŃiei epistemologicedintre ştiinŃele socialeşi ştiinŃele naturii. Această disociere este prezentată adesea doar subforma controversei metodologice – care a jucat într-adevăr un rol important în reflecŃia asupracondiŃiei epistemice aştiinŃelor sociale – dar teza diferenŃei epistemologice a implicat, deasemenea, argumente corelate, de natură ontologică, epistemologică, axiologică saupraxiologică.

De exemplu, susŃinerea ideii dualităŃii metodelor a invocat, de regulă, argumentuldiferenŃei ontologice dintre obiectele de studiu ale celor două tipuri de ştiinŃe, precumevidenŃa faptului că “obiectele”ştiinŃelor sociale – oameniişi grupurile umane - posedă proprietatea conştiinŃei de sine, au capacitatea de a reflecta asupra lor înşile şi asuprasituaŃiilor şi relaŃiilor lor, iar această caracteristică a “reflexivităŃii” constituie o dimensiuneesenŃială a “lumii oamenilor”, care nu are nici un corespondent în lumea naturii. La rîndulsău, lumea socială este constituită din interacŃiunile indivizilor,darşi din semnificaŃiile pe careei le atribuie acestor interacŃiuni, astfel încît înŃelesurile, limbajulşi comunicarea reprezintă componente specifice ale ontologiei sociale, care nu pot fi eludate de epistemologia socială.

TradiŃia intelectuală a anti-naturalismului s-a afirmat, cum s-a remarcat, ca o reacŃie împotriva pozitivismuluişi a devenit proeminentă către sfîrşitul secolului XIX; ea a fost maidiversificată şi mai puŃin omogenă decît orientarea pozitivistă, aşa cum indică dealtfel şivarietatea denumirilor date concepŃiilor integrate acestei direcŃii în epistemologie: ”idealism”,”umanism”, ”hermeneutică”, ”fenomenologie” etc. Printre iniŃiatorii acestui tip de gîndire seaflă figurile unor filosofi, istoricişi cercetători sociali precum Johann Droysen, WilhelmDilthey, Georg Simmel, W.Windelband, H.Rickert, Max Weber. ”ToŃi aceşti gînditori –notează G.von Wright – resping monismul metodologic al pozitivismuluişi refuză să ia înconsideraŃie modelul stabilit de către ştiinŃele naturii drept singurulşi supremul ideal pentru o înŃelegere raŃională a realităŃii. Cei mai mulŃi dintre ei subliniază contrastul dintre aceleştiinŃecare, asemenea fizicii, chimiei sau fiziologiei, tind spre generalizări despre fenomene ce pot fireproduseşi prevăzute, şi acelea care, asemenea istoriei, urmăresc să sesizeze trăsăturileindividuale şi unice ale obiectelor lor”.32 Contrastul acestor orientări a fost marcat

32 G.H. von Wright (1995), op.cit ., p. 28-29

II.3. Epistemologia anti-naturalist ă a ş tiin Ńelor sociale



Paul BALAHUR

116

terminologic prin denumireaştiinŃelor care caută legi ca “nomologice”, iar a celor ce studiază “individualităŃi” ca “ideografice” (conform denumirilor propuse de W.Windelband,în 1894).

Dar delimitarea cea mai importantă faŃăde naturalism s-a realizat prin susŃinerea tezeică metodaştinŃelor sociale ar fi diferită de cea aştiinŃelor naturii. Expresia cea mai cunoscută

a acestei delimitări o constituie opoziŃia dintre “explicaŃie” şi “înŃelegere”. Ea a fost formulată pentru prima oară de istoriculşi filosoful german J.Droysen care, în 1858, afirma că: “ł elulştiinŃei naturale este de a explica; (în timp ce)Ńelul istoriei este de a înŃelege fenomenele carecad în domeniul său”. De fapt, distincŃia metodologică f ăcută de Droysen – pentru care afolosit termeniiErklaren (explicaŃie) şi Verstehen(înŃelegere) - a avut la origine forma uneitrihonomii, el deosebind între metoda filosofică, metoda fizică şi metoda istorică în funcŃie de“Ńelurile” lor, respectiv, aşti (erkennen),a explicaşi a înŃelege.33 Dar cel care a dezvoltat înmod sistematic aceste idei metodologice a fost W.Dilthey, care a considerat că “explicaŃia”este proprieştiinŃelor naturii ( Naturwissenschafen ), iar “înŃelegerea”,ştiinŃelor spiritului (

Geistwissenschaften). Termenul Geistwissenscaftena fost folosit de traducătorul german al“sistemului logicii” al lui Mill pentru sintagma “ştiinŃămorală”, dar el a ajuns să desemneze oabordare aştiinŃelor sociale diametral opusă naturalismului (sau pozitivismului) datorită elaborării teoretice a lui Dilthey.

Teza de la care porneşte Wilhelm Dilthey (1833-1911)în “ Introducere în ştiin Ń elespiritului” (1883) este aceea că modul în care cunoaştem lumea umană este diferit de modul în care cunoaştem lumea naturiişi, de aceea,ştiinŃele naturii nu pot fiun model adecvat pentruştiinŃele umane sau sociale (pe care Diltheyle numeşte, generic, ” ştiin Ń e ale spiritului”, incluzîndşi ştiinŃeleculturii sauştiinŃele istorice). În timp ce lumea naturii este cunoscută printr-o “experienŃăexternă” (Erkahrung), lumea umană nu poate ficunoscută decît “din interior”, în mod nemijlocit, printr-o “experienŃă trăită” (Erlebnis). A cunoaşte – în experienŃa externă a ştiinŃelor

naturii - înseamnă a explica faptele supuse observaŃiei, identificîndcauzeşi formulînd legi generale, care să facă inteligibilă desf ăşurareafenomenelor. Dar o asemenea orientare rămîne exterioară faŃă deceea ce este esenŃial vieŃii umane, şi anume ideile, scopurile,intenŃiile şi valorile implicate în acŃiunile oamenilorşi care le conferă

semnificaŃie. După Dilthey, sfera semnificaŃiilor nu poate fi explicată cauzal, ci poate fipenetrată numai prin înŃelegere (Verstehen).”ViaŃa omului –scrie Dilthey – poate fi înŃeleasă numai cu ajutorul unor categorii care nu sînt aplicabile cunoaşterii lumii fizice, precum celede scop, valoare, dezvoltare sau ideal”. Cunoaşterea “din interior” a lumii umane presupune

33 idem, p. 175

II.3.1. W. Dilthey: dihotomia dintre explica Ń ie ş i în Ń elegere ş i contrastul dintre ş tiin Ń ele naturii ş i ş tiin Ń ele sociale

Wilhelm Dilthey(1833-1911)




117

identificarea semnificaŃiilor pe care le au manifestările omeneşti,fie că este vorba de acŃiuniindividuale, instituŃii sociale sau opere culturale. După Dilthey, toate acestea sînt “expresii”sau “obiectivări” ale spiritului uman, iar a înŃelege înseamnă a sesiza relaŃia unei expresii cuceea ce exprimă, adică a o vedea ca expresie exteriorizată a unor stări mentale sau a unor

conŃinuturi spirituale, astfel încît, pornind de la “exteriorizări senzoriale” să poată fi cunoscută “viaŃa sufletească” de care se leagă geneza semnificaŃiilor. Printre “expresiile” sau“obiectivările” spiritului ce nu pot fi sesizate decît prin metoda înŃelegerii, DiltheymenŃionează gesturile, cuvinteleşi acŃiunile individuale, darşi obiceiurile, limbile, statele,sistemele juridice, uneltele, cărŃile şi operele de artă. Ele constituie obiectul de studiu alştiinŃelor umane,ştiinŃelor sociale,ştiinŃelor culturiişi ştiinŃelor istorice: Dilthey include înGeisteswissenschaftenistoria, economia politică, ştiinŃele dreptuluişi ale statului,ştiinŃareligiei, studiul literaturiişi artelor, studiul sistemelor filosoficeşi psihologia. Toate acesteştiinŃe se ocupă de lumea vieŃii umane ca “lume istorico-socială” şi studiază “expresii ale

spiritului”, încearcînd să descifreze, prin metoda înŃelegerii, semnificaŃiile cuprinse însemnele observabile ale variatelor manifestări umane.34 ”A înŃelege – scrie Dilthey – înseamnă a penetra faptele observabile ale istoriei umane pentru a ajunge la ceea ce nu esteaccesibil simŃurilor şi totuşi produce fapte exterioareşi se exprimă prin ele”. Printre“expresiile spiritului” care sînt obiect alştiinŃelor umane, cazul paradigmatic îl reprezintă limbajul, mai ales în forma textelor scrise. Doar în limbaj, consideră Dilthey, interioritateaumană î şi află expresia sa completă, deplină şi total comprehensibilă. Pornind de la analiza înŃelegerii textelor, Dilthey vede în hermeneutică –arta interpretării textelor – un model alinterpretării fenomenelor sociale, inaugurînd o perspectivă a reconsiderării ştiinŃelor sociale

ca ştiinŃe interpretative sau hermeneutice.

PoziŃia epistemologică a sociologuluiMax Weber (1864-1920)este în mod cert unaanti-naturalistă, întrucît în lucrările sale dedicate metodologieişŃiinŃelorsocialeşi ale culturii (precumWirtshaft und Gesselshaft, Grundriss der verstehenden Soziologie,1912) Weber a fost preocupat de a se delimita

de determinismul pozitivistşi de identificarea reducŃionistă a metodelorsociologiei cu metodeleştiinŃelor naturii, convins fiind că fenomenelesocio-culturale au o specificitate a cărei evidenŃiere reclamă o ştiinŃă socială autonomă. În această privinŃă, Weber a fost de acord cu Dilthey că există o diferenŃă radicală între ştiinŃa socială şi ştiinŃa naturii: prima“poate realiza ceea ce nu pot obŃine niciodată ştiinŃele naturii,şi anume înŃelegerea subiectivă a obiectului lor – acŃiunea socială”, în timp ce“obiectele” studiate deştiinŃele naturii nu pot fi înŃelese, ci doar observateşi explicate în termenii uniformităŃilor cauzale generalizate pe baza

34 Wilhelm Dilthey (1910): ConstrucŃia lumii istorice în ştiinŃele spiritului , Editura Dacia, 1998

II.3.2. Max Weber ş i “în Ń elegerea explicativ ă”

Max Weber(1864-1920)



Paul BALAHUR

118

observaŃiei. De aceea, Weber considera că ştiinŃa socială nu poate fi derivată din nici oştiinŃă naturală, fie eaşi ştiinŃa “naturii umane”, adică psihologia, cum credea J.S. Mill. Dar Weberrespingea astfelşi psihologismul de care s-ar fi f ăcut vinovat Dilthey, reducînd “ştiinŃelespiritului” la “experienŃele trăite”. Weber credea că, deşi se bazează pe metoda înŃelegerii

subiective, sociologia trebuie să năzuiască la o cunoaştere obiectivă specifică, garantată dedouă criterii importante: “neutralitatea axiologică” şi “explicaŃia cauzală”. Prin neutralitateaxiologică (Wertfreiheit ),35 Weber numeşte cerinŃa disocierii între judecăŃile despre fapteşi judecăŃile de valoare, considerînd că ştiinŃa socială trebuie să evite evaluările sau prescripŃiilecu privire la ceea “ce trebuie să fie”, limitîndu-se la cunoaşterea a “ceea ce este”, adică afaptelor care sînt de înŃeles şi de explicat. Prin preocuparea pentru “explicaŃia cauzală”,Weber arată că nu renunŃăla ideea că sociologia trebuie să fie explicativă, aşa cum rezultă clar din definiŃia pe care o dă sociologiei, ca “oştiinŃăcare încearcă înŃelegerea interpretativă a acŃiunii sociale cu scopul de a ajunge la o explicaŃie cauzală a cursuluişi efectelor sale”.

Astfel, Weber considera că ”înŃelegerea interpretativă” şi “explicaŃia cauzală” pot fi -şi chiartrebuie - combinate, iar această concepŃie contrasta evident cu separaŃia tranşantă pentru careargumentase Dilthey.

Weber a acceptat afirmaŃia lui Dilthey că obiectul de studiu alştiinŃei sociale îlconstituie “acŃiunea umană semnificativă”, dar a f ăcut cîteva precizări importante. Mai întîi, adistins acŃiunea semnificativă, ca obiect al înŃelegerii, de comportamentul determinat cauzal,fizic sau biologic. În al doilea rînd, a subliniat că sociologia se ocupă de acŃiunea socială semnificativă, prin aceasta înŃelegînd “acŃiunea îndreptată către alŃi oameni” (sau, cum amputea spune, interacŃiunea). În al treilea rînd, a identificat “semnificaŃia” acŃiunii, considerată

esenŃială pentru cercetarea socială, cu înŃelesul intenŃionat de agentul acŃiunii, adică motivulindividului pentru acŃiune. În al patrulea rînd, a f ăcut distincŃia între “înŃelegerea directă” (sauobservaŃională) şi “înŃelegerea explicativă”: cea dintîi este simpla recunoaştere a acŃiunii pecare o face cineva; cealalată constă în înŃelegerea motivului unei persoane de a acŃiona în acelmod. În al cincilea rînd a distins patru tipuri de acŃiuni,a căror înŃelegere este diferenŃiată după raŃionalitatea pe care o implică:1) a acŃiona raŃional în raport cu un scop; 2) a acŃiona în raportcu o valoare; 3) a acŃiona în mod tradiŃional (sau în raport cu un obicei);şi 4) a reacŃionaafectiv. În fine, trebuie precizat că metodologia interpretativă a lui Weber este individualistă:numai indivizii sînt consideraŃi purtători ai înŃelesului subiectiv, iar dacă uneori colectivităŃile

sociale pot fi tratate legitim “caşi cum ar fi indivizi”, în viziunea lui Weber acŃiunile lor sîntdoar “rezultateleşi modurile de organizare a persoanelor individuale”.Pentru Weber, sarcina centrală a ştiinŃei sociale o constituie tocmai “în Ń elegerea

explicativă” – un concept care reuneşte termenii antinomici pentru Dilthey, dar pe care Weber îl susŃine considerînd că acŃiunea poate fi în acelaşi timp înŃeleasă ca semnificativă şiexplicată cauzal. Aici conceptul-cheie este cel de motiv, căci, după Weber, motivul pentru oacŃiune este cel care, deopotrivă, o face inteligibilă (semnificativă) şi constituie cauză a sa. Seajunge la o interpretare cauzală corectă a cursului unei acŃiuni atunci cînd acŃiuneaşi motivelesale au fost înŃelese corectşi, în acelaşi timp, relaŃia lor a devenit comprehensibilă sub

35 Max Weber (1917):”Sensul neutralităŃii axiologice în ştiinŃele sociologice şi economice”, în Teorie şi metodă în ştiinŃele culturii , Polirom, 2001, p. 134-180




119

aspectul semnificaŃiei.ŞtiinŃa socială, considera Weber, nu se ocupă de acŃiuni particulare, aşacum face istoria, ci cu regularităŃile acŃiunilor, sau, cum zice sociologul, cu acŃiunile tipice(regularităŃi care pot contribui la explicaŃia cauzală a acŃiunilorşi evenimentelor particulare pecare trebuie să le înŃeleagă istoricul). Pentru a-şi îndeplini rolul, asemenea explicaŃii trebuie să

satisfacă două cerinŃe: să vizeze motivele care fac acŃiunile inteligibileşi să existe evidenŃafaptelor că motivele au fost realmente operative în cazul respectiv.RegularităŃile determinate deştiinŃa socială pot satisface ambele cerinŃe: dacă ele

conectează fenomenele într-un mod care este inteligibil în termenii motivaŃiei individualetipice atunci satisfac cerinŃa a ceea ce Weber numeşte “adecvare la nivelul înŃelesului”; înacelaşi timp, dacă ele se conformează la “generalizările stabilite de experienŃă”, furnizează evidenŃa că motivele operează în mod tipic, iar această probabilitate întemeiată inductivconferă explicaŃiei ceea ce Weber numeşte ”adecvarea cauzală” necesară. Astfel, ”explicaŃiacauzală” pe care o vizează Weber nu urmăreşte reducerea fenomenelor empirice la legi

generale, ca înştiinŃele naturii, ci se referă la relaŃia dintre fenomenele cercetateşigeneralizările construite de sociolog, pe baza “tipurilor ideale” care conŃin judecăŃi privind“posibilitatea obiectivă”. ”Tipurile ideale” sînt constructe teoretice, modele “pure” de acŃiune“perfect adecvată unui scop sau principiu dat”, adică “idealizări” ale acŃiunilor în forma lorposibilă cea mai raŃională, care nu există ca atare în realitate, dar, întrucît sînt modelate pebaza uniformităŃii relative a atitudinilorşi comportamentelor umane, constituie generalizărifolositoare pentru explicarea fenomenelor concrete. Rolul lor epistemic nu constă în a înf ăŃişafactorii cauzali necesari, ci în a explica semnificaŃiile acŃiunilor sociale. În acet sens, pentruWeber, înŃelegerea este metodaştiinŃei sociale, iar “ideal-tipul” ( Idealtypus) este instrumentul

euristic prin intermediul căruia se încearcă explicarea semnificaŃiilor. Sociologia este definită ca o ştiin Ńăcomprehensivă (verstehend)a cărei obiectivitate este garantată de “eficacitatea sa în cunoaşterea fenomenelor culturale concrete”.

TradiŃia interpretativă din epistemologiaştiinŃelor sociale a fost dezvoltată înorizonturi teoretice diferite, precum cel al abordării fenomenologice (Alfred

Schutz:”Fenomenologia vie Ń ii sociale”,1938), cel al filosofiei analitice (Peter Winch:” Ideea unei ştiin Ń e sociale”,1958), cel al hermeneuticii filosofice (H.G.Gadamer:” Adevăr şimetod ă”,1960) ş.a. În asemenea abordări preocuparea pentru evidenŃierea specificuluicunoaşterii sociale este asociată adesea cu interesul pentru problemele limbajului, ceea ce faceca între conceptele lor centrale să predomine – cum observa G.von Wright – “noŃiuni orientatespre limbaj”,precum “semnificaŃie”,”intenŃionalitate”,”înŃelegere”,”interpretare” etc.

ConcepŃia lui Peter Winch atrage atenŃia îndeosebi prin faptul că, prin analizarelaŃiilor dintre înŃelegereşi limbaj, formulează noi argumente în favoarea tezei de bază aanti-naturalismului, aceea a disocierii epistemologice dintreştiinŃele socialeşi cele ale naturii.

În acest sens, “ Ideea” sa a fost considerată ca un atac împotriva pozitivismuluişi o apărare a înŃelegerii fenomenelor sociale prin metode diferite de cele aleştiinŃelor naturii. În esenŃă,

II.3.3. Peter Winch: în Ń elegere ş i limbaj



Paul BALAHUR

120

Winch susŃine că descriereaşi explicarea adecvate ale acŃiunilorşi comportamentelor umanesînt posibile doar dacă cercetătorii sociali reuşesc să înŃeleagă şi să adopte în explicaŃiile lorsistemul conceptual al membrilor comunităŃii studiate.

Altfel spus, cercetătorii trebuie nu numai să înŃeleagă şi chiar să-şi însuşească

semnificaŃiile limbajului pe care îl folosesc subiecŃii investigaŃiei lor, dar să şi realizeze,totodată, modul specific în care, prin intermediul “conceptelor”, aceştia se raportează la lumealor socială. După Winch, limbajul nu numai că mijloceşte relaŃia cu realitatea, darşidetermină înŃelegerea sa:”Ideea noastră despre ceea ce aparŃine realităŃii ne este dată deconceptele pe care le utilizăm”.36 Din acest motiv, cercetătorii sociali nu se pot raporta larealitatea studiată ca la un obiect investigat “din exterior”, aşa cum fac cercetătorii naturii, citrebuie să caute s-o înŃeleagă “din interior”, descifrînd semnificaŃiile atribuite de actoriisociali. O asemenea idee nu era nouă, dat fiind că întregii tradiŃii interpretative dinştiinŃelesociale îi este caracteristic imperativul hermeneutic al înŃelegerii lumii umane “din interior”.

Dar modul în care o susŃine Winchşi, mai ales, concluziilor sale, cu implicaŃii considerateadesea ca “radicale” pentru înŃelegerea condiŃiei epistemice aştiinŃei sociale, pot fi apreciateca originaleşi provocatoare (deşi nu neapărat acceptabile).

Winch a adoptat, în linii mari, conceŃia lui Weber că acŃiunea trebuie să fie înŃeleasă întermenii semnificaŃiei intenŃionate în mod subiectiv de către agentul acŃiunii, dar, în cazul“înŃelegerii explicative”, el aŃinut să distingă între “motivul”şi “raŃiunea” acŃiunii. DiferenŃaconstă în aceea că orice explicaŃie a semnificaŃiei acŃiunii trebuie să atribuie agenŃilor, o dată cu “raŃiuni” sau “scopuri” pentru care ei o realizează, şi înŃelegerea conceptelor relevantepentru acea acŃiune. ÎnŃelegerea conceptelor însă nu este purşi simplu un act al individului,

întrucît conceptele aparŃin limbajului, iar limbajul este în mod inerent social. Preluînd uneleidei ale lui Wittgenstein, Winch afirmă că: “Adevărata existenŃăa conceptelor depinde deviaŃa de grup”. După Winch, înŃelesul unui concept depinde de regulile care guvernează aplicarea sa la cazuri particulare, iar regulile sînt încorporate în practicile reale ale grupuluisocial. Un agent înŃelege un concept numai dacă înŃelege cum este utilizat de grupul socialrespectiv. Pentru cercetătorul social acest lucru înseamnă că, pentru a putea explica acŃiunilestudiate, el trebuie nu numai să cunoască înŃelesul conceptelor utilizate, darşi să adopte, înexplicaŃiile sale, conceptele familiare celor studiaŃi. În timp ce cercetătorul naturii este libersă-şi construiască limbajul ştiinŃific f ără a fi constrîns de adecvarea la vreun limbaj al

obiectului său, în cazulştiinŃelor sociale, limbajul explicaŃiei ştiinŃifice trebuie să urmeze înŃelesurile specifice vieŃii sociale studiate. Această viaŃăsocială, ca şi conceptele încorporate în ea, conŃin reguli şi criterii de identificare a semnificaŃiilor pe care cercetătorii socialitrebuie să le respecte. De exemplu, sociologul religiei nu poate înŃelege actele care serealizează într-o ceremonie religioasă f ără a şti semnificaŃia conceptelor corelate aceleipractici. Prin urmare, conceptele adecvate pentru explicarea acŃiunilor îi sînt date sociologuluide către forma de viaŃăpe care o studiază. Dacă el alege să clasifice fenomenele într-un moddiferit, riscă să piardă adevăratul lor înŃeles ca fenomene sociale. De aceea nu îi este permis să judece fenomenele după criterii introduse dinafara “formei de viaŃă” respective.

36 Peter Winch (1958): The Idea of a Social Science , Routledge, London, p. 15




121

Din această analiză, Winch a tras cîteva concluzii pe cît de “radicale”, pe atît decontroversate:

a) Winch susŃine că teoria sa explică de ce în înŃelegerea societăŃilor nu se putem baza pemetodeleştiinŃelor naturii:”Conceptele centrale careŃin de înŃelegerea vieŃii sociale sînt

incompatibile cu conceptele centrale activităŃii de predicŃie ştiinŃifică”. Winch afirmă că predicŃia şi explicaŃia cauzală sînt, într-adevăr, activităŃi adecvate ştiinŃelor naturii,deoareceştiinŃa naturii, ca “formă de viaŃă”, include idei despre realitate care fac din elereguli metodologice adecvate. Dar pentru el,ştiinŃa naturii este doar o practică (sau,cum ar spune Wittgenstein, un “joc”) printre altele; alte “jocuri sociale” întrupează alteidei; iar specialistul înştiinŃe sociale trebuie să le înŃeleagă pe fiecare în parte dininterior şi în proprii lor termeni, găsind diferitele reguli pe care le urmează grupuridiverse de actori sociali.37

b) De vreme ce înŃelesul conceptelor sociologice legitime derivă din rolul pe care îl joacă

în practica grupelor umane particulare, atunci conceptele trebuie să fie relative la culturarespectivă, iar cele care pretind a fi “trans-culturale”, în sensul că subsumează fenomeneale unor culturi diferite, devin suspecte, dacă nu chiar inacceptabile. Această concepŃie alui Winch susŃine “relativismul cultural” prin argumentul “relativismului conceptual”.

c) Ca o consecinŃălogică a teoriei sale, Winch a susŃinut că nici o practică socială nu poatefi condamnată ca “iraŃională” sau “ilogică” deoarece conceptele de “raŃionalitate”şi“iraŃionalitate” î şi derivă de asemenea înŃelesul din practicile grupelor specifice. Altfelspus, standardele raŃionalităŃii sînt inerenteşi relative la aceste practici. Prin urmare, unantropolog nu poate califica drept “iraŃională” credinŃa în vră ji şi oracole a unei

populaŃii primitive întrucît acea credinŃă este raŃională în raport cu concepteleşipracticile respectivei “forme de viaŃă”.Concluziile lui Winch au stîrnit, mai ales prin implicaŃiile lor relativiste, ample

dezbateri. Unii critici au văzut în teza de bază a concepŃiei sale – “Nu realitatea este cea caredă sensul limbajului; ci ceea ce este realşi ceea ce nu este real se arată în sensul pe care îl arelimbajul” – expresia unei forme de “idealism sociologic”. Dincolo însă de criticile ce i se potaduce, este evident că relaŃiile pe care le-a analizat – între limbaj, înŃelegere, practicişi formede viaŃă– contribuie la evidenŃierea specificităŃii epistemice aştiinŃelor sociale.

La prezentarea problemelor legate de înŃelegerea condiŃiei epistemice aştiinŃelorsociale prin prisma controversei dintre cele două concepŃii consacrate –naturalism şi anti-naturalism – adăugăm cîteva consideraŃii critice mai generale referitoare la fundamenteleepistemologice aleştiinŃelor sociale:

37 M. Hollis, op.cit., p. 94

II.4. Fundamente epistemologice ale ş tiin Ńelor sociale



Paul BALAHUR

122

a) reflecŃia asupra fundamentelor epistemice reprezintă o componentă esenŃială aştiinŃelor sociale, atît sub aspectul (auto)-definirii identităŃii lor epistemologice, cîtşisub cel al al evoluŃiei lor istorice;

b) în definirea identităŃii lor epistemice,ştiinŃele sociale au fost raportate, cel mai adesea,

la ştiinŃele naturii, iar cadrul conceptual constituit de această comparaŃie a fostconservat fie că ştiinŃele naturii au fost considerate ca ideal epistemic pentruştiinŃelesociale, fie, dimpotrivă, ca antiteză a lor.Într-adevăr, atît naturalismul, cîtşi anti-naturalismul presupun raportarea –pozitivă sau

negativă – la conceptul deştiinŃăconstituit în sferaştiinŃelor naturii, ceea ce menŃine o anumerelaŃie de subordonare conceptuală, chiar şi în cadrul poziŃiilor care afirmă autonomiaştiinŃelor sociale. După opinia unor epistemologi, această situaŃie pare să se schimbe, dacă nucumva să se inverseze, de această dată epistemologia ştiin Ń elor sociale părînd să aspire larolul de paradigmă a epistemologiei generale. ReŃinem, în acest sens, concluzia unei analize

cu privire la starera actuală a epistemologieiştiinŃelor sociale:“ De şi ideea de interpretare joacă un rol cheie în concep Ń ia antinaturalist ă a ştiin Ń elor sociale, nu este deloc evident, a şa cum au tins să presupună mul Ń i anti-naturali şti, că aceastaar separa activit ăŃ ile lor de cele ale cercet ătorului naturii, angajat în studierea fenomenelor nonumane. Cu siguran Ńă , multe din temele antinaturali ştilor şi interpretativi ştilor se regăsescîn ( şi ironia face, poate, ca unele să fie derivate din) opera lui Thomas Kuhn şi a predecesorilor şi succesorilor să i. S-ar putea spune că , exact a şa cum cercet ătorii dindomeniul socialului încearcă să interpreteze atitudinile, ac Ń iunile şi operele oamenilor, tot a şa şi cei din ştiin Ń ele naturii caut ă o interpretare a fenomenelor naturale, un fel de a le face

accesibile în Ń elegerii noastre.Ş i ei au şanse la fel de mari să descopere, a şa cum a subliniat Quine, că eforturile lor nu se pot baza decît pe ni şte constrîngeri holiste, în locul acelui fundament de nezdruncinat pe care atît ra Ń ionalismul cît şi empirismul îl căutaser ă maiînainte. A şa că şi ei au şanse la fel de mari să descopere…că nu exist ă absolut nici o pozi Ń ie privilegiat ă şi sigur ă , care, odat ă adoptat ă , să ne ofere ceea ce H.Putnam a numit “perspectiva ochiului lui Dumnezeu” asupra lumii naturale. Un fel de dublă ironie pare decisă se manifeste în privin Ń a epistemologiei ştiin Ń elor sociale.Elaborînd o explica Ń ie distinct ă cu privire la activit ăŃ ile şi aspira Ń iile cercet ă torilor din domeniul socialului, filosofii aucontribuit la o schimbare de orientare în epistemologia generală , schimbare care anulează

într-o oarecare măsur ă distinc Ń a de la care plecaser ă –aceea dintre epistemologia orientat ă naturalist a ştiin Ń elor “tari” (hard) şi epistemologia interpretativist ă a ştiin Ń elor “slabe”(soft).”38

c) În formularea relaŃiei dintreştiinŃele socialeşi cele ale naturii axul central a fostconsiderat adesea metodaştiinŃifică. Naturalismul a invocat argumentul unităŃiimetodei, iar anti-naturalismul a susŃinut disocierea metodelor (ca de ex. în dihotomia“explicaŃie”-“înŃelegere”). Am putea remarca însă că, formulată în termeni extremi,această opoziŃie a apărut ca fiind artificială, iar unii autori, precum Max Weber, aupreconizat modalităŃi de a depăşi unilateralitatea disjuncŃiei. Ideea că ştiinŃa socială,

38 Fred D’Agostino (1993): Epistemologia ştiinŃelor sociale , op.cit ., p. 305-6




123

presupune atît “explicaŃia”, cîtşi “înŃelegerea” pare să fie împărtăşită astăzi de cei maimulŃi epistemologi. După T.Benton şi I.Craig, cu toate că imaginea consacrată prezintă cele două tradiŃii – cea pozitivistă şi cea hermeneutică - ca fiiind “mutualexclusive”, filosofia actuală a ştiinŃelor sociale susŃine că “ambele î şi au locul lorşi,

deşi putem discuta despre ce presupoziŃii filosoficeşi ce metode corespunzătoare sîntadecvate în fiecare caz, nu ne confruntăm cu o alegere între ele”.39 d) Cercetările actuale evidenŃiază faptul că formele explicaŃiei sociale (incluzîndşi

modalităŃile interpretării) sînt, în realitate, mai variate decît rezultă din opoziŃiatradiŃională “explicaŃie-înŃelegere”. În lucrarea sa “Explica Ń ie şi în Ń elegere”, G.vonWright considera că, alături de explicaŃia cauzală (prin legi de acoperire), proprie maiales ştiinŃelor naturii, trebuie identificat un tip diferit de explicaŃie, numită explicaŃiateleologică, bazată pe “silogismul practic”, descris încă de Aristotel. Schemasilogismului practic conŃine următoarele elemente: punctul de plecare sau premisa

majoră a silogismului menŃionează un lucru dorit sau scop al acŃiunii; premisa minoră leagă o anume acŃiune de acel scop, ca mijloc pentru el; iar concluzia constă, în celedin urmă, din utilizarea acelui mijloc pentru acel scop. Astfel, “la fel cum într-oinferenŃăteoretică afirmarea premiselor conduce cu necesitate la afirmarea concluziei, într-o inferenŃă practică acordul cu premisele implică acŃiunea în acord cu ele.”RaŃionamentul practic, consideră von Wright, este de o mare importanŃă pentruexplicareaşi înŃelegerea acŃiunii.Teza sa este aceea că silogismul practic ”oferă ştiinŃelor omului ceva ce a lipsit mult timp din metodologia sa: un model explicativpropriu, care este o alternativă definită la modelul teoretic al explicaŃiei prin legi de

acoperire. În linii mari vorbind, ceea ce este modelul explicaŃiei prin subsumare la legipentru explicaŃia cauzală şi pentru explicaŃia înştiinŃele naturii este silogismul practicpentru explicaŃia teleologică şi pentru explicaŃia în istorieşi în ştiinŃele sociale.”40 Într-o lucrare intitulată “Varieties of social explanation”,D. Little diferenŃiază

următoarele tipuri de explicaŃii utilizate înştiinŃele sociale:1. explicaŃia cauzală;2. explicaŃia agregativă (legată de teoria alegerii raŃionale şi teoria acŃiunii

colective);3. explicaŃia interpretativă;

4. explicaŃia funcŃională şi structurală;5. explicaŃia materialistă;6. explicaŃia statistică.41

e) Un mod de a reevalua distincŃia dintre explicaŃie şi înŃelegere este acela de a leconsidera pe ambele ca descrieri, dar în timp ce explicaŃia oferă o descriere slabă (thin), înŃelegerea furnizează o descriere bogat ă (thick ). Urmînd această distincŃie alui Cliford Geertz, se poate spune că se oferă o descriere săracă a unei acŃiuni atuncicînd este descrisă în vocabularul behaviorist al mişcărilor corporale; în schimb, se

39

T. Benton, I. Craig (2001), op.cit ., p. 7740 G. H. von Wright (1996), op. cit ., p. 4841 Daniel Little (1991): Varieties of Social Explanation , Westview, Boulder, Colorado



Paul BALAHUR

124

oferă o descriere bogată a aceleiaşi acŃiuni atunci cînd este descrisă în vocabularulmembrilor comunităŃii în care ea are loc, adică aşa cum înŃeleg ei acŃiunea şisemnificaŃia sa. De exemplu, oferim o descriere “săracă” dacă descriem acŃiunea dreptperpelirea la foc a unei bucăŃi de carneşi una “bogată” dacă o descriem, în funcŃie de

caz, drept a găti sau a aduce sacrificii zeilor etc.42

După Weber, descrierile bogate arfi “înŃelegeri explicative”, dar după Geertz ele sînt interpretări (din punctul de vedereal “indigenului”); oricum, prin ele înŃelegem mai bine activităŃile umane.

f) Această distincŃie oferă încă o dovadă că interpretarea joacă, într-adevăr, un rolimportant înştiinŃele sociale. Dar, aşa cum s-a remarcat, interpretarea nu este nici eade un singur tip (“monistă”). Unii autori diferenŃiază două tipuri de hermeneutică,denumite “hermeneutica recuperării” şi “hermenutica suspiciunii”. După M.T.Gibbons43, primul tip de hermeneutică încearcă să recupereze modul fundamentaldin punct de vedere social în care agenŃii sociali obişnuiŃi se înŃeleg pe ei înşişi; cel de

al doilea tip de hermeneutică urmăreşte să străpungă vălul ideologiei, autoamăgirii şialtor forme de mistificare legate de modul în care agenŃii se înŃeleg pe ei înşişi,”pentru a dezvălui adevăratul înŃeles al practicilor socialeşi politice”. În primul caz,cercetătorii încearcă să identifice semnificaŃiile pe baza cărora membrii uneicomunităŃi î şi construiesc “realitatea socială”, în sensul în care, aşa cum remarcaWinch, instituŃiile sociale încorporează idei, concepteşi reprezentări, iar acesteatrebuie înŃelese din perspectiva actorilor sociali. În cel de al doilea caz, ”suspiciunea”cercetătorilor priveşte modul în care agenŃii sociali se înŃeleg pe ei înşişi, existînd întotdeauna posibilitatea ca ei să nu-şi cunoască propriile dorinŃe sau interese, să nu

identifice adecvat unele dintre semnificaŃiile lumii lor sociale sau să fie victime alemanipulării –aşa cum ne învaŃă Nietzsche, Marxşi Freud, cei trei “maeşti aisuspiciunii”, de la care se revendică “hermeneutica suspiciunii”; în acest caz,interpretarea de sine a actorilor trebuie ea însăşi interpretată critic, în loc să fie luată de către cercetător drept bază a înŃelegerii sale.44 Ambele tipuri de hermeneutică punprobleme de “dublă hermeneutică” (interpretare a interpretării), atît pentru că strategiile “recuperării” sau “suspectării” pot fi ele însele motivate de interesecontroversabile, cîtşi pentru că, în fond, rămîne totdeauna dificil de determinat ceeace trebuie “recuperat”şi ceea ce trebuie “suspectat”.

42

Fred D’Agostino (1993): op. cit., p. 30343 M. T. Gibbons (1987): Interpreting Politics , Blackwell, Oxford, p. 444 Fred D’agostino (1993): op.cit., p. 304




125

ŞtiinŃele sociale sînt acele discipline intelectuale care au ca obiect de studiu lumeasocială sau realitatea socială. În această definiŃie ştiinŃele sociale sînt caracterizate prin

determinarea lor ontologică. Termenul ontologie provine din cuvintele greceşti ontos, însemnînd existenŃă, fiinŃare şi logos, însemnînd teorie, discurs,ştiinŃă. Deci, prin ontologievom înŃelege o teorie cu privire la existenŃă. Mai general, orice cunoaştere despre existenŃă poate fi numită ontologică. În acest sens sînt ontologice nu numai concepŃiile filosofice sauştiinŃifice despre realitate, darşi concepŃiile sau “teoriile” actorilor sociali despre lumea încare trăiesc.

Problemele ontologice aleştiinŃelor sociale sînt identificabile prin întrebările referitoare larealitatea socială: Ce este lumea socială? sau: Cum este lumea socială? Sau: Ce entităŃiconstituie lumea socială? Asemenea întrebări implică presupoziŃia existenŃei unei forme de

fiinŃare numită “via Ńăsocială” sau lume socială şi vizează identificarea prin cunoaştere adeterminărilor sale specifice. Fiind întrebări despre existenŃă (ontos), formulate cu scopulcunoaşterii sale, au un caracteronto-logic. Din această relaŃie între existenŃă şi cunoaştere,specifică onto-logiei, putem înŃelege că problemeleontologiceale ştiinŃelor sociale ( rezumate în întrebarea:ce este lumea socială?) sînt strîns corelate cu celeepistemologice( cum esteposibilă cunoaşterea sa?)şi celemetodologice(prin ce metode poate fi cunoscută?).

Din perspectiva acestor precizări, vom discuta în continuare trei probleme pe care leconsiderăm relevante pentru fundamentele ontologice aleştiinŃelor sociale.

În sintagma ”cunoaştere a existenŃei”, ca definiŃie a onto-logiei, existenŃa apare caobiect al cunoaşterii şi de aceea pare firesc să ne gîndim că obiectul, adică realitatea, precedecunoaşterea sa ( în sensul că pentru a se realiza cunoaşterea unui obiect trebuie să existe, mai întîi, obiectul ca atare). Dacă acceptăm această judecată ca premisă, din ea pot fi derivatelogic unele consecinŃe importante cu privire la relaŃia dintre existenŃă şi cunoaştere, precum:a) realitatea există independent de cunoaştere; b) existenŃa determină conŃinutul cunoaşterii; c)

realitatea constituie criteriul de verificare a valorii de adevăr a cunoaşterii. ConcepŃiile care

III. FUNDAMENTE ONTOLOGICE ALEŞTIINł ELOR SOCIALE

III.1. Ş tiin Ńele sociale ş i ontologia socialului

III.1.1. Realitate ş i cunoa ş tere



Paul BALAHUR

126

susŃin asemenea teze sînt numiterealiste, deoarece ele afirmă primatul – ontologicşignoseologic – al realităŃii faŃăde cunoaştere.

Pe de altă parte, în relaŃia sa cu realitatea, cunoaşterea nu este purşi simplu ca o “oglindă”(cu toate că o anume tradiŃie epistemologică a conceputştiinŃa însăşi ca o “oglind ă a naturii”,

aşa cum a arătat Richard Rorty, în“Philosophy and the Mirror of Nature”,1979). De fapt,cunoaşterea “decupează” întotdeauna din sfera realităŃii “obiectul” (de) cunoscut. În acestsens, ceea ce este considerat ca “realitate” este determinat de cunoaşterea sa. Am putea spunecă, de această dată, cunoaşterea precede existenŃa (ca obiect al cunoaşterii), iar “realitatea”apare ca un produs al cunoaşterii. Din această judecată pot fi derivate, de asemenea,consecinŃe logice la fel de importante, precum: a) existenŃa (ca obiect al cunoaşterii) estedependentă de cunoaştere; b) ceea ce există din perspectiva cunoaşterii este determinat deperspetiva cunoaşterii; c) criteriile de relevanŃă ale existenŃei ca obiect al cunoaşterii sîntconstituite de semnificaŃiile ce-i sînt atribuite prin cunoaşterea sa. ConcepŃiile în care sînt

susŃinute asemenea teze erau numite, în tradiŃia filosofică, idealiste, întrucît afirmă primatul“ideii”, adică al cunoaşterii, asupra realităŃii. Astăzi denumiri mai frecvent folosite –deşi nu întru totul echivalente – sînt cele precum “constructivism”(denumire care reŃine ideea că realitatea este construită, în semnificaŃiile sale pentru noi, prin cunoaştere) sau “relativism” (denumire ce trebuie înŃeleasă în sensul că realitatea sau, mai exact, ceea ce se consideră careal este relativ la ideile sau concepŃiile despre realitate ).

Cele două concepŃii – realist ă şi relativist ă – au ca fundament presupoziŃii ontologicediferite, chiar antinomice, iar disputa dintre ele se regăseşte înştiinŃele sociale sub forma uneidileme fundamentale, pe care am întîlnit-o deja discutînd despre opoziŃia dintre pozitivismşi

hermeneutică, şi anume:i) cercetăturul social trebuie să vizeze cunoaşterea unei realităŃi sociale obiective, careexistă independent de conştiinŃa actorilor sociali (poziŃia pozitivistă);

ii) întrucît lumea socială este constituită din semnificaŃii (credinŃe, scopuri, intenŃii, valori),cercetătorul social trebuie să studieze înŃelegerea subiectivă pe care o au actorii sociali desprepropria lor lume (poziŃia hermeneutică).

Ambele poziŃii susŃin că scopul ştiinŃei sociale este acela de a cerceta “realitateasocială”, dar ele se deosebesc prin ceea ce consideră ca “realitate socială”, adică princoncepŃia ontologică. Pentru pozitivişti, precum Durkheim, realitatea socială este constituită

din “fapte sociale” la fel de obiective ca lucrurile naturii, care există independent de conştiinŃaindivizilorşi care nu pot fi explicate prin ideile indivizilor despre ele; cercetătorul lumiisociale trebuie, prin urmare, să se ocupe de instituŃii, practicişi alte asemenea obiectivări ale“conştiinŃei colective”. Dimpotrivă, pentru reprezentanŃii tradiŃiei hermeneutice, realitateasocială este constituită din semnificaŃiile subiective care dau sens acŃiunilorşi operelor umane(“SemnificaŃia – afirma Dilthey – este categoria centrală a vieŃii istoriceşi sociale”), iarinstituŃiile sociale nu sînt altceva decît încorporarea unor idei (cum afirma Winch), astfel încîta cerceta realitatea socială înseamnă a înŃelege semnificaŃii şi idei ale actorilor sociali cuprivire la lumea lor socială şi care constituie chiar lumea lor socială. DiferenŃa dintre

presupoziŃiile ontologice ale acestor concepŃii este similată (sau analogă) diferenŃei dintrepresupoziŃiile lor epistemologice:




127

i)Pozitivism: Ontologie socială obiectivistă – Epistemologie naturalistă ii)Hermeneutică: Ontologie socială subiectivistă – Epistemologie anti-naturalistă

Cu această constatare putem aborda o a doua problemă ontologică, implicată de asemenea în teoriile sociale,şi anume cea referitoare la “autonomia lumii sociale”.

Analizînd concepŃiile naturalisteşi anti-naturaliste am remarcat că în viziunile lordespre unitatea sau, dimpotrivă, despre diferenŃa metodelor/ ştiinŃelor erau implicate deasemenea presupoziŃii ontologice cu privire la relaŃia dintre “lumea socială” şi “lumea

naturii”:i) Teza monismului metodologic susŃinută de epistemologia naturalistă era corelată,cel puŃin implicit, cu aceea a unui monism ontologic, conform căreia lumea socială nu este înesenŃădiferită de lumea naturii –şi tocmai de aceea ea poate fi cercetată de oştiinŃăconstruită după tipar unic. În concepŃia lui J.S.Mill, de exemplu, monismul ontologic era afirmat explicitprin ideea că ştiinŃele sociale investighează şi ele “natura”, în ipostaza “naturii umane”, culegi la fel de fixe caşi cele ale naturii propriu-zise.

ii) Dimpotrivă, dualismului metodologic îi este corelată teza ontologică a diferenŃei deesenŃădintre lumea socială şi lumea naturiişi tocmai pe baza argumentelor ontologice despre

specificul lumii umane erau susŃinute disocierea metodelorşi antiteza dintre cele două tipuride ştiinŃe. Argumentele ontologice invocate în acest sens se refereau la o serie de fapteconsiderate definitorii pentru realitatea socială:

a) faptul că lumea socială este populară de oameni care au voinŃă, scopurişi intenŃii, ceeace face ca acŃiunile lor să nu fie explicabile după legile cauzale ale mişcării corpurilorfizice;

b) faptul că în timp ce lumea naturală este guvernată de legi, viaŃa socială se desf ăşoară după reguli instituite de actorii sociali ,iar aceste reguli sînt variabile în diferitecontexte sociale, culturaleşi istorice;

c) faptul că lumea socială este o lume construită din semnificaŃiile pe care oamenii leatribuie acŃiunilor, practicilorşi instituŃiilorşi, deci, înŃelegerea acestei lumi presupune înŃelegerea reprezentărilor subiective ale actorilor sociali. Asemenea argumenteontologice afirmauautonomia lumii sociale.

Termenul “autonomie”, înŃeles în sensul etimologiei sale ( gr.autos, sine; nomos, lege,regulă, normă) înseamnă a se conduce după propriile legi sau, cum îl definea Kant în“Critica ra Ń iunii practice”, a-şi da sieşi legile propriei conduite. Conceptul opus celui deautonomie este acela de “heteronomie”, însemnînd a fi condus de norme impuse dinafară, decistrăine modului propriu de existenŃăsau diferite de cele ale propriei conştiinŃe (în cazul lui

Kant, legi improprii existenŃei morale deoarece conştiinŃa morală nu este “subiectul” –autos -sau “autorul” lor). Autonomia lumii sociale este afirmată atunci cînd realitatea socială este

III.1.2. Autonomia lumii sociale



Paul BALAHUR

128

considerată ca fiind guvernată de “legi” specifice, ireductibile la cele ale lumii fizice.Asemenea “legi” sînt normele vieŃii sociale, regulile practicilor sociale, criteriile deinteligibilitate ale acŃiunilor sociale. Comparate cu legile naturii, ele nu sînt propriu-zis legipentru că nu au caracteristicile universalităŃii, necesităŃii şi obiectivităŃii proprii legilor lumii

fizice, ci sînt norme care reglementează interacŃiunile socialeşi care au valabilitate atîtavreme cît oamenii le conferă o semnificaŃie funcŃională. Specificul lor însă susŃine ideeaautonomiei lumii sociale.

Într-un sens diferit, ideea autonomiei socialului a fost afirmată în teza lui Durkheim cuprivire la ireductibilitatea faptelor sociale la faptele psihologice ale conştiinŃelor individuale.Durkheim credea însă că determinismul social operează asemănător determinismului naturalşi de aceea principiul explicaŃiei cauzale constituie un model universal. IntenŃia sa de alegitima sociologia prin delimitare de explicaŃiile psihologice ale socialului se sprijină peargumente naturaliste care subminează de fapt afirmarea “autonomiei lumii sociale”.

Se poate spune că autonomia lumii sociale a fost revelată treptat, pe măsură ce ştiinŃelesocialeşi-au dezvoltat metodele proprii de cercetare.Dacă adoptăm o poziŃie realistă (în sensulprecizat anterior), putem afirma că ştiinŃele sociale audescoperit “ontologia socialului” o dată cu delimitarea de presupoziŃiile ontologiei naturaliste asumate de concepŃiile pozitivismuluisocial. Dacă însă adoptăm o poziŃie constructivistă putem spune că ştiinŃele sociale aucreat sau “construit ” ontologia socialului, în sensul că au contribuit la construirea semnificaŃiilorprin care oamenii societăŃilor moderneşi-au înŃeles activităŃile, instituŃiile, normeleşi valorilesociale.ŞtiinŃele sociale sînt forme sistematice ale cunoaşterii sociale prin care societateamodernă s-a înŃeles pe sineşi prin aceasta au susŃinut “construcŃia realităŃii sociale”şi,

totodată, afirmarea ideii ontologice a autonomiei socialului.În această privinŃăputem împărtăşi opinia lui Jungen Habermas că ştiinŃele sociale au îndeplinit în modernitate o func Ń ie emancipativă . Filosoful german î şi susŃinea această teză prin argumentul deosebirii dintre orientările epistemologice caracteristiceştiinŃelor naturiişiştiinŃelor sociale: în timp ce orientarea caracteristică ştiinŃelor naturii este unatehnică , vizînd“dominarea”, prin predicŃii şi control, a fenomenelor naturale, orientarea fundamentală aştiinŃelor sociale către înŃelegerea înteracŃiunilor umane vizează eliberarea în planulconştiinŃelor, pentru exerciŃiul autonomiei individuale. După Habermas,45 funcŃiaemancipativă a ştiinŃelor sociale î şi are sursa în caracterul lor de cunoaştere critică, iar critica

se exercită inclusiv asupra propriilor teoriişi modele de interpretare a lumii sociale.Din această perspectivă trebuie să înŃelegem disputele teoretice dinştiinŃele sociale, înclusiv cele legate de concepŃiile asupra ontologiei socialului.

Dincolo de distincŃia ontologică dintre lumea socială şi lumea naturii, întrebărileprivind ontologia socialului se referă la componentele lumii sociale: În ce constă lumea

socială? Ce entităŃi o populează? Care este natura acestor entităŃi? etc.45 Jungen Habermas (1987): Cunoaştere şi comunicare , Editura Politică, Bucureşti

III.1.3. Concep Ń ii ale ontologiei socialului




129

Răspunsurile la asemenea întrebări relevă faptul că lumea socială este o realitatecomplexă, cu multiple dimensiuni. ÎnŃelegem acest lucru dacă analizăm din ce perspectiveputem descrie societatea. Într-o descriere curentă, societatea este caracterizată ca “unansamblu organizat de indivizi, uniŃi între ei prin relaŃii de interdependenŃă”. Chiar şi o

asemenea descriere simplă indică mai multe componente ale realităŃii sociale:1.indivizii – dincare sînt formate societăŃile, căci, evident, nu pot exista societăŃi f ără indivizi; 2.relaŃiile dintreindivizi; 3.forma organizată a indivizilorşi a relaŃiilor dintre ei. Alte descrieri relevă faptul că societatea cuprinde, pe lîngă îndivizi şi relaŃiile lor, activităŃile care o susŃin –de natură economică, politică, juridică, culturală etc., precumşi rezultatele acestor activităŃi: bunuri,valori, norme, instituŃii. Practicile sociale, precumşi rezultatele lor se constituieşifuncŃionează ca structuri specifice organizării sociale. După unii sociologi, societatea, înansamblul său, poate fi privită ca o structură socială, adică un ansamblu al instituŃiilor careconstituie fondul dat, pe care se clădesc acŃiunile sociale. Astfel, în viziunea sociologului

american Anthony Giddens(“Constituirea societ ăŃ ii”,1984), structura socială este fundalulnecesar al acŃiunilor socialeşi, totodată, rezultatul acestor acŃiuni. În fine, relaŃia dintrestructurişi acŃiuni ne face să înŃelegem că societăŃile sînt dinamice, adică au o viaŃăa lor, iarexpresia “viaŃăsocială” poate să desemneze, printre altele, ansamblul proceselor ce asigură menŃinerea (conservarea)şi dezvoltarea (schimbarea) societăŃilor - procese numite mai tehnic“reproducerea”şi, respectiv, “producerea socială”.

În ciuda acestei complexităŃi a realităŃii sociale, problema fundamentelor ontologiceale teoriilor sociale a fost adesea redusă la antinomia a două concepŃii cu privire la realitateasocială, denumite “individualism” şi, respectiv ,”holism”.

O concepŃie individualistă tipică am întîlnit în afirmaŃia lui J.S Mill, conform căreialumea socială este alcătuită din indivizi, care nu dobîndesc alte proprietăŃi atunci cînd intră într-o “formă socială”. După Mill, pentru că lumea socială este alcătuită din indivizi, cuacŃiunile şi pasiunile lor, pentru a explica faptele sociale trebuie cercetate legilecomportamentului uman. O asemenea viziune, care afirmă că lumea socială constă în indiviziicare o compun, este numită individualism ontologic.SusŃinerea că pentru a explica lumeasocială trebuie să pornim de la cercetarea indivizilor caracterizează individualismulmetodologic– care este corespondentul epistemologic al individualismului ontologic.

PoziŃia teoretică opusă individualismului este afirmată de Durkheim atunci cînd scrie

că “societatea nu este suma indivizilor”, ci constituie o realitatesui-generis, cu caracteristiciproprii, iar faptele sociale nu pot fi explicate prin –şi nici reduse la – faptele psihologice saude altă natură. Durkheim susŃinea că faptele sociale, ca manifestări ale “conştiinŃei colective”,transcend conştiinŃele individualeşi din acest motiv nu pot fi explicate prin psihologiaindivizilor, ci prin alte fapte sociale. O asemenea poziŃie, care susŃine că există entităŃi socialeautonomeşi ireductibile, considerate ca “întreguri” care sînt mai mult decît suma părŃilor, estenumită holism ontologic(termenul “holism” fiind derivat din cuvîntul grecesc“holon”, însemnînd întreg, totalitate). Corespondentul său epistemologic – afirmînd că în cunoaşterealumii sociale trebuie pornit de la cunoaşterea “întregurilor”- este denumitholism metodologic.

Ca teorii ontologice, atît individualismul, cîtşi holismul sînt, evident, perspectiveunilaterale asupra realităŃii socialeşi ele sînt rareori afirmate ca atare prin “teze tari” precum:



Paul BALAHUR

130

“nu există societăŃi, ci doar indivizi”şi, respectiv,”nu există indivizi, ci doar structurisociale”; asemenea afirmaŃii extreme s-ar dovedi, de la prima vedere, drept false. Ca teoriiepistemologice, ele recunosc în fond că există atît indivizi, cîtşi structuri sociale, darconsideră că baza determinantă a explicaŃiei sociale trebuie s-o constituie fie indivizii, fie

structurile sau sistemele sociale. Baza explicaŃiei însă este constituită de fundamentulontologic al unei concepŃii. În acest sens, este corect să identificăm la baza individualismuluimetodologic o concepŃie ontologică individualistă, iar la baza holismului metodologic oconcepŃie ontologică holistă. PresupoziŃii ontologice identificăm şi în prezentarea holismuluimetodologic ca o “explica Ń ie de sus în jos” şi, respectiv, a individualismului metodologic ca o“explica Ń ie de jos în sus”; prin “sus”şi “jos” sînt desemnate structurile socialeşi, respectiv,indivizii,şi chiar această repartiŃie face parte dintr-un tablou ontologic specific unei concepŃiicu privire la realitatea socială.

Schematic, am putea rezuma analiza opoziŃiei dintre holismşi individualism astfel:

Holism Individualism

Ontologic

Lumea socială constituie orealitatesui generis,ireductibilă la sumaindivizilor

Lumea socială estealcătuită din indivizi, cuacŃiunileşi pasiunile lor

Epistemologic

Pentru a cunoaşte lumeasocială trebuie pornit de la“întreguri” (structuri

sociale)

Pentru a cunoaşte lumeasocială trebuie pornit de la“părŃi” (indivizi)

Metodologic ExplicaŃia “de sus în jos” ExplicaŃia “de jos în sus”

Un exemplu edificator de viziune holistă îl constituie, după Martin Hollis, teoriasocială a lui K.Marx. În Prefa Ń a la “Critica economiei politice”(1859), Marx scrie: ”Înproducerea socială a vieŃii lor, oamenii intră în relaŃii determinate, necesare, independente devoinŃa lor - relaŃii de producŃie, care corespund unei anumite etape de dezvoltare a forŃelor deproducŃie materiale. Totalitatea acestor relaŃii de producŃie constituie structura economică asocietăŃii, baza reală pe care se ridică o suprastructură juridică şi politică şi căreia îi corespundanumite forme ale conştiinŃei sociale. Modul de producŃie al vieŃii materiale determină îngeneral procesul vieŃii sociale, politiceşi intelectuale. Nu conştiinŃa oamenilor le determină existenŃa, ci, dimpotrivă, existenŃa lor socială le determină conştiinŃa”.

În această concepŃie, “fundamentele” vieŃii sociale sînt structuri (baza materială şisuprastructura juridică, politică, intelectuală), iar acŃiunile indivizilor sînt determinate deaceste structuri sociale. Dup

ăcum comenteaz

ăHollis,”Indivizii sînt aici ni

şte marionete

controlate din culise de interacŃiunea forŃelor şi relaŃiilor de producŃie. SocietăŃile au un

III.2. Critica holismului ontologic




131

“fundament” realşi o “suprastructură”. Marionetele au conştiinŃa a ceea ce fac, dar e vorba deo falsă conştiinŃă, derivată din suprastructură şi generată de factori situaŃi mai în profunzime.Indivizii gîndesc poate în termenii unor legi create de parlamente ai căror membri aleg ceea cecred ei că e bine şi se consideră a fi cei care creează sistemul juridicşi politic; dar aceste

credinŃe sînt denaturări care maschează realitateaşi contribuie la funcŃionarea acelor forŃeascunse”.46 În continuarea pasajului citat,Marx explica de ce se produc

schimbările sociale:”Pe o anumită treaptă a dezvoltării lor, forŃele deproducŃie materiale ale societăŃii intră în contradicŃie cu relaŃiile deproducŃie existente, sau, ceea ce nu este decît expresia juridică aacestora din urmă, cu relaŃiile de proprietate în cadrul cărora ele s-audezvoltat pînă atunci. Din forme ale dezvoltării forŃelor de producŃie,aceste relaŃii se transformă în cătuşe ale lor. Atunci începe o epocă

de revoluŃie socială. O dată cu schimbarea bazei economice are loc,mai încet sau mai repede, o revoluŃionare a întregii uriaşesuprastructuri”. Marx afirma, de asemenea, că structurile sociale sedezvoltă independent de conştiinŃa indivizilor care le produc, totuşi,prin acŃiunile lorşi, de aceea, ei nu sînt conştienŃi de ele; prin urmareexplicareaştiinŃifică a schimbării nu se poate baza pe înŃelegerea pecare o au actorii sociali despre interacŃiunile lor, ci trebuie să meargă, dincolo de aceasta, către identificarea “legilor” care guvernează viaŃa socială. ”Cîndstudiem asemenea transformări, trebuie f ăcută o distincŃie între transformarea materială a

condiŃiilor economice ale producŃiei, care pot fi determinate cu preciziaştiinŃelor naturii,şiformele juridice, politice, religioase, estetice sau filosofice – pe scurt, formele ideologice princare oamenii devin conştienŃi de acest conflictşi îl rezolvă prin luptă. Aşa cum opinia noastră despre un individ nu se bazează pe ceea ce crede el despre sine, la fel nu putem judeca oasemenea perioadă de transformări după propria sa conştiinŃă; dimpotrivă, această conştiinŃă trebuie explicată mai degrabă prin contradicŃiile vieŃii materiale, prin conflictul existent întreforŃele de producŃie socialeşi relaŃiile de producŃie”.

Analizînd concepŃa lui Marx, ca reprezentativă pentru o viziune holistă, M.Hollisidentifică trei teze distincte, dar corelate, pe care le putem considera presupoziŃii referitoare la

fundamentele ontologice, epistemologiceşi metodologice ale holismului: 1.O primă teză, denatură ontologică, întruchipînd “concepŃia fundamentală despre lumeşi funcŃionarea ei”, careprezintă structurile sociale ( baza economică, relaŃiile de producŃie, suprastructura politică şi juridică) ca formînd realitatea lumii socialeşi determinînd conştiinŃa actorilorşi acŃiunile lor;2. O a doua teză, de natură epistemologică, care susŃine că pentru a cunoaşte realitatea socială trebuie mers dincolo de reprezentările (denaturate) ale indivizilor despre ea, adică dincolo de“vălul ideologiei”, către identificarea structurilor sociale care le determină aceste reprezentări;3. O a treia teză, de natură metodologică, afirmînd că metoda explicaŃiilor sociale presupunedeterminarea unor legi ale societăŃii “cu preciziaştiinŃelor naturii”.(M.Hollis,16).

46 M. Hollis: op.cit., p. 14

Karl Marx1818-1883



Paul BALAHUR

132

ConcepŃia holistă asupra realităŃii sociale a fost criticată cu mai multe tipuri deargumente:

1. În primul rînd, reprezentanŃii viziunii opuse, cea individualistă, amendează tezaentităŃilor sociale supraindividuale, care ar exista independent de acŃiunile indivizilorşi ar fi

guvernate de legi ale determinismului social, care ar scapa, în mod fatal, conştiinŃei actorilorsociali. Uneori, concepŃiile individualiste contrapun tezei “tari” a holismului ontologic –conform căreia realitatea socială rezidă în “structuri”, ”sisteme”, ”societăŃi” – teza “tare” aindividualismului ontologic, potrivit căreia “nu există societăŃi, ci doar indivizi careinteracŃionează” (Jon Elster).47Alteori, se argumentează că structurile sociale sînt, de fapt,produsul interacŃiunilor individualeşi ele trebuie explicate pornind de la indivizişi acŃiunilelor, de la relaŃiile care se structurează în practicile convieŃuirii socialeşi sînt susŃinute prinnorme şi valori împărtăşite în comun, care stau la baza organizării sociale. În acest sens,viziunii holiste i se reproşează că, ignorînd geneza structurilorşi instituŃiilor sociale, prezintă

o imaginereificat ă a realităŃii sociale.2. Un alt tip de argument împotriva holismului utilizează Karl Popper (The Poverty of Historicism, 1957)48 care se îndoieşte de posibilitatea de a studia în modştiinŃific “întregulsocial, în sens de totalitate”, care ar cuprinde “structura tuturor evenimentelor socialeşiistorice ale unei epoci”. În plus, remarcă Popper, “holiştii nu-şi planifică doar să studieze întreaga societate printr-o metodă imposibilă, ci ei î şi planifică de asemenea să controlezeşisă restructureze societatea noastră “ca un întreg”. Or, planificarea holistă nu poate fi decît“utopică”, de vreme ce “o bază ştiinŃifică pentru această planificare este purşi simplu denegăsit”. Pentru Popper, “gîndirea holistă este dăunătoare în special prin influenŃa sa asupra

teoriei istoriciste a experimentelor sociale”, întrucît “teza comună atît istoricismului cîtşiutopismului” este aceea că,” pentru a fi reale, experimentele sociale trebuie să aibă caracteristica încercărilor utopice de remodelare a întregului societăŃii”.

3. O cale diferită de a identifica argumente împotriva holismului ontologic o constituieanaliza conceptelor holiste. Uneori, această critică a vizat chiar conceptul desocietate. Urmărind evoluŃia istorică a conceptului de societate în gîndirea modernă, Alain Touraine( L’inutile idee de societe)49 constată că, în diferite elaborări teoretice, conceptul de societate aservit, mai degrabă, pentru a marca separarea sistemului social de actorii sociali, cu scopulconservării ordinii sociale. În filosofia modernă a secolelor XVII – XIII, “o societate este

definită prin ordinea creată ca urmare a unei intervenŃii asupra vieŃii colective, ceea ceconduce la separarea sistemului social, conceput ca “spiritul legilor”, de actorii sociali, caresînt concepuŃi ca materia primă pe care trebuie să o organizeze legea (sau ca dezordinea căreiatrebuie să i se impună ordine)”. În termenii limbajului clasic, “societatea ar fi raŃiunea, în timpce actorii sînt mişcaŃi de pasiuni”. Tocmai această “devalorizare a actorilor”, consideră Touraine, “a condus la identificareaştiinŃelor sociale cu studiul instituŃiilor şi la definireaacestora ca organizarea normativă a unui domeniu al vieŃii sociale cu scopul de a îndeplini o

47 Jon Elster (1989): Nuts and Bolts for the Social Sciences , Cambridge University Press, p. 24848

Karl R. Popper (1996): Mizeria istoricismului , Editura All, Bucureşti, p. 54, 55, 5849 Alain Touraine: L’inutile idee de societe , în C. Delacampagne, R. Maggiori (eds): Philosopher. „Lesinterrogations contemporaines”, Fayard, 1980, p. 237-244




133

funcŃie în supravieŃuirea şi adaptarea societăŃii în ansamblul său”. Ca urmare, “societateadevine un personaj, iar teoriile asupra societăŃii ne dau despre ea imaginea unui pater familias sau cea a unui prinŃ”. Sociologia s-a născut “combătînd această idee de societate”,recunoscînd că “societatea nu este un principiu de unitate, ci un cîmp de relaŃii între actorii

sociali”, dar concepŃiile holiste, de la E.Durkheimşi H.Spencer la T.Parsons, au tins să privilegieze ordinea socială, integrarea indivizilor în societateşi să estompeze, în schimb,rolul conflictelor sociale, susŃinînd în acest sens ideea că “actorul trebuie înŃeles prinsocietatea căreia îi aparŃine”. Astfel, conceptul de societate al teoriilor sociologice a menŃinutsepararea sistemului de actorii sociali. Pentru a depăşi această situaŃie, crede Touraine,”trebuie pornit de la actoriişi conflictele care îi opun,şi prin care societatea se produce pe ea însăşi”. Unei sociologii a societăŃii, al cărei concept de societate devine, cum spune Touraine,“inutil”, sociologul francez îi opune o ”sociologie a acŃiunii” sau, mai exact, a interacŃiunilorsociale. Dacă Popper considera gîndirea holistă prea revoluŃionară, Touraine îi reproşează,

dimpotrivă, caracterul conservator. Ambii au în vedere, desigur, implicaŃiile politice aleteoriilor sociale.

Individualismul ontologic afirmă că lumea socială este constituită din indivizi, “cuacŃiunileşi pasiunile lor” (cum preciza Mill). În formularea unuia dintre numeroşii săi urmaşi,J.W.N Watkins: ”ConstituienŃii ultimi ai lumii sociale sînt indivizii care acŃionează mai mult

sau mai puŃin adecvat în lumina dispoziŃiilor şi a înŃelegerii pe care o au despre situaŃia lor.Orice situaŃie socială complexă sau orice eveniment social sînt rezultatul unei configurăriparticulare a indivizilor, a dispoziŃiilor, situaŃiilor, credinŃelor şi resurselor lor fiziceşi amediului lor”.50 Dacă societatea constă în indivizi care interacŃionează, atunci explicaŃiafaptelor sociale trebuie căutată în scopurile, intenŃiile sau motivele care determină acŃiunile.”Principiul individualismului metodologic – scrie D.Little51 – constă în concepŃia conformcăreia explicaŃiile şi descrierile sociale trebuie să fie întemeiate pe fapte despre indivizi”.Totuşi, uneori se face distincŃia între individualismul epistemologic, care are ca fundamentontologic indivizii,şi cel care ia ca bază acŃiunea individuală. După Jon Elster, de

exemplu,”Unitatea elementară a vieŃii sociale este acŃiunea umană individuală. A explicainstituŃiile socialeşi schimbările sociale înseamnă a arăta cum apar ele ca rezultat al acŃiuniişiinteracŃiunii indivizilor”.52

Principiul individualismului metodologic, formulat de economistul austriac C.Mengerca regulă după care explicaŃia fenomenelor sociale trebuie elaborată pornind de lacomportamentele individuale, de la motivaŃiile şi acŃiunile indivizilor, a fost adoptat atît încercetările economice (conceptul ca atare a fost propus de economistul J.A.Schumpeter), cîtşi

50 J. W. N. Watkins (1968):”Methological Individualism and Social Tendencies”,în M. Brodbeck(ed):

Readings in the Philosophy of Social Sciences , New York, Macmillan, p. 26851 D. Little (1991): op. cit , p. 18352 Jon Elster (1989): op. cit., p. 248

III.3. Critica individualismului ontologic



Paul BALAHUR

134

în cele sociologice (de exemplu, Max Weber)şi a fost susŃinut de epistemologi aiştiinŃelorsociale precum Friedrich von Kayekşi Karl Popper. Pentru aceşti autori, remarcă RaymondBoudon, “a explica un fenomen social înseamnă întotdeauna a-l face consecinŃa acŃiunilorindividuale…O corelaŃie între un fenomen Fşi un fenomen F* n-ar putea trece, oricare ar fi

intensitatea sa, drept o “explicaŃie” a lui F. Trebuie pusă în evidenŃă, de asemenea,şi logicaacŃiunilor individuale subiacentă corelaŃiei”.53 Ca şi gîndirea holistă, şi cea individualistă poate fi supusă criticii. La o analiză atentă,

remarcă D. Little54, identificăm în doctrina individualismului metodologic mai multe susŃinericorelate, dar distincte:

1. o teză despre entităŃile sociale;2. o teză despre înŃelesul conceptelor;3. o teză cu privire la explicaŃie.

Concluziile autorului sînt formulate astfel: “Teza ontologică este adevărată, dar

banală / trivială; teza înŃelesului este în întregime neconvingătoare; iar teza cu privire laexplicaŃie este o restricŃie legitimă a explicaŃiei sociale, dar f ără motive temeinice”. Să urmărim pe scurt cum ajunge la aceste concluzii.

I) Teza ontologică a individualismului metodologic susŃine că toate entităŃile socialesînt reductibile f ără rest la “componentele logice” ale indivizilor. Din această perspectivă,entităŃile sociale nu sînt altceva decît ansambluri de indivizi în variate relaŃii între ei. Deexemplu, o universitate nu este nimic altceva decît indivizii implicaŃi în activităŃil ei:profesori, studenŃi, funcŃionari etc. Această versiune a tezei este o susŃinere despre compoziŃiafenomenelor sociale, afirmînd că orice fenomen social este compus din ansambluri de

indivizişi comportamentele lor. Teza ontologică, crede Little, este în mod evident adevărată:este rezonabil s-o acceptăm şi să fim de acord că toate entităŃile sociale – state, economii,contracte, sisteme juridice, tradiŃii religioase, revoluŃii etc.- sînt constituite din sisteme deindivizi şi comportamentele lor. Structurileşi instituŃiile sociale, sistemele de normeşimodelele relaŃiilor sociale sînt toate alcătuite din fiinŃe umane angajate în variate tipuri deactivitate semnificativă şi intenŃionată. Dar – se întreabă Little – “ce decurge din această teză ?” Mai puŃin decît pare, dacă avem în vedere celelalte două teze, cea a “înŃelesului”şi cea a“explicaŃiei”.

II) Teza înŃelesului implicată în doctrina individualismului metodologic este o teză

despre “conceptele sociale”, afirmînd că acestea trebuie definite în termenii conceptelor ce sereferă doar la indivizişi comportamentele lor. Conform acestei doctrine ar trebui să fie posibilde a defini conceptele sociale – ca de ex., cel de “universitate” – în termenii ansamblului deindivizişi ai acŃiunilor lor care contribuie la fenomenele sociale. Dar această susŃinere esteproblematică: ce fapte despre indivizi pot fi folosite în explicarea faptelor sociale? Dacă individualismul metodologic pretinde să caracterizăm comportamentele sociale ale indivizilordoar în termenii unor proprietăŃi psihologice stricte, referitoare la dispoziŃiile lorcomportamentale, atunci ne-ar interzice să ne referim la relaŃiile sociale în care se găsescindivizii, precumşi la conceptele lor despre instituŃiile şi relaŃiile sociale. Or, acest lucru este

53 Raymond Boudon(1982): Dictionaire critique de la sociologie , PUF, Paris, p. 14554 Daniel Little(1991): Varieties of Social Explanation , op. cit ., p. 184-92




135

imposibil. De fapt, în descrierea faptelor nu ne referim doar la fapte privind indiviziişicomportamentele lor, ci e plauzibil să presupunem că sîntem nevoiŃi să facem referire lainstituŃii, regulişi înŃelesuri sociale pentru a caracteriza faptele despre indivizii respectivi. Deex, propoziŃia “Ionescu este un un bun politician” presupune că noi înŃelegem ce este un

politician, ceea ce aduce cu sine un ansamblu de credinŃe despre instituŃiile politice, partide,alegeri etc. La fel, descrind indivizii, nu putem să ne limităm la fapte psihologice stricte, ci enecesar să le atribuim un sistem de concepte care fac referinŃăla alte persoaneşi interrelaŃiilelor. Acest argument arată că există impedimente logice pentru a opera reducerea conceptelorsociale la un nivel inferior de descriere, prin concepte despre indivizi, aşa cum reclamă individualismul metodologic. Conceptele strict psihologice nu facilitează analizaşi explicaŃiafenomenelor la nivelul de analiză de care sînt interesaŃi cercetătorii lumii socialeşi de aceeateza individualismului metodologic despre posibilitatea de a defini conceptele sociale numai în termenii conceptelor despre indivizi este neconvingătoare.

III) La rîndul său, teza individualismului metodologic despre explicaŃie susŃine că nuexistă explicaŃii sociale autonomeşi că toate fapteleşi regularităŃile sociale ar trebui explicate în ultimă instanŃăîn termenii faptelor despre indivizi, adică motivele, capacităŃile şi credinŃeleacestora. Altfel zis, toate regularităŃile sociale ar trebui să fie derivabile din legi descriindactivitatea individuală. Little respinge teza acestui reducŃionism explicativ: ”Este perfectposibil ca fenomenele sociale să poată constitui un sistem cauzal cu legi cauzale puternice;dacă este aşa, faptul că fenomenele sociale sînt constituite din acŃiunile individuale nu armandata ca explicaŃiile sociale să trebuiască a fi reduse la fapte despre indivizi. Astfel, dacă individualismul metodologic este sustenabil, el trebuie să fie susŃinut de consideraŃii specifice

cu privire la fenomenele socialeşi individuale,şi nu cu argumente generale despre reducŃiainterteoretică” (a teoriilor sociale la cele psihologice). După Little, explicaŃiile sociologice nupot fi înlocuite cu cele psihologice, dar ele pot fi compatibile, ca de exemplu atunci cînd unorexplicaŃii holiste (macro-explicaŃii) li se identifică ceea ce Little numeşte “micro-fundaŃiile”,adică mecanismele la nivel individual prin care operează procesele sociale cercetate.(p.197).Posibilitatea unei asemenea combinaŃii sugerează de fapt că nu există o opoziŃie simplă sauunică între holismşi individualism, aşa cum au remarcatşi alŃi analişti.

Pentru a arăta că nu există o opoziŃie simplă între holismşi individualism, M. Hollis(2001,104) susŃine teoria “nivelurilor de analiză”, arătînd că unitatea de analiză poate ficonstituită fie de organizaŃii, fie de indivizi. De exemplu, unii economişti privesc firmele caorganizaŃii, care caută să se individualizeze ca o entitate socială de sine stătătoare, alŃiiconsideră că ele trebuie înŃelese numai prin indivizii care le compun. Ambele perspective sînt justificabile dacă avem în vedere că ele vizează niveluri diferite de analiză .

După D.Little, problemele individualismului metodologic (dar, desigur,şi cele ale

holismului metodologic) trebuie discutate în contextul unor poziŃii mai generale din filosofiaştiinŃei care se preocupă de relaŃiile dintre diferitele domenii ale cercetării. Autorul are în

III.4. Niveluri de analiz ă a ontologiei socialului



Paul BALAHUR

136

vedere “programul reducŃionismului”, conform căruia ”toate tipurile de entităŃi şi structurişi,respectiv toate tipurile de regularităŃi referitoare la ele sînt cuprinse într-o ierarhie, de lanivelul cel mai fundamental – fizica subatomică – la domeniile de nivel inferior”, iarştiinŃelecare le studiază trebuie să fie concepute “în termenii ierarhiilor stricte de entităŃi, legi şi

explicaŃii, în care domeniile mai puŃin fundamentale aleştiinŃei să fie întemeiate înştiinŃelemai fundamentale, ducînd eventual laştiinŃa fizică”. O asemenea ierarhie de domenii aleexistenŃei şi deştiinŃe care le studiază ar putea avea următoarea configuraŃie:

- sociologie- psihologie socială - ştiinŃa cogniŃiei- neurofiziologia- biologia celulară - biologia moleculară

-

fizica moleculară - fizica subatomică Fiecare dintre acesteştiinŃe, raportată la domeniul ontic pe care îl cercetează, identifică

o clasă de entităŃi şi structurişi fiecare caută să discearnă un set de regularităŃi printre acesteentităŃi şi structuri. ReducŃionismul susŃine că:

1. este posibil de a oferi o specificare riguroasă a temeiurilor unei asemenea ierarhizări;2. entităŃile şi legile de la nivelurile superioare pot fi reduse la la entităŃi sau legi de la

nivelurile inferioare (sau, altfel spus, că structurile mai complexe pot fi explicate întermenii structurilor mai puŃin complexe).55

RelaŃia dintre individualismul metodologicşi reducŃionism este directă, aşa cumrezultă din analiza celor trei teze componente, prezentate anterior: teza ontologică cerereducerea entităŃilor de nivel superior la entităŃi de nivel inferior; teza înŃelesului cerereducerea conceptelor de nivel superior la cele de nivel inferior; iar teza explicaŃiei cerereducerea regularităŃilor de nivel superior la cele de nivel inferior. Astfel, individualismulmetodologic poate fi conceput ca o aplicaŃie a reducŃionismului laştiinŃa socială.

După D.Little, chiar dacă privim reducŃionismul ca o strategie explicativă, acceptîndcă adesea putem explica un domeniu de fenomene arătînd că ele derivă din proprietăŃileentităŃilor de la un nivel inferior de organizare, nu putem absolutiza acest mod de înŃelegere.

EntităŃile nivelelor superioare de organizare prezintă şi proprietăŃi emergente (sausuperveniente)care nu se regăsesc la entităŃile de la nivelul inferior. De aceea, cerinŃaindividualismului metodologic de a formula explicaŃiile sociale exclusiv în termenii legilorpsihologiei individuale rămîne problematică. Acceptînd teza supervenienŃei, putem consideracă fenomenele sociale supervin pe acŃiuni şi credinŃe individuale, dar acest lucru nu implică reducerea conceptelor socialeşi a explicaŃiilor sociale la concepteşi explicaŃii de nivelinferior. Mai degrabă, analiza socială trebuie să fie f ăcută la nivelul care furnizează bazapentru explicaŃiile cele mai generaleşi cele mai bine întemeiate empiric ale fenomenelor

55 Idem, p. 192-4




137

sociale; acesta poate fi nivelul instituŃiilor, regulilorşi practicilor sociale mai degrabă decît celal modelelor particulare ale comportamentului individual.56

Tragem de aici concluzia că este justificat să distingem niveluri de analiză aleontologiei sociale. Analiza socială poate viza:

1. Nivelul indivizilor (ca fiinŃe sociale) sau al acŃiunilor/interacŃiunilor individuale;2. Nivelul instituŃiilor, practicilorşi normelor sociale;3. Nivelul sistemelor de instituŃii, practicişi norme sociale, diferenŃiate funcŃional şi

structural în cadrul unei societăŃi;4. Nivelul sistemului de sisteme sau “sistemul social global”, care integrează sistemele

activităŃilorşi instituŃiilor sociale diferenŃiate în cadrul societăŃii.În unele discipline sociale, precum sociologia sau economia, se face distincŃia dintre

“abordarea macro” şi “abordarea micro”. În sociologie, distincŃia dintremacrosociologie şi microsociologie, formulată de G.Gurvitch în 1975(Voca Ń ia actuală a sociologiei) şi

preluată de alŃi autori (C.Knorr Cetina, V.Cicourel) a fost omologată ca o distincŃie lanivelul obiectului de studiuşi, deci, alnivelurilor de analiză a ontologiei socialului:macrosociologia ar avea ca obiect de studiu procese sociale extinse în spaŃiu şi timp(precum modernizarea, industrializarea, globalizarea etc) ori structuri instituŃionale precumstatul, clasa, grupul, cultura, organizaŃia; la rîndul său, obiectul microsociologiei l-arconstitui procesele sociale ale vieŃii cotidiene, interacŃiunile “faŃăîn faŃă” dintre actoriisociali, în contexte spaŃio-temporale determinate, în care se construiesc semnificaŃiilelumii sociale, se instituie practicişi norme care reglementează viaŃa socială şi se negociază în permanenŃă, prin comunicarea socială, producereaşi reproducerea instituŃiilor sociale.

Deşi o asemenea diviziune poate să sugereze orientări divergente ale cercetării sociale,explicaŃia socială nu poate face abstracŃie, de fapt, detranzi Ń ia dintre niveluri: “tranzi Ń iamacro-micro” – în care “variabilele structurale” ale instituŃiilor influenŃează “variabilelesubiective” ale indivizilor –şi, invers, “tranzi Ń ia micro-macro” – în care acŃiunileindividuale raŃionale orientate spre scopuri subiective se combină în “acŃiuni agregate”şiproduc efecte structurale. Prin urmare, “macro-explica Ń iile” presupun, cum scrie D.Little,“microfunda Ń ii” (microfoundations) în structurile motivaŃionaleşi formele de conştiinŃăaleindivizilor57, iar “micro-explica Ń iile” nu pot ignora“macrofunda Ń iile”, adică “efectele demediu” pe care le au instituŃiile sociale asupra indivizilor.

56 Idem, p. 19557 Idem, p. 199



Paul BALAHUR

138

Prin fundamente epistemologice înŃelegem acele elemente constitutive unei practicicognitive (sau discipline intelectuale) care îi conferă statut deştiinŃă(episteme). Întreaceste elemente un rol important îl au, aşa cum am văzut, cele careŃin de metoda ştiin Ń ifică - înŃeleasă fie într-un sens restrîns ( ca tehnici de cercetare propriu-zisă), fie într-un sens general ( cuprinzîndşi modele de explicaŃie sau înŃelegere, proceduri devalidare a rezultatelor cercetării etc.). Mai cu seamă atunci cînd s-a avut în vedere sensulgeneral, metodaştiinŃifică a fost identificată cu capacitatea uneiştiinŃe de a explica, a înŃelege sau a descrie fenomenele studiateşi, ca atare, metoda a fost considerată trăsăturadefinitorie aştiinŃei şi criteriul său de demarcaŃie faŃăde alte forme ale cunoaşterii. Darmetoda, care este în fond, “cale a cunoaşterii” (methodos), nu se identifică în întregime cucunoaşterea, iar fundamentele metodologice nu sînt singurele fundamente aleştiinŃei.Dacă metoda este un mijloc al cunoaşterii, cunoaşterea trebuie înŃeleasă de asemenea prinscopul pe care îl vizează, ca şi prin structurile elaborate în vederea realizării scopuluirespectiv. ScopulştiinŃei nu poate fi altul decît cunoaşterea lumii, iar în sfera relaŃiilorştiinŃei cu lumea cercetată am identificat ceea ce am numit fundamentele ontologicealeştiinŃei. La rîndul lor, structurile elaborate în procesul cunoaşterii ştiinŃifice iau formaspecifică a concepŃiilor sau teoriilorştiinŃifice, care se constituie ele însele ca fundamenteale cunoaşterii viitoare ( reprezentînd ceea ce unii epistemologi au numit “cunoa ştere de fond ”); vom numi aceste structuri fundamente conceptuale sau teoretice. Considerate împreună, fundamentele ontologice, conceptualeşi metodologice reprezintă fundamentele epistemologiceale ştiinŃei.

În limbajul epistemologiei contemporane a devenit obişnuită utilizarea termenului de“paradigmă ştiinŃifică”, inventat de Th.Kuhn în “Structura revolu Ń iilor ştiin Ń ifice” pentrua denumi ceea ce asigură unitatea cercetării unei comunităŃi de practicieni în cadrul uneiperioade de “ştiinŃănormală”. Deşi Kuhn a folosit termenul deparadigmă în mai multesensuri, unul dintre sensurile care s-a conturat mai pregnant (şi care de altfel a intrat într-ocirculaŃie culturală mai largă) este acela de:ansamblu al angajamentelor ontologice,metodologice, conceptuale şi instrumentale împărt ăş ite în comun de membrii uneicomunit ăŃ i ştiin Ń ifice ca bază a activit ăŃ ii lor de cercetare. Dacă avem în vedereelementele descrise de Kuhn, constatăm că noŃiunea de paradigmă se referă la fundamentele epistemologiceale unei ştiinŃe. MenŃionăm, de asemenea, că Th.Kuhn a

IV. PARADIGME ALEŞTIINł ELOR SOCIALE

IV.1. Fundamente epistemologice ş i paradigme ş tiin Ńifice




139

considerat că adoptarea unei singure paradigme care să orienteze “ştiinŃa normală”reprezintă semnul intrării uneiştiinŃe în stadiul său de “maturitate”şi că, după teoria sa,doar ştiinŃele naturii au atins acest stadiu, fiind propriu-zis “ paradigmatice”, în timp ceştiinŃele sociale, în care întîlnim, simultan, mai multe teorii rivale, s-ar afla în stadiul

“ pre-paradigmatic”.58

Aceasta înseamnă că nu orice teorie poate fi numită paradigmă, darcă, dintre teoriile rivale, cele mai bine conturate pot avea statut de “candidat laparadigmă”. O asemenea accepŃie a permis ca folosirea termenului să se extindă cadenumire a celor mai influente concepŃii dintr-un domeniuştiinŃific, presupunîndeventual că acestea aspiră să devină “matrice disciplinar ă” pentru o comunitate depracticieni, la fel ca o ”paradigmă ştiinŃifică” în sensul conceptului definit de Kuhn. ÎnaccepŃiunea maisoft a termenului se poate vorbi, deci, despre paradigmeşi în ştiinŃelesociale, în ciuda precizării lui Kuhn că astfel deştinŃe sînt “pre-paradigmatice”.

De altfel, cei care folosesc acest termen urmăresc să identifice elementele

fundamentale după care pot fi diferenŃiate diferite concepŃii, iar acestea sînt, de fapt,fundamentele lor epistemologice (teoretice, metodologice, ontologice). Unii autoriutilizează, în analizaşi clasificarea diferitelor concepŃii, denumiri care, de fapt, au acelaşirol caşi cel de “paradigmă”, precum: “tipuri de gîndire”, “cadre conceptuale”, “modeleexplicative” sau “scheme de inteligibilitate”(şi, în fond, dacă înŃelegem despre ce estevorba, poate că denumirea nu este atît de importantă). Dar de ce este importantă identificarea paradigmelorştiinŃelor sociale?

Primul motiv reiese deja din definiŃia paradigmei ca ansamblu de angajamenteteoretice, metodologice, ontologice. O analiză paradigmatică va încerca să identifice

asemenea angajamente ca fiind caracteristice unor concepŃii, diferenŃiindu-le de altele. Înacest sens, paradigma este uninstrument analitic.

În al doilea rînd, analiza paradigmelorştiinŃelor sociale poate urmări evoluŃia loristorică, arătînd cum s-au structurat diferite concepŃii prin schimbări semnificative lanivelul fundamentelor lor epistemologice. În acest sens, sînt cercetate paradigmeletradiŃionale – precum paradigma pozitivistă, paradigma hermeneutică (interpretativă),paradigma evoluŃionistă, paradigma structuralistă, precumşi cele considerate mai recente,precum paradigma constructivismului social, paradigma interacŃionalismului simbolic,paradigma post-empiristă, paradigma feministă, paradigma post-modernă. Privită subacest aspect, analiza paradigmatică este o modalitatea areconstruc Ń iei istorice.

În al treilea rînd, analiza paradigmelor gîndirii sociale ne ajută să înŃelegem situaŃiapluralităŃii teoriilor rivale înştiinŃele sociale. Kuhn o considera ca un semn al“imaturităŃii” lor, dar el era astfel influenŃat de comparaŃia cuştiinŃele naturii. ÎnştiinŃelesociale pluralitatea teoriilor este, mai degrabă, un semn de maturitate, avînd în vedere“interesele de cunoaştere”, orientarea valorică şi proiectele practice implicate în teorii,care exprimă poziŃii sociale, contexte culturaleşi tradiŃii istorice diferite.

58 Thomas S. Kuhn (1976): Structura revoluŃiilor ştiinŃifice , Editura ŞtiinŃifică, p. 55-68



Paul BALAHUR

140

În fine, analiza paradigmelorştiinŃelor sociale poate aveaşi un rol prospectiv, deidentificare a modurilor în care, cum spune Berthelot, “ştiinŃa socială se regîndeşte pesine” sau este regîndită din perspectiva noilor probleme sociale.

În cele ce urmează ne vom referi la două asemenea analize paradigmatice pe care le

considerăm semnificative.

În “ Introducere în filosofia ştiin Ń elor sociale” (1994), M.Hollis î şi propune o analiză a“tipurilor de gîndire” care stau la baza diferitelor concepŃii aleştiinŃelor sociale printr-osistematizare ce ia în considerare două dimensiuni ale fundamentelor lor,şi anume cea

ontologică şi cea metodologică . Autorul construieşte o matrice bidimensională, plasîndpe cele două axe: 1) opoziŃia ontologică tradiŃională holism vs. individualism; şi 2)opoziŃia metodologică tradiŃională explica Ń ie vs. în Ń elegere. Cele patru rubrici ale matriceivor conŃine combinaŃiile dintre cele două dimensiunişi perechea alternativelor lor.Autorul le desemnează prin alegerea unor concepte-cheie, pe care le consideră carezumînd “tipul de gîndire” caracteristic fiecărei abordări astfel determinate. Matricearezultată din aceste operaŃii este următoarea:

ExplicaŃie ÎnŃelegere

Holism Sisteme “Jocuri”Individualism AgenŃi Actori

De remarcat că noŃiunile care indică “tipurile de gîndire” sînt concepte ontologice; darautorul le stabileşte identificînd tipurile variate alecorela Ń iei ontologic-metodologic, încît, pentru a le face mai evidentă determinarea, le vom denumi nu numai după conceptul indicat de autor, ci după combinaŃia fundamentelor lor ontologiceşiepistemologice:

1) tipul de gîndire care poate fi identificat prin conceptul cheie “sisteme” rezultă din

combinaŃia holism-explicaŃie; o vom numiabordare holist-explicativă .2) tipul de gîndire pentru care conceptul-cheie este“agen Ń i” rezultă din combinaŃia

individualism-explicaŃie; poate fi numitabordare individualist- explicativă .

3) tipul de gîndire avînd drept concept-cheie“jocuri” (sau practici) rezultă dincombinaŃia holism-înŃelegere; poate fi numitabordare holist-interpretativă .

4) în fine,concepŃia indicată prin termenul“actori” are la bază combinaŃia individualism- înŃelegereşi poate fi numită abordare individualist-interpretativă .

Urmînd analiza lui Hollis, vom încerca să evidenŃiem diferenŃele acestor abordări lanivelul fundamentelor lor epistemologice. Noutatea pe care o propunem este de a consideraaceste abordări camoduri de problematizare, în ideea, pe care o apreciem ca importantă în

IV.2. Matricea “tipurilor de gîndire” (Martin Hollis)




141

teoria lui Th.Kuhn, conform căreia paradigmele “oferă modele de problemeşi de soluŃii”,stabilind deci ce probleme să fie considerate caştiinŃifice şi ce condiŃii trebuie să îndeplinească rezolvarea lor. În acest fel, paradigmaştiinŃifică era definită ca un mod de problematizarecaracteristic. De fapt, am putea spune că orice concepŃie – filosofică sau

ştiinŃifică – reprezintă un mod de problematizare–adică de identificare a unor probleme, înraport cu care ni se propune ca o tentativă de răspuns. Diferitele concepŃii se deosebescprin modurile de problematizare, iar diferenŃele de semnificaŃie sînt determinate deconfiguraŃia presupoziŃiilor problematizării, adică a fundamentelor lor epistemologice(P.Balahur,2004).59 Aplicarea acestor idei la analiza lui Hollis urmăreşte să propună înfinal o interpretare diferită de a sa.

A) Abordarea holist-explicativ ă ( centrată pe “sisteme ”) poate fi caracterizată, rezumîndanaliza lui Hollis, prin următoarele teze (după noi, presupozi Ń ii ale problematizării):

- societăŃile sau instituŃiile sociale sînt sisteme, adică întreguri careau proprietăŃi diferite decît cele ale părŃilor componente (indivizii)sau decît de cele ale însumării lor;

- explicarea faptelor sociale trebuie să aibă în vedere, înprimul rînd, caracteristicile sistemice, funcŃionale şistructurale ale ansamblurilor sociale în care sînt integraŃi

indivizii, iar comportamentul social al indivizilor trebuie explicat prin fapte ireductibilsociale.

Ca formă de explicaŃie specifică acestei abordări, Hollis identifică explica Ń ia func Ń ională , al cărei principiu constă în a explica existenŃa şi comportamentul părŃilor unui sistem prinfuncŃiile pe care le-ar avea sistemul; sistemele sînt deci “creditate cu nevoi, scopuri saufinalităŃi care explică de ce părŃile componente se comportă aşa cum se comportă”(p.109).Aplicată la înŃelegerea societăŃii, viziunea funcŃionalistă prezumă că societatea ca sistem“ar avea nevoişi tot ceea ce satisface aceste nevoi este funcŃional pentru sistemşi sepetrece deoarece este funcŃional”; astfel părŃile componente ale sistemului, caşicomportamentul lor sînt explicate prin funcŃiile lor în cadrul sistemului.

Cazul clasic (adică “paradigma”) de gîndire holistă asupra funcŃionării societăŃii îl

reprezintă concepŃia lui Durkheim, care stă la baza unei puternice tradiŃii “funcŃionaliste” în sociologie, multă vreme considerată tradiŃia dominantă. În “ Regulile metodeisociologice”,Durkheim afirma – ca regulă a cercetării sociale – că “funcŃia unui faptsocial trebuie întotdeauna căutată în raport cu un scop social”. Un exemplu edificator alaplicării acestui principiu îl constituie analiza pe care o face fenomenului criminalităŃiisociale: infracŃionalitatea, susŃinea Durkheim, nu este neapărat un factor patologic, ci areşio funcŃie benefică întrucît, prin reacŃiile provocate de lezarea “sentimentelor colective”şiprin pedepsirea delictelor/delicvenŃilor contribuie la întărirea solidarităŃii sociale. Dinperspectiva acestei funcŃii sociale, Durkheim considera criminalitatea un fapt social

59 Paul Balahur (2004): Personalitate şi creaŃie în etica modernă , Editura UniversităŃii “Al. I. Cuza” Iaşi,p. 11-80

a) Teza ontologic ă :

b) Tema epistemologic ă :



Paul BALAHUR

142

“normal”şi chiar “un factor al sănătăŃii publice, o parte integrantă a tuturor societăŃilorsănătoase”.

În gîndirea funcŃionalistă, societatea este comparată cu un “organism”, aşa cumsugerează şi analiza lui Durkheim asupra infracŃionalităŃii ca un fel de “virus” care atacă

sănătatea ”organismului social”, dar areşi un rol de vaccin, care îi sporeşte imunitatea laboala - mult mai importantă - a dezintegrării sociale. Metafora “organismului social” apareşi în concepŃia sociologică a lui H.Spencerşi a altor gînditori care explică evoluŃia socială prin teorii inspirate din biologie, precum “darwinismul social”. CombinareafuncŃionalismului cu gîndirea strcturalistă a produs structuralismul funcŃionalist, ilustrat delucrările lui Talcott Parsons (“Sistemul social”,1951). În diversele sale variante, paradigmafuncŃionalistă se caracterizează ca o abordareholist-explicativă , căreia îi putem identificaurmătoarele componente fundamentale:

a) o viziune ontologică a “faptelor sociale” ca proprietăŃi ale sistemelor sau derivînd dinnevoileşi scopurile sistemelor socialeşi, prin urmare, alcătuind o ordine exterioară conştiinŃelor individuale, faŃăde care apar ca o “realitate transcendentă” sui generis;

b) o viziune epistemologică în cadrul căreia faptele sociale sînt explicate prin “funcŃia lor în raport cu un scop social”, ceea ce presupune referirea la “mecanisme funcŃionale”care lucrează prin intermediul “conştiinŃei colective” pentru a reuni scopurile sociale“la nivelul global al integrării sociale necesar prosperităŃii unei societăŃi”;

c) o viziune metodologică specifică referitoare la explicarea faptelor sociale prin “legi”,“forŃe”, “mecanisme”, “structuri”şi “funcŃii” a căror existenŃă este presupusă capremisă a explicaŃiei.(p.99).Remarcăm, de asemenea, ca o componentă importantă a viziunii funcŃionaliste,

presupoziŃia “echilibrului necesar” pentru “funcŃionarea” societăŃii: sistemele socialesupravieŃuiesc numai dacă în ele sînt cuprinse soluŃii la problemele de menŃinere acoeziunii socialeşi de asigurare a reproducerii “organismului social”. Interpretarea faptelorsociale (precum infracŃionalitatea şi pedeapsa) este f ăcută prin prisma considerăriiintegrării sociale a indivizilor ca o condiŃie sine qua nona existenŃei societăŃii, către caretrimit toate problemele sociale. Durkheim argumentează apoi că sîntem îndreptăŃiŃi să

interpretăm fenomenele sociale ca întruchipînd soluŃii la aceste probleme relevante. Genulde presupoziŃii despre funcŃionalitatea socială bazată pe “echilibru” realizat prin“integrarea” în “sistem” relevă orientarea valorică a tipului de gîndire despre societate careacordă primat “ordinii sociale”.

Dar partea cea mai problematică a gîndirii holist-explicativă se află în concepŃiaasupra relaŃiei dintre societateşi individ pe care o implică. Durkheim – notează Hollis –“gîndeşte în termeni de forŃe sociale obiectiveşi scrie deseori caşi cum conştiinŃa socială ar fi un lucru inobservabil, care determină conştiinŃa fiecărui agent individual”(p.103).Ideea unor sisteme inobservabile, care exercită presiune asupra indivizilor, reduce însă

semnificativ rolul acestora în cadrul “sistemului social”: comportamentul indivizilor apareca strict determinat de “puteri cauzale” sau de “scopuri imanente” sistemului social.




143

Prin contrast cu acest tip de gîndire, abordarea desemnată prin conceptul-cheie“agen Ń i” pare să conŃină tocmai opusul viziunii holiste despre relaŃia dintre structurilesocialeşi indivizi.

B) Abordarea individualist-explicativ ă (centrată pe “ agen Ń i”) poate fi caraterizată prin

următoarele componente:

Abordarea socială centrată pe “agenŃi” a avut un rol semnificativ în constituirea, începînd cu secolul XVIII (Adam Ferguson), aştiinŃei economice clasice, bazată peprincipiul că fiecare agent este motivat doar de interesul propriu. ExplicaŃia individualistă din economie, preocupată să identifice raŃionalitatea comportamentului agenŃilor, a inspiratteoria alegerii raŃionale (care s-a impus ca paradigmă şi în alteştiinŃe sociale).

În teoria alegerii ra Ń ionale se consideră că un individ acŃionează raŃional în măsura încare alege acŃiunea pe care o calculează corect a fi cea mai folositoare pentru satisfacereapreferinŃelor sale. După Hollis, în modelul idealizat al condiŃiilor alegerii raŃionale putemidentifica oconcep Ń ie asupra individuluicare, în esenŃă, îi atribuie trei componente: a)preferinŃe total ordonate; b) informaŃii complete; c) un calculator intern perfect. De fapt,“acŃiunea raŃională” pe care o are în vedere teoria alegerii raŃionale este acŃiunea“instrumental-raŃională”, adică acŃiunea ca mijloc sau instrument pentru realizarea unuiscop dat. AgenŃii pot avea orice scopuri sau preferinŃe şi sînt raŃionali doar dacă alegerilelor sînt acelea care, prin consecinŃele lor, maximizează utilităŃile anticipate. Prin urmare,raŃionalitatea este înŃeleasă ca adaptare a mijloacelor la scopuri date, dar nu se puneşiproblema raŃionalităŃii scopurilor ca atare. Motivele (sau raŃiunile) care determină alegerilesînt adesea considerate drept cauze ale acŃiunilor, deşi rămîne totuşi neclar dacă preferinŃele cauzează acŃiunile sau le derivă din ceea ce este ales; de aceea unii autori sîntpreocupaŃi de distincŃiile analitice dintre “cauze”, ”motive”, “nevoi”, “interese”,“preferinŃe” etc.

a) teza ontologic ă individualistă susŃine că nu există decît indivizişi acŃiuniindividuale;

b) tezaepistemologic ă afirmă că pentru a explica faptele sociale trebuie să avem învedere indivizii umani, cu dorinŃe, intenŃii şi opinii care determină modurile în

care ei acŃionează şi interacŃionează.

Teoria alegerii ra Ń ionale porneşte de la situaŃia (ideal-tipică) a unui agent ce ar acŃionasingur într-un mediu independent.



Paul BALAHUR

144

După ce sînt definite fundamentele alegerii raŃionale, se cercetează implicaŃiile pe carele pot avea diferiŃi parametri ai mediului asupra alegerii raŃionale. Alegerile care sîntconsiderate în funcŃie de parametrii mediului sînt numite “alegeri parametrice”. ÎncomponenŃa mediului social intră însă şi prezenŃa celorlalŃi agenŃi care, la rîndul lor,

acŃionează pe baza unor alegeri raŃionale. Alegerile ceŃin seama de comportarea celorlalŃiagenŃi sînt numite “alegeri strategice”.

Sub acest nume sînt grupate oserie de analize ale alegerilorstrategice într-un cadru idealizat încare fiecare agent ar acŃiona înfuncŃie de anticiparea acŃiunii

raŃionale a celorlalŃi, ştiind, deci, printre altele, că şi alŃi agenŃi raŃionali sînt raŃionali însensul definit, adică “au preferinŃe total ordonate, informaŃii completeşi un computerintern perfect”. ”InformaŃiile” includşi cunoştinŃa comună că şi alŃi agenŃi sînt agenŃiraŃionali, iar “computerele” lor “au grijă ca, luînd în calcul probabilităŃile, fiecare să poată deriva strategia raŃională a oricui, acolo unde ea există”.(p.134).

Ca teorie a interacŃiunilor, teoria jocurilor arată cum - prin strategiile de coordonareale alegerilor raŃionale strategice - pot să apară “convenŃii” sau “reguli ale jocului”, adică norme ale interacŃiunilor, diferenŃiate după tipurile de jocuri (care sînt fie conflictuale, fieconsensuale).

Abordareaindividualist-explicativă este centrată pe raŃionalitatea agenŃilor şi caută să

explice acŃiunile lor prin motivele (sau “raŃiunile”) care le determină alegerile. Tipul deraŃionalitatea avut în vedere este, în primul rînd, cel numit de Weber “instrumental” (eliminîndu-se astfel alte tipuri de raŃionalitate a acŃiunilor la care s-a referit sociologulgerman). Prin teoria jocurilor se încearcă şi explicareamodului în care sînt instituitenormele sociale, ca “reguli ale jocului”, dar indivizii se supun, evident,şi altor norme decîtcele create de ei înşişi (şi tocmai la acestea din urmă se referea Durkheim cînd afirma că faptele sociale acŃionează “dinafara” conştiinŃei individualeşi în mod coercitiv). De fapt,regulile interacŃiunilor dintre indivizi sînt, cel mai adesea, determinate de normelepracticilor sociale la care ei participă.

Centrarea analizei sociale pe“practici” este însă caracteristică altei abordări – cupresupoziŃii ontologiceşi metodologice diferite –şi anumeconcep Ń iei holist-interpretative.

C. Abordarea holist-interpretativ ă (centrată pe “jocuri” sau practici ) se bazează pepresupoziŃia că pentru a înŃelege semnificaŃia acŃiunilor sociale trebuie să cunoaştempracticile în care se încadrează.

a) Teza ontologic ă se referă la faptul că lumea socială este alcătuită din“practici” sau , în sens metaforic, din “ jocuri”, adică din forme de activitate ( ca “ forme de via Ńă”),guvernate de “reguli” sau norme.

Pentru analiza alegerilor strategice a fost dezvoltată

teoria jocurilor .




145

b) Teza epistemologic ă se referă la faptul că lumea socială trebuie înŃeleasă “ininterior”, descifrînd semnificaŃiile pe care actorii sociali le acordă acŃiunilor şiinstituŃiilor sociale.

Imperativul hermeneutic al înŃelegerii semnificaŃiilor acŃiunii trimite la “înŃelegerea

explicativă” a lui Weber, darholismul-interpretativpune accentul pe înŃelegerea acŃiunilorprin intermendiul practicilorşi, mai ales, a regulilor pe baza cărora se desf ăşoară acestepractici, adică a normelor sociale. Hollis evidenŃiază deosebirea dintre abordareaholist- interpretativă a practicilor şi cea individualist ă (sau psihologică), remarcînd că “imperativul hermeneutic cere de a înŃelege acŃiunea socială din interior”, dar f ără să seprecizeze “din interiorul a ce?” Or, “la această întrebare sînt posibile două răspunsuri:1)răspunsulindividualismului radical: ”din interiorul minŃii fiecărui individ ce acŃionează”;şi 2) răspunsulholismului interpretativ: “din interiorul regulilor ce îi conferă semnificaŃie”.Ambele răspusuri, consideră Hollis, sînt îndreptăŃite în lumina distincŃiei dintre “ceea cesemnifică /înseamnă o acŃiune şi ceea ce are în vedere un actor prin ea”; sau, în cazullimbajului, “ceea ce înseamnă ceea ce spune cinevaşi ceea ce vrea să spună” aceapersoană. Dar distincŃia celor două răspunsuri relevă sensuri diferiteale semnificaŃiei.

Abordarea holist-interpretativă a “practicilor” î şi are o sursă teoretică relevantă îninterpretarea lui L.Wittgenstein a analogiei dintre limbajeşi “jocuri”. Din perspectivaacestei analogii, a spune ceva – comentează Hollis – reprezintă a face o mişcare într-un jocde comunicare, ca într-un joc deşah. Un marŃian nu ar înŃelege despre ce este vorbadeoarece nu ar cunoaşte regulile jocului. Pentru a înŃelege semnificaŃia mutării, trebuie înŃelese regulileşi esenŃa activităŃii respective. Nu există activitatea f ără reguli. La fel, oafirmaŃie nu e decît un zgomot dacă nu este o exemplificare a unei reguli aplicată într-oanume situaŃie. Regulile limbajului definesc un joc care nu ar exista în absenŃa lui (p.146).

Regulile unui joc sînt de două feluri: constitutive şi regulative. Regulile constitutive creează jocul, definindu-i scopurile, mutările legitimeşi puterea pieselor sale; f ără asemenea reguli, jocul nu ar exista, aşa cum s-ar putea spune că nu există limbaj în absenŃaregulilor gramaticale. Regulile regulativesînt cele care determină apoi alegerea dintremutările legitime. DistincŃia nu este întodeauna clară, dar diferenŃa e, în mare, că “dacă cineva încalcă o regulă regulativă el nu joacă jocul bine sau în mod corespunzător, în timp

ce dacă încalcă o regulă constitutivă, el nu joacă deloc acel joc”.ÎnvăŃ înd regulile unui joc, preciza Wittgenstein, înveŃi “cum să procedezi”: cum să faci

ceea ce e necesar, cum să eviŃi ceea ce este interzisşi cum să-Ńi alegi calea cu ajutorul aceea ce este permis în spiritul jocului. Chiar dacă analogia dintre “jocuri”şi practicilesociale are unele limite, ea sugerează că pentru a înŃelege practicile, la fel caşi în cazul jocurilor, trebuie să înŃelegem regulile ce le constituieşi le reglementează. De laWittgenstein provine, de asemenea, sugestia corelării “jocurilor”şi a regulilor lor cu“forme de viaŃă”. Aplicată la practici, analogia conduce la ideea că diversele acŃiuniparticulare aparŃin unor practici particulare care, la rîndul lor, sînt cuprinse în practicile



Paul BALAHUR

146

mai largi care formează o cultură. De aceea, pentru a înŃelege o acŃiune trebuie să înŃelegem contextul mai larg în care se integrează.

După Hollis, specificul acestei abordări constă în faptul că poate evidenŃia un alt tip deraŃionalitate a agentului decît cea instrumentală. SemnificaŃia, argumentează autorul, poate

fi interpretată ca raŃionalitate în două sensuri. Ambele pun semnificaŃia în legătură cu ceeace face inteligibilă acŃiunea, şi anume faptul că este de obicei raŃională din punctul devedere al agentului. Dar ele se despart apoi în modul de a analiza raŃionalitatea:

1) Analiza mai simplă şi mai clară adoptă tipul ideal de acŃiune raŃională din punctulde vedere economic al lui Weber, în care agentul este un HOMOECONOMICUS individual, înzestrat cu dorinŃe (preferinŃe), credinŃe (informaŃii) şi un computer interior,care caută cele mai eficace mijloace pentru a-şi satisface dorinŃele (sau de a-şi maximizautilitatea anticipată). Analiza constă în reconstrucŃia deliberărilor agentului în aşa fel încîtsă arate că acŃiunea esteinstrumental ra Ń ională . Dar teoria alegerii raŃionale nu oferă oexplicaŃie a normelor sociale.De aici ideea că trebuie identificat unHOMOSOCIOLOGICUS, distinct de – sau chiar anterior lui –homo economicus.(p.152).

2) Cealaltă modalitate de interpretare a semnificaŃiei ca raŃionalitate situează acŃiunea într-un context de norme, reguli, practicişi instituŃii. Din această perspectivă, se relevă oraŃionalitate pe care unii o numesc “a urmării regulilor” (T.Bentonşi I.Craig), distinctă decea instrumentală. Am putea s-o numimra Ń ionalitate normativă . În ea se reflectă mai multcomplexitatea lui HOMO SOCIOLOGICUS.

PresupoziŃiile tipului de gîndireholist-interpretativpot fi rezumate astfel:

a) O ontologie ale cărei elemente sînt intersubiectiveşi care contrastează atît cu oontologie a totalităŃilor obiective, îndependente de mintea umană ( ca în cazul gîndirii holist-explicative), cît şi cu una ale cărei elemente fundamentale sînt acŃiunileindividuale motivate subiectiv ( ca în cazul gîndiriiindividualist-explicative).

b) În perspectivă metodologică , calea intersubiectivă către înŃelegere constă în:

1) identificarea regulilor constitutiveşi a celor regulative ale “jocului” relevant –adică, ale practicilorşi instituŃiilor sociale;

2) evidenŃierea aşteptările normative asociate acestor practici;3) înŃelegerea semnificaŃiei acŃiunii ca efectuare a ceea ce este aşteptat din punctde vedere normativ într-o situaŃie structurată de reguli (p.153).

c) Din punct de vedereepistemologic, această abordare – remarcă Hollis – “face dinştiinŃele sociale o cercetare a practicilor (instituŃiilor etc)”. Dacă acŃiunea devine într-adevăr inteligibilă prin reconstrucŃia sa în acest mod, atunci “putem cunoaşte ce este înmintea altora prin identificarea regulilor lor cutumiareşi a semnificaŃiilor împărtăşite încomun”.




147

Abordarea holist-interpretativ ă deschide o perspectivă mai complexă de înŃelegere arolului pe care îl joacă regulileşi normele activităŃilor sociale în determinarea semnificaŃieiacŃiunilor individuale. Dar ea poate da impresia că actorii sînt doar supuşi regulilor, că “actorii sînt creatura normelor”. Cum putem arăta că actorii sîntşi creatori de reguli ?

D) Cea de a patra abordare –individualist-interpretativ ă – se centrează pe “actori”. Hollis consideră că problema acestei abordări este: “cum pot fi înŃeleşi actorii pornind dela ideea că practicile sociale presupun norme?” Cum să gîndim actorii, care nu sînt nicitotal determinaŃi de normele sociale, dar nici atît de autonomi cum ar putea sugera teoriaalegerilor raŃionale ? “Asemenea actori – precizează autorul – trebuie să aibă ceva dinabilitatea de a negociaşi renegocia convenŃii a agenŃilor raŃionali, rămînînd totuşi supuşiexigenŃelor normative ale jocurilor vieŃii sociale”.

Pentru această abordare, conceptul derol – utlizat mai ales în psihologia socială – îndeplineşte o func Ń ie euristică . Societatea poate fi prezentată ca o “schemă de poziŃiisociale”, iar ordinea socială ca o sumă de relaŃii în interiorul instituŃiilor şi între instituŃii.Rolurile sînt ataşate poziŃiilor sociale. Actorii joacă roluri, dar leşi interpretează , adică le“reconstruiesc” prin înŃelegereaşi judecata lor. Pe de altă parte, jucarea rolurilor nu poateface abstracŃie de persoana care interpretează rolul. Prin persoana actorului este introdusă în ecuaŃie relaŃia dintre identitatea socială şi identitatea personală a indivizilor. Prinidentitate socială putem înŃelege suma rolurilorşi a relaŃiilor conexe acestor roluri pe carele îndeplinim simultan, în diferitele situaŃii sociale; daridentitatea personală – conştiinŃade sine a oricărei fiinŃe umane ca fiind distinctă de toate celelalte persoane, adică unică şide neînlocuit în existenŃa sa personală– nu se reduce laidentitatea sa socială .

Din perspectiva acestei interpretări, “normele, instituŃiile şi practicile sînt exterioarefiecărui actor, dar interioare tuturor, luaŃi în mod colectiv, fiindŃesute din regulişisemnificaŃii publice”. Rolurile sînt “ansambluri de aşteptări normative ataşate unei poziŃiisociale”. Rolurile îi spun actorului cum să procedeze, dar sînt construite, totuşi, dininterpretările pe care actorii le dau regulilor încorporate în roluri. Aşteptările normative alerolurilor lasă loc, deci, unor opŃiuni, în care se manifestă autonomia actorilor. La rîndul lor,regulile privitoare la relaŃiile dintre roluri sîntşi ele susceptibile de interpretare, fiind astfelconstruiteşi reconstruite în cursul aplicării lor.

Caracteristicileconcep Ń iei individualist-interpretativepot fi rezumate astfel:a) o ontologiea relaŃiilor sociale configurate prin aşteptări reciproce, legate de rolurişi

norme;

b) o viziunemetodologică încercînd să combine înŃelegerea semnificaŃiilor acŃiunii, darşi înŃelegerea motivelor drept cauze ale acŃiunilor;

c) o perspectivă epistemologică căutînd să depăşească dificultăŃile corelaŃiei dintrecunoaşterea acŃiuniişi înŃelegerea adecvată a semnificaŃiei sale.

Matricea lui Hollis ne ajută, în primul rînd, să înŃelegem complexitatea problemelor cucare se confruntă ştiinŃa socială. El ne arată, în al doilea rînd, că diferitele concepŃii pot fi



Paul BALAHUR

148

analizate paradigmatic, adică identificîndu-le angajamentele ontologice, metodologiceşiepistemologice (deşi autorul evită termenul “paradigmă”). În fine, analiza introduceconceptele cele mai relevante – conceptele-cheie – darşi cele asociate lor în “jocurile delimbaj” ale teoriilor care sînt subsumabile celor patru “tipuri de gîndire” cercetate (şi acest

lucru favorizează înŃelegerea conexiunilor dintre diferiteleştiinŃe sociale).Rămîne discutabilă problema dacă ordinea prezentării tipurilor de gîndire comportă o

ierarhizare valorică sau reprezint ă o evolu Ń ie istorică , aşa cum pare să sugereze Hollis. Înaceastă privinŃă, considerînd că este vorba demoduri de problematizare diferite(dacă nuchiar “incomensurabile”, cum ar spune Th.Kuhn)şi avînd în vedere ceea ce am discutatanterior desprenivelurile de analiză ale ontologiei socialului, ne putem gîndi dacă nucumva diferitele tipuri de abordare sînt adecvate, fiecare în parteşi, eventual, în combinaŃiiale lor, cercetării unor aspecte diferite ale lumii sociale. Chiarspecializareadisciplinelorsociale ((sociologie, psihologie socială, antropologie socială etc.), precumşi diferen Ń ierile

în cadrul lor (de ex. “macrosociologie”şi “microsociologie”) par să susŃină o asemeneainterpretare

IntenŃia de a realiza o sistematizare sau clasificare a concepŃiilor reprezentative dinştiinŃele sociale stă la baza a numeroase lucrări de epistemologie sau care, abordînd diferite

teme aleştiinŃelor sociale, acordă un loc important analizelor epistemologice. Lucrarea luiGibson Burrellşi G.Morgan “Sociological Paradigms and Organizational Analysis” 60 (Paradigmele sociologiceşi analiza organizaŃională) poate fi considerată tipică pentruacest gen de cercetări. Autorii î şi propun să identifice paradigmele sociologice relevantepentru analiza organizaŃiilor, dar contribuŃia lor epistemologică atrage atenŃia şispecialiştilor din alteştiinŃe sociale care consideră că modelul de analiză elaborat de ei sepoate aplica propriilor domenii (de exemplu, David Howe, în “ An Introduction to SocialWork Theory”, 1987, îl aplică în analiza teoriilorşi practicilor asistenŃei sociale).Prezentînd modelul analizei lor, vom reŃine mai ales aspecte cu valenŃăde generalizare,

care interesează epistemologiaştiinŃelor sociale. Analiza lui Burrell şi Morgan se aseamănă în mai multe privinŃe cu cea a lui

M.Hollis, dar surprindeşi alte probleme semnificative ale paradigmelor gîndirii sociale,ceea ce face utilă compararea lor. Caşi Hollis (şi mulŃi alŃi epistemologi), autorii î şipropun să identifice “paradigmeleştiinŃei sociale”, căutînd criterii relevante pentruclasificarea lor. Criteriile considerate fundamentale sînt, caşi în analiza lui Hollis,presupoziŃiile ontologiceşi cele epistemologice ale teorilor sociale. “Dat fiind că sociologiaşi analiza organizaŃională sînt părŃi ale ştiinŃei sociale, orice afirmaŃie f ăcută în

60 G. Burrell, G. Morgan (1979): Sociological Paradigms and Organizational Analysis , Heinemann,London

IV.3. Paradigme ale ş tiin Ńelor sociale (analiza Burrell-Morgan)




149

aceste domenii de natură teoretică trebuie să facă presupoziŃii (asumptions) atît desprenatura societăŃii, cîtşi despre naturaştinŃei. Dacă nu face acest lucru, nu este o afirmaŃie aştiinŃei sociale”61. Autorii caută apoi să determine, prin analiza diferitelor teoriisociologice, problemele cele mai importante la care se referă cele două categorii de

presupoziŃii.Presupozi Ń iile despre natura ştiin Ń ei – implicate în orice teorie socială – ar avea la bază

patru seturi de probleme:

a) primul set de asumpŃii este denatur ă ontologică şi poate fi formulat ca o dilemă acunoaşterii: realitatea socială este exterioară conştiinŃelor sau este produsulconştiinŃelor individuale? Cele două răspunsuri posibile caracterizează două poziŃiiopuse, numite de autori“realism” şi “nominalism”. Realismulprezumă că lumeasocială are structuri obiective tari (hard), care sînt inteligibile, dar care există independent de categoriile (labels) înŃelegerii noastre, aşa cum există, independent depercepŃiile indivizilor, lumea fizică. Dimpotrivă, nominalismulprezumă că realitateasocială este relativă la conştiinŃele individualeşi este constituită din nume, concepteşicategorii cu ajutorul cărora indivizii “structurează” realitatea.

b) al doilea set de asumpŃii este denatur ă epistemologică , legate de întrebarea: ce fel decunoaştere se poate obŃine? Prin răspunsurile la această întrebare se opun concepŃiile pozitivismului şi antipozitivismului: prima susŃine posibilitatea cunoaşterii obiective alumii sociale, cealaltă consideră că singura cunoaştere posibilă este cea dobîndită prinexperienŃa subiectivă.

c) al treilea set de asumpŃii se referă la natura umană , centrîndu-se pe întrebarea:oamenii sînt determinaŃi de mediul lor sau îl creează prin voinŃa lor liberă? ConcepŃiilecare se opun prin răspunsurile la această întrebare sînt “determinismul” social şi“voluntarismul”.

d) al patrulea set de asumpŃii este denatur ă metodologică , fiecare dintre problemeleanterioare implicînd întrebări despre căile cunoaşterii lor. OpoziŃia metodologică ar ficea dintre “obiectivism” şi “subiectivism”: “obiectivi ştii” examinează relaŃiile şiregularităŃile dintre fenomeneşi caută concepte şi legi universale pentru a explica

realitatea;“subiectivi ştii” se centrează pe modul în care indivizii “creează” lumeainterpretînd-o. OpoziŃia metodologică poate fi formulată şi prin dihotomia"nomologic"-"ideografic” (care, ne amintim, a fost formulată de filosoful W.Windelband) : “nomoteŃii” caută să identifice legi, folosind metode cantitative;“ideografii” încearcă să înŃeleagă unicitatea fenomenului studiat, utilizînd metodecalitative.

Burrellşi Morgan rezumă analiza primei categorii de presupoziŃii aleştiinŃei sociale –referitoare lanatura ştiin Ń ei – reŃinînd, în sensul denumirilor generale, opoziŃia orientărilor

61

G. Burrell (1996): ”Normal Science, Paradigms, Metaphors, Discourses and Genealogies of Analysis”, în S. R. Clegg, C. Hardy, W. R. Nord (eds): Handbook of Organization Studies , Sage Publications,London, p. 642-668



Paul BALAHUR

150

fundamentale: ”obiectiv” vs. ”subiectiv” (aşa cum Hollis reŃinea dihotomia “explicaŃie”-“înŃelegere”).

La rîndul său, cea de a doua categorie de presupoziŃii fundamentale ale oricărei teoriisociale se referă la modul de a înŃelege “natura societ ăŃ ii”. De această dată este vorba de

fundamentele ontologice ale concepŃiilor sociale. Hollis avea în vedere opoziŃia “holism”vs. “individualism”. Burrellşi Morgan se centrează pe o altă problemă a ontologiei sociale,şi anume aceea a relaŃiei dintre“ordine” şi “conflict ”. Această pereche de conceptedesemnează două ipostaze ale realităŃii sociale sau două moduri opuse de a considerasocietatea: din perspectiva ordinii, stabilităŃii şi persistenŃei relaŃiilor socialeşi, respectiv,din perspectiva conflictelor, contradicŃiilor şi schimbării. Unii autori consideră că în întreaga istorie a gîndirii sociale pot fi identificate aceste două modalităŃi opuse de aconcepe viaŃa în societateşi din acestea a derivat ulterior o opoziŃie teoretică fundamentală în cadrul tradiŃiei sociologice,şi anume aceea dintre: pe de o parte, concepŃiile careidentifică în “ordinea socială” condiŃia însăşi a existenŃei societăŃii şi, pe de altă parte,concepŃiile care consideră “conflictele” ca fiind factorul determinant al vieŃii sociale. PrimaconcepŃie, preocupată de efectele stabilizatoare ale ordinii sociale, tematizează importanŃaintegrării, reglementării şi consensului, ca baze ale vieŃii sociale; cealaltă, privindsocietatea din perspectiva schimbării sau dezvoltării, relevă esenŃa conflictuală a vieŃiisociale, ale cărei structuri de ordine nu ar fi altceva decît forme de organizareşi exercitarea puterii care reflectă raportul de forŃe dintre diferite grupuri sociale. De remarcat că,adoptînd una sau alta dintre aceste perspective, chiar scopulştiinŃei sociale se diferenŃiază:din perspectiva “ordinii”,ştiinŃa socială urmăreşte să identifice condiŃiile echilibruluisocialşi să determine practicile menite să restabilească acest echilibru; dimpotrivă, dacă seconsideră că esenŃa vieŃii sociale este “schimbarea”, atunciştinŃa socială trebuie să identifice factorii dezvoltării şi să determine practicile capabile să producă schimbărifundamentale. Avînd în vedere asemenea distincŃii, Burrellşi Morgan consideră că toateteoriile sociologice ar putea fi divizate după cele două perspective asupra naturii societăŃii în “sociologia reglementării” (sociology of regulation) şi “sociologia schimbării radicale(”sociology of radical change).62

Partea centrală a analizei lor pleacă de la ideea că dezbaterile sociologice curente pot fimai bine înŃelese dacă sînt stabilite presupoziŃiile teoriilor, iar acest lucru poate fi realizatconstruind o “hartă” de sistematizare, sub forma unei matrici cu două dimensiuni, avînd caaxe, pe de o parte, opoziŃia “obiectiv-subiectiv”, iar pe de alta, opoziŃia “reglementare- schimbare radicală”. Din această combinaŃie rezultă, aşa cum am văzut şi la Hollis, patruvariante indicînd tot atîtea “paradigme”:

62 G .Burrell, G. Morgan (1979): op.cit., p. 10-19




151

Sociologia schimbării radicale

Umanism radical Structuralism radical

Subiectiv Sociologiainterpretativă SociologiafuncŃionalistă Obiectiv

Sociologia reglement ării

În cadrul fiecărei paradigme, Burrellşi Morgan situează diferite teorii reprezentative.Urmărind caracterizarea acestor paradigme, vom avea în vedereşi aici precizarea lui Kuhncă paradigma determină ce probleme sînt identificate, metodele prin care vor fi rezolvate,precumşi standardele de evaluare a soluŃiilor.

- Teoriile din cadrul paradigmei funcŃionaliste au în comun două elemente:

1) interesul pentru “relaŃiile ordonate între oameni”şi

2) “preferinŃa pentru a explora acest interes în stilul precis alştiinŃei pozitive”.

Autorii integrează în cadrul paradigmei funcŃionaliste a sociologiei“teoria sistemuluisocial”, “teoria integrării sociale”, “teoria acŃiunii sociale” (interacŃionalism) etc.

Principalele caracteristici comune acestor teorii sînt următoarele:a) preocuparea pentru identificarea regularităŃilor care există în viaŃa socială;b) atenŃia acordată înŃelegerii ordinii sociale, a explicării modului în care se creează şi

se menŃine;c) explicarea comportamentului indivizilor în funcŃie de modul în care se

conformează normelor sociale;d) considerarea practicilor sociale ca funcŃii ale sistemului social.

Întrucît am mai avut prilejul să discutăm despre paradigma funcŃionalistă ne vom referi

doar la abordarea sa ca o concepŃie centrată pe ideea de “ordine social

ă”. Pentru“sociologia ordinii”, remarcă autorii, conceptul de ordine comportă două semnifica Ń ii principale: 1) modul ordonat de desf ăşurare a vieŃii sociale; 2) stabilitatea socială produsă prin controlul comportamentelor indivizilor care fac parte din societate. Din această perspectivă sînt determinate problemele sociale. Abordarea funcŃionalistă – notează Burrellşi Morgan (1979,26) - este o abordare centrată pe probleme, preocupată să ofere soluŃiipractice la probleme practice”. Putem înŃelege mai bine această idee considerînd două exemple de abordare funcŃionalistă a problemelor sociale, cel al “devian Ń ei” şi cel al“săr ăciei”, ambele preluate dintr-o carte despre aplicaŃiile modelului lui Burrellşi Morgan.

În ce priveşte devianŃa, atunci cînd comportamentul unui individ este considerat nepotrivit,

A).Paradigma func Ń ionalist ă :



Paul BALAHUR

152

“funcŃionalistul” - remarcă David Howe63 - studiază mecanismele sociale implicate încazul apariŃiei abaterii de la normele comportamentului social; comportamentul anormaleste considerat, prin definiŃie, patologicşi de aceea individul care manifestă un atarecomportament devine subiectul unui “tratament” de “asistenŃăsocială”; după vindecare,

individul î şi poate relua locul în societate. Astfel,ştiinŃa socială de orientare funcŃionalistă apare preocupată de “restabilirea echilibrului socialşi de prevenirea dezintegrării sociale”.Cel de-al doilea exemplu este, de asemenea, semnificativ. Punînd accent pe menŃinereaordinii, “funcŃionaliştii” înŃeleg, totuşi, necesitatea anumitor schimbări ale organizăriisociale în vederea conservării echilibrului social.”Săracii societăŃii au fost consideraŃi întotdeauna o ameninŃare la adresa ordiniişi stabilităŃii sociale. De aceea, “funcŃionaliştii”,care sîntşi “pragmatici”, apelează la “ingineria socială”. Ei caută să utilizeze resurselepentru a contracara dezechilibrele. Reforma este principala strategie politică. Ori de cîte oriapar elemente ale socialului care nu se potrivesc în sistem, sînt preconizate reforme care să

reducă presiunile existenteşi să restabilească ordinea şi echilibrul societăŃii”.(D.Howe,2001,44)

Sub aspectul presupoziŃiilor desprenatura ştiin Ń ei sociale, paradigma funcŃionalistă sebazează pe o viziune realistă sau obiectivistă a realităŃii socialeşi pe convingerea că ştiinŃacare o studiază este ea însăşi obiectivă. Lumea socială există ca o realitate independentă,iar cercetătorul o poate studia observîndşi măsurînd comportamentele indivizilor pentru aidentifica modele recurenteşi relaŃii cauzale care să ofere o explicaŃie a lor.Teoriile socialesînt ipoteze explicative, care pot fi testate prin evidenŃa faptelor, ca instanŃăde validare sauinfirmare a valorii lor de adevăr. Analogiile preferate ale “funcŃionaliştilor” sînt cele cuorganismele biologice sau cu maşinile complexe. Ambele analogii recunosc faptul că diferitele părŃi ale unui întreg – adică entităŃile funcŃionale – intră în interrelaŃii “sistemice”şi produc interdependenŃe. Modul în care funcŃionează o parte nu numai că afectează întregulşi celelalte părŃi, dar şi depinde de buna lor funcŃionare pentru a supravieŃui.Perturbările în sistem apar ca “disfuncŃii” ( un termen introdus înştiinŃele sociale desociologul american Robert Merton, un critic al funcŃionalismului), iar sarcinaştiinŃelorsociale constă în a identifica origineaşi cauzele disfuncŃiilor şi a determina căile deeliminare a anomaliilor pentru restabilirea echilibrului social.

Viziunea asupra oamenilor implicată în paradigma funcŃionalistă – adică “homograma” (concepŃia despre om) specifică – este determinată atît de modul de înŃelegere a relaŃiilor lor cu sistemul social, cîtşi de presupoziŃiile cercetării obiectiviste acomportamentului lor. Din perspectiva teoriei sistemelor, indivizii apar ca părŃi funcŃionaleale sistemului, al căror comportament este determinat de funcŃiile pe care le îndeplinesc însistemşi, în cele din urmă, de legile funcŃionării ansamblului social. Considerînd teoriilecomportamentaliste din psihologia socială ca fiind reprezentative pentru paradigmafuncŃionalistă, Burrellşi Morgan apreciază că ele “tratează fiinŃele umane ca nişte maşinisau organisme biologice, iar structura socială ca o structură fixă”(1979,102).

63 David Howe (1987): An Introduction to Social Work Theory , Ashgate, Hants, England. Trad. rom.Introducere în teoria asistenŃei sociale , Unicef, 2001




153

Această paradigmă se caracterizează, ca şi ceafuncŃionalistă, prin considerarea realităŃii sociale dinperspectiva ordinii, dar viziunea sa epistemologică este

diferită, căci se bazează pe presupoziŃia că lumea socială nu poate fi înŃeleasă decît

subiectiv. Deja ştim că aceasta înseamnă a Ńine cont de intereseleşi ideile subiecŃilorstudiaŃi, ca şi de semnificaŃiile pe care le atribuie ei lumii sociale, încercînd “să privimlumea din punctul lor de vedere”. CaracteristicileştiinŃei sociale hermeneutice au mai fostdiscutate, dar acum remarcăm abordarea sa ca paradigmă a ordinii sociale. Autorii susŃinideea că teoriile înŃelegerii sînt orientate de presupoziŃia că societatea înseamnă o stare deordine, iar interacŃiunile sociale vizează, în mod intenŃionat, reproducereaşi producereaordinii, ceea ce le conferă inteligibilitateşi semnificaŃie. Ordinea nu este însă una a lumiiobiective, existentă independent de conştiinŃele şi acŃiunile indivizilor, ci una constituită prin semnificaŃiile atribuite de agenŃii sociali. În acest sens, lumea socială este rezultatul

interacŃiunilor dintre indivizi, iar echilibrul social se constituie prin relativul acord alsemnificaŃiilor intersubiective. După cum remarcă Burrell şi Morgan, “Modul în carerealitatea reflectă echilibrul precar dintre semnificaŃiile intersubiective care sînt permanentnegociate, susŃinute şi schimbate în viaŃa de zi cu zi este este foarte important pentruoameni. Realitatea socială este pentru ei o creaŃie nouă în fiecare zi” (1979,253).

Dacă realitatea este unconstruct social, atunci cercetătorii trebuie să înŃeleagă experienŃa subiectivă a celor care participă la constituirea semnificaŃiilor sale. Pentruindivizi situaŃiile sociale semnifică (sau înseamnă) ceva, iar comportamentul lor nu estedeterminat mecanic de către situaŃie, ca şi cum ar reacŃiona pasiv la forŃe cauzaleimpersonale. Oamenii î şi dau seama de ceea ce se întîmplă cu ei, iar ideile pe care le audespre ceea ce li se întîmplă fac parte din situaŃia socială, adică din semnificaŃia realităŃiisale pentru ei. De aceea,ştiinŃa socială trebuie să încerce să înŃeleagă lumea dinperspectiva lorşi să determine modul în care interpretările intersubiective constituierealitatea socială.

Întrucît realitatea socială este construită prin experienŃele subiective ale indivizilor,metodele cunoaşterii sale sînt radical diferite de cele aleştiinŃelor naturii. Oamenii nu potfi studiaŃi ca şi cum ar fi “obiecte” supuse unor legi fixe, imuabile, ale naturii lor.Observatorul social nu se poate baza pe observaŃia detaşată a comportamenteloor lor, citrebuie să înŃeleagă experienŃa lor subiectivă, iar acest lucru presupune participarea sadirectă la “formele de viaŃă” care constituie lumea subiecŃilor studiaŃi. Modelul relaŃiei culumea studiată nu poate fi raportul “subiect-obiect ” caracteristic cunoaşterii obiective, cimodelul “subiect-subiect ”, care face din cercetarea socială o experienŃăsubiectivă.

Conform paradigmei interpretative, scopul ştiinŃei sociale este acela de a înŃelegelumea socială din punctul de vedere al celor care trăiesc în ea, folosind concepteşiexplicaŃii care să decurgă din semnificaŃiile pe care actorii înşişi le dau acŃiunilor şiinteracŃiunilor lor. Deoarece o asemenea înŃelegere este “contextuală”, iar semnificaŃiile

lumii sociale se constituie întotdeauna într-un context cultural particular, cercetarea socială are mai degrabă un carater “ideografic”, încercînd să surprindă, de fiecare dată, elementele

B) Paradigma interpretativ ă .



Paul BALAHUR

154

C) Paradigma umanismului radical

specifice. Prin urmareşi implicaŃiile practice ale teoriile interpretative trebuie să pornească de la cunoaşterea “din interior” a situaŃiilor socialeşi centrarea pe nevoile actorilor sociali,ceea ce conferă un profil diferit presupoziŃiilor praxiologice ale teoriei sociale (pentruexemplificare a se vedea D. Howe, p.81-88).

- Acest model teoretic împărtăşeşte cu paradigmainterpretativă teza privind natura subiectivă a

cunoaşterii lumii sociale, dar se deosebeşte prin considerarea realităŃii sociale dinperspectiva dinamică a schimbării. Schimbarea este posibilă pentru că societateapresupune, prin natura sa, relaŃii conflictuale,şi este necesar ă pentru că, după cum cred“umaniştii radicali”, lumea socială modernă este dominată de inechitate socială. Cum însă, în virtutea presupoziŃiilor unei abordări subiective, natura societăŃii şi starea conştiinŃeiindividuale sînt considerate relaŃionate, teoriile umanismului radical încearcă să identifice“problemele critice” ale societăŃii şi să determine creşterea gradului de conştientizare aindivizilor pentru ca ei înşişi să vrea, cu convingereşi tărie, rezolvarea problemelor lorcritice în spirit umanist (în cadrul unui proiect reformist care s-a numit uneori“umanizarea” societăŃii).

Fundamentele teoretice ale acestei paradigme se află în scrierile gînditorilor moderniai emancipării socialeşi politiceşi ai autonomiei morale ( de la J.Locke, J.J. Rousseau, I.Kant, Hegel, Marxşi pînă la reprezentanŃii “teoriei critice” aiŞcolii de la Frankfurt,Theodor Adorno, M.Horkheimer, J.Habermas). Unii dintre ei au descris efectele înstrăinării omului în societatea modernă, mai ales în cadrul “societăŃii industriale”,şi aureprezentat uneori societatea ca o uriaşă maşinărie, guvernată de forŃe economice, politiceşi administrative birocratice, în care indivizii sînt simple roŃi anonime, impersonale, tot mai înstrăinaŃi unii de alŃii. Pe urmele lui Marx, care considera că alienarea î şi are originea încrearea sistemelor de producŃie în care omul este tratat doar ca un mijloc de acumulare acapitalului, reprezentanŃii aşa-numitei “teorii critice” au discutat diferitele forme dealienare socială, văzute ca o ruptură în relaŃia dintre “lumea subiectivă” a indivizilorşi“lumea obiectivă” a raporturilor sociale, care domină şi aserveşte vieŃile indivizilor,inhibînd afirmarea completă a potenŃialului fiinŃei umane (expresia “omul unidimensional”aparŃine unui reprezentant al acestei orientări, H.Marcuse). Pentru exponenŃii “teorieicritice”, originea alienării se află în tendinŃa conştiinŃei umane de a reifica raporturilesociale, de a considera realitatea ca o lume obiectivă externă, cînd, de fapt, societatea ar fio creaŃie a minŃilor omeneşti şi nu ar avea decît o obiectivitate aparentă, care se constituiedin proiecŃii subiective. Astfel, societatea, care ar fi doar un concept abstract, estepercepută ca un lucru (res) real (şi aceasta înseamnă reificare), cu consecinŃa că “societatea în care trăim apare ca dominînd viaŃa umană”, iar creaŃia socială ajunge să fie văzută ca “oforŃăde alienare individuală” (Burrellşi Morgan, 1979,281-2).

Din perspectiva acestei analize a ontologiei socialului –şi a mistificărilor ideologice carear însoŃi-o – “umaniştii radicali” critică şi ştiinŃele sociale care, încercînd să imiteştiinŃele

naturii, contribuie ele însele la “dezumanizare”. De exemplu, unii critici au afirmat că psihologia socială pozitivistă este “prea interesată de controlarea comportamnetelor umane,




155

urmărind să-i facă pe oameni să se comporte în conformitate cu normele sociale existenteşi să respecte legile care conservă ordinea socială”.64 Prin urmare, “umaniştii radicali”concep în mod diferit scopulştiinŃei socialeşi, totodată, sarcinile sale practice (de practică socială). În viziunea lor,ştiinŃa socială trebuie să fie o critică a reprezent ărilor deformate

ale societ ăŃ ii în mintea actorilor sociali şi o contribu Ń ie la emanciparea lor de formele dealienare care le limitează gîndirea, le limitează percepŃiile, le canalizează intereseleşi lemanipulează dorinŃele. Prin efortul “con ştientizării de sine”, indiviziişi-ar putea recăpăta –consideră aceşti autori – autonomiaşi “adevărata lor esenŃă”, “umanitatea” lor,şi peaceastă bază ar ajunge să dorească şi schimbarea societăŃii în care trăiesc.

Deşi scopul vizat de teoria “umanismului radical” esteschimbarea socială – în direcŃiaunei utopice societăŃi “(re) umanizate”- calea către realizarea unui asemenea obiectiv artrece, în primul rînd, prinîn Ń elegerea de către indiviziatît a naturii reale a societăŃii, cît aposibilităŃilor lor de a o re-construi. Dacă realitatea socială este unconstruct social, atunci“oprimarea în societate î şi are baza în noi înşine şi este perpetuată de noi”, iar caleaschimbării sociale presupune modificarea modului în care oamenii se percep pe ei înşişi însituaŃiile lor individualeşi, totodată, se percep unii pe alŃii în situaŃiile interacŃiunii sociale.Întrucît ”conştientizarea critică” preconizată de ştiinŃa socială constă în “schimbareamodului în care oamenii se percepşi î şi percep lumea lor socială”, ea vizează “modul încare privim lumea”şi este, de fapt, o “strategie cognitivă”. În acest fel se speră să se “corecteze în mod conştient sistemele de semnificaŃie care îl alienează pe individşi îl împiedică să-şi perceapă propria sa realitate” (D.Howe,2001,95).

- Cea de a patra paradigmă identificată,numită “structuralism radical”, estecentrată, ca şi cea precedentă, pe tema

schimbării, dar abordarea sa este unaobiectivist ă . Pentru “structuraliştii radicali”, lumeasocială, ca şi cea naturală, este una reală şi obiectivă. Faptele sociale sînt determinate destructuri sociale de natură economică (“materială”), darşi de natură politică, juridică sauculturală (“ideologică”). Epistemologia structuralismului social este diferită de cea aştiinŃei empirice: dacă pozitiviştii consideră că sursa cunoaşterii realităŃii este experienŃadirectă a observării faptelor sociale, care aparŃin unei realităŃi externe, independentă deconştiinŃa observatorilor, structuraliştii consideră că pentru a cunoaşte şi explica realitateasocială obiectivă cercetătorul trebuie să analizeze structurileşi condiŃiile ce stau la baza sa.Aceste structuri nu sînt perceptibile în mod idrect, dar pot fi evidenŃiate cu intsrumenteteoreticeşi metodologice adecvate (precummetoda structuralist ă). Modelele structuralistede analiză sînt ipoteze (constructe teoretice) a căror validitate poate fi atestată princapacittaea lor de a face inteligibileşi explicabile fenomenele sociale.

Ontologia “structuraliştilor radicali” se bazează pe înŃelegerea societăŃii ca o lume încontinuă schimbare, determinată de conflicteşi contradicŃii care marchează existenŃasocială a oamenilor. Sursa conflictelor o reprezintă permanenta reconfigurare a intereselor

64 N.Heather(1976):”Radical Perspectives in Psychology”, Methuen,London,134

D) Paradigma structuralismului radical.



Paul BALAHUR

156

individualeşi de grup, are produc schimbări în structurile sociale. În modul de apreciere arolului conflictelor în societate, “structuraliştii” se deosebesc radical de cei care consideră că esenŃa societăŃii rezidă în ordinea socială şi privesc în consecinŃă contradicŃiile cadisfuncŃii sau anomalii; dimpotrivă, pentru structuralişti, conflictele sînt permanente,

constitutive şi benefice pentru dezvoltarea socială. “Structuraliştii” se deosebesc deasemenea de “umaniştii radicali”, care plasează resursele schimbării în emancipareaconştiinŃei critice a indivizilor; dimpotrivă, pentru structuralişti, perspectiva schimbării sebazează pe modificări structurale, atît în plan economic, cîtşi în cel al distribuŃiei puterii.De altfel,şi pentru alŃi analişti ai puterii, de la Max Weber la M.Foucault, distribuŃiainegală a puterii în societate este o componentă majoră, structurală, care se repercutează asupra calităŃii vieŃii sociale.

Sociologii care au abordat analiza socială din perspectiva unei teorii a conflictelorconsideră că divergenŃele intereselor individuale, caşi gruparea oamenilor în jurul unorinterese comune care intră în conflict cu interesele altor grupuri constituie caracteristicistructurale ale vieŃii sociale. Structurile sociale reflectă raporturi de forŃe, iar sarcinaştiinŃei sociale este aceea de a analiza societatea în termenii structurilor de autoritateşi deputere. Metoda analizei structurale se diferenŃiază de cea cauzală, deşi se preconizează uneori un determinism a structurilor (şi suprastructurilor) pentru a explica acŃiunile sociale.

ImplicaŃiile praxiologice ale teoriilor cuprinse în paradigma structuralismului radicaldiferă, de asemenea, de cele ale paradigmelor anterioare. Pornind de la identificareacondiŃiilor care generează probleme sociale critice, interpretate întotdeauna prin grilaconflictelor de interese, practica bazată pe aceste teorii se distinge – cum remarcă D.Howe– prin “activism social”, vizînd ameliorarea, prin strategii de intervenŃie colectivă, asituaŃiei celor aflaŃi în dificultate. ( Exemple interesante de aplicaŃii ale acestei teorii înpracticaştiinŃelor sociale discută D.Howe, p.103-119).

Teoriei lui Burrellşi Morgan i s-au adus unele critici, cu referire, în principal, la ideeaaplicării conceptului de paradigmă în analiza teoriilor sociale. Unii critici s-au îndoit deposibilitatea de a “forŃa” teoriile sociale să intre în “categorii statice”, ca într-un “pat al luiProcust”; alŃii au combătut ideea că paradigmeleştiinŃelor sociale ar fi “incomensurabile”, în sensul lui Kuhn, adică nu ar aveaşi componente comune; în fine, alŃii s-au arătat sceptici

cu privire la ideea că în ştiinŃele sociale pot fi identificate mai multe paradigme concurenteşi, eventual, valabile în acelaşi timp. Totuşi, ideea că “pluralismul constituie stareanormală” - cu alte cuvinte că “există o pluralitate de perspective legitimeşi competitive întoate ştiinŃele şi, în special, în cele sociale” (Burrell,1996,648) - este acceptată în prezentde mulŃi analişti.




157

Încercarea de a identifica paradigmeleştiinŃelor sociale s-a configurat ca o metodă specifică epistemologiei, apreciată şi folosită de tot mai mulŃi autori.65 Sensurile în careeste utilizat acest concept sînt de regulă derivate din teoria în care Th.Kuhn a introdusnoŃiunea de paradigmă ştiinŃifică, dar, pentru că termenul a intrat în limbajul curent, el adobînditşi accepŃiuni mai generale (uneori ambigue). Dintre sensurile fidele concepŃiei luiKuhn – pe care le-am reamintit în această analiză - am putea menŃiona următoarele trei :

1) model al cercet ă rii – şi, deci,bază a practicii cognitice– pentru o comunitatedisciplinară în cadrul unei perioade de “ştiinŃănormală”;

2) ansamblu al angajamentelor ontologice, teoretice , metodologice şi instrumentale ale unei concepŃii ştiinŃifice sau ceea ce am numit fundamentele saleepistemologice;

3) mod de problematizare caracteristic unei teorii, sau grup de teoriişi, mai general,unei ştiinŃe. Cele trei sensuri sînt, de fapt, corelate, deşi vizează faŃete diferite aleparadigmei. Paradigma este unconstruct euristic, prin care se încearcă identificarea fundamentelor epistemologice ale doctrinelorştiinŃifice, aangajamentelor lor explicite sau implicite sau a presupoziŃilor modului lor deproblematizare.

Aplicarea metodei paradigmatice în epistemologiaştiinŃelor sociale prezintă cîtevaatu-uri, pe care le putem descrie ca funcŃii ale metodei:

1) Func Ń ia analitică se relevă în capacitatea acestei metode de a discerne articulaŃiilede bază ale unei concepŃii, trăsăturile caracteristice, configuraŃia presupoziŃiilor şi aimplicaŃiilor lor;

2) Func Ń ia sistematizatoarese evidenŃiază în încercările de a identifica, analiza,comparaşi clasifica diferitele concepŃii;

3) Analiza şi sistematizarea implică func Ń ia critică , vizînd reconstrucŃia logică ateoriilor ca paradigme sau reconstrucŃia istorică a evoluŃiei lor.

4) În fine, putem numi func Ń ie prospectivă tentativa de a sonda orizontul unor noiposibilităŃi de problematizare, întrevăzut pe baza analizei critice a paradigmelorexistente.

În prezentarea analizelor menŃionate, am încercat să evidenŃiem atuurile metodeiparadigmatice. Comparînd matricea lui Hollisşi cea a lui Burrellşi Morgan, remarcăm că ambele sînt bidimensionale, iar cele două dimensiuni luate drept criterii de analiză sînt, înesenŃă, aceleaşi: presupozi Ń iile ontologice (referitoare la natura realităŃii sociale) şi,respectiv, celeepistemologice(referitoare la naturaştiinŃei sociale). De la premise

65

R. Friedrichs (1970): A Sociology of Sociology , Free Press, New York;G. Ritzer (1975): Sociology: a Multiple Paradigm ; Allyn and Bacon;I. Ungureanu (1997): Paradigme ale cunoaşterii societăŃii , Junimea, Iaşi

IV.4. Analiza metodei paradigmatice



Paul BALAHUR

158

asemănătoare porneşte şi epistemologul francez Jean Michel Berthelot (Epistemologie dessciences sociales,2001)) în cercetarea a ceea ce numeşte “schemele de gîndire”şi“modurile de inteligibilitate” dinştiinŃele sociale, considerînd că orice cunoaştereconstituie “o afirmaŃie referitoare la o stare de realitate”, dar ea “nu există decît integrată

într-unsavoir (cunoaştere), care se prezintă ca discurs”.66

Pe fondul acestui acord, deosebirile care apar între analişti provin din modul în carefiecare consideră ceea ce ar fi semnificativ pentru realitatea socială şi, respectiv, pentruştiinŃa socială. Astfel, în ceea ce priveşte ontologia socială , Holllis are în vedere dilema:“structurile determină acŃiunile sau acŃiunile determină structurile? “, ceea ce l-a îndreptatcătre disputa tradiŃională dintre “holism”şi “individualism”. La rîndul lor, BurrellşiMorgan au considerat ca relevantă opoziŃia dintre ontologia “ordinii sociale”şi, respectiv,ontologia “reglementării sociale” – o tematică vădit distinctă de prima, ceea ce arată că, defapt, presupoziŃiile ontologice aleştiinŃelor sociale sînt complexe, pluridimensiionale; alŃi

autori pot identifica alte aspecte relevante pentru disocierea paradigmelor. În mod similar, în ce priveşte presupoziŃiile desprenatura ştiin Ń ei sociale, Hollis se referă la antinomiatradiŃională “explicaŃie – înŃelegere”, în timp ce ceilalŃi autori menŃionaŃi grupează abordările după tipologia “obiectiv- subiectiv”, care coincide doar parŃial cu prima, maiales că autorii arată că dimensiunea concepŃiilor despre “naturaştiinŃei sociale” are ea însăşi componente complexe: ontologice, epistemologice, antropologice, metodologice; înacest sens Burrellşi Morgan propun chiar “o schemă de analiză a presupoziŃiilor(assumptions) despre naturaştiinŃei sociale”(Burrell, 1996,650).

Dimensiunea subiectiv-obiectiv Abordarea subiectivist ă Abordarea obiectivist ă a ştiin Ń ei sociale a ştiin Ń ei sociale-Nominalism Ontologie Realism-Anti-pozitivism Epistemologie Pozitivism-Voluntarism Natura umană Determinism-Ideografic Metodologie Nomotetic

Remarcăm prezenŃa, în schema de mai sus, a presupoziŃiilor cu privire la “naturaumană” şi ne reamintim că şi Hollis s-a referit la modurile în care diferitele “tipuri degîndire” concep fiinŃa umană ( ca homo economicus, ca homo sociologicus, ca identitatepersonală etc); aceasta înseamnă că între fundamenteleştiinŃelor sociale trebuie să considerăm şi presupozi Ń iile despre natura umană , adică fundamentele antropologice.

De asemenea, am văzut că mai ales teoria lui Burrellşi Morgan lua în consideraŃieimplicaŃiile practice ale teoriilor sociale, atrăgînd atenŃia asupra corelaŃiei dintre asumpŃiileteoretice ale paradigmelorşi diferenŃele privitoare la strategiile preconizate pentru

66 Jean Michel Berthelot(2001):”Epistemologie des sciences sociales”,Payot,Paris




159

rezolvarea practică a problemelor critice; acest tip de presupoziŃii poate fi numit fundamente praxiologiceale ştiinŃei sociale.

În fine, diferenŃele de abordare sesizate între autori dovedesc, de fapt, că analizapresupoziŃiilor teoriilor sociale – pe care o realizează epistemologii – este ea însăşi ghidată

de presupoziŃii, iar alegerea aspectelor considerate relevante nu poate face abstracŃie deunele opŃiuni valorice (sau “judecăŃi de valoare”). Teoriile sociale, la rîndul lor, implică presupoziŃii sau fundamente valorice(axiologice).

La aceste consideraŃii putem adăuga că teoria lui Th.Kuhn asupraştiinŃei a evidenŃiatimportanŃa înŃelegerii paradigmelor atît dintr-o perspectivă istorică, cît şi dintr-una socială,iar cercetările de istoriaştiinŃei şi sociologiaştiinŃei au confirmat relevanŃa acestor aspecte.Am putea deci completa schema fundamentelor paradigmatice ale concepŃiilor ştiinŃeisociale cu presupoziŃiile de natură istorică , socială şi culturală , integrate, în forme variate, în aceste concepŃii.

În consecinŃă, un tablou descriptiv al structurii paradigmelor dinştiinŃele sociale artrebuie să integreze următoarele categorii de fundamente sau presupoziŃii aleproblematizării:

1.fundamente ontologice 4.fundamente antropologice 7.fundamente sociologice2.fundamente epistemologice 5.fundamente axiologice 8.fundamente istorice3.fundamente metodologice 6.fundamente praxiologice 9.fundamente culturale



Paul BALAHUR

160

Analizînd cel două categorii de presupoziŃii ale ştiinŃei sociale – cele referitoare la“natura realităŃii sociale”şi cele referitoare la “naturaştiinŃei” care o cercetează – s-a remarcatuneori că ele se constituie de fapt ca rezultat al unoralegeri ale cercetătorilor, care sîntmotivate de “interese de cunoa ştere”(J.Habermas), darşi de “credinŃe” şi “opŃiuni valorice”.În legătură cu controversa majoră a viziunilor despre ontologia socialului care opune“holismul”şi “individualismul”, Roger Trigg remarcă: ”AtenŃia ce se acordă individului sausocietăŃii implică o decizie majoră referitoare la valori. Prioritatea ontologică acordată fieindivizilor fie societăŃii se reflectă, desigur, în viziuni multiple. Dar există aici o diviziunemajoră între cei care găsesc originea bineluişi a răului din societate în activitatea indivizilorşicei care le localizează în structurile societăŃii. Aceasta nu este doar o alegere între “valori”, ciesteşi o problemă factuală, privind modul de funcŃionare a societăŃii”.67

Dacă această observaŃie este adevărată, atunci în ceea ce am numit fundamenteontologice ale teoriilor sociale sînt implicate presupozi Ń ii axiologicesau, altfel spus, viziunileteoretice aleştiinŃelor sociale se bazează de asemenea pe o serie deangajamente valorice (precum credinŃele cu privire la “originea bineluişi a răului” menŃionate de R.Trigg).Asemenea presupoziŃii sînt cel mai adesea “tacite”, implicite, dar uneori sînt chiar“manifeste”, explicite sau putînd fi explicitate prin analiză. Valorile par deci să joace un rolimportant în cunoaşterea ştiinŃifică. Dar nu contrazicem cu o asemenea afirmaŃie imaginea-standard aştiinŃei ca fiind “cunoaştere obiectivă”, adică neinfluenŃată în nici un fel de valorisau, cum se spune adesea folosind o expresie a lui Max Weber, “liberă de valori”?

Într-adevăr, în analizele sale asupra metodologieiştiinŃelor sociale, M.Weber aconsacrat expresia “Wertfreiheit ” pentru a desemna atitudinea de “neutralitate axiologică” pecare trebuie s-o adopte cercetătorul, ceea ce în viziunea lui Weber însemna a căuta“înŃelegerea explicativă” a fenomenelor studiate f ără a face “judecăŃi de valoare”. DistincŃiadintre “judecăŃile de fapt”şi cele ”de valoare” este simetrică disocierii dintre cunoaştere şievaluare. Cunoaşterea faptelor este scopulştiinŃei; dar evaluările sau judecăŃile de valoare sîntdeterminate, considera Weber, de “credinŃe”, a căror intruziune ar afecta grav obiectivitatea

67 Roger Trigg (1996): ÎnŃelegerea ştiinŃei sociale , Editura ŞtiinŃifică, p. 147

V. ŞTIINł ELE SOCIALE, VALORILEŞICOMUNICAREA (FUNDAMENTE AXIOLOGICE

ALEŞTIINł ELOR SOCIALE)

V.1. Ş tiin Ńa ş i valorile




161

cunoaşterii ştiinŃificeşi, ca atare, o cale de neutralizare a influenŃei acestora ar fi evitarea lor,abŃinerea cercetătorului de a face orice fel de judecăŃi de valoare. Weber considera că ştiinŃasocială, la fel caşi cea naturală, trebuie să fie “liberă de valori”, adică să excludă influenŃavalorilor etice, politice, religioase sau de altă natură, legate de credinŃele cercetătorilor sau de

presiunile mediului social. Asemenea influenŃe, recunoştea Weber, sînt inevitabile în fazaanterioară cercetării (ca, de exemplu, atunci cînd se aleg temele de cercetare), precumşi încea posterioară ( care implică opŃiuni în legătură cu modul de utilizare a rezultatelorcercetării), dar cercetarea propriu-zisă, pentru a fi cu adevărat obiectivă, trebuie ferită deinfluenŃa “credinŃelor”şi a “valorilor”. De fapt, prin “libertate faŃăde valori”, Weber înŃelegeadegajarea de influenŃa valorilor “externe”ştiinŃei, căci “neutralitatea valorică” însemna,evident, subordonarea cercetării faŃăde valori considerate “interne” (sau specifice) spirituluiştiinŃific, precum obiectivitatea, raŃionalitatea, veridicitatea etc.

Imaginea ştiinŃei “liberă de valori” a fost, în genere, împărtăşită de cercetătorii

ştiinŃelor sociale,şi de aceea poate fi considerată “imaginea-standard”, deşi, cum vom vedea,ea a fost mereu problematică. Ea conŃine, de fapt, mai multe componente valorice, redate deobicei prin expresii precum: cerinŃa obiectivităŃii, a disocierii de credinŃe personale, aimparŃialităŃii, a căutării dezinteresate a a devărului etc.

Prin obiectivitates-a înŃeles cel mai adesea – sub influenŃa evidentă a “spirituluipozitivist” – fidelitatea faŃăde fapte, care sînt “obiective”, ceea ce ar presupune excludereacredinŃelor, prejudecăŃilor sau judecăŃilor valorice, evident “subiective”. Termenii “obiectiv”şi “subiectiv” derivă, în fond, din polaritatea “subiect-obiect” a oricărei relaŃii de cunoaştere,dar în accepŃiunile de “obiectivitate”şi “subiectivitate” desemnează două atitudini contrareşi

exclusive: fie întoarcerea spre “obiect”, cerută de cunoaşterea “ca atare” a faptelor, fiereŃinerea în “subiect”, blocarea în “subiectivitatea” credinŃelor, ideilorşi valorilor sale. Prinurmare, conform normei obiectivităŃii, cercetătorului i s-ar cere să se detaşeze de sine (ca“subiect”) pentru a se ataşa cunoaşterii “obiectului”.

O asemenea înŃelegere este consecinŃa faptului că ideea obiectivităŃii ştiinŃei a pătruns în ştiinŃele sociale după modelulştiinŃelor naturii. În investigarea naturii părerile personale alecercetătorilor par să fie eliminate, ca lipsite de (adevărată) valoare, pe măsură ce aceştiareuşesc să descifreze “limbajul obiectiv” în care, cum spunea Newton, “este scrisă carteanaturii”; de aici s-a putut trage concluzia că o concepŃie “ştiinŃifică” presupune epurarea de

elementele subiective ( acelaşi Newton se apăra de detractorii săi afirmînd că nu inventează ipoteze – “Hypotheses non fingo”, creaŃia ipotezelor fiind blamabilă ca o trădare aobiectivităŃii). Acest sens al obiectivităŃii este, poate, mai uşor de înŃeles înştiinŃele naturii:”Cînd oamenii deştiinŃă studiază proprietăŃile materiei, scrie R.Trigg,68 experienŃa lor(subiectivă) este irelevantă, căci ne vorbeşte despre ei, nu despre materie. Dar cîndcercetătorii în ştiinŃele sociale investighează funcŃionarea anumitor aspecte ale societăŃiiumane, e mult mai dificil de spus că experienŃa umană şi perspectiva indivizilor trebuieeliminate din apreciere”. Uneori s-a considerat, totuşi, că numai o asemenea atitudine ar fi“ştiinŃifică”, iar teorii ca “behaviorismul” sau “fizicalismul” s-au dorit în acest fel

68 Idem, p. 159



Paul BALAHUR

162

“ştiinŃifice”, eliminînd din studiul lor “conştiinŃa” pentru a cerceta exclusiv“comportamentele” (behavior ) înŃelese după schema reducŃionistă S-R (stimul- răspuns).

Împotriva obiectivismului– ca înŃelegere deformată a obiectivităŃii cunoaşteriiştiinŃifice – orientările hermeneutice s-au revendicat de la principiul înŃelegerii “din interior” a

lumii socialeşi au revelat, în acest fel, importanŃa subiectivit ăŃ ii. Teoriile interpretării auamendat, o dată cu presupoziŃiile ontologiceşi metodologice ale pozitivismului social,şiconcepŃia sa asupra obiectivităŃii ştiinŃifice, dar nu au renunŃat să se considereştiinŃifice,urmărind adecvarea interpretărilor la faptele sau semnificaŃiile cercetate. Pentru Weber, înŃelegerea semnificaŃiilor pe care actorii sociali le atribuie acŃiunilor lor nu însemnaşi împărtăşirea valorilorşi credinŃelor lor; el credea că cercetătorul poate rămîne obiectiv chiarşiatunci cînd se ocupă de semnificaŃii subiective. Dar cum ar fi posibil acest lucru dacă propriasa subiectivitate este implicată în înŃelegerea semnificaŃiilor lumii sociale?

Weber era convins că tocmai metodaştiinŃifică îi asigură obiectivitatea.69 Metoda

ştiintifică ar fi obiectivă nu numai fiindcă asigură disocierea dintre judecăŃile de faptşi cele devaloare, cişi pentru că se bazează pe raŃionalitate, iar înŃelegerea semnificaŃiilor acŃiunilorpresupune determinarea raŃionalităŃii lor. Tipurile de acŃiune identificate de Weber sîntinteligibile datorită raŃionalităŃii metodei numită “în Ń elegere explicativă” ( deşi doar una dincele patru categorii sînt raŃional-instrumentale). Uneori însă, raŃionalitatea ştiinŃifică seconfruntă cu credinŃe care nu pot fi înŃelese după normele sale, ca de pildă atunci cîndantropologul studiază crediŃele mistice ale unei populaŃii primitive. Cît de obiectiv ar fi dacă va considera aceste credinŃe ca “iraŃionale”? Făcînd o asemenea judecată nu riscă să impună un criteriu “subiectiv”, fie acesta chiar al unei culturi, cea din care face parte? Se poate afirma

că tot ce nu corespunde raŃionalităŃii ştiinŃifice este “iraŃional”? RaŃionalitatea, aşa cum o înŃelegeştiinŃa, observa Peter Winch, este o valoare care confirmă şi privilegiază ştiinŃa, darsînt posibileşi alte forme de raŃionalitate; de exemplu, credinŃa în oracole a unei populaŃiiprimitive poate fi considerată raŃională în raport cu practicile care asigură funcŃionarea“formei de viaŃă” pe care o reprezintă comunitatea respectivă.70

Într-o altă accepŃiune, obiectivitatea este înŃeleasă în sensul “redării adevărului”, alunei reprezentări a faptelor sau semnificaŃiilor “aşa cum sînt”,şi nu cum “ar trebui să fie” saucum “ne-ar place să fie”. Raportîndu-se la ceea ce este dincolo de opiniile subiective aleoamenilor, adevărul ar fi scopulştiinŃei. Dar adevărul este el însuşi o valoare. Totodată,

modurile de a înŃelege adevărul implică nu numai criterii ale determinării valorii sale, cişisemnificaŃii care î şi au originea în tipuri diferite de valorizare (culturală, istorică sau socială).Astfel, imagineaştiinŃei “liberă de valori” pare să fie contradictorie. Pe de o parte, ea

implică anumite restricŃii, precum neutralitatea faŃăde valorile etice sau politice, dar pe dealtă parte, pretinde fidelitate faŃă de anumite valori, asumate ca fiind cele ale spirituluiştiinŃific. După unii autori, în acest felştiinŃa şi-ar afirma “autonomia valorică”. Nu ar fi nici ocontradicŃie dacă am admite distincŃia dintre “valori externe”şi “valori interne”ştiinŃei, carese propune de obicei. Dar această distincŃie devine problematică din moment ce raŃionalitatea

69 Max Weber (2001): Teorie şi metodă în ştiinŃele culturii,Polirom, Iaşi, p. 147-870 Peter Winch(1972):”Understanding a Primitive Society”, în “Ethics and Action”,London




163

sau adevărul apar ca fiind relative la anumite “forme de viaŃă”, aşa cum consideră exponenŃiirelativismului cultural.

În faŃa acestor dileme, nu ne rămîne decît să aprofundăm cercetarea relaŃiilor dintreştiinŃă şi valori. Ne vom întreba, mai întîi, ce semnificaŃii are delimitarea dintre fapteşi valori

şi pe ce temeiuri s-a construit, în istoria gîndirii moderne, imagineaştiinŃei “liberă de valori”.Vom încerca să aflăm apoi dacă, în ce priveşte ştiinŃele sociale, este posibilă “neutralitateaaxiologică”. Unii epistemologi susŃin în prezent că nici ştiinŃa naturii nu este, de fapt, liberă de valori. Darştergerea diferenŃei dintre fapteşi valori pare să introducă, inevitabil,perspectivele relativiste, sub diferitele lor forme: relativism moral, conceptual, lingvistic saucultural. Analizînd unele dintre argumentele lor, vom încerca să arătăm că pentru a răspundela provocările relativismului cultural,ştiinŃele sociale trebuie să-şi descopere fundamentele lorcomunicaŃionale.

Spre sfîrşitul secolului al XVIII-lea, în 1795, gînditorul francez M.J.Condorcet afirmacă “adevărul, virtuteaşi fericirea sînt legate între ele printr-un lanŃindestructibil”. Acest citat,asupra căruia ne atrage atenŃia M. Hollis, este caracteristic pentru viziunea iluministă asuprarelaŃiei ştiinŃei cu valorile. În esenŃă, se afirma ideea că, prinştiinŃă, oamenii vor deveni maibuni şi, în consecinŃă, mai fericiŃi. Astăzi, din păcate, –comentează M. Hollis71 – “acestexemplu de optimism iluminist sună mai degrabă găunos”. Cunoaşterea a progresat enormşi,o dată cu ea,şi puterea omului de a transforma lumea. Dar această putere poate fi folosită înscopuri morale diferite (aşa cum au dovedit multe aplicaŃii tehnice aleştiinŃei care nici nu i-auf ăcut pe oameni mai virtuoşi, şi nici nu le-au adus fericirea promisă). Ceea ce arată că întreştiinŃă şi valori nu există “un lanŃindestructibil”. MulŃi gîndesc astăzi, conchide Hollis, că “oapreciere precum cea a lui Condorcet se bazează pe o confuzie între fapteşi valori”.

Totuşi, afirmaŃia lui Condorcet era justificată în contextul concepŃiei susŃinute de el: întrucît atîtştiinŃa cît şi valorile erau considerate ca avînd o bază raŃională, silogismul care lealătura sugera o relaŃie directă: prin cunoaştere oamenii vor deveni mai virtuoşi. O propoziŃieatît de simplă are însă, ca fundal – aşa cum ne-am obişnuit deja să vedem lucrurile – oconcepŃie mai generală despre lumeşi cunoaşterea ei. O viziune precum cea a lui Condorcet -remarcă Hollis - “este plauzibilă doar dacă lumea are încastrată înăuntrul ei o structură morală, aşa cum postulau filosofia antică şi teologia creştină”. Conform acestor concepŃii,lumea are un scop, dat de Natură sau de Divinitate, iar înŃelegerea sa presupune raportarea laacest scop, ca valoare supremă; tot ce se întîmplă, adică faptele lumii, poate fi înŃeles doar înrelaŃie cu scopurişi valori, iar gîndirea care caută să explice faptele lumii în funcŃie de scopul(telos) său este una teleologică . RaŃionalismul iluminist conservase această viziuneteleologică, privind faptele ca determinate de scopuri/ valori,şi de aceea Condorcet vorbeadespre “lanŃul indestructibil” dintreştiinŃă, virtuteşi fericire.

71 M. Hollis (2001): op. cit., p. 193-4

V.2. Distinc Ńia fapte – valori



Paul BALAHUR

164

Spre sfîrşitul secolului XVIII însă, această viziune tradiŃională începuse să sedestrame. NouaştiinŃă afirma necesitatea cercetării “faptelor” pentru a le determinacauzele “naturale”, diferite de scopurile transcendentale prin prisma cărora erau înŃeleseanterior. În acest context se afirmă ideea – revoluŃionară pentru cunoaşterea epocii – a

distincŃiei dintre “fapte”şi “valori”. Ea a avut un rol important în dezvoltareaştiinŃeimoderneşi în programul său de emancipare de viziunea teleologică a lumii. Ideea că ştiinŃa trebuie să se ocupe de fapteşi să fie liberă de valori a reprezentat de fapt declaraŃiasa de independenŃă.

Cel căruia i se atribuie formularea teoretică a acestei distincŃii este filosoful scoŃianDavid Hume(1711-1776). În “ A Treatise of Human Nature”(1739), Hume a afirmat că nueste posibil ca dintr-o propoziŃie despre fapte, avînd ca predicat termenul “este”, să fiederivată o propoziŃie prescriptivă, avînd ca predicat “trebuie să fie”. Cu alte cuvinte, nuputem fundamenta o judecată de valoare pe o judecată referitoare la fapte: întrucît faptele

(ceea ce este)şi valorile (ceea ce trebuie să fie) sînt distincte, nici judecăŃile despre ele nupot fi derivate unele din altele. PentruştiinŃa empiristă, teoria lui Hume a justificateliberarea cunoaşterii faptelor de vechea subordonare a lor faŃăde valori, adică faŃădeviziunea teleologică şi valorizatoare a lumii. În acest context trebuie să plasăm originileistorice ale ideii uneiştiinŃe “libere de valori”, corelată cu proclamarea, în cadrul viziuniiempirice aştiinŃei, a primatul “cercetării faptelor”, concepŃie reluată apoi de pozitivismşitransferată, ca normă metodologică, şi ştiinŃelor sociale. În această privinŃă, remarcaHabermas(Cunoa ştere şi interese umane), pozitivismul a influenŃat “înŃelegerea de sine aştiinŃelor sociale”.

Partea centrală a acestei doctrine este afirmaŃia că ştiinŃa se ocupă de fapte (vizînddescrierea, explicaŃia şi predicŃia lor), dar nu poate justifica valorile; după cum nici valorilenu trebuie să înfluenŃeze cunoaşterea faptelor. ImagineaştiinŃei “liberă de valori” estesusŃinută cu asemenea teze:

1) fapteleşi valorile sînt distincte din punct de vedere logic;

2) ştiinŃa se ocupă de fapte, dar valorile ataşate lor nu pot fi deduse în mod logicdin fapte;

3) decizia cu privire la fapte este o decizie obiectivă, susceptibilă de verificare

ştiinŃifică sau de falsificare; în acest sens, metodaştiinŃifică poate oferi unprocedeu cu care se poate decideşi cădea de acord în privinŃa chestiunilorfactuale; în schimb nu există un asemenea

procedeu pentru pentru a stabili diferenŃele privind valorile ce se atribuie faptelor;pentru că nu există o bază raŃională a deciziei asupra lor, valorile sînt consideratesubiective;

4) distincŃia fapte-valori poate fi formulată ca disociere între cunoaştere şi evaluare,descriere şi prescriere, judecăŃi de existenŃă şi judecăŃi de valoare, abordare

obiectivă şi abordare subiectivă etc.




165

Argumente pentru a susŃine asemenea teze au fost formulate din perspectiva unordoctrine diferite: de exemplu, unii pozitivişti au susŃinut că judecăŃile ştiinŃifice sesubdivid în judecăŃi analiticeşi judecăŃi sintetice, iar judecăŃile de valoare nu sînt nici judecăŃi analitice nici judecăŃi sintetice; alŃi teoreticieni au afirmat că epurarea de valori

deosebeşte ştiinŃa de pseudo-ştiinŃă, în timp ce concepŃiile care sînt tributare credinŃelorşivalorilor sînt mai degrabă “ideologii”; opinia comună pare să fie aceea că valorile nu joacă nici un rol pozitiv înştiinŃă şi că ştiinŃa practicată adecvat trebuie să fie valoricneutră.

În lucrările sale de pionierat în sociologiaştiinŃei, sociologul american Robert K.Merton a urmărit procesul de stabilireşi legitimare aştiinŃei naturii începînd cu secolulXVIIşi a remarcat caracterul normativ specific activităŃii ştiinŃifice. După Merton,ştiinŃaeste caracterizată prin aderenŃa la un set de norme tehniceşi morale care îi sînt particulareşi care au funcŃia de a proteja procesele cercetării de influenŃele distorsionante sau

constrîngătoare din afara sa. Normele tehnice sînt cele ale inferenŃelor logiceşi aleevidenŃei empirice adecvateşi valide. Acestora li se adaugă însă o serie de norme moralesau, cum spune Merton, “imperative instituŃionale”, care urmăresc să asigure conformareala normele tehnice în vederea realizării scopuluiştiinŃei, acela de a dobîndi “cunoaştereasigurată” (certified Knowledge). Normele etice identificate de Merton sînt: 1)”universalismul”- referitor la faptul că “acceptarea sau respingerea contribuŃiilor laştiinŃă nu depind de atributele personale sau sociale ale autorilor lor; ca atare, rasa, naŃionaliatea,religia, clasa şi calităŃile personale sînt irelevante”; 2) “caracterul comun” (sau“comunizarea”) rezultatelor cercetării, care nu aparŃin doar autorilor lor, atestînd faptul că

ştiinŃa este o activitate socială, realizată în comunităŃi ştiinŃifice, reuşitele sale datorîndz-seefortului colectivşi, în conseciŃă, întreptăŃindu-I pe toŃi să beneficeze de ele;3)”deinteresarea”- semnificînd atitudinea obiectivă a cercetătorului, realizată prindetaşarea de interesele sale; 4)”scepticismul organizat ” (organized scepticism), specificatitudinii raŃionaleşi critice a cercetătorilor, îndoielii metodice care garantează eliberareade prejudecăŃi şi căutarea liberă a adevărului.72

Asemenea norme, definind “structura normativă a ştiinŃei”, excelenŃa spirituluisŃiinŃific sau, cum afirma autorul,ethosul ştiinŃei, au fost considerate, de obicei, ca fiindele însele “universale”, adică aplicabile la toateştiinŃele. Deşi a părut mai dificil de a

exclude valorile dinştiinŃele sociale, - căci ele se ocupă de problemele umane care au întotdeauna semnificaŃie valorică - căutarea uneiştiinŃe “libere de valori” a apărut caindispensabilă în condiŃiile în careştiinŃele sociale urmăreau să dobîndească un prestigiuasemănător celui alştiinŃelor naturii.

Cu toate acestea, în virtutea “scepticismului metodic” propriuştiinŃei, au fostexprimate adesea îndoieli cu privire la posibilitatea caştiinŃele sociale să fie cu adevărat“libere de valori”, în sensul imaginii-standard aştiinŃei obiective a naturii.

72 Robert K. Merton (1973): The sociology of Science , Universoty of Chicago Press, p. 55-62



Paul BALAHUR

166

Mai multe argumente semnalează dificultăŃile aplicării normei cu privire la“neutralitatea axiologică” înştiinŃele sociale:

În primul rînd, chiar alegerea “faptelor” de cercetat presupune o estimare a ceea cecercetătorul consideră relevant, iar ceea ce alegeşi modul în care alege “reflectă valorilesale”. 73 Am văzut că Weber nu nega acest lucru, dar considera că o dată alese temelecercetării, normele specifice investigaŃiei ştiinŃifice asigură delimitarea “judecăŃilorfactuale” de cele “valorice”. Într-un mod asemănător, Karl Popper î şi exprima credinŃa că metoda ştiinŃifică, întruchipînd virtuŃile raŃionalismului critic, asigură “cunoaştereaobiectivă” (objective Knowledge). Cum am văzut însă, metoda nu este independentă deparadigmă şi nici de modul în care teoria adoptată predetermină interpretarea faptelor. Înplus, credinŃa în raŃionalitatea metodeiştiinŃifice este ea însăşi o opŃiune valorică, astfel încît ideea “obiectivităŃii” pe care ar conferi-o cunoaşterii este deja indusă de identificarearaŃionalităŃii cu obiectivitatea.

În al doilea rînd, faptele de care se ocupă cercetătorii socialului sînt“impregnatevaloric”. Dacă semnificaŃia este specifică lumii sociale, atunci valorile sînt elementecentrale aleştiinŃelor sociale. Oamenii fac permanent evaluări şi adesea ei consideră aceleaşi fapte ca avînd semnificaŃii diferite. Cercetătorii vieŃii sociale trebuie să considereevaluările lor ca fapteşi să evite propriile lor evaluări asupra evaluărilor celor studiaŃi. Dardelimitarea faptelor de evaluări nu este uşor de realizat nici în planul “obiectului” destudiu,şi nici în cel al perspectivei din care îl abordează cercetătorul. În principiu, omulde ştiinŃă trebuie să înŃeleagă şi să explice de ce actorii sociali fac acele evaluări,corelîndu-le cu credinŃe, ideişi reprezentări despre lumea socială. În acest sens, el trebuiesă judece relatările subiecŃilor săi, adică judecăŃile implicate în înŃelegerea acŃiunilorşipracticilor “din interior”. Dar, încercînd să înŃeleagă ce semnificaŃie are lumea socială pentru locuitorii săi, el poate constata adeseori că aceştia nu sînt “călăuze infailibile”pentru această cale a cunoaşterii, deoarece se poate întîmpla ca: a) ei înşişi să nu-şicunoască propriile dorinŃe, nevoi şi interese; b) să interpreteze greşit semnificaŃiileinteracŃiunilor; c) să atribuie semnificaŃii diferite faptelor sociale; d) să vrea chiar în moddeliberat să-l inducă în eroare pe cercetător. Prin urmare, specialistul înştiinŃe socialetrebuie să judece care dintre opiniile subiecŃilor săi trebuie crezute. Dat fiind că că opiniileactorilor sociali sînt impregnate de judecăŃi de valoare, omul deştiinŃătrebuie să judece larîndul său aceste judecăŃi. Dar cum poate el să judece care dintre relatările subiecŃilor săisînt “corecte” sau “raŃionale” sau “autentice”ş.a.m.d. f ără să-şi angajeze propriile judecăŃide valoare?

În al treilea rînd, ne putem întreba dacă explicaŃia dată fenomenelor sociale asigură, într-adevăr, neutralitatea axiologică. Am văzut că există tipuri diferite de explicaŃie sau de înŃelegere explicativă şi ele se integrează unor paradigmeştiinŃifice cu presupoziŃiiontologice

şi epistemologice diferite. Alegerea tipului de explica

Ńie considerat relevant

73 Roger Trigg (1996): op.cit ., p. 132

V.3. Valorile în ş tin Ńele sociale




167

depinde de angajamentele paradigmei adoptate. În afară de aceasta, problema pe careşi-opun epistemologii este în ce măsură explicaŃia poate – sau chiar trebuie – să coincidă cu înŃelegerea proprie actorilor sau, dimpotrivă, această înŃelegere trebuie ea însăşi supusă explicaŃiei (o dilemă similară celei dintre “hermeneutica recuperării” şi “hermeneutica

suspiciunii”, la care ne-am referit). OpŃiunea pentru una sau alta dintre aceste alternativeimplică o alegere valorică.În al patrulea rînd, cercetarea socială este determinată adesea nu numai de

necesitatea de a diagnostica anumite probleme sociale, cişi de aşteptarea ca, princunoaşterea adecvată a “faptelor”, să poată fi luate decizii de intervenŃie pentruameliorarea situaŃiilor critice. Programul de cercetare include, oricît s-ar dori de neutruvaloric, presupoziŃii referitoare la aplicarea practică a rezultatelor investigaŃiei sociale(ceea ce am numit presupoziŃii praxiologiceale concepŃiilor sociale). Acestea influenŃează orientarea abordării, formularea ipotezelor, interpretarea faptelor etc. De exemplu, ne

putem gîndi la diferenŃa dintre două cercetări sociologice despre comunicarea înorganizaŃii dintre care una este concepută din perspectiva paradigmei “ordinii”, iarcealaltă din perspectiva paradigmei “schimbării”: prima va căuta să identifice cauze aledisfuncŃionalităŃilor şl să restabilească reŃeaua comunicării “normale”, celalaltă va urmărischimbarea modurilor de comunicare; deşi se vor ocupa de aceleaşi fapte, interpretărilevor fi diferite din perspectiva proiectului de intervenŃie. Ceea ce arată că presupozi Ń iile praxiologiceimplică, de asemenea, opŃiuni valorice.

ConcepŃia “neutralităŃii axiologice” aştiinŃelor sociale a fost modelată după imagineatradiŃională a ştiinŃei “obiective” a naturii. Dar o serie de teorii epistemologice actuale,care susŃin revizuirea aşa-numitei “imaginii - standard” (standard-view) a ştiinŃei, contestă şi principalele componente ale concepŃiei privind “ştiinŃa liberă de valori” (între caredistincŃia fapte-valori, cu corelatele sale, obiectivitatea cunoaşterii vs. subiectivitateaevaluării). Dacă aceste critici sînt întemeiate, atunci aspiraŃia ştiinŃelor sociale către o

“neutralitate valorică” similară cele dinştiinŃele naturii este oŃintă falsă: “DorinŃa de apurifica ştiinŃele sociale de toate valorile –scrie R.Trigg (133) – î şi are originea înpresupoziŃia că ştiinŃele sociale au realizat separarea totală a faptelor de valori.ŞtiinŃaapare ca personificare a căutării adevărului f ără pasiune, departe de parŃialitatea punctelorde vedere particulare. Dar dacă lucrurile nu stau aşa în realitate nici înştiinŃele naturii,atunci s-ar putea caştiinŃele sociale să Ńintească ele însele către ceva imposibil, în dorinŃalor de a fi libere de valori”.

Unele dintre cele mai relevante argumente prin care “noua filosofie aştiinŃei” supunecriticii “imaginea –standard” sînt legate de analiza relaŃiei dintre fapteşi interpretări. Dacă

pozitivismul proclama regula metodologică a priorităŃii faptelorşi acorda astfel creditabsolut experienŃei “obiective”, noile curente epistemologice argumentează că nu există

V.4. Fapte, interpret ă r,valori. Critica “imaginii – standard” a ş tiin Ńei“libere de valori”



Paul BALAHUR

168

fapte anterioare interpretării şi că observarea faptelor sau conceperea experimentelor serealizează întotdeauna în lumina unei teorii sau paradigme. Altfel zis, faptulştiinŃificpoartă întotdeauna o “încărcă tur ă teoretică”. ConcepŃii anti-pozitiviste mai vechi afirmaucă orice faptştiinŃific este, în realitate, o “construcŃie a spiritului uman”şi că trebuie să

distingem între “faptul brut”, al stării de lucruri din natură, şi “faptulştiinŃific, construit demintea umană (H.Poincare). În construcŃia unui faptştiinŃific, un rol decisiv revine –remarca P.Duhem – teoriilorştiinŃifice deja acceptate în acele moment,şi care conferă semnificaŃie faptelor concrete. W.V.O.Quine a argumentat, în acelaşi sens, tezasupradeterminării faptelor de către teorii. Ideea că “interpretarea” sau “construcŃia”faptelor se face din perspectiva unei paradigme sau teorii este împărtăşită de numeroşiepistemologi, care subscriu tezei privind “încărcătura teoretică a faptelor”. Unii autoriadaugă acestei teze una complementară, referitoare la “încărcătura valorică” ainterpretării faptelor, avînd în vedere că alegerea teoriilor este ea însăşi o opŃiune valorică.

Într-adevăr, problema privind rolul valorilor înştiinŃă a revenit în actualitate o dată cudezbaterile asupra criteriilor după care este evaluată şi aleasă o teorieştiinŃifică (dintremai multe teorii concurente). Formulînd teza “incomensurabilităŃii” paradigmelor, ThKuhn a sugerat că raŃiunile pentru care este aleasă o teorie nu se reduc la validarea sa prinevidenŃa faptelor sau la rezistenŃa la falsificare ori la aplicarea altor reguli metodologice,ci implică o combinaŃie de factori dintre care unii sînt epistemici (raŃionali), iar alŃii sîntde natură sociologică, istorică sau psihologică. “Alegerea teoriilor, conchidea Kuhn, estedeterminată de valori, mai degrabă decît de reguli” (metodologice).74 Unele dintre acestevalori sînt de genul celor ce pot fi considerate “interne”ştiinŃei (precum criterii ca

“apropierea de adevăr”, coerenŃa internă a teoriei, acurateŃea predicŃiilor, sistematicitatea,fertilitatea sau simplitatea), în timp ce alteleŃin mai degrabă de caracterul social alpracticii ştiinŃifice, adică de influenŃa contextului social, culturalşi istoric în carefuncŃionează ştiinŃa. În epistemologiile tradiŃionale, asemenea influenŃe valorice erauconsiderate “externe”ştiinŃei (sau extra-cognitive). Totuşi, pe linia de cercetare deschisă de “cotitura istoristă” din epistemologie, o serie de investigaŃii realizate mai ales în cadrulsociologieiştiinŃei au căutat să demonstreze că factorii sociali sînt constitutiviştiinŃei şi,prin urmare, distincŃia dintre “valori interne”şi “valori externe” este relativă. Asemeneacercetări au constatat că atît în evaluarea rezultatelor cercetării, dar chiarşi în alegerea

teoriilor poate fi detectată influenŃa unor factori culturali, socialişi politici, iar o dată cuaceasta,şi prezenŃa valorilor pe care le promovează.Pe baza acestor cercetări, unii autori au tras o concluzie radicală: nu numai că ştiinŃa

nu poate fi separată de valori, dar propriile sale valori ( raŃionalitate, obiectivitate, adevăr)ar trebui înŃelese ca valori culturale, istoriceşi sociale. Kuhn a arătat că paradigmeleştiinŃifice se constituie ca tradiŃii istorice, dar P.Feyerabend a susŃinut că ştiinŃa însăşi esteo tradiŃie culturală “printre alte tradiŃii” şi, prin urmare, valorile sale nu trebuie considerateuniversale, absoluteşi atemporale. Teza lui Feyerabend din “ Împotriva metodei” conformcăreia nu există o metodă ştiinŃifică universală, întruchipînd raŃionalitateaştiinŃei, a fost

74 Th. S. Kuhn (1976): op.cit , p. 198-201




169

interpretată uneori ca un atac împotriva raŃionalităŃii ştiinŃei înseşi, promovînd, în schimb,un relativism “anarhic”. De fapt, Feyerabend tratează metodaştiinŃifică drept un produs alraŃiunii umaneşi nu drept ceea e o defineşte. Imaginea raŃională a ştiinŃei este ea însăşi unprodus cultural, iar raŃionalitateaştiinŃifică, valoarea pe care o întruchipează. Dar nimic nu

justifică aprecierea acestei valori ca valoare supremă a cunoaşterii sau a existenŃei umane,iar în această privinŃărelativismul lui Feyerabend se vrea o “eliberare de idoli” (în tradiŃiamodernă a luptei cu idolii cunoaşterii, inaugurată de F.Bacon). De pe poziŃii diferite decea a relativismului postmodern, autori ca J.Habermas, M.Foucault sau R.Rorty, precumşi sociologi aiştiinŃei ca David Bloorşi Bruno Latour au remarcat că privilegiereaştiinŃeipozitive în modernitate exprimă o opŃiune valorică şi, prin urmare, trebuie explicată princonvergenŃa factorilor istorici, culturali, sociali, politicişi economici care au f ăcut posibilă şi au susŃinut această opŃiune valorică.

Ce mai rămîne valabil din clasica distincŃie fapte-valorişi din dezideratul metodologic,articulat pe această distincŃie, alştiinŃei “neutră valoric”?

În mod cert, problema relaŃiei fapte-valori nu mai poate fi înŃeleasă în termeniipozitivismului, aşa cum nici relaŃia dintre fapteşi teorii nu mai poate fi înŃeleasă în cei aiempirismului. Putem remarca o simetrie între cele două relaŃii, mai ales că în ambele estepusă în discuŃie, în două ipostaze diferite, dar complementare, problema obiectivităŃiiştiinŃei. Prin urmare, le vom aborda pe rînd, din această perspectivă.

În condiŃiile în care faptele înştiinŃăsînt “construite”, iar observarea lor depinde de

interpretare (sau teorie), credinŃa empiristă în “obiectivitatea” faptelorşi, bazată pe ea, în“obiectivitatea”ştiinŃei care revendică autoritatea evidenŃei factuale, se erodează semnificativ.Constatarea că nu teoriile sînt determinate de fapte, ci mai degrabă faptele sînt “încărcateteoretic” obligă la revizuirea “dogmei empiriste” (W.O.von Quine) cu privire la prioritateafaptelor. Kuhn,şi după el alŃi autori, au interpretat această “răsturnare” a “prejudecăŃiiempiriste” în sensul unei inevitabile circularităŃi între teorieşi fapte, formulînd teza tare a“incomensurabilităŃii” paradigmelor, care a fost apoi invocată de diferite concepŃii relativiste.S-au numitrelativisteconcepŃiile care susŃin că modul în care vedem lumea este determinatde categoriile limbajului nostru, de conceptele prin care interpretăm faptele. Una dintre

consecinŃele relativismului conceptual este aceea a imposibilităŃii “traducerii” reciproce aviziunii celorlalŃi despre lumeşi, ca atare, imposibilitatea înŃelegerii reciproceşi chiar a

V.5. Ş tiin Ńele sociale, valorile ş i comunicarea

V.5.1 . Fapte, interpret ă ri ş i comunicare



Paul BALAHUR

170

comunicării. Privit prin prisma unor asemenea consecinŃe, relativismul conceptual ar faceimposibilă, în cele din urmă, chiar existenŃa ştiinŃelor sociale.

În epistemologiaştiinŃelor naturii, concepŃiilor relativiste li se opun celerealiste, caresusŃin că lumea există independent de conceptele noastre, a căror semnificaŃie o înŃelegem

tocmai prin referinŃa lor la stări de lucruri ale lumii reale. Între altele, realiştii sînt preocupaŃisă găseasă argumente pentru a salva distincŃia dintre fapteşi teorii. În fond, acestea reprezintă niveluri diferite ale cunoaşterii ştiinŃifice. Teoriile se raportează la fapte, iar faptele confruntă teoriile şi uneori determină schimbarea lor, ca în cazul acelor fapte care provoacă “anomaliile”, ducînd la “criza” paradigmeişi înlocuirea ei (conform teoriei lui Kuhn). Chiardacă teoriile nu sînt univoc determinate de fapte, faptele – afirmă Mary Hesse – “le potconstrînge”. RelaŃia dintre fapteşi teorii este mai degrabă biunivocă (şi nu circulară).

În epistemologiaştiinŃelor sociale, relaŃia dintre fapteşi interpretări comportă două aspecte (ceea ce, evident, complică lucrurile): pe de o parte, un aspect aparent similar celui

din ştiinŃele naturii, în măsura în careşi ştiinŃele sociale formulează teorii despre fapteşi seconfruntă cu probleme epistemologice asemănătoare privind relaŃia dintre teoriişi fapte; darexistă, pe de altă parte,şi un aspect specific, determinat de natura obiectului cercetării, careeste constituit din interpretările şi semnificaŃiile pe care actorii sociali le dau diferitelor fapteale lumii lor. Aceste interpretări ale actorilor despre faptele lumii lor construiesc lumeasocială ca o reŃea complexă de “fapte-şi-interpretări” şi, la rîndul lor, trebuie înŃelese şiexplicate ca fapte sociale. TeoriileştiinŃelor sociale au, datorită complexităŃii obiectului lor, oexperienŃădiferită a faptelorşi, deci,şi a relaŃiilor dintre fapteşi teorii. Din acest motiv,şicontroversele referitoare la aceste probleme - precum cea, menŃionată anterior, dintre

relativismul epistemologicşi realismul epistemologic – relevă aspecte specifice. De exemplu,dezbaterile asupra metodei înŃelegerii -fie în tradiŃia hermeneuticii, de la Dilthey la Gadamer,fie în cea a filosofiei analitice, de la P.Winch la D.Davidson – aduc în prim plan importanŃacomunicării, ca o problemă specifică ştiinŃelor sociale. Uneori, o teorie precum cea formulată de P.Winch a fost asociată relativismului conceptual. Dar Winch a susŃinut, totuşi, că semnificaŃia conceptelor sociale este legată de practicile comunităŃii, iar unele practici sociale–cum ar fi cele legate de naştere, moarteşi relaŃiile sexuale –se regăsesc în orice societateumană, “astfel încît în înŃelegerea oricărei societăŃi străine va fi de cea mai mare importanŃă modul în care aceste obiceiuri sînt incluse în ea”.75 Pornind de la aceste “instituŃii

fundamentale” este posibilă înŃelegerea “altor culturi”, oricît de mult variază formeleinstituŃionale de la o societate la alta. În mod analog, oricît de diferite ar fi “teoriile” desprelume ale “altor euri”, există totdeauna posibilitatea să le “traducem” prin referinŃa la fapte alelumii comuneşi astfel să-i înŃelegem. CredinŃele umane, caşi faptele umane ne sîntinteligibile, în cele din urmă – cum apreciază unii autori - în virtutea “principiului umanităŃii”,conform căruia îi înŃelegem pe ceilalŃi, oricît ar fi de diferiŃi de noi, ca fiind totodată asemănători nouă, ca fiinŃe umane.”Principul umanit ăŃ ii”, formulat pentru a arăta cum esteposibilă “înŃelegerea celorlalŃi”, este, de fapt, un principiu al comunicării. Acelaşi caracter îlare şi “ principiul carit ăŃ ii” (sau “bunăvoinŃei”), formulat de D.Davidson, conform căruia

75 Peter Winch (!972):”Understanding a Primitive Society”,în “Ethics and Action”, 1972,p 47




171

pentru a-i înŃelege pe ceilalŃi trebuie să vrem să cunoaştem cît mai multe despre ei,presupunînd că există întotdeauna posibilitatea unui acord între cercetătorii socialişi subiecŃiicercetaŃi de ei în ceea ce priveşte opiniile, dorinŃele şi alte atitudini.76 Formulînd asemeneaprincipii ale comunicării, ştiinŃele sociale răspund provocărilor relativismului conceptual.

La fel ca în cazul relaŃiei dintre fapteşi teorii, nici distincŃia fapte-valori nu mai poatefi susŃinută în sensul separării tranşante preconizată de pozitivism. Unii autori consideră că nu mai este cazul să se facă nici o distincŃie între faptşi valoare sau descriereşi evaluaredeoarece, aşa cum sînt “încărcate teoretic”, faptele sîntşi “încărcate valoric”. ChiardistincŃia fapte –valori este o opŃiune valorică. În viziunea lor, interpretarea faptelorşialegerea teoriilor conŃin elemente normative ireductibile, care provin din regulişi criteriiraŃionale care sînt încărcate valoric. Aceste elemente normative din “Ńesătura de credinŃe”influenŃează “modul în care alegemşi definim conceptele, modul în care le aplicăm şimodul în care comparăm între ele interpretările rezultate”. Prin urmare, valorile sîntprezente în întreg procesul cercetării ştiinŃifice, ceea ce, evident, contrazice “imaginea-standard” a neutralităŃii axiologice, conform căreia activitateaştiinŃifică este o căutareindependentă, obiectivă şi imparŃială a adevărului. Dacă însă acceptăm o asemeneaconstatare sîntem oare obligaŃi să tragem concluzia că orice diferenŃăîntre fapteşi valoridispareşi, o dată cu ea,şi ideea cunoaşteriiştiinŃifice?

Ca şi în cazul relaŃiei fapte-interpretări, şi în cazul celei dintre fapteşi valoriestomparea distincŃiei pare să aibă consecinŃe relativiste inevitabile. S-a numitrelativismmoral concepŃia conform căreia oamenii au credinŃe diferiteşi ireconciliabile despre ceeace este bun sau rău, drept sau nedrept etc. Extins la scara diferitelor culturi, relativismulmoral apare carelativism cultural. Dacă relativismul conceptualpunea sub semnul întrebării posibilitatea înŃelegerii celorlalŃi (de exemplu, a altor culturi),relativismul moral pare să suspende posibilitatea judecării credinŃelor celorlalŃi, întrucît orice judecată exprimă ea însăşi credinŃe, iar credinŃele sînt “incomensurabile”, neexistînd nici o bază

raŃională a comparării temeiurilor lor. Dacă judecăŃile ştiinŃei sînt ele însele impregnate devalori, atunciştiinŃăar trebui considerată la fel ca toate celelalte credinŃe, iar o asemeneaconcluzie ar anihila-o, evident, în însăşi posibilitatea ei. Cum poate răspundeştiinŃa – şi, înparticular,ştiinŃa socială - acestei provocări relativiste?

Este greu de negat că ştiinŃa este “impregnată valoric”şi că oamenii deştiinŃă fac evaluări din perspectiva orientărilor lor axiologice. Clasica distincŃie dintre judecăŃilede existenŃă şi judecăŃile de valoare nu mai este atît de convingătoare. Dar dacă oamenii deştiinŃăar face doar evaluări, şi ar fi conştienŃi de acest lucru, însăşi ideea deştiinŃă(socială)ar dispare. Ei continuă să creadă că studiază fapte, chiar dacă “încărcate valoric”,şi se

76 D.Davidson (1984):”Inquiries into Truth and Interpretation”, Oxford University Press, Oxford,124

V.5.2 . Fundamente axiologice ale ş tiin Ń elor sociale



Paul BALAHUR

172

străduie să aibă o atitudine “obiectivă”. Nu este nimic negativ în “credinŃa” lor şi nici înatitudinea derivată din această credinŃă; ele exprimă ethosulspecific activităŃii ştiinŃifice,iar între normele sale, despre care vorbea Merton, se află şi aceea aevaluării critice a propriilor credin Ń e şi atitudini (ceea ce sociologul american numea “scepticismul

organizat”). Orientarea către obiect – ca premisă a atitudinii “obiective” – este o condiŃie acunoaşterii celuilalt –şi aceasta presupune ode-centrarea subiectului (adică o părăsire apoziŃiei “subiectiviste”); cît de importantă este aceasta ne putem da seama, de exemplu, dincriticaatitudinii etnocentrice: etnocentrismul înseamnă judecarea valorilor altor culturi dinperspectiva considerării propriei culturi drept “centru” al lumii valorilor, iar o asemeneapoziŃie împiedică deschiderea către înŃelegerea altor culturi, comunicarea cu ele. Am puteavorbi, în acest caz, de o “blocare în subiectivitate”; subiectivismul axiologic constituie oasemenea blocare a subiectului în centrarea pe sineşi neputinŃa deschiderii către “obiect” (către “celălalt”). Pe de altă parte, deschiderea către celălalt nu înseamnă golirea

subiectivităŃii de orice conŃinut pentru a fi umplută cu conŃinutul “obiectului”, deoarece, înştiinŃele sociale, acest lucru este imposibil. De fapt, dacă semnificaŃiile, interpretările,credinŃele sînt conŃinutul specific al lumii sociale, subiectivitatea cercetătorului estesingura cale a cunoaşterii lor. PretenŃia ca omul deştiinŃăsă-şi anihileze subiectivitateapentru a fi “obiectiv” – clamată de pozitivişti – trebuie numită “obiectivism”; obiectivismuleste o viziune deformată asupra relaŃiei cognitive subiect-obiect, pe care o putem numi“blocare în obiectivitate”.

Critica obiectivismului nu înseamnă că ideea de obiectivitate trebuie automatexclusă din ştiinŃele sociale. Trebuie exclusă probabil înŃelegerea prea simplă şi, deci,dogmatică susŃinută de pozitivism. În schimb, devine necesară concepŃia unei obiectivităŃiadaptate la specificul obiectului studiat, realitatea socială.”O abordare autentic obiectivă şiştiinŃifică în studiul societăŃii – scrie R.Trigg - nu va copia tacticileştiinŃelor fizice, ci estedeterminată strict de natura a ceea ce studiază”. După opinia autorului, cunoaşterea înştiinŃele sociale nu poate fi epurată de prezenŃa valorilor, dar asta nu le împiedică să fieştiinŃe autentice atîta vreme cît judecăŃile lor de valoare sînt adecvate obiectului cercetatşi,prin ele, ştiinŃele sociale devin “capabile să înŃeleagă mai bine natura societăŃii”.Constatarea că în ştiinŃele sociale atît interpretarea faptelor, cîtşi conceptele utilizate sînt“încărcate de valori” nu i se pare autorului o ameninŃare la adresea obiectivităŃii cercetării; în schimb, “periculos ar fi ca metodeleştiinŃelor naturii să fie considerate singurelevalabile”.77

Ideea că teoriile ştiinŃelor sociale implică presupoziŃii axiologice nu denotă deloc“imaturitatea” sau “slăbiciunea” constitutivă lor (aşa cum s-ar interpreta din perspectivadezideratului pozitivist al “ştiinŃei libere de valori”). Dimpotrivă, corelaŃia dintre“înŃelegerea teoretică” şi “înŃelegerea valorică” în ştiinŃele sociale poate să atestespecificul lor ireductibilşi, totodată, func Ń ia axiologică pe care o îndeplinesc în virtuteafaptului că, în fond,o societate se cunoa şte şi se în Ń elege pe sine şi prin valorile cercetate şi promovate de ştiin Ń ele sale sociale.

77 Roger Trigg (1996):op. cit. 144,142




173

Recomandări bibliografice:

Martin Hollis: “ Introducere în filosofia ştiin Ń elor sociale”,Editura TREI, Bucureşti, 2001Roger Trigg: “ În Ń elegerea ştiin Ń ei sociale”,Ed.ŞtiinŃifică, 1996Peter L.Berger,Thomas Luckmann: „Construirea socială a realit ăŃ ii”,Ed.Univers,1999John R.Searle: ” Realitatea ca proiect social”, Ed.Polirom,2000Michel Foucault: ” Arheologia cunoa şterii”, Ed.Univers,1999Isabelle Stengers: ” Inventarea ştiin Ń elor moderne”,E.Polirom,2001Ilie Pârvu: ” Introducere în epistemologie”,Ed.Polirom,Iaşi,2001

Ion Ungureanu: ”Paradigme ale cunoa şterii societ ăŃ ii”, Ed.Junimea, 2000Jonathan Dracy,Ernest Sosa: ” Dic Ń ionar de filosofia cunoa şterii”,I-II, Ed.TREI,2000Thomas S.Kuhn: ”Structura revolu Ń iilor ştiin Ń ifice”, Ed.ŞtiinŃifică,1976Karl R.Popper: ”Filosofie socială şi filosofia ştiin Ń ei” ,Editura TREI, Bucureşti,2000Max Weber: ”Teorie şi metod ă în ştiin Ń ele culturii”,Ed.Polirom,2001Hans-Georg Gadamer: ” Adevăr şi metod ă”,Ed Teora,2001Jurgen Habermas: ”Cunoa ştere şi comunicare”,Ed.Politică,1983Georg Henrick von Wright: ”Explica Ń ie şi în Ń elegere”,Ed.Humanitas,1995Teodor Dima: ”Explica Ń ie şi în Ń elegere”, Ed.Graphix,1994

A.Botez, V.Tonoiu, C.Zamfir (eds): ”Epistemologia ştiin Ń elor sociale”, Ed.Politică, 1981David Harvey: ”Condi Ń ia postmodernit ăŃ ii”,Ed.Amarcord,2002Ted Benton, Ian Craig:”Philosophy of Social Sciences. The Philosophical Foundations of

Social Thought”.Palvrave, New York,2001Daniel Little:”Varieties of Social Explanation”, Westview Press,Boulder,Colorado,1991





I. OBIECT, CONCEPTE, PARADIGME

II. IDEOLOGII POLITICE MODERNE

III. STATULŞI INSTITUł IILE POLITICE

IV. ACTORI POLITICI. PARTIDEŞI GRUPURI DE PRESIUNE

V. POLITICI PUBLICE

INTRODUCERE ÎNŞTIINł ELE POLITICE

Prof. dr. Anton CARPINSCHI

C U P R I N S



Probleme fundamentale ale unit ăŃii de curs:

→ Ştiin Ńa politic ă: concepte, paradigme→ Ideologii politice moderne→ Statul şi institu Ńiile→ Actori politici→ Politici publice

Scopul unit ăŃii de curs:

→ însu şirea de c ătre studen Ńi a principalelor concepte ce articuleaz ă ştiin Ńa politic ă

→ stabilirea distinc Ńiilor între conceptul politic şi paradigma politic ă → argumentarea necesit ăŃii apari Ńiei ideologiilor politice în epoca

modern ă → sublinierea rolului institu Ńiilor politice (statul) în organizarea politic ă a

comunit ăŃilor→ analiza principalilor participan Ńi la actul politic şi la luarea deciziilor

politice

Modalit ăŃile de evaluare vor urm ări:

→ să determine, cantitativ şi calitativ, asumarea no Ńiunilor fundamentalecu care opereaz ă ştiin Ńa politic ă

→ să identifice situa Ńii, contexte, rela Ńii în care anumite conceptestudiate la disciplina „ Ştiin Ńa Politic ă” se manifest ă în via Ńa cotidian ă



Introducere în ş tiin Ń ele politice

177

I. OBIECT, CONCEPTE, PARADIGME *

Din antichitateşi până astăzi cercetătorii politicului au căutat să-şi explice cum a luatnaştere societatea, cum s-a instituit politicul ca factor organizator al acesteiaşi în ce raporturise află omul cu instituŃiile şi activitatea politică. Au apărut, astfel, o serie de teorii care au încercat să explice natura umană în corelaŃie cu genezaşi finalitateapoliticului. Precizăm, de la început, că între termenii de politic şi politică există o distincŃie semnificativă.

Termenul de politicse referă la o componentă perenă a naturii umaneşi la o caracteristică generală a vieŃii sociale.

Acest lucru îl avea, probabil, în vedereşi W. J. M. Mackenzie atunci cînd scria că ştiinŃa politică nu trebuie să înceapă neapărat printr-o definiŃie, „ci printr-un postulat metodologic conform căruia toate societ ăŃ ile umane prezint ă un aspect ce poate fi considerat într-un anumit sens politic(subl.ns.). Noi suntem în mod intuitiv siguri că în toate societăŃileexistă structuri referitoare la relaŃiile de rudenie, limbajşi tehnici; nu este tot atât de sigurfaptul că toate societăŃile comportă un aspect politic. De aceea sepoate visa la o societate apolitică. Dar reflecŃia ne arată imediat că însu şi acest vis con Ń ine o aspira Ń ie de ordin politic(subl.ns.)”1.Aceasta deoarece politicul este puterea în societate, manifestarea raportului dintreconducători şi conduşi, iar conducătorii şi conduşii constituie împreună relaŃia de putere, ocomponentă inerentă naturii umaneşi vieŃii sociale organizate.

Termenul de politică , în schimb, se referă la formele dinamice, concret-istorice deexprimare a intereselorşi opŃiunilor individualeşi de grup în legătură cu puterea şiconducerea societăŃii.

Prin politică „în cel mai larg sens – arată Andrew Heywood –, se înŃelege activitateaprin care oamenii fac, apără şi amendează regulile generale sub care trăiesc”2. ActivitateesenŃialmente socială, politica este legată, pe de o parte, de existenŃa diversităŃii şi aconflictului de interese iar, pe de altă parte, de voinŃa cooperării şi acŃiunii în vederea tranşăriiintereselor de grupşi a rezolvării problemelor colectivităŃii, prin deŃinerea legitimă a puteriipolitice.

* Capitol realizat de Lect. Drd. Gabriela-Maria CARPINSCHI1

W. J. M. Mackenzie, La science politique, în volumul:Tendances principales de la recherche dans les sciencessociales et humaines, Première partie: sciences sociales, Mouton-Unesco, Paris, La Haye, mcmlxxi, pp. 201-202.2 Andrew Heywood,Politics, Macmillan, 1997, p. 4.

distinc Ń ia dintre politic ş i politic ă

politicul este puterea în societate



Anton CARPINSCHI

178

Într-un sens mai restrâns, politica este definită în diferite modalităŃi: „exercitarea puterii,exercitarea autorităŃii etatice, elaborarea deciziilor colective, alocarea resurselor, practica înşelăciunii şi manipulării ş.a.”3. Aşadar, politica este o activitate multiformă şi dinamică presupunândgestiunea, strategia şi judecăŃ ile de valoare.

Politica apare ca act de gestiune atunci când se referă la un domeniu precis deactivitate: politica agrară, politica energetică, politica de personal etc. Politica în calitate degestiune presupune găsirea modalităŃilor de rezolvare a problemelor ce apar în respectiveledomenii: alocarea resurselor, distribuŃia şi redistribuŃia valorilorşi recompenselor, etc. Ca actde strategie, politica implică dimensiunea subiectivă a activităŃii umane confruntată – petermen scurt, mediu sau lung –, cu un areal foarte larg de probleme complexe. Vorbim, înacest sens, despre politica unui anumit partid, politica unei anumite personalităŃi, politicaguvernului etc. Dacă primele două aspecte – de gestiuneşi strategic –, sunt descriptive, al

treilea aspect ce vizează definirea politicii ca judecată de valoare, ca acceptare sauneacceptare a unei anumite situaŃii sau atitudini, este unul normativ. Politica este un ansamblude activităŃi vizând, din punct de vedere func Ń ional, organizareaşi conducerea societăŃiiglobale, din punct de vederestructural, relaŃiile politice instituŃionalizate dintre agenŃiiindividualişi colectivi, iar din punct despiritual, ideile, concepŃiile şi mentalităŃile agenŃilorpolitici, precumşi eforturile de analiză şi teoretizare a universului politic.

Sintetizând, am putea afirma că politica esteorganizarea şi conducerea generală asociet ăŃ ii prin distribuirea şi redistribuirea resurselor şi valorilor de câtre puterea

politică legitimă , cu ajutorul compromisului rezonabil între păr Ń ile implicate.Diversitatea perspectivelor asupra naturii activităŃii politice se prelungeşte în diversitateaconcepŃiilor asupraştiinŃei politiceşi a modalităŃilor studierii politicului4. Dintr-o perspectivă tradiŃională, ştiinŃa politică este văzută ca un domeniu aflat la confluenŃa filosofiei, istorieişidreptului, un discurs explicativ-interpretativ prin care are loc studierea principiilor deorganizareşi conducere ale societăŃilor omeneşti.

Originile cercetãrii politicului sunt aflate în filosofiapolitică a antichităŃii greceşti, în modelul etico-politic şi

preocupările de factură normativă reflectând, în modpreponderent, căutările fiinŃei umane spreceea ce ar trebui să fie şi cum ar trebui să fie.Filosofia politică se referă la om ca fiinŃăraŃională şi morală trăind sub semnul valorilorşiaflându-se mereu în relaŃie cu putereaşi statul. Socrate (470-399), (Platon (427-347 î.H.)şiAristotel (384-322 î.H.) sunt identificaŃi ca fondatori ai acestei tradiŃii.Tema centrală a luiPlaton, de pildă, a fost descrierea cetăŃii ideale condusă de filosofii-regi. ReflecŃiile politiceale filosofilor din toate timpurile au avut în vedere relaŃia dintre natura umană şi rostulcomunităŃii politice. De la modelul etico-politic unde problemele guvernării se raportau în3 Ibidem.4 A se vedea Anton Carpinschi & Cristian Bocancea,Ş tiin Ń a politicului. Tratat , vol. I, Editura UniversităŃii

"Al.I.Cuza" Iaşi, 1998, pp. 106-149.

modelul etico-political anchitit ă ii grece ş ti




179

permanenŃăla ideea realizării binelui public a dreptăŃii, ordiniişi armoniei în cetate, s-a trecut în evul mediu lamodelul teologico-politic, reprezentat în primul rând de Augustin (354-430)

şi Toma d' Aquino (1225-1274). Acum, politicul estevăzut ca o capacitate de organizare a comunităŃilor

omeneşti după legea dreptăŃii inspirate de divinitate.Problema centrală pentru organizarea politică a lumii creştine a fost aceea a

raportului dintre autoritatea laică şi cea ecleziastică. Prin Niccolo Machiavelli (1469-1527)şiThomas Hobbes (1588-1679) s-a produs ruptura de modelul teologico-politicşi deschidereacunoaşterii şi acŃiunii politice spre realitatea faptelor. A apărut, astfel, paradigma ra Ń ionalist-contractualist ă specifică modernităŃii politice. Acum, suveranitatea poporului este văzută ca

fundament al autorităŃii politice legitime, problemarămănând aceea a justei reprezentări a poporului îninstituŃiile puterii.O altă perspectivă de cercetare a politicului începând din a

doua jumătate a secolului al XIX-lea este ceaştiinŃifică. CondiŃiile favorabile apariŃiei ştiinŃeipolitice au fost autonomizarea domeniului politic, apariŃia administraŃiei publice moderne,laicizareaşi democratizarea vieŃii politice însoŃite de credinŃa corelativă în raŃionalitateainstrumentală capabilă să legitimeze acŃiunea administrativă5. În aceste condiŃii, după 1870, în

atmosfera spirituală a dialecticii hegeliene, a pozitivismuluicomtean şi a materialismului istoric marxist, au apărut primelecursuri de ştiinŃă politică la marile universităŃi occidentale.

Dialectica hegeliană, pozitivismul comtean, materialismul istoricmarxist au marcat dezvoltarea cunoaşterii politice a secolului al XIX-lea deoarece aucontribuit, pe de o parte, la naşterea discursului ideologic iar, pe de altă parte, la aceea adiscursuluiştiinŃific. Ideologiculşi ştiinŃificul se împletesc în mod necesar în cunoaştereapolitică. În acelaşi timp, cele două tipuri de discurs î şi păstrează specificitateaşi finalitateaproprie. Centrat pe apărarea poziŃiilor şi argumentarea intereselor, discursul ideologic aconferit sens marilor doctrine politice ale secolului al XIX-lea: liberalismul, conservatorismul,socialismul. Axat pe căutarea adevărului şi păstrarea neutralităŃii axiologice, discursulştiinŃific asigură obiectivitateşi imparŃialitate cunoaşterii politice. În contextul scientist al

celei de-a doua jumătăŃi a secolului al XIX-lea, pozitivismul comtean a favorizat apariŃiaştiinŃei politice. Sub influenŃa celor trei teze ale pozitivismului– empirismul, negarea diferenŃelor esenŃiale dintreştiinŃelenaturiişi ştiinŃele socio-umane, controlul naturiişi societăŃii

prin cunoaşterea ştiinŃifică –, gândirea politică a devenit ştiinŃa pozitivă a acŃiunilor şiinstituŃiilor politice bazată pe observarea faptelor, culegerea informaŃiilor, analiza statistică adatelor. Constituită într-un climat anti-speculativ,ştiinŃa politică a apărut ca o reacŃie anti-filosofică a cunoaşterii politice de tip naturalist, experimentalşi cantitativist. ApariŃia ştiinŃei

5 Pierre Fabre , Histoire de la science politique, în Traité de science politique(sous la direction de MadeleineGrawitz et Jean Leca), t. 1, Presses Universitairea de France, Paris, 1985, pp. 10-17.

modelul teologico-political Evului Mediu

modelulra Ńionalist-contractualist

al modernit ăŃii

paradigma ş tiin Ńific ă a cercet ării

paradigme ş tiin Ń ifice ale politologiei



Anton CARPINSCHI

180

politice a fost înlesnită de nevoia de a se trece de la reflecŃia filosofică asupra politicului ladescrierea metodică şi

analiza specifică a faptelorşi proceselor politice în contextul realităŃiisociale. De la conceptele instituŃionale ale filosofieişi gîndirii politice – cetate,

imperiu, stat, regim, guvern, monarh etc. – s-a trecut la conceptele relaŃionaleale ştiinŃei politice: putere, decizie, acŃiune, sistem politic, proces politic etc.

De la abordareatradi Ń ională normativist ă , umanist ă , istorică sau filosofică s-a trecut lacercetarea comportamentelor indivizilorşi grupurilor sau laanaliza procesual-sistemică a fenomenelor şi institu Ń iilor politice.

Secolul al XX-lea a fost marcat de apariŃia unor lucrări importante deştiinŃăpolitică în SUA, Anglia, Germania, FranŃa şi, totodată, de internaŃionalizareaşi instituŃionalizareaacestei discipline. Astfel, în anul 1949, sub egida UNESCO, a luat naştere AsociaŃia

InternaŃională de ŞtiinŃe Politice, iar în 1950, sub aceeaşi egidă, a apărut o primă lucrare de sinteză datorată unor specialişti din mai multeŃări, Ş tiin Ń a politică înlume. La rândul său, termenul de politologiea fost utilizat pentru prima dată la începutul anilor '50 ai secolului al XX-lea, ca denumire pentruştiinŃa politică,de Eugen Fischer Baling, André Thérive, Hermann Hellerş.a. Un efort teoretic

susŃinut s-a f ăcut în această perioadă pentru delimitarea obiectuluiştiinŃei politice. În această

problemă, există puncte de vedere diferite. Sistematizând, Marcel Prélot6

consideră că există trei concepŃii semnificative privind obiectulştiinŃei politice:

1) concepŃia rela Ń ională , conform căreia obiectulştiinŃei politice îl constituie un anumit tipde relaŃii umane, relaŃiile politice, adică relaŃiile dintre guvernanŃi şi guvernaŃi, aliaŃi şiinamici, relaŃii esenŃiale pentru organizarea vieŃii sociale;

2) concepŃia dinamică , potrivit căreia obiectulştiinŃei politice îl constituie puterea politică,acea relaŃie asimetrică dintre conducători şi conduşi care conferă capacitate de decizieşiorganizare la nivelul societăŃii globale;

3) concepŃia institu Ń ională care, continuînd o tradiŃie milenară, consideră că obiectulştiinŃeipolitice îl constituie statul, „instituŃia instituŃiilor”.

Pe de altă parte, David Apter7 consideră că în ştiinŃa politică există şase tradiŃii sauteme majore:

filosofia politică – un mod de a fi alştiinŃei politice ce pune accent pe scopurile moraleşi soluŃionarea problemei justiŃiei sau echităŃii în faŃa legii;

6Marcel Prélot, La science politique, înEncyclopaedia Universalis, Editeur à Paris, Corpus 14, 1988, p. 909.7 David E. Apter, Introduction to Political Analysis, Cambridge, Massachusetts, Winthrop Publishers, Inc., 1977,

p.7.

putere,decizie,

ac Ńiune,sistempolitic,

roces olitic

ş tiin Ńapolitic ă ,

politologie




181

institu Ń ionalismul sau studiul instituŃiilor ce ordonează viaŃa socială prin mijloacepolitice;

comportamentismul(„behavioralism”) centrat pe studiul comportamentului indivizilorşi grupurilor cu motivaŃie politică;

pluralismulce se ocupă cu studiul interacŃiunilor diverselor grupuri, clase, partideşiefectul acestora asupra organizării democratice;

structuralismul, variantă a instituŃionalismului şi comportamentismului ce seconcentrază asupra conexiunii dintre individşi comunitate;

teoria dezvolt ării („developmentalismul”) care examinează procesele creşterii,industrializării, schimbării şi impactul lor asupra formelorşi politicilor guvernamentale.

Dincolo de aceste puncte de vedere, putem afirma că politologia este oştiinŃăsocială de sine stătătoare caredescrie şi explică geneza, esen Ń a, structura şi func Ń iile fenomenelor

politice din societate. MenŃionăm că folosim termenul „ştiinŃă” în sensul de „cercetaresistematică vizând construcŃia unui set diferenŃiat de propoziŃii explicative bine ordonatedespre lumea empirică”8. Lumea empirică a ştiinŃei politice este viaŃa politică ce se constituie, în integralitatea fenomenelorşi proceselor sale, ca domeniu de cercetare pentruştiinŃapolitică. ŞtiinŃa politică este oştiinŃăîn sensul că dispune de un domeniu propriu de cercetare,atât sub aspectul investigării nemijlocite, câtşi sub acela al generalizării şi sistematizării.Domeniul propriuştiinŃei politice rămânestudiul puterii politice, adică al puterii în societate,prin conceptul de „putere politică” înŃelegândsistemul de putere al societ ăŃ ii globale, adică statul, guvernarea, partideleşi orice grup organizat în vederea cuceririişi exercitării puterii în

scopul conducerii marilor colectivităŃi umane.Conchizând, putem spune că ştiin Ńa politic ă descrie şi explică esen Ń a, structura, dinamica şi func Ń iile sistemului de putere în societate în vederea optimizării activit ăŃ ii acestuia.

Aflat în strânse corelaŃii cu diferitele sisteme ale vieŃii sociale, politicul – în calitatede sistem reglator al sistemului social global –, este cercetat de ştiin Ń a politică , dar şi de oserie de ştiin Ń e politice„de graniŃă” provenind din întâlnirea politicului cu alte domenii alecunoaşterii socio-umane: istorie, drept, economie, sociologie, psihologie, antropologie etcTermenul „ştiinŃe politice” marchează, la rîndul său, existenŃa unei tradiŃii academicepluraliste în studierea politicului, prezenŃa unor discipline variate care, „într-o viziune globală sau parŃială, cu o finalitate predominant teoretică sau operaŃională, folosind o abordarestructurală sau istorică, se consacră studiului vieŃii politice. (…).ŞtiinŃele politice sunt celecare prin obiectul (…)şi finalitatea lor sunt realmente politice, spre deosebire de alteştiinŃesociale”9. Este necesar să precizăm că apariŃia unor discipline care au drept obiect cercetareapoliticului în determinaŃiile sale generale, proprii (ştiinŃa politică), sau în diferitele sale

8 Robert E. Goodin, Hans-Dieter Klingemann,Political Science. The Discipline, în: A New Handbook of

Political Science(edited by Robert E.Goodin and Hans-Dieter Klingemann), Oxford University Press, 1996, p.9.9 Ovidiu Trăsnea,Curente şi tendin Ń e în politologia contemporană , Editura Politică, Bucureşti, 1972, pp. 12-13.



Anton CARPINSCHI

182

aspecte particulare, specifice – economice, normativ-juridice, sociologice, psihologice,antropologice, deontologice, praxiologice –, nu anulează interrelaŃiile, nici unitateaşi coerenŃadomeniilor de cercetareştiinŃifică a politicului. Este evident faptul că s-a produs o evoluŃie aobiectului de investigat – politicul –, darşi a cunoaşterii politice prin diversificarea

perspectivelor, metodelorşi tehnicilor de analiză.În aceste condiŃii, ne putem întreba, împreună cu Basarab Nicolescu, dacă „mai poate

exista comprehensibilitate în era big-bang-ului disciplinarşi a specializărilor excesive?”10.Desigur, transdisciplinaritatea încearcă descoperirea punŃilor între diferitele disciplineşicâmpuri de cercetare privite ca modalităŃi complementare de analiză. O asemenea modalitatetransdisciplinară de cercetare a politicului esteşi aceea asistemului ştiin Ń elor politice. Încontextul de faŃă, folosim noŃiunea de sistem în sensul de ansamblu relativ coerent decunoştinŃe referitoare la un domeniu determinat al vieŃii sociale: politicul. Cu toate că şi-a

pierdut din popularitate – subliniază Vasile Boari –, utilizareaacestei noŃiuni este, din punct de vedere metodologic, o necesitatecăci „sugerează diversificarea cercetării şi a cunoaşteriifenomenelor politice, nevoia coerenŃei, unitate, cooperare subsemnul abordării multi şi interdisciplinare”11. În funcŃie de

importanŃa elementelor ce alcătuiesc „sistemulştiinŃelor politice”, pot fi delimitatedisciplinele intrapolitologice şi disciplinele extrapolitologice. În orizont intrapolitologic, dacă politologia (ştiinŃa politică) este oştiinŃăsocială particulară dedicată cercetării fenomenelorpolitice concrete din realitatea imediată, filosofia politică reprezintă o modalitate de abordare

a politicului distinctă de aceea aştiinŃei politice. Filosofia politică este o ramură a filosofiei, ofilosofie „regională”, o reflecŃie asupra sensului vieŃii politice în raport cu existenŃa umană şi,totodată, asupra rostului cunoaşterii politice. În acelaşi timp, filosofia politică presupune oreflecŃie asupra valorilor, scopurilorşi deciziilor pe care le implică acŃiunea umană. Problemeprecum: naturaşi finalitatea politicului, ordinea socială şi legitimitatea puterii, evaluareadiferitelor forme de guvernământ sau regimuri politice, egalitateaşi justiŃia socială, drepturileomului, sensulşi criteriile progresului politic etc. stau în atenŃia filosofiei politice. În orizontextrapolitologic, asistăm la impactul altorştiinŃe asupra domeniului politic. Astfel, se explică apariŃia unor discipline de „graniŃă”, precum: sociologia politică, psihologia politică,

economia politică, dreptul constituŃional şi instituŃiile politice, istoria politică, antropologiapolitică, geografia politică etc.

Stadiul contemporan alştiinŃei politice este martorul amplificării ariei cercetărilor,diversificării perspectivelor de abordareşi multiplicării modalităŃilor de analiză a universuluipolitic. Diverse moduri de abordare (approaches) şi concepŃii metodologice s-au juxtapus,contribuind la crearea unui adevărat mozaic de tendinŃe şi orientări în politologiacontemporană. Sistematizând, am putea vorbi despre existenŃa unor paradigmeîn cunoaşterea

10Basarab Nicolescu,Transdisciplinaritatea, Polirom, Iaşi,1999, p.50.11 Vasile Boari, Introducere în ştiin Ń ele politice, partea 1, Sistemul ştiin Ń elor politice, Universitatea

"BabeşBolyai", Cluj-Napoca, 1993, pp. 10-11,

sistemului ş tiin Ńelor politice

disciplinele intrapolitologicedisciplinele extrapolitologice




183

ştiinŃifică a politicului. Prin paradigmă înŃelegem, împreună cu Thomas Kuhn, „o mulŃime deilustrări repetate şi quasi-standard ale diferitelor teorii în aplicaŃiile lor conceptuale,observaŃionale şi instrumentale. (…). Studiindu-leşi operând cu ele, membrii comunităŃiirespective î şi învaŃămeseria”12. Marile paradigme ale comunităŃii ştiinŃifice a politologilor ar

putea fi, astfel, identificate:institu Ń ionalismul, psihologismul, sistemismul. Institu Ń ionalismul î şi are originea în tradiŃia normativ-juridică,

fiind alimentat de concepŃia care revendică drept obiect alştiinŃei politice,statulşi instituŃiile guvernamentale. În condiŃiile avântului pozitivismului,perspectiva instituŃională prezentă în cele două mari tradiŃii de gândire politică – raŃionalismulcontractualistşi dreptul public (comparat) –, s-a transformat în paradigma instituŃionalistă aştiinŃei politice. Dincolo de raŃiuni de ordin filosofic (raŃionalist-contractualisteşi pozitiviste)şi de tradiŃia normativ-juridică, carieraştiinŃifică a paradigmei instituŃionaliste se explică şiprin faptul că vârful „aisbergului” vieŃii politice este statul, „matrice instituŃională” a societăŃiiglobale. InstituŃiile reprezintă partea cea mai solidă a vieŃii politiceşi, de aceea studiulacestora este mai bine cunoscut, el reprezentând partea cea mai elaborată a politologiei. LéonDuguit, de pildă, a pus în centrul preocupărilor sale schema de interpretare a organismuluiguvernamental prin dreptul constituŃional, neglijând factorii socio-economici.

În general, studiul instituŃiilor politice a evoluat de la exegeza textelor constituŃionale şilegislative la cercetarea funcŃionării reale a instituŃiilor în context social-organizaŃional. S-arputea vorbi, aşadar, de două variante ale instituŃionalismului: una clasică, formalist-juridică ,predominant etatică, şi altaneoinstitu Ń ionalist ă , sociologizant ă , cu deschidere spre dinamicainstituŃiilor neguvernamentale, a partidelor politiceşi a grupurilor de presiune.

12 Thomas E. Kuhn,Structura revolu Ń iilor ştiin Ń ifice, EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p.87.

Institu Ńionalismul



Anton CARPINSCHI

184

În pofida limitelor sale formalist-juridicizante, instituŃionalismul rămâne o paradigmă importantă a ştiinŃei politice deoarece membrii oricărei comunităŃi observă destul de repedecă, pentru a avea o viaŃăorganizată şi civilizată, au nevoie de diferite tipuri de instituŃii. BoRothstein, de pildă, consideră că, indiferent de forma de guvernământ a unei societăŃi –

democratică sau nedemocratică –, patru ar fi tipurile de instituŃii necesare vieŃii sociale. „Untip de instituŃii este necesar pentru corelarea deciziilor privind reglarea intereselor comune(instituŃia pentru elaborarea regulilor). Un al doilea tip de instituŃii este necesar în vedereaimplementării acestor decizii (instituŃii pentru aplicarea regulilor). Al treilea fel de instituŃiieste necesar pentru a avea grijă de disputele individuale în legătură cu interpretarea în cazuriparticulare a regulilor generale elaborate de primul tip de instituŃii (instituŃii pentru judecarearegulilor). În cele din urmă, al patrulea tip de instituŃii este necesar pentru a prevedeaşipedepsi pe cei care nu respectă regulile, fie din exterior fie din interior (instituŃii pentruimpunerea regulilor)”13. Fiecare instituŃie conŃine, la rândul său, un număr de sub-instituŃii cu

reguli specifice pentru procesul luării deciziilor în fiecare dintre ele. Acestereguli fixează modalităŃile numirii sau alegerii membrilor adunărilor şiconsiliilor de conducere, procedurile de votare, maniera de organizare a

diversele servicii etc. Paradigma instituŃională prezintă marele avantaj de a putea oferiparametriişi caracteristicile structural-funcŃionale ale unei societăŃi sau ale unui regim politic.Sintetizând, o matrice instituŃională aplicată democraŃiilor capitaliste occidentale ar puteaarăta astfel:

• Sistemul de partide: – sistem bipartidist vs. sistem multipartidist•

Sistemul electoral: – proporŃional vs. majoritar• Ansamblul legislativ: – unicameral vs. bicameral• Structura guvernamentală:- unitară vs. federală • Autoritatea centrală: – parlamentarism vs. prezidenŃialism• Sistemul judiciar: – preventiv vs. punitiv• Guvernarea locală: – autonomie slabă vs. autonomie puternică • ForŃele armate: – profesioniste vs. serviciu obligatoriu prin recrutare• RelaŃia stat-economie: -liberal vs. corporatist

Paradigma psihologist ă a pătruns înştiinŃa politică începând din anii 20 – 30 aisecolului al XX-lea sub influenŃa cercetărilor lui Charles E. Merriamşi Harold Lasswell

asupra comportamentului electoral (behaviorism-ul). Caşi alteştiinŃe sociale,politologia a progresat odată cu provocările „epistemologice” venite din parteasocietăŃii contemporane. Intrarea maselor în istorie, implicaŃiile psiho-sociale

ale industrializării şi dezvoltării economice, modernizării şi informatizării aupus ştiinŃa politică în situaŃia de a recurge la explicaŃii şi interpretări de factură psihologică. Oserie de fenomene social-istorice ale secolului al XX-lea – aventura totalitară, cele douiă

13 Bo Rothstein,Political Institutions: An Overview, în A New Handbook of Political Science, ed.cit., pp. 133-134.

matriceinstitu Ńional ă

psihologismul

behaviorismul




185

războaie mondialeşi alte conflicte militare regionale sau locale, mişcările contestatare,terorismul etc. – nu mai putea fi explicate, exclusiv, prin instituŃionalismul constituŃionalistsau determinismul istoricist. Apărea nevoia unor explicaŃii complementare în raport cu celetradiŃionale, normativ-instituŃionaliste. Se resimŃea utilitatea unor noi explicaŃii şi interpretări

ale fenomenelor politice din interiorul psihismelor actorilor individualişi colectivi angajaŃi înviaŃa politică. Cu alte cuvinte, se cerea o nouă paradigmă de cercetare , paradigmapsihologist ă în stare să orientezeştiinŃa politică spre studierea empirică a motivaŃiei actorilor politiciindividualişi colectivi. Aşa cum în cazul luihomo oeconomicusa fost pus în evidenŃăuncomportament mai mult sau mai puŃin raŃional constând din ansamblul acŃiunilor specificefabricantului, bancherului sau comerciantului, există, de asemenea, unhomo politicuscudiferite tipuri de comportament: democratic, autoritar, dictatorial, liberal, conservator,socialist etc. Homo politicus în interacŃiune cu masele, grupurile, societatea constituie obiectulpsihologiei politice. ExistenŃa lui homo politicus conferă, totodată, suport existenŃialpsihologismului, una din marile paradigme aleştiinŃei politice alături de instituŃionalismşisistemism.

Plecând de la ipoteza luihomo politicusputem începereconstrucŃia epistemică a psihologismului ca paradigmă. DrumulreconstrucŃiei psihologismului politologic trece printr-o serie de întrebări, dintre care maisemnificative ni se par următoarele:

Care sunt trăsăturile psihologice ce caracterizează pe homo politicus? Ce condiŃii, obiectiveşi subiective, favorizează conduitele politice de un anumit fel: democratic

sau autoritar, liberal sau conservator, comunist sau fascist etc.? În ce măsură activitatea oamenilor politici satisface anumite intereseşi aspiraŃii, fie ele privatesau publice, locale sau centrale, naŃionale sau internaŃionale? Cu alte cuvinte, cine face politică şide ce?

Care sunt procesele psihice cele mai importante în activitatea oamenilor politici? Care este rolul specific al proceselor cognitive, afective, volitive în viaŃa politică a indivizilorşi a

grupurilor? Cum se comportă psihicul uman în procesul luării deciziilor? Ce înseamnă, din punct de vedere psihologic, a fi competent în activitatea politică? Cum se

comportă masele din punct de vedere politic? Care este rolul liderilor de opinie? Dar alşefilor charismatici? Dictatorul este o persoană bolnavă din punct de vedere psihic? Ce şi cît este normal din punct de vedere psihologic în activitatea politică? Care este marja responsabilităŃii personaleşi colective în politică?

Deşi incompletă, această listă de întrebări oferă o perspectivă asupra problematiciipsihologismului politologic.

ÎnŃeleas

ăca unmodel de analiză globală a complexit ăŃ ii politice,

paradigmasistemică a apărut în politologie în a doua jumătate a secolului

Homo politicus

sistemismul



Anton CARPINSCHI

186

al XX-lea. Dacă ştiinŃa politică tradiŃională se ocupa cu studierea instituŃiilor, în special astatului (institu Ń ionalismul), sau cu cercetarea empirică a comportamentelor politiceindividualeşi de grup ( psihologismul), „între anii 1960şi 1970 – arată politologul francezJean-William Lapierre –, cercetătorii au reînnoit problematicaşi metoda, f ăcând apel la

analiza sistemelor. Pionierii au fost americanii Gabriel Almondşi Karl Deutsch, canadianulDavid Eastonşi «Quebecois»-ul Léon Dion”14. Provocată de nevoia înŃelegerii realităŃilor dedupă al doilea război mondial, inspirată de teoria generală a sistemelorşi de avântulciberneticii, paradigma sistemică s-a manifestat înştiinŃa politică ca un model teoretico-analitic capabil să descopereşi să cerceteze structuralitateaşi funcŃionalitatea proceselorpolitice în complexitatea lor. Modelele teoretico-analitice apărute sub semnul paradigmeisistemice s-au prezentat sub forma unor ansambluri coerente de concepte clar definiteşi depropoziŃii ipotetice verificabile. Construireaşi rafinarea modelelor sistemice ale politicului s-au dovedit, în timp, un exerciŃiu util, un efort teoretic de afirmare a statutuluiştiinŃific alpolitologiei. Analiza sistemelor a oferit, astfel, o nouă manieră, transdisciplinară, deconceptualizare, o nouă modalitate de a construi obiectele de cunoscutşi problematicaacestora. Sistemismul nu este „o nouă viziune asupra lumii”, ci „o nouă concepŃie asupraactului cunoaşterii (o epistemă), o nouă atitudine intelectuală care încearcă să ofereinstrumente conceptuale pentru transgresarea frontierelor dintre disciplineleştiinŃifice”15.

Modelele sistemice pleacă de la ideea că interacŃiunile politice din cadrul unei societăŃiconstituie unsistem de comportamente şi că viaŃa politică, în general, poate fi concepută caun sistem deschis şi adaptabil de comportamente inserate într-un mediula ale căruiinfluenŃe respectivul sistem reacŃionează.

Conceptul central al sistemismului politologic este cel desistem politiccare, încazul lui David Eston, este definit drept „ansamblul interacŃiunilor, abstras dintotalitatea comportamentului social, prin care valorile sunt alocate în societate pe

calea autorităŃii”16. Sistemul politic funcŃionează ca un sistem cibernetic ce-şi autoreglează comportamentul prin schimbul de materie, energieşi informaŃii cu mediul. Urmînd modelulcibernetic, variabilele funcŃionale ale sistemului politic sunt, astfel, structurate:variabilele deintrare (input-urile), adică problemele de rezolvat, precum si resursele materialeşiinformaŃionale necesare; urmează concuren Ń a şi selec Ń ia cererilor , concentrarea şimobilizarea resurselor , totul culminând culuarea deciziei; apoi , variabilele de ie şire (output-urile) conŃinînd diversele alocări de valori, distribuŃii de veniturişi oportunităŃi aplicate prinpoliticile sectoriale: economică, socială, culturală, ecologică etc.; în sfârşit, bucla deretroac Ń iune (feed-back) ce pune în evidenŃă reacŃia – pozitivă, negativă, indiferentă – asocietăŃii globale faŃăde politicile practicate de respectivul sistem politic. Supus numeroaselorpresiuni, tensiunişi perturbaŃii, atât din interior câtşi din exterior, sistemul politic încearcă să

14 Jean-William Lapierre , L' analyse de systèmes. L'application aux sciences sociales, EditionsSyros/Alternatives, Paris, 1992, p.121.15 Ibidem, p.213.16 David Easton, A Framework for Political Analysis, Prentice Hall, Englewood Cliffs, N.J., 1965, p.57.

sistem politic




187

persiste prin repartizarea autoritară a valorilor, darşi prin crearea condiŃiilor pentrupracticarea unor politici elastice vizînd schimbarea personalului politic sau modificareaprogramului atunci când situaŃia o cere. PersistenŃa sistemului politic într-un mediu perturbanteste „problema centrală a teoriei generale” în politologie, consideră David Easton.

În calitate de model global al complexităŃii politice, sistemul politic este, prin urmare, omodalitate deanaliză sintetică ce nu-şi decupează obiectul – politicul – din ansamblulsocietăŃii, ci îl sesizează în complexitatea sa în societatea globală, în interacŃiunile sale cucelelalte sistemeşi subsisteme sociale: biosocialul, ecosocialul, economicul, culturalul, etc.

Astfel conceput, sistemul politic joacă rolul de reglator al societăŃii globale.Specializat în organizareaşi conducerea la nivel global, sistemul politic urmăreştecoordonarea diferitelor sisteme de activitate ale unei societăŃi globale. Pentru a îndepliniaceastă funcŃie, sistemul politic dispune de o structură internă în care interacŃionează oamenişi grupuri mânate de intereseşi ideologii diferite, proceseşi instituŃii organizate în sistemeşisubsisteme ireductibile la elemente simple. Fiecare dintre subsistemele importante alesistemului politic – puterea, statul, actorii politici, spiritualitatea politică – î şi are specificulsău, dar numai interdependenŃa lor conferă consistenŃăstructurală şi coerenŃăfuncŃională unuimodel al sistemului politic.

În concluzie, apreciem că următoarele idei cu valoare epistemologică şimetodologică ar putea reŃine atenŃia cercetătorului aplecat asupra sistemelor politiceşi, îngeneral, asupra paradigmelorştiinŃei politice:

complexitatea unui sistem politic este ireductibilă la decompoziŃia mecanică în elementesimple; deşi este ireductibil la o structură statică, politicul poate fi aproximat prinmodelări complementareşi concurente;

orice organizare politică implică ordineaşi dezordinea; sistemele politice dinamiceşideschise sunt organizări complexe capabile de autoreglare prin schimbul de materie,energieşi informaŃii pe care-l întreŃin cu mediul social;

proprietatea caracteristică sistemelor politice este paradoxul, asumareaşi trăirea

contradicŃiilor inerente, de altfel, vieŃii socio-umane; diversitatea formelor demanifestare a realităŃii politice interzice orgoliul impunerii unui singur model teoretic alsistemului politic;

ştiinŃa politică reŃine ca încercări epistemologice necesare diferitele modele teoretico-analitice emiseşi verificate în timp;

institu Ń ionalismul, psihologismul, sistemismulsunt paradigme complementare, căi decunoaştere ce modelează în maniere specifice universul politic în realitateaşi

diversitatea formelor sale de manifestare.



Anton CARPINSCHI

188

BIBLIOGRAFIE

*** A New Handbook of Political Science(edited by Robert E. Goodin and Hans-Dieter Klingemann),Oxford University Press, 1996.

***Traité de science politique(sous la direction de Madeleine Grawitz et Jean Leca), t.1, PressesUniversitaires de France, Paris, 1985.

*** Introducere în politologie(coordonator Alina Mungiu-Pippidi), Polirom, Iaşi, 2000.Boari Vasile, Introducere în ştiin Ń ele politice, partea 1,Sistemul ştiin Ń elor politice, Universitatea

Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, 1993.Carpinschi Anton, Bocancea Cristian,Ş tiin Ń a politicului. Tratat , vol.1, Editura UniversităŃii

„Al.I.Cuza”, Iaşi, 1998.Heywood Andrew,Politics, Macmillan, 1997.Mackenzie W. J. M., La science politique, în volumul:Tendances principales de la recherche dans les

sciences sociales et humaines, Première partie: sciences sociales, Mouton-Unesco, Paris, LaHaye, mcmlxxi, pp. 198-273.

MihuŃLiliana, Dilemele ştiin Ń ei politice, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995.Mitran Ion,Politologia în fa Ń a secolului XXI , Editura FundaŃiei „România de mâine”,Bucureşti, 1997.Trăsnea Ovidiu,Curente şi tendin Ń e în politologia contemporană , Editura Politică, Bucureşti, 1972.ZăpârŃan, Liviu Petru, Repere în ştiin Ń a politicii, Editura FundaŃiei „Chemarea”, Iaşi, 1993.




189

II. IDEOLOGII POLITICE MODERNE *

În capitolul de faŃăvom încerca, mai întâi, să clarificăm diferitele accepŃiuni ce au însoŃit termenul “ideologie” de la punerea sa în circulaŃie, în secolul al XVIII-lea,şi până astăzi, pentru ca apoi să caracterizăm, pe scurt, fiecare dintre cele trei ideologii politicemoderne semnificative:liberalismul, conservatorismul şi socialismul.

Conceptul de ideologie

Aşadar, vom începe prin a oferi un scurt istoric al conceptului “ideologie” (gr.ideo –“idee”şi logos– “studiu”), termen ce are multiple înŃelesuri în funcŃie de cei care l-au utilizatşi definitşi de perioada în care aceştia au încercat să-i circumscrie sensul.

Creat de către Destutt de Tracy, în lucrările saleMémoire sur la faculté de penser (1796-1798)şi Projet d’Éléments d’idéologie(1801), ideologia ne apare definită ca orice altă ştiinŃă(biologie, sociologie, ontologie, gnoseologie, axiologie etc.):

“ştiinŃăcare are ca obiect studiul ideilor (în sens general, despre faptele de conştiinŃă),

caracterul, legile, raporturile lor cu semnele care le reprezintă şi mai ales originea lor“1

.DicŃionarul Lalande ne oferă un alt sens, mult mai aproape de ceea ce înŃelegem

astăzi prin “ideologie”,şi anume:

“doctrină care inspiră sau pare să inspire un guvernământ sau un partid”2.

Această ultimă definire caracterizează sensul restrânsal conceptului, sens privitor laaserŃiunile, teoriileşi scopurile care alcătuiesc un anumit program socio-politic într-o perioadă istorică dată. Se poate vorbi însă şi de unsens largal termenului. De exemplu, Robert Nisbet

afirmă că:“o ideologie este un ansamblu coerent de idei morale, economice, socialeşi culturale care seaflă într-o relaŃie strânsă şi bine cunoscută cu politicaşi cu puterea politică, mai exact, cuacea bază politică aptă să asigure victoria respectivului ansamblu de idei”3.

* Capitol realizat de Lect. Drd. Teodora PRELIPCEAN.1 apud André Lalande, 1992,Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Quadrige, PressesUniversitaires de France, Paris, p.458.2 André Lalande,op.cit ., p.459.3 Robert Nisbet, 1998,Conservatorismul, Editura Du Style, Bucureşti, p.19.



Anton CARPINSCHI

190

În aceeaşi direcŃie se înscrie o definiŃie mai recentă ce aparŃine lui Terence BallşiRichard Dagger, conform căreia o ideologie este „un set coerentşi comprehensiv de idei careexplică şi evaluează condiŃiile sociale, ajută oamenii să-şi înŃeleagă locul în societateşi oferă un program pentru acŃiune socială şi politică”4.

Însă, nu întotdeauna “ideologia” a fost definită plecându-se de la aceste conotaŃiipozitive. Adesea termenul a fost utilizat în sens peiorativ, de exemplu, ca sistem de gândire cenu corespunde faptelor reale, rupt de practică. ConotaŃii negative i-a atribuitşi Stendhal, carel-a întrebuinŃat destul de des, mai ales în sens logic: “Un tratat de ideologie este o insolenŃă:CredeŃi deci că nu raŃionez corect?”5. Tot în sens peiorativ termenul a fost folosit de cătreNapoleon, care numea ideologia drept “metafizică sinistră” şi mai apoi de către Marx care,plecând doar de la funcŃia propagandistică a conceptului i-a dat o nouă interpretare, încercând în felul acesta să compromită convingerileşi teoriile, practicile, acŃiunile şi valorileadversarilor. Astfel, el a simplificat conŃinutul noŃiunii, plecând de la “deosebirea dintreforŃele materiale ce modelează experienŃa comună şi imaginile răsturnate ale acestei realităŃifixate în idei“6. Karl Marx, având ca punct de plecare ideologia ca “falsă conştiinŃă”, a realizato analiză critică a conceptului. În viziunea sa ideologia “se referea la un set sau sistem de ideia căror funcŃie era de a justificaşi de a legitima conducerea societăŃii de către clasadominantă”7.

Karl Mannheim este cel care, în lucrarea Ideologie şi utopie(1929), a restabilitsensul generalşi neutru al termenului de ideologie. Plecând de la “determinareaexistenŃială a gândirii”, Mannheim a elaborat o concepŃie holistă asupra

ideologiei. Din această perspectivă, ideologia este privită ca un sistem de ideişimoduri de experienŃă ale unor indivizi sau grupuri condiŃionate de anumitecircumstanŃe sociale. Încetând să mai fie o “armă” intelectuală în mâna uneiclase, ideologia devine o sociologie a cunoaşterii, o adevărată metodă decercetare în istoria socială şi intelectuală al cărei scop nu este acela de a criticaşidiscredita gândirea adversarilor ci, dimpotrivă, de a identificaşi cerceta factorii

sociali care influenŃează un curent, o doctrină, o gândire.După cum se observă, există un număr mare de accepŃiunişi înŃelesuri ale termenului

“ideologie”, neputându-se vorbi de o unică definiŃie, acceptată de către toŃi cercetătorii. Cu

toate acestea, pot fi deduse câteva trăsături specifice oricărei ideologii,şi anume: are la bază un set de credinŃe fundamentale despre natura umană şi despre relaŃia legitimă dintre individşi stat; oferă o anumită concepŃie despre libertate, proprietate, egalitate, justiŃie; are o anumită viziune asupra lumii aşa cum este, dar mai ales cum ar trebui să fie, încercând în acest sens să o transforme, să o modeleze; î şi propune un scopşi stabileşte mijloacele prin care acesta poatefi atins, legând astfel gândirea de acŃiune; oferă o orientare partizanilor săi; doreşte şi încearcă

4 T.Ball & R.Dagger, 2000, Ideologii politice şi idealul democratic, Editura Polirom, Iaşi, p.22.5

apud André Lalande,op.cit ., p.458.6 David Miller (coord.), 2000,Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, Bucureşti, p.370.7 T.Ball & R.Dagger,op.cit ., p.20.




191

să persuadeze cât mai mulŃi oameni; este dinamică, în sensul că se adaptează noilor condiŃiisocialeşi istorice.

Liberalismul

Folosit pentru prima dată în Spania anului 1812, termenul deliberalismcunoaşte ofrecventă întrebuinŃare o dată cu apariŃia ideologiei cu acelaşi nume, la începutul secolului alXIX-lea. Ideologia politică liberală a fost precedată, însă, de spiritul liberalnăscut din celedouă mari doctrine ale modernităŃii politice occidentale:dreptul natural şi utilitarismul. Deasemenea, la apariŃia liberalismului ca doctrină şi ideologie politico-economică a burgheziei în ascensiune au contribuit, între secolele al XVI-leaşi al XVIII-lea, reforma protestantă şitoleranŃa religioasă, revoluŃia industrială şi progresulştiinŃelor, cristalizarea statelor naŃionalemoderne, apariŃia şi dezvoltarea sistemului capitalist. Istoria liberalismului cunoaşte două tradiŃii culturale semnificative,britanică şi continentală . În timp ce tradiŃia liberală britanică se originează în modelul cognitiv empirist, filosofia morală, economia politică şi teoriasocială elaborate de reprezentanŃii iluminismului scoŃian (David Hume, Adam Smith, AdamFerguson, etc.), în gradualismulşi reformismul tipice pragmatismului anglo-saxon, tradiŃialiberală continentală î şi află rădăcinile în raŃionalismul cartesian, iluminismul francez(Voltaire, Rousseau, enciclopediştii) şi spiritul radical al RevoluŃiei de la 1789.

În secolul al XIX-lea, liberalismul a cunoscut o reală diversificare în funcŃie de

spaŃiul în care adepŃii uneia sau alteia dintre tendinŃe şi-au exprimatşi formulat opiniile.Astfel, influenŃaŃi de concepŃia lui John Locke (1632-1704), partizaniidrepturilor naturale,printre care Thomas Jefferson (1743-1826)şi Wilhelm von Humboldt (1767-1835),considerau că fiinŃele umane posedă drepturi inalienabile în virtutea faptului că sunt fiinŃeumane. În acest context, legile sunt considerate bune sau rele în funcŃie deconformitatea lor cu ordinea naturală. În schimb, Jeremy Bentham (1748-1832), James Mill (1773-1836), John Stuart Mill (1806-1873), principaliireprezentanŃi ai utilitarismului, afirmau că legile sunt bune sau rele prinraportare la utilitatea acestora. Deci, dacă o lege este utilă, atunci ea estebună; în caz contrar, ea nu este bună. Rezultă, aşadar, că principiul utilităŃii constituie singurulmijloc prin intermediul căruia legile î şi pot dovedi necesitateaşi validitatea. Mai mult, deşilibertatea constituie pentru liberali una dintre valorile fundamentale ale doctrinei lor,utilitariştii sunt de părere că sfera acesteia este subordonată binelui suprem. Văzut ca scopultim, binele suprem constă în maximum de fericire pentru cât mai mulŃi oameni. Însă, atâtpentru adepŃii teoriei drepturilor naturale, câtşi pentru utilitarişti, libertatea constituie un bine,bine ce trebuie promovat în toate domeniile.

O altă direcŃie de evoluŃie a liberalismului o constituieliberalismul economic.ReprezentanŃii acestuia, plecând de la economia clasică engleză şi de la operele luiAdam Smith (1723-1790), preconizau minimizarea cheltuielilorşi maximizarea

dreptul natural

utilitarism

liberalismuleconomic



Anton CARPINSCHI

192

profitului întreprinzătorului particular în cadrul economiei de piaŃă. Acest lucru este realizabilprin acŃiunea “mâinii invizibile”, adică a capacităŃii autoreglatoare a pieŃii şi a ordiniispontane pe care aceasta o generează. De asemenea, prin paradigma “mâinii invizibile”,adepŃii liberalismului clasic consideră că se rezolvă problemele economice ridicate deşomaj,

inflaŃie, nivelul preŃurilor, balanŃa de plăŃi etc. Dezvoltarea economică spontană (“laissez-faire, laissez-passer …”), bazată pe libertatea iniŃiativei privateşi capacitatea de autoreglare apieŃei libere se constituie într-un argument forte al liberalismului clasic în favoarea „statuluiminimal”, un stat lipsit de rol economic, redus la funcŃiile sale legislativeşi de asigurare aordinii sociale.

Darwinismul socialreprezintă o ultimă direcŃie a liberalismului secolului al XIX-lea.Având ca punct de plecare teoria evoluŃionistă a lui Charles Darwin (1809-1882)şiideile curentului pozitivist, (1820-1903) a încercat o transpunere a acestora în viaŃasocială. Întrucât ordinea din cadrul societăŃii este una naturală, şi nu una artificială,guvernele nu trebuie să intervină pentru a nu o perturba. În societate, caşi în natură,legea fundamentală o constituie lupta pentru existenŃă şi supravieŃuire. De aceea,Spencer dezavua intervenŃia statului în problemele economiceşi sociale.

În secolul al XX-lea liberalismul a îmbrăcat diverse forme, născute caurmare a dezvoltării capitalismului, darşi ca reacŃie la amplificarea mişcării socialiste. Înaceste circumstanŃe se impunea,şi pentru unii dintre adepŃii liberalismului, intervenŃia statului în economie pentru a se împiedica sufocarea pieŃii. Se aducea, astfel, o corecŃie credinŃeiliberalismului clasic în „statul minimal” negându-se, totodată, încrederea nelimitată în

capacitatea autoreglatoare a pieŃei libere. Două strategii semnificative au fost adoptate în acestsecol, strategii ce au condus la constituirea a două direcŃii diferite:liberalismul social şi liberalismul neoclasic.

“Libertatea pozitivă”, adică libertatea de participare a cetăŃeanului şi statul asistenŃial-intervenŃionist reprezintă principalele caracteristici ale liberalismului social.

Precursorul acestuia este filosoful Thomas Hill Green (1836-1882). În lucrareaProlegomena to Ethics, Green s-a pronunŃat pentru „libertatea pozitivă” – sau capacitatea de aface ceva –,şi pentru un stat al bunăstării sociale, intervenŃionist atunci când situaŃiile o

impun. Noii liberali: John A.Hobson (1858-1940), L.T.Hobhouse (1864-1929)şi mai alesJohn M.Keynes (1883-1946), influenŃaŃi şi de opiniile lui T.H.Green, au criticat concepŃiadespre „libertatea negativă”, adică libertatea-autonomie a individului, datorită caracterului săuformal evidenŃiind, în acelaşi timp, necesitatea libertăŃii pozitive, participative. De asemenea,ei s-au pronunŃat pentru practica intervenŃiei guvernamentale în viaŃa economică şi socială învederea unei mai buneşi eficiente gestionări a resurselor materialeşi umane.

Cea mai importantă contribuŃie în acest sens a avut-o concepŃia luiJohn Maynard Keynes, exprimată în lucrarea sa fundamentală Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii şi a banilor (1936). Pe scurt, Keynes,criticând “presupusele” adevăruri ale economiei clasice, axiomele despre

Herbert Spencer




193

ordinea spontană a pieŃei libere, a susŃinut că numai prin intervenŃia statului în economie potfi stimulate consumulşi, astfel, încurajate investiŃiile particulareşi de stat. DistribuŃia şiredistribuŃia valorilor, pot fi puse în practică prin diverse programe gestionate de stat,programe capabile să „atace” probleme social-economice grave precum: sănătatea, şomajul,

educaŃia, sărăcia. Astfel conceput, keynesismulşi-a dovedit viabilitatea pentru o perioadă destul de îndelungată. În S.U.A., de pildă, keynesismul a inspirat politica economică pentrucâteva decenii. Primele măsuri în acest sens au fost luate după marea criză din 1929-1933, întimpul administraŃiei Franklin D. Roosevelt (1933-1945) prin programul New Deal şicontinuate în anii ‘60 prin programele preşedinŃilor John F. Kennedy ( New Frontier ) şiLyndon B. Johnson (Great Society).

În timp ce adepŃii liberalismului social susŃin „libertatea pozitivă” şi statul asistenŃial,reprezentanŃii marcanŃi ai liberalismului neoclasic – printre care: austriecii Ludwig von Misesşi Friedrich von Hayek, francezii Jacques Rueff, Louis Rougier, Bertrand de Jouvenel, vest-germanii Willy Röpke, Ludwig Erhardt, americanii Walter Lippmannşi Milton Friedman –argumentează în favoarea „libertăŃii negative”, a individului nesupus coerciŃiei sau vreuneivoinŃe arbitrare. Liberalii neoclasici admit că numai mecanismul formării preŃurilor pe piaŃă permite realizarea corectă a calcului economicşi, implicit, utilizarea optimă a mijloacelor deproducŃie, statului revenindu-i doar responsabilitatea asigurării cadrului legislativ. De aici,critica liberală a intervenŃionismului statal, a amestecului guvernului înmecanismele auto-reglante ale pieŃei libere.

Liberalismul neoclasic contrapune intervenŃionismului statal keynesist ideeaşi practicademocraŃiei economice în coordonatele societăŃii concurenŃiale, o ordine a pieŃei libere,neutră şi impersonală, construită şi reconstruită permanent prin votul cotidian alconsumatorului suveran. ExistenŃa „ordinii de piaŃă” concepută ca o ordine spontană acompetivităŃii şi controlului social reduce la minim intervenŃia statului în viaŃa economică şi, mai ales, contracarează tentativele de voluntarism politic.

Aşadar, numai ordinea spontană a pieŃei libere este aceea care poate crea condiŃiilefavorabile declanşării spiritului creativ, competivităŃii şi performanŃei în planul cunoaşterii şiacŃiunii.

Dincolo de această evoluŃie istorică în care am trecut în revistă principalele varianteale liberalismului, adoptând metoda sintezei vom încerca, în continuare, să formulăm câtevateme esenŃiale ce conferă o anumită unitate doctrinei liberale. Aceste teme pot fi formulate înfelul următor:

individulşi libertatea;

proprietatea privată şi economia de piaŃă;

constituŃionalismul democraticşi statul de drept;

autoritatea etatică limitată şi separaŃia puterilor;

libertatea negativ ă



Anton CARPINSCHI

194

cultul raŃiuniişi spiritul pozitiv;

progresismul socialşi optimismul istoric.

Este libertatea inerentă naturii umane? Suntem sau nu suntem liberi? Există

împrejurări în care libertatea devine o ameninŃare pentru unii? La aceste întrebări şi încă laaltele de acest fel s-au căutat răspunsuri din cele mai îndepărtate vremuri. Poate tocmai deaceea problema libertăŃii individuale se află în centrul preocupărilor partizanilor oricăreiideologii, decişi a ideologiei liberale. Astfel, John Locke afirma că dreptul la via Ńă , proprietate şi libertate, ca drepturi naturale, sunt fundamentale pentru individul uman. Într-adevăr, pentru partizanii doctrinei liberale, libertatea individuală constituie undrept şi unscop în acelaşi timp.

De undeşi imperativul politic al liberalilor: “omul esteşi trebuie să rămână liber”8.

Fiind un drept, libertatea individuală trebuie să fie garantată prin ConstituŃie. Cascop, este necesar să fie respectată de către statul de drept. Observăm, astfel, că libertateaindividuală este concepută şi înŃeleasă în strânsă legătură cu legea. Cu alte cuvinte, eşti libersă faci ceea ce doreşti atâta timp cât nu încalci libertatea celorlalŃi indivizi cu care stabileştianumite relaŃii şi raporturi. Deci, libertatea poate fi definită ca tot ceea ce îngăduie legile aface. În acest context, libertatea poate însemnaşi independenŃăsau permisivitate, dar numaiatunci când “legea tace”. De asemenea, în cadrul doctrinei se face distincŃie întrelibertatea pozitivă , înŃeleasă ca “libertatea să ….” şi cea negativă definită ca “libertate faŃăde …”.

Libertatea negativă, care avea să fie numită de Georges Burdeaulibertate-autonomie, secaracterizează prin absenŃa constrângerilor. În general, acest ultim tip de libertate estepromovat de reprezentanŃii liberalismului clasicşi neoclasic. Dincolo de aceste particularităŃi,este evident faptul că în statul liberal individul este totul, spre deosebire de statul totalitar încare, de fapt, individul ca individ nu există.

8 Apud Adrian-Paul Iliescu, 1998, Liberalismul între succese şi iluzii, Editura All, Bucureşti, p.2.




195

Dar, pentru a fi totul, individul trebuie să fie posesorul unei propriet ăŃ i private. Înliberalism se poate vorbi de un adevărat cult al proprietăŃii private. Aceasta, datorită atributelor sale: dreptul de posesiune, de utilizareşi de uzufruct, este esenŃială pentru liberali.Prin intermediul ei indivizii sunt posesorii anumitor bunuri (materiale, spirituale)şi valori pe

care le-au obŃinut prin propriul efort. De aceea, adepŃii doctrinei liberale consideră proprietatea un drept anterior legii, fiind chiar mai importantă decât dreptul la viaŃă. Misiunealegii este aceea de a face în aşa fel încât proprietatea să fie respectată, ea fiind importantă atâtpentru cei care sunt, câtşi pentru cei care nu sunt proprietari. Însă, rolul şi importanŃaproprietăŃii private pot fi evidenŃiate cu claritate numai în cadrul uneieconomii de pia Ńă, careeste o economie de schimb întemeiată pe proprietatea privată. Schimbul de bunurişi servicii,contactul dintre vânzători şi cumpărători, raportul dintre cerereşi ofertă contribuie la o maibună şi eficientă alocare a resurselor umaneşi socialeşi la stabilirea preŃului. Cel maiimportant instrument de reglare a accesului la bunuri se realizează în spaŃiul pieŃei libere,acesta constituind, totodată, cadrul propice rentabilităŃii. În sistemulpieŃei, regulatorul acesteia este concurenŃa, iar consumatorul estesuveran. Capitalul, piaŃa, competiŃia sunt, aşadar, pilonii pe care sesprijină doctrina economică a liberalismuluişi, în acelaşi timp, nu scopuri în sine, ci mijloace în vederea atingerii anumitor scopuri. Fiecare individ î şi urmăreşte propriile intereseşi binelepersonal atingându-se, astfel, prin sumareşi sinteză, Binele general. Dar, pentru ca individulliberşi proprietar să-şi poată pune în valoare calităŃile şi aptitudinile sale în spaŃiul economieide piaŃăeste necesar un suport realşi legal. Acest suport îl constituiestatul de drept şi

constitu Ń ionalismul democratic.Societatea este o asociere liberă de indivizi, iar statul constituieinstrumentul acestei asocieri. Rolul său fundamentalşi cel al instituŃiilorsale este de a elabora, aplicaşi veghea la respectarea legilor. În felul acesta se conturează unadintre caracteristicile fundamentale ale statului liberal, care este un stat limitat, atât în privinŃaputerii, câtşi în privinŃa funcŃiilor sale9. Prin prisma raportului dintre putereşi lege, statulliberal se defineşte ca stat de drept , stat în care se instaurează domnia legii, se reglează raporturile dintre libertateşi constrângere, dintreguvernan Ń i – instanŃa care exercită efectivputerea –,şi guverna Ń i – cei în numele cărora se exercită puterea. De asemenea, statul de drept

promovează justi Ń ia comutativă , adică afirmă egalitatea formală în drepturi a indivizilor,având drept călăuză sintagma “fiecăruia după cât merită”. Prin urmare, având aceleaşidrepturişi fiind egali în faŃa legii, cu toŃii dispunem de aceleaşi şanse. Punctul de plecare esteacelaşi pentru toŃi, însă traseele diferă iar “punctul” se transformă în “punctede sosire”, constrângerile manifestându-se doar în sfera publică şi nu în ceaprivată. Din punct de vedere al funcŃiilor, în concepŃia liberalismului clasicşi neoclasic,statul esteunulminimal. Întrucât nu are un obiectiv propriu, rolul său este de aveghea la respectarea legilor, de a instauraşi menŃine ordinea publică, de a lupta în vedereaemancipării indivizilor, de a garanta pacea. Liberalii radicali –libertarienii –, mergşi mai

9 Norberto Bobbio, 1998, Liberalism şi democra Ń ie, Editura Nemira, Bucureşti, pp.37-39.

economia de pia Ńă

statul de drept

statul minimal



Anton CARPINSCHI

196

departe, negând necesitatea statuluişi afirmând că nimic din ceea ce este valoros nu a fostcreat de către acesta. În schimb, reprezentanŃii liberalismului social consideră utilă şiindispensabilă intervenŃia statului în viaŃa economică şi socială.

Dincolo de această diversitate de opinii referitoare la tipul de stat în ce priveşte

funcŃiile sale, promotorii liberalismului sunt de acord că puterile publice trebuie să fiereglementate denorme generaleînscrise în ConstituŃie şi exercitate în cadrul legilor. Seconstată, astfel, superioritatea guvernării legilor asupra guvernării oamenilor.

Mai mult, în vederea unei mai buneşi drepte guvernări a fost avansată teza separa Ń iei puterilor în puterea executivă , puterea legislativă şi puterea judecă torească .

Necesitatea limitării puterii de către putere a fost formulată mai întâi de John Locke.Apoi, Montesquieu (1689-1755) a acreditat acest principiu, exprimatşi de autorii eseurilorfederaliste (The Federalist Papers): Alexander Hamilton (1755-1804), James Madison (1751-1836). Aceştia din urmă au avut drept sursă de inspiraŃie şi ideile englezilor HenryBolingbroke (1678-1751)şi William Blackstone, autorii aşa-numitei sintagme “checks andbalances”, adică îngr ădiri şi contraponderi, limit ări şi echilibr ări saucontrol şi contracararereciprocă 10. Drept urmare, în vederea punerii în practică a acestei soluŃii, prin ConstituŃie,cele trei puteri sunt acordate unor organisme distincte: Guvern, Parlament, respectiv sistemulinstituŃiilor juridice, nici una dintre ele neputând exercita îndatoririleşi drepturile celeilalte. Oaltă trăsătură a reciprocei contracarări o constituieşi faptul că puterea judecătorească trebuiesă acŃioneze independent de orice influenŃăpolitică.

Se constată, aşadar, că dispersia puterilor conduce la crearea unor centre independente ce selimitează şi controlează reciproc, păstrându-se un anumit echilibru în ceea ce priveşteexercitarea funcŃiilor în stat. Rezultatul îl constituie faptul că societatea reuşeşte să păstrezepentru sine majoritatea prerogativelor, evitându-se concentrarea puterii în “mâinile” uneisingure ramuri. Concepută astfel, organizareaşi conducerea societăŃii are la bază contractulsocial.

Rod al acordului voluntar general întemeiat pe consimŃământul raŃional al indivizilor,contractul social evidenŃiază capacitatea contractanŃilor de a lua propriile lor decizii învederea apărării propriilor interese, a stabilităŃii şi securităŃii relaŃiilor sociale. Prin urmare,opŃiunea indivizilor este rezultatul unei alegeri raŃionale ce pune în valoare primatul raŃiuniica instrument.

Felul în care liberalii, în special cei aparŃinînd tradiŃiei liberale continentale,interpretează rolul raŃiunii în ansamblul societăŃii î şi are rădăcinile în iluminismul secolului alXVIII-lea, care face din raŃiune o adevărată “religie”. Astfel, apelând la raŃiune, se pune înevidenŃăautonomia fiinŃei umane, libertatea acesteia, capacitatea ei de a diferenŃia legiledrepte de cele nedrepte, instituŃiile utile de cele care nu-i sunt utile. RaŃiunea este singuracapabilă să ne ofere o adevărată bază ştiinŃifică de la care plecând să se organizeze societatea.

10 Cf. David Miller (coord.),op.cit ., p.395.




197

Pentru liberali, credinŃa în raŃiune constituie o călăuză şi un criteriu în vederea unor acŃiunieficiente ce vor contribui la atingerea scopurilorşi vor conduce la succese în toate domeniile:economic, social, politicşi cultural. Ea determină întărirea încrederii indivizilor în capacităŃilelor intelectuale, creatoare, de intervenŃie activă şi eficientă. Aşadar, individul liberal este

realist, raŃionalist şi pragmatic, iar societatea organizată conform legilorşi principiilorenunŃate va fi una progresistă. Progresismul social constituie una dintre caracteristicileimportante ale optimismului istoric ce î şi are rădăcinile în iluminism, pozitivismşi în credinŃadespre perfectibilitatea naturii mane. Având drept instrumentşi suport raŃiunea, partizaniiliberalismului î şi exprimă încrederea în capacitatea metodelorştiinŃifice de a contribui laprogresul general al omenirii, la asigurarea unui viitor mai bun. Progresul este, de asemenea,posibil întrucât fiinŃele umane înseşi urmăresc să-şi perfecŃioneze natura, apelând labinefacerile raŃiunii. În faŃa acesteia nu mai există mistere, limitele dispar. Deci, unicelelimitări ar fi acelea impuse de raŃiunea însăşi.

În final, pe baza tematicii propuse, putem conchide împreună cu Aurelian CrăiuŃu că:„indiferent de variantele sale, liberalismul a afirmat de la bun început importanŃa câtorvalibertăŃi fundamentale, pentru care a luptat în mod constant (…) ConsimŃământulcetăŃenilor şi contractul social au fost văzute apoi ca singurele forme de legitimare aputerii, în timp ce constituŃionalismul a fost conceput ca o modalitate eficientă de limitarea puterii (limited government ) (…) Liberalii s-au opus în mod principial oricărei forme deputere arbitrară sau absolută; ei s-au pronunŃat pentru apărarea drepturilor individuale, aproprietăŃii şi a sferei private de orice imixtiune ilegală din partea statului. Ei au subliniatimportanŃa separării puterilor şi a diversităŃii sociale, semnificaŃia pluralismului,legalităŃii (celebrarule of law) şi toleranŃei ca mod de reconciliere în plan politic a unor

viziuni opuse asupra lumiişi vieŃii. Nu în ultimul rând, liberalii s-au opus viziunilorutopiceşi s-au inspirat din etosul raŃionalist, umanistşi progresist al Iluminismului, alecărui valori le-au încorporat în doctrinele lor”11.

Conservatorismul

Deoarece polisemia termenilorconservator , conservatorismpoate favoriza creareaunor confuziişi ambiguităŃi, vom încerca mai întâi definirea acestora, apoi vom face oprezentare a variantelor conservatorismului, urmată de abordarea marilor teme ale acestei

doctrine.Cel mai adesea noŃiunea conservator are conotaŃii negative. În acest sens, este

numită “conservatoare” acea persoană (sau grup de persoane) care se opune schimbării, careeste refractară la nou. Deşi între “conservator”şi “conservatorism” se pot stabili anumiterelaŃii, nu trebuie să deducem de aici că orice persoană conservatoare poate fi numită partizansau adept al conservatorismului.Şi, pentru a înŃelege acest lucru, vom defini conceptul deconservatorism.

11 Aurelian CrăiuŃu, 1998, A fi sau a nu fi liberal?, în volumul Doctrine politice. Concepte universale şi realit ăŃ iromâne şti (coord. Alina Mungiu-Pippidi), Editura Polirom, Iaşi, pp.21-22.



Anton CARPINSCHI

198

În sensul larg al termenului, conservatorismul reprezintă un anumit temperament umanforjat pe cultivarea temereişi prudenŃei, o anumită concepŃie generală asupra vieŃii şi lumiibazată pe un sistem de credinŃe şi atitudini, principii moraleşi religioase, având drept valorifundamentale ordinea, stabilitatea, tradiŃia, familia, credinŃa în Dumnezeu.

Michael Oakeshott este cel care ne prezintă o definiŃie sugestivă în sensul enunŃat:

“A fi conservator, deci, înseamnă a prefera familiarul necunoscutului, a prefera ceea ce s-a încercat neîncercatului, faptul misterului, realul posibilului, limitatul nemărginitului,ceea ce este aproape îndepărtatului, ceea ce este îndeajuns supraabundentului,acceptabilul perfectului, râsul de azi beatitudinii utopice. Legăturile şi fidelităŃilefamiliare vor fi preferate seducŃiei unor ataşamente mai profitabile; a dobândişi aamplifica va fi mai puŃin important decât a păstra, a cultivaşi a te bucura de ceea ce ai;durerea unei pierderi va fi mai acută decât atracŃia unei noutăŃi sau promisiuni. Înseamnă

a fi pe potriva soartei pe care o ai, a trăi la nivelul propriilor mijloace, a te mulŃumi cuacea nevoie de mai multă perfecŃiune care este pe măsura omuluişi a împrejurărilor încare trăieşte”12.

Cu sens ideologic, de set de concepte, argumenteşi valori axate pe apărarea familiei,proprietăŃii, comunităŃii, autorităŃii tradiŃionale şi puterii legitime, termenul “conservator” afost întrebuinŃat mai întâi în FranŃa, în epoca ce a urmat căderii lui Napoleon, Chateaubriandfiind cel careşi-a intitulat periodicul său “Le conservateur”. Ideologia conservatoare a începutsă se răspândească apoi, între anii 1820-1830, în vestul Europei, în anii 1840 în S.U.A., după 1860şi în România.

Părintele conservatorismului este considerat a fi Edmund Burke (1729-1797),membru al Camerei Comunelor din Parlamentul englez timp de aproape treizeci deani. Lucrarea Reflec Ń ii asupra revolu Ń iei din Fran Ń a (1790), rezultat al convingerilorsale cu privire la RevoluŃia din 1789, am putea spune că reprezintă “Biblia”conservatorismului clasic, în special,şi fundamentul doctrinei conservatoare, îngeneral.Critica lui Burke este îndreptată, în esenŃă, împotriva modului în care revoluŃionarii

înŃelegeau natura umană, libertateaşi guvernământul. Potrivit concepŃiei sale, viziunea

atomistă asupra oamenilor este greşită. Societatea este un organism viu, un întreg înpermanentă schimbare, transformareşi dezvoltare; ea este asemenea uneiŃesături, iar membriiei sunt asemenea firelor care se împletescşi care numai împreună dau unitateşi valoareansamblului13. Însă, în acelaşi timp, oamenii sunt imperfecŃi, atât din punct de vedereintelectual, câtşi moral, întrucât sunt marcaŃi de păcatul originar. De undeşi sintagma“filosofie politică a imperfecŃiunii”, întrebuinŃată adesea pentru a defini conservatorismul.Datorită egoismuluişi imperfecŃiunii naturii umane este imposibilă realizarea unei societăŃi

12 Michael Oakeshott, 1995, Ra Ń ionalismul în politică , Editura All, Bucureşti, p.79.13 Vezi T.Ball & R.Dagger,op.cit ., p.102.




199

perfecte, aceasta nefiind, aşa cum afirmă şi Burke, decât o utopie, un vis irealizabil. Aceeaşiatitudine critică apareşi la adresa modului în care era înŃeleasă libertatea.

Libertatea este bună doar atunci când scopurile indivizilor nu afectează ordinea socială, deciatunci când se poate vorbi despre o “libertate ordonată”. În ceea ce priveşte statul,guvernământul, Burke afirmă că acestea sunt organisme complexeşi totodată condiŃiinecesare în vederea stabilităŃii şi ordinii. Dar, statul nu este rezultatul unui contract social(aşa cum susŃineau Th.Hobbes, John Locke sau J.J.Rousseau) ce ar putea fi oricând anulat,ci este un tip aparte de parteneriat “între cei care trăiesc, cei care sunt morŃi şi cei careurmează să se nască”14.

O dată cu dezvoltarea socială, economică, politică şi culturală a societăŃilor,conservatorismul a îmbrăcat diferite forme, fiecare dintre acestea având caracteristici mai

mult sau mai puŃin apropiate de cele ale doctrinei clasice. Un curent care a păstrat foarte multedintre elementele esenŃiale ale conservatorismului anglo-saxon esteconservatorismultradi Ń ional. Acesta este un conservatorism moderat ce s-a dezvoltat în secolul al XX-leacontinuând, de fapt, tradiŃia lui Burke. Principalii săi reprezentanŃi sunt Michael Oakeshott,Kirk Russell, Robert Nisbet. În secolul al XIX-lea apareşi se dezvoltă şi tradi Ń ia reac Ń ionar ă ,având ca reprezentanŃi de seamă pe Joseph de Maistre (1753-1821)şi Louis de Bonald (1754-1840). Plecând de la neîncredere în perfectibilitatea naturii umane, de la mitul căderii şi alpăcatului originar, “reacŃionarii doresc să dea ceasul înapoi”15, pentru a reinstaura vecheaordine socială şi politică, apărând aristocraŃia funciară, ierarhia bisericiişi monarhia absolută.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea apareneoconservatorismulreprezentat deoameni politici precum Barry Goldwater sau Ronald Reagan în S.U.A., Margaret Thatcher înMarea Britanie. Printre doctrinarii neoconservatorismului se numără, Daniel Bell, NathanGlazer, Jeanne Kirkpatrick, Daniel Patrick Moynihanşi Irving Kristol. Partizaniineoconservatorismului se apropie de atitudinea anti-intervenŃionistă privind statul adoptată deliberalismul clasicşi neoclasic. Semnificativă în acest sens este sintagma care îicaracterizează: “ScăpaŃi-ne de guvern !”. Aşadar, ei sunt de părere că se aşteaptă prea mult dela guvern. Acesta ar trebui să-şi reducă cheltuielile din domeniul asistenŃei socialeşi să fieactiv doar în domeniul apărării şi al investiŃiilor militare. În ceea ce priveşte

neoconservatorismul, majoritatea cercetătorilor afirmă că el este, în realitate, o deschiderespre liberalism a conservatorismului în materie de politică economică şi socială, o reformare aacestuia în direcŃia autorităŃii şi ordinii16. Apărut ca urmare a eşecului “statului bunăstării”preconizat de liberalismul social, neoconservatorismul este, aşa cum afirmaşi Peter Glotz, un“refugiu pentru liberali atunci când li se face teamă de propriul lor liberalism”. Caşi adepŃiiconservatorismului clasic, partizanii neoconservatorismului consideră că oamenii trebuie, defapt, să se ajute mai întâi singuri, la nivelul comunităŃii, şi să nu aştepte prea multe de la

14 Ed.Burke, Reflec Ń ii asupra Revolu Ń iei din Fran Ń a, apudFundamentele gândirii politice moderne, 1999, EdituraPolirom, Iaşi, p.163.15 T.Ball & R.Dagger,op.cit ., p.108.16 Anton Carpinschi, 1992, Doctrine politice contemporane, Editura Moldova, Iaşi, p.115.



Anton CARPINSCHI

200

guvern. În plus, ei î şi exprimă nostalgia faŃăde vechea cultură, fiind de părere că munca,disciplina, credinŃa, familia virtuŃile, în general, ar trebui să-şi recapete locul pe care le-auavut în societăŃile tradiŃionale.

Dincolo de aceste variante ale conservatorismului există, totuşi, câteva teme

fundamentale. Marile teme ale conservatorismului: proprietateaşi viaŃa,

libertatea ordonată şi inegalitatea,

ordinea socială şi evoluŃia organică,

autoritateaşi puterea,

istoriaşi tradiŃia,

raŃiuneaşi prejudecata.

Aceste teme apar încă de la Edmund Burke, fiind preluateşi dezvoltate ulterior îndoctrina conservatoare modernă şi contemporană.

Pentru doctrinarii conservatori proprietatea, în general,şi cea asupra pământului înspecial, este “condiŃia însăşi a umanităŃii”, ea având un caracter sacru. Tocmai de aceeaasaltul împotriva proprietăŃii este considerat a fi o crimă, partizanii doctrinei criticând atâtatitudinea iacobinilor, câtşi teoria dreptului natural. ConcepŃia lor despre proprietate î şi arerădăcinile în caracteristicile dreptului roman, în dreptul de primogenitură, în caracterulfamilial al acesteia, fiecare individ având dreptul la proprietatea sa, la ceea ce moşteneşte de

la părintele său. Încălcarea proprietăŃii nu face altceva decât să creeze avantaje pentru Stat.Or, oamenii sunt cei care î şi asigură traiul, nu guvernul. Conceput astfel, cel mai adeseadreptul la proprietate este identic cu dreptul la viaŃă, ambele fiind intrinsec legate de libertateaordonată.

Ajungem astfel la analiza unei alte teme,şi anume cea referitoare la libertateşiinegalitate. Acestea, aşa cum afirmaşi Burke, nu trebuie apreciate în sine, ci în funcŃie de unanumit context social-istoric, de modul de corelare cu alte principiişi valori, de efectele lorconcrete.

Astfel, din perspectica conservatorilor, libertatea este un scop, dar nu un scop în sine, ci învederea protejării proprietăŃii. De aceea, este inadecvat să inventăm drepturişi libertăŃiideale, nerealiste, nerezonabile, care nu pot fi garantate efectivşi nici realizate în practică.Aceeaşi interpretare realistă apare şi în cazul egalităŃii. De la natură, prin naştere, suntemdiferiŃi, suntem inegali. Aşadar, egalitatea este o iluzie, o himeră. Singura egalitate acceptată este cea în faŃa legii. Egalitateaşanselor sau oricare alt tip de egalitate nu sunt decâtameninŃări la adresa libertăŃii individualeşi de grup.

Datorită scopurilor diferite – în cazul libertăŃii, acela de a proteja proprietatea, iar încel al egalităŃii acela de a asigura redistribuireaşi nivelarea valorilor materialeşi spiritualeinegal răspândite –, cele două concepte, libertateaşi egalitatea se află într-un raport de




201

incompatibilitate17. Însă, libertatea este condiŃionată de existenŃa unor datoriişi răspunderi, înlipsa acestora ajungându-se la anarhie. De aceea, libertatea este generată de către ordine.Singura libertate este în legătură cu ordinea, cu acel triunghi al autorităŃii specificconservatorismului: individ, grupuri intermediare, stat. Apărând ordinea existentă – familia,

vecinătatea, comunitatea locală şi regională –, împotriva silniciilor statului, doctrinariiconservatori critică, în realitate, credinŃa în schimbările sociale bruşte şi perturbante. De aici,caracterul organicşi gradual al evoluŃiei sociale. Această ierarhizare, ordonare pe verticală astărilor constituie o altă caracteristică a conservatorismului. Distrugerea acesteia sau aierarhiei claselor ar contribui la distrugerea eliteişi a stabilităŃii socio-politice. De aceea,problema raportului dintre indivizi, societatea civilă şi puterea politică este rezolvată de cătreadepŃii doctrinei în favoarea acesteia din urmă18. Astfel, puterea este clădită pe autoritateşiforŃă, pe dominaŃie şi ascultare. Societatea este puternic stratificată, iar individul se supuneautorităŃii şi forŃei. Prin urmare, doctrinarul conservator este “supus” în calitatea sa de“executant”şi “autoritar” în calitate de “conducător”, legea fiind fundamentală şi supremă înstat. Însă, atribuŃiile statului trebuie să se limiteze la el, la creaŃiile sale, la ceea ce este public.Statul este garant al ordiniişi al stabilităŃii. Dacă se acordă, prin stat, anumite facilităŃi unorindivizi, aceştia nu se vor mai ajuta singuri, fiind scutiŃi în felul acesta de orice răspundere.Deci, guvernării trebuie să i se acorde un rol limitat,şi anume acela de a reduceşi evita să sporească răul firesc, de a împiedica conflictele sociale, de a preveni sau limita războiul.

Un alt loc devenit comun, strâns legat de autoritate, este celreferitor la rolul istorieişi al tradiŃiei, ambele importante pentru a ne

înŃelege pe noi înşine şi lumea în care trăim. TradiŃia este un elementprimordial în sfera doctrinei consevatoare, f ără de care o definire aacesteia ar fi într-adevăr incompletă. Potrivit viziunii conservatoareistoria are un sens stabilit de o entitate transcendentă. Însă, în epocamodernă, viaŃa socială a fost marcată de un profundşi continuu declindatorită RevoluŃiei din 1789, eveniment distructiv prin care s-a urmăritconstruirea unei lumi noi din temelii, f ără a păstra nimic din ceea ce aparŃinea trecutului. Or,acest lucru nu este posibil. Istoria este însăşi experienŃa umană iar tradiŃia este parte aidentităŃii noastre, schimbările nef ăcând altceva decât să le confirme rolulşi să le întărească.

Fiind deja “puse la probă”, ele au un caracter verificat. Tocmai de aceea, pentru conservatoriprezentul nu este un început al viitorului, aşa cum îl concepeau raŃionaliştii progresişti, ci“punctul ultim pe care trecutul l-a atins în evoluŃia sa neîntreruptă”19. ÎnŃelegând astfellucrurile şi “urmând metoda naturii în privinŃa conducerii statului, părŃile pe care le întrebuinŃăm nu sunt niciodată pe de-a-ntregul noi, iar părŃile pe care le păstrăm nu suntniciodată complet învechite”20. Fireşte, rădăcinile sunt importante, dar de aici nu trebuie să

17 Vezi şi Robert Nisbet,op.cit ., p.72.18

Anton Carpinschi,op.cit ., p.111.19 Robert Nisbet,op.cit ., p.49.20 Ed.Burke, Reflec Ń ii …., apudFundamentele ….., p.161.

TradiŃia este un elementprimordial în sferadoctrinei consevatoare,fă ră de care o definire aacesteia ar fi într-adevă rincompletă . Potrivitviziunii conservatoareistoria are un sensstabilit de o entitatetranscendentă .



Anton CARPINSCHI

202

deducem că ceea ce Ńine de trecut, de tradiŃie, este preluat în bloc, f ără discernământ,preluarea fiind rodul unei analizeşi selecŃii riguroase.

TradiŃia este, aşadar, legătura cu trecutul.Şi, în strânsă relaŃie cu trecutul seaflă prejudecăŃile. Acestea sunt rezultat al unei experienŃe îndelungate, al

unei înŃelepciuni intrinseci care este anterioară celei a intelectuluişi, datorită acestui fapt, au o reală aplicabilitate. Lucrurileşi practicile care se maturizează şi se fixează într-o anumită perioadă de timp sunt incomparabil mai bune, mai utile decât cele care suntplanificateşi efectuate în mod deliberat. De aicişi dispreŃul conservatorilor faŃăde gândireaabstractă, pur raŃională, deductivă21. Însă, nu trebuie să înŃelegem greşit. Conservatorii nu sunt împotriva raŃionalismului, în general, ci a unui anumit tip de raŃionalism, a raŃionalismuluiexagerat, a determinismului raŃionalist. Ei nu neagă faptul că suntem fiinŃe raŃionale, ci î şimanifestă neîncrederea în principiile ultime ale raŃionalismului, în puterile nelimitate aleintelectului omenesc. RaŃiunea nu este infailibilă. Omul este guvernatşi de pasiuni, desentimente sau de interese, nu numai de raŃiune. Prin urmare, legitimitatea statului nu poatedepinde doar de consensul tacit al cetăŃenilor, de continua reînnoire a contractului social, aşacum credea Rousseau. De aceea, este raŃional să apelăm la prejudecăŃile sănătoase şi utile,prejudecăŃile legitimate de tradiŃie şi istorie.

Socialismul

Ca şi liberalismulşi conservatorismul, nici socialismul nu este o doctrină unitară, o

unică definiŃie a acestuia fiind imposibilă. Etimologic vorbind, termenul provine dinlatinescul “sociare”, care înseamnă a se asocia, a se întovăr ăş i, a fiîmpreună . Însă, el a fost creat într-o manieră diferită şi independentă decătre reprezentanŃii a două şcoli: în FranŃa, Pierre Leroux, în 1832, în jurnalul Le Globe, a definit socialismul ca teorie ce subordonează individulsocietăŃii; în Anglia, Robert Owen, în 1827, în revistaCooperative Magazine, îl defineşte ca tendinŃăprin intermediul căreia, f ără ajutorulstatului, printr-o liberă răspândire a unor asociaŃii cooperatiste, se poateajunge la construirea unei noi lumi economiceşi morale22. Dintr-o altă

perspectivă, doctrina marxistă ne prezintă socialismul ca fază a societăŃii comuniste, fază cese caracterizează prin dictatura proletariatuluişi prin distribuŃia veniturilor în funcŃie demunca depusă şi nu în raport cu nevoile fiecăruia. Aşadar, conceput ca ideologie, socialismuleste un produs al societăŃii moderne, revoluŃia industrială şi revoluŃiile politice burgheze fiindcele care au creat condiŃiile economice, politiceşi culturale favorabile naşterii sale.

Dar, rădăcinile sunt mult mai adânci. Milenarismul– credinŃa în imperiul de o mie deani al lui Dumnezeu ce se va constitui după a doua venire a Mântuitorului,mitul cet ăŃ ii ideale (la Platon), constituie primul strat în care socialismulşi-a găsit resursele. În secolele al XVI-

21 Robert Nisbet,op.cit ., p.47.22 André Lalande,op.cit ., p.999.

prejudec ăŃ i

Socialismul este unprodus al societăŃiimoderne, revoluŃiaindustrială ş i revoluŃiilepolitice burgheze fiindcele care au creatcondiŃiile economice,politiceş i culturalefavorabile naş terii sale.




203

lea şi al XVII-lea se nascutopiile moderne. Thomas Morus (1478-1535), întemeietorulsocialismului utopic, este autorulUtopiei (1516), lucrare în care, după o critică la adresasocietăŃii engleze din timpul său, descrie organizarea din insula cu acelaşi nume, descoperită de Raphael Hythlodaeus. Insula este concepută ca o unitate economică de

sine stătătoare. Aici nu există proprietate privată şi, prin urmare, nici eternadiviziune în bogaŃi şi săraci. Organul suprem al puterii de stat este Senatul.De asemenea, există puŃine legi, locuitorii necunoscând codul penal; nuexistă o religie de stat, utopienii respectându-şi reciproc credinŃele. În Italia, TommasoCampanella (1568-1639), care a stat 27 de ani în temniŃele InchiziŃiei, este autorulCet ăŃ iiSoarelui(1602). În acest stat, guvernat de înŃelepŃi, proprietatea privată este desfiinŃată, toatebunurile fiind în comun. Scopul fundamental al tuturor este cunoaştereaşi, tocmai de aceea,se acordă un rol deosebitştiinŃelor. Alături de ÎnŃelepciune, Putereaşi Iubirea joacă un rolesenŃial. Aşadar, utopiile, înŃelese ca loc în care domneşte binele (eutopia), dar care nu există nicăieri (outopia), reprezintă o critică la adresa societăŃilor existenteşi un mijloc în vedereaconstruirii raŃionale a unei noi ordini socialeşi politice, a unei lumi perfecte în care fericireaşibunăstarea indivizilor să constituie o realitate.

În secolul XIX, prin Saint-Simon, Charles Fourierşi Robert Owen î şi face apariŃiasocialismul premarxist . În FranŃa, Claude-Henri de Saint-Simone (1760-1825), în lucrărilesale Du Système industriel, Catéchisme des industriels, Nouveau christianisme, prin criticileadresate laissez-faire-ului capitalistşi individualismului, î şi exprimă încrederea într-osocietate condusă de experŃi; de asemenea î şi exprimă optimismul în binefacerile planificării –

ca fiind singura care ar putea conduce către un sistem economic mai eficient. Accentuândrolulşi necesitatea interrelaŃiilor sociale, Saint-Simone nu ne descrie o societate f ără clase, ciuna formată din grupuri funcŃionale al căror scop este înlăturarea, pe cale paşnică, a grupurilornefuncŃionale. În ultima sa scriere, Nouveau christianisme, ne vorbeşte despre o nouă religie în fruntea căreia se situează cei mai de seamă gânditori ai societăŃii. ł elul acestora trebuie să fie crearea unui paradis terestru care să permită satisfacerea tuturor trebuinŃelor umane.

Un alt reprezentant al socialismului timpuriu este Charles Fourier (1772-1837) care, în a saThéorie de l’unité universelle(1822), reorganizează societatea plecând de la miciateliere, numite falanstere, ce cuprindeau 1600 persoaneşi în care diviziunea muncii era

abolită, fiecare persoană desf ăşurând acele activităŃi prin intermediul cărora avea posibilitateasă-şi pună în valoare aptitudinileşi talentul. În aceste comunităŃi utopice se lucrează liber,spontan, variat,Ńinându-se seama de plăcerile membrilor, astfel încât legile, poliŃia şi celelalteelemente ale unui eventual aparat represiv nu-şi mai găsesc rostul. Astfel va fi atinsă cea mai înaltă formă de societate,şi anume Armonismul, în care toate relele vor fi eliminate iarpasiunile vor fi satisf ăcute.

În Anglia, Robert Owen (1771-1859), autorul unei noi viziuni asupra societăŃii, eraadeptul ideii că mediul modelează caracterul. De aceea, criticând sistemul capitalist precumşicele trei rele fundamentale din calea progresului: proprietatea privată – în calitatea sa de izvoral inegalităŃilor, religia – ca sursă a iraŃionalităŃii în societate,şi căsătoria, propunea

Utopiilemoderne



Anton CARPINSCHI

204

transformarea socialistă a societăŃii prin intermediul unor mici unităŃi cooperatiste (alcătuitedin 300-2000 persoane ce aveau în folosinŃă600-1800 acri de pământ) în care valoareaşinecesitatea cooperării constituiau principii esenŃiale. Ideile sale au fost puse în practică, mai întâi în ScoŃia, în New Lanark, unde a înfiinŃat o fabrică model,şi apoi în America, unde a

creat New Harmony, care, însă, a funcŃionat doar 4 ani.Alte două orientări, babuvismul şi blanquismul, constituie ceea ce numimsocialismul în stat şi se caracterizează prin rolul pe care partizanii mişcărilor îl acordă proprietăŃii în comun, instaurării dictaturii proletariatuluişi cuceririiputerii etatice pe cale revoluŃionară. François Noël Babeuf (1760-1797), celcare a pus bazele “ConspiraŃiei egalilor”, urmărea transformarea “egalităŃii

de drept” în “egalitate de fapt” (costume la fel, locuinŃe la fel, alimentaŃie comună), prininterzicerea practicării comerŃului şi a orice nu putea fi pus la dispoziŃia tuturor. Louis-Auguste Blanqui (1805-1881), datorită nereuşitelor de tip fourierist,şi-a denumit noua ordinesocială “comunism”, ordine în care masele sunt conduse de un partid unic, un rol fundamental în transformarea societăŃii avându-l educaŃia. Aceste două mişcări au constituit o sursă deinspiraŃie pentru socialismul marxistşi comunismul secolului al XX-lea.

Pe de altă parte, socialismul de stat , orientare reformistă şi gradualistă, având careprezentant pe Louis Blanc (1811 – 1882), poate fi considerat precursor al social-democraŃieişi al statului bunăstării generale. În L’organisation du travail(1839), Louis Blanc vorbeştedespre organizarea unor ateliere sociale cu sprijin guvernamental în care să se asiguremijloacele de muncă necesareşi salarii egale pentru toŃi. Deviza era “de la fiecare după

capacităŃi, fiecăruia după nevoi”. Spre deosebire de reprezentanŃii socialismului în stat, LouisBlanc era adeptul unor transformări paşnice şi a unui stat protector în care să primezelegislativul în raport cu executivul.

O ultimă direcŃie premarxistă o constituiesocialismul contra-statului, al cărei adept afost Pierre-Joseph Proudhon23 (1809-1865). Ideile sale au la bază concepŃia potrivit căreiaeconomicul primează asupra politicului, politica fiind, pentru Proudhon, economia politică.Exprimându-şi dispreŃul faŃă de birocraŃie, centralismşi aparatul etatic, elşi-a declaratopŃiunea pentru eliminarea proprietăŃii private – considerată a fi un furt –, a statuluişi aputerii politiceşi în favoarea unei societăŃi în care cooperarea să se realizeze pe cale mutuală.

În cadrul societăŃii mutuale, fiecăruia i se oferă oportunitateaşi şansa de a-şi dezvoltapersonalitateaşi independenŃa, fundamente în absenŃa cărora nu se poate clădi o societateprosperă şi unitară. De asemenea, grupurile trebuie să fie aproximativ egale ca putereşimărime, pentru a se evita concentrarea puterii în mâinile unuia sau a unora dintre ele.Grupurileşi persoanele trebuie să se supună justiŃiei comunitare. În felul acesta se poaterealiza atât securitatea individuală cât şi securitatea socială. O altă caracteristică a acestui tipde societate o constituie faptul că în cadrul ei schimbările se realizează în mod gradualşi nupe cale revoluŃionară. Teoria proudhonistă a contribuit la naşterea anarhismului24 care s-a

23 vezişi David Miller (coord.),op.cit ., p.591.24 Ibidem, pp.30 – 36.

proprietatea comună ,instaurarea dictaturiiproletariatuluiş icucerirea puterii etaticepe cale revoluŃionară




205

dezvoltat la sfârşitul secolului al XIX-leaşi la începutul secolului al XX-lea. EsenŃa acesteiideologii o constituie ideea renunŃării la orice formă de autoritate – Stat,Biserică, Armată – care ar depăşi cadrele problemelorşi deciziilorindividuale.

Karl Marx (1818-1883) este cel mai de seamă teoretician alsocialismului ştiin Ń ific. Doctrina socialistă de tip marxist apare cel mai bineexprimată în Manifestul Partidului Comunist (1848), lucrare editată împreună cu Friedrich Engels (1820-1895), un alt reprezentant important almarxismului. Manifestulconstituie, după cum afirmă Isaiah Berlin, “aproapeo operă de geniu”. În viziunea celor doi autori, socialismul – ca primpas necesar în drumul spre comunism –, este rezultatul unui procesobiectiv, al unei evoluŃii social-istorice necesare ce are la bază lupta declasă dintre proletariatşi burghezie. ContradicŃia dintre caracterulparticular al proprietăŃii şi cel social al producŃiei, specifică capitalismului, determină apariŃia luptei de clasă. Aceasta, căpătândforŃa unei legi istorice, se constituie într-un prim pilon centralalmarxismului. Cel de-aldoilea pilonal sistemului este legea acumulăriide capital25. Prin acumularea capitaluluişi prin lupta de clasă se creează atât condiŃiileprăbuşirii sistemului capitalist din interiorul său, cât şi cele ale înlocuirii sale. Astfel, socialismul apare ca operă a istoriei, ca rezultatal unei necesităŃi economiceşi al unei dezvoltări inevitabile. PotrivitconcepŃiei lui Marx economicul primează, politicul fiind o parte asuprastructurii societăŃii şi un rezultat al schimbărilor economiceşisociale. De asemenea, un rol deosebit de important revine claseimuncitoare eliberatoare, aflată sub conducerea partidului unic, singuraforŃăpolitică capabilă să realizeze tranziŃia spre un stadiu superior dedezvoltare al societăŃii. În vederea organizării sale, a dobândirii conştiinŃei de clasă,proletariatul trebuie să-şi urmărească propriile interese. Rezultatul tuturor acestor transformări îl va constitui o schimbare fundamentală în ceea ce priveşte raporturile dintre cele două clase

aflate în conflict – burgheziaşi proletariatul –, până când proletariatul va înceta să se maicomporte ca o clasă revoluŃionară, iar clasele sociale vor dispare. Scenariul propus de Marx arfi următorul:

balansul între supraproducŃie şi subproducŃie dă naştere crizelor economice care conduc lapauperizarea proletariatului; aceasta din urmă, la rândul său, determină formarea conştiinŃeirevoluŃionare de clasă a muncitorilor, care vor lupta pentru dobândirea puterii de statşi

25 Vezi şi Bernard Crick,op.cit ., pp.82-83.

Socialismul – ca primpas necesar în drumulspre comunism –, este

rezultatul unuiproces obiectiv , alunei evoluŃii social-istorice necesare ceare la bază lupta declas ă dintre proletariatş i burghezie.



Anton CARPINSCHI

206

pentru instaurarea dictaturii proletariatului; apoi, treptat, clasele sociale dispar, la felşistatul, atingându-se în final stadiul comunist26.

Aşadar, “preluând într-un climat spiritual scientist-pozitivist ideeavalorii-muncă din economia politică clasică engleză, metoda dialectică dinfilosofia germană şi modelulcet ăŃ ii idealedin socialismul utopic francez, KarlMarxşi Friedrich Engels au construit o doctrină politică socialist revoluŃionară ce s-a pretins a fi expresia saltului de la socialismul utopic la socialismulştiinŃific”27. În realitate, socialismul marxist la fel caşi construcŃiile teoreticecare i-au fost surse, dar de care Marx a încercat să se desprindă, nu a fost, la

rîndul său, decât o utopie dar, din păcate, o “utopie la putere”.Câtre sfârşitul secolului al XIX-leaşi începutul secolului al XX-lea,socialismul marxist a cunoscut transformări importante. Pe de o parte, el asuferit o revizuire internă la iniŃiativa lui Eduard Bernstein (1850-1932). Aapărut, astfel,socialismul reformist , sursă ideologică a social-democraŃieicontemporane, curent ce susŃine evoluŃia graduală, paşnică a capitalismuluispre socialism. Pe de altă parte, marxismul a fost preluat în RusiaŃaristă, Ńară

subdezvoltată din punct de vedere economic-capitalist, deşcoala “marxismului ortodox”, înfrunte cu Gheorghi Valentinovici Plehanov (1856-1918). Prelucratşi radicalizat de VladimirIlici Lenin (1870-1924) – discipolşi, ulterior, oponent al lui Plehanov –, marxismul vaconstitui baza ideologică a comunismului sovietic.

În pofida diversităŃii variantelor ideologice, am putea sintetiza următoarele temegenerale ale doctrinei socialiste:

critica sistemului capitalist;

anti-individualismulşi valenŃele colectivismului;

egalitateaşi proprietatea comună;

justiŃia socială şi redistribuŃia valorilor.

Gândirea socialistă, de la socialismul utopic la cel marxist, este funciarmente anti-capitalistă, deoarece este pasionată de ideea egalităŃii şi justiŃiei sociale. Or, capitalismulşi, înspecial, acumularea primitivă a capitalului presupun dezlănŃuirea egoismelor, abilităŃilor şiforŃelor indivizilor într-o acerbă goană în vederea dobândirii profitului. Tocmai de aceea,adepŃii socialismului denunŃăabuzurile industrialismului capitalist datorate liberei concurenŃe,abuzuri ce dezumanizează şi coboară omul la nivelul lucrurilor. Astfel, omul devine o simplă rotiŃăîn agrenajul economic. Chiar dacă în capitalismul timpuriu productivitatea economică începe să crească se constată, în acelaşi timp, o continuă pauperizare a proletariatului,deoarece surplusul nu este utilizat în vederea creării unei vieŃi mai bune pentru toŃi. De aceea,

26 Vezi şi T.Ball & R.Dagger,op.cit ., pp.143-146.27 Anton Carpinschi,op.cit ., p.119.

socialismul reformist sursă ideologică asocial-democraŃiei

contemporane, curentce susŃine evoluŃiagraduală , paşnică acapitalismului spresocialism

Gândirea socialistă ,

de la socialismulutopic la cel marxist,este funciarmenteanti-capitalistă ,deoarece estepasionată de ideeaegalităŃiiş i justiŃieisociale.




207

pentru socialiştii premarxişti, ca şi pentru Marx, proprietatea este considerată un furt; eacontribuie la însuşirea de către burghezie – clasa deŃinătoare a mijloacelor de producŃie –, aplusvalorii obŃinute prin exploatarea forŃei de muncă a proletariatului. Acest proces conducela polarizarea societăŃii, acumularea bogăŃiilor de către polul social al minorităŃii burghezeşi

căderea în sărăcie a majorităŃii proletare. În concepŃia lui Marx,alienarea se află în centrulcriticii capitalismului. În capitalism, muncitorii suferă un proces de înstrăinare, deoarece suntsiliŃi să-şi vândă forŃa de muncă şi nu deŃin rezultatele muncii lor; în felul acesta, ei suntalienaŃi de produsul propriei lor munci. În acelaşi timp, sistemul capitalist al producŃiei demasă ucide spiritul creator, muncitorii ne mai găsind satisfacŃii în munca lor. De aici rezultă,alienarea de activitatea de producŃie în sine. Capitalismul apare, astfel, în concepŃiasocialiştilor ca un sistem economic opresiv în raport cu clasa muncitoareşi cu toŃi cei care nuau altă proprietate particulară decât propria forŃăde muncă.

Contracararea efectelor negative ale marii proprietăŃi privateşi ale înstrăinării muncii se realizează, în gândirea şi practicasocialistă, prin cultivarea valorilor colectivismului. Colectivismul esteun stil de viaŃă şi un mod de acŃiune legate de munca în colectiv, împărŃirea echitabilă a bunurilor, împărtăşirea în comun a valorilor.Este o şcoală a generozităŃii prin depăşirea egoismelorşi antrenareaidealului de echitate socială. Socialismul este, esenŃialmente, anti-individualist, deoarece asociază individualismul cu dimensiuneaegoistă, materialistă şi arivistă a individului burghez. Mai mult, prin

urmărirea unor scopuri esenŃialmente individuale, indivizii se îndepărtează şi izolează unii dealŃii slăbindu-se, totodată, legăturileşi raporturile sociale ce s-ar putea stabili între aceştia. Deaceea, în socialism locul individului abstract, izolat, este luat de relaŃiile sociale, iarconcurenŃa este înlocuită cu cooperarea, individul supunându-se colectivităŃii, întreguluisocial; gândurile, ideile, acŃiunile individului nu mai sunt de fapt ale sale, fiecare act al săuraportându-se la societate ca întreg. Numai prin efortşi acŃiune comună membrii societăŃii î şipot atinge scopurile. Fireşte, acŃiunile individuale î şi au însemnătatea lor, însă numai prinintermediul relaŃiilor sociale, egalitateaşi dreptatea pot fi puse în practică. Aşadar, se poateafirma odată cu Marx că esenŃa omului o constituie relaŃiile sociale. Din păcate, uneori,

colectivismul manipulat propagandistic, nesusŃinut printr-un efort real individualşi colectiv,poate genera deresponsabilizarea individului, scăderea randamentuluişi a productivităŃii şi,implicit, a standardului de viaŃă; ceea ce s-aşi întâmplat, de fapt, în majoritateaŃărilor ex-socialiste.

Remediul economic al socialiştilor la polarizarea socială produsă în capitalism îl constituieegalitatea substan Ń ială realizabilă, în principal, prin înlocuirea proprietăŃii private cuproprietatea comună asupra mijloacelor de producŃie, înlocuirea economiei de piaŃă cueconomia planificată, centralizată, controlată, singura considerată eficientă de gânditoriisocialişti.

AlienareÎn capitalism,muncitorii suferă unproces de înstră inare,deoarece sunt siliŃisă -ş i vândă forŃa demuncă ş i nu deŃinrezultatele muncii lor; în felul acesta, ei suntalienaŃi de produsulpropriei lor munci.



Anton CARPINSCHI

208

Egalitatea constitue o valoare fundamentală, specifică socialismului. Ea presu-pune clădirea unei societăŃi f ără clase în care indivizii au acelaşi statut social,

standard de viaŃă, acces egal la puterea politică. Într-o astfel de societate, identitatea poate fidobîndită doar prin intermediul sociabilităŃii, fraternităŃii şi cooperării. Aceste valori care,

alături de egalitate, compun nucleul sferei valorilor socialiste sunt privite în ansamblu înmediile lor socialeşi sunt interdependente. Pentru socialişti, importantă este, de asemenea,maniera în care ne raportăm la alte valori, precumşi modalitatea de afirmare a acestora.

Instrumentul legitim al redistribuŃiei valorilorşi, totodată, garant al justiŃieisociale este statul socialist. El î şi poate asuma aceste funcŃii deoarece seconsideră a fi un stat al întregului popor. Spre deosebire de justiŃiameritocratică preconizată de liberali, justiŃia în viziunea socialiştilor este unaredistributivă ce compensează prin politici publice adecvate lipsurileşinevoile diferitelor categorii sociale dezavantajate. JustiŃia socială rămâne unideal al socialismului, iar redistribuŃia valorilor urmăreşte satisfacereanevoilor unor cercuri cât mai largi ale populaŃiei. Având ca scop punerea înpractică a unor generoase deziderate socialeşi venind cu un sistem de valori

cu care nimeni nu ar fi putut să nu fie de acord, socialismul a reuşit, pentru început, să cucerească tot mai mulŃi adepŃi dovedindu-şi, astfel, forŃa. Atractivitatea teoriei nu a fostdublată, însă, de reuşita unei construcŃii practice eficiente, socialismul în variantele salepremarxisteşi marxistă rămânând în faza unor proiecte eşuate.

BIBLIOGRAFIE

Terence Ball & Richard Dagger, 2000, Ideologii politice şi idealul democratic, Editura Polirom, Iaşi.Norberto Bobbio,1998, Liberalism şi democra Ń ie, Editura Nemira, Bucureşti.Anton Carpinschi, 1992, Doctrine politice contemporane, Editura Moldova, Iaşi.Anton Carpinschi, 1995, Deschidere şi sens în gândirea politică , Editura Institutului European, Iaşi.Benjamin Constant, 1996, Despre libertate la antici şi moderni, Ed. Institutului European, Iaşi.Bernard Crick, 1998,Socialismul, Editura Du Style, Bucureşti.John Gray, 1998, Liberalismul, Editura Du Style, Bucureşti.John Gray, 1998, Dincolo de liberalism şi conservatorism, Editura All, Bucureşti.Fr. A. Hayek, 1993, Drumul către servitute, Editura Humanitas, Bucureşti.Adrian-Paul Iliescu, 1994,Conservatorismul anglo-saxon, Editura All, Bucureşti.Adrian-Paul Iliescu, 1998, Liberalismul între succese şi iluzii, Editura All, Bucureşti.André Lalande, 1992,Vocabulaire technique et critique de la philosophie, Quadrige, Presses

Universitaires de France, Paris.Pierre Manent, 1992, Istoria intelectuală a liberalismului, Editura Humanitas, Bucureşti.Karl Marx & Friedrich Engels, 1998, Manifestul Partidului Comunist , Ed. Nemira, Bucureşti.David Miller (coord.), 2000,Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Ed. Humanitas, Bucureşti.

Alina Mungiu-Pippidi (coord), 1998, Doctrine politice. Concepte universale şi realit ăŃ i române şti,Editura Polirom, Iaşi.

Egalitatea

Spre deosebire de justiŃia meritocratică preconizată de liberali, justiŃia în viziuneasocialiş tilor este unaredistributivă cecompensează prinpolitici publice adecvatelipsurileş i nevoilediferitelor categoriisociale dezavantajate.




209

Robert Nisbet, 1998,Conservatorismul, Editura Du Style, Bucureşti.Michael Oakeshott, 1995, Ra Ń ionalismul în politică , Editura All, Bucureşti.Francisco Vergara, 1998,Temeiurile filosofice ale liberalismului, Editura Nemira, Bucureşti.Liviu Petru ZăpârŃan, 1994, Doctrine politice, Editura FundaŃiei Chemarea, Iaşi.***, 1994, Limitele puterii(volum editat de Adrian-Paul Iliescu & Mihai-Radu Solcan), Editura All,

Bucureşti.***, 1996, Doctrinele partidelor politice, Editura Garamond, Bucureşti.***, 1999,Fundamentele gândirii politice moderne, Adrian-Paul Iliescu & Emanuel-Mihail Socaciu

(coord.), Editura Polirom, Iaşi.***, 2000, Liberalismul, Antologie, comentariişi note de Cristian Preda, Institutul de studii liberale,

Editura Nemira, Bucureşti.***, 2000, Istoria ideilor politice(sub direcŃia Évelyne Pisier), Editura Amarcord, Timişoara



Anton CARPINSCHI

210

III. STATUL ŞI INSTITUł IILE POLITICE *

1. Statul – realitate ş i concept

ReflecŃia sistematică asupra statului devine, pentru discursul filosoficşi pentru celştiinŃific, o temă de referinŃă pentru înŃelegerea naturii politice a umanului. Cercetărilecircumscrise teoriei generale a statului caută să răspundă, în primul rând, la întrebări cedecurg din condiŃia tensionată a individului dornic deopotrivă de libertateşi de protecŃie:

“Avem cu adevărat nevoie de stat ? Nu este oare acesta superfluu ? Nu ne-am putea lipsi deel ? Care sunt sarcinile pe care statul trebuie să le îndeplinească neapărat ? În ce măsură estecu adevărat statul sursa dreptului ? Ne putem imagina o ordine juridică f ără stat ?”1.

Răspunsul la întrebări atât de complexeşi de diferite prin conŃinutul lor gnoseologicpresupune demersuri psiho-sociologice, juridice, politologiceşi filosofice. Încercând o sinteză a abordărilor multidisciplinare cu privire la problematica statului, vom căuta să reperămcomponentele majore ale structuriişi organizării statului, ca edificiu instituŃional complex, acărui esenŃă şi finalitate se centrează pe instituireaşi menŃinerea ordiniişi coeziunii sociale.

Termenul de “stat” acoperă forme politice antice, medievaleşi moderne, f ără ca să fie precizată, de fiecare dată semnificaŃia sa exactă. În epocile anterioaremodernităŃii pentru a se desemna statul se foloseau concepte precum: polis, res publica, civitas, regnum. Cuvântul “stat” – se precizează în Enciclopedia Blackwell a gândirii politice– poate fi folosit spre a desemna o entitate istorică

sau o idee filosofică, o formă perenă de comunitate umană sau un fenomen specific modern.Aceste accepŃiuni diferite nu sunt neapărat contradictorii, dar trebuie deosebite cu grijă una dealta2.

NoŃiunea statului s-a definitivat în paralel cu schimbările petrecute în planul realităŃiipolitice din antichitateşi până în timpurile moderne, de la polis-ul grecesc până la statulnaŃional centralizat. Aşadar, pentru grecii antici viaŃa politică se concentra în perimetrul polis-ului, cetatea-stat, o comunitate de mici dimensiuni, pe care Platonşi Aristotel o considerauexpresia cea mai înaltă a binelui comun, înŃeles ca valoare morală supremă.

Identificarea statului cu un sistem de ordine juridică o datorăm filosofilor romani,pentru care statulşi dreptul reprezintă noŃiuni corelative. De exemplu, Cicero în Republicaplasează consensus juris, stabilirea legilor, ca marcă distinctivă a statului.

*Capitol realizat de lect. drd. Alina HURUBEAN. 1 Thomas Fleiner-Gerster,Théorie générale de l’Etat , P.U.F., Paris, 1986, p. 30.

2 David Miller (coord.),Encilopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 696.

entitate istorică sauo idee filosofică , o form ă peren ă de comunitate uman ă sau un fenomen specific modern




211

Sfântul Augustin va utiliza, la începutul epocii creştine, mai mulŃi termeni pentru adesemna realitatea etatică: res publica, civitas, regnum. În Evul mediu, respectivii termeni voravea conotaŃii oarecum diferite:

“civitas se referea în mod general la cetatea-stat, pe cale de dezvoltare în diverse părŃi ale

Europei, dar mai ales în Italia. Regnumera utilizat pentru a descrie monarhiile teritoriale în cursde formare începând cu Evul mediu târziu. Respublicaera un termen rezervat pentru a desemnacomunităŃi mai largi, respublica christiana care reuneşte pe toŃi credincioşii în acelaşi căminvizând (…), în acest sens, biserica sau imperiul”3.

Astfel de termeni erau utilizaŃi pentru a desemna deopotrivă o realitate teritorială, unpopor sau un guvernământ oarecare.

Originea cuvântului “stat” vine de la substantivul neutru latinescstatus, care înseamnă condiŃie sau mod de existenŃă. Prima utilizare a sa într-un sens politic se află înlatina medievală, status echivalând cu prosperitatea, bunăstarea sau buna orînduire a uneicomunităŃi particulare – biserica, imperiul sau regatul. Termenul de “stat” nu figura învocabularul politic al antichităŃii şi Evului mediu. Motivul pentru care au fost utilizaŃi alŃitermeni în locul celui de stat îl constituie, în principal, faptul că situaŃia politică la care serefereau scriitorii anticişi medievali era diferită de la o perioadă istorică la alta a dezvoltăriigândirii politice. ConstrucŃiile politice de tipul regatului, careşi-au f ăcut apariŃia în Evulmediu târziuşi care contrastau atât cu cetatea-stat câtşi cu imperiul, se apropiau cel mai multde conceptul modern de stat aşa cum îl va consacra Machiavelli.

Sensul modern al conceptului, ce trimite la o realitate

politico-juridică, este clar conturat de Machiavelli înPrincipele (1516), cu toate că în vremea lui era deja utilizat. Pentru secretarulflorentin,statul este o ordine politică şi juridică , o st ă pânire sauguvernământ asupra teritoriilor şi oamenilor , indiferent dacă această stăpânire o exercită o persoană (un principe) sau o adunare (ca în cazulrepublicilor), în mod paşnic sau tiranic. Termenul de stat, în înŃelesmodern, se va răspândi destul de repede în spaŃiul italianşi ceva mailent în restul Europei.

Cu toate că există un număr însemnat de istoricişi politologi care concep statul cafenomen specific modern, o creaŃie proprie a civilizaŃiei occidentale, termenul de stat areşi o întrebuinŃare euristică necesară analizei realităŃilor politice pre-moderne. Aşadar, sensulmodern al termenului se extinde asupra unor configuraŃii politice diverse, desemnând o formă perenă de comunitate umană.

3 A. Passerin D’Entrèves, Le notion de l’Etat , Editions Sirey, Paris, 1969, p. 38.

statul este o ordine politic ă ş i juridic ă , o st ă pânire sau guvern ă mânt asupra teritoriilor ş i oamenilor ,indiferent dacă această stăpânire o exercită opersoană (un principe)sau o adunare (ca încazul republicilor), înmod paşnic sau tiranic



Anton CARPINSCHI

212

Literatura juridică şi politologică operează cu două maniere de definire a statului: primaşi ceamai generală definire identifică statul cu o comunitate na Ń ională a cărei identitateşi coeziunese întemeiază pe un factor de unitate (trecut istoric, cultură, limbă, factor etnic). Este sensul

modern al conceptului de stat care trimite la forma cea mai elevată de

organizare socială – statul naŃional – a cărui afirmare plenară s-a produs însecolul al XIX-leaşi care, până în prezent, a cunoscut o multitudine deipostaze.Cea de a doua accepŃiune, mai restrânsă, consideră statul un aparat specializat de conducere a unei societ ăŃ i determinate, un sistem instituŃionalierarhizatşi complex menit să asigure funcŃionarea coerentă a palierelorsociale. În această ipostază statul este o persoană morală, titularul abstractşipermanent al puterii politice, o entitate juridică distinctă de persoana fizică aguvernanŃilor4. Cele două perspective de definire a statului trebuie privite încomplementaritatea lor pentru a putea înŃelege adecvat esenŃa statului caresemnifică mai mult decât o structură tehnică de conducere, o entitatepolitico-juridică, fiind în acelaşi timp o realitate umană, geografică, culturală şi simbolică.

În ştiinŃele politice, “statul desemnează în primul rând multitudinea formelor de organizarepolitică a societăŃii globale în epoca modernă şi în contemporaneitate, adică acelemecanisme de sinteză şi de materializare a voinŃei guvernanŃilor, autoproclamată dreptexpresie a voinŃei divine sau, după caz, a acelei populare” [4:309]. EsenŃa statalităŃii constă în faptul că instituie ordinea în societăŃile omeneşti şi apără ordinea instituită, în care scop,statul mobilizează principalele sale instanŃe: forŃa şi dreptul. Rezultat al diferenŃierii dintreminoritatea guvernantă şi majoritatea guvernată, statul este aparatul specializat prin careputerea politică î şi instituie autoritatea ca urmare a mobilizării mecanismelor coercitivesusŃinute de asentimentulşi încrederea guvernanŃilor în justeŃea guvernării, ceea ce îiconferă acesteia legitimitate.

2. Elementele statului

Odată cu apariŃia statului naŃional de tip liberal în secolul al XIX-lea, teoria generală a statului consideră ca fiind esenŃială pentru existenŃa construcŃiei etatice reunirea a treielemente definitorii: poporul (naŃiunea), teritoriul, organizarea politico-juridică. Potrivit luiT.F. Gerster, acestea sunt elemetele statului modern pe care l-am putea defini ca “o entitateconstituită de către un poporşi un teritoiuşi în cadrul căreia puterea politică se exercită în

4 Anton Carpinschi & Cristian Bocancea,Ş tiin Ń a politicului. Tratat , vol. I, Editura UniversităŃii “Al.I. Cuza”,Iaşi, 1998, p. 315.

comunitate na Ń ional ă acă rei identitateş icoeziune se întemeiază pe un factor de unitate(trecut istoric, cultură ,limbă , factor etnic)

STATUL

aparat specializat de conducere a unei societ ăŃ i determinate , un

sistem instituŃionalierarhizatş i complexmenit să asigurefuncŃionarea coerentă apalierelor sociale




213

manieră raŃională şi ierarhizată, sub forma suveranităŃii în interiorşi a independenŃei înexterior” [1:151].

Statul modern este o formă specifică de organizare a unei comunităŃi umanesuperioare –na Ń iunea – rezultat al unui îndelungat proces istoric, având la bază unitatea de

origine etnică, de limbă, de cultură, de tradiŃii şi idealuri, dar mai ales trecutul comunşi voinŃade a trăi solidar pe un anumit teritoriu [4:324]. Dacă poporul este o comunitate etnico-lingvistică, naŃiunea este o comunitate întemeiată pe cultură, pe tradiŃia istorică a convieŃuiriişi pe voinŃa unităŃii politice. Din punct de vedere istoric, procesul constituirii naŃiunilor seplasează la începutul epocii moderne, în perioada ascensiunii capitalismului, cunoscândapogeul în secolul al XIX-lea, continuând încă şi astăzi pentru unele etnii.

Statele moderne s-au format pe baze naŃionale fiind produsulevoluŃiei şi maturizării conştiinŃei unităŃii de destin a unui popor.Pentru ca o populaŃie să devină o comunitate etatică trebuie să existe

un sentiment al solidarităŃii comunitare, factorul cel mai puternic alcoeziunii statuluişi al permanenŃei lui. Statul-naŃiune5, rezultat alsuprapunerii graniŃelor politice peste cele naŃionale, nu este unicaformă de organizare politică în lumea contemporană. Există statemultinaŃionale, ca în cazul fostei Uniuni Sovietice sau a fosteiIugoslavii. În acelaşi timp, datorită unor împrejurări istorice şi aproceselor de emigrareşi imigrare, o naŃiune poate trăi divizată în maimulte state (naŃiunea arabă, de exemplu).

În prezent, evoluŃia statului-naŃiune se află la confluenŃa a două tendinŃe opuse:

pe de o parte, accentuarea procesului de constituire a unor comunităŃi transnaŃionale în contextul dezvoltării ComunităŃii Europene, pe de altă parte, manifestarea tendinŃei de separatismşi “regionalizare” ca urmare a

invocării dreptului la autodeterminare de către minorităŃile naŃionale.Un alt element definitoriu al statului esteteritoriul. Procesul de teritorializare a

exerciŃiului puterii politice a reprezentat un aspect fundamental în construcŃia statului modern,evidenŃiind faptul că suveranitatea se realizează numai prin dominaŃia efectivă a unui teritoriu[4:325].

Delimitând spaŃiul de autoritate al unui stat, teritoriul îndeplineşte, sub aspect juridic,mai multe funcŃii: permite situarea statului în spaŃiu şi delimitarea lui de alte state; faceposibilă integrarea populaŃiei într-o unitate coerentă; este simbolulşi factorul de păstrare aideii naŃionale; prin determinarea unui cadru teritorial naŃiunea capătă realitateşi identitate;delimitează întindereaşi prerogativele puterii publice, suveranitateaşi independenŃa acesteia;esteşi un mijloc de acŃiune a statului putând fi valorizat în realizarea obiectivelor puterii6.

5 Formula Stat-NaŃiune nu este sinonimă cu cea a NaŃiunii-Stat, formulă ce a servit ca deziderat concepŃiilorpolitice extremiste de tipul rasismului. Ideea NaŃiunii-Stat sau a statului rasial preconiza crearea unui stat formatnumai din membrii unei naŃiuni (rezultat din purificarea etnică, rasială) şi, pe cât posibil, din toŃi membriiacesteia.6 Ion Deleanu, Drept constitu Ń ional şi institu Ń ii politice, Tratat, vol. I, Editura Europa Nova, Bucureşti, 1996, pp.26-27.

poporul (na Ńiunea)

organizareapolitico-juridic ă

teritoriul

Elementele statului



Anton CARPINSCHI

214

Marca proprie a statalităŃii şi condiŃia prealabilă a existenŃei sale se află reunite înnoŃiunea desuveranitate. Doar comunităŃile umane ale căror teritorii sunt bine delimitateşicare sunt suverne atât în plan intern câtşi extern sunt state în adevăratul sens al cuvântului.Statul instituieşi apără ordinea juridică pe teritoriul său, fiind singura entitate care deŃine

competenŃa de a edicta legi în virtutea suveranităŃii sale. Această proprietate definitorie acomunităŃii etatice este identificată cu puterea sau autoritatea care dispune de atributele ultimede arbitru.

Puterea suverană este o putere de drept (având ca instrument principal al autorităŃii salesistemul dreptului), putere ini Ń ială (puterea statului este sursa ordinii juridice)şi supremă (suveranul nu poate fi supusul unui alt agent politic)7.

În baza suveranităŃii puterea de stat se detaşează, pe plan intern, de orice alte formede putere (puterea partidelor, puterea sindicatelor) iar pe plan extern de orice alte puteri statale

sau suprastatale. În acest sens se vorbeşte despresuveranitatea în stat , avându-se în vedereautonomia puterii de stat în raport cu alte forme de putereşi suveranitatea de stat –independenŃa unui stat în iniŃierea acŃiunilor sale în raport cu o forŃăexternă.

Teoria suveranităŃii se dezvoltă în Evul mediuşi este legată de problemele teologico-politice ale vremii, în special de conflictele generate de delimitarea autorităŃii laice de aceea abisericii. Apărută odată cu naşterea creştinismului, rivalitatea dintre Bisercă şi Stat seaccentuează pe măsură ce puterea spirituală va căuta să exercite o influenŃădecisivă asupraputerii temporale.

În Evul mediu, statul era o comunitate de credincioşi care cuprindea mai multe

naŃiuni diferite, dar care constituia un corp mistic unic, sub autoritatea împăratuluişi a papei.În cadrul acestui corp mistic, raporturile temporale sau seculare nu se distingeau clar deraporturile spirituale sau religioase; primele erau subordonate celor din urmă. În sistemulpolitic feudal, guvernat de cele două autorităŃi supreme – papalitateaşi imperiul –, se ivesccomunităŃi mai vasteşi mai solide, se formează marile state în forma monarhiilor cu teritoriideterminateşi suverane. Regii vor căuta să-şi delimiteze puterea atât în raport cu biserica câtşi în raport cu principiişi seniorii locali. Monarhul de drept divin, aflat în dependenŃădirectă faŃăde divinitate, î şi afirmă progresiv autonomia în raport cu celelalte centre de putere. Vareuşi acest lucru regele FranŃei, a cărui autoritate a fost teoritizată şi justificată de către Jean

Bodin, în secolul al XVI-lea. Potrivit gânditorului francez, nu se poate vorbi despresuveranitate decât atunci când cineva deŃine în mod durabil puterea de conducere supremă.

Cu toate limitele concepŃiei sale potrivit căreia suveranitatea statului se identifică cusuveranitatea monarhului de drept divin, Bodin a contribuit substanŃial la dezvoltareastatului modern înŃeles ca o entitate indivizibilă şi independentă de orice forŃăexterioară.Nimeni din afara statului nu putea impune o regulă de drept, după cum nici în interiorul săubiserica nu i se poate substitui la legislator.

7 ***, Dictionnaire de la pensée politique, Hatie, Paris, 1989, p. 736.




215

Bodin a marcat începutul secularizării concepŃiilor despre statşi suveranitate,anunŃând emanciparea autorităŃii statului de cea a bisericii. Gândirea lui rămâne tributară valorilor religioase prin faptul că invocă dreptul divin ca principiu de legitimare a puteriimonarhului [3:113-123].

Un pas mai departe pe linia secularizării şi raŃionalizării concepŃiei despre statşidespre suveranitate îl vor face, în secolul al XVII-leaşi al XVIII-lea, filosofii contractualişti:Th. Hobbes, J. Lockeşi J.J. Rousseau.

Doctrina contractului social marchează trecerea de la suveranitatea monarhului lasuveranitatea popular ă şi construirea unui nou model de legitimare a puterii politice.Puterea de stat secularizată se legitimează printr-un principiu imanent: contractul social.Geneza statului este astfel un fenomen de voinŃă comunitară, manifestarea voinŃeicontractuale a indivizilor liberişi egali [4:318].

După RevoluŃia Franceză, se pun bazele teorieisuveranit ăŃ ii na Ń ionale, conformcăreia puterea emană de la naŃiune, considerată ca persoană morală, distinctă de indivizii careo compun. Poporul, devenit naŃiune prin consolidarea elementelor de unitate ale comunităŃii, î şi exercită puterea prin sistemul reprezentativ, în cadrul unui stat naŃional unitar.

Teoria suveranităŃii reprezintă încercarea filosofilor moderni de a consolida putereamonarhului în raport cu autoritatea altor puteri specifice vremii – senioria feudală şi biserica.Privită ca o realitate politico-juridică, suveranitatea se materializează în plenitudinea puteriietatice, în dreptul de a comanda altoraşi a obŃine ascultarea, în capacitatea de a iniŃia dreptul

şi a utiliza forŃa în mod legitim.

3. Originea puterii etatice

Demersurile teoretice de factură filosofică şi ştiinŃifică încearcă să reconstituiescenariile istorice care au condus la apariŃia şi instituŃionalizarea dominaŃiei politice.Problema genezei statului, a instituirii raporturilor de putere în perimetrul socialşi aautonomizării politicului a reprezentat o preocupare constantă a gândirii politice dinantichitate şi până în prezent. Invocarea unor factori subiectivişi obiectivi precumsocialibilitatea naturală, voinŃa contractuală, diviziunea societăŃii în clase antagoniste,dezvoltarea economică au servit drept presupoziŃii teoretice în baza cărora s-au construitmodele explicative privind origineaşi evoluŃia statului.

ReprezentanŃii clasici ai istoriei gândirii politice se pronunŃă asupra problemei genezei statului din perspective diferite, circumscriseconcepŃiei proprii despre omşi condiŃia sa politică. Lumea antică, spreexemplu, elaborează o teorie a statului pornind de la ideea lipseiautosuficienŃei individului umanşi de la postularea înclinaŃiei sale

naturale spre viaŃa în comunitate, în vederea binelui publicşi a dreptăŃii.Pentru Platon, statul s-a născut datorită înclinaŃiei naturale a oamenilor

Lumea antică elaborează o teorie a statului pornindde la ideea lipseiautosuficienŃei individuluiuman ş i de la postularea înclinaŃiei sale naturalespre viaŃa în comunitate, în vederea binelui publicş i a dreptăŃii.



Anton CARPINSCHI

216

de a se asocia în vederea satisfacerii trebuinŃelor fundamentale. Născut dintr-o necesitatenaturală, statul este o comunitate bazată pe diviziunea socială a muncii exprimată de cătrePlaton în principiuloikeiopragiei.

“O cetate se naşte (…) deoarece fiecare dintre noi nu este autonom, ci duce lipsă de multe (…).

Astfel, fiecare îl acceptă pe un al doilea avîndu-l în vedere pe un al treileaşi având nevoie de alpatrulea, iar strângându-se mulŃi într-un singur loc spre a fi părtaşi şi a se întrajutora, ne fac să dăm sălaşului comun numele de cetate…”8.

Ideea, prezentă la Platon, că mecanismul asocieriiŃine de o necesitate a existenŃei,de incapacitatea individului de a trăi singur o întilnimşi la Aristotel, pentru carestatul este o reunire de fiinŃe raŃionale, posesoare ale graiului articulatşi alesimŃămintelor morale:

numai omul “are simŃirea bineluişi a răului, a dreptuluişi a nedreptuluişi atuturor celorlalte stări morale. Comunitatea unor fiinŃe cu asemenea însuşiri creează familiaşi statul”9.

Organizarea etatică permite accesul individului la o viaŃăfericită şi virtuoasă, căci“asociaŃia politică nu are drept scop numai existenŃa materială a asociaŃilor, cişi fericireaşivirtutea lor (…)” [9:11]. Aristotel a rămas în istoria gândirii politice, în primul rând, dreptcreator al axiomei sociabilităŃii naturale, acea necesitate absolută a asocierii care dă naşterestatului.

Ca şi Aristotel, Cicero în Despre stat î şi reprezenta construcŃia etatică tot ca unprodus al naturii umane: “Cauza primordială a unirii oamenilor nu este atât slăbiciunea, cât unfel de tendinŃănaturală a lor spre unire. Căci neamul omenesc nu este de felul său înclinatspre izolare, nici spre rătăcire solitară”10. Filosofia antică romană, spre deosebire de ceagreacă, va construi ideea de stat în strânsă corelaŃie cu aceea de drept, punând astfel teoriastatului pe traiectoria filosofiei juridice.

“Statul, adică «lucrul public» (res publica) (…), este lucrul poporului, dar poporul nu esteorice ceată de oameni adunaŃi la întâmplare, ci o mulŃime unită într-un sistem juridic, întemeiat printr-un acord comun în vederea utilităŃii comune” (ibid.).

Aşadar, coerenŃa şi stabilitatea comunităŃii etatice se menŃine în bazaconsimŃământuluişi a respectului faŃăde drept. Romanii au identificat statul cu o ordine juridică aşa cum vor proceda mai târziu filosofii modernişi contemporani.

Statul, în filosofia politică modernă, nu mai are un temei natural; dimpotrivă, pentruHobbes, Locke, Rousseauşi Kant,ra Ń iunea este cea care conduce la o întocmire artificială defelul statului. Filosofia contractualistă dezvoltă concepŃia după care guvernământul legitimeste produsul artificial al acordului voluntar al unor agenŃi morali liberi. Deşi există anticipări

8Platon,Opere, vol. V, EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, 369 b-c.9 Aristotel,Politica, Editura Antet, 1996, I, p. 11.

10Cicero, Despre stat , C I, 39, p. 258.

axiomasociabilit ăŃiinaturale




217

ale teoriei contractualiste în gândirea antică şi medievală, epoca de referinŃă a teorieicontractului social este cuprinsă între 1650-1800, începând cu Leviathan-ul lui ThomasHobbesşi sfârşind cuElementele metafizice ale justi Ń iei a lui Kant. Odată cu apariŃia doctrineicontractului social, “ideile despre un stat bun [specifice reflecŃiilor antice asupra politicului]

au cedat locul ideilor despre un stat legitim; iar după secolul al XVII-lea s-a consideratfrecvent că această legitimitate se sprijină pe ideea devoin Ńă” [2:140].

Voluntarismulşi teoria contractului social impun concepŃia potri-vit căreia autoritatea politică este legitimată de consimŃământ şi voinŃă,expresie a libertăŃii şi responsabilităŃii originare a indivizilor fondatori.ConsimŃământul sau acordul bazat pe voinŃă, înŃeleasă ca facultate morală,ocupă în filosofia politică modernă o importanŃăf ără precedent. În acestsens, Jean Jacques Rousseau vedea în asocierea civilă, “cel mai voluntaract din lume; fiecare om fiind născut liberşi stăpân pe el însuşi, nimeni,sub nici un pretext, nu poate să-l supună f ără acordul său”11.

Doctrina contractului social marchează o adevărată revoluŃie a gândirii politiceşidomină spaŃiul istoriei ideilor timp de aproape două secole. După perioada sa de înflorire,contractualismul a fost eclipsat de teoriile istorice despre stat careşi-au găsit cea maiviguroasă expresie înmarxism.

Problema originii statului o regăsim în lucrarea lui Fr. EngelsOriginea familiei, a propriet ăŃ ii private şi a statului, publicată în 1884. Statul – din perspectiva materialismuluiistoric – este întotdeauna instrumentul de dominaŃie al unei clase

asupra celorlalte dintr-o societate dată. Apărut din necesitateainstituirii unui drept al proprietăŃii, statul este “instrumentul ordiniiinegalităŃii”:

“… statul a luat fiinŃădin nevoia de aŃine în frâu antagonismul dintreclase; dat fiind că, în acelaşi timp, el a luat fiinŃăchiar din conflictuldintre aceste clase, el este de regulă statul clasei celei mai puternice, al clasei dominante dinpunct de vedere economic, care, cu ajutorul lui, devine dominantă şi din punct de vedere politic,dobândind astfel noi mijloace pentru oprimareaşi exploatarea clasei asuprite”12.

Această viziune a unui aparat coercitiv care pretinde a se afla “deasupra societăŃii”,conducând la perpetuarea formelor de exploatareşi opresiune în profitul unui grup este înacord cu observaŃia empirică a unei corespondenŃe între dezvoltarea proprietăŃii privateşiexistenŃa formelor statale. Engels susŃine ideea existenŃei unei relaŃii cauzale între proprietateaprivată, inegalitate, opresiune economică şi hegemonia politică.

Perspectiva marxistă asupra statului monopolozează cercetările pe această temă până în deceniulşase al secolului nostru, după care înregistrează o perioadă de regres. Filosofiaşi

11Jean Jacques Rousseau,Contractul social, Editura Moldova, Iaşi, 1996, IV, cap. 2.12 Friedrich Engels,Originea familiei, a propritet ăŃ ii private şi a statului, Editura de Stat pentru Literatură

Politică, Bucureşti, 1957, p. 172.

“cel mai voluntar actdin lume; fiecare omfiind născut liberş istăpân pe el însuş i,nimeni, sub nici unpretext, nu poatesă-l supună fă ră acordul său”

asocierea civil ă

Statul – din perspectivamaterialismului istoric –este întotdeaunainstrumentul dedominaŃie al unei claseasupra celorlalte dintr-osocietate dată .



Anton CARPINSCHI

218

ştiinŃa politică vor regândi problema statului din perspectiva mutaŃiilor produse în planulrealităŃilor politice.

Studiile de antropologie politică (în special cele din secolul al XIX-lea) s-au axat peaceeaşi obsesie care impulsionase filosofia politică clasică: statul. La fel cum în filosofie se

conturaseră două mari supoziŃii – una a sociabilităŃii naturaleşi alta a caracterului artificial alstatului –, antropologia, pe baza cercetărilor pozitive a societăŃilor arhaice, va formulaşi eadouă teorii, diametral opuse, asupra originii politicului:

prima, aparŃinând lui Maine, postulează că politiculesteun dat primar ;

cea de a doua, aparŃinând lui Morgan, prezenta politiculca pe oinven Ń ie tardivă înevolu Ń ia umanit ăŃ ii.

Sir Henry James Sumner Maine, reputat jurist britanic, în cartea sa Ancient Law

(1861), realizează o critică la adresa contractualismuluişi a fundamentului său de dreptnatural. Reactualizând idei mai vechi despre derivarea autorităŃii politice din putereaşefuluide familie, juristul englez rezolva problema originii politiculuişi, implicit, a puterii politice.

Dacă “familia este tipul însuşi al societăŃii arhaice”, după cum spunea Maine, iar îninteriorul familiei descifrăm legăturile politice, rezultă că politicul se identifică cu umanitatea,de la originile ei. Nici un documentşi nici o observaŃie etnologică nu poate proba existenŃavreunei stări pre-familialeşi, prin aceasta, pre-politice.

Deşi se părea că odată cu ideile lui Maine teoria contractului social era depăşită,Lewis Morgan va readuce în prim plan problema stării naturaleşi a contractului. Astfel,

Morgan lansa ipoteza unei stări naturale pre-politice de la care oamenii au trecut la un stadiupolitic nu graŃie vreunei înclinaŃii naturale, ci ca urmare a unei voinŃe contractuale libere. Prinurmare, politicul, cu structurile sale specifice de putere, este o invenŃie tardivă a umanităŃii, oachiziŃie şi nu un dat elementar.

Demersul istorico-sociologicare în atenŃie geneza statului ca fenomenspecific modern, f ăcând referire la corpul politic care s-a dezvoltat în Europadupă Renaştere şi Reformă. Acest demers, bazat pe analiza fenomenuluiistoric, porneşte de la ideea că statul se naşte în acelaşi timp cu conceptul desuveranitateşi că un stat nesuveran nu este un stat în adevăratul sens alcuvântului.

Statul, caşi “creaŃie” a istoriei civilizaŃiei occidentale moderne, este rezultatul unuiproces de centralizare, specializareşi instituŃionalizare a puterii politice. Apărut pe fundaluldezoltării relaŃiilor socialeşi economice capitaliste,statul modernse întemeiază pe ideea că “ puterea trebuie să aibă o bază ra Ń ională şi o legitimitate care se sus Ń ine prin legi”13. Carealitate modernă, organizarea etatică este rezultatul derulării unor fenomene sociale esenŃiale:

13 Liviu Petru ZăpârŃan, Repere în ştiin Ń a politicii, Editura FundaŃeiei “Chemarea”, Iaşi, 1992, p. 121.

statul modern se întemeiază pe ideeacă “puterea trebuie s ă aib ă o baz ă ra Ń ional ă ş i o legitimitate care

se sus Ń ine prin legi ”




219

depăşirea policentrismului puterii politice, caracteristic fragmentării medievale, înfavoarea concentrării şi centralizării acesteia (“exproprierea puterilor private”şiafirmarea monopolului coerciŃiei legitime);

apariŃia unor birocraŃii publice specializate în gestionarea activităŃilor civileşi militare; trasarea unei demarcaŃii clare între spaŃiul publicşi cel privat;

teritorializarea puterii politice;

unificarea normelor juridice într-un sistem de drept;

suveranitatea de stat unică şi inalienabilă14.

Numeroase studii istorice relatează originea medievală a statului modern format caurmare a unei progresive convertiri a puterii politice individualizate în putereinstituŃionalizată. Procesul prin care puterea politică se transferă de la persoana guvernanŃilorla un sistem instituŃional, ce devine titular abstract al puterii, echivalează cu naşterea statuluimodernşi construirea spaŃiului public.

O altă trăsătură specifică statului modern european este aceea că el se afirmă ca stat-naŃional. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea s-a răspândit ideea că la baza statuluitrebuie să stea grupul naŃional, ceea ce a însemnat participarea cetăŃenilor la treburilorpublice, extinderea dreptului de votşi crearea adunărilor reprezentative.

Astfel, statul ca fenomen modern, poate fi definit drept “reprezentarea instituŃională a

voinŃei poporului, care îi oferă acestuia posibilitatea de a acŃiona eficient atât în situaŃiinormale, câtşi în situaŃii extreme pentru a asigura apărarea şi bunăstarea întreguluişidrepturile părŃilor – împreună cu însăşi această activitate” [2:699-700].

4. Structura institu Ńional ă a statului modern

Puterea politică, sistemul de dreptşi structurile instituŃionale dintr-o societatefuncŃionează în strânsă interdependenŃă. Voluntarismul puterii etatice este sursa dreptuluişi ainstituŃiilor, statul punând în mişcare mecanismele de conducereşi funcŃionare ale societăŃii şiedictând normele juridiceşi sistemul sancŃiunilor necesare. În acelaşi timp, puterea politică trebuie să respecte instituŃiile şi să se supună dreptului. “Putem spune că nu există stat decât în măsura în care o putere reuşeşte să se instituŃionalizeze, exercitându-şi constant autoritateaasupra unei mari comunităŃi umane, după cum putem afirma că eficienŃa puterii politice (cadominaŃie-supunere sau comandă-ascultare) depinde de funcŃionarea aparatului de stat”[4:304].

În orizontul realităŃii istorice caşi în planul reflecŃiei teoretice, semnalăm o

progresivă raportare a puterii politice la drept, marcând derularea procesului de14 Jean Boudouin, Introducere în sociologia politică , Editura Amarcord, Timişoara, 1999, pp. 49-81.



Anton CARPINSCHI

220

depersonalizare a puterii în favoarea raŃionalizării şi instituŃionalizării acesteia. Începutulacestui proces îl marchează juriştii romani, se continuă pe parcursul Evului mediuşi sedefinitivează în epoca modernă şi contemporană. Limitarea caracterului personal al puteriitrece prin câteva etape concretizate în stabilirea regulilor de succesiune la putere, supunerera

acesteia faŃăde dreptşi apariŃia statului [3:115]. Începând cu Evul Mediu, prevalează o nouă concepŃie cu privire la fundamenteleşi finalitatea puterii politice. Dacă puterea nu mai este încorporată în persoanaşefului, ea nu poate rămâne, totuşi, f ără un titular, ci are nevoie de unsuport. Acest suport va fi statul, conceput ca “loc” al puterii publice.

OperaŃia graŃie căreia se realizează separaŃia autorităŃii de persoanaşefului şi creareastatului ca titular al puteriişi sediu abstract al suveranităŃii esteinstitu Ń ionalizarea.

După cum arăta Georges Burdeau,“instituŃionalizarea puterii este operaŃiunea juridică prin care puterea politică estetransferată de la persoana guvernanŃilor la o entitate abstractă: statul. Efectul juridical acestei operaŃii este crearea statului ca suport al puterii independent de persoanaguvernanŃilor”15.

InstituŃionalizarea puterii politice s-a impus cu claritate odată cu dezvoltarea statuluimodern, a societăŃilor occidentale postmedievale, societăŃi care au atins un înalt nivel dediviziune a munciişi de stratificare socială, motiv pentru care devine dificilă realizareaconsensului social. InstituŃionalizarea este modalitatea prin care se facilitează exerciŃiulputerii politice prin crearea unei structuri ierarhizateşi impersonale, capabile să mobilizezesuficiente resurse politice pentru a înlătura sistemele decizionale concurenteşi până atunciautonome. Statul de formează în momentul în care puterea se localizează nu la nivel uman, cila nivel de instituŃie. Astfel, puterea “de fapt” devine putere “de drept”, putere legitimă caredetermină ascultare, nu doar supunere.

Se pare că toate societăŃile politice se îndreaptă trepat, în modalităŃi diferite, îndirecŃia a ceea ce Weber numea administraŃie raŃionalizată sau birocra Ń ie legal-ra Ń ională .Puterea dobândeşte astfel un suport impersonal, însă organizarea etatică nu este un simplumecanism care suprimă iniŃiativa individuală, ci doar o canalizează în vederea scopului ce o

legitimiează: serviciul public. Statul modern birocratic dispune deautoritate raŃional-legală, fondată pe credinŃa în legalitatea şi

raŃionalitatea deciziilorşi actelor guvernamentale. Puterea politică este, în acest caz, rezultatulunei delegări, iar principiul său de funcŃionare este legea concepută ca normă elaborată raŃional, în funcŃie de un obiectiv conştient asumatşi de mijloace determinate. Organizareabirocratică în sens weberian se dezvoltă, se specializează şi se instituŃionalizează, pregătindastfel terenul marilor administraŃii raŃional-legal. Statul este prin excelenŃă spaŃiulinstituŃionalizării dreptuluişi al supunerii faŃăde drept. În sens larg, orice stat este un stat dedrept, în cadrul căruia suveranitatea aparŃine legiişi nu voinŃei arbitrare a oamenilor.

15 Georges Burdeau,Traité de science politique, vol. II, Librairie Générale de Droit et de Juristprudence, Paris,1980, p. 107.

birocra Ńie legal-ra Ńional ă




221

RaŃionalizarea şi instituŃionalizarea puterii politice conferă acesteia continuitateşistabilitate, depăşind totodată inconvenientele puterii individualizatre, prin delimitateaspaŃiului public de cel privat. Prin intermediul constituŃiilor, adoptate de statele europene înepoca modernă după modelul descris de ConstituŃia franceză şi de ConstituŃia americană,statul stabileşte cadrul legal de funcŃionare a instituŃiilor sale fundamentale, în interiorulcăruia indivizii dobândesc treptat o serie de drepturişi libertăŃi politice, economiceşisociale.

Puterea etatică, în dubla sa ipostază de forŃă şi autoritatepublică, se exercită prin intermediul instituŃiilor specializate înorganizareaşi conducerea societăŃii. Statul se prezintă ca o “instituŃiede instituŃii”, un complex instituŃional (guvern, parlament, aparat juridic, administraŃie locală, forŃe armate, aparat coercitiv etc.) carecoordonează funcŃionarea sistemului social global. Aparatul de stateste investit cu atributele puterii prin practica reprezentării, iar exercitarea puterii se înf ăptuieşte prin separarea funcŃiilor între cele trei autorităŃi: legislativă, executivă şi judecătorească. Exercitarea puterii de stat se realizează prin intermediul unor formeşistructuri organizate, legal constituite, care funcŃionează în baza constituŃiei.

Analiza sistemului instituŃional al statului modern poate firealizată prin prisma principiului separa Ń iei puterilor vizând distribuŃiafuncŃiilor în stat şi raportul dintre acestea. Principiul separaŃiei

puterilor în stat a devenit o avedărată dogmă a democraŃiilor liberale, oferind garanŃiasecurităŃii individului prin limitareaşi moderarea puterii politice. Schema clasică aprincipiului este formulată la sfârşitul secolului al XVII-lea de John Locke, fiind dezvoltată însecolul următor de filosofii francezi Montesquieuşi Jean Jacques Rousseau. PrincipiulseparaŃiei puterilor în stat a apărut din necesitatea prevenirii abuzului de putere, prininstituirea unor mecanisme de echilibru, colaborareşi control reciproc între puteri. Principiulnu afectează unitatea puterii etatice, ci este o condiŃie ca aceasta să se poată corect desf ăşura.

Analiza structurii puterii presupune, aşadar, distincŃia întreapartene Ń a puterii şi exerci Ń iul

acesteia. Puterea este indivizibilă şi aparŃine poporului, ca unic titular. Exercitarea puterii, însă, implică împărŃirea funcŃiilor între diferite organisme specializate.

Aşadar, conform acestui principiu funcŃiile executive, legislativeşi judecătoreşti suntconferite prin constituŃie unor persoaneşi organisme distincte. Fiecare autoritate publică esteautonomă şi deŃine atribuŃii de putere aproximativ egale. Potrivit principiului separaŃieiputerilor în stat, nici una dintre cele trei autorităŃi nu prevalează asupra celeilalte, nu î şisubordonează pe cealalaltă şi nu işi poate să-şi asume prerogativele ce-i revin celeilalte[2:654].

Principiul î şi găseşte aplicare în practica politică odată cu adoptarea primelorconstituŃii în statele americane în secolul al XVIII-lea. Acest principiu se regăseşte în

Puterea etatică , îndubla sa ipostază deforŃă ş i autoritatepublică , se exercită prin intermediulinstituŃiilor specializate

în organizareaş iconducerea societă ii.

principiuluisepara Ńiei puterilor



Anton CARPINSCHI

222

Declara Ń ia Drepturilor Omului, care în articolul 16 stipula că “orice societate în care garanŃiadrepturilor nu este asigurată, nici separaŃia puterilor determinată, nu are ConstituŃie”16.

Principiul separaŃiei puterilor a stat la baza organizării poltico-juridice a tuturor statelordemocratice, fiind însă adaptat în funcŃie de tradiŃiile constituŃionale ale acestoraşi deevoluŃia realităŃilor politice.

În acest sens, s-a impus revizuireaşi reformularea principiului astfel încât el să nu sereducă la o separare mecanică a funcŃiilor puterii. Treptat, s-a afirmat ideea atenuăriiseparaŃiei puterilor în favoarea colaborării lor pentru că, în practica politică, funcŃiile puteriiinteracŃionează creându-se “zone mixte” între organele statului (de exemplu: iniŃiativalegislativă, ordonanŃele guvernului, activitatea administrativă a instanŃelor judecătoreştietc.)17.

În acelaşi timp, de la principiul egalităŃii şi echilibrului puterilor s-a ajuns laprincipiul priorităŃii juridice sau politice a unei puteri faŃăde cealaltă, frecventă fiind predominarea puterii executive în detrimentul legislativului. Uniiteoreticieni explică acest fenomen prin necesitatea intervenŃiei rapideşi eficientea statului în unele sectoare economiceşi sociale în scop reformator.

În contextul sistemelor politice democratice, problema reală cu care seconfruntă acestea nu este separareaşi echilibrul puterilor, ci structurarea raporturilor de puteredintre majoritateşi minoritate, dintre guvernământşi opoziŃie. InstituŃiile politice oferă doarcadrul formal de manifestare a jocului democratic, având ca principali actori partidele

politice.18

De asemenea, sub impactul schimbărilor politice din societatea contemporană,funcŃiile atribuite în mod tradiŃional autorităŃii executiveşi legislative cedează, treptat, loculunor funcŃii noi precum func Ń ia directivă şi administrativă , asumată de către executiv,respectiv func Ń ia deliberativă şi de control ce revine parlamentului [17:114]. În virtuteaprincipiului guvernării reprezentative, suveranitatea naŃională – al cărei depozitar este poporul– se deleagă, spre exercitare, celor trei autorităŃi distincte: autoritatea executivă, legislativă şi judecătorească. Prin această delegare, suveranitatea capătă un conŃinut special iar statul î şi îndeplineşte principalele competenŃe politiceşi juridice.

Autoritatea executiv ă are atribuŃii legate de realizarea politicii interneşi externe aŃării,mobilizând în acest sens aparatul administrativ de care dispune. În componenŃa puteriiexecutive intră guvernulşi şeful statului, fiecare dintre aceştia având sarcini specifice darşicompetenŃe ce nu pot fi exercitate decât împreună.

Astfel, sarcina luării unor măsuri pentru respingerea agresiunii armate revine întotdeauna şefului statului, în timp ce conducerea activităŃii administrative aparŃine

16Gh. Tănase Gheorghe,Separa Ń ia puterilor în stat , EdituraŞtiinŃifică, Bucureşti, 1994, p. 13.17 Ion Deleanu, Drept constitu Ń ional şi institu Ń ii politice, vol.II, Editura FundaŃiei “Chemarea”, Iaşi, 1993, p. 117.

18 Pierre Pactet, Institutions politique. Droit constitutionnel, Masson, Paris, 1991, p. 112.

principiul priorităŃiijuridice sau politicea unei puteri faŃă de cealaltă




223

guvernului. AtribuŃii precum încheierea unor tratate internaŃionale sau numirea unor miniştriinterimari presupune colaborarea celor două componente ale executivului19. ModalităŃile deinvestire în funcŃie, precumşi delimitarea atribuŃiilor specificeşefului statuluişi guvernuluisunt prevăzute în constituŃia fiecărei Ńări, în funcŃie de regimul politic adoptat. De exemplu, în

România, preşedintele desemnează candidatul pentru funcŃia de prim-ministruşi numeşteguvernul pe baza votului de încredere acordat de parlament, iar în caz de remaniereguvernamentală sau de vacanŃă a postului, revocă sau numeşte, la propunerea primuluiministru, pe ceilalŃi membri ai guvernului. Parlamentul exercită funcŃia de control aguvernului care trebuie să răspundă la interpelările formulate de deputaŃi sau senatori. Deasemenea, parlamentul poate retrage încrederea acordată guvernului prin adoptarea uneimoŃiuni de cenzură, având votul majorităŃii deputaŃilorşi senatorilor [16:123].

FuncŃia executivă are un rol consecutiv în raport cu funcŃialegislativă ceea ce înseamnă că actele puterii executive trebuie să fieconforme cu legea. Chiarşi actele normative emise de guvern, ca urmarea abilităŃilor legislative ale acestuia, trebuie să fie conforme cu cadrullegal aflat în vigoare. Puterea executivă este preponderent o “putereinstrumentală” pentru că are ca obiect organizarea aplicării şi aplicarea în concret a legilor, asigurând buna funcŃionare a serviciilor publiceinstituite în acest scop.

În procesul de constituireşi exercitare a puterii un rol important revine

autorit ăŃii legislative – parlamentului – ca instituŃie deliberativă compusă din reprezentanŃialeşi periodic potrivit practicii electorale specifice fiecărei Ńări.

Parlamentarismul, ca modalitate de exercitare a regimului reprezentativ, î şi are începuturile în Anglia secolului al XVIII-lea, evoluând concomitent cu perfecŃionareademocraŃiilor moderne. Aplicarea parlamentarismului se face diferit în funcŃie departicularităŃile istorice ale uneiŃări, trăsătura sa definitorie fiind limitarea puteriiguvernamentale de către puterea parlamentară20.

Tipologia parlamentelor este variată, cea mai frecventă departajare se realizează înfuncŃie de structura lor care poate fi unicamerală sau bicamerală. Pentru statele unitare,

opŃiunea pentruunicameralismeste considerată a fi varianta cea mai adecvată exigenŃelordemocraŃiei: unica adunare, reprezentând parlamentul, este constituită prin sufragiu universal

egal, directşi secret; ea nu se află sub ameninŃarea cenzurii “Camerei înalte”, constituită, de regulă, în condiŃii mai puŃin democratice; prinexistenŃa unei singure camere se evită temporizarea procesului legislativ; se

previne disputa pentru preponderenŃa între cele două Camere; sunt considerabil redusecosturile parlamentare. Există numeroase state unitare care au adoptat sistemul bicameral, deexemplu: FranŃa, Italia, Belgia, Japonia, Spania, Marea Britanie [6:233].

19 Genoveva Vrabie,Organizarea politico-etatică a României, Editura Virginia, 1995, p. 276.20 Sergiu Tămaş, Dic Ń ionar politic,Editura Academiei Române, Bucureşti, 1993, p. 201.

FuncŃia executivă

are un rolconsecutiv în raportcu funcŃia legislativă ceea ce înseamn ă că actele puteriiexecutive trebuie să fie conforme culegea

unicameralism



Anton CARPINSCHI

224

Bicameralismuleste forma de organizare a parlamentului dominantă înstatele federaleşi excepŃional în cazul statelor unitare. Această formă de

organizare, apărută în secolul al XIII-lea în Anglia, a fost deseori criticată existând însă şiargumente favorabile privind moderarea puteriişi asigurarea calităŃii muncii parlamentare,

graŃie unui dublu examen.În funcŃie de principiul de alcătuire al celor două camere, bicameralsmul se poate

realiza în diverse forme: bicameralismul aristocratic, bicameralismul politic, bicameralismul federal şi bicameralismul economic[6:234-236].

În condiŃiile vieŃii politice democratice, parlamentul îndeplineşte mai multe categoriide funcŃii:

funcŃia de reprezentare,

funcŃia de informare,

funcŃia de control asupra activităŃii executive,

funcŃia deliberativă,

funcŃia de direcŃionare a politicii externe,

funcŃia judiciară,

funcŃia de recrutare a unora dintre funcŃionarii publici [16:169-171].

Parlamentele moderne nu deŃin însă monopolul asupra activităŃii legislative, întrucât în exercitarea acestei funcŃii parlametul colaborează cu alte autorităŃi publice (guvernulşişeful statului), precumşi cu cetăŃenii, în sistemul constituŃional în care acestora li serecunoaşte dreptul de iniŃiativă legislativă.

În România, potrivit ConstituŃiei, parlamentul este “organul reprezentativ suprem alpoporului român” (art. 58, alin. 1)şi autoritatea legiuitoare aŃării, alcătuită din CameraDeputaŃilor şi Senat, alese prin vot universal, egal, direct, secretşi liber exprimat. Mandatulsău este de patru ani, iar numărul deputaŃilor şi al senatorilor este diferit, organizareaşifuncŃionarea fiecărei camere – simetrice în privinŃa atribuŃiilor – se stabileşte prin regulamentpropriu. Bicameralismul a fost o soluŃie aleasă în virtutea tradiŃiei parlamentare româneşti dela 1866şi până la instaurarea comunismului.

Autoritatea judec ă toreasc ă are ca obiect soluŃionarea litigiilor civile, penaleşi de altă natură care pot să apară în cadrul societăŃii. Independen Ń a justi Ń ei constituie un principiuconstituŃional fundamental în organizareaşi funcŃionarea autorităŃii judecătoreşti.

Potrivit acestui principiu, intervenŃia sau imixtiunea altor puteri în sfera competenŃeiorganelor de justiŃie este inadmisibilă, aceasta neexcluzând însă existenŃa unor raporturiconstituŃionale, care rezultă din sistemul organizării statale a puterii.

Puterea judecătorească, în conformitate cu sistemul constituŃional din România,depinde de puterea executivă prin aceea că numirea judecătorilor o face Preşedintele

bicameralism




225

Republicii, iar acŃiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârşite de un judecător, cu excepŃia judecătorilorşi magistraŃilor de la Curtea Supremă de JustiŃie, o exercită ministrul de justiŃie,deci un membru al guvernului. În ambele cazuri însă, această dependenŃă este aparentă,deoarece Preşedintele poate numi judecătorii numai la propunerea Consiliului Superior al

Magistraturii, iar în materie disciplinară competenŃa aparŃine aceluiaşi consiliu21

.Activitatea jurisdicŃională se realizează prin următoarele

instanŃe: judecătorii, tribunale, curŃile de apel, Curtea Supremă deJustiŃie. InstanŃele judecătoreşti înf ăptuiesc justiŃia în scopul apărării şi realizării drepturilorşilibertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor.

Potrivit formulei tripartite clasice a organizării puterilor, putem considera că, în România,instituŃiile puterii sunt organizate astfel: un Parlament bicameral, un executiv bicefal(Preşedintele Republiciişi Guvern)şi o putere judecătorească. Având în vedere preferinŃa

ConstituŃiei pentru termenul de “autoritate publică”, în virtutea funcŃiei îndeplinite defiecare autoritate, rezultă următoarea clasificare: autoritatea deliberativă (Parlamentulbicameral); autoritatea prezidenŃială (îndeplininf funcŃia de mediere între autorităŃile publiceşi de reprezentare a statului); autoritatea guvernamentală; autoritatea judecătorească;autoritatea de jurisdicŃie constituŃională (Curtea ConstituŃională); Avocatul Poporului(garantul drepturilorşi libertăŃilor cetăŃeneşti).

Principiul separaŃiei puterilor în stat oferă o grilă de lectură privind organizareaşifuncŃionarea autorităŃilor publice fundamentale în cadrul sistemelor politice contemporane.Analiza structurii instituŃionale ale statului, privită în dinamica elementelor componente,relevă mecanismele politico-juridice de exercitare a puterii etatice. Angrenajul instituŃional întreŃine raporturi specifice cu societatea civilă şi ansamblul vieŃii sociale, delimitând tipuridistincte de regim politic. Alături de garantarea drepturilorşi libertăŃilor fundamentale,recunoaşterea primordialităŃii ordinii legaleşi supunerea puterii faŃăde drept, valorizareaşiinstituŃionalizarea principiului separaŃiei puterilor în stat reprezintă condiŃia definitorie astatului de dreptşi a instituirii regimului politic democratic.

21 Marian Enache,Controlul Parlamentar , Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 24.

Independen Ńa justi Ńei



Anton CARPINSCHI

226

BIBLIOGRAFIE

Georges Burdeau,Traité de science politique, vol. II, Librairie Générale de Droit et de Jurisprudence,Paris, 1980.

Jean Baudouin, Introducere în sociologia politică , Editura Amarcord, Timişoara, 1999.Anton Carpinschi & Cristian Bocancea,Ş tiin Ń a politicului. Tratat , vol. I, Editura UniversităŃii “Al.I.

Cuza”, Iaşi, 1998.Ion Deleanu, Drept constitu Ń ional şi institu Ń ii politice, Tratat, vol. I, Editura Europa Nova, Bucureşti,

1996.A. Passerin D’Entrèves, La notion de l’Etat , Editions Sirey, Paris, 1969.Thomas Fleiner-Gerster,Théorie générale de l’Etat , P.U.F., Paris, 1986.

Madeleine Grawitz, Jean Leca,Traité de science politique, vol, II, P.U.F., Paris, 1985.Pierre Pactet, Institutions politique. Droit constitutionnel, Masson, Paris, 1991.Jacqueline Russ, Les théories du pouvoir , L.G.F., Paris, 1994.David Miller (coord.),Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000.




227

IV. ACTORI POLITICI.PARTIDE ŞI GRUPURI DE PRESIUNE *

1. Ac Ńiune politic ă – actori politici

Studierea vieŃii politice presupune recenzareaşi analiza actorilor al căror joc animă viaŃa politică, a numărului, puteriişi a obiectivelor lor, a relaŃiilor care se stabilesc între ei,investigarea situaŃiei acestora în raport cu puterea a strategiilor lor politice etc.

AcŃiunea politic ă – tip special de acŃiune socială, apare ca o rezultantă a participării uneilargi categorii de actori, individuali (lideri, militanŃi, aderenŃi) sau colectivi (partide politice,grupuri de presiune, grupuri sociale, elite politice, mase populare). Mobilurile acŃiunii lorsunt cucerirea, exercitarea, influenŃarea puterii, în funcŃie de interesele unor grupuri sociale,sau alte mobiluri, izvorâte din contextul evoluŃiei vieŃii politice.

În afara masei celor care, în anumite momente, se găsesc pe scena politică, există oserie de persoane cu o contribuŃie mai substanŃială decât a altora în desf ăşurarea vieŃii politice.

Pentru a-i desemna, se folosesc diverse noŃiuni: “elită”, “clasă politică”, “clică militară”,“nomenclatură” etc.

V. Pareto, R. Michels, J. Burnhamş.a. opun elitele maselor,datorită superiorităŃii lor, naturale sau dobândite. În general, seoperează distincŃia “clasă dominantă” – “clasă politică”. Afirmând că în orice societate împărŃită în clase există trei elemente – elita, clasadominantă şi clasa politică. R. Aron include în categoria elitei – clasadominantă şi diferitele elite profesionale, f ără nici un rol în exercitareaputerii. Clasa politică ar fi acea parte a clasei dominante care exercită puterea în mod direct, în conformitate cu propriile sale dorinŃe1. Ea este formată nu numai din cei care iau hotărârile,precizează G. Burdeau, ci din toŃi cei cuprinşi în sfera exercitării funcŃiei de conducere2.

G. Rocher distinge elite tradiŃionale, economice, tehnocratice, charismatice,ideologice, simbolice3. C. W. Mills include în elita puterii americane conducătorii instituŃiilorpolitice, economiceşi militare. Aceştia ar fi plasaŃi în vârful piramidei puterii, celelalte

* Capitol realizat de Lect. dr. Mioara NEDELCU. 1 R. Aron, „Power Class, Political Class, Ruling Class”, înClass Status and Power , Edited by R.Bendix andS.M.Lipset, Glencoe III, Free Press, 1953.2

G. Burdeau,Traité de science politique, 2e

éd., Tom III, La dynamique politique, R.Pichon et Durand-Auzias,Paris 1968, pp.71-74.3 G. Rocher, Introduction á la sociologie générale, vol. III, Le changement social, Ed.H.M.H., Paris 1968, p.136.

în orice societate împă rŃită în claseexistă trei elemente –elita , clasa dominant ă ş i clasa politic ă



Anton CARPINSCHI

228

niveluri ale piramidei – nivelulmediu, la care se află politicienii din Congres, grupurile depresiune, unii reprezentanŃi ai vechilorşi noilor clase de sus din diverse oraşe şi regiuni aleŃării şi nivelul de jos, devenit societate de masă – constituind terenul pe care elita î şiobiectivează forŃa4.

În monocraŃiile populare de tipul fostei U.R.S.S., clasa politică se confundă cupartidul comunist. “Noua clasă” (cum o numea Milovan Djilas) sau “nomenklatura” (MihailVoslenski), apărută la începutul anilor ‘20 sau ‘30, compusă din persoanele ocupante aleposturilor – cheie, aprobate de comitetele de partid de la diferite niveluri poate fi considerată clasa dominantă, clasa politică fiind nucleul ei dur, ce monopolizează decizia. Pilonii desusŃinere ai puterii politice monopolitice a nomenklaturii au fost K.G.B.-ul, nomenclaturamilitară, nomenclatura organelor de propagandă (presa, radio, T.V.)şi cea a serviciilor depolitică externă5.

2. Partidele ş i sisteme de partide

2.1. Partidele politice – concept ş i func Ńii

Partideleşi grupurile de presiune fac parteşi ele din categoria agenŃilor colectivi.ExistenŃa partidelor politice care intră în competiŃie pentru cucerirea puterii este una

dintre caracteristicile fundamentale ale democraŃiei pluraliste. Analiza fenomenului partidist

cunoaşte o bogată tradiŃie, cercetările vizând cele mai diverse aspecte: latura ideologică, corelaŃia cu baza socială, structurile organizatorice interne, rolul partidelor în cadrul sistemului politic, perspectivele de evoluŃie etc.

În evoluŃia reflecŃiei şi a cercetării fenomenului partisan sunt distinse patru etapeprincipale6. Într-o primă etapă, care ar corespunde preistorieiştiinŃelor politice, diferiŃifilosofi, eseişti, ideologi (D. Hume, E. Burke, B. Constantş.a.) practică un discurs normativcu privire la partidele politice. A doua etapă, supranumită şi cea a “părinŃilor fondatori” aidisciplinei (M. Weber, J. Bryce, M. Ostrogorski, R. Michels) s-a caracterizat prin apariŃiaunei reflecŃii de tipştiinŃific, care a inaugurat cercetarea propriu-zisă în domeniulştiinŃeipolitice.Cunoaşterea partidelor devine cu adevărat cuprinzătoare şi sistematică odată cupublicarea în 1951, de către Maurice Duverger (autorul termenului “staseologie”), a celebreilucrări Les partis politiques. Specialiştii au apreciat contribuŃiile lui Duverger legate de

4 C.W.Mills, „The Structure of Power in American Society”, înPerspectives on Social Order , H. Laurence Ross,

Ed. Mc. Graw-Hill Book Company, New York 1968.5 M. Voslenski, La Nomenklatura. Les priviléges en U.R.S.S., Pierre Belfond, Paris 1980.6 D.-L. Seiler, Les partis politique, Librairie A.Colin, Paris 1992, pp.13-15.




229

prezentarea unei teorii a originiişi multiplicării partidelor, realizată dintr-o perspectivă instituŃionalistă şi elaborarea unei tipologii bazată pe natura organizării lor. Dar, ele au datnaştere şi unor vii dezbateri. Tipologia partidelor politice se îmbogăŃeşte în această etapă datorită lucrărilor lui S. Neumann, S. J. Eldersveld, O. Kirchheimer, J. Charlot.

În cadrul celei de-a patra etape, marcată de cercetările lui R. Dahlşi S. M. Lipset sedetaşează contribuŃia lui Stein Rokkan, considerată la fel de revoluŃionară ca şi cea a lui M.Duverger. Analiza sistemelor de partideşi sociologia electorală cunosc noi dimensiunidatorită lui G. Sartori, J. Blondel, R. Rose, D. Butler. Apar sinteze valoroase semnate H.Daalder, P. Mair, P. Avril, K. von Beyme, D. L. Seiler. Nu trebuie omis aportul unor oamenide ştiinŃă din România perioadei interbelice precum A. D. Xenopol, D. Gusti, P. P.Negulescu, D. Drăghicescu, M. Manoilescu la definireaşi studierea sistematică a partidelorpolitice. Spre exemplu, într-o definiŃie complexă şi cuprinzătoare, Dimitrie Gusti calificapartidul ca fiind

“o asociaŃie liberă de cetăŃeni, uniŃi în mod permanent prin intereseşi idei comune,de caracter general, asociaŃie ce urmăreşte în plină lumină publică, a ajunge laputerea de a guverna pentru realizarea unui ideal etic social”7.

Formele moderne ale partidelor apar la sf ărşitul secolului al VIII-lea în MareaBritanie. Cea mai mare parte a specialiştilor leagă fenomenul partisan de edificarea unuisistem democratic, raliindu-se astfel concepŃiei lui Max Weber conform căreia partidele suntcopiii democraŃiei şi ai votul universal. Dar, experienŃa diferită a FranŃei unde sistemul de

partide apare mai tărziu precumşi cea contemporană i-a determinat pe unii autori să observecă nu întotdeauna partidele apar concomitent cu extensia votului. Partidele s-au născut caurmare a irumperii maselor pe scena politică, scrie D. L. Seiler, diverseconflicte folosind modalităŃi diferite de mobilizare: apelul la poporşirecrutarea partizanilor pe o bază voluntară8. Structurarea partisană sepoate dezvolta chiar în condiŃiile în care practicile de vot nu sunt decâtnişte simulacre ale democraŃiei, constată Y. Mény9. Multiplicarea organizaŃiilor partisane caurmare a proliferării unor state după cel de-al doilea război mondial sau după căderea ziduluiBerlinului sunt explicate printr-un mimetism instituŃional şi politic, imitaŃiile fiind adeseadestul de superficiale.

Analizate din punct de vedere al finalităŃii lor (cucerirea puterii politice, apelul lamase pentru exercitarea acesteia în numele unei anumite concepŃii despre interesul general),partidele apar ca un fenomen vechi. Avînd în vedere calitatea lor de organizaŃii (naturamijloacelor folosite pentru atingerea obiectivului fundamental) partidele apar de dată relativrecentă.

7 D. Gusti, „Partidul politic. Sociologia unui sistem a partidului politic”, în Doctrina partidelor politice, Ed.Cultura NaŃională, Buc.1925, p.4.8 D.-L. Seiler,op.cit., p.18.9 Y. Mény,Politique comparée, 4eéd., Montchrestien, 1993, p.51.

partidele suntcopiii democraŃieiş i ai votul universal



Anton CARPINSCHI

230

DefiniŃiile date partidelor politice sunt foarte numeroase, ele depinzănd deelementele reŃinute de autorii lor pentru a califica o organizare de partid:

interesul urmărit, cu diverse grade de generalitate, proiectul sau natura ideologică, modul de organizare, obiectivul cucerii puterii sau alte faŃete ale fenomenului partisan

În concepŃia lui Joseph La Palombaraşi M. Wiener10, pentru ca un grup să poată ficonsiderat partid politic trebuie îndeplinite patru condiŃii principale:

1. continuitatea în organizare, deci o organizare durabilă, care nu este direct dependentă de conducătorii în funcŃie;

2. organizare vizibilă şi permanentă la nivel local, ceea ce implică relaŃii sistematice

între elementele localeşi cele naŃionale;3. determinare conştientă a conducătorilor de a cucerişi păstra puterea de decizie,

singuri sau în coaliŃie cu alŃii;

4. preocuparea constantă de a cî ştiga partizani la alegeri sau a obŃine prin orice mijloacesprijinul popular.

Deşi definiŃia lui Palombaraşi Wiener a întrunit adeziunea majorităŃii politologilorcontemporani i se reproşează totuşi absenŃa evidenŃierii caracterului voluntar al asocierii11,

relevat de Weberşi de Gusti.Elementul definitoriu fundamental al partidelor politice, care îl diferenŃiază net de alte organizaŃii sau asociaŃii, este poziŃia sa faŃăde problema puterii.Ca instituŃii politice principale implicate în lupta pentru putere, partidele auca obiectiv fundamental cucerirea, deŃinerea şi exercitarea puterii în stat.Partidul constituie însă o realitate dinamică, notele sale definitorii cunoscândmodificări, în funcŃie de condiŃiile particulare în care-şi desf ăşoară activitatea. Astfel, în anumite momente, de schimbări sociale profunde,

elementele doctrinareşi programatice pot avea un rol foarte important în delimitareaşicaracterizarea partidelor. Raportul dintre trăsăturile definitorii ale unui partid depindeşi desemnificaŃia pe care le-o conferă acestora activitatea sa practică.

Una dintre cele mai apreciate clasificări a funcŃiilor partidelor politice aparŃine luiPeter Merkl12. Acesta înscrie:

1. funcŃia de recrutareşi selecŃionare a personalului conducător pentru posturile deguvernământ;

10 J. La Palombara, M. Wiener,Political Parties and Political Development , Princeton, Princeton UniversityPress, 1974.11 G. Voicu,Pluripartidismul, o teorie a democra Ń iei, Ed. All, Buc. 1998, pp.65-66.12 P. Merkl,Western European Party System, New York, Free Press 1981.

Ca instituŃii politiceprincipale implicate înlupta pentru putere,partidele au ca obiectivfundamental cucerirea,deŃinerea ş i exercitareaputerii în stat




231

2. funcŃia de elaborare a programelorşi politicilor de guvernare;

3. funcŃia de coordonareşi control a organelor guvernamentale;

4. funcŃia de integrare societală, prin intermediul satisfaceriişi concilierii cererilor

grupului sau prin aportul unui sistem comun de credinŃe sau ideologii;5. funcŃia de integrare socială a indivizilor, prin mobilizarea sprijinului lorşi prin

socializarea politică;

6. funcŃia de contraorganizare sau de subversiune.

Acestea sunt însă funcŃii ideale, în realitate partidele putând să nu le exercite petoate, în mod obligatoriu. Dar, în orice caz, ele realizează o funcŃie de mediere între societateacivilă şi societatea politică. Partidele auşi o funcŃie de exprimare a revendicărilor, canalizând

nemulŃumirile, de reprezentare a cetăŃenilor, de schimbare a oamenilorşi ideilor şi delegitimare13.

2.2. Clivaje partisane ş i familii ideologice

Din perspectiva dimensiunii ideologice a fenomenului partisan, pot fi deosebite optcategorii principale de familii politice: comuniste, socialiste, ecologiste, democrat-creştine,liberale, agrariene, conservatoare, partidele de extremă dreaptă. Acestora li se adaugă un grupde partide greu de clasificat, între care partidele regionalisteşi partidele americane.

Deşi partidele regionaliste diferă în privinŃa organizării şi a influenŃei politiceşielectorale, au în comun faptul că interesele lor sunt aproape exclusiv orientate pe o singură problemă (intrând astfel în categoria “single issue parties”), toate celelalte fiind perceputeşitratate prin prisma acesteia. Fenomenul regionalismului European, legat de supravieŃuireaunor minorităŃi în sânul anumitor state-naŃiuni a cuprins aproape toateŃările EuropeiOccidentale, în special Belgia, Spania, Marea Britanie, Italiaşi FranŃa. În uneleŃări, partideleregionale sunt insignifiante, dar dovedesc un comportament electoral particularist (Alsacia,Bretagne); în altele, au o bună organizare regională şi pot contribui la erodarea statului-naŃiune (Belgia). Între aceste două poziŃii sunt posibile multiple situaŃii intermediare, poziŃiedominantă de exemplu (Alto Adige, Val d’Aoste,ł ara Bascilor) sau de concurenŃă (ScoŃia,Corsica)14.

În ceea ce priveşte partidele americane, între cele două formaŃiuni politice dominante– Partidul republicanşi Partidul Democrat nu există decât o slabă distanŃă ideologică,explicabilă între altele prin compoziŃia populaŃiei, evoluŃia istorică şi adeziunea la valorileamericane, la virtuŃile capitalismuluişi misiunea universală a Ńării.

EnunŃul cel mai clar al dualismului dreapta-stânga a fost formulat de M. Duverger înlucrarea Les partis politiques. Această dualitate a fost trihotomizată prin introducerea

13 D.-L. Seiler,op. cit., p. 30-31.14 Y. Mény, W. Wright, „Centre–Periphery Relation”, înWestern Europe, Allan and Unwin, London 1985.



Anton CARPINSCHI

232

conceptului “centru”, tentativă criticată de autorul francez care, susŃinând că mişcarea naturală a societăŃii înclină spre bipartitism, precizează: „Orice politică implică o alegere între două tipuri de soluŃii; soluŃiile intermediare se apropie una de alta. Aceasta este echivalent cu aspune că centrul nu există în politică”15. El ar fi de fapt gruparea artificială a părŃii drepte a

stângiişi a părŃii stângi a dreptei.Inspirându-se din teza suprapunerii dualismelor a lui M. Duvergerşi având ca model

paradigma AGIL a lui Talcott Parsons, Stein Rokkan sistematizează clivajele care stau la bazaconstituirii partidelorşi a sistemelor de partide, plecând de la analiza unor conflicte sociale.Într-un studiu publicat în 196716, Rokkan afirmă că, în societăŃile occidentale, conflictele seorganizează în jurul a patru clivaje fundamentale:

două dintre ele decurg din RevoluŃia naŃională, desf ăşurată în timpul Reformeişiantrenează clivajele biserică /stat pe de o parte, centru/periferie, pe de alta;

celelalte două clivaje rezultă din RevoluŃia industrială – clivajul urban/ruralşiclivajul posedanŃi/lucrători.Ulterior, Roklan va adăuga un al cincilea clivaj, născut din conflictul

posedanŃi/lucrători: partizanii revoluŃiei sovieticeşi cei care i se opun sau, cel puŃin, refuză să o accepte.

Paradigma Rokkan

Rokkan analizează unele forme partisane specifice, constituind embrioane

ale familiilor politice: partidele de apărare religioasă, partidele agrariene,partidele socialiste, cele comuniste, partidele fascisteşi poujadismul înFranŃa sau radicalismul de dreapta în S. U. A., partidele autonomiste, federaliste sauseparatiste. Deşi contestată de unii autori (D. Rae, M. Taylor), paradigma lui S. Rokkan a fostapreciată de alŃii pentru introducerea clivajului centru/periferie. Atât perspectiva lui Rokkancăt şi optica lui Duglas Raeşi Michael Taylor (susŃinătorii tezei “intersectării clivajelorpolitice” - cross-cutting clevages) au contribuit la înlocuirea conceptului “dualism alopoziŃiilor” din ştiinŃa politică francofonă, cu cel de” clivaj politic”, evitându-se astfelfolosirea cuvântului “conflict”.

O alternativă la paradigma lui Rokkan a fost propusă de Richard Roseşi DerekUrwin care văd naşterea unui partid ca rezultatul focalizării mai multor dimensiuni sau clivajeconvergente. Un partid poate fi, spre exemplu,şi muncitoresc,şi antireligios,şi urban şicentralist. Folosind drept criteriu principal coeziunea socială, autorii propun un tablou altipologiei partidelor care focalizează factorul religios, clasa socială, naŃionalismul comunal17.Astfel, sunt deosebite:

15M. Duverger, Les partis politiques, Paris, A.Colin, 8

eéd., 1973, p.245.16 S. M. Lipset, S. Rokkan,Party Systems and Voter Alignments, Free Press, New York 1967.

17 R. Rose, D. Urwin,Social Cohesion, Political Parties and Strains in Régims, London 1971.

Clivajul politiccentru/periferie




233

1. Partide eterogene, al căror electorat nu are o caracteristisă sociologică particulară (“catch all party”, de genul Partidului UnităŃii Proletare din Italia, Partidul LaburistIrlandez);

2. Partidele cu fundament unic de natură religioasă sau anticlericală, născute din relaŃiabiserică /stat, cu o bază socială eterogenă;

3. Partidele cu fundament unic de natură socială (partide de clasă);

4. Partide rezultând din diferite identificări ce se consolidează reciproc (partidemuncitoreşti religioase, de exemplu).

Jeanşi Monica Charlot vor introduce un al cincilea clivaj – stat/societate civilă, careopune partidele totalitare partidelor specializate, demers valoros în contextul în carerevoluŃiile din centrulşi sud-estul Europei au adăugat clivajul stat/societate civilă în axateritorială şi maximalişti/minimalişti în cea funcŃională (privind ritmul trecerii la economia depiaŃă)18.

2.3. Tipuri de partide ş i sisteme de partide

Clasificarea partidelor politice în funcŃie de anumite criterii este necesară înŃelegeriinuanŃate a rolului îndeplinit de ele în cadrul sistemului politic. Diversitateaşi complexitateafenomenului partidist face dificilă construirea unei tipologii exhaustive.

Cea mai celebră parte a contribuŃiei lui M. Duverger la dezvoltarea staseologiei oreprezintă distincŃia partide de cadre – partide de masă. El distinge: partidele de cadre, decreaŃie interioară (cu variantă europeană şi americană), partidele de masă, de creaŃieexterioară (socialiste, comuniste, fasciste), adăugând ulterior partidele intermediare (indirecte– de tip laburistşi partidele dinŃările în curs de dezvoltare). Partidul “catch-all party”(“attrape-tout”), definit de Otto Kirchheimer (The Transformation of the West European PartySystem), partidul “de electori”, analizat de Jean Charlot ( Le phénomén gaullist ) şi “partidulstratarhic”, pe care i l-a inspirat lui Samuel Eldersveld sistemul american, sunt doar uneledintre cele mai notabile contribuŃii ce au completat tipologia lui M. Duverger.

În opinia lui O. Kirchheimer, pentru care epoca partidelor de masă, marcate depecetea ideologieişi a votului de clasă, a trecut, viitorul aparŃine unor partide cu rază mare deacŃiune, care dau întâietate nu ideologiei, ci valorilor simple. “Catch all party” (partid-capcană, partid agaŃă-tot), “parti-attrape-tout”„ sau “parti de ressemblement” (de uniune), cum îl numeşte J. Charlot, nu poate fi decât un partid mare, pragmatic, preocupat de adaptareastructurilor sale organizatoriceşi a programelor la cerinŃele momentului. Dogmatismulideologic este recuzatşi de “partidul de electori” al lui J. Charlot, care se mulŃumeşte cu unsimplu fond comun de valori, menit să adune în jurul lui un număr cât mai mare de persoane.

18 J. Charlot, M. Charlot, L’interaction des groupes politiques, P.U.F., Paris 1986, pp. 512-513.



Anton CARPINSCHI

234

Tipului stratarhic propus de S. Eldersveld (Political Parties. A Behavioral Analysis) îI este specifică existenŃa unei structuri organizatorice ierarhizate, fiecare nivel sau strat (carepoate influenŃa programul partidului) generând un număr de lideri, legaŃi între ei pe verticală şi care urmăresc câştigarea de aderenŃi din masa electorilor. Partidele naŃionale din S. U. A.

sunt considerate a fi de fapt, pe de o parte, federaŃii de partid, organizate în fiecare stat aluniunii, iar pe de alta, conglomerate a trei organizaŃii independente, prezente în fiecare dintreramurile alese ale corpurilor politice – PreşedinŃie, Camera ReprezentanŃilorşi Senat.

OriginalităŃii modului de organizare a partidelor americane i se adaugă aceea aalegerilor. Sistemul “primarelor” (vot direct într-un prim tur, care precede alegerea propriu-zisă), practicat prima dată în statul Wisconsin în 1903, la iniŃiativa guvernatorului La Follettea devenit una dintre trăsăturile caracteristice ale sistemului politic American. Relevândspecificul votului în funcŃie de tipul de alegere primară, putem construi următorul tabel:

Nr. TIPUL de ALEGERE SPECIFICUL VOTULUI

1. Primarele statelorClosed Primary

Votul aderenŃilor partidului pe baza unei declaraŃiisolemne (sworn statement)

2. Open primary Libertate totală de alegerehe Same Day DeclarationSystem

OpŃiune pentru ziua votuluişi primara unui partiddeterminat

-Blanket Primary Vot exprimat pentru diferiŃi candidaŃi, conformfuncŃiei vizate

3. Sisteme particulare Vot specific numai anumitor state-Cross-filing Primary Sistem de candidaturi multiple-Run-off Primary Primare cu două tururi

4. Primarele preziden Ń iale-Prezidential PreferencePrimary

Vot exprimat pentru candidatul preferat

-Delegate Selection Primary Votarea reprezentanŃilor în ConvenŃia caredesemnează candidatul la PreşedenŃie

Tipuri de alegeri primare în S. U. A.

Ansamblul partidelor în interacŃiune pe scena politică a unei societăŃi constituie unsistem de partide. RelaŃiile acestora pot fi conflictuale sau de cooperare, sub forma unorcoaliŃii preelectorale, cu sau f ără liste comune sau a unui programşi a unei candidaturi unice,a unei federaŃii de partide sau a unei confederaŃii, cu o grupă parlamentară unică. O formulă foarte răspândită este cea a coaliŃiilor post-electorale în care partidele î şi păstrează libertateade acŃiune şi negociază după scrutin, la vederea rezultatelor. Sistemele de partide sunt deobicei naŃionale, chiar dacă fiecare partid doreşte să fie prezentşi pe plan regional sau local.




235

M. Duverger propune o tipologie a sistemelor de partide fondată pe număr şi oexplicaŃie în termenii modului de scrutin. În opinia sa, sistemele majoritare cu un tur descrutin tind spre bipartism, iar reprezentarea proporŃională tinde spre multipartism; scrutinulmajoritar cu două tururi tinde spre un multipartism temperat de alianŃe. S-a dovedit însă că

modul de scrutin nu este un factor atât de important. Însuşi M. Duvergerşi-a schimbat optica, în cea de-a VIII-a ediŃie a lucrării salePartidele Politice, din 1973 afirmând că “realităŃilenaŃionale, ideologiileşi mai ales structurile socio-economice au, în general, acŃiunea cea maihotărâtoare în această privinŃă”19.

Dihotomiei prin care autorul francez opunea bipartismul multipartismului, JeanBlondel i-a adăugat un al treilea termen – sistemul de două partide şi jumătate.“Demipartidul” perturbă jocurile dintre alte două partide marişi le constrânge adesea laguvernări minoritare, în coaliŃie cu el.

La Palombara şi Wiener fac distincŃia între sistemele competitiveşi celenecompetitive (monoşi pluraliste).

Preluând de la M. Duvergerşi dezvoltând conceptele bipartismşi multipartism, G.Sartori le adaugă pe acelea de “relevanŃă”, “poli”şi “competitivitate”. În spiritul concepŃieisale, Daniel-Louis Seiler distinge multipartismul simetric sau asimetric, polarizat saunepolarizat. El indică şase forme teoretice (simetric nonpolarizat, asimetric polarizat, simetricbipolarizat, asimetric bipolarizat, simetric multipolarizat, asimetric multipolarizat),recunoscând însă că numai jumătate dintre acestea pot fi întâlnite în practica democraŃiiloroccidentale20.

Folosind criteriul fundamental al stabilirii tipologiei sistemelor de partide – numărul,se pot deosebi sistemele cu partid unic (necompetitive)şi sistemele pluraliste (competitive).

Expresia “partid unic” a fost inventată de teoreticienii fascismuluişi este folosită încă dinanii ‘30. Ea poate fi aplicată atât partidelor fasciste, câtşi celor comuniste, dar este valabilă şi pentru uneleŃări subdezvoltate. Partidul unic (apărut, de obicei, după o revoluŃie sau olovitură de stat) exercită singur puterea, în condiŃiile interzicerii altor partide opuse, fiindasociat, de obicei, cu o guvernare autoritară sau cu asumarea puterii personale.

Sistemele cu partid hegemon (existente în Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia,Republica Democrată Germană de la sfârşitul deceniului al cincileaşi până în deceniul alnouălea) au fost plasate de specialişti la jumătatea drumului între sistemele cu partid unicşicele cu partid dominant. Ele se caracterizează prin prezenŃa, în afara partidului communist, curol central sau “hegemon“, a unuia sau mai multor partide democrate care, de regulă, auparticipat la tranziŃia paşnică la democraŃie.

19 M. Duverger,op. cit., p.236.20 D.-L.Seiler,op. cit ., p.136.



Anton CARPINSCHI

236

Sistemele pluraliste sunt constituite dintr-un număr mai mare sau mai mic de partide careintră în competiŃie pentru cucerireaşi exercitarea puterii politice. În mod tradiŃional, ele suntclasificate în sisteme bipartidisteşi sisteme multipartidiste.

Bipartismul este fondat pe alternanŃa, mai mult sau mai puŃin regulată la guvernare adouă partide cu vocaŃie majoritară (exemplul Marii Britanii, S. U. A. , Canadei, Australiei,Noii Zeelande). M. Duverger face distincŃia între pseudo-bipartismşi bipartismul veritabil.Anglia, caracterizată prin disciplina de vot a parlamentarilor ar fi exemplul tipic albipartismului veritabil. Bipartismul suplu de tip american (pseudobipartism) este consideratmai aproape de multipartism decât de bipartismul rigid, britanic, în Congresul de laWashington votându-se după preferinŃele personale.

J. Charlot structurează astfel bipartismele: sistemele “pure” sau “integrale”, în carenumai două partide mari ajung la putere (Marea Britanie, S. U. A. , Canada, Noua Zeelandă)şi sisteme bipartiste “imperfecte” sau “cu două partideşi jumătate”, în care unul dintre celedouă partide mari au nevoie de un al treilea, cu o influenŃăelectorală mai slabă pentru a formaguvernul (Germania, Australia, Austria)21.

Sistemele multipartiste se caracterizează prin numărul mare de partide ce intră încompetiŃie electorală şi participă la exercitarea puterii. Cele mai mari partide obŃin, de obicei, între 20-40% din voturi. Ca atare, multipartismul se fondează pe absenŃa sau raritatea unorguverne majoritare monopartisteşi, în consecinŃă, pe pluralitatea partidelor reprezentate înguvern. CoaliŃiile încheiate sunt, de obicei, fragile, ceea ce determină instabilitatea guvernării,alegeri parlamentare anticipate sau intercalate – pe parcursul unei legislaturi, la sfârşitul căreiase desf ăşoară alegeri normale (FranŃa, Italia, Belgia, Olanda, ElveŃia, łă rile Scandinave,Irlanda, Portugalia, Spania). Aceste sisteme au fost clasificate în sisteme “echilibrate”şisisteme “cu partid dominant”.

În multipartismele echilibrate există un relativ echilibruşi o relativă stabilitate ainfluenŃelor politico-socialeşi electorale ale partidelor, cele mai puternice dintre ele obŃinândde regulă 25-30% din voturi (Belgia, Olanda, Finlanda, ElveŃia, Israel, Portugalia).

Expresia “partid dominant” (lansată în 1951) implică astăzi un sens mai restrâns faŃădeaccepŃiunea originală, care indica o variantă de system intermediar, între pluralismşipartidul unic. Există sistem de partid dominant înŃara în care sunt mai multe partide, unuldintre ele este mai mare decât celălalt, deŃine majoritatea absolută a locurilor în Parlament,menŃine dialogul cu opoziŃia (înainte sau după al doilea război mondial în Italia, Suedia,Norvegia, Islanda, Danemarca, Indiaş. a. ).

21 J. Charlot, Les partis politiques, 2e éd., Librairie A.Colin, Paris 1971, pp. 232-233.




237

2.4. Sisteme de partide în România

În România, fenomenul partidist se conturează în a doua jumătate a secolului al XIX-

lea, în forma sistemului bipartid, alcătuit din Partidul Liberal, înfiinŃat la 24 mai 1875şiPartidul Conservator, constituit official la 3 februarie 1880.

După formarea în 1918 a statului naŃional-unitar, având drept consecinŃăintrarea pescena politică românească a partidelor din Transilvania, Basarabiaşi Bucovina, vechiul sistemde partide (dominat de numai două formaŃiuni politice) este înlocuit cu unul multipartid. Dacă formaŃiunile provinciale fuzionează cu alte partide, apar în schimb partidele minorităŃilor(maghiară, germană, evreiască, ukraineană) şi alte partide, cu titulaturi democratice (PartidulPoporului, Partidulłă rănesc, Partidul Munciiş. a. ). Se produce ieşirea din scenă a PartiduluiConservatorşi apariŃia unor noi curente ideologiceşi politice – comunismulşi legionarismul.

Din a doua jumătate a primului deceniu interbelic se manifestă însă o tendinŃădepolarizare, de reducere relativă a formaŃiunilor politice. Etapa regrupărilor şi a simplificăriitabloului politic este încheiată odată cu înfiinŃarea P. N.ł . (10 oct. 1926) care a umplut vidullăsat de conservatori, ca partid de alternanŃăla guvernare cu liberalii. Se restabileşte astfelsistemul bipartit de guvernare (rotativa guvernamentală).

ConstituŃia lui Carol al II-lea din 1938 a anulat pluripartidismul, singurul partidrecunoscut fiind Frontul Renaşterii NaŃionale. În perioada septembrie 1940 – august 1944 seguvernează f ără activitatea publică a partidelor politice.

Acapararea puterii de către P. C. R. a fost echivalentă cu eliminarea pluriparti-dismuluişi a pluralismului. La începutul guvernării comuniste, pluralismul politic este formalrecunoscut dar, la puŃin timp, partidele sunt desfiinŃate şi este consacrat sistemul partiduluiunic.

Revenirea la valorile politice democratice, bruscă şi cu accente violente, a avut caurmare explozia fenomenului partidist, până la constituirea Consiliului Provizoriu al UnităŃiiNaŃionale fiind deja legalizate 30 de partide. Alături de partidele tradiŃionale, reînfiinŃate, aparnoi formaŃiuni politice autodefinite naŃionale, de unitate naŃională, democrate, progresiste,umaniste, ecologiste, republicane, monarhiste, etc. Unele se prezintă ca emanaŃie nemijlocită

a revoluŃiei, altele ca purtătoare de cuvânt ale unor tradiŃii istorice, iar altele ca având scopulsoluŃionării problemelor unor categorii sociale, etnice sau de a lupta pentru restaurareademocraŃiei. ApariŃia a peste 200 de partide politice nu a avut un suport real în structurilesocialeşi a fragmentat în mod excesiv electoratul.

Din punct de vedere ideologic, partidele româneşti reprezintă liberalismul, social-democraŃia, conservatorismul, agrarianismul, creştin-democraŃia, ecologismul, naŃionalismulş. a. O parte a lor s-a caracterizat prin doctrine insuficient precizate, programe politiceincoerente, structuri organizatorice fragile: Partidul Liber-Schimbist, Partidul ViitorulDemocrat al Patriei, Partidul Democrat al Muncii Agricole, Industrialeşi Intelectuale, UniunaCivică Radicală ş. a. Alte partide pot fi grupate pe criterii apolitice – etnice, social-



Anton CARPINSCHI

238

profesionale, economice. S-au creat partide naŃionale, regionale, zonale, partide politicefictive (având numai firma).

Respingerea ideologiei comunisteşi a oricăror încercări de reformare de tip socialista dus la demonetizarea orientărilor politice de stânga. Centrul politic a devenit centru-dreapta,

orientările clasice de stânga (social-democrate), caşi cele clasice de dreapta (liberale, deexemplu) poziŃionându-se la centru, tendinŃăde altfel specifică şi celorlalteŃări ex- comuniste.

Pluripartidismul românesc se defineşte prin labilitate, exprimată în numeroase disidenŃe,fracŃionări, alianŃe conjuncturale. Tipul de sistem electoral al reprezentării proporŃionalaproximative, instituit de Legea nr. 68/1992 favorizează apariŃia şi funcŃionarea sistemuluimultipartidist, dar pune sub semnul întrebării realizarea majorităŃii simple, predispunând laconstituirea de coaliŃii guvernamentale22. O tendinŃă pozitivă a dinamicii sistemuluimultipartidist, sesizabilă de la o alegere la alta, este aaceea a simplificării eşichieruluipolitic. Alegerile din 1996 au adus o schimbare politică esenŃială: alternanŃa la putere.

Dacă G. Voicu a calificat sistemul de partide românesc din prima etapă post-comunistă ca multipartidist “pur cu defect”23, FundaŃia pentru DemocraŃie Freedom House dinNew York l-a apreciat ca sistem de partid dominant.

În prezent,şi în România caşi în celelalteŃări ex-comuniste se manifestă un reviriment alforŃelor politice de stânga, datorat în bună parte politicilor reformiste, cu mari costurisociale.

3. Grupurile de presiune

3. 1. Grupul de presiune – delimit ări conceptuale

Deşi realitatea istorică a grupurilor de presiune este mult mai veche decât cea apartidelor, recunoaşterea calităŃii lor de componente esenŃiale a structurii politice a stateloreste relativ recentă, cel puŃin în Europa. În 1908, în S.U.A., Arthur Bentley vorbea deja de

“grupuri de interes”şi “presiunile” exercitate de acestea, dar consacrarea termenului seproduce abia în primii ani de după cel de-al doilea război mondial. În timp ce în S.U.A.existau preocupări sistematice pentru studierea grupurilor de presiune, înŃările vest-europenefenomenul părea să indice numai o fracŃionare a voinŃei naŃionale iar termenul primea, de celemai multe ori, o conotaŃie pejorativă datorată practicilor mai puŃin corecte ale unor grupuri,tendinŃelor de manevre de culise sau corupŃiei24. După război, se dezvoltă un puternic curentde cercetareşi reflecŃie ştiinŃifică.

22 Al. Radu, Gh. Radu, I. Porumb,Sistemul politic românesc, un sistem entropic?, Ed. Tehnică, Buc.1995, p.149.23

A.F.Bentley,The Process of Gouvernment, a Study of Social Pressures, Chicago, The Univ. of Chicago Press,1908.24 Ch. Debbasch, J.M. Pontier, Introduction á la politique, 3e éd., Dalloz, Paris 1986, p.381.




239

Grupul de presiune este o categorie de analiză a ştiinŃei politice care crează uninstrument de interpretareşi explicare a vieŃii politice cu valoare cognitivă şi un concept uzualce acoperă o realitate complexă. Unii autori folosesc alternativ termenii “grup de interes”( Interest Group) şi “grup de presiune” (Pressure Group),alŃii îl preferă pe primul, dar există

şi încercări de delimitare.Grupul de interes, formatşi dezvoltat în comunităŃile istorice primare, poate fi considerat careprezentând un număr de persoane reunite de unul sau mai multe interese comune. Oricegrup uman pote fi un grup de interes, formal sau informal, de situaŃie, de adeziune etc. ÎncondiŃiile trecerii de la societatea feudală la capitalism, apar premisele politizării anumitorinterese.

Asimilarea grupurilor de interes cu grupurile de presiune nu este în întregime justificabilă (Ch. Debbasch, J. M. Pontier, L. Dion). Grupul de interes nu se identifică exactcu grupul de presiune, care nu acŃionează numai pe calea pressing-uluişi a cărui influenŃănueste unidirecŃională.

Un grup de interes este un grup de presiune potenŃial. El se transformă în grup depresiune în momentul acŃiunii sale asupra autorităŃilor abilitate să ia decizii în favoareaintereselor apărate. Un număr mare de autori consideră că fenomenul grup de presiune esteidentificabil în prezenŃa a trei elemente principale:

a) existenŃa unui grup sau a unei comunităŃi, mai mult sau mai puŃin organizate (ceea ce îldeosebeşte de o simplă mişcare spontană şi efemeră);

b) noŃiunea de interesşi apărarea acestui interes;

c) elementul presiunii, al influenŃei exercitate.

Grupurile de presiune nu sunt structuri sau instituŃiipolitice dar activitatea lor se desf ăşoară în strânsă corelaŃie cucea a instituŃiilor statuluişi a partidelor politice. Ele nu exercită într-un mod direct puterea politică dar acŃionează asupra ei caintermediari, pentru realizarea unor decizii luate de o instituŃiesau de un organ politic, fiind astfel un element al producerii deciziei25. Grupul se defineşteprin caracterul său colectivşi printr-o acŃiune colectivă. El trebuie să prezinte un anumit gradde unitateşi să se caracterizeze prin sentimentul apartenenŃei la grupşi adeziunea la anumitevalori comune. Interesul care reuneşte membri săi poate fi mai mult sau mai puŃin comun, maimult sau mai puŃin puternic dar el este, în orice caz, sursa unei acŃiuni comunitareşiagregative.

Deci, grupul de presiune exprimă anumite interese, dispune de o organizareşiexercită o presiune pentru a-şi atinge scopurile. Ca atare, el poate fi definit ca “un grup de

persoane reunite într-o structură specifică de unul sau mai multe interese comune, care î şi25 J. Basso, Les groupes de pression, P.U.F., Paris 1983, p. 95.

grupul de presiune exprimă anumite interese, dispunede o organizare ş i exercită o presiune pentru a-ş iatinge scopurile



Anton CARPINSCHI

240

realizează obiectivele prin presiunea exercitată asupra autorităŃilor abilitate să ia o decizie. ”26 ForŃa sa depinde atât de importanŃa grupării, de locul pe care îl are sauşi l-a cucerit însocietate câtşi de calitatea leaderilor ei.

Între principalele funcŃii realizate de grupul de presiune se numără:

a) funcŃia de reprezentare;

b) funcŃia de gestiune;

c) funcŃia de revendicare;

d) funcŃia de apărare în profitul membrilor lui27.

3.2. Tipuri de grupuri de presiune. Grupurile de presiune interna Ńionale

Clasificarea grupurilor de presiune a fost f ăcută având drept bază zeci de principii,sisteme, criterii, grupări etc. De o largă utilizare înştiinŃa politică contemporană au beneficiattipurile identificate de autorii vest-europeni, chiar dacă ele au fost incluse în clasificăridiferite. Conform acestora (M. Duverger, G. Burdeau, J. Meynaud, J. Basso, Y. Menyş.a.), lanivel intrasocietal pot fi identificate: grupuri publiceşi grupuri private, grupuriinstituŃionalizate şi neinstituŃionalizate, grupuri ce apără un interes materialşi grupurimaterialmente dezinteresate (sau cu scop ideologic), grupuri provizoriişi grupuri permanente,

grupuri oficialeşi grupuri secrete, grupuri cu obiectiv limitatşi grupuri cu scopuri multiple,grupuri de presiune exclusiveşi grupuri parŃiale (sau grupuri de acŃiune politică şi grupuriintermediare), grupuri de masă şi grupuri de cadre, grupuri-clientşi grupuri-stăpânş. a.

Dintre acestea, lobby-urileşi fenomenul lobbysmului impun o atenŃiespecială. Apreciate de unii autori ca organizaŃii tehnice reprezentândgrupurile de presiuneşi exercitând pressing-ul politic în contul lor (M.Duverger, care le consideră pseudo-grupuri de presiune, S. Ehrlich), dealŃii ca o tehnică de acŃiune (Ch. Debbasch, J.-M. Pontier) lobby-urilecunosc o puternică dezvoltare în S.U.A. Sistemul american al lobbying-

ului constituie însă o adaptare a acestuia la mentalitatea specifică şi la particularităŃileinstituŃiilor politice. În realitate, termenul lobby apare aproximativ acum un secolşi jumătate în Marea Britanie, desemnând mult timp culoarele Camerei Comunelor iar apoi grupurile deinteres ce căutau să influenŃeze în culise deciziile Parlamentului. În jurul anului 1929 înS.U.A. încep să fie folosite cuvintele “lobby”şi “lobby-agents”, iar spre 1837 este lansatneologismul “lobbyist” (lobbyman), folosit curent în anii următori, pe măsura

26Ch. Debbasch, J.M. Pontier,op. cit., p. 387.27 J. Baso, M. Ruffat, „Nouveaux regards sur les groupes”, înProblémes politiques et sociaux, Paris, 2 mai 1985,

p. 4.

Lobby-urile- organizaŃii tehnicereprezentând grupurile depresiune ş i exercitândpressing -ul politic în contul lor- tehnică de acŃiune.




241

instituŃionalizării grupurilor lobby28. Fenomenul lobbysmului desemnează atât practica deinfluenŃare a procesului legislativ câtşi persoanele sau organizaŃiile ce acŃionează în vedereapromovării sau împiedicării adoptării unei legislaŃii.

La nivel extrasocietal acŃionează grupurile de presiune

internaŃionale, a căror apariŃie şi proliferare a fost facilitată dedezvoltarea relaŃiilor internaŃionale şi de posibilitatea influenŃăriilor, în vederea obŃinerii unor avantaje. Ele nu trebuie confundatecu organizaŃiile internaŃionale, deşi uneori acestea joacă rolul degrup de presiune. Grupurile internaŃionale au ramificaŃii în maimulte Ńări, sau urmăresc să obŃină de la o structură politică străină (fie direct, fie prinintermediul unei instituŃii politice din propriaŃară), o decizie favorabilă lor sau menŃineriiunor stări de lucruri existente.

Tentativele de clasificare a grupurilor de presiune internaŃionale (S. Ehrlich, Ch.Debbasch, J.-M. Pontierş.a.) relevă mai întâi existenŃa unor grupuri privateşi a unor grupuripublice. Grupurile de presiune private internaŃionale sunt reprezentate de întreprinderileşiorganizaŃiile cu o acŃiune internaŃională, care s-au multiplicat în ultimii ani. Cele publice ar ficonstituite din organizaŃiile internaŃionale, îndeosebi organizaŃiile specializate ale O.N.U.OrganizaŃiile nonguvernamentale sunt o categorie intermediară. Statele pot acŃiona ele înseleca grupuri de presiune, fie în raport cu unele organizaŃii internaŃionale, fie în raport cu altestate. Pot exista grupuri ce apără interese materiale (grupurile economice, calificate“multinaŃionale”, din domeniul producŃiei de bază) şi grupuri dezinteresate (organizaŃiile de

întrajutorare, percum Caritas InternaŃional, şi organizaŃiile umanitare, precum AmnestyInternaŃional).Complexitatea crescândă a afacerilor publice, nevoia de informaŃii în procesul

adoptării deciziilor politice, pregătirea marii pieŃe europene au antrenat dezvoltarea lobby-urilor pe lângă noile centre de decizie internaŃională. Numeroase studii au semnalatmultiplicareaşi întărirea lobby-urilor europene care, după unele opinii29 ar fi menite să joacerolul de pivot: pe de o parte, vis-a-vis de clienŃii sau de membrii lor, de la care primesc cereride informare, pe de alta, vis-à-vis de instituŃiile comunitare, care au nevoie de expertizele pecare acestea le pot transmite.

Bruxelles a devenit capitala lobbying-ului european, unde acesta este instituŃionalizatşi profesionalizat. Aici pot fi reprezentate întreprinderi, organizaŃii, sectoareş.a. FederaŃiaEuropeană a AsociaŃiilor NaŃionale grupează reprezentantele naŃionale ale diferitelor profesii.Se poate constata prezenŃa la Bruxelles a unor adevăraŃi giganŃi (U.N.I.C.E. – Uniuneaindustriilor ComunităŃii Europene, C.E.S. – ConfederaŃia Europeană a Sindicatelor, C.O.P.A.– Comitetul OrganizaŃiilor Profesionale Agricole, C.E.E.P. – Centrul European alIntreprinderilor Publice). După modelul siderurgiştilor (gruparea Eurofer) sau cel al

28N. J. Ornstein, S. Elder, Interest Groups, Lobbying and Policy Making, Congressional Quarterly Press,Washington DC, 1978.

29 M.Petite, „Les lobbies européens”, înEurope 1993, Pouvoirs, Paris, P.U.F. no.48, pp.101-103.

Fenomenullobbysmului desemnează atât practica deinfluenŃare a procesuluilegislativ câtş i persoanelesau organizaŃiile ceacŃionează în vedereapromovă rii sau împiedică riiadoptării unei legislaŃii



Anton CARPINSCHI

242

constructorilor de automobile, industriaşii Ńărilor membre ale ComunităŃii se grupează uneoripe sectoare, în structuri însărcinate cu apărarea intereselor comune. În ultimul timp, s-a extinspractica delegaŃiilor unor colectivităŃi locale, în special ale regiunilor.

Exercitarea puterilor executive ale Comisiei Europene se face cu ajutorul unor

comitete de experŃi (consultative, de reglementare, de gestiune) în care se află reprezentanŃiila Bruxelles ai unui sector sau altuia. Lobbying-ul la Parlamentul European este în continuă creştere dar, urmare a pluralităŃii de intereseşi a intersectării tendinŃelor politice cu intereseleşi problemele minorităŃilor, el nu este uşor de manevrat. Între tendinŃele sesizabile în spaŃiulEuropean se numără: a) îndeplinirea unui rol comunitar de către anumite organismereprezentative naŃionale (British Bankers Association, de exemplu); b) dezvoltarea unor“receptacule de afinitate” precum “Roundtable”, care grupează unele dintre cele mai marimultinaŃionale europene (Philips, Fiat, Volvo, B.A.T. – Manufactura Britanică de ł igarete) în jurul unei structuri axată pe probleme sectoriale, dar care reprezintă o forŃăconsiderabilă,aflată în spatele unor mari obiective politico-economice; c) apariŃia unui veritabil lobbysmdupă modelul American, cu un întreg cortegiu de firme de servicii specializate (cabinete juridice, consultanŃi, organizatori de conferinŃe etc. ); d) creşterea numărului de întreprindericare intervin pe lângă instituŃiile comunitare”30.

3. 3. Pressing -ul politic; domenii de ac Ńiune, c ă i de acces,mijloace ş i rezultate.

AcŃiunea de pressingapare ca fiind o stare prin care un grup de interese caută să modificecomportamentul sistemului politic în favoarea sa. Ea se determină în raport cuŃelurile vizateşi cu actorii instituŃionali sau noninstituŃionali.Pressing-ul se manifestă în primul rând prinpersuasiune, constrângerea fiind numai un mijloc de presiune, destul de rar utilizat.

Pressing-ul se realizează la nivelul principalelor centre de putere – parlamentşiguvern, darşi la nivelul organelor judiciare. Centrul de greutateşi intensitatea activităŃiigrupurilor diferă de la oŃară la alta, ele orientându-se spre acele centre care deŃin supremaŃia în momentul respectiv în sistemul democraŃiei. Grupurile vizează pe de o parte instituŃii şiorganizaŃii cu caracter etatic, iar pe de alta instituŃii şi organizaŃii cu caracter nonetatic(partidele). Tehnicaşi mijloacele folosite depind de locul grupului în societate, naturaintereselor, a obiectivelor apărate, de tipul organului asupra căruia se exercită presiunea, departicularităŃile sistemului politic, de regulile ce guvernează funcŃionarea politică a societăŃiietc.

30 Ibidem, pp. 95-99.




243

În opinia lui M. Duverger, mijloacele de acŃiune, condiŃionate de structura internă agrupului pot fi materiale (resursele financiare) mijloace constând în personal,şi psihologice31.Jean Meynaud reŃine 5 categorii de procedee: persuasiunea, ameninŃările, banul, sabotareaacŃiunii guvernamentale (refuzul de a coopera cu autorităŃile administrative, de exemplu)şi

acŃiunea directă (manifestaŃii publice, defilări, baraje, greve,nesupunere civilă)32.

Pressing-ul se exercită la două niveluri distincte,grupurile fiind înclinate să folosească cu predilecŃie unul dintreele: există o presiune directă, la nivelul organismelor puterii(miniştri, parlamentari, înalŃi demnitari)şi o presiune indirectă asupra publicului, care prin atitudinea lui acŃionează el însuşiasupra guvernanŃilor. Se pot iniŃia acŃiuni deschise, uneoripublice, sau acŃiuni discrete, mai oculte.

Principala tehnică de intervenŃie este persuasiunea, care poate fi realizată şi ea într-unmod direct sau indirect, dar care, în ambele cazuri, implică folosirea resurselor financiare. Cuajutorul lor, se recurge la specialişti ce permit grupului folosirea cunoştinŃelor lor. Unul dintrecele mai curenteşi eficiente procedee ale persuasiunii directe este acela al alcătuirii şitransmiterii unor documentaŃii privind problema în cauză diferiŃilor parlamentari. InformaŃia“dirijată” este o armă puternică a grupurilor de presiune. Presiunea indirectă evidenŃiază rolulpresei specializate, dar în acest scop poate fi folosită uneorişi presa de informare generală.Cele mai puternice grupuri posedă propriul lor serviciu de presă şi uneori chiar un serviciu de

relaŃii publice.Anumite tehnici, folosite cu succes de anumite grupuri nu sunt eficiente în cazulaltora, decât în condiŃiile adaptării lor la situaŃii particulare. În practică, se folosesc diferitetipuri de lobbying: lobbying-ul tehnic (care necesită activitatea unor profesionişti specializaŃipe domenii), lobbying-ul punctual (realizat pe un text particular), „grassroots lobbying” (labază) ş.a. Dominique Boivin remarca faptul că, în Canada, „grassroots lobbying” nu areacelaşi efect caşi în S.U.A. Rezultatele pozitive obŃinute în această Ńară ca urmare a utilizăriipetiŃiilor, scrisorilor, telegramelor, apelurilor telefonice, a presei nu se înregistrează şi înCanada, unde un sondaj defavorabil unei politici guvernamentale reuşeşte mai bine33.

AnumiteŃări folosesc cu predilecŃie anumite tehnici. În FranŃa, spre exemplu, sunt dominantedouă modele: lobbying-ul „de imersiune” (practicat de bănci şi companiile de asigurări) şilobbying-ul „de congestiune” (lobbying-ul agricol).

31 M. Duverger,Sociologie politique, P.U.F., Paris 1968.32

J. Meynaud, Les groupes de pression, P.U.F., Paris 1965.33 D. Boivin, Le lobbying ou le pouvoir des groupes de pression, Montréal, Ed. du Méridien (Québec) 1987, pp.127-128.

Procedee de pressingpersuasiunea, amenin Ńările,banul, sabotarea ac Ń iunii guvernamentale (refuzul de acoopera cu autorităŃileadministrative, de exemplu)ş iac Ń iunea direct ă (manifestaŃiipublice, defilă ri, baraje, greve,nesupunere civilă )



Anton CARPINSCHI

244

AcŃiunea discretă implică practici mai oculte, dar uneori mai eficiente: finanŃareaalegerilor, ajutorul material dat partidelor politiceş.a. Astfel, în S.U.A., grupurile de presiuneaduc oamenilor politici o susŃinere financiară considerabilă prin crearea unor comitete deacŃiune politică – P.A.C. (Political Action Commitees), însărcinate cu strângerea de fonduri.

Toate contribuŃiile trebuie înregistrate de Federal Election Commisionşi potfi cunoscute de marele public. Între metodele alimentării casselor electoralese numără şi cele ale organizării unor dineuri-dezbateri cu viitoriicongressmani sau preşedinŃi, sau a comandării unor conferinŃe pentru carecandidaŃii primesc sume importante, pe care le pot declara oficial. Dacă opersoană vizată de un grup votează în peste 70% din cazuri în favoareaintereselor lui, acesta o va susŃine în campania sa electorală. Fiecare P.A.C.

ce reprezintă un grup este autorizat să alimenteze cassele electorale ale unui candidat până lasuma de 5000$, iar statul, care publică lista contribuabililor, poate dubla suma, permiŃândastfel candidatului cu cei mai mulŃi suporteri să dispună de mijloacele cele mai importante34.

Cazurile de corupŃie conştientă sunt destul de rare (voiaje, dineuri, cadouri, serviciif ăcute unui membru al familiei, subvenŃionarea unui ziar prin preluarea de abonamenteş.a.).

ForŃa nu este un mijloc de presiune folosit în mod curent de grupurile de presiune.Fiindşi uneleşi altele corpuri intermediare între cetăŃeni şi putere, partidele politice

sunt organizaŃiile cu care grupurile de presiune intră în modul cel mai firesc în relaŃie.Grupurile transmit partidelor diverse cereri, partidele aşteaptă în schimb sau obŃin ajutorşiasistenŃă, îndeosebi financiară. M. Duverger, J. Meynaud, J. Bassoş.a. disting 5 situaŃii:

1. SituaŃia de neutralitate a grupului de presiune faŃăde partide, ceeace nu implică absenŃatotală a oricăror relaŃii, ci, mai ales, absenŃa subordonării;

2. Neutralitatea „activă”, în care grupurile de presiune stabilesc relaŃii cu un anumit partid,indiferent de angajamentul sau de ideologia sa (specifică Ńărilor în care sunt partide suple,puŃin structurate, puŃin numeroase, cu o slabă ideologie);

3. SituaŃia în care între un partidşi un grup se stabilesc relaŃii privilegiate: partidul susŃinerevendicarea grupului, iar grupul sprijină partidul, dându-i în special ajutor financiar (ceea

ce nu exclude relaŃiile conflictuale);4. Subordonarea partidului faŃăde grupul de presiune (care poate determina chiar formareapartidului – cazul partidelor indirecte);

5. Subordonarea grupului în raport cu partidul, al organizaŃiei anexe ale partidului de masă, în special socialisteşi comuniste (culturale, sportive, educative).

Potrivit teoriei democraŃiei pluraliste, puterea politică nu este deŃinută de omajoritate, ci de mai multe minorităŃi sociale sau categorii, grupurile constituind expresiaşi

reprezentarea lor. Decizia politică apare astfel ca un rezultat al competiŃiei dintre diferite34 B. Le Grelle,Profession lobbyman, Paris, Hachette, 1987, p.p.260-262.

AcŃiunea discretă alobby-ului implică practici mai oculte, daruneori mai eficiente:finanŃarea alegerilor,ajutorul material datpartidelor politice




245

grupuri, reprezentând diferite interese. Ele nu aduc prejudicii societăŃii ci dimpotrivă,contrabalansarea lor determină instalarea echilibrului social. Statul poate ignora sau respingegrupurile de presiune, negându-le orice legitimitate (relaŃii de „excluziune”) sau le poateagrea, recunoscându-le reprezentativeşi legitime (atitudine pozitivă – tehnica “agrementului”

sau cea a “integrării-cooptării”).Problema puterii reale a grupurilor a suscitat vii discuŃii. Unii au văzut în ele un

instrument de anulare a democraŃiei, încriminând rolul jucat în alimentarea resurselornecesare campaniilor electoraleşi cerând o strictă reglementare a acŃiunii lor. AlŃii aureclamat neajunsul principal al sistemului – inegalitatea de reprezentare. Încercând să corecteze inegalitatea de acces la “lobbying”, americanii au introdus sistemul de “hearings”,organizate de unele comisiişi subcomisii ale Congresuluişi de agenŃii administrative, precumşi instituŃia Public Interest Advocacy, avocaŃii interesului public apărând acele intereseconsiderate subreprezentate: drepturile minorităŃilor, protecŃia consumatorilor sau a mediuluiş. a.35

Grupurile de presiune au un rol important în realizarea unor politici cu adevăratdemocratice. Au existat ipoteze privind apariŃia unui nou mod de articulare a grupurilor cuputerea, spre care s-ar orienta majoritatea democraŃiilor industriale: nou corporatism,neocorporatism, corporatism social sau liberal. Însă, democraŃiile occidentale sunt deneconceput f ără recursul la reprezentarea parlamentară clasică. În pofida limitelor ei, earămâne încă un credo fundamental al democraŃiilor liberale. Dacă partidele asigură într-o bună măsură conservarea coeziunii societăŃii, grupurile de presiune sporesc gradul ei de funcŃionare

democratică.

35 L.Cohen-Tangui, Le Droit sans l´État, Paris, P.U.F., 1984, pp.144-146.



Anton CARPINSCHI

246

V. Politici publice *

Într-un anumit sens, acŃiunea practică este aspectul politicii care priveşte pe cei maimulŃi oameni. Ea reflectă impactul guvernării asupra societăŃii, capacitatea de a face lucrurilesă fie mai bune sau mai rele. În anii ‘60şi ‘70 s-a conturat un nou domeniu distinct de studiu,

acela al politicilor publiceşi al analizei politicilor publice. O astfel deanaliză poate privi cum a fost iniŃiată o politică publică, cum a fostformulată, adoptată implementată şi cum ar putea fi îmbunătăŃit acestproces. Analiza politicilor publice nu este preocupată doar de problemele

eficienŃei şi eficacităŃii, decum este f ăcută o politică. Ea se concentrează asupra ace este o politică publică: natura rezultatelor guvernării asuprasocietăŃii globale. În centrul analizei politicilor publice pot sta întrebări normative de genul –“pentru ce exist ă guvernare?” sau “în ce const ă o societate «bună»?”. Orice încercare de aevalua performanŃa unei guvernări sau a unui sistem politic trebuie să ia în considerare celemai adânci diviziuni politiceşi ideologice.

Originile interesului pentru orientarea către politicile publice pot fi identificate atât înperceperea inconsecvenŃelor guvernării cât şi în insatisfacŃiile oferite de disciplineleacademice.

În ultimul deceniu în România a existat, pe bună dreptate, o mare disponibilitate de apune sub semnul întrebării eficienŃa şi eficacitatea serviciilor publice. Există preamulte exemple de răspunsuri necorespunzătoare la probleme, rezultate din lipsa depreviziune, din nedefinirea obiectivelor, din numărul redus al opŃiunilor şi dininsuficienta pregătire a acestora, din slaba implementareşi din lipsa activităŃilor de

monitorizareşi evaluare a politicilor. Însăşi diagnosticareaşi definirea acestor probleme s-adovedit o sarcină extrem de dificilă în condiŃiile unor schimbări continueşi a lipseipersonalului calificat.

Există şi o insatisfacŃie legată de limitata contribuŃie pe care o auştiinŃele sociale larezolvarea problemelor. Reproşurile nu sunt specifice doar României: în urmă cu patruzeci deani cam aceleaşi critici au fost aduseşi în occidentştiinŃelor sociale, iar unele dintre acesteobiecŃii mai sunt încă valabile.

5. 1. Ce este o politic ă public ă?

De multe ori, prin politică publică se înŃelege o declaraŃie guvernamentală de acŃiune într-un anumit domeniuşi hotărârea de a duce această acŃiune la îndeplinire. Această definiŃie

* Capitol realizat de Lect. dr. Virgil STOICA.

„pentru ce exist ă guvernarea?”

„în ce const ă osocietate «bun ă»?”

eficien Ńa ş ieficacitateaserviciilorpublice




247

foarte vagă pare să aibă mai mult un caracter prospectiv decât unul retrospectiv: este uninteres mai mare în privinŃa a ceea ce oamenii politici spun decât în privinŃa a ceea ce fac.

Tot în limbaj uzual, termenul politică publică este înŃeles ca un comportament alunui actor sau a mai multor actori, cum ar fi un conducător politic, o agenŃie guvernamentală

sau un parlament, în privinŃa unui domeniu specific de activitate. O astfel de definiŃie nu este,totuşi, adecvată unui discursştiinŃific.

O altă definiŃie “largă” afirmă că o politică publică reprezintă “rela Ń ia dintre un guvern şi mediul său”36. O alta afirmă că “o politică publică este ceea ce guvernul decide să facă sau să nu facă”37. Însă opolitică publică reprezintă mai mult decât deciziile luate de unii liderişi implică ceva mai mult decât ceea ce guvernul doreşte sa facă:trebuie să fie un model sistematic al acŃiunii în privinŃa unei probleme.Richard Rose sugerează că ar trebui să considerăm o politică publică “o serie de activit ăŃ i, mai mult sau mai pu Ń in corelate”, şi nu doar odecizie singulară, şi consecinŃele acestora38.

În acelaşi timp însă, termenul pare să aibă şi un înŃeles mult mai redus: descrierearutinei birocratice. De exemplu, atunci când un funcŃionar public răspunde la telefon: “nu potsă rezolv această problemă întrucât politica departamentului nostru prevede ca toatereclamaŃiile să fie f ăcute în scris”, termenul este utilizat pentru a-l proteja pe acesta de justificarea acŃiunii sale – el doar urmează o politică.

Carl J. Friedrich priveşte politica publică ca pe

“un curs intenŃionat al acŃiunii unei persoane, al unui grup sau al unui guvern, într-un mediuspecific, ce conŃine obstacoleşi oportunităŃi, pe care politica publică î şi propune să leutilizeze sau să le depăşească în efortul de a atinge un scop sau de a reliza un obiectivpropus”39.

James E. Anderson oferă o definiŃie oarecum asemănătoare:

o politică reprezintă “un curs al acŃiunii reletiv stabil, intenŃionat, urmat de un actor sau deun set de actori, în vederea rezolvării unei preobleme procupante”40.

O astfel de definiŃie se concentrează asupra a ceea ce într-adevăr se face,şi nu doarse intenŃionează să se facă, diferenŃiind politica de decizie, care este o alegere între mai multealternative. În plus, o politică publică este acea politică produsă de către un organismguvernamental.

36 Robert Eyerstone,The Threads of Public Policy: A study in Policy Leadership, Indianapolis, Bobbs-Merrill,1971, p. 18.37 Thomas R. Dye,Understanding Public Policy, Engelwood Cliffs, NJ, Prentice-Hall, 1984, p. 1.38

Richard Rose,Policy Making in Great Britain, London, Macmillan, 1969, p. X.39 Carl J. Friedrich, Man and his Government , New York, McGraw-Hill, 1963, p.79.40 James E. Anderson,Public Policymaking, Houghton Mifflin Company, Boston, 1997, p. 9.

relaŃia dintre unguvern ş i mediul său

o politică publică este ceea ceguvernul decide să facă sau să nufacă



Anton CARPINSCHI

248

5.2. Etape în procesul politicilor publice

Politicile publice nu pot fi înŃelese doar în termenii luării unei decizii. Ele nu doar că

implică un grup de decizii corelate într-un anumit domeniu, ci implică tipuri diferite dedecizii. De exemplu, în primul rând, trebuie luată decizia de a lua o decizie. O asemeneahotărâre provine din percepŃia că există probleme ce trebuie rezolvate, că trebuie f ăcut ceva.Apoi procesul politic se deplasează spre un set diferit de decizii legate de ce ar trebui f ăcut,cum ar trebui f ăcut şi când ar trebui f ăcut. Lucrurile nu se opresc, însă, nici aici; chiarşiatunci când deciziile anterioare au fost efectuate, apar noi problemeşi trebuie luate altedecizii. Acestea sunt legate de modul în care rezultatele politicii se suprapun cu intenŃiile eişide felul în care conŃinutul politicii câtşi însuşi procesul de decizie pot fi îmbunătăŃite înviitor. În general, în procesul politicilor publice pot fi distinse cinci stadii distincte:

1. in Ń ierea politicii: sistemul politic identifică o problemă asupra căreia este necesar să seacŃionezeşi o înscrie pe agenda unei autorităŃi publice.

2. formularea politicii: sunt studiate răspunsurile posibile, sunt elaborate variante, suntnegociate modalităŃile de acŃiune.

3. adoptarea politicii: decidentul oficial stabilit alege o anumită soluŃie, care devine politică publică legitimă.

4. implementarea politicii: politica respectivă este aplicată şi administrată.5. evaluarea politicii:sunt determinate rezultatele politicii, în vederea păstrării, modificăriisau abandonării ei.

1. Ini Ńierea

Această etapă se concentrează asupra modului în care sunt identificate

problemele ce pot deveniŃinte ale politicilor publice. De ce doar uneleprobleme, din toate câte există, primesc atenŃia decidenŃilor politicişi sunt înscrise pe agenda publică? Cum decid organismele guvernamentale ceprobleme să abordeze? Ce este o problemă publică? Ce transformă o problemă oarecare într-una publică? Cum ajunge o problemă pe agenda guvernamentală?De ce altele nu ajung pe această agendă?

De ce, de exemplu, protecŃia mediului, o chestiune ignorată până în anii ’80, a apărutpe agenda politică în acea perioadă şi cum s-a petrecut acest lucru? De ceşomajul, a cărui

soluîionare în anii ’50şi ’60 era legată de sporirea cheltuielilor publice, a început să fie legatde idei ca flexibilitatea forŃei de muncă şi slăbirea puterii sindicatelor?




249

Dificultatea în studierea iniŃierii politicilor publice constă în aceea că acestea î şi potavea originea în orice punct al sistemului politic. Politicile pot proveni “de sus”, de la lideripolitici, guvern, agenŃii guvernamentale, organizaŃiiinternaŃionale etc. , sau “de jos”, prin intermediul presiunilor

exercitate de opinia publică, de mass–media, de partidelepolitice, de grupurile de interes, de grupurile de specialitateş.a.m.d. În forma conducerii politice, iniŃierea de politicipublice constă în mobilizarea suportului pentru viziuneapersonală a liderului sau pentru priorităŃile ideologice alepartidului de guvernământ. Lucrul acesta a fost cel mai evident în cazul bolşevismuluişi al nazismului.

Liderii politici sunt totuşi rareori gânditori originalişi rar se întâmplă ca ei să fiesursa unor politici publice inovatoare. Oamenii deştiinŃă şi filosofii, care par destul de puŃinconectaŃi la practica politică, pot juca un rol vital în această etapă, dezvoltând teorii care maitârziu pot fi transformate de către liderişi de către partide în propuneri de politici specifice.

Cele mai multe dintre politicile economice dezvoltate în statele occidentale după celde-al doilea război mondial î şi au originea în ideile lui John Maynard Keynes. Similar,politicile noii drepte, preocupate de micşorarea implicării statului (“rolling back the state”)provin din operele lui Friedrich Hayekşi Milton Friedman.

IniŃierea “de jos” a politicilor se întâlneşte în orice sistem politic. Evenimente cagreve, tulburări publice, dezastre naturale, prăbuşirea burselor în alteŃări, deciziile de a investi

din partea companiilor multinaŃionale, pot constitui factori decisivi în viaŃa politică.Totuşi, ca regulă generală, cu cât un sistem politic este mai democraticşi maipluralist, cu atât presiunile de jos sunt mai semnificative în iniŃierea de politici. În acest sens,democraŃia poate fi înŃeleasă ca sistemul în care agenda politică este stabilită mai curând “de jos” decât “de sus”.

Opinia publică joacă un rol semnificativ în acest proces, în măsura în care alegeriregulateşi concurenŃiale îi forŃează pe liderii politici să formuleze propuneri care să ia înconsiderare preocupările şi aspiraŃiile populare. Totuşi, aceste preocupări şi aspiraŃii rămândeseori neclare până când nu sunt articulate de grupuri care reprezintă sau pretind că

reprezintă anumite sectoare ale publicului. Mass-media joacă, f ără îndoială, o contribuŃiemajoră în acest proces atât prin selectareaşi ierarhizarea informaŃiei disponibile publicului,cât şi prin interpretarea, prin “digerarea” informaŃiei (de ex. corupŃia politică în ItaliaşiJaponia).

Partidele politiceşi grupurile de interes joacă şi ele un rol cheie în stabilirea agendei.Partidele de opoziie nu ar trebui doar să critice politicile guvernului, ele ar trebui să dezvoltepolitici alternative care să arate că sunt pregătite pentru guvernare. Grupurile de interes, larândul lor, pun în lumină o multitudine de revendicări şi preocupări, promovează cauzeşi dauexpresie intereselor diverselor secŃiuni ale societăŃii.

Originea politicilorpublice

– “de sus”, de la lideri politici,guvern, agenŃii guvernamentale,organizaŃii internaŃionale etc. , – “de jos”, prin intermediulpresiunilor exercitate de opiniapublică , de mass–media, departidele politice, de grupurile deinteres, de grupurile despecialitate



Anton CARPINSCHI

250

După 1970, cercetătorii din domeniu au avut tendinŃa să reducă din importanŃarolului acordat instituŃiilor formale, reprezentative,şi să acorde o mai mare atenŃie proceselorinformale prin care politicile sun iniŃiate şi formate. Acestea subliniază reŃelele politice,comunităŃile de actori implicaŃi în politici publice, care intersectează atât sectorul public câtşi

cel privat.Studiile mai vechi ale formării politicilor acordau puŃină atenŃie naturiişi definirii

problemelor publice. Problemele erau considerate ca date, iar analiza pornea de aici încolo.Este, totuşi, important deştiut de ce asupra unor probleme se acŃionează, iar altele suntneglijateşi de ce o problemă este definită într-un anumit modşi nu în altul.

O problemă de politică poate fi definită ca o condiŃie ori o situaŃie care produce nevoi saunemulŃumire printre oamenişi pentru rezolvarea căreia este solicitată intervenŃiaguvernamentală41.

Apa murdară, mâncarea nesănătoasă, aglomerarea urbană, practicarea avortului,condiŃiile din închisori, încălzirea globală, reprezintă condiŃii care pot deveni probleme dacă produc suficientă anxietate sau nemulŃumire pentru a-i determina pe oameni să caute remedii.Dacă aceştia cred că acea condiŃie este normală, inevitabilă, sau Ńine de propria lorresponsabilitate, atunci nu se va întâmpla nimic. CondiŃiile nu devin probleme publice până când nu sunt definite ca probleme, nu sunt articulate de către cineva,şi aduse în atenŃiaguvernului.

Pentru a fi transformată într-o problemă, o condiŃie trebuie să fie văzută ca fiind o

temă corespunzătoare pentru acŃiunea guvernamentală, ca ceva ce stă în posibilităŃileguvernului de a remedia sau de a soluŃiona. Politicienilor nu le place să aibă de a face cu oproblemă decât în măsura în care aceasta este cuplată cu o soluŃie. Sau, aşa cum spunea AaronWildawsky:

“o problem ă este o problem ă doar dac ă poate fi f ă cut ceva în privin Ń a ei” 42 .

ConsecinŃele pot fi definite ca problemeşi se poate încerca rezolvarea lor de cătrealte persoaneşi nu de cele direct afectate. Parlamentarii sunt frecvent în căutarea de problemepe care le pot rezolva, cel puŃin parŃial, pentru a-şi îmbunătăŃi reputaŃia şi pentru a-şi sporişansele de realegere. Pe de altă parte, condiŃii care la un moment dat sunt acceptate ca fiindnormale, mai târziu, datorită schimbărilor sociale, pot fi considerate probleme (de exempluviolenŃa familială).

Ce caracteristici transformă o problemă obişnuită într-o problemă politică? CediferenŃiază o problemă privată de una publică? Problemele publice sunt, în mod evident,acelea care afectează un număr substanŃial de persoane,şi au efecte largi, inclusiv consecinŃeasupra unor persoane care nu sunt direct implicate (de exemplu reducerile de impozit). Pentrua ajunge pe agenda politică, o problemă publică trebuie să fie transformată într-o chestiune

41 Ibidem,p. 94.42 A. Wildawsky,Speaking Truht to Power , Boston, Little, Brown, 1979, p. 42.




251

care să solicite atenŃia guvernamentală, în plus existând un dezacord asupra celei mai bunesoluŃionări a problemei.

John Kingdon oferă un model al iniŃierii, văzut ca o suprapunere a trei domenii deactivitate independente (domeniul problemelor, domeniul propunerilorşi domeniul

politicului) care ocazional converg, deschizând o “fereastră politică”, permiŃând astfel unorchestiuni să ajungă pe agenda guvernamentală43.

Domeniul problemelor constă în chestiunile asupra cărora actorii politici, aflaŃi fie în afara,fie în interiorul guvernului, doresc să acŃioneze. Domeniul propunerilor de politici publiceconŃine posibilele soluŃii la probleme.

Oficialii publici, comitetele parlamentare, birocraŃii, oamenii deştiinŃă, grupurile deinteresşi alŃii, dezvoltă propuneri. În procesul de selecŃie, unele idei sunt luate în serios, altelesunt ignorate. Cele care supravieŃuiesc, aşteaptă probleme de care să se ataşeze. Domeniulpoliticului include chestiuni ca rezultatele alegerilor, capriciile opinie publice, schimbările înstructura guvernamentală, campaniile grupurilor de presiune. Evenimentele din acest domeniusunt independente de domeniul problemelorşi de cel al propunerilor.

Cele trei domenii sunt în general separate unul de celălalt, sunt conduse de forŃediferite, iau în considerare elemente diferiteşi au stiluri deosebite. Cheia înŃelegeriifenomenului de stabilire a agendei este cuplarea acestor domenii. Cele trei curente se potsuprapune în anumite momente critice: este identificată o problemă, este disponibilă o soluŃie,climatul politic este propice pentru schimbare, iar constrângerile nu blochează acŃiunea.

Astfel se deschide pentru scurt timp o fereastră pentru o politică publică, adică ooportunitate pentru susŃinătorii propunerilor de a împinge în faŃăsoluŃiile lor preferate sau dea concentra atenŃia asupra problemelor lor speciale. Câteodată, aceste ferestre se deschid înmod predictibil, ca atunci când o lege trebuie reînnoită; în alte cazuri, însă, fenomenul esteimprevizibil.

În orice moment mai multe probleme concurează pentru atenŃia oficialilor publici,care au ei înşişi ideile lor preferate pe care le vor promovate. Doar o parte din aceste problemevor ajunge pe agendă datorită lipsei de timp, de resurse, de interes, de informaŃie sau devoinŃa oficialilor. Stabilirea agendei este un proces concurenŃial.

Problemele care ajung pe agenda publică pot, la fel de bine, să dispară de pe ea. Sepoate acŃiona asupra unei probleme sau se poate lua decizia de a nu se acŃiona. Oricum,decidenŃii pot avea sentimentul că problema nu merita atenŃie .

Antony Downs sugerează44 “un ciclu al atenŃiei” de care se poate bucura o anumită chestiune importantă:

43John W. Kingdon, Agendas, Alternatives, and Public Policies, Harper Collins College Publishers, New York,1995, p. 87.

44 J. Anderson,op. cit., p 108.



Anton CARPINSCHI

252

1. Stadiul pre–problemei. Există o condiŃie socială nedorită, însă ea nu se bucură de preamultă atenŃie publică. Doar unii specialişti sau unele grupuri de interes au devenitpreocupate în această privinŃă.

2. Descoperirea alarmat ă si entuziasmul euforic. Ceva determină publicul să devină atentsi alarmat în privinŃa problemei. Exista o dorinŃăputernică de a rezolva repede problema,obstacolele în calea rezolvării părând externe. SoluŃia nu pare să necesite schimbărifundamentale în societate.

3. Con ştientizarea costului necesar unui program semnificativ. Se răspândeşte îngrijorarea că rezolvarea problemei implică costuri foarte mari. Oamenii realizează că oparte a problemei constă în aranjamente de care beneficiază şi ei înşişi (de exemplu:autoturismele care generează poluareşi aglomerare, darşi libertate de mişcare).4. Declinul gradual al intensit ăŃii interesului public. Pe măsură ce oamenii realizează câtde dificilă şi de costisitoare va fi rezolvarea problemei, unii devin descurajaŃi, alŃii se simtameninŃaŃi, iar alŃii devin plictisŃi. AtenŃia acordată prolemei devine tot mai slabă, altă problemă atingând stadiul 2.

5. Stadiul post–problem ă . Problema ajunge într–o “zonă crepusculară” de atenŃieperiferică. AgenŃiile guvernamentale, politicileşi programele create pentru rezolvarea ei

funcŃioneaza în continuareşi au unele rezultate .În mod evident, nu toate problemele majore trec printr–un astfel de ciclu (de

exemplu: problema protejării mediului, comparativ cu problema cuceririi spaŃiului cosmic).Dintr-un punct de vedere tehnic, adică Ńinând cont de eficacitatea procesului politicşi nu decalitatea rezultatelor sale, procesul de iniŃiere a politicilor poate suferi de două slăbiciunicontradictorii. Prima poate fi produsă de lipsa propunerilor, de sărăcia unor idei inovatoare, denumărul prea mic de “intrări” în sistem. Acest lucru a putut fi observat în statele comuniste. ÎnabsenŃa alegerilor libereşi concurenŃiale, a presei libere, a partidelor de opoziŃie şi a

grupurilor autonome, iniŃierea politicilor a fost lăsată, în mare parte, în mâna celor ce lucrau în aparatul de partidşi de stat. Astfel, atâta vreme cât cei implicaŃi în iniŃierea politiciloraveau un puternic interes în menŃinerea sistemului de planificare centralizată, problemareformelor economice nu a apărut pe agenda politică, iar când a apărut, sistemul nu mai puteafi salvat.

Cealaltă slăbiciune a politicilor este exact opusul primeia: procesul politic poate fi,pur şi simplu sufocat de multitudineaşi de importanŃa intrărilor, fapt care duce la stagnareşiparalizie. Aceasta a fost văzută ca o problemă a supraîncărcării guvernamentale, un fenomenasociat cu politicile intervenŃioniste şi cu aşteptări excesive faŃă de guvern. Extinderea

cererilor din partea populaŃiei şi a grupurilor de interes face să fie depăşită capacitatea derăspuns a guvernului. Acest fenomen a fost “stagnare pluralistă”. Ca o consecinŃă, în anii ’80,




253

’90, guvernele noii drepte au încercat să reducă aşteptările populare în privinŃa a ceea ce poateface statul, guvernul preluând controlul într-o anumită măsură asupra procesului de iniŃiere apoliticilor.

2. Formularea

Odată ce o problemă, sau un set de probleme, se află pe agenda politică, este necesarun proces de elaborare detaliată şi de analiză în vederea dezvoltării unor propuneri sistematicede politici publice.

În mod convenŃional, stadiul formulării este văzut ca fiind crucial în procesul politic,formularea cuprinzând nu doar traducerea unor propuneri suficient de vagi în recomandăripreciseşi detaliate, cişi filtrarea unor propunerişi chiar reconsiderarea unor probleme avute

în vedere.În analiza pe care o fac ciclului unei politici, Hogwoodşi Gunn (1984) identifică un

număr de stadii în procesul formulării; primul constă în decizia despre cum trebuie decis,adică o decizie despre mecanisme sau procedurişi despre ce actori politici trebuie implicaŃi înanaliza şi elaborarea politicii. Ar trebui ca o anumită politică să fie formulată de cătrefuncŃionarii publici sau de către minişri? Ar trebui ca procesul de formulare să urmeze oformă deja stabilită sau ar trebui să fie consultate grupurile de interesşi cele de specialişti şidacă da, care dintre ele? Aceaste decizii sunt vitale prin aceea că determină simpatiileşiinteresele ce vor fi luate în considerare atunci cănd se discută politica.

A doua etapă constă în definirea problemei. Cu acest stadiu pot fi posibilereinterpretări importante, mai ales atunci când cei care formulează politica văd problema înmod foarte diferit de cei de la care a pornit problema. A treia etapă constă în stabilireaobiectivelorşi a priorităŃilor. Deşi opinia publică, mass media, partidele politiceşi grupurilede interes sunt capabile să influenŃeze stabilirea acestor obiective, nimic nu garantează că priorităŃile identificate de către aceştia vor fi aceleaşi cu cele ale iniŃiatorilor politicii.

Ultima etapă constă în analizaşi trecerea în revistă a opŃiunilor politiceşi alegereavariantei preferate, adică luarea unei decizii de autoritate. DiferiŃi factori pot fi luaŃi înconsiderare în acest stadiu al formulării politicii: implicaŃiile politiceşi electorale ale uneianumite opŃiuni, consideraŃii legate de eficienŃa administrativă şi de eficacitatea acŃiunii.Trebuie notat că decizia finală, care încheie procesul formulării, poate fi mai mult decât osimplă formalitate, putând să aibă loc dezbateri caşi în etapele anterioare.

Formularea are caracteristici diferite în sisteme politice diferite, fiind constatate“stiluri na Ń ionale contrastante de politici publice”45. Există două dimesiuni importante: dacă formularea politicii se bazează pe consultare sau pe impunereşi dacă guvernele sunt angajate într-o planificare pe termen lung sau reacŃionează la evenimente mai mult sau mai puŃinzilnice. Din această perpectivă, Suediaşi Japonia pot fi clasificate în rândul statelor cu un stilde politici publice ce favorizează atât consultarea câtşi planificarea pe termen lung. În ambele

45 J. Richardson,op. cit.



Anton CARPINSCHI

254

Ńări există un sistem elaboratşi formalizat de grupuri ce sunt consultateşi cărora li se cereacordul în privinŃa obiectivelorşi priorităŃilor politice. Pe de altă parte, în SUA, deşi formafederală de guvernământ solicită un înalt nivel de consens, stilul de politică publică este multmai reactiv.

O trăsătură fundamentală a formulării, indiferent de diferenŃele care există între stilurilenaŃionale de politici publice, constă în faptul că această etapă reduce în mod subsatnŃialnumărul actorilor implicaŃi în proces, în timp ce în procesul de iniŃiere pot fi implicate omare varietate de interese, grupurişi mişcări, formularea politicii este o sarcină a unor“interni” (oficiali guvernamentali, consilieri, politicieni), adică a acelora care sunt parte amecanismului guvernamental sau au acces instituŃional la acesta.

Acest fapt lasă deschis procesul de formulare la un număr de critici. Una din acesteaprovine din puternica influenŃăpe care se presupune că o au funcŃionarii publici, în virtutearolului lor de consilieri în probleme de politici publice. Politicienii, în cel mai bun caz,stabilesc nişte priorităŃi politice largişi lasă obiectivele specificeşi stabilirea opŃiunilorposibile pe seama funcŃionarilor guvernamentali. Teoreticienii alegerii publice argumentează de aceea, că politicile tind să reflecte mai curând interesele de carieră a funcŃionarilor publici, în timp ce marxsiştii subliniază că alternativele de politici radicale tind să fie sabotate datorită originii socialeşi educaŃiei înalŃilor funcŃionari publici.

Altă critică este legată de creşterea numărului grupurilorşi actorilor implicaŃi înformularea politicii. Teorieticienii noii drepte argumentează că mişcarea spre corporatismpermite nu publicului în general ci unor puternice grupuri secŃionale să determine politicilepublice46.

Un alt set de critici se bazează pe “deficitul democratic”existent în formulareapoliticilor. În sistemele democratice, deşi politicienii aleşi supervizează procesul politicilorpubliceşi iau decizia finală, procesul în sine face ca aportul lor să fie doar marginal. Pentru că procesul formulării necesită exactitateşi este consumator de timp, el necesită profesionalism,cunoştinŃe de specialitateşi preocupare pentru detaliu, calităŃi pe care politicienii, democraticisau nu, le posedă rareori din abundenŃă.

3. Adoptarea

O decizie legată de o politică publică implică o acŃiune din partea unui oficial sau aunui organism de a adopta, modifica sau respinge o anumită alternativă. În manieră pozitivă această acŃiune reprezintă un act legislativ sau unul executiv. Trebuie f ăcută distincŃia dintre odecizie politică, ce afectează semnificativ conŃinutul unei politici publiceşi deciziile de rutină,care au legătură cu desf ăşurarea zilnică a respectivei politici. În plus, o decizie politică estepunctul culminant al unei serii de decizii f ăcute pe parcursul procesului politicii publice.

46 Mancur Olson,The Rise and Decline of Nations, Newhaven, Yale University Press, 1982.




255

Ceea ce este tipic pentru stadiul adoptării nu este selectarea dintre un număr de alternative ciac Ń iunea asupra uneia dintre acestea, pentru care, cei care au propus-o cred că pot obŃineaprobarea, chiar dacă nu va fi exact în forma dorită iniŃial.

Pe măsură ce procesul de formulare se apropie de decizie, anumite prevederi vor firespinse, unele vor fi acceptate, iar altele vor fi modificate, se va încerca aplanareadiferendelorşi se vor purta negocieri până în momentul în care decizia va fi doar oformalitate. Câteodată, decizia va fi incertă până în momentul numărării voturilorşi alanunŃării acesteia.

Deşi indivizi şi organizaŃii private pot fi implicate înprocesul decizional, autoritatea formală de a decide revine oficialilorpublici: parlamentari, membri ai guvernului, ai administraŃiei, ai justiŃiei. În democraŃii, sarcina deciziilor legate de politicile publicepare a reveni în primul rând legislativului, instituŃia desemnată să reprezinte interesele populaŃiei. În general, deciziile luate de cătrelideri sunt privite ca legitime dacă aceştia au autoritatea legală să ofacă şi acŃionează conform procedurilor acceptate.

Specialiştii din domeniulştiinŃelor socialeşi politice sunt în dezacord în privinŃamodului cum sunt luate deciziile, asupra modului cum poate fi studiat acest fenomenşi chiarasupra definiŃiei ce poate fi dată unei decizii. Fără nici o îndoială, deciziile sunt luate în moddiferit de indivizi sau de grupuri, în organizaŃii mici sau în organizaŃii mari, în structuridemocratice sau în structuri autoritare.

În mare, autorii preocupaŃi de problema deciziei pot fi grupaŃi în două şcoli: cei care î şi concentrează atenŃia asupra relaŃiei dintre putereşi decizieşi cei care examinează relaŃiadintre raŃionalitateşi decizie. Examinând conceptul de putere, probabil că punctul de plecarecel mai bun îl constituie dezbaterea dintre elitismşi pluralism. Aceasta pentru că elitismulşipluralismul diferă nu doar în concluziile pe care le trag în privinŃa distribuŃiei puterii însocietatea contemporană, dar şi în metodele pe care le utilizează pentru atingerea acestorconcluzii. Totuşi nu această dezbatere constituie obiectul nostru de interes, ci analiza tipurilorde raŃionalitate din procesul decizional.

Au fost formulate o serie de teorii în privinŃa procesului de luare a deciziilor. Celemai importante sunt:

Modelul actorului raŃional Modelul incremental Modelul organizării birocratice Modelul ideologic

Modelul actorului ra ŃionalModelul decizional care subliniază raŃionalitatea umană a fost construit pe baza unor

teorii economice, ele însele derivate din utilitarism. Asemenea idei au asigurat baza pentru

teoria alegerii raŃionaleşi teoria alegerii publice, dezvoltate de gânditori ca Anthony Downsşiadoptate cu entuziasm de noua dreaptă.

Deş i indiviziiş iorganizaŃiile private potfi implicate în procesuldecizional, autoritatea

formală de a deciderevine oficialilor publici.



Anton CARPINSCHI

256

În centrul acestor teorii se află noŃiunea aşa numitului“om economic”, un model al naturiiumane care pune accentul pe interesul personal văzut în termenii satisfacŃiei materiale.

Astfel, o decizie este luată utilizându-se următoarea procedură: Este identificată natura problemei. Pe baza unei ierarhii a preferinŃelor individuale este selectat un obiectiv sau un

scop. Sunt alese mijloacele pentru atingerea obiectivului, funcŃie de eficacitatea lor,

de costul lor, de încrederea ce le poate fi acordată. Sunt analizateşi comparate consecinŃele fiecărei acŃiuni (costurişi beneficii,

avantajeşi dezavantaje). Decidentul alege dintre alternative pe cea care în maximizează aşteptările şi îl

apropie cel mai mult de obiectivul său.

Acest tip de proces porneşte de la presupunerea că oamenii au obiective clareşi că leurmăresc în mod raŃional. Pentru ca aceasta să fie posibil trebuie să fie comparată satisfacŃia, plăcerea sau fericirea, pe care ar putea să o procure fiecare acŃiune. Cel mai bunexemplu pentru ilustarea unei asemenea perpective este utilizarea analizei cost-beneficiu înluarea deciziilor legate de afaceri.

Modelul actorului raŃional este atractiv, în parte, pentru că el reflectă ceea ce se crededespre cum ar trebui să ia o decizie. BineînŃeles, politicienilor le face plăcere ca acŃiunile lorsă fie portretizate ca orientate spre scopuri preciseşi ca fiind rezultatul unei deliberări atente.În orice organizaŃie există mai multe posibilităŃi de a atinge obiectivele, iar când este pus înfaŃa unei alegeri între mai multe altrnative, decidentul raŃional trebuie să o aleagă pe cea carepare să îi satisfacă cel mai bine aceste scopuri. Decizia raŃională implică selecŃia alternativeicare va maximiza valorile decidentului (decidenŃilor).

Examinat mai îndeaproape modelul raŃional de luare a deciziilor pare a avea uneleslăbiciuni. În primul rând, modelul pare a fi mai uşor aplicabil indivizilor, care pot avea un setde perferinŃe ierarhizate,şi mai greu aplicabil grupurilor, în interiorul cărora există mai curândobiective aflate în conflict. Ce valorişi obiective sunt utilizate în procesul decizional?OrganizaŃiile fiind entităŃi neomogene, valorile acestora pot diferi de cele ale indivizilor carele alcătuiesc. Doar despre organizaŃiile puternic centralizateşi cu o structură de comandă

strictă s-ar putea spune că iau decizii în mod raŃional.O a doua problemă constă în faptul că, în practică, deciziile sunt luate deseori pe

baza unor informaŃii incorecte sau incomplete, iar beneficiile diverselor acŃiuni nu sunttotdeauna comparabile. Se pot compara, de exemplu, costurile creşterii impozitelor cu cele alereducerii ajutoarelor sociale? Astfel de dificultăŃi l-au încurajat pe Herbert Simon (1983) să dezvolte noŃiunea de“ra Ń ionalitate limitat ă”: este imposibil să se analizeze toate acŃiunileposibile, să se selecteze dintre ele, procesul decizional fiind, în mod esenŃial, un compromis între divrse valorişi rezultate imprecise, o alternativă fiind aleasă nu pentru a mximizaanumite valori ci pentru că este satisf ăcătoare. Ultimul reproş care a fost f ăcut modelului

actorului raŃional este că ignoră rolul percepŃiilor, măsura în care acŃiunile sunt determinate depresupunerile despre realitate, de credinŃe, şi mai puŃin de realitate însăşi. Acest model acordă




257

foarte puŃină importanŃă valorilorşi înclinaŃiilor ideologice pe care le-ar putea împărtăşidecidenŃii politici.

Modelul incremental

Teoria incrementală a actului decizional este prezentată deseori ca evitândproblemele teoriei raŃionale şi, în acelaşi timp, ca fiind mult mai descriptivă în ceea cepriveşte modul în care oficialii publici iau decizii. Charles Lindblom poate fi considerat“părintele” acestei teorii. El notează câteva eşecuri ale modelului raŃional:

nu este adaptat la capacităŃile limitate ale individului de arezolva probleme;

nu este adaptat la inadecvarea informaŃiei;

nu este adaptat la costurile analizei;

nu este adaptat la eşecurile în privinŃa construcŃiei unei metode de evaluare; nu este adaptat la relaŃiile strânse dintre fapteşi valori, relaŃii ce pot fi observate în

procesul politicilor publice;

nu este adaptat la diversele forme în care problemele politice pot să apară47.

După Lindblom, deciziile incrementale implică schimbări limitate, adăugiri lapoliticile existente, cum ar fi creşteri de câteva procente la bugetul unui departament. Testulunei politici publice bune nu este maximizarea valorilor decidentului, ci asigurarea acordului

între părŃile interesate impicate. Incrementalismul ar putea fi rezumat astfel: Selectarea scopurilor sau obiectivelorşi analiza empirică a

acŃiunii necesare pentru atingerea lor sunt mai curând strâns întrepătrunse decât separate.

Decidentul ia în consideraŃie doar unele dintre alternativepentru a rezolva problema, aceste alternative diferind doar incremental, adică marginal, depoliticile existente.

Pentru fiecare alternativă sunt evaluate doar câteva consecinŃe, considerate mai

importante. Problema cu care se confruntă decidentul este în mod continuu redefinită. Nu există o singură soluŃie sau o soluŃie corectă pentru o problemă. Deciziile incrementale au în vedere în special remedii, ameliorări ale situaŃiei prezente,

imperfecŃiuni sociale concreteşi mai puŃin scopuri sociale importante.

Din această perspectivă deciziile tind să fie luate pe baza unor informaŃii inadecvateşi la un nivel scăzut de înŃelegere, aceasta descurajându-i pe decidenŃi să urmreze acŃiuniradicaleşi inovatoare. Politicile publice sunt de aceea un proces continuuşi un proces de

47 D. Braybrooke, C. Lindblom, A Strategy of Decision:Policy Evaluation as a Political Process, New York,Collier, Macmillan, 1963.

e ş ecuri alemodelului ra Ńional

deciziile incrementaleimplică schimbă rilimitate, adăugiri lapoliticile existente



Anton CARPINSCHI

258

explorare. În lipsa unor obiective clare, cei care stabilesc politicile publice operează cuajutorul unui cadru deja existent, ajustându-şi poziŃia în funcŃie de feed back -ul oferit deinformaŃiile despre impactul deciziilor lor trecute. Incrementalismul sugerează o strategie deevitare, decidenŃii fiind înclinaŃi mai curând spre îndepărtarea de probleme, decât spre

rezolvarea lor.Dacă modelul raŃional are de obicei scopuri prescriptive, normative, incrementa-

lismul, după cum îl prezintă Lindblom, este atât normativ, câtşi descriptiv. El nu doar că asigură o descriere mai corectă a modului în care sunt luate deciziile în lumea reală, susŃineautorul american, ci areşi meritul flexibilităŃii şi al cuprinderii unor poziŃii divergente. Înacest sens el are un caracter anti-utopicşi corespunde modului în care sunt adoptate politicilepublice în democraŃiile pluraliste, implicănd răspundere şi flexibilitate, consultareşicompromis. Totuşi, modelul a fost criticat ca fiind profund conservator, în sensul că justifică prejudecăŃile împotriva inovaŃiei şi favorizează inerŃia. Politicienii care îmbrăŃişează incrementalismul sunt mult mai preocupaŃi de problemele zilnice decât de cele ce implică oviziune pe termen lung. Energia lor este consumată spre menŃinerea “navei politice” lasuprafaŃă şi în mişcareşi mai puŃin pe direcŃia spre care se îndreaptă aceasta.

O altă slăbiciune a incrementalismului este că explică foarte puŃin acele deciziipolitice care sunt radicale sau revoluŃionare. De exemplu, decizia lui Stalin de a lansaplanurile cincinale în 1928, decizia lui Castro de a prelua puterea în 1959 sau chiar decizia luiMargaret Thacher de a reduce implicarea statului în anii ’80, pot fi cu greu descrise ca ajustăritreptate.

Din perspectiva unor asemena dificultăŃi Amitai Etzioni (1967) a propus ideea de“explorare mixt ă” care încearcă să creeze o punte între perspectivă raŃională şiincrementalism. Explorarea mixtă se bazează pe distincŃia dintre deciziile fundamentaleşideciziile minore, incrementale. Deciziile fundamentale, cum ar fi declararea războiului,stabilesc direcŃiile de bază, asigură contextul pentru deciziile incrementale. În principiu,explorarea mixtă presupune că deciziile sunt luate în două faze: întâi, decidenŃii evaluează însens larg, explorează, toate opŃiunile politice în termeniişanselor de a atinge obiectivele pre-existente. Apoi este adoptată o perspectivă mult mai incrementală pe măsură ce sunt luate înconsiderare detaliile politicii selectate. Aastfel, de exemplu, o decizie largă de a reduce

cheltuielile publice este însoŃită de o serie de decizii mult mai specifice, legate de domeniilesau programele ce vor fi afectate.

Modelul organiz ării birocraticeAtât modelul actorului raŃional câtşi cel incremental sunt modele tip “cutie neagră” a

procesului decizional: nu este luat în considerare impactul pe care structura procesului depolitici publice îl poate avea asupra deciziilor. Modelul birocratic sau modelul organizaŃional, încearcă să pătrundă în interiorul “cutiei negre” subliniind măsura în care procesulinfluenŃează produsul.




259

Graham Allison (1971) a fost primul care a utilizat această perspectivă, analizânddeciziile luate de SUAşi URSS pe parcursul crizei legate de instalarea rachetelor nuclearesovietice în Cuba, în 1962. Allison precizează că pot fi utilizate trei perspective diferite pentruanalizare aceleiaşi acŃiuni:

Actorul raŃional. AcŃiunea este desf ăşurată de actori identificabili (SUAşi URSS), careau scopuri clareşi optează pentru calea cea mai bună în vederea atingerii acestor scopuri.

Procesul organizaŃional. Politica nu mai este f ăcută de SUA, ci rezultă din interacŃiuneaunor organisme specializate (Pentagon, CIA, Departamentul de Stat, Casa Albă), fiecaredintre acestea având un mod specific de recunoaştereşi de rezolvare a problemelor.

Politica birocratică. Aceste organisme specializate au intereseşi poziŃii diferite, iarprocesul politic provine din relaŃiile de putere dintre aceste organismeşi din negocierile

ce au loc între ele.Două modele contrastante, însă aflate în legătură rezultă din acest studiu. Primul,

intitulat în mod obişnuit “modelul procesului organiza Ń ional”, accentuează impactul pe care îl au asupra deciziilor valorile, presupunerileşi modelele obişnuite de comportament care potfi întâlnite în orice organizaŃie mare. Deciziile par să reflecte nuatât analiza raŃională şi evaluarea obiectivă, cât cultura înrădăcinată a departamentului sau a agenŃiei de unde provine. Adoua teorie,“modelul politicii birocratice”, subliniază impactul

negocierilor ce au loc între diverse persoaneşi agenŃii asupradeciziilor, fiecare urmărind interese proprii. Această perspectivă demontează ideea de stat monolit, unit în jurul unui singur interes,şi sugerează că deciziileprovin dintr-o arenă concurenŃială, în care balanŃa avantajului este în continuă mişcare.

Autorul american subliniază că aceste trei perspective nu trebuie văzute ca tipuridiferite de procese de politici publice, ci ca trei lentile diferite prin care poate fi studiat acestproces. În orice situaŃie vor fi elemente ceŃin de opŃiune (actor raŃional), de rutină (procesguvernamental)şi de competiŃie (politică birocratică), însă ele nu vor fi identice pentru toŃiparticipanŃii, în orice moment sau în orice domeniu.

Deşi aceste modele au, f ără îndoială, meritul de a atrage atenŃia asupra unor aspecteimportante ale procesului decizional, ele auşi unele slăbiciuni. În primul rând, modelulprocesului organizaŃional reduce sfera de acŃiune a conucătorilor politici, posibilitatea caaceştia să-şi impună deciziile “de sus”. Ar fi eronat să se sugereze că toate deciziile suntmodelate de presiunile organizaŃionaleşi să se ignore rolul personal al liderilor, aşa cum a fostcel al lui Roosevelt în iniŃierea New Deal-ului sau cel al lui Hitler în invadarea Poloniei. În aldoilea rând, este simplist să se sugereze, aşa cum o face modelul politicii birocratice, că actorii politici î şi adoptă poziŃia doar pe baza intereselor organizaŃiei din care fac parte,

ignorându-se simpatiile personaleşi obiectivele individuale. În al treilea rând, încercarea de a

modelul procesului organiza Ń ional

modelul politicii birocratice



Anton CARPINSCHI

260

explica deciziile doar în termeni legaŃi de cutia neagră, înseamnă de a nu a acorda nici un felde importanŃăpresiunilor externe care provin din mediul economic, politic sau ideologic.

Modelul ideologic

Modelele decizionale care pun în prim plan credinŃele şi ideologia subliniază gradul în carecomporatmentul este structurat de către percepŃie. Ceea ce oamenii vă şi înŃeleg, este, într-oanumită măsură, ceea ce valorileşi concepŃiile lor le permit, îi încurajează să vadă şi să înŃeleagă.

Această tendinŃăeste cu atât mai puternică cu cât, în cele mai multe cazuri, ea esteinconştientă. Deşi decidenŃii pot crede despre ei înşişi că acŃionează în mod raŃional, rigurosşiimparŃial, valorile socialeşi politice care le împărtăşesc pot acŃiona ca un filtru puternic,definind ceea ce poate fi gândit, ceea ce poate fi f ăcut şi ceea ce este de dorit. AnumiteinformaŃii şi anumite opŃiuni nu sunt apreciate sau nici măcar nu sunt luate în consideraŃie, întimp ce alte informaŃii şi alte cursuri ale acŃiunii sunt utilizate cu predilecŃie. KennethBoulding (1956) subliniază imporatnŃa vitală a acestui proces, arătând că, f ără un mecanism

de filtrare a informaŃiilor, decidenŃii ar fi purşi simplu copleşiŃi devolumul de date cu care s-ar confrunta.

Sunt totuşi păreri diferite în ceea ce priveşte origineaşi naturaacestui proces de filtrare. Robert Jerris (1968), de exmplu, atrage aetnŃia asupra erorilorconstante de apreciere din partea decidenŃilor din domeniul relaŃiilor internaŃionale, acestea

avându-şi originea în etnocentrism (mod de înŃelegere în care acŃiunileşi intenŃiile altui grupsunt apreciate prin aplicarea valorilorşi teoriilor provenite din cultura observatorului, careeste incapabil să înŃeleagă semnificaŃia diferenŃelor culturale). Un exemplu al acestui fenomen îl constituie înclinaŃia lui Anthony Edenşi a guvernului Marii Britanii de a-l vedea pegeneralul Nasser preşedintele Egiptului în perioada crizei Suezului din 1956, ca pe un “aldoilea Hitler”. Irving Janis (1972), pe de altă parte, sugerează că multe decizii, din domeniulrelaŃiilor internaŃionale pot fi explicate prun ceea ce el a numit “gândire de grup”. Acestareprezintă fenomenul în care presiunile psihologiceşi profesionale concură la încurajarea unuigrup de decidenŃi de a adopta o poziŃie unită şi coerentă, părerile contrare sau neconvenabilefiind excluse.

O încercare de a combina diferitele perspective asupra deciziilor, care să Ńină cont deimpactul sistemului de credinŃe, a fost realizată de Paul Sabatier (1988). Princiopala sapreocupare a fost de a explica modul în care apar achimbările într-o politică publică. El a atrasatenŃia asupra rolului jucat de “subsistemul politicii publice”, adică asupra grupului de oamenicare contribuie într-un mod oarecare la influenŃarea politicii dintr-un anumit domeniu. Unsistem al politicii publice poate include nu doar grupuri de politicieni, funcŃionari publicişigrupuri de interes, cişi cercetători, cadre universareşi ziarişti cu preocupări în domeniu.

Astfel se crează coaliŃii de indivizi care împărtăşesc credinŃe şi valori apropiate. AcestecredinŃe operează la trei niveluri diferite:

mecanism de filtrarea informa Ńiilor




261

CredinŃe profunde (principii morale sau filozofice fundamentale); CredinŃe apropiate (preferinŃe pentru anumite politici); CredinŃe secundare (puncte de vedere asupra implementării sau aplicării unei

politici).

ImportanŃa unor asemenea credinŃe constă în faptul că acestea asigură ceea ceSabatier numeşte “cleiul” politicii, strângând împreună oameni pe baza valorilorşipreferinŃelor pe care le împărtăşesc. În timp ce credinŃele profunde sunt rezistente laschimbare, cele apropiateşi mai ales cele secundare sunt mult mai flexibile. Utilizând acestcadru, Sabatier apreciază că o schimbare de politică publică poate fi înŃeleasă în termeni de înclinare a echilibrului de forŃe în subsistemul acelei politici, prin dominaŃia unei coaliŃiiasupra alteia. Acest proces poate fi considerat, cu toate acestea, ca raŃional, atâta vreme câtdezbaterea despreşi dintre sistemele de credinŃe conduce la un proces de învăŃare în privinŃapoliticilor publice.

Pentru marxismşi feminism, însă, asemenea idei pot fi utilizate pentru a trageconcluzii cu totul diferite. Marxiştii susŃin că acele credinŃe profunde din subsistemelepoliticii publiceşi opiniile decidenŃilor politici sunt structurate de ideologia claseiconducătoare, astfel fiind favorizate interesele forŃelor economice dominante. Feminismul, larândul său, consideră că preponderenŃa bărbaŃilor în rândul celor cu putere de decizie politică face ca acel “clei” politic să fie asigurat de către ideişi valori patriarhale. Acest fapt conducela prejudecăŃi politice care susŃin în continuare sistemul de dominaŃie politică a bărbaŃilor.

4. Implementarea

Atunci când faza adoptării s-a încheiatşi, de exemplu, un proiect de lege a devenitlege, putem să ne referim la ceva ce se numeşte politică publică. Procesul politicii publiceoricum nu se opreşte aici, odată ce decizia politică a luat o formă oficială.

Unul din salturile majore pe care le-a f ăcut analiza politicilor publice a fostsublinierea importanŃei acestui stadiu al implementării. În mod tradiŃional, implementarea eraconsiderată ca ceva “dat”, fiind un aspect al administraŃiei şi nu unul al politicii. Începând cuanii ’60 a început să fie destrămată iluzia separaŃiei politică-administraŃie iar studiile au

început să arate cât de departe se pot situa rezultatele unei politici de ceea ce intenŃionauiniŃiatorii ei. Din aceste motive Aaron Wildavsky (1979) a descris analiza politicilor publiceca “a spune adevărul puterii”. CondiŃiile necesare pentru implementarea “perfectă”, însensul că o politică se desf ăşoară exact după cum s-a intenŃionat, sunt, după părerea luiHood (1976) următoarele:

un sistem administrativ unitar cu o singură linie de autoritate, pentru a asiguracontrolul central;

norme uniformeşi reguli care operează la felŃn orice sistem;

supunere perfectă şi control perfect;



Anton CARPINSCHI

262

informaŃie perfectă, comunicare perfectă şi coordonare perfectă;

timp suficient pentru a putea mobiliza resursele administrative.

Hogwood şi Gunn (1984) stabilescşi ei zece condiŃii pentru atingerea unei

implementări perfecte:1. CircumstanŃe exterioare agenŃiei responsabile cu implementarea să nu impună

constrângeri paralizante.

2. Programele trebuie să dispună de timpulşi de resursele necesare.

3. În fiecare stadiu al iplementării trebuie să fie disponibilă combinaŃia necesară deresurse.

4. Politica ce urmează a fi implementată trebuie să se bazeze pe o teorie validă a cauzelorşi efectelor.

5. RelaŃia dintre cauză şi efect trebuie să directă, cu puŃine legături intermediare.

6. RelaŃiile de dependenŃădintre agenŃiile implicate trebuie să fie minime.

7. Trebuie să existe o înŃelegere completă şi un acord în privinŃa obiectivelor ce trebuieatinse.

8. Sarcinile trebuie să fie definite în totalitateşi încadrate corect în secvenŃe.

9. Trebuie să existe o coordonareşi o comunicare perfectă între diferitele elemente sauagenŃii implicate.

10. Cei cu autoritate trebuie să soliciteşi să obŃină o subordonare perfectă.

În lumina dificultăŃilor de a îndeplini oricare dintre aceste condiŃii, nu estesurprinzător faptul că distanŃa dintre decizieşi implementare se transformă în prăpastie. Deşicei care crează politicile publice se pot bucura de o legitimitate democratică, cei care leimplementează (funcŃionari publici ai autorităŃilor centrale sau locale, profesori, medici,polişişti etc.) pot avea o înŃelegere mai bună, la “nivelul străzii”, a ceea ce va funcŃiona şi aceea ce nu va funcŃiona. Astfel de consideraŃii au condus la tradiŃia analizei politicilor publice“de jos în sus”, care accentuează nevoia de flexibilitate caşi pe cea de a lăsa implementarea înmâinile celor ce execută politica respectivă. Această perspectivă contrastează cu poziŃia multmai convenŃională a implementării “de sus în jos”, care subliniază uniformitateaşi controlul.Cei mai mulŃi specialişti din domeniu recunosc faptul că echilibrul dintre controlul centralşiflexibilitea aplicării reprezintă dilema majoră în domeniul implementării politicilor48.

Deşi implementarea perfectă nu este posibilă şi, poate, nici nu este de dorit, cele mai multedintre preocupările faŃăde implementarea politiclor s-au concentrat asupra flexibilităŃii în

48 S. Barrett, C. Fudge,Policy and Action, London, Methuen, 1981.




263

aplicare. Flexibilitatea poate să apară din mai multe cauze. Una dintre acestea constă înfaptul că cei care execută politica pot fi interesaŃi nu doar în utilizarea cunoştinŃelor lor,pentru a asigura eficacitatea implementării ei, ci, aşa cum subliniază teoria alegerii publice,ei sunt preocupaŃi şi de protejarea propriilor cariereşi a intereselor lor profesionale.FuncŃionarii publici vor avea motive puternice să filtreze şi să reinterpreteze aspectelepoliticilor care le par neconvenabile sau ameninŃătoare.

Alte îngrijorări în privinŃa implementării politicilor provin din inadecvareacontrolului politic de susşi, într-o măsură şi mai mare, din lipsa presiunii pe care consu-matorul ar putea-o exercita de jos. Din această pespectivă, o implementare neadecvată, înspecial în ceea ce priveşte serviciile publice, rezultă din faptul că guvernele acŃionează, îngeneral, în afara mecanismului pieŃei şi sunt un furnizor monopolist al bunurilor pe care leasigură. Func’ionarii publici publici, autorităŃile locale, lucrătorii din sectorul public, î şi potpermite să fie ineficienŃi deoarece, spre deosebire de sectorul privat, ei nu trebuie să-şisatisfacă beneficiarii, clienŃii. Un răspuns la această problemă îl poate reprezenta utilizareaunor indicatori de performanŃă care leagă serviciile publice de un set de standarde caremimează competiŃia pieŃei, penalizând performanŃele aflate sub standarde. Serviciile care îndeplinesc aceste standarde vor fi recompensate, iar cele care eşuează vor trebui să îndreptelucrurile sau, în unele cazuri, să ofere compensaŃii financiare. Filosofia care stă în spatele unorastfel de indicatoare de performanŃăeste “împuternicirea” cetăŃeanului caşi consumator, cacineva a cărui nevoişi interese trebuie luate în considerare în livrarea serviciilor.

5. Evaluarea

Procesul unei politici publice se încheie cu evaluarea acesteia, fapt care duce, înteorie cel puŃin, la decizii în ceea ce priveşte menŃinerea, modificarea sau suspendarearespectivei politici. Acest stadiu completează ciclul politic, în sensul că informaŃia obŃinută prin evaluare poate reprezenta feed-back -ul pentru etapele de iniŃiere şi formulare, procesulducînd la îmbunătăŃirea celor existente.

Evaluarea poate privi atît aspecte substantivale legate de eficienŃa şi eficacitatea politiciipublice, cîtşi aspecte procedurale legate de organizarea stadiului fomulării, cine esteconsultatşi cîndşi cum este este controlată implementarea.

Totuşi, în ciuda importanŃei hotărîtoare pe care o poate avea, guvernele sunt îngeneral reticente în acordarea de fonduri pentru evaluarea politicilor. În SUA, la sfîrşitulanilor ’70, preşedintele Carter a propus ca 1% din fondurile oricărui proiect să fie alocatevaluării. SingureleŃări în care evaluarea politicilor este luată în serios sunt cîteva democraŃii, în general consensuale, angajate în planificarea pe termen lung.



Anton CARPINSCHI

264

Studiile academice au privit cu mai multă atenŃie problema evaluării. Cercetărileempirice sunt preocupate atît de ceea ce guvernele fac în termen de legi, impozite, programe,etc., cîtşi de consecinŃele acestor acŃiuni. Ceea ce este clar este faptul că rezultatele uneipolitici sunt deseori foarte diferite de ceea ce intenŃionau cei care au formulatsau au decis

politica. Un exemplu clasic îl reprezintă politicile de asigurare a bunăstării, proiectate pentru aelimina sărăcia, pentru a oferi tuturor cetăŃenilor capacitatea de a participa la viaŃa comunităŃiişi care au dus la creşterea numărului celor dependenŃi de sistemul de asigurări sociale49.

Asemenea eşecuri politice au demonstrat importanŃa unui guvern „deschis”,responsabil în faŃa electoratului. Pentru ca procesul politic să fie eficient în transformareaintrărilor în ieşiri corespunzătoare, el trebuie să fie întotdeauna deschis aprecierilorşicriticilor. Aproape întotdeauna, o cultură a secretului nu face decît să acopere incompetenŃa şisă asigure un comportament arbitrarşi egoist.

BIBLIOGRAFIE

Allison, Graham – 1971,Essence of Decision, Boston, Little, Brown.Anderson, James – 1997,Public Policymaking, Houghton Mifflin Company, Boston.Barrett, S. , Fudge, C. – 1981,Policy and Action, London, Methuen.Boulding, Kenneth – 1956,The Image, Ann Arbor, University of Michigan Press.

Braybrooke, D. , Lindblom, C. – 1963, A Strategy of Decision:Policy Evaluation as a PoliticalProcess, New York, Collier, Macmillan.

Dye, Thomas – 1984,Understanding Public Policy, Engelwood Cliffs, NJ, Prentice-Hall.Etzioni, Amitai – 1967, Mixed Scanning: A Third Approach to Decision Making, Public

Administration Review, vol 27, pp. 385-392.Eyestone, Robert – 1971,The Threads of Public Policy: A study in Policy Leadership, Indianapolis,

Bobbs-Merrill.Friedrich, Carl J. – 1963, Man and his Government , New York, McGraw-Hill.Hogwood, B.şi Gunn, L. – 1984,Policy Analysis for the Real World , Oxford, Oxford University

Press.Hood, C. C. – 1976,The Limits of Administration, London, John Wiley.Janis, Irving – 1972,Victims of Groupthink , Boston, Houghton Mifflin.Kingdon, John – 1995, Agendas, Alternatives, and Public Policies, Harper Collins College Publishers,

New York.Lindblom, Charles– 1993,The Policy-Making Process, Prentice Hall, Englewood Cliffs, New Jersey.Murray, C. – 1984, Losing Ground: American Social Policy, New York, Basic Books.Olson, Mancur – 1982,The Rise and Decline of Nations, Newhaven, Yale University Press.Richardson, J. – 1984,Policy Styles in Western Europe, London, Allen &Unwin.Rose, Richard – 1969,Policy Making in Great Britain, London, Macmillan.

49 C. Murray, Losing Ground: American Social Policy, New York, Basic Books, 1984.




265

Sabatier, Paul – 1988, An Advocacy Coalition Model of Policy Making and change and the Role of Policy Orientated Learning Therein, Policy Sciences, vol1, pp. 129-168.

Simon, Herbert – 1983, Models of Bounded Rationality, vol. 2, Cambridge, Cambridge UniversityPress.

Wildawsky, Aaron – 1979,Speaking Truht to Power , Boston, Little, Brown.





I. Identitatea demersului logic 1. Specificul ş i problematica logicii2. Logica – analiz ă a temeiului formal al inferen Ńei3. Concepte fundamentale ale logicii

a. Adev ă rul factual ş i adev ă rul formalb. Validitate ş i deductibilitate

II. Inferen Ńe cu propozi Ńii compuse1. Defini Ńia, structura ş i regulile inferen Ńei2. Tipologia inferen Ńei3. Inferen Ńe deductive cu propozi Ńii compuse

3.1. Propozi Ńia simpl ă ş i propozi Ńia compus ă 3.2. Propozi Ńia compus ă ca func Ńie de adev ă r3.3. Sistemul propozi Ńiilor compuse3.4. Echivalen Ńele propozi Ńiilor compuse3.5. Rela Ńiile dintre propozi Ńiile compuse3.6. Inferen Ńe ale logicii propozi Ńiilor compuse

4. Metode de testare a validit ăŃii inferen Ńelor

III. Inferen Ńe cu propozi Ńii simple1. Structura propozi Ńiei2. Analiza structural ă a no Ńiunii3. Rela Ńii dintre no Ńiuni4. Opera Ńii constructive cu no Ńiuni5. Propozi Ńii elementare: tipologie6. Inferen Ńe imediate cu propozi Ńii simple7. Inferen Ńe mediate. Silogismul.8. Metode de decizie în silogistic ă 9. Forme speciale ale silogismului

IV. Inferen Ńe inductive1. Deduc Ńie ş i induc Ńie2. Formele inferen Ńelor inductive2. Metode de cercetare a rela Ńiilor cauzale

LOGIC Ă

Prof. dr. Constantin S ĂL ĂV ĂSTRU

C U P R I N S



Scopul unit ăŃii de curs: (a) identificrea de c ătre cursan Ńi a cadrelor generale de determinare a specificit ăŃii

demersului logic;(b) formarea unor abilit ăŃi în depistarea formelor corecte de ra Ńionare şi utilizarea lor

adecvat ă în actul argument ării;

(c) familiarizarea cursan Ńilor cu unele dintre conceptele fundamentale ale demersuluilogic (adev ăr formal, validitate, deductibilitate, inferen Ńăetc.);

(d) asumarea principalelor forme de ra Ńionament şi a regulilor de utilizare corect ă;(e) formarea deprinderilor de exprimare a unei formule logice în limbajul natural şi de

transformare a unei argument ări ordinare în scheme logice de ra Ńionare;(f) testarea unor forme logice de argumentare şi a modului lor de ordonare într-o

construc Ńie discursiv ă;(d) formarea deprinderilor de construc Ńie adecvat ă a unor argument ări în fa Ńa unui

auditoriu (clasa şcolar ă);

Obiective opera Ńionale:Dup ă parcurgerea acestei unit ăŃi de curs, studen Ńii ar trebui s ă aibă urm ătoarele abilit ăŃi:

(a) s ă disting ă între adev ărul factual şi adev ărul formal ale unor enun Ńuri oarecare;(b) s ă delimiteze, în actul concret al ra Ńion ării, între formele valide şi formele nevalide

de ra Ńionare;(c) s ă poat ă utiliza, în actele de argumentare cotidian ă, formele de ra Ńionare valid ă;(d) s ă fie capabil s ă sesizeze, în argument ările proprii sau ale celorlal Ńi, abaterile de la

normele de corectitudine a ra Ńion ării;(e) s ă aibă capacitatea de a face diferen Ńăîntre enun Ńuri proprii demersului logic şi

enun Ńuri proprii ştiinŃelor conexe;(f) s ă disting ă între procedurile inductive şi procedurile deductive de probare a unei

teze;(g) s ă poat ă utiliza aparatul conceptual şi metodologic al logicii şi în alte domenii ale

cunoa şterii.(h) s ă aibă capacitatea de a utiliza formele corecte de ra Ńionare în dezbaterile curente;(i) s ă aibă capacitatea de a analiza, cu intrumentele logicii, produsele cognitive mai

des utilizate în activitatea didactic ă (discursul unui profesor, anumite lec Ńii din manualulşcolar, explica Ńiile pe care le d ă profesorul de sport etc.);

Modalit ăŃile de evaluare vor urm ări:(a) determinarea capacit ăŃii studen Ńilor de a opera cu conceptele şi metodele analizate

(aplica Ńii, exerci Ńii, teme de reflec Ńie);(b) determinarea gradului de asumare a categoriilor logicii, a deprinderilor de calcullogic, de rezolvare a unor ra Ńionamente practice;

(c) exerci Ńiile incluse în curs vor fi rezolvate de fiecare cursant iar verificareacorectitudinii lor se va face la întâlnirile tutoriale (nu se trimit prin po ştă);

(d) capacitatea opera Ńional ă a studen Ńilor în domeniu (a construi discursuri, a aduceprobe în sprijinul unei teze, a diferen Ńia diferite tipuri de temeiuri etc.);

(e) capacitatea de a corobora teoreticul cu practicul (unde se instituie o eroare delogic ă? cum o încadr ăm din perspectiva analizei teoretice?).

Evaluarea va consta într-un examen scris cu exerci Ńii aplicative similare celor propuse în curs

(50% examen scris; 50% aplicatii tutoriale).



Logic ă

269

I. IDENTITATEA DEMERSULUI LOGIC

Orice încercare de determinare prealabilă a conturuluişi identităŃii unui demersştiinŃific este lovită de parfumul antinomicului: trebuie să arăŃi ce este o anumită ştiinŃă înainte de a face cunoştinŃămăcar cu problemele ei cele mai importanteşi care dau tonalitateaacestui demers: trebuie să spui ce e matematica înainte de a face cunoştinŃăcu problemele de

fond ale matematicii, să spui ce este fizica înainte de a înŃelege principalele aspecte aledisciplinei, să spui ce este logica înainte de a determina, chiarşi fragmentar, o serie dintreproblemele care au trasat perimetrul acestei discipline în istoria ei de peste două milenii.

SituaŃia aceasta antinomică este oarecum temperată – cel puŃin în ultimul timp –printr-un abuz de încredere: cei mai mulŃi dintre aceia care se ocupă de logică (ca şi de altediscipline) intră direct în analiza problematicii, f ără a fi prea mult interesaŃi şi f ără a da preamare importanŃă delimitării exacte a domeniului sau mai ales încercării de a defini, curigoarea instrumentului logic, un demersştiinŃific sau altul. Nu a fost întotdeauna aşa.Dimpotrivă, secolul trecut a fost dominat de o obsesie a “delimitărilor” dintreştiinŃe,

cheltuindu-se un efort parcă prea mare în raport cu rezultatele obŃinute pentru a se “defini”diferiteştiinŃe şi pentru a se delimita între ele, pentru a se stabili graniŃele.Să încercăm a intra în acest hăŃiş discriminatoriu, nu cu intenŃia de a face ordine

(probabil nici n-ar fi posibil), ci cu aceea mai modestă de a aduce în faŃa cititorului o stare defapt prin care să-şi facă o imagine cu privire la diversitatea de puncte de vedere într-undemers teoretic care s-a asociatşi se asociază adesea cu exactitateaşi precizia. Sub denumireade analitică , Aristotel investighează unele dintre problemele importante ale logicii de azi,considerând că obiectul analiticii “este demonstraŃia, iar domeniul căruia ea îi aparŃine esteştiinŃa demonstrativă”1. InstrumentulştiinŃei demonstrative este, pentru Aristotel,silogismul,

considerat “o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitatedin ceea ce a fost dat” ( Analitica primă , I, 1, 24 b;Topica,I, 1, 100 a)şi el ocupă locul central în analiza logică aristotelică. Prin urmare, vedem în explicaŃiile aristotelice încercarea de aidentifica demersul logic cu o analiză a temeiurilor pentru care, în actele noastre de gândire,trecem de la ceva dat la ceva obŃinut.

În Critica ra Ń iunii pure, Immanuel Kant va afirma că “hotarul logicii este însă absolutprecis determinat prin faptul că ea e oştiinŃăcare expune pe largşi dovedeşte riguros numairegulile formale ale întregii gândiri”2, pentru ca aspectul să fie mai apăsat în cursul de logică:“această ştiinŃăa legilor necesare ale intelectuluişi ale raŃiunii în genere sau, ceea ce este

1Aristotel, Analitica primă ,I,1, 24 a, în: Aristotel,Organon,I, Editura Iri, Bucureşti, 1997, p. 249;2Immanuel Kant,Critica ra Ń iunii pure, Editura Iri, Bucureşti, 1994, p. 30;

I.1. Specificul ş i problematica logicii



Constantin S ĂL ĂV ĂSTRU

270

acelaşi lucru, a simplei forme a gândirii în genere se numeşte logică”, ştiinŃă care este înŃeleasă de Kant în funcŃionalităŃi multiple: ca propedeutică a oricărei aplicări a intelectului,ca artă generală a raŃiunii, ca un canon al intelectuluişi raŃiunii, ca oştiinŃăraŃională învirtutea formei pure, ca o doctrină sau o teorie demonstrată3.

Tratatul clasic de logică al lui Goblot debutează cu o serie de interogaŃii care aduc înatenŃie dificultatea stabilirii identităŃii logicii: “Este deja o dificultate aceea de a determinaobiectul logiciişi de a o defini. Este ea o artă sau o ştiinŃă? O ştiinŃă normativă sau oştiinŃă speculativă? Scopul său este de a prescrie regulişi metode sau de a face o simplă teorie araŃionamentului?”. MeditaŃiile şi interogaŃiile în jurul obiectului logicii sfârşesc, ca în maitoate tratatele secolului trecut, cu o opŃiune: “logica esteştiinŃa operaŃiilor spiritului prin caresuntem conduşi la adevăr, ştiinŃa condi Ń iilor cunoa şterii adevărate; dar ea nu consideră decâtforma operaŃiilor spiritului în raport cu adevărul în general”4.

Pentru a mai rămâne încă în angrenajul conceptual a ceea ce s-a reŃinut sub numele de

logica clasică , să subliniem că J.Tricot distinge întrelogica formală şi metodologie, unde ceadintâi “se defineşte ca derivând exclusiv din natura gândirii în generalşi conchizândvi formae, independent de obiect. Ea studiază legile necesareale gândirii, adică regulile de lacare gândirea nutrebuiesă se sustragă f ără teama de a forma concepte contradictorii, judecăŃisau raŃionamente ilegitime”5.

Nici contemporanii nu au rămas în urmă, astfel că definiŃiile diferite acordate cugenerozitate demersului logic circulă f ără restricŃii. Pentru W.E.Johnson, logica pare a fi înŃeleasă drept “analizaşi critica gândirii”, relaŃionările cele mai importante ale demersuluifiind cele cu metafizica sau cuştiinŃa6. In concepŃia lui Stephen F. Barker, logica are în atenŃie

raŃionamentul, cel puŃin în forma ei elementară, dar cu un scop precis: acela de a facedistincŃie între raŃionamentele “bune” (corecte)şi raŃionamentele “rele” (incorecte)7, în timpce Irving M.Copi leagă utilitatea demersului logic de actulşi mai ales de rezultatulargumentării: “studiul logicii este studiul metodelorşi principiilor utilizate în distingereaargumentelor corecte de argumentele incorecte”8, asumpŃie care pare a fi în consens cu înŃelesul dat de Suppes acestei discipline: “logica este teoria argumentării valide sau teoriainferenŃei deductive”9, înŃeles care introduce, desigur, unele ambiguităŃi în privinŃa raportuluidintre teoria deducŃiei şi teoria argumentării.

Un recent manual de logică formală ne aminteşte parcă prea direct de înŃelesul

aristotelic al logicii, considerând că logica “studiază regulile raŃionamentului valid, adică,anumite lucruri fiind cunoscute, altele pot să fie deduse”, f ără a uita să sublinieze totuşi că logica “va constitui o descripŃie a funcŃionării valide a spiritului nostru. Este o disciplină normativă şi în acelaşi timp ea pune în evidenŃămisterele minŃii noastre”10. Jean Largeault, încercând să determine cele “trei vârste ale logicii”, consideră că logica a fost la început o

3 Immanuel Kant, Logica generală , EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, pp. 65 - 67;4 Edmond Goblot,Traité de logique, quatrième édition, Librairie Armand Colin, Paris, 1925, pp 1; 13;5 J.Tricot,Traité de logique formelle, troisième édition, Librairie Philosophique J.Vrin, Paris, 1973, p. 17;6 W. E. Johnson, Logic, Dover Publications, Inc., New-York, 1964, p. XIII;7 Stephen F Barker,The Elements of Logic, McGraw-Hill Book Company, New-York...,1965, p. 7;8 Irving M.Copi, Introduction to Logic, The Macmillan Company, New-York, 1953, p. 4;9 Patrick Suppes, Introduction to Logic,Van Nostrand Reinhold Company, New-York..., 1957, p. XVIII;



Logic ă

271

ştiin Ńă inductivă , cel puŃin ca modalitate de constituire a demersului teoretic, că a fostidentificată apoi cu o art ă a ra Ń ionării (în special datorită influenŃei şi circulaŃieiimpresionante ale manualului de la Port-Royal), pentru ca, intrată pe mâna cercetătorilor deorientare formalist-matematică, să fie asociată cu uncalcul axiomatizat şi formalizat , la care

şi-au adus contribuŃia nume dintre cele mai respectabile ale domeniului (Boole, Frege, Peano,Russell, Hilbert, Gödel, Schröder, Skolem)11. Pentru Quine, care a publicat cursul de logică Ńinut în anii ’40 la Harward, “scopul acestei cărŃi a fost de a face inteligibile construcŃiilelogice de bază şi raŃionamentele implicate în limbajul natural”12, lăsându-ne să înŃelegem că analiza logică are drept scop fundamental determinarea articulaŃiilor raŃionamentului înformele sale atât de diverse pe care ni le pune la dispoziŃie limbajul naturalşi argumentareacotidiană. Să remarcăm că nu lipsesc nici încercările de definire a logicii care mai mult încurcă lucrurile decât aduc o oarecare lumină asupra cunoaşterii domeniului. Pentru BernardRuyer, “logica s-ar putea defini caştiinŃa regulilor care legitimează utilizarea cuvântului

«deci»”13

. Dincolo de faptul că nimeni nu a stabilit reguli care să autorizeze sau să nuautorizeze utilizarea unui cuvânt sau altul, este evident faptul că nu putem face un asemeneareducŃionim pentru un domeniu de cercetare care are deja o tradiŃie de invidiatşi rezultateremarcabile în afara funcŃionării autorizate a unui cuvânt sau altul !

Încercări de delimitare a conturului problematic al logicii au existatşi în spaŃiulromânescşi asupra unora dintre ele ne vom opri în continuare, cel puŃin pentru a vedea cum a“reacŃionat” logica românească la pulsaŃiunile disciplineişi în ce constă fondul dereceptivitate pe care s-a bazat atunci când a încercat să determine statutul, funcŃiile şi utilitateaunui asemenea demers teoretic. ÎnŃelesul şi definirea logicii are, la Titu Maiorescu, asumŃii

diferite. Intr-o scriere de tinereŃe, intitulată Elemente de logică pentru gimnazii, Maiorescuconsideră că “logica indică formele pe baza cărora apare gândirea corectă”, în timp ce înPrelegerile de logică (Ńinute la Universitatea din Iaşi în 1863) apreciază că “logica esteştiinŃacare ne învaŃăregulile contradicŃiuniişi ale identităŃii”, pentru ca, în clasicul manual intitulat Logica(prima ediŃie în 1876), Maiorescu să acorde mai mult credit practic demersului logic,considerând că logica este “ştiinŃa care stabileşte regulile formale pentru argumentare”14.

O determinare interesantă a obiectului logiciişi o încercare de definire a acesteidiscipline regăsim la Ion Petrovici. Petrovici constată că “disciplina de care ne ocupăm, cu

toate că suferă poate în soluŃiile sale de cea mai puŃină controversă, şi este în genere mai puŃinsupusă prefacerilor decât alteştiinŃe, cu toată relativa statornicie a achiziŃiilor şi deosebitaclaritate a mai tuturor domeniilor sale, cu toate acestea nu s-a bucurat de o definiŃie constantă la specialiştii care au încercat a o defini”15. Sunt trecute în revistă o serie de definiŃii ce s-aulegat de nume celebre ale logicii clasice sau moderne (Wundt, Drobisch, Hilbert, Poincaré,

10 Gérard Chazal,Eléments de logique formelle, Hermès, Paris,1996;11 Jean Largeault, La logique, P.U.F., Paris, 1993, pp. 3 - 24;12 Willard van Orman Quine,Elementary Logic,Harper & Row, New-York, 1965, trad.franc., Logiqueélémentaire, Librairie Armand Colin, Paris, 1972, p.20;13

Bernard Ruyer, Logique, P.U.F., Paris, 1990, p. 19;14 Titu Maiorescu,Scrieri de logică , EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988, pp. 29; 99; 168;15 Ion Petrovici,Teoria no Ń iunilor , Editura Polirom, Iaşi, 1998, p. 31;




272

Külpe, Lipps, Sigwart, Mill, Paulsen, James, Jerusalem, Erdmann). Autorul invocat crede că putem să înŃelegem logica drept “ştiinŃa condiŃiilor indispensabile oricărui adevăr, pentru a fiadevăr” [15: 40].

De pe poziŃiile unui psihologism evident (explicabilşi prin specificitatea preocupărilor

sale dominante), Constantin Rădulescu-Motru se consideră îndreptăŃit să definească logica cafiind “ştiinŃa care ne învaŃăsă gândim după regulile adevărului, subînŃelegând însă, că ea nune învaŃăsă inventăm, ci să verificăm cele gânditeşi nu după regulile postulate de filosofi, cidupă metodeleştiinŃifice, consacrate de timp. Logica, cu alte cuvinte, ne învaŃăsă alegemdintre afirmaŃiile aduse la cunoştinŃa noastră pe acelea care sunt în acordşi pot fi încorporateştiinŃelor sistematizate”16.

Accentul se schimbă complet la Nae Ionescu. Două dominante au influenŃat, după opinia noastră, concepŃia despre logică a lui Nae Ionescuşi au f ăcut din el un “singuratic” într-o tradiŃie maioresciană care s-a întins pe aproape o jumătate de secol de logică

românească17

: cercetările timpurii asupra logisticiişi contactul cu unele dintre numele celemai importante ale noului domeniu al logicii de la începutul secolului nostru (în specialRussellşi Couturat), concretizate într-o teză de doctorat susŃinută în 1919 la München, înGermania, pe de o parte,şi apetenŃa sa pentru reflecŃia metafizic-întemeietoare, care se faceresimŃită şi în tratarea problemelor de logică, pe de altă parte. Pentru Nae Ionescu, logica “eştiinŃa gândirii omeneşti formulate”18, considerând că logica “lucrează” pe un anumitdat , iaracest dat este gândirea omenescă formulată, privită din punctul de vedere al corectitudiniiformaleşi al intenŃiei de a o transmite alterităŃii.

Mai aproape de noişi în spiritul modernităŃii logice, Gheorghe Enescu este de părere

că “logica (formală) esteştiinŃa care studiază formele propoziŃionaleşi legile de raŃionare cuexpresii propoziŃionale de diferite forme”19, în timp ce Petre Botezatu conchide că “logica nueste o ştiinŃă, ci unsistem de ştiin Ń e, dar nu în sensul ramificării logicii, al desf ăşurării unuigraf arborescent (logică propoziŃională, logică predicativă, logică modală, logică plurivalentă etc.), ci în direcŃia diversificării logicii pe forme ştiin Ń ifice”20, în funcŃie de două criterii,ambele esenŃiale pentru orice demersştiinŃific: domeniul de construc Ń ie al teorieiştiinŃifice(gândirea, limbajul, acŃiunea, realitatea)şi nivelul de abstractizareal teoriei ştiinŃifice(subiectul, obiectul, forma, operaŃia, structura).

TEXTE SEMNIFICATIVE (1) “Înainte de toate, trebuie să arătăm care este obiectul cercetării noastreşi cărui domeniu îi aparŃine

ea: obiectul ei este demonstraŃia, iar domeniul căruia ea îi aparŃine esteştiinŃa demonstrativă. Trebuie,apoi, să determinăm ce sunt o premisă, un termenşi un silogism, care silogism este perfectşi careimperfect...” (Aristotel, Analitica primă , I, 1, 24 a);

(2) “Orice învăŃătură predată sau însuşită pe calea raŃionamentului porneşte de la o cunoaştereanterioară. Acest lucru devine evident dacă observăm pe rând toate disciplinele teoretice.ŞtiinŃele

16 Constantin Rădulescu-Motru, Lec Ń ii de logică , CasaŞcoalelor, Bucureşti, 1943, p. 23;17 Anton Dumitriu, Istoria logicii,vol.4, Editura Tehnică, Bucureşti, 1998, pp. 326 - 399;18

Nae Ionescu,Curs de logică , Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 26;19 Gheorghe Enescu, Logica simbolică , EdituraŞtiinŃifică, Bucureşti, 1971, p.7;20 Petre Botezatu,Constituirea logicit ăŃ ii, EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, pp. 92 - 93;



Logic ă

273

matematice, caşi toate celelalte arte speculative, sunt dobândite în acest mod. Tot aşa şi cele două formede argumentări, silogistică şi inductivă; căci fiecare din acestea î şi scoate învăŃătura dintr-o cunoaştereanterioară, silogismul cerând numai să admiŃi premisele, iar inducŃia arătând că universalul este scos dinparticularul cunoscut clar” (Aristotel, Analitica secund ă , I, 1, 71 a);

(3) “Scopul tratatului nostru este de a găsi o metodă, prin care putem argumenta despre orice

problemă propusă, pornind de la propoziŃii probabile,şi prin care putem evita de a cădea în contradicŃie,când trebuie să apărăm o argumentare. De aceea, ca să înŃelegem ce este raŃionamentul dialectic, trebuiesă arătăm mai întâi ce este raŃionamentulşi care sunt felurile sale, căci acesta este obiectul cercetăriinoastre în tratatul de faŃă. Ra Ń ionamentuleste o vorbire, în care din anumite lucruri date rezultă cunecesitate altceva, pe temeiul celor date. El este odemonstra Ń ie când raŃionamentul este obŃinut dinpremise adevărate şi prime sau din premise a căror cunoaştere derivă din premise adevărate şi prime.Dimpotrivă, este dialectic raŃionamentul care rezultă din premise probabile. (...). Esteeristic raŃionamentul care porneşte de la premise în aparenŃăprobabile, dar nu în realitate, sau care numai înaparenŃăporneşte de de la premise probabile sau aparent probabile” (Aristotel,Topica, I,1,100 a, b);

(4) “Vom trata acum despre respingerile sofistice, sau despre respingerile care par a firespingeri, dar în realitate sunt sofisme, nu respingeri. Vom începe cu ceea ce, în ordinea naturală, sereferă la principii. Este evident că, printre raŃionamente, unele sunt cu adevărat raŃionamente, iar altele

par să fie, f ără să fie. Ca în atâtea alte lucruri, aceasta se întâmplă şi la argumente din cauza uneioarecare asemănări între adevărat şi aparent” (Aristotel, Respingerile sofistice, 1, 164 a);

(5) “Că Logica a urmat acest drum sigur încă din timpurile cele mai vechi, se poate vedea dinfaptul că de la Aristotel încoace ea nu a avut nevoie să facă un pas înapoi, dacă nu vrem să-i socotim caameliorări înlăturarea unor subtilităŃi inutile sau o determinare mai clară a celor expuse, ceea ce aparŃine însă mai mult eleganŃei decât certitudiniiştiinŃei. Trebuie să mai remarcăm că până astăzi ea nu a pututface nici un pas înainteşi că, după toată aparenŃa, ea pare să fie închisă şi terminată. Căci, dacă uniimoderni au crezut că o lărgesc, adăugându-i fie capitole psihologice, despre diversele facultăŃi decunoaştere (imaginaŃie, ingeniozitate), fiemetafizice, despre originea cunoaşterii sau despre diferitelemoduri de certitudine potrivit diversităŃii obiectelor (despre idealism, scepticism etc.), fieantropologice,despre prejudecăŃi (cauzeleşi remediile lor), acestea provin din faptul că ei nu cunosc natura proprie aacesteiştiinŃe. Nu e argumentare, ci desfigurare aştiinŃelor, când se lasă ca limitele lor să se întretaie;

hotarul logicii este însă absolut precis determinat prin faptul că ea e o ştiinŃăcare expune pe largşidovedeşte riguros numai regulile formale ale întregii gândiri...” (Immanuel Kant,Critica ra Ń iunii pure,Editura Iri, Bucureşti, 1994, pp. 29 - 30);

(6) “Fiind oştiinŃăcare se referă la întreaga gândire în genere, f ăcând abstracŃie de materiaacesteia, de obiecte, logica trebuie considerată: 1) ca fundament al tuturor celorlalteştiinŃe, ca propedeutică a oricărei aplicări a intelectului. Dar, f ăcând abstracŃie totală de orice obiect; 2) ea nupoate fi unOrganonal ştiinŃelor. Căci prinOrganon al ştiinŃelor înŃelegem o indicare a modului în carear trebui să se realizeze o anumită cunoştinŃă. Pentru aceasta trebuie însă ca eu să cunosc în prealabilobiectul cunoaşterii care urmează să se constituie după anumite reguli. Unorganon al ştiinŃelor nu estedeci o simplă logică, căci el presupune cunoaşterea exactă a ştiinŃelor, a obiectelor acestoraşi a surselorlor. (...); 3) Dar, în calitate deştiinŃăa legilor necesare ale gândirii care garantează posibilitatea oricăreiaplicări a intelectuluişi a raŃiunii, care constituie deci condiŃiile în care intelectul poateşi trebuie să fie în concordanŃăcu el însuşi – legile necesareşi condiŃiile aplicării lui corecte logica este uncanon”(Immanuel Kant, Logica generală , EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 66);

(7) “Logica, a cărei origine se regăseşte în lupta dusă de dialectica platoniciană, cristalizează însine, deja cu analiza aristotelică, o teorie sistematică solid constituită care sfidează secolele aproape lafel ca geometria lui Euclid. Nu este nevoie de a reaminti aici judecata bine cunoscută a lui Kant caremerge prea departe în estimarea caracterului încheiat al acestei logici, dar orice privire asupraansamblului literaturii filosoficeşi chiar asupra confuziei tentativelor logice moderne arată că «logicaformală» are o forŃăde neînvins. ... logica formală î şi păstrează drumul său păstrând un nucleu al căruiconŃinut rămâne în mod esenŃial identic ca un fond stabil care nu se poate pierde. PuŃin pusă în relief înraport cu sensul specific al caracterului său formal, această logică formală este în privinŃa sensului săuprima tentativă, recunoscută în istorie, de a da o doctrină generală a ştiinŃei, o teorie raportată lacondiŃiile esenŃei ştiinŃei posibile în general...” (Edmund Husserl, Logique formelle et logiquetranscendantale, citat după: Gérard Chazal,Eléments de logique formelle, Hermès, Paris, 1996, pp. 14 -15);




274

(8) “Logica esteştiinŃa care ne învaŃăregulile contradicŃiunii şi ale identităŃii. Logica estepropedeutica, metodologia filosofiei [,], fiind [aceea] care arată cum să ne dedăm cu ideile pentru a nucădea în contradicŃiune, ea este un mijloc contra un scop. Necesitatea logicei este aprofundată înmetafizică, unde trebuie să căutăm existenŃa obiectelor f ără a cădea în noi contradicŃiuni (...). Scopullogicii în antichitate era de a pleca din principii sigureşi a ajunge la un punct determinat. Logica nu ne

învaŃăniciodată de a gândi bine, ci totdeauna numai de a ne feri de contradicŃiuni. Ea arătându-Ńiraportul general care există într-un fundament de adevăruri te dedă a te feri de contradicŃiuni încercetarea ideilor” (Titu Maiorescu,Scrieri de logică , EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1988, p. 99);

(9) “... logica nu este oştiinŃă, ci unsistem de ştiin Ń e, dar nu în sensul ramificării logicii, a desf ăşurăriiunui graf arborescent (logică propoziŃională, logică predicativă, logică modală, logică plurivalentă etc.), ci în direcŃia diversificării logicii pe forme ştiin Ń ifice. In această situaŃie, este firesc ca nu numai definiŃialogicii, darşi diviziunileşi vecinătăŃile sale să varieze de la o poziŃie la alta. Astfel logica clasică (tradiŃională), care este o teorie a formelor gândirii, se subdivide în teoria noŃiunii, teoria judecăŃii şiteoria raŃionamentuluişi este limitrof ă cu psihologia, în timp ce logica modernă (simbolică), care esteteoria unui limbaj sau a unor relaŃii, se divide în logica propoziŃiilor şi logica predicatelorşi este învecinată cu lingvisticaşi matematica. Aceste precizări sunt de natură, credem, să înlăture multe

ambiguităŃi şi dispute inutile cu privire la statutulştiinŃific al logicii” (Petre Botezatu,Constituirealogicit ăŃ ii, EdituraŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, pp. 92 - 93).

Dincolo de faptul că această diversitate deconcertantă de definiŃii asupra aceluiaşidemers teoretic aduce cu sine – mai ales pentru acela aflat la primele contacte cu domeniul – oanumită stare de ambiguitate, nu suntem totuşi departe de adevărul că, indiferent deperspectiva asumată, indiferent de poziŃia pe care se situează un gânditor sau altul(psihologistă, empiristă, formalistă etc.), descoperim în acest amalgam interpretativ anumiteteme constante care ar putea spune ceva despre specificitatea domeniului de investigaŃie aldemersului logic.

O succesiune de determinări ne vor ajuta, poate, să înŃelegem mai bine ce este logica,care este domeniul ei de jurisdicŃie şi principalele probleme cu care se confruntă în calitate deteorieştiinŃifică ce aspiră la un grad de inteligibilitate dintre cele mai înalte. ReŃinem, pentru început, că logica se ocupă cu anumite probleme ale actului nostru de a gândi.La acestadevăr ne trimit multe dintre definiŃiile invocate, indiferent că se referă la legile gândirii, laanalizaşi critica gândirii, la arta raŃionării, la operaŃiile formale ale intelectului sau la aspectece Ńin de utilizarea formelor propoziŃionale în actul raŃionării.

Determinarea aceasta, deşi face o anumite ordineşi restrânge câmpul de acŃiune allogicii, esteşi rămâne inoperabilă pentru ceea ce înseamnă specificitatea demersului teoretical logicii tocmai pentru că nu satisface exigen Ń ele demersului logic însu şi ! Vrem să spunemcă proprietatea de a fi oanaliză a gândirii este onot ă gen pentru conceptul “logică” şi estebine ştiut că nu putem stabili individualitateaşi specificitatea unei noŃiuni cu ajutorul uneinote gen. Într-adevăr, există încă alte câteva discipline –şi ele respectabile – care au în vederetot analiza gândirii: psihologia, neurologia.

Să urmăm în continuare calea diferenŃei. Trebuie să determinăm acele note care sunt proprii pentru demersul logicşi care pot, cu adevărat, să ne arate ce este logica, care este

I.2. Logica – analiz ă a temeiului formal al inferen Ńei



Logic ă

275

domeniul ei de investigaŃie. Logica este oanaliză a gândirii din punctul de vedere aladevărului rezultatelor ei. Cu această nouă determinaŃie am restrâns semnificativ aria decuprindere a logicii, astfel încât să nu mai încapă în ea şi alte demersuriştiinŃifice cu carelogica vine în contingenŃă şi de delimitările cărora să se ocupe cu obstinaŃie. Fie următoarea

argumentare:

(1) Fiindcă avionul a întârziat la Frankfurt, n-am putut prinde cursa de Bucureşti.

Avem un rezultat al unui act de gândire. In ultimă instanŃă, această argumentare ar vrea să nedezvăluie de ce este adevărată propoziŃia “N-am putut prinde cursa de Bucureşti”. Întemeiereaadevărului propoziŃiei în discuŃie stă în faptul că propoziŃia “Avionul a venit la timp laFrankfurt” este – în cazul dat la care se referă discuŃia – o propoziŃie falsă. Prin urmare, avemaici o analiză a actelor gândirii din perspectiva adevărului rezultatelor obŃinute în urma

acestor acte de gândire.Numai că întemeierea adevărului unei propoziŃii se poate face pe căi multiple, care nutoate sunt de resortul logicii. De multe ori, adevărul unei propoziŃii are un temei de ordinulmoralităŃii, temei care nu este de resortul logiciişi Ńine mai mult de analiza conŃinutuluipropoziŃional ce intră sub jurisdicŃia eticii, după cum există adevăruri care au o întemeiereafectivă, şi analiza lor poateŃine de resorturile psihologiei.Temeiul adevărului propoziŃiei“Binele este de preferat răului” nu este unul de ordinul logicităŃii, după cum temeiulpropoziŃiei “Sentimentele contradictorii determină acŃiuni imprevizibile” trebuie căutat înmarginea investigaŃiilor ce Ńin de psihologia personalităŃii. În timp ce temeiul adevărului

propoziŃiei “Un obiect nu poate să aibă şi să nu aibă una şi aceeaşi proprietate” nu poate aveadecât un temei de ordinul logicităŃii. Prin urmare, afirmaŃia noastră conform căreia logica are în atenŃie analiza rezultatelor gândirii din punctul de vedere al întemeierii adevărului lor rămâne încă prea largă, deoarece am constatat destule modalităŃi de întemeiere a adevăruluiunei propoziŃii care nu sunt de ordin logicşi, prin urmare, nu fac obiectul investigaŃiiloracestui demers teoretic.

Calea pe care trebuie să mergem este aceea a restrângerii sferei temeiului care stă labaza determinării alethice a rezultatelor actelor noastre de gândire. Din această perspectivă,logica este o analitică a temeiurilor formale în virtutea cărora gândirea trece de la ceva dat

la ceva ob Ń inut din ceea ce este dat.In această asumpŃie, suntem în marginea exigenŃelor pecare le-a pus încă Aristotel în faŃa demersului logicşi pe care le-a îngroşat Kant atunci când asubliniat în nenumărate rânduri – atât înCritica ra Ń iunii purecât şi în Cursul de logică –primatul formei în raport cu conŃinuturile de gândire în determinarea specificul logicii caanaliză a actelor de raŃionare umană.

Să urmărim exemplul pe care l-am invocatşi să examinăm mai atent problematemeiului formalal trecerii gândirii de la ceea ce este dat la ceea ce este rezultat din ceea ceeste dat. In forma completă, argumentarea este următoarea:

(2) Dacă avionul de Frankfurt soseşte la timp, atunci prind cursa de Bucureşti Avionul de Frankfurt n-a sosit la timp




276

Deci, Nu am prins cursa de Bucureşti

Dacă notăm cu (p) şi (q) propoziŃiile angajate în această argumentare, atunci ea areurmătorul aspect:

(3) Dacă p, atunci q– pDeci, – q

care ne arată forma actului de gândirecare a dat propoziŃia “Nu am prins cursa de Bucureşti”ca o propoziŃie adevărată. PropoziŃiile (p)şi (q), care reprezintă con Ń inutul materialal acesteiforme de raŃionare, pot fi înlocuite cu oricare alte două propoziŃii cu condiŃia ca între ele să existe aceea şi rela Ń ie logică ce subzistă între (p) şi (q), relaŃie determinată de sintagma

“dacă,..., atunci”:

(4) Dacă astăzi este miercuri, atunci mâine e joiAstăzi nu e miercuri

Deci, Mâine nu e joisau:

(5) Dacă acŃionez asupra întrerupătorului, se aprinde lumina în cameră Nu acŃionez asupra întrerupătorului

Deci, Nu se aprinde lumina în cameră

şi aşa mai departe.Constatăm cu destulă uşurinŃă că ceea ce a determinat trecerea de la cele două

propoziŃii date, la propoziŃia care a rezultat din ele (în toate cele trei exemple invocate) este forma actului de ra Ń ionare şi nicidecum conŃinutul de gând pus în această formă, deoarececonŃinutul de gând s-a modificat, în timp ce forma actului de raŃionare a rămas constantă.

Să observăm, pentru forma logică de raŃionare în care s-au întruchipat exempleleinvocate, că putem merge mai departe cu determinările, astfel încât caracterul formal al

temeiului să iasă mai bine în evidenŃă. Dacă suntem atenŃi la înŃelesul propoziŃiilor cu carelucrăm în cazul formei de raŃionare date, vom constata că înŃelesul lui “dacă,..., atunci” (caformă pe care se structurează întreaga argumentare) este, de fapt, de “dacă şi numai dacă,...,atunci”, deoarece constatăm că prima dintre propoziŃii este singura care o poate determina pecea de-a doua (faptul ca avionul să vină la timp e singura condiŃie ca să prind cursa deBucureşti, numai dacă azi e miercuri, mâine e joi etc.). În acest caz, anticipând puŃin uneleelemente pe care le vom studia ulterior, forma de raŃionare dată este următoarea:

(6) p ≡ q

– p____________



Logic ă

277

– q

Toate ilustraŃiile care se pot face pe seama ei trebuie să Ńină cont de faptul că între (p)şi (q)există o relaŃie de condi Ń ionare suficient ă şi necesar ă (acestea sunt imperativele relaŃiei de

echivalenŃădintre două propoziŃii oarecare), cu următoarele exigenŃe:

(a) adevărul condiŃiei (p) atrage după sine adevărul consecinŃei (q);(b) adevărul consecinŃei (q) atrage după sine adevărul condiŃiei (p);(c) falsitatea condiŃiei (p) atrage falsitatea consecinŃei (q);(d) falsitatea consecinŃei (q) atrage falsitatea condiŃiei (p);

Exemplul pe care l-am invocat ilustrează cazul (c) al exigenŃelor pe care o relaŃie deechivalenŃă(de condiŃionare suficientă şi necesară) între două propoziŃii le presupune. Pot fi

însă urmărite exemple pentru toate celelalte parcursuri.Întrebarea la care ar trebui să răspundem în acest punct al analizei noastre esteurmătoarea: În virtutea cărui temei s-a f ăcut trecerea de la adevărul propoziŃiilor date laadevărul concluziei? În virtutearela Ń iilor alethice dintre propozi Ń iile angajate înargumentarea dat ă . Temeiul trecerii de la propoziŃiile date la cea rezultată se concretizează – în acest caz – înraportul de dependen Ńă dintre valorile de adevăr ale propozi Ń iei (p) şivalorile de adevăr ale propozi Ń iei (q).Notând cu (A) valoarea de adevăr adevărat şi cu (F)valoarea de adevăr falsale propoziŃiilor (p)şi (q), exigenŃele stabilite devin:

(a) Ap → Aq(b) Aq → Ap(c) Fp → Fq(d) Fq → Fp

cu următoarele aranjamente formale posibile:

(a) p≡ q (b) p≡ q (c) p ≡ q (d) p ≡ qp q – p – q

________ ________ ________ ________q p – q – p

pe care se pot construi exemple multiple de raŃionamente.Trecerea de la ceea ce este dat la ceea ce este rezultat nu are întotdeauna la bază

relaŃiile dintre valorile de adevăr posibile ale propoziŃiilor angajate într-un act de raŃionare.Analiza poate trece dincolo de nivelul propoziŃiei ca dată (unde etichetele adevărat sau falsconstituie însemnele determinatorii), asigurându-se accesul la o investigaŃie structurală apropoziŃiilor componente ale unui act de raŃionare. Fie următorul raŃionament:

(7) ToŃi oamenii sunt muritori




278

Callias este omDeci, Callias este muritor

Ne dăm seama că acest angrenaj de propoziŃii puse la un loc nu este un act gratuit, ci

are menirea de a arăta temeiul pentru care propozi Ń ia “Callias este muritor” este adevărat ă . Dimensiunea alethică nu ne mai este aici de folos. Este necesar să mergem până la analizarela Ń iilor ce se stabilesc între componentele structurale (no Ń iunile) ce alcă tuiesc propozi Ń iiledate. NoŃiunile angajate în propoziŃiile date (“ToŃi oamenii sunt muritori”şi “Callias esteom”) sunt “om”, “muritor”, “Callias”. Notând cu cu “O”, “M”şi “C” noŃiunile date, obŃinemo primă formă a acestui act de raŃionare:

(8) ToŃi O sunt M

C este O______________C este O

Care este temeiul pentru care gândirea trece de la propoziŃiile date la propoziŃiaobŃinută? Intemeierea st ă în rela Ń iile de incluziune dintre no Ń iunile angajate. Vom avea:

(9) O ⊂ MC ⊂ O

__________________C ⊂ M

formă de raŃionare care constituie suportul unei multitudini de întruchipări ilustrative îndiferite domenii ale cunoaşterii umane.

Cel puŃin până în acest moment, unele lucruri au putut fi stabilite în legătură cuindividualitatea demersului logic în calitate de teorieştiinŃifică. Primul:logica este ştiin Ń a carese ocupă cu investigarea temeiurilor ra Ń ionale de ordin formal în virtutea cărora gândirea trecede la ceva dat la ceva ob Ń inut.Al doilea: există cel puŃin două categorii de temeiuri care asigură trecerea de la ceea ce este dat la ceea ce este obŃinut: rela Ń iile interpropozi Ń ionale determinate

pe traiectul valorizării alethice a propozi Ń iilor, pe de o parte , şi rela Ń iile intercategorialedeterminate pe criteriul incluziunii sau excluziunii no Ń iunilor angajate în propozi Ń iile date,pede altă parte. Al treilea: în general, trecerea de la ceea ce este dat la ceea ce este obŃinut a fostnumită în logica tradiŃională ra Ń ionament (denumire generică ce acoperă o multitudine de formede raŃionare), iar în logica modernă inferen Ńă. Fideli parfumului modern al logicii, am putea să afirmăm că logica este ştiin Ń a care studiază temeiurile formale ale inferen Ń ei, înŃelegând acestultim concept în sensul său cel mai extins care să acopere tot ceea ce înseamnă trecere a gândiriide la ceva la altceva în baza unui temei formal.

Dacă rămânem numai la cele două tipuri de exemple evidenŃiate (care ilustrează,

desigur, cele mai importante domenii ale manifestării inferenŃelor în domeniul logicii), atuncivom putea să afirmăm că acele inferenŃe care se bazează pe relaŃiile interpropoziŃionale sunt



Logic ă

279

inferen Ń e propozi Ń ionale, în timp ce inferenŃele bazate pe relaŃiile intercategoriale sunt predicative(una dintre cele mai cunoscute inferenŃe predicative estesilogismul). Acestea dinurmă pot aveaşi alte denumiri, în funcŃie de perspectiva din care este privită o noŃiune: deexemplu,ştiut fiind că orice noŃiune determină o clasă şi că relaŃiile dintre noŃiuni sunt, în

general vorbind, relaŃii dintre clasele determinate de sferele lor, inferenŃele predicative se maidenumescşi inferen Ń e clasiale. Dacă analizăm ilustraŃiile pe care le-am adus, darşi formele cărora ele se subsumează,

vom constata că unele elemente ale actelor noastre de raŃionare nu se schimbă, rămân mereuceea ce suntşi indică identitatea unei forme de ra Ń ionare. In cazul inferenŃelor propoziŃionale,termeni precum “dacă,...,atunci” rămân mereu constanŃi în actele de raŃionare, în timp ce încazul inferenŃelor predicative termeni precum “toŃi”, “este” (sau variante ale verbului a fi) seregăsesc permanent în raŃionamente. Ele exprimă ceea ce în logică a luat denumirea deconstante logice(care sunt mult mai numeroase decât cele câteva pe care le-am amintit). Alte

elemente ale actelor de raŃionare se schimbă în permanenŃăde la un exemplu de raŃionamentla altul şi ele exprimă, de fapt, conŃinutul cu care “umplem” formele de raŃionare date deconstantele logice. Ele exprimă ceea ce logica a reŃinut sub numele devariabile logice. Îngeneral, variabilele logice se exprimă în logică prin litere (p, q, r,...; M, S, P,... etc.) pentru aevidenŃia faptul că ele pot lua oricând orice înf ăŃişare concretă. In prima ilustrare, propoziŃiiprecum “Avionul nu a sosit la timp”, “Astăzi e miercuri”, “Mâine e joi” etc. constituieexemple de variabile logice la nivelul logicii propoziŃionale, în timp ce, pentru cea de-a douacategorie de ilustrări, termeni precum “om”, “muritor”, “Callias” exprimă exemple devariabile logice la nivelul logicii predicatelor.Forma logică este dat ă de constantele logice,

iar temeiul formal al inferen Ń elor se regăse şte la nivelul rela Ń iilor dintre constantele logice. Analiza temeiurilor formale ale inferenŃelor, care devine, în opinia noastră, obiectul deinvestigaŃie al logicii presupuneşi o analiză a relaŃiilor dintre ceea ce este datşi ceea ce esteobŃinut într-o inferenŃălogică. Să amintim, mai întâi, că ceea ce este dat poartă denumirea de premisă . O inferenŃăpoate avea una sau mai multe premise. Dacă are numai o premisă, atunciinferenŃa se numeşte imediat ă . Dacă are mai multe premise, atunci inferenŃa se numeştemediat ă . De obicei, o atenŃie mai mare se acordă inferenŃelor mediate. Ceea ce rezultă dinceea ce este dat se numeşte concluzie. O inferenŃănu poate avea decât o concluzie. Ea poate fio propoziŃie simplă sau o propoziŃie compusă dar, în orice caz, concluzia e unică.

Care sunt relaŃiile de determinare dintre premiseşi concluzie? Premisele reprezintă condi Ń ia suficient ă a concluziei. Aceasta înseamnă că dacă ne sunt date premisele nu mai enecesar nimic altceva pentru a determina temeiul concluziei. Concluzia trebuie să fieconsecin Ń a necesar ă a premiselor. Aceasta înseamnă că dacă ne sunt date premisele, atunciconcluzia trebuie să rezulte cu necesitate din ele. Aceste relaŃii de dependenŃă, care determină doar cadrul general de manifestare a relaŃiilor dintre ceea ce este dat (premisele)şi ceea ceeste rezultat (concluzia), pot fi instanŃiate şi amplificate în funcŃie de un sistem logic sau altul în interiorul cărora analizăm manifestarea concretă a inferenŃelor.

Din această opŃiune problematică (şi problematologică !) la care îl invităm pe cititor

rezultă o serie de consecinŃe ce ar putea să zguduie puŃin o serie de aserŃiuni şi asumpŃii carecirculă sub acoperirea tacită de adevăruri indubitabile ale logicii.




280

(a) Ni se pare că o serie de sectoare importante – în special în logica de inspiraŃieclasică – nu sunt relevante pentru analiza logică, mai mult chiar, nuŃin – la o analiză riguroasă – de domeniul demersului logic. Dacă am definit logica dreptştiinŃa care are în atenŃieîntemeierea formală a trecerii gândirii de la ceva dat la altceva rezultat , atunci neîndoielnic

logica ar trebui să se oprească la analizainferen Ń elor şi să nu-şi piardă timpul cu chestiunicare pot fi foarte importante dar care nu-i aparŃin de fapt.Sectoare întregi ale logicii tradiŃionale cum ar fiteoria no Ń iunii sau teoria propozi Ń iei,

capitole f ără de care se credea că logica nu poate supravieŃui, cum ar fidefini Ń ia saudiviziunea, ni se par a nu fi relevante – în totalitateşi în amplitudinea analizelor lor – pentru a înŃelege temeiul formal în virtutea căruia se face trecerea de la ceva dat la ceva rezultat. Or,cum am văzut, această din urmă problematică constituie obiectul de investigaŃie al logicii.Multe opŃiuni, în special ale logicii moderne, ne confirmă în această susŃinere pe care oarticulăm. Logica modernă, mai ales în forma axiomatizată şi formalizată, este preocupată

aproape exclusiv să determine mecanismele prin care dintr-un sistem de semne dat obŃinemalt sistem de semne (ceea ce e acelaşi lucru cu ceea ce am afirmat în determinarea obiectuluilogicii), mai exact cum se pot obŃine teoremele(ceea ce este rezultat) dinaxiome(ceea ce estedat) cu ajutorulregulilor . Aşa se face că tratatele moderne de logică (cum ar cele ale luiRussell sau Hilbert, devenite deja clasice, darşi ultimele achiziŃii în domeniu) au renunŃat f ără prea mari regrete la astfel de problematici pentru simplul fapt că ele nu stau în intimitateademersului logic. Petre Botezatu a sesizatşi a subliniat această schimbare de optică în trecereade la clasic la modern în logică, desigur nu ca o aroganŃăa logicii moderneşi o lipsă derespect pentru tradiŃia clasică, ci ca un rezultat firesc al unei noi orientări a problematicii

logicii. Referindu-se la rolul teoriei noŃiunii, regretatul logician ieşean nota: “putem spune că teoria noŃiunilor aproape a dispărut din logica modernă – în special din tratatele de logică matematică. Teoria noŃiunilor trebuie să aibă loc în logica modernă, desigur nu vechiul loc deteorie de bază a logicii, dar ea trebuie tratată în cadrul logicii claselor, din care face parte înmod organic”21.

(b) De ce, totuşi, aceste sectoare ale logicii au constituit obiect de investigaŃiepredilectă din antichitate (Asritotel le consideră teme predilecte ale logicii)şi până aproape la începutul secolului nostruşi constituie încă şi astăzi teme importante ale manualelor deinspiraŃie tradiŃională? Există, după opinia noastră, mai multe explicaŃii, unele de ordin

psihologic (şi care nu ar trebui să afecteze cadreleştiinŃificităŃii), altele de ordin logico-metodologic (procedural). Din punct de vedere psihologic, doi factorişi-au f ăcut jocul în actulde menŃinere a unor astfel de probleme în spectrul demersului logic:tradi Ń ia, pe de o parte,şiautoritatea, pe de alta. Aristotel a instituit o tradiŃie care a fost respectată – caz unic, probabil, în istoria uneiştiinŃe – peste două milenii în cadrele trasate de Stagirit, care acordau teorieinoŃiunilor (dinCategorii) şi teoriei judecăŃii (din Despre Interpretare) un loc privilegiat, lafel caşi teoriei silogismului (din Analitica primă ). Cu unele amenajări datorate medievalilor,logica aristotelică a dominat autoritar până la finele secolului trecut, ceea ce a stârnit furia luiRussell: “din evul mediuşi până în zilele noastre, învăŃământul nu înŃelege prin logică decât o

21 Petre Botezatu, Introducere în logică , vol.II, Editura Graphix, Iaşi, 1994, p. 7;



Logic ă

281

culegere scolastică de termeni tehnicişi de reguli ale silogismului. Aristotel vorbise. Nu lerămânea oamenilor decât să repete cu umilinŃă lecŃia sa”22. TradiŃia este foarte dificil de înfruntatşi ea constituie un fotoliu comod pentru spiritele dominate de imperativul imitaŃiei.

Alături de tradiŃie a acŃionat, f ără îndoială, autoritatea. Mai întâi a fost vorba de

autoritatea lui Aristotel, în legătură cu care, o bună perioadă de timp, numaişi punerea îndiscuŃie a numelui constituia un fapt de scandalşi o impietate. Dar peste autoritatea luiAristotel s-au suprapus alte autorităŃi care nu au f ăcut decât să confirmeşi să augmentezecopleşitoarea autoritate a Stagiritului. Logica de la Port-Royal (un manual cu o largă circulaŃie în epocă şi după aceea) reia, în general, schema problematică aristotelică, Kant, deşi aduceanaliza logică sub zona unor distincŃii din Critica ra Ń iunii pure, rămâne la problematica desorginte aristotelică (după ce face cunoscutul elogiu al Stagiritului înPrefa Ń a la ediŃia a douaa Criticii ra Ń iunii pure), iar o serie de logicieni în vogă ai secolului trecut elaborează manualecare respectă aceeaşi tradiŃie (Drobisch, Wundt, Erdmann, Liard, Goblot etc.).

Există însă şi factori de ordin logico-metodologic care au determinat astfel de opŃiunişi mai ales menŃinerea lor o perioadă atât de lungă, dincolo de tradiŃie şi autoritate. In primulrând, în opinia noastră, aceste capitole ale logicii tradi Ń ionale (de exemplu, teoria noŃiunii,teoria judecăŃii, teoria definiŃiei etc.)constituie condi Ń ii ale în Ń elegerii inferen Ń elor , cel puŃin în cele două sisteme mari de logică (logica propoziŃiilor neanalizateşi logica propoziŃiiloranalizate) pe care le-a dezvoltat logica tradiŃională şi pe care le-a păstrat – sub un alt tratament– logica modernă. Nu putem să explicăm şi să înŃelegem adecvattemeiul inferen Ń elor înlogica propoziŃiilor analizate (logica predicatelor) f ără a analiza raporturile dintre noŃiuni, deexemplu. Aceasta pentru că inferenŃele în acest sistem de logică au drept temei formal

raporturile dintre noŃiuni. Nu putem să explicăm şi să înŃelegem adecvat inferenŃele în logicapropoziŃiilor neanalizate (calculul propoziŃional) f ără a investiga relaŃiile dintre propoziŃii,fiindcă aceste relaŃii alethice dintre propoziŃii constituietemeiul formalal unor astfel deinferenŃe. Iată deci motivul esenŃial pentru care astfel de capitole importante ale logiciitradiŃionale au fost păstrate o perioadă atât de îndelungată.

Ceea ce nu putem păstra din logica tradiŃională este amplitudinea exagerată, uneori însoŃită şi de consideraŃii care nu au nici o legătură cu demersul logic, a acestor capitole.ÎnŃelegând logica drept încercare asupra temeiului formal al trecerii de la ceva la altceva, vomreŃine doar atât cât ne este necesar din ingredientele unor capitole precum teoria noŃiunilor sau

teoria propoziŃiei pentru a putea proba mecanismele de inferare de la ceva dat la ceva obŃinut.

TEXTE SEMNIFICATIVE

(1) “Argumentarea devine obiectul unei cercetări ştiinŃifice în două moduri: sau dacă o considerăm caun fenomen al naturii omeneşti şi căutăm să explicăm condiŃiile sub care se produce; sau dacă oconsiderăm ca un mijloc pentru aflarea adevăruluişi cercetăm regulile după care trebuie să se îndreptezepentru a da acest rezultat. De explicarea argumentării ca fenomen al inteligenŃei omeneşti se ocupă o partea Psihologiei; iar ştiin Ń a care stabile şte regulile formale pentru argumentare se nume şte Logica.Pentru

22 Bertrand Russell, Méthode scientifique en philosophie, trad.franc., Paris, 1929, p. 32; Cf. I.Didilescu, P.Botezatu,Silogistica: teoria clasică şi interpret ările moderne,E.D.P., Bucureşti, 1976, p. 213;




282

Logică faptul argumentării în mintea omenească se presupune ca un fapt constatatşi i se cercetează numairegulile întrebuinŃării juste” (Titu Maiorescu,loc.cit.,p. 168);

(2) “Studiul argumentării, care este dar obiectul Logicii, se împarte în două cercetări: una desfaceelementele, din care se compune orice argumentare, le analizează pe fiecare în parteşi le arată raporturile

lor parŃiale între ele după cum rezultă din analiza f ăcută. Aceasta se numeşte logica elementar ă sauanalitică . Cealaltă studiază împreunarea acestor elemente în actul argumentării şi arată deosebitele căi, pecare apucă inteligenŃa, pentru a răsfrânge convingerea dobândită despre unele idei asupra altora;şi fiindcă asemenea căi se numesc cu un termen grecesc metode, această parte a Logicii se numeşte Metodologiesau Logica sintetică” (Titu Maiorescu,loc.cit.,p. 171);

(3) “Cea mai succintă formă în care s-ar putea executa sarcina noastră prealabilă – care e răspunsul la întrebarea: ce esteşi ce voieşte Logica? – ar fi să înf ăŃişăm definiŃia acesteiştiinŃe. Din păcate însă,disciplina de care ne ocupăm, cu toate că suferă poate în soluŃiile sale de mai puŃină controversă, şi este îngenere mai puŃin supusă prefacerilor decât alteştiinŃe, cu toată relativa statornicie a achiziŃiilor şideosebita claritate a mai tuturor domeniilor sale, cu toate acestea nu s-a bucurat de o definiŃie constantă la

specialiştii care au încercat a o defini” (Ion Petrovici,Teoria no Ń iunilor, Editura Polirom, Iaşi, 1998, p.31);

(4) “Deşi o definiŃie a ştiinŃei este puŃin înŃeleasă şi puŃin utilă înainte de a parcurgeştiinŃa respectivă,tradiŃia ne-a lăsat obiceiul de a precede expunereaştiinŃei de o scurtă prezentare a ceea ce urmăreştecercetarea în domeniulştiinŃei respective. Dintre toate definiŃiile următoarea este mai adecvată stadiuluiactual de dezvoltare a logicii. Logica (formală) este ştiin Ń a care studiază formele propozi Ń ionale şi legilede ra Ń ionare cu expresii propozi Ń ionale de diferite forme.Aflarea legilor de raŃionare este obiectivul finalal logicii. Dar pentru a atinge acest obiectiv logicianul trebuie să cerceteze metodele care-l duc ladescoperirea de legi (logice). In acest sens logica a parcurs două faze: a) faza logicii intuitive; b) fazalogicii «matematizate»” (Gheorghe Enescu, Logica simbolică , EdituraŞtiinŃifică, Bucureşti, 1971, p. 7);

(5) “Termenul «logică» desemnează astăzi o mulŃime de teoriişi sisteme formale, nu neapărat reciprocconsistente, fiecare dintre ele descriind o latură sau un aspect al normelorşi principiilor după care secălăuzeşte gândirea corectă şi activităŃile eficiente. Toate sistemele logice definesc, într-o formă sau alta,noŃiunea de propoziŃie adevărată şi regulile după care se trece de la un set de axiome sau premiseadevărate la alte propoziŃii adevărate. RelaŃiile de inferenŃă şi cele de consecinŃălogică au stat în centrulpreocupărilor logicii din toate timpurile. Din acest punct de vedere, majoritatea teoriilorşi sistemelorlogice tind spre definirea unor regulişi instrumente cu ajutorul cărora să putem garanta conservareaadevărului în trecerea de la axiome la teoreme, de la premise la consecinŃe. Pe acest temei, mulŃi logicienidefinesc astăzi logica ca o teorie a inferenŃelor sau ca o mulŃime de propoziŃii închisă faŃăde relaŃia deconsecinŃălogică” (Cornel Popa, Logica predicatelor , Editura Hyperion XXI, Bucureşti, 1992, p. 9);

(6) “Logica are o istorie îndelungată, în care se întâlnesc perioade de dezvoltare intensă şi altele maisărace în contribuŃii originale, viziuni diferite asupra raporturilor ei cu alteştiinŃe şi cu gândirea filosofică,aprecieri diferite ale unor mari gânditori asupra semnificaŃiei rezultatelor ei, asupra rolului formativ alstudierii ei. În decursul acestei istorii, problematica ei a evoluat, s-a precizat, s-a diversificat, metodeleşilimbajul ei s-au îmbogăŃit şi s-au rafinat. În prezent, logica se înf ăŃişează ca un domeniuştiinŃific vastşiramificat, cu rezultate fundamentaleşi cu aplicaŃii importante în matematici, în tehnică, în gândireafilosofică, în ştiinŃele socialeşi umane” (Dragan Stoianovici, Teodor Dima, Andrei Marga, Logicagenerală , Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991, p. 9);

(7) “Logica formală se defineşte ca derivând exclusiv din natura gândirii în generalşi concluzionândvi formae, independent de obiect. Ea studiază legilenecesare ale gândirii, adică regulile cărora gândirea nu



Logic ă

283

trebuie să se sustragă sub primejdia de a forma concepte contradictorii, judecăŃi sau raŃionamentenelegitime. (...). Se poate deci defini Logica formală: ştiinŃa acordului gândirii cu ea însăşi. Se spune ceeace ea este: ştiin Ń a consecin Ń ei, sauştiinŃa adevărului formal, sauştiinŃa posibilului, sauştiinŃa consecin Ń einecesare” (Jean Tricot,Traité de logique formelle, Librairie Philosophique J.Vrin, Paris, 1973, pp. 17 -18);

(8) “In sensul cel mai larg al cuvântului, logica este studiul principiilor raŃionamentului sau aleargumentării corecte. Ca atare, ea esteşi studiul acelor relaŃii în virtutea cărora se poate spune despre cevacă decurge sau că este o consecinŃăa altceva. Înlăuntrul acestui perimetru foarte vag delimitat se potdistinge feluri de logică în funcŃie de diferitele feluri de raŃionament supuse examinării şi de tipurile depropoziŃii prin care ele se efectuează. In cadrul studiului raŃionamentelor ce au drept scop stabilireaadevărului propoziŃiilor, distincŃia de căpetenie este întrelogica deductivă şi cea inductivă (...). În sensmai restrâns însă, logica studiază principiile inferenŃei deductive sau metodele demonstraŃiei. Acest studiunu se efectuează culegând date despre modurile în care oamenii argumentează în fapt, logica nefiind oştiinŃăempirică, ci una teoretică. Ea este studiul strategiilor de câştig în jocul argumentării şi al inferenŃeilegitime; ea se preocupă de mijloacele posibile de dovedire a PropoziŃiilor. RelaŃia dintre logică şi

inferenŃele reale este astfel similară celei dintre teoria unui jocşi jucarea efectivă a acestuia” (AnthonyFlew, Dic Ń ionar de filosofie şi logică , Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 208);

(9) “Cuvintele «logică» şi «logic» sunt obişnuite pentru oricare dintre noi. Vorbim adesea despre uncomportament «logic» care contrastează cu un comportament «ilogic», o procedură «logică» carecontrastează cu una «ilogică», o explicaŃie «logică», o gândire «logică» şi alte asemenea lucruri. In toateaceste cazuri cuvântul «logic» este utilizat în mare măsură într-un sens similar cu «raŃional». O persoană cu o minte «logică» este o persoană «raŃională»; o procedură «neraŃională» este o procedură «ilogică».Toate aceste utilizări care, cum am văzut, derivă mai mult dintr-o utilizare tehnică a termenilor «logic»şi«ilogic» caracterizează argumentările.(...). Studiul logicii este studiul metodelorşi principiilor prin caredistingem utilizarea corectă de utilizarea incorectă a argumentelor” (Irving M. Copi, Introduction to Logic, The MacMillan Company, New-York, 1953, pp. 3 - 4);

(10) “Este deja o dificultate a determina obiectul logiciişi a-l defini. Este ea o artă sau o ştiinŃă? OştiinŃă normativă sau oştiinŃă speculativă? Scopul ei este de a prescrie regulişi metode sau de a face o

simplă teorie a raŃionamentului? Titlurile numeroaselor tratate celebre par a indica că logica esteconsiderată ca o artă: Logica sau arta de a gândi(Port-Royal), Reguli pentru îndrumarea min Ń ii(Descartes), Discurs asupra metodei de a ne conduce bine ra Ń iunea şi a găsi adevărul în ştiin Ńă (Descartes), Despre îndreptarea intelectului(Spinoza), etc. Un proiect practic pare exprimat prin titlul datansamblului scrierilor logice ale lui Aristotel: Organon,instrument . In acelaşi timp, aceste lucrări sunt multmai teoretice decât practice; se regăseşte teoria raŃionamentului, teoria cunoaşterii în general, adesea chiarun sistem general de metafizică considerată necesară pentru a funda teoria cunoaşterii şi araŃionamentului” (Edmond Goblot,Traité de logique, Librairie Armand Colin, Paris, 1925, p. 1);

(11) “Obiectul logicii este relativ simplu: a caracteriza de o manieră generală conceptul deinferen Ńăvalid ă . La fel această lucrare de introducere în logică va avea un dublu obiectiv: a explica ceeace este o inferenŃăvalidă şi a descrie tehnicile elementare care vor permite să determinăm dacă oinferenŃă(sau un raŃionament) este valid” (François Lepage,Eléments de la logique contemporaines,Dunod, Paris, 1991, p.1);

(12) “S-ar putea defini logica dreptştiinŃa regulilor care legitimează utilizarea cuvântului«deci». Obiectul său prim este într-adevăr deduc Ń ia, operaŃie care constă în a asocia unui ansamblu de

enunŃuri ( premise) un alt enunŃ(concluzie), în mod necesar adevărat dacă premisele sunt adevărate. Se




284

vorbeşte de ipoteze şi de consecin Ńădacă se face abstracŃie de adevărul enunŃurilor date, pentru a nuconsidera decât relaŃia dedeductibilitate” (Bernard Ruyer, Logique, P.U.F., Paris, 1990, p.19).

Această încercare de determinare a perimetrului în care se mişcă demersul logicşi aprincipalelor exigenŃe care stau în faŃa lui trebuie să fie urmată de o precizare mai clară a unorconcepte fundamentale,ştiut fiind că fiecare demersştiinŃific gravitează în jurul unor astfel deconcepteşi le pune la lucru ori de câte ori este adus în situaŃia de a face acel transcensus dinplanul teoreticului în planul practicului.

(a) Adev ă r factual şi adev ă r formal

Una dintre problemele cele mai spinoase ale logicii dintotdeauna a constituit-oraportarea ei la conceptul deadevăr . Se ocupă logica cu problema adevărului? Are eamijloace pentru a arăta dacă o propoziŃie oarecare este adevărată sau falsă? Constituieadevărul un corp străin care din când în când ameninŃăliniştea unui domeniu ce are alteprobleme mult mai importante de investigatşi soluŃionat? Stagiritul nu s-a oprit, îninvestigaŃiile sale careŃin de domeniul logicii, la analiza conceptului de adevăr, semn că nu l-a considerat esenŃial pentru acest demers, ci, dimpotrivă, l-a acordat cu generozitate filosofiei,dar în Metafizica: “de aceea nu f ără motiv filosofia se numeşte ştiinŃa adevărului. Intr-adevăr,scopulştiinŃei teoretice este adevărul, iar al celei practice aplicarea”23. Faptul că a încercat să

definească o propoziŃie adevărată spune ceva, dar nu despre conceptul de adevăr ca atare, cimai mult despre utilizarea lui în actele noastre de gândire, despre necesitatea găsirii unuicriteriu adecvat prin care am putea deosebi o propoziŃie adevărată de una falsă, lucru esenŃial în cunoaştere. Nici logicienii moderni nu par a fi preocupaŃi prea mult de conceptul de adevăr,iar în logica timpului din urmă el dispare aproape complet.

Este şi rămâne logica liberă de opŃiunea alethică? Este ea neputincioasă atunci când evorba să determinăm valoarea de adevăr a unei propoziŃii? Răspunsurile la întrebările pe carele-am pus presupun o analiză a raportului dintreadevărul faptic şi adevărul formal.DistincŃiaeste pusă încă de Leibniz, ca încercare a întemeietorului monadologiei de a funda operaŃional

principiul raŃiunii suficiente. Adevărurile de ra Ń iune sunt ordonate, în concepŃia lui Leibniz,de principiul noncontradicŃiei, în timp ceadevărurile de fapt intră sub incidenŃa principiuluiraŃiunii suficiente. Leibniz va sublinia că “există de asemenea două feluri de adevăruri, celede ra Ń ionament şi cele de fapt. Adevărurile dera Ń ionament sunt necesareşi opusul lor eimposibil, iar cele de fapt sunt contingenteşi opusul lor este posibil. Când un adevăr estenecesar, îi putem găsi temeiul prin analiză, rezolvându-l în ideişi adevăruri mai simple, până ajungem la cele primitive”24.

Fie următoarele propoziŃii:

23 Aristotel, Metafizica, II, 1, 993 b, în: Aritotel, Metafizica, Editura Iri, Bucureşti, 1999, p. 72;24 G.W.Leibniz, Monadologia,cap. 33, citat după [20: 190];

I.3. Concepte fundamentale ale logicii



Logic ă

285

(1) SenzaŃiile sunt procese psihice cognoscibile.(2) Triunghiul este figura geometrică cu trei unghiuri.(3) Această masă nu este galbenă.

Să încercăm a vedea care este calea detectării valorii de adevăr a propoziŃiilor dateşi să vedem unde poate interveni demersul logic în această decriptare alethică şi unde nu. Cumdeterminăm valoarea de adevăr a propoziŃiei “SenzaŃiile sunt procese psihice cognoscibile”?Evident, prin analiza fiecărei categorii de senzaŃii în parte (vizuale, auditive, kinestezice etc.)şi prin determinarea, în fiecare caz în parte, a faptului dacă ele pot fi cunoscute sau nu. Inmăsura în care în fiecare caz în parte răspunsul este afirmativ, atunci se poate susŃine cu destultemei generalizarea pe care o pune în evidenŃă propoziŃia dată. Putem atunci spune că propoziŃia este adevărată. In caz că există situaŃii care nu confirmă cognoscibilitatea

senzaŃiilor, atunci punem sub semnul întrebării adevărul propoziŃiei dateşi o declarăm falsă.Dar întreg acest travaliu nu aparŃine logicii, ci psihologiei. Ea dispune de metode, angajează experimenteşi observaŃii prin care poate determina dacă o astfel de propoziŃie este adevărată sau falsă. Avem aici de-a face cu unadevăr faptic, în sensul că faptele cercetate au confirmatadevărul propoziŃiei “SenzaŃiile sunt procese psihice cognoscibile”. Adevărul propoziŃieidepinde aici de conŃinutul informaŃionalşi nu de forma actelor de gândire, motiv pentru caredemersul logic este neputincios într-o astfel de situaŃie.

Şi totuşi, există situaŃii în care demersul logic ar putea confirma, el însuşi, că o astfelde propoziŃie este adevărată sau falsă. Care? Acele situaŃii în care ar exista posibilitatea ca

adevărul sau falsitatea propoziŃiei “SenzaŃiile sunt procese psihice cognoscibile” să fie întemeiate pe alte propoziŃii date. Dacă avem ca dată (ca adevărată) propoziŃia: “Proceselepsihice sunt cognoscibile”şi propoziŃia “SenzaŃiile sunt procese psihice”, atunci temeiuladevărului propoziŃiei “SenzaŃiile sunt cognoscibile” este dat în adevărul celor două propoziŃiiavute în vedere. Întemeierea are următoarea formă:

(10) Procesele psihice sunt cognoscibileSenzaŃiile sunt procese psihice

Deci, SenzaŃiile sunt cognoscibile

cu următoarea formă logică:

(11) P ⊂ CS ⊂ P

_______________

S ⊂ C




286

întemeierea fiind, de această dată, strict formală, şi nu materială, de conŃinut, ca într-undemers întemeietor al psihologiei. Problema cardinală aici este următoarea: Cum întemeiemadevărul propoziŃiilor “Procesele psihice sunt cognoscibile”şi “SenzaŃiile sunt procesepsihice”, pe care le luăm ca date adevărate în întemeierea de ordin formal? Le întemeiem

material? În acest caz, care este progresul, în afara faptului că recursul la adevărul material s-af ăcut cu o secvenŃămai târziu? Le întemeiem formal? În acest caz, nu suntem în intimitateaunuiregresus ad infinitum?

Să trecem la cea de-a doua propoziŃie: “Triunghiul este figura geometrică cu treiunghiuri”. Cum determinăm adevărul acestei propoziŃii? Să admitem că procedăm ca şi încazul precedent: verificăm o multitudine de triunghiurişi constatăm că ele au trei unghiuri.Este acesta un temei suficient pentru a susŃine adevărul propoziŃiei “Triunghiul este figurageometrică cu trei unghiuri”? Evident că nu. De ce? Pentru că nu putem epuiza prinobservaŃie totalitatea triunghiurilor posibil de construit pentru ca să vedem dacă toate au trei

unghiurişi astfel să determinăm adevărul propoziŃiei amintite. Prin urmare, pe calea intuiŃieieste imposibil de fundamentat adevărul propoziŃiei date. Să încercăm o altă cale. PropoziŃiauneşte două noŃiuni: noŃiunea “triunghi”şi noŃiunea “figură cu trei unghiuri”. Cea de-a douaeste o notă a celei dintâi (triunghiul are proprietatea de a avea trei unghiuri). Constatăm însă că sferele celor două noŃiuni sunt identice (elementele cuprinse în sfera noŃiunii “triunghi”sunt aceleaşi cu elementele cuprinse în sfera noŃiunii “figură geometrică cu trei unghiuri”).NoŃiunile identice pot fi afirmate una despre cealaltă dând astfel propoziŃii adevărate. Învirtuteaidentit ăŃ ii no Ń iunilor “triunghi” şi “figur ă geometrică cu trei unghiuri” putem să conchidem că propoziŃia “Triunghiul este figura geometrică cu trei unghiuri” este o

propoziŃie adevărată. În consecinŃă, adevărul acestei propoziŃii a fost stabilit numai în funcŃiede un criteriu formal, concretizat în relaŃia de identitate dintre noŃiunile care compunpropoziŃia dată.

Sesizăm o diferenŃăesenŃială între modalitatea de stabilire a adevărului unei propoziŃii în primul caz invocat (“SenzaŃiile sunt procese psihice cognoscibile”)şi modalitatea destabilire a adevărului propoziŃiei în cel de-al doilea caz invocat (“Triunghiul este figurageometrică cu trei unghiuri”). În prima situaŃie suntem în faŃa unui adevăr factual (adevărstabilit în baza “faptelor” concrete pe care le-am studiatşi care constituie obiect deinvestigaŃie pentru discipline diferite), în cea de-a doua situaŃie suntem în faŃa unuiadevăr

formal (adevăr stabilit în baza “formei” propoziŃiei date). Acest din urmă tip de adevărconstituie ceea ce Leibniz numea “adevăr de raŃiune” care poate fi determinat prin analiză, înspirit cartezian prin împărŃirea “în adevăruri mai simple până ajungem la cele mai primitive”şi aceste propoziŃii trimit la cunoscutele judecăŃ i analiticeale lui Kant, în care predicatul nuaduce nimic nou în raport cu sfera subiectului (predicatul “figură cu trei unghiuri” nu aducenimic nou în raport cu sfera subiectului “triunghi”), ci este o “explicitare” a lui.

Şi în celălalt caz de propoziŃie suntem tot în intimitateaadevărului formal.La oinspecŃie sumară şi de suprafaŃă, propoziŃia “Această masă nu este galbenă” ar părea opropoziŃie al cărui adevăr s-ar putea determina pe calea intuiŃiei. Numai că lucrurile nu stau de

o asemenea manieră. De fapt, în acest caz, noi facem următoarea judecată atunci când vrem să determinăm adevărul propoziŃiei date: Constatăm prin observaŃie că masa are culoarea neagră



Logic ă

287

şi ne asigurăm, astfel, de adevărul propoziŃiei “Această masă este neagră”. Ştim că această masă (ca, de altfel, orice obiect) nu poate fişi neagră şi galbenă (în acelaşi timpşi sub acelaşiraport) conform principiului necontradicŃiei (noŃiunile “negru”şi “galben” sunt în raport decontrarietate), având un temei pentru adevărul propoziŃiei “Această masă este neagră sau

galbenă”. Tragem concluzia că propoziŃia “Această masă nu este galbenă” este o propoziŃieadevărată, după următoarea schemă formală:

(12) Această masă este neagră sau galbenă Această masă este neagră

Deci, Această masă nu este galbenă adică:

(13) p / q

p__________________– q

unde semnul ( / ) indică functorulincompatibilit ăŃ ii, care exprimă relaŃia de contrarietatedintre două propoziŃii. De ce nu putem să fundăm direct prin intuiŃie adevărul propoziŃiei“Această masă nu este galbenă”? Pentru că intui Ń ia nu ne poate ar ă ta decât ceea ce este, întimp ce r ămâne neputincioasă în legătur ă cu ceea ce nu este. Din punct de vedere formal-raŃional avem o imposibilitate logică aici (imposibilitatea prezenŃei simultane a două însuşiri

contrarii la acelaşi obiect) care este un temei pentru determinarea adevărului propoziŃiei date.Suntem din nou în faŃa unuiadevăr formal.Să reŃinem, măcar cu titlul de informaŃie, că, în cursul său de logică pe care l-aŃinut la

Universitatea din Iaşi în primele decenii ale secolului nostru, Ion Petrovici face distincŃie întreadevărurile materiale (fizice, psihiceşi metafizice)şi adevărurile logice, considerând că acestea din urmă sunt “marile tipare generale după care noi ordonăm şi completămexperienŃele. Sunt baza tuturor felurilor de adevăruri”25, având ca semne distinctiveobligativitatea (sunt obligatorii pentru toate domeniile cunoaşterii), caracterul formal (suntadevăruri în virtutea formei lor), universalitatea (cuprind toate domeniile cognitive)şi

caracterul aprioric (sunt date ale conştiinŃei noastre şi experienŃa nu are nici un rol înconstituirea lor).Putem desprinde o serie de concluzii din analiza raportului dintreadevărul factual şi

adevărul formal: (a) este cât se poate de clar că logica nu are a se ocupa cu adevărul factual,dependent de conŃinut, de contextele de cercetare, de posibilităŃile fizice darşi intelectuale aleindividului, supus reamenajărilor permanente sub impulsul perfecŃionării metodelor sau alformulării unor noi ipoteze de cercetare. Acest tip de adevăruri rămâne în sarcinaştiinŃelorparticulare şi ele î şi organizează în mod cât mai profitabil angrenajul conceptualşimetodologic tocmai pentru a determina adevărurile factuale cu care se confruntă. Sarcina de a

25 Ion Petrovici,Curs de logică , Iaşi, 1916, p. 10;




288

stabili dacă anumite enunŃuri din domeniul social sunt adevărate revine sociologiei, sarcinademonstrării propoziŃiilor geometrice revine geometriei, sarcina determinării adevărului saufalsităŃii unor enunŃuri privitoare la modul de tratare a bolilor revine medicineişi aşa maideparte; (b) logica are în atenŃie doar adevărul formal, acela care poate fi determinat în

virtutea raportului dintre formele gândiriişi care nu este în contingenŃă cu un conŃinutoarecareşi influenŃat – ca adevăr fireşte – de un conŃinut oarecare. Adevărul acesta – caretrece dincolo de orice determinări temporale sau spaŃiale – este unuldat în forma actelor noastre de ra Ń ionare, şi acesta este motivul pentru care el constituie obiect de investigaŃie aldemersului logic; (c) să reŃinem totuşi că logica nu are în vedereadevărul formalîn totalitateadimensiunilorşi manifestărilor sale (de exemplu, definirea adevărului formal nu intră înatenŃia logicii !), ci numai dintr-un singur punct de vedere:temeiul care garantează trecereade la adevărul din premise la adevărul din concluzie. Prin urmare, logica studiază adevărulformal numai din punctul de vedere al propagării lui de la ceea ce este dat la ceea ce este

rezultat din ceea ce este dat; (d) nu intervine logica deloc în legătură cu adevărul factual alştiinŃelor particulare? Intervine dar post factum, adică abia după ce aceste adevăruri au fostdeterminate prin proceduri specificeştiinŃelor particulare, iar această intervenŃie are un rol funda Ń ionist , în sensul că, prin intermediul demersului logic, adevărurile factuale aleştiinŃelorsunt “puse în ordine” după ce au fost supuse “testului raŃionalităŃii”. Se manifestă aici funcŃia“organonică” a logicii, despre care vom mai vorbi probabil cu alte prilejuri.

(b) Validitate şi deductibilitate

Întrucât înŃelegem logica drept oteorie a inferen Ń ei din punctul de vedere al întemeierii ei formale, trebuie să vedem care sunt însemnele inferenŃei şi cum lucrează elepentru a determina specificitatea acestor demersuri ceŃin de intimitatea logicii. ÎnsemnulpropoziŃiei, de exemplu, esteadevărul, adică acea calitate a propoziŃiei de a fi adevărată saufalsă. Adevărul nu poate fi însă şi caracteristica inferenŃei, din cel puŃin două motive. Primular fi acela că, în acest caz, nu am avea la îndemână un criteriu de delimitare a propoziŃiei deinferenŃă, din moment ceşi una şi cealaltă au ca semn distinct (ca propriu) dimensiuneaadevărului. Al doilea ar fi acela că adevărul nu poate caracteriza adecvat inferenŃa: ce ar însemna să spunem că o inferenŃăde forma “dacă metalele sunt bune conducătoare de căldură

şi electricitate, atunci unele corpuri bune conducătoare de căldură şi electricitate sunt metale”este adevărată. Putem caracteriza ca adevărată sau falsă fiecare dintre propoziŃiile care intră înalcătuirea inferenŃei, dar nicidecum inferenŃa în ansamblul ei, ca un conglomerat de propoziŃii.

Care este atunci însemnul inferenŃei. Nimeni altul decât ceea ce în logica modernă poartă denumirea devaliditate. InferenŃa trebuie să fie validă, adică forma ei trebuie să treacă testul corectitudinii.Problema validităŃii este una dintre cele mai importante probleme alelogicii moderneşi am putea spune că întreaga dezbatere a logicii de azi se centrează peproblema validităŃii. Problema centrală nu este determinarea inferenŃelor logice, în general aformulelor logice, ci determinarea validităŃii acestora,adică a corectitudinii lor formale. Este

motivul pentru care unii dintre logicieni au legat chiar definiŃia logicii de problema validităŃiiraŃionamentelor. François Lepage consideră că “obiectul logicii este relativ simplu: a



Logic ă

289

caracteriza de o manieră generală conceptul deinferen Ńăvalid ă”26, iar J.Dopp, în Notions delogique formelle, este de părere că “logica formală este o ştiinŃă ce determină care suntformele corecte (sau valide) de raŃionament”27.

Validitatea este considerată un termen ce caracterizează o proprietate a raŃionamentului

sau inferenŃei care “se defineşte cu referire la valorile de adevăr posibile ale propoziŃiilor cealcătuiesc raŃionamentul. Dacă raŃionamentul «P1... Pn , deci C» este valid, este imposibil ca Csă fie falsă când P1... Pn sunt toateadevărate. Iar aceasta se întâmplă dacă şi numai dacă enunŃulcondiŃional material «P1 & ... Pn →C» e totdeauna adevărat”28, unde (P1 ... Pn ) desemnează premisele raŃionamentului iar (C) concluzia aceluiaşi raŃionament. Pusă în termeni de argument(prin care, mai ales în tradiŃia anglo-saxonă, se înŃelege de fapt un proces de inferare de la cevala altceva), validitatea este înŃeleasă în aceiaşi termenişi de Stephen F. Barker: “când premiseleunui argument sunt în relaŃie cu concluzia, astfel încât dacă premisele sunt adevărate, concluziatrebuie să fie de asemenea adevărată, argumentul se numeşte valid “29.

Prin urmare,validitatea este o proprietate a oricărei forme logice a unei inferen Ń e de aconserva valoarea “adevărat” de la premise la concluzie.Aceasta înseamnă că intr-oinferenŃăvalidă nu este posibil ca premisele să fie adevărate şi concluzia falsă. Pe această exigenŃăa validităŃii se bazează una dintre metodele cele mai cunoscute de determinare avalidităŃii inferenŃelor, utilizată atât în logica predicatelor câtşi în calculul propoziŃional:metoda reducerii la absurd. Toate celelalte trei combinaŃii sunt posibile:

(a) premisele adevărateşi concluzia adevărată;(b) premisele falseşi concluzia adevărată;

(c) premisele falseşi concluzia falsă.

Fie următoarea formă de inferenŃăvalidă:

(14) ToŃi M sunt PUnii S sunt M

Deci, Unii S sunt P

pe structura căreia putem ilustra toate cele patru cazuri:

(15) ToŃi scriitorii sunt imaginativi (adevărat)Unii oameni sunt scriitori (adevărat)

Deci, Unii oameni sunt imaginativi (adevărat)

(16) ToŃi oamenii au păşit pe lună (fals)Unele fiinŃe de pe pământ sunt oameni (adevărat)

26 François Lepage,Eléments de logique contemporaine, Dunod, Paris, 1991, p. 1;27

Cf. Philippe Thiry, Notions de logique,De Boeck, Bruxelles, 1993, p. 6;28 Antony Flew, Dic Ń ionar de filosofie şi logică , Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 351;29 Stephen F.Barker,The Elements of Logic, McGraw-Hill Book Company, New-York,..., 1965, p. 23;




290

Deci, Unele fiinŃe de pe pământ au păşit pe lună (adevărat)

(17) ToŃi halogenii sunt pentavalenŃi (fals)Unele metale sunt halogeni (fals)

Deci, Unele metale sunt pentavalente (fals)

Constatăm că între eticheta de adevărat sau fals care se ataşează propoziŃiilor ceconstituie premisele inferenŃei şi validitatea inferenŃei există o strânsă legătură. Cele două caracteristici ar putea fi coroborate cu ceea ce se numeşte juste Ń ea (conclusivitatea)inferenŃei,iar din combinarea lor ar rezulta următoarele situaŃii care ar pune mai bine în evidenŃărelaŃiiledintre adevărul premiselor, validitatea inferenŃei şi conclusivitatea inferenŃei30:

Adevărul premiselor Validitatea inferenŃei Conclusivitatea inferenŃei

AAFF

VNVVNV

CNCNCNC

de unde putem trage concluzii interesante cu privire la “puterea” inferenŃei în ansamblulactelor de raŃionare umană. Constatăm că noi putem trage (cu necesitate !) concluzii adevăratenumai când sunt respectate simultan cele două cerinŃe: caracterul adevărat al premiselorşicaracterul valid al inferenŃei. O inferenŃăvalidă garantează adevărul concluziei dar cu condiŃia

ca premisele de la care se porneşte să fie, ele însele, adevărate. Dacă pornim de la premisefalse (sau numai de la una dintre ele falsă), atunci nu mai avem nici o siguranŃăcă propoziŃiaconcluzie este adevărată, chiar dacă inferenŃa este validă.

Problema inferenŃei este problema centrală a logicii. Din punctul de vedere altemeiului formalal ei şi din punctul de vedere alvalidit ăŃ ii formei logice. Trecerea de la ceeace este dat la ceea ce este rezultat se poate face cunecesitate şi, în acest caz, avem de-a facecu inferen Ń e deductive, dar se poate faceşi cu probabilitate, şi avem de-a face, în generalvorbind, cuinferen Ń e inductive. Putem să avemşi inferenŃe de forma:

x1 are proprietatea px2 are proprietatea px3 are proprietatea p..........................................xn are proprietatea px1 ,..., xn formează clasa k

Deci, (probabil) clasa k are proprietatea p

30 Petre Botezatu, Introducere în logică , vol. I, Editura Graphix, Iaşi, 1994, p. 85;



Logic ă

291

unde caracterul probabil al concluziei e determinat de imposibilitatea epuizării cazurilor(x1,..., xn ) care constituie sfera clasei k.

Logica tradiŃională s-a ocupatşi ea aproape exclusiv de problema deducŃiei (o excepŃienotabilă, John Stuart Millşi tradiŃia modernă a inductivismului), în orice caz, i-a acordat

acesteia un loc privilegiat în preocupările sale, în timp ce logica modernă a exclus purşisimplu inducŃia din sfera preocupărilor de logică, transferând-o în perimetrul aşa numitelorcercetări demetodologie, sau în sfera a ceea ce astăzi poartă numele delogica ştiin Ń ei.

Care este relaŃia dintre validitateşi deductibilitate? Validitatea estetemeiul necesar aldeductibilit ăŃ ii. Să urmărim câteva exemple.

Fie inferenŃa:

(18) SenzaŃiile sunt procese psihice cognoscibile (adevărat)

Memoria nu face parte din categoria senzaŃiilor (adevărat)Deci, Memoria nu este cognoscibilă (fals)

care se desf ăşoară după următoarea formă logică de inferenŃă:

(19) S este PM nu este S

________________M nu este P

Avem următoarea ilustrare:

(20) Elementele chimice sunt reactive (adevărat)Scaunul nu face parte din categoria elementelor chimice (adevărat)

Deci, Scaunul nu este reactiv (adevărat)

care se desf ăşoară după aceeaşi schemă formală de raŃionare:

(21) E este RS nu este E____________________

S nu este R

şi constatăm că unaşi aceeaşi formă inferenŃială dă, într-un caz, o concluzie falsă, în alt caz, oconcluzie adevărată. În condiŃiile în care, în ambele cazuri, premisele sunt propoziŃiiadevărate, răspunzătoare pentru anomalia descoperită este şi rămâne validitatea inferenŃei.Constatăm că o astfel de formă de inferenŃăeste nevalidă. In măsura în care este nevalidă, ea

nu poate să asiguretrecerea necesar ă de la adevărul premiselor la adevă rul concluziei, decinu poate garanta deductibilitatea concluziei din premisele date.




292

Avem aici un traiect deductiv relativ simplu (un mod silogistic oarecare), unde putemsă vedem cu destulă uşurinŃădacă inferenŃa este validă sau nu, deci dacă poate fi un temeipentru asigurarea deductibilităŃii de la ceea ce este dat la ceea ce este rezultat. Alte parcursurideductive sunt însă mult mai complexe, iar pentru a ne asigura de validitatea inferenŃelor puse

în joc, de corectitudinea formulelor cu care lucrăm în cadrul parcursului deductiv, este necesarun travaliu mult mai ampluşi care presupune metode speciale de determinare a validităŃii. Casă arătăm că o formulă dată:

(22) [(p → q) & p] → q

este validă (adevărată în toate interpretările posibile date lui pşi q), desf ăşurăm un parcursdeductiv destul de amplu bazat pe substituŃia echivalenŃilor şi pe anumite proprietăŃi aleoperatorilor binari, în cadrul aşa-numiteimetode a formelor normale31:

(a) – [(–p v q) & p] v q(b) [(p & –q) v –p] v q(c) [(p v –p) & (–p v –q)] v q(d) (p v –p v q) & (–p v –q v q)

unde, în ultima formulă, se vede clar că avem de-a face cu o formulă întotdeauna adevărată,deci inferenŃa noastră iniŃială (care e echivalentă cu ultima formulă obŃinută) este validă.

APLICA ł II, EXERCI ł II, TEME DE REFLEC ł IE

(1) Fie următoarele enunŃuri:(a) Omul este o fiinŃăcare întârzie mereu.(b) Acest individ nu este prea înalt.(c) Orice corp are o anumită greutate.(d) Animalele sunt vertebrate sau nevertebrate.(e) Numărul 10 este mai mare decât numărul 5.(f) Shakespeare este autorul lui Hamlet.(g) 2 + 2 = 4.(h) Eminescu este Eminescu.

Pentru fiecare în parte dintre propoziŃiile date, să se determine:

(a) dacă ele sunt purtătoare ale unui adevăr faptic sau ale unui adevăr formal;

31 D.Hilbert, W.Ackermann,Grundzuge der theoretischen Logik , 5.Auflage, Springer-Verlag, Berlin-Heidelberg-New-York, 1967, pp. 15 - 18;



Logic ă

293

(b) dacă metoda prin care se poate determina adevărul fiecăreia dintre propoziŃiile dateŃinede logică sau nu;(c) să presupunem că fiecare dintre enunŃurile date este concluzia unei inferenŃe; determinaŃi

dacă aceasta din urmă este deductivă sau inductivă; explicaŃi fiecare opŃiune în parte;

(d) construiŃi temeiuri pentru enunŃurile date în calitatea lor de concluzii; determinaŃi formalogică a inferenŃelor întemeietoare;

(2) Se dau următoarele argumentări elementare:(a) X este divizibil cu 3, deci 3 este divizibil cu X.(b) Suma numerelor (x)şi (y) este 10, deci 10 este suma numerelor (x)şi (y).(c) Cuget, deci exist.(d) Fiindcă autobuzul a întârziat, n-am ajuns la timp la întâlnire.(e) Fierul este metal

Orice metal se dilată la căldură Deci, Fierul se dilată la căldură

Să se determine:(a) forma logică de întemeiere a tezelor susŃinute prin aceste argumentări elementare;(b) dacă argumentările date se fundează pe scheme de inferenŃăvalide;(c) pe structura formală a inferenŃelor date, alte exemple de argumentări;(d) care este fundamentul relaŃional al determinării concluziilor în argumentările date;

(3) MeditaŃi la următoarele afirmaŃii şi comentaŃi:“Aristotel pleacă de la premisa că gândireaşi limba corespund, că deci pornind de lastructura limbii se pot trage concluzii privind structura realităŃii. Pentru a ajunge la cunoaştereeste necesar, prin urmare, să cercetăm şi să cunoaştem exact legile gândirii care conduc la ea”(Maria Fürst, Jürgen Trinks, Manual de filosofie, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, p. 46);

(a) dacă gândirea se identifică cu limbajul (explicaŃii, argumentări);(b) dacă structura limbii esteşi poate fi o bază credibilă pentru cercetarea structurii

realităŃii;(c) determinaŃi structura formală a acestei argumentări şi observaŃi dacă propoziŃia-

concluzie este rezultatul unui raŃionament valid;

(4) AveŃi în atenŃie următoarea interogaŃie:Este adevărul logic modelul oricărui adevăr la care tinde cercetareştiinŃifică?(a) unde se poate aplicaşi unde nu se poate aplica cu profit adevărul logic-formal?(b) unde dă şi unde nu dă rezultate satisf ăcătoare aplicarea adevărului formal?(c) în cunoscutulCours de philosophie positive, Auguste Comte face distincŃie între

ştiinŃele purtătoare aleadevărurilor reale (valabile prin ele însele)şi ştiinŃele purtătoare aleadevărurilor instrumentale(valabile prin consecinŃele lor în alte domenii); unde credeŃi că am

putea plasa logica din acest punct de vedere?; argumentaŃi răspunsul;




294

(5) Fie următoarele enunŃuri şi argumentări:(a) 2 + 3 > 4(b) 2 + 3 > 3(c) ToŃi oamenii sunt cu ochii verzi

ToŃi cei cu ochii căprui sunt oamenideci, ToŃi cei cu ochii căprui sunt cu ochii verzi(d) Există cel puŃin un număr care este mai mic decât 4.

Să se determine:(a) tipul de adevăr pe care-l vehiculează propoziŃiile date;(b) având în atenŃie argumentarea de la punctul (c), explicaŃi cum este posibil ca din

premise purtătoare ale unui adevăr factual să rezulte o concluzie purtătoare a unui adevăr

formal?(c) pentru acelaşi raŃionament, determinaŃi care este cauza falsităŃii concluziei;(d) determinaŃi constantele logiceşi variabilele logice care intră în alcătuirea enunŃurilorşi

raŃionamentelor date;(e) precizaŃi care e domeniul pentru care propoziŃia (d) ia valoarea adevărat;

(6) Fie următoarea secvenŃădiscursivă:

“Un om înarmat îl ajunge din fugă pe Socrate. Acela îl urmărea pe altul, care alerga demânca pământul.– Opreşte-l ! Opreşte-l !Socrate nu se sinchisi.– Cum, n’auzi?! De ce nu i-ai aŃinut calea asasinului?– Asasin? Ce înŃelegi prin asta?– Ce întrebare bizară ! Un asasin este unul care omoară.– Măcelar?– Nebun bătrân ! Vreau să zic un om care omoară pe un alt om.

– A, un soldat !– Idiotule ! Un om care omoară un alt om în timp de pace !– Aha, un călău !– Netotule ! Un om care îl omoară pe altul la el acasă !– Păi aşa spune ! E un medic ! f ăcu Socrateşi î şi văzu de drum”

(Leonard Gavriliu, Mic tratat de sofistică , Editura Iri, Bucureşti, 1996, p. 172)

(a) Care credeŃi că este “substratul logic” al acestui “dialog al surzilor” la care se dedă Socrate?(b) Este efectul comic pe care îl induce secvenŃa dată numai rezultatul unor

disfuncŃionalităŃi de ordinul logicităŃii?



Logic ă

295

(7) Fie argumentarea următoare:(a) Dacă speciile de animale sunt fixateşi imuabile, atunci evoluŃia este un mit;

Speciile de animale nu sunt fixateşi imuabile.? EvoluŃia nu este un mit.

– credeŃi că această argumentare este validă? Dacă da, cum arătaŃi acest lucru?;– dacă nu, daŃi o altă organizare celor trei propoziŃii (două premiseşi o concluzie)

pentru a forma o argumentare validă; arătaŃi această validitate;

(ExerciŃiu dat în seminarul de logică de la Facultatea deŞtiinŃe a UniversităŃii dinNeuchâtel, noiembrie 1996, seminar organizat de Pierre Joray, assistant)

(8) ConstruiŃi (de exemplu, cu termenii propuşi) contraargumente la argumentelenevalide următoare:

(a) Nici o albină nu este balenă Nici o balenă nu este cal (piatră, animal, pisică)? Nici o albină nu este cal

(b) Nici o propoziŃie nu poate fi adevărată şi falsă ? Orice propoziŃie este fie adevărată, fie falsă

(mai mic decât 3, mai mare decât 10, număr)

(c) Une fapte bune nu sunt plăceri? Unele plăceri nu sunt fapte bune (animal, pisică)

(d) Nici un păianjen nu este insectă Toate insectele sunt artropode (figură, triunghi, cerc)

? Unii păianjeni nu sunt artropode

(ExerciŃiu dat în seminarul de logică al FacultăŃii de ŞtiinŃe al UniversităŃii dinNeuchâtel (ElveŃia), noiembrie 1996, Pierre Joray, assistant).




296

II. INFEREN ł E CU PROPOZI ł II COMPUSE

Logica este interesată – cum am încercat să subliniem – de modalitatea, mecanismeleşi temeiul pentru care obŃinem din anumite propoziŃii date alte propoziŃii şi, mai ales, cumobŃinem propoziŃii adevărate din alte propoziŃii adevărate. Preocuparea ei de bază este aceea a

“propagării” adevărului de la ceea ce este dat la ceea ce este obŃinut din ceea ce este dat.Preocuparea aceasta a logicii a fost subliniată încă de Aristotel care, încercând să determinepiesa de bază a logicii – silogismul – arăta că acesta din urmă este o vorbire în care dacă cevaeste dat, altceva decât datul rezultă cu necesitate din ceea ce este dat ( Analitica primă , I,1,24b;Topica, I,1,100a).

OperaŃia prin intermediul căreia gândirea trece de la anumite propoziŃii date la altă propoziŃie obŃinută din cele date poartă numele deinferen Ńă. Termenul deinferen Ńă estedenumirea pe care logica modernităŃii o dă conceptului dera Ń ionament , atât de mult utilizat înlogica de inspiraŃie tradiŃională. Evident, cum angajamentul nostru explicativşi proiectivŃine

de exigenŃele logicii moderne, vom utiliza f ără menajamente denumirea deinferen Ńăîn locultermenului tradiŃional dera Ń ionament , f ără ca aceasta să însemne un afront sau o minimalizarea unor contribuŃii semnificative pe care tradiŃia le are în câmpul atât de vast al dezbaterilorasupra logicităŃii32.

O serie de cercetări şi rezultatele lor par să vină în sprijinul opŃiunii pe care o asumăm.Pentru François Lepage33, logica are în centrul atenŃiei inferen Ń a valid ă , cu sublinierea că autorul consideră inferenŃa drept “o relaŃie între unul sau mai multe enunŃuri pe care le vomnumi premise şi un enunŃpe care îl vom numiconcluzie”. Ea este validă dacă “adevărulconcluziei decurge din adevărul premiselor sau dacă nu se poate concepe ca concluzia să fie

falsă iar premisele să fie adevărate”[1:2]. Prin urmare, dacă avem o structură inferenŃială deforma:

p1 p2

:pn

_________

32Pentru o analiză a relaŃiei dintrera Ń ionament şi inferen Ńă a se vedea: Robert Blanché, Raisonnement et inférence, în: Robert Blanché, Le Raisonnement , P.U.F., Paris, 1973, pp. 11 - 33;

33 François Lepage,Eléments de logique contemporaine, Dunod, Paris, 1991, pp. 1 - 2;

II.1. Defini Ńia, structura ş i regulile inferen Ńei



Logic ă

297

r

nu se poate ca enunŃurile (p1, p2,...,pn) să fie adevărate iar enunŃul (r) să fie fals. În modnecesar, dacă inferenŃa este validă, atunci şi enunŃul (r) este adevărat. Indiferent dacă este

considerată “operaŃia asupra unuia sau mai multor enunŃuri adevărate pentru a accede la unulsau mai multe enunŃuri adevărate” (Philippe Thiry) sau o modalitate de raŃionare carelegitimează utilizarea cuvântului “deci” (Bernard Ruyer),inferen Ń a este considerată drept unelement fundamental al discuŃiilor asupra logicii. Iar Patrick Suppes, încercând să determineconŃinutul disciplinei de care ne ocupăm, sublinia că “în timpurile moderne logica a trebuitsă-şi adâncească şi să-şi lărgească obiectul de studiu. Concentrată iniŃial asupra acelei porŃiunicare priveşte teoria raŃionamentului corect, ea este numită altfel teoria inferenŃei logice, teoriaprobelor sau teoria deducŃiei. Principiile inferenŃei logice au o aplicabilitate universală în toatedomeniile cunoaşterii sistematice”34.

Să reŃinem că, în Tractatus logico-philosophicus35

, Wittgenstein, referindu-se latratareadeduc Ń iei (ca formă specială a inferenŃei) prin prisma conceptului de fundament deadevăr al unei propoziŃii, consideră că inferenŃa nu se face prin reguli (sau legi, cum au crezutFrege şi Russell), ci prin analiza structurii relaŃionale a formelor propoziŃiilor ca atare. Dinacest motiv, Wittgenstein afirmă că “orice inferenŃăse face a priori” (5.133). În viziunea sa,pentru actul trecerii de la o propoziŃie la alta de cea mai mare însemnătate esteopera Ń ia. LaWittgenstein, “operaŃia este expresia unei relaŃii între structurile rezultatuluişi ale bazelorsale” (5.22) sau, cum afirmă în altă parte, “operaŃia este ceea ce trebuie să se întâmple cu opropoziŃie pentru ca din ea să se producă o altă propoziŃie” (5.23).

Care este structura unei inferenŃe? PropoziŃiile date se numesc premise. PropoziŃiaobŃinută ca rezultat al propoziŃiilor date se numeşte concluzie. Pot exista inferenŃe cu osingură premisă şi inferenŃe cu mai multe premise. Concluzia se concretizează într-o singură propoziŃie. Fie următoarele inferenŃe:

Dacă avionul întârzie la Frankfurt, nu prind legătura cu BucureştiulAm prins legătura cu BucureştiulDeci, Avionul nu a întârziat la Frankfurt

Orice om care cugetă există Eu cugetDeci, Eu exist

Primele două propoziŃii sunt, pentru fiecare inferenŃăîn parte, premiseleinferenŃei. UltimapropoziŃie esteconcluziafiecărei inferenŃe. Dacă avem inferenŃa:

Unii tineri sunt sportivi, deci unii sportivi sunt tineri

34Patrick Suppes, Introduction to Logic, Van Nostrand Reinhold Company, New-York, Cincinnati, Toronto,London, Melbourne, 1957, p. XV;

35 Ludwig Wittgenstein,Tractatus logico-philosophicus, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, pp. 77 - 85;




298

vom constata că prima propoziŃie este premisa inferenŃei, iar cea de-a doua esteconcluziainferenŃei, inferenŃa fiind constituită, de această dată, dintr-o singură premisă.

Orice inferenŃăeste ilustrarea unei anumite forme inferen Ń iale (“form of inference”)

sau scheme de inferen Ńă(“inferential schema”). Schema unei inferenŃe cu o singură premisă este următoarea:

p________

q

în timp ce schema unei inferenŃe cu mai multe premise este următoarea:

pq:

________r

de unde se vede că “o inferenŃăeste trecerea de la aserŃiunea unei propoziŃii ( premisa) saugrup de propoziŃii ( premisele) la aserŃiunea altei propoziŃii (concluzia)36.

Premisele constituie întotdeaunatemeiulconcluziei. Altfel, trecerea de la premise laconcluzie este nefundamentată logic. Daniel J.Sullivan, considerând raŃionamentul drept o

relaŃie între propoziŃii, subliniază că “propoziŃiile care pregătesc trecerea la adevărul noupoartă numele deantecedent . Ele arată temeiurile pentru care putem să asertăm adevărul nou.PropoziŃia care exprimă adevărul nou este numită consecvent 37 . Între cele două elementestructurale ale inferenŃei există o anumită stare de dependenŃă ce se poate concretiza înanumite reguli:

(a) Dacă premisele sunt adevărate şi inferenŃa validă, atunci concluzia este opropoziŃie adevărată. Fie următoarea inferenŃă:

Toate substanŃele sunt alcătuite din elemente chimice

Apa este o substanŃă Deci, Apa este compusă din elemente chimice

Constatăm că premisele sunt propoziŃii adevărate. Analizăm inferenŃa şi constatăm că ea estevalidă (este un mod Barbara al figurii întâi silogistice reglat de legeadictum de omni et nullo). Concluzia este o propoziŃie adevărată. În toate celelalte cazuri posibile (premisele

36 G.E.Hughes, D.G.Londey,The Elements of Formal Logic, Methuen & Co Ltd, London, 1965, pp. 2 - 4;37 Daniel J.Sullivan,Fundamentals of Logic, McGraw-Hill Book Company, Inc., New-York, San Francisco,Toronto, London, 1963, p.113; Este, f ără îndoială, vizibilă aici legătura care se face în mod curent întreconceptul deinferen Ńă şi cel de implica Ń ie, în sensul că, în cazul inferenŃei, premisele implică propoziŃia-concluzie. De aicişi acest transcensus de terminologie, deoarece în cazul implicaŃiei propoziŃia care implică oalta se numeşte antecedent iar propoziŃia implicată este denumită secvent sauconsecvent ;



Logic ă

299

adevărate şi inferenŃa nevalidă, premisele falseşi inferenŃa validă) este posibil ca propoziŃia-concluzie să fie o propoziŃie adevărată, după cum este posibil ca ea să fie o propoziŃie falsă.Cu necesitate însă nu rezultă nimic, decât în primul caz pe care l-am analizat. Să reŃinem însă un amănunt: regula aceasta ne spune numai că dacă premisele sunt adevărate şi inferenŃa

validă, atunci concluzia este adevărată. Dar nu că premiseletrebuiesă fie adevărate. Fiindcă pot fi construite inferenŃe şi cu premise false ! E adevărat că gândirea, urmărind cu precăderedescoperirea adevărului, porneşte în genere de la premise adevărate (sau pe care le consideră adevărate);

(b) Într-o inferenŃă validă, dacă premisele sunt date, atunci concluzia rezultă cunecesitate din ele. Acesta esteşi motivul pentru care am subliniat că premisele constituietemeiulconcluziei. Nu este posibil ca premisele să fie asertateşi concluzia nu. Ar însemna că,de fapt, ceea ce am considerat (şi am asertat) drept premise nu sunt adevărate premise pentruconcluzia în cauză. RelaŃia de întemeiere a concluziei pe premise este esenŃială în derularea

unei inferenŃe valide. Uneori premisele constituietemeiul suficient al concluziei (concluziarezultă din punerea, afirmarea sau asumarea premiselor):

Dacă este ziuă, este lumină Este ziuă

Deci, Este lumină

Este suficient să constat (şi să afirm) că “este ziuă“ pentru ca de la această afirmare să trag înmod necesar concluzia “este lumină“. Întemeierea suficientă exprimă în ultimă instanŃă şi un

principiu aleconomicit ăŃ ii actelor de gândire, poate chiar un principiu al parcimoniei: ea arată care esteminimul necesar pentru ca gândirea să treacă de la ceva dat la un anumit rezultat:dacă ceva este suficient pentrualtceva înseamnă că nu mai trebuie nimic pentru ca acelaltcevasă funcŃioneze în temeiul aceluiceva iniŃial.

Alteori premisele constituietemeiul necesar al concluziei: dacă premisele sunt negate,atunci este negată şi concluzia (concluzia nu poate fi afirmată dacă nu sunt afirmatepremisele):

Dacă astăzi este sâmbătă, atunci mâine este duminecă

Dar astăzi nu este sâmbătă Deci, Mâine nu este duminică

Cevaeste necesar pentrualtcevadacă atunci când lipseşte acestceva, lipseşte şi acelaltceva.Este evident că aceste reguli reglează mersul general al inferenŃelor. Pentru fiecare

categorie de inferenŃe în parte se pot stabili (şi se stabilesc) reguli proprii care nu sunt altcevadecât aplicaŃii (concretizări) ale acestor exigenŃe de ordin general la specificul fiecărui tip deinferenŃăîn parte.

II.2. Tipologia inferen ei




300

Înainte de a intra în studiul propriu-zis al diferitelor categorii de inferenŃe, este necesarsă facem o ordonare a lor în funcŃie de diferite criterii. Nu spunem că aceste criterii suntinfailibile, nici că nu ar putea fi găsite altele la fel de productiveşi nici că asupra lorşi

oportunităŃii utilizării ca instrumente de sistematizare a unui domeniu (inferenŃa) nu ar puteaexista discuŃii contradictorii. Spunem doar că ele ne sunt necesare pentru obiectivele pe carele urmărim în această prezentareşi că reuşesc să acopere mare parte a spaŃiului pe careinferenŃa se desf ăşoară ca instrument al cunoaşterii umane.

(a) După caracterul întemeieriiconcluziei de către premise vom distinge două categorii de inferenŃe: inferen Ń e deductive(unde trecerea de la premise la concluzie are uncaracter imperativ, necesar)şi inferen Ń e inductive(unde trecerea de la premise la concluzie areun caracter probabil). InferenŃa:

Toate mamiferele sunt vertebrateToŃi oamenii sunt mamifereDeci, ToŃi oamenii sunt vertebrate

este o inferenŃădeductivă, în timp ce inferenŃa:

Ionescu este un om ordonatPopescu este un om ordonatSofronie este un om ordonat

.........................................................Ionescu, Popescu, Sofronie... sunt ardeleniDeci, Probabil toŃi ardelenii sunt ordonaŃi

este o inferenŃăinductivă. Caracterul trecerii de la premise la concluzie diferenŃiază acestedouă inferenŃe: la una trecerea e necesară, la cealaltă trecerea e probabilă.

(b) După componentele rela Ń iei de întemeiere,inferenŃele se împart în două categorii:inferen Ń e propozi Ń ionale (în care concluzia rezultă pe baza relaŃiilor dintre propoziŃiileconsiderate ca întregşi judecate prin prisma valorilor posibile de adevăr) şi inferen Ń e

predicative (în care concluzia rezultă pe baza relaŃiilor dintre noŃiunile care alcătuiescpropoziŃile-premise). De fapt, în baza acestui criteriu s-auşi dezvoltat cele două sisteme alelogicii: logica propozi Ń iilor neanalizate (“logica propoziŃiilor compuse” sau “logicamoleculară“) şi logica propozi Ń iilor analizate(“logica predicatelor” sau “logica atomară“). ÎninferenŃa:

Figurile geometrice sunt plane sau în spaŃiuAceastă figură geometrică nu e plană

Deci, Această figură geometrică e în spaŃiu



Logic ă

301

concluzia “Această figură geometrică e în spaŃiu” rezultă din raporturile dintre valorile deadevăr ale propoziŃiilor angajate în calitate de premise. Notând cu (x)şi (y) cele două propoziŃii, vom avea următoarea formă (schemă) inferenŃială:

x w y- x______________

y

determinată de următoarea dependenŃăa valorilor de adevăr ale propoziŃiilor date:

A(x)→ F(y)F(x)→ A(y)

A(y)→ F(x)F(y)→ A(y)

exemplul invocat ilustrând a doua linie a dependenŃelor de adevăr. În inferenŃa:

Scriitorii sunt imaginativiByron este scriitor

Deci, Byron este imaginativ

concluzia “Byron este imaginativ” rezultă din relaŃiile ce se stabilesc între componentelestructurale ale propoziŃiilor angajate ca premise: sfera noŃiunii “scriitor” este inclusă în sferanoŃiunii “imaginativ”, sfera noŃiunii “Byron” este inclusă în sfera noŃiunii “scriitor”, deci,sfera noŃiunii “Byron” trebuie să fie inclusă în sfera noŃiunii “imaginativ”:

S ⊂ IB ⊂ S__________

B ⊂ I

(c) După numărul premiselor, inferenŃele se împart în:inferen Ń e imediate (în careconcluzia rezultă dintr-o singură premisă) şi inferen Ń e mediate(în care concluzia rezultă dindouă sau mai multe premise). InferenŃa “Dacă oamenii sunt muritori, atunci o parte dintrefiinŃele muritoare sunt oameni” este o inferenŃăimediată, în timp ce cele două inferenŃe pecare le-am analizat anterior sunt inferenŃe mediate.

II.3. Inferen Ńe deductive cu propozi Ńii compuse




302

Analiza inferenŃelor specifice logicii propoziŃiilor compuse presupune câteva precizărişi delimitări preliminare: investigarea distincŃiei dintre propoziŃia simplă şi propoziŃiacompusă, determinarea propoziŃiei compuse ca funcŃie de adevăr, stabilirea sistemuluipropoziŃiilor compuse, determinarea acelor propoziŃii compuse pe baza cărora se pot constituiinferenŃe.

Propozi Ń ia simplă (sau “propoziŃia atomară“) este acea propoziŃie care, în bazaoperaŃiei segmentării, nu se mai poate descompune tot într-o propoziŃie, ci în componenteleunei propoziŃii (concretizate în noŃiuni). De exemplu, propoziŃia “Omul este o fiinŃă gânditoare” este o propoziŃie simplă (atomară), deoarece, dacă o segmentăm, obŃinem celedouă elemente componente: noŃiunea “om”şi noŃiunea “fiinŃăgânditoare” unite între eleprintr-o anumită relaŃie (incluziune). PropoziŃia “Dacă este ziuă, atunci este lumină“ este opropoziŃie compusă (moleculară), deoarece, dacă o segmentăm, atunci obŃinem propoziŃiilesimple “Este ziuă“ şi “Este lumină“ uniteşi ele printr-o relaŃie specifică (implicaŃie).

O propoziŃie compusă poate fi alcătuită din mai multe propoziŃii compuse. Aşa estecazul în exemplul: “Dacă este ziuă, este lumină, dar este ziuă, deci, este lumină“, cuurmătoarea formă logică ce puneşi mai bine în relief natura propoziŃiei compuse:

[(p → q) & p] → q

sau cum e cazul în exemplul: “Dacă e frigşi îngheaŃă, atunci strada este acoperită cu poleişi,deci, nu voi putea ieşi cu maşina” cu următoarea formalizare:

[(p & q)→ r] → s

Care este marca propoziŃiei, atunci când ea este considerată ca un tot, ca un întreg?Evident,dimensiunea alethică , adică acea calitate a propoziŃiilor de a fi adevărate sau false.Fără îndoială, nu toate propoziŃiile au această calitate. PropoziŃiile care exprimă interogaŃii, îndemnuri, rugăminŃi, dorinŃe nu suportă un tratament alethic. Întrebările pot fi puse, îndemnurile pot fi adresate, rugăminŃile pot fi formulate, dorinŃele pot fi exteriorizate, dar înlegătură cu ele nu putem face afirmaŃia că pot fi tratate ca adevărate sau false. PropoziŃiiprecum “Cât e ceasul?”, “Te rog să vii la timp la întâlnire!”, “Trebuie să faci un efort în plus!”nu pot fi interpretate din punctul de vedere al valorii de adevăr.

Numai aşa-numitele propozi Ń ii declarative se supun acestui tratament. Revine lui

Gotlob Frege acest merit esenŃial în dezvoltarea modernă a logicii de a fi stabilit că semnificaŃia (mai exact, extensiunea) unei propoziŃii este valoarea ei de adevăr .

II.3.1. Propozi Ńia simpl ă şi propozi Ńia compus ă



Logic ă

303

RaŃionamentul lui Frege este următorul. Pentru orice entitate cu care lucrează gândirea noastră în activitatea ei constructivă trebuie să stabilim două elemente definitorii care asigură, de fapt,caracterul opera Ń ionalal acestei entităŃi. Aceste două elemente suntsensulşi semnifica Ń ia.

Primul nivel este cel alnumelor proprii(ceea ce astăzi am numi noŃiuni). Sensul unui

nume propriu este modul cum el este adus la cunoştinŃa receptorului, în timp ce semnificaŃiasa este realitatea la care numele propriu se referă. Următorul nivel este cel al propozi Ń iei.Sensul unei propoziŃii este modalitatea în care ne este adusă la cunoştinŃărealitatea exprimată de ea, adică în Ń elesulpropoziŃiei. Care este semnificaŃia propoziŃiei? Evident, ea se determină pe baza aceleiaşi proceduri caşi în cazul numelor proprii: raportarea la realitate. Ce exprimă raportarea înŃelesului la realitate în cazul propoziŃiei? Negreşit, valoarea de adevăr apropoziŃiei. Deci, valoarea de adevăr este semnificaŃia propoziŃiei. Interpretarea aceasta esteamplificată şi aprofundată de Rudolf Carnap, care, înSemnifica Ń ie şi necesitate, propune oanaliză semantică a semnificaŃiei cu ajutorulmetodei intensiunii şi extensiunii38.

Fiecare propoziŃie simplă care intră în componenŃa unei propoziŃii compuse poate lua, în logica bivalentă, două valori de adevăr: valoareaadevărat şi valoarea fals. Cu aceste valoride adevăr posibile ea participă la “construcŃia” unei propoziŃii compuse împreună cu alte

propoziŃii compuse sau simple, acestea din urmă cu aceleaşi două valori de adevăr. ProblemaesenŃială aici este răspunsul la întrebarea: Cum se determină valoarea de adevăr a uneipropoziŃii compuse?

Răspunsul se regăseşte în Tractatus logico-philosophicusal lui Wittgenstein:“propoziŃia39 este o funcŃie de adevăr a propoziŃiilor elementare” (5). Dacă propoziŃiacompusă este funcŃie de adevăr, înseamnă că valoarea de adevăr a unei propoziŃii compuse sepoate determina în funcŃie de două elemente care trebuie cunoscuteab initio: valoarea deadevăr a propoziŃiilor componenteşi definiŃiile conectorilor care intră în componenŃapropoziŃiei compuse date. Dacă avem propoziŃia compusă pe care am utilizat-o anterior:

“Dacă este ziuă, atunci este lumină, dar este ziuă, deci, este lumină“, care se formalizează astfel:

[(p→ q) & p]→ q

vom sublinia că valoarea ei de adevăr se determină pornind de la valorile de adevăr alepropoziŃiilor elementare (p)şi (q) şi de la definiŃiile “matriciale” date functorilor binari

38 Rudolf Carnap,Semnifica Ń ie şi necesitate. Un studiu de semantică şi logică modală , Editura Dacia, Cluj, 1972;39

Termenul “propoziŃie” indică aici ceea ce se înŃelege azi prin “propoziŃie compusă“. De altfel, traducătorul înlimba română al acestei scrieri a lui Wittgenstein, acad.Alexandru Surdu, ne atrage atenŃia într-o notă (nota 119)asupra acestui aspect;

II.3.2. Propozi Ńia compus ă ca func Ńie de adev ă r




304

implicaŃie (→) şi conjuncŃie (&), propoziŃia compusă în ansamblul ei fiind o implicaŃie (unmod ponendo-ponens).

Cum se determină în mod concret valoarea de adevăr a unei propoziŃii compuse,pornind de la faptul că ea este funcŃie de adevăr a propoziŃiilor componente? Dacă avem o

propoziŃie compusă formată din două propoziŃii elementare (un conector binar), de exemplu(p) şi (q), vom observa că fiecare propoziŃie elementară beneficiază de cele două posibilităŃide adevăr: adevărat şi fals:

p q1 10 0

Cum aceste două propoziŃii elementare se combină pentru a forma o propoziŃie compusă,

înseamnă că se vor combinaşi posibilităŃile lor de adevăr. CombinaŃiile posibile ale valorilorde adevăr ale acestor două propoziŃii elementare sunt următoarele:

p (*) q1 11 00 10 0

CombinaŃiile posibile sunt în număr de 4. De unde au rezultat ele? Din numărul valorilor de

adevăr (lucrând în logica bivalentă, avem două valori de adevăr) ridicat la o putere egală cunumărul propoziŃiilor elementare integrate în propoziŃia compusă. Prin urmare, formula decalcul a numărului de combinaŃii alethice posibile ale unei propoziŃii compuse esteurmătoarea: 2n (unde 2 reprezintă numărul valorilor de adevăr ale unei propoziŃii elementareiar n reprezintă numărul de propoziŃii elementare care alcătuiesc propoziŃia compusă). Dacă lucrăm în logica bivalentă şi avem o combinaŃie de trei propoziŃii elementare, atunci numărulcombinaŃiilor valorilor de adevăr va fi de 23, adică 8 combinaŃii.

Ne interesează să determinăm sistemul propoziŃiilor compuse, iar lucrul cel mai la îndemână pe care îl putem face în această direcŃie este să investigăm toate posibilităŃilecombinatorii în situaŃia în care propoziŃia compusă este formată din două şi numai două propoziŃii elementare. Se va constitui, astfel,teoria propozi Ń iilor compuse binaresau teoria functorilor binari, fiindcă elementele prin care se leagă propoziŃiile elementare în propoziŃiilecompuse poartă numele de functorisauconectori.

Nimic nu ne împiedică însă să ducem gândul până la ultimele lui consecinŃe: există

posibilitatea să urmărim şi combinaŃiile unei propoziŃii cu ea însăşi. Suntem,şi în acest caz, înperimetrul analizei propoziŃiilor compuse? Deşi discuŃiile contradictorii în legătură cu aceste

II.3.3. Sistemul propozi Ńiilor compuse



Logic ă

305

aspecte nu au lipsit, totuşi, cei mai mulŃi sunt de acord că aceste situaŃii nu pot fi eludate înanaliza logică a compuşilor verifuncŃionali. Dacă, în cazul a două propoziŃii elementare (p)şi(q), combinaŃiile erau:

p (*) q

1 11 00 10 0

şi dacă îl înlocuim pe (q) cu (p), atunci vom avea următoarea combinatorică:p (*) p1 11 00 1

0 0dintre care două combinaŃii sunt semnificative pentru discuŃia noastră: prima, care exprimă afirma Ń ia propoziŃiei (p) şi cea de-a doua, care exprimă nega Ń ia propoziŃiei (p). Dacă propoziŃia (p) este o propoziŃie adevărată, atunciafirma Ń ia ei va fi întotdeauna o propozi Ń ieadevărat ă iar nega Ń ia ei va fi întotdeauna o propozi Ń ie falsă40.

În legătură cu cei doi functori monari, afirmaŃia şi negaŃia, trebuie să subliniem că acŃiunea lor se subsumează unor reguli: (a) afirmaŃia unei propoziŃii adevărate este adevărată;(b) afirmaŃia unei propoziŃii false este falsă; (c) negaŃia unei propoziŃii adevărate este falsă;(d) negaŃia unei propoziŃii false este adevărată. După cum se poate lesne constata, afirmaŃia

păstrează (conservă) valoarea de adevăr a propoziŃiei căreia i se aplică, în timp ce negaŃiarăstoarnă valoarea de adevăr a propoziŃiei căreia i se aplică. Exprimarea matricială a nega Ń ieieste următoarea:

p –p1 00 1

de unde se vede că:V(p) = 1 → V(–p) = 0V(p) = 0 → V(–p) = 1

unde prin V(p) am notat valoarea de adevăr a propoziŃiei elementare (p). Există multiplenotaŃii pentru functorul negaŃie: “–”, “~ “,” ”.

În general, în limbajul natural, negaŃia unei propoziŃii date se exprimă prin negareapredicatului propoziŃiei: propoziŃia “Halogenii nu sunt elemente chimice bivalente” seconsideră a fi negaŃia propoziŃiei “Halogenii sunt elemente chimice bivalente”. NegaŃiapropoziŃiei date poate lua însă şi forma “Nu este adevărat că halogenii sunt elemente chimice

40 În general, tratatele de logică modernă nu acordă un spaŃiu deosebit acestor “combinaŃii monare” în care opropoziŃie elementară este pusă în relaŃie aletică cu sine pentru simplul motiv că, în general vorbind, propoziŃiilecompuse sunt înŃelese dreptcombina Ń ii de propozi Ń ii simple diferite unele de altele. Totuşi, nu putem să nusurprindem relevanŃa extraordinară pentru calculul logic a cel puŃin unuia dintre aceşti functori monari, anumenega Ń ia. O discuŃie sumară asupra acestor aspecte în: Jean Piaget,Tratat de logică operatorie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991, p. 178;




306

bivalente”şi va trebui să recunoaştem că avem destule reŃineri în a considera cele două formede exprimare a unei negaŃii ca fiind propoziŃii echivalente. Să subliniem că operaŃia nega Ń iei şifunctorul logic care i se asociază acŃionează contectualşi numaicriteriul pus în joc ne arată mai clar despre ce fel de negaŃie este vorba.

Altfel, avem de-a face cu destule ambiguităŃi. De exemplu, dacă luăm propoziŃia “ToŃihalogenii sunt monovalenŃi” ca o propoziŃie de bază şi vrem să-i stabilim negaŃiile, vomconstata că propoziŃia “Unii halogeni sunt monovalenŃi” este negaŃia după cantitate apropoziŃiei date, propoziŃia “Nici un halogen nu este monovalent” este negaŃia după calitateapropoziŃiei date (negaŃia contrară), iar propoziŃia “Unii halogeni nu sunt monovalenŃi” estenegaŃia după cantitate şi calitatea propoziŃiei date. Mai mult chiar, propoziŃia “Socrate a fostfilosof grec” poate fi considerată nega Ń ia propoziŃiei “Socrate nu a fost filosof grec” sau apropoziŃiei “Socrate a fost un filosof arab”.

Să urmărim sistematica propoziŃiilor compuse binareşi functorii (conectorii) binari

care li se asociază. Două propoziŃii (p)şi (q) pot intra în patru combinaŃii aletice: (11), (10),(01), (00), unde, cum s-a putut uşor deduce, am notat cu (1) valoareaadevărat şi cu (0)valoarea fals ale propoziŃiilor elementare. Trebuie să remarcăm că fiecare dintre cele patrucombinaŃii ale valorilor de adevăr pot fi asumate (combinaŃia este una adevărată) sau pot firespinse (combinaŃia este una falsă). În aceste condiŃii, posibilităŃile combinatorii se înmulŃesc, iar numărul lor se calculează după formula (22)n. În cazul a două propoziŃiielementare, vom avea 16 combinaŃii posibile, adică 16 tipuri de propoziŃii compuse, adică 16functori binari diferiŃi:

p q f 1 f 2 f 3 f 4 f 5 f 6 f 7 f 8 f 9 f 10 f 11 f 12 f 13 f 14 f 15 f 16 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 0 0 0 0 0 0 0 01 0 1 1 1 1 0 0 0 0 1 1 1 1 0 0 0 00 1 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 0 1 1 0 00 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0 1 0

Vom analiza câteva dintre aceste tipuri de propoziŃii compuse, insistând asupraparticularităŃilorşi rolului în ansamblul calculului logic.

(*) Implica Ń ia

Implica Ń ia este o relaŃie ce se manifestă între două propoziŃii (p) şi (q), astfel încâtpropoziŃia (q) rezultă cu necesitate din propoziŃia (p). PropoziŃia (p) este denumită antecedentul implicaŃiei, iar propoziŃia (q) este denumită secventul (“consecventul”)implicaŃiei. ImplicaŃia este propoziŃia compusă care este falsă într-un singur caz: cândantecedentul este adevărat şi secventul fals. În toate celelalte trei cazuri implicaŃia esteadevărată. Ea exprimă deci poziŃia (f 5) în tabloul functorilor binari evidenŃiaŃi şi areurmătoarea matrice de adevăr:

p → q1 1 1



Logic ă

307

1 0 00 1 10 1 0

din care rezultă cu exactitate situaŃiile în care implicaŃia este adevărată şi situaŃiile în care

implicaŃia este falsă.Ne dăm lesne seama că implicaŃia materială acoperă o relaŃie de condi Ń ionaresuficient-necesar ă între antecedentşi secvent, în sensul că antecedentul estecondi Ń iasuficient ă a secventului (afirmarea antecedentului atrage după sine afirmarea secventului), iarsecventul estecondi Ń ia necesar ă a antecedentului (negarea secventului atrage după sinenegarea antecedentului). Ceea ce se poate exprima de maniera următoare:

A(p)→ A(q)F(q)→ F(p).

În limbajul natural, implicaŃia se exprimă de obicei prin “dacă,...,atunci”. Nu înseamnă însă că acesta este indiciul supremşi neîndoielnic al determinării unor propoziŃii compuseimplicative. Determinarea implicaŃiei logice din limbajul natural se face în baza unei analizelogice în care suprapunerea pe matricea implicaŃiei este elementul esenŃial. De exemplu,propoziŃia compusă “Dacă ai carte, ai parte” nu este o implicaŃie logică, deşi este introdusă înlimbajul natural prin “dacă,...,atunci”. Această formă de implicaŃie, definită pe baza matriceipe care am utilizat-o, poartă denumirea deimplica Ń ie materială (sau implicaŃia lui Russell),după numele logicianului englez care a definit-o de o asemenea manieră formală în Principia

Mathematica.În scrierea logică ea se notează prin semne diferite: “⊃“, “→“.

(*) Replica Ń ia

Este propoziŃia compusă care acoperă o relaŃie decondi Ń ionare necesar-suficient ă întreantecedent şi secvent, în sensul că antecedentul este condiŃia necesară a secventului, iarsecventul condiŃia suficientă a antecedentului. În limbajul natural, replicaŃia se exprimă prin“p dacă q” şi se notează în limbajul logic prin “⊂“, “←”. Ne dăm seama că întreimplica Ń ie şireplica Ń ie există o relaŃie bine determinată: implicaŃia de la p la q este echivalentă cu replicaŃia

de la q la p:

(p → q) ≡ (q ← p)

Matricea de adevăr a replicaŃiei este următoarea:

p ← q1 1 11 1 00 0 10 1 0




308

de unde se vede că:

F(p)→ F(q)

A(q)→A(p)

PropoziŃia compusă “Metalele se dilată dacă sunt supuse frecării” ilustrează parcursul uneireplicaŃii logice între propoziŃiile (p) = “metalele se dilată“ şi (q) = “metalele sunt supuse frecării”;

(1) Este posibil ca metalele să se dilateşi să fi fost supuse frecării.(2) Este posibil ca metalele să se dilateşi să nu fi fost supuse frecării.(3) Nu este posibil ca metalele să nu se dilateşi să fi fost supuse frecării.(4) Este posibil ca metalele să nu se dilateşi să nu fi fost supuse frecării.

(*) Implica Ń ia reciprocă (echivalen Ń a)

Este propoziŃia compusă care acoperă o rela Ń ie de condi Ń ionare suficient ă şi necesar ă între antecedentşi secvent. Aceasta înseamnă că antecedentul este condiŃia şi suficientă şinecesară a secventului, iar secventul este condiŃia şi necesară şi suficientă a antecedentului. Înlimbajul natural, implicaŃia reciprocă (echivalenŃa logică) se exprimă prin “dacă şi numaidacă“. În limbajul logic, implicaŃia reciprocă (echivalenŃa) are notaŃii diferite: “≡“, “~“ etc.Aceasta nu înseamnă că dacă întâlnim sintagma susnumită, avem întotdeauna de-a face cu o

relaŃie logică de echivalenŃăsau dacă nu întâlnim sintagma, nu putem avea de-a face cu oechivalenŃă logică. PropoziŃia compusă “Dacă astăzi este sâmbătă, atunci mâine esteduminică“ este o echivalenŃălogică, deşi, cel puŃin după forma lingvistică în care apare, nueste introdusă prin “dacă şi numai dacă“.

Determinarea unei astfel de relaŃii şi a functorului binar prin care ea se exprimă presupune analiza logică. Cele două condiŃii esenŃiale pentru fiinŃarea unei echivalenŃe logicesunt: (a) condiŃia sintactică (relaŃiile alethice dintre propoziŃiile componente ale propoziŃieicompuse să respectematricea de adevăr a functorului echivalenŃă); (b) între propoziŃiilecomponente ale propoziŃiei compuse să existe o anumită continuitate de sens. Matricea de

adevăr a echivalenŃei logice este următoarea:p ≡ q1 1 11 0 00 0 10 0 0

de unde rezultă condi Ń iile de adevăr ale echivalenŃei logice: două propoziŃii sunt echivalentedacă: (a) ele sunt ambele adevărate; (b) ele sunt ambele false, caşi condi Ń iile de falsitateale

echivalenŃei logice: o echivalenŃă este falsă când valorile de adevăr ale propoziŃiilor



Logic ă

309

componente sunt diferite (una este adevărată şi cealaltă falsă). Prin urmare, aceste două relaŃiisunt esenŃiale:

A(p)→ A(q)

F(p)→ F(q)

dacă relaŃia dintre propoziŃiile (p)şi (q) este de echivalenŃă.PropoziŃia compusă “Dacă un număr este divizibil cu doi, atunci el este un număr par”

ilustrează o relaŃie logică de echivalenŃăîntre propoziŃiile “Un număr este divizibil cu doi”şi“Un număr este par”, deoarece sunt îndeplinite cele două condiŃii:

(1) Este posibil ca un număr să fie divizibil cu doişi să fie par(2) Nu este posibil ca un număr să nu fie divizibil cu doişi să fie par

(3) Nu este posibil ca un număr să fie divizibil cu doişi să nu fie par(4) Este posibil ca un număr să nu fie divizibil cu doişi să nu fie par

adică se acoperă parcursul alethic al implicaŃiei reciproce (1001)şi se constată că propoziŃiile “Unnumăr este divizibil cu doi”şi “Un număr este par” se integrează aceluiaşi registru semantic.

În cazul implicaŃiei reciproce, antecedentulşi secventul îndeplinesc acelaşi rol: decondiŃii şi suficienteşi necesare unul pentru celălalt. Aceasta înseamnă că, în fapt, echivalenŃaeste o conjuncŃie de două implicaŃii: una de la antecedent la secvent, cealaltă de la secvent laantecedent, adică:

(p ≡ q) ≡ [(p→ q) & (q→ p)]

relaŃie deosebit de importantă atunci când se derulează calculul logicîn care sunt implicateechivalenŃe.

(*) Incompatibilitatea

Este propoziŃia compusă care exprimă o relaŃie de opozi Ń ie suficient-suficient ă între

propoziŃiile componente: este suficient ca una dintre propoziŃii să fie adevărată pentru ca adoua propoziŃie să fie falsă. Ne dăm seama că incompatibilitatea este guvernată de principiulnoncontradic Ń iei, pe care logica tradiŃională l-a invocat atât de mult: nu este posibil ca opropoziŃie şi negaŃia ei contrară să fie adevărate împreună în acelaşi timpşi sub acelaşi raport.PropoziŃia de incompatibilitate se fundează pe aşa-numita rela Ń ie de contrarietate dintrepropoziŃiile componente.

În limbajul natural, propoziŃia de incompatibilitate se exprimă prin “nu pşi q”, iar înlimbajul logicii moderne ea se transcrie diferit: “/”, “↑ “. Matricea de adevăr aincompatibilităŃii este următoarea:

p / q1 0 1




310

1 1 00 1 10 1 0

de unde rezultă trei condi Ń ii de adevăr ale incompatinilităŃii (incompatibilitatea este adevărată când cel puŃin una dintre propoziŃiile componente este falsă) şi o condi Ń ie de falsitate(incompatibilitatea este falsă când ambele propoziŃii componente sunt adevărate) şiurmătoarele relaŃii:

A(p)→ F(q)A(q)→ F(p)

în cazul în care între cele două propoziŃii se instalează o relaŃie de incompatibilitate.

PropoziŃia compusă “Cele cinci cercuri ale drapelului olimpic sunt roşii sau verzi” exprimă oincompatibilitate, deoarece:

(1) Nu este posibil să fie şi roşii şi verzi(2) Este posibil să fie roşii dar să nu fie verzi(3) Este posibil să nu fie roşii dar să fie verzi(4) Este posibil să nu fie nici roşii, nici verzi

respectând, astfel, matricea de adevăr a incompatibilităŃii.

(*) Disjunc Ń ia inclusivă

Este propoziŃia compusă care reflectă o rela Ń ie de opozi Ń ie necesar-necesar ă întrepropoziŃiile componente: numai dacă una dintre propoziŃii este falsă, cealaltă este adevărată.În termenii logicii clasice am putea afirma că disjuncŃia inclusivă subîntinde orela Ń ie desubcontrarietate între propoziŃiile angajate, relaŃie guvernată de principiul ter Ń iului exclus: două propoziŃii aflate în relaŃie de subcontrarietate nu pot fi false împreună, dacă una estefalsă, cealaltă este adevărată.

În termenii limbajului natural, disjuncŃia se exprimă sub forma “sau/ şi”, iar însimbolistica logicii moderne se scrie “V”. Matricea de adevăr a disjuncŃiei inclusive esteurmătoarea:

p v q1 1 11 1 00 1 10 0 0



Logic ă

311

de unde rezultă trei condi Ń ii de adevăr pentru disjuncŃia inclusivă (disjuncŃia inclusivă esteadevărată când cel puŃin una dintre propoziŃiile sale componente este adevărată) şi o condi Ń iede falsitate(disjuncŃia inclusivă este falsă când ambele propoziŃii componente sunt false).Următoarele relaŃii caracterizează disjuncŃia inclusivă:

F(p)→ A(q)F(q)→ A(p)

PropoziŃia compusă “La şedinŃă merge directorul sau secretara” ilustrează o disjuncŃieinclusivă:

(1) Este posibil să meargă şi directorulşi secretara(2) Este posibil să meargă directorul dar nu si secretara

(3) Este posibil să nu meargă directorul dar să meargă secretara(4) Nu este posibil să nu meargă nici directorul, nici secretara

(*) Disjunc Ń ia exclusivă

Evident, o asemenea propoziŃie compusă sintetizează exigenŃele celor două anterioare(incompatibilitateşi disjuncŃie inclusivă). Ea exprimă o relaŃie de opoziŃie suficient ă şi necesar ă: este suficient ca una dintre propoziŃii să fie adevărată pentru ca a doua să fie falsă şi este necesarca una să fie falsă pentru ca a doua să fie adevărată. DisjuncŃia exclusivă acoperă ceea ce logica

tradiŃională numea o rela Ń ie de contradic Ń ie, guvernată de principiul bivalen Ń ei (principiulcombinat al necontradicŃiei şi terŃiului exclus): două propoziŃii aflate în relaŃie de contradicŃie nupot fi nici ambele adevărate, dar nici ambele false în acelaşi timpşi sub acelaşi raport.

În limbajul natural, disjuncŃia exclusivă se exprimă prin “sau...sau” (“sau” exclusiv),iar în limbajul logicii moderne prin “w”, “≠ “. Matricea de adevăr a disjuncŃiei exclusive este:

p w q

1 0 11 1 00 1 10 0 0

de unde se deduc două condi Ń ii de adevăr ale disjuncŃiei exclusive (disjuncŃia exclusivă esteadevărată dacă valorile de adevăr ale propoziŃiilor componente sunt opuse)şi două condi Ń ii de falsitateale disjuncŃiei exclusive (disjuncŃia exclusivă este falsă dacă propoziŃiile componenteau aceeaşi valoare de adevăr). Rezultă următoarele relaŃii:

A(p)→ F(q)




312

F(p)→ A(q)A(q)→ F(p)F(q)→ A(p)

PropoziŃia compusă “Numerele naturale sunt pare sau impare” exprimă o disjuncŃie exclusivă fiindcă:

(1) Nu e posibil ca un număr să fie şi parşi impar(2) E posibil ca un număr să fie parşi să nu fie impar(3) E posibil ca un număr să nu fie par dar să fie impar(4) Nu e posibil ca un număr să nu fie nici par, nici impar

Dacă analizăm matricea de adevăr a disjuncŃiei exclusiveşi o comparăm cu cea a

echivalenŃei, vom constata că în combinaŃiile în care echivalenŃa este adevărată, disjuncŃiaexclusivă este falsă şi în cazurile în care echivalenŃa este falsă, disjuncŃia exclusivă esteadevărată. Putem trage concluzia că disjunc Ń ia exclusivă este nega Ń ia echivalen Ń ei.

(*) Conjunc Ń ia

Este conectorul logic care se exprimă în limbajul natural prin “şi”, dar şi prin altecuvinte precum “dar”, “însă“. În limbajul logic, se exprimă prin “≅“, “&” etc. PropoziŃiacompusă conjunctivă exprimă un raport decondi Ń ionare suficient-suficient ă între propoziŃiile

componente. Matricea de adevăr a conjuncŃiei logice este următoarea:

p & q1 1 11 0 00 0 10 0 0

de unde rezultă o condi Ń ie de adevăr pentru conjuncŃie (o conjuncŃie este adevărată atunci

când ambii conjuncŃi sunt adevăraŃi) şi treicondi Ń ii de falsitate(o conjuncŃie este falsă cândcel puŃin unul dintre conjuncŃi este fals). Ne dăm seama că o conjuncŃie nu se poate instaladecât între propozi Ń ii întotdeauna adevărate. PropoziŃia compusă “Triunghiul are trei laturişitrei unghiuri” este o conjuncŃie logică, pentru că propoziŃia “Triunghiul are trei laturi” este opropoziŃie întotdeauna adevărată iar propoziŃia “Triunghiul are trei unghiuri” este o propoziŃie întotdeauna adevărată. Deci, prima linie a matricei de adevăr este adevărată, toate celelaltetrei fiind false.

Între conjuncŃie şi disjuncŃie există o rela Ń ie de dualitate, ceea ce permite exprimarealor reciprocă. De asemenea, cei doi conectori logici suntdistributiviunul faŃăde celălalt, ceea

ce se exprimă prin următoarele formule logice:



Logic ă

313

[(p v (q & r)]≡ [(p vq) & (p v r)][(p & (q v r)]≡ [(p & q) v (p & r)]

Să mai subliniem un fapt ce rezultă din compararea reciprocă a matricelor de adevăr ale

conjuncŃiei şi incompatibilităŃii: când conjuncŃia este adevărată, incompatibilitatea este falsă şi când conjuncŃia este falsă, incompatibilitatea este adevărată. ConjuncŃia este nega Ń iaincompatibilităŃii.

Analiza celor 16 propoziŃii compuse ne duce la concluzii interesante privind relaŃiile

dintre eleşi posibilităŃile exprimării lor reciproce (deci stabilirii anumitor echivalenŃe întreele). Câteva observaŃii preliminare, după care vom analiza principalele echivalenŃe alefunctorilor binari. Se constată că ultimii opt functori binari(f 9 - f 16) sunt nega Ń iile primilor opt functori binari(f 1 – f 8). Prin urmare, putem stabili următoarele echivalenŃe: (f 1 ≡ –f 16), (f 2 ≡ –f 15), (f 3 ≡ –f 14) etc.

Ne vom opri însă la echivalenŃele functorilor binari cei mai importanŃi şi cel mai desutilizaŃi în calculul logicşi în construcŃia sistemelor axiomatice ale logicii propoziŃionale:disjuncŃia inclusivă, conjuncŃia, implicaŃia, echivalenŃa, incompatibilitatea, disjuncŃiaexclusivă. Să analizăm, pentru început, raportul dintre disjuncŃia inclusivă şi conjuncŃie,

pornind de la matricele de adevăr ale celor două funcŃii binare. Matricea disjuncŃiei inclusiveeste următoarea:

p v q1 1 11 1 00 1 10 0 0

iar a conjuncŃiei următoarea:

p & q1 1 11 0 00 0 10 0 0

Comparând cele două matrici de adevăr, vom constata un fapt surprinzător: o disjunc Ń ieadevărat ă nu poate avea simultan ambii disjunc Ń i fal şi. Aceasta înseamnă că o disjuncŃie

II.3.4. Echivalen Ńele propozi Ńiilor compuse




314

adevărată nu admite o conjunc Ń ie de termeni fal şi. Putem, deci, să exprimăm disjuncŃia cuajutorul conjuncŃiei pe baza următoarei echivalenŃe logice:

(p v q) ≡ – (–p & –q)

care exprimă chiar faptul că o disjuncŃie adevărată este negaŃia conjuncŃiei celor doi disjuncŃifalşi. Putem să formulăm următoarea regulă: disjunc Ń ia a două propozi Ń ii este echivalent ă cunega Ń ia conjunc Ń iei celor două propozi Ń ii negate.

Dacă analizăm matricea conjuncŃiei, vom constata că o conjunc Ń ie adevărat ă nuadmite ca unul sau altul dintre conjunc Ń ii să i să fie fal şi. Evident că ea nu admite nici caambii să fie falşi, dar condiŃia minimă a falsităŃii conjuncŃiei este ca unul dintre conjuncŃi să fie fals. Aceasta înseamnă că o conjuncŃie adevărată respinge disjunc Ń ia conjunc Ń ilor săi fal şi.Putem să exprimăm conjuncŃia cu ajutorul disjuncŃiei prin intermediul următoarei echivalenŃe:

(p & q) ≡ – (–p v –q)

care exprimă faptul că conjuncŃia este echivalentă cu negaŃia celor doi disjuncŃi falşi. Regulaeste următoarea: conjunc Ń ia a două propozi Ń ii este echivalent ă cu nega Ń ia disjunc Ń iei propozi Ń iilor negate.Evident că dacă negăm primul termen în cazul fiecăreia din cele două echivalenŃe, echivalenŃase menŃine, dar dispare negaŃia de pe al doilea termen al echivalenŃei. Vom avea, deci:

– (p v q) ≡ (–p & –q)– (p & q)≡ (–p v –q)

echivalenŃe cunoscute în logică sub numele delegile lui De Morgan, după numelelogicianului englez care le-a formulat. Să urmărim matricea implicaŃiei:

p → q1 1 11 0 00 1 10 1 0

şi să constatăm că implicaŃia este adevărată în trei cazuri: în două cazuri când antecedentuleste falsşi într-un caz când secventul este adevărat. Prin urmare, pentru ca implicaŃia să fieadevărată trebuie să fie îndeplinite (dar nu simultan) aceste situaŃii: sau antecedentul să fie opropoziŃie falsă, sau secventul să fie o propoziŃie adevărată. Putem, deci, să exprimămimplicaŃia cu ajutorul disjuncŃiei în baza următoarei echivalenŃe:

(p → q) ≡ (–p v q)



Logic ă

315

relaŃie evidentă şi dacă pornim analiza matricei implicaŃiei de la linia falsităŃii: implicaŃia efalsă când sunt îndeplinite simultan condiŃiile: antecedentul e adevărat şi secventul e fals.Pentru ca ea să fie adevărată acŃionăm pe una dintre cele două căi: falsitatea antecedentuluisau adevărul secventului, ceea ce exprimă şi echivalenŃa logică stabilită. Regula transformării

este: implica Ń ia este echivalent ă cu o disjunc Ń ie între antecedentul negat şi secventul afirmat.Cum relaŃia dintre disjuncŃie şi conjuncŃie ne este deja cunoscută, vom putea continua seriaechivalenŃelor cu conjuncŃia:

(p → q) ≡ (–p v q)≡ – (p & –q)

Dacă ne interesează echivalenŃele negaŃiei implicaŃiei, ele sunt:

– (p→ q) ≡ – (–p v q)≡ (p & –q)

Fără îndoială, ceilalŃi functori binari de care am amintit se determină în baza relaŃiilorlor cu disjuncŃia, conjuncŃia, implicaŃia, iar calculul echivalenŃelor urmează aceeaşi procedură.De exemplu, în cazul echivalenŃei avem:

(p ≡ q) ≡ [(p →q) & (q→ p)].

EXERCI ł II ŞI APLICA ł II

(1) Fie următoarele propoziŃii simple: (a) Astăzi voi merge la teatru; (b) Astăzi voi merge în oraş.(a) să se construiască propoziŃia compusă generată de aceste două propoziŃii simple;

(b) să se exprime propoziŃia compusă obŃinută prin intermediul a cel puŃin alte treipropoziŃii compuse;

(c) să se identifice negaŃia propoziŃiei compuse date;(d) să se construiască sistemul hexadic al propoziŃiilor compuse care pot fi alcătuite cu

propoziŃiile simple componente;

(2) Fie propoziŃia compusă: Ionelşi Maria merg la film.(a) să se determine o propoziŃie echivalentă cu aceasta;(b) să se determine o propoziŃie contradictorie cu cea dată;(c) să se determine o propoziŃie contrară cu cea dată;(d) găsiŃi negaŃia propoziŃiei date;

(3) Să se determine propoziŃiile compuse (functorii binari) generate de următoarele cupluri depropoziŃii simple:

(a) Apa îngheaŃă;




316

Temperatura este sub zero grade;(b) X este un număr par;

X este divizibil cu 2;(c) Figurile geometrice sunt plane;

Figurile geometrice sunt în spaŃiu;(d) Ionescu se exteriorizează mai mult prin senzaŃiile sale;Ionescu se exteriorizează mai mult prin imaginaŃia sa debordantă;

(e) X este poet;X este scriitor;

(f) SenzaŃiile sunt cognoscibile;PercepŃiile sunt mai complexe decât sensaŃiile;

(g) Eterul nu este rodul imaginaŃiei savanŃilor;Eterul a fost imaginat de savanŃi pentru a explica anumite fenomeneştiinŃifice;

(h) Triunghiul e o figură geometrică cu trei unghiuri;Figurile geometrice au trei unghiuri;(4) DeterminaŃi dacă “sau” care apare în enunŃurile următoare exprimă o disjuncŃie inclusivă sau o disjuncŃie exclusivă (Lepage). În funcŃie de răspuns, exprimaŃi fiecare enunŃ caimplicaŃie sau ca echivalenŃă:

(a) Uşa este închisă sau deschisă;(b) Sâmbătă sau este frumos sau nu merg laŃară;(c) în februarie poate să plouă sau să ningă;

Unele dintre propoziŃiile compuse, prin relaŃiile logice pe care le acoperă, generează inferen Ń e, adică treceri de la ceva dat la ceva rezultat din ceea ce este dat. Vom urmări atâtinterpretarea tradiŃională asupra inferenŃelor propoziŃionale, câtşi punctul de vedere al logiciimoderne.

Logica tradiŃională a denumit inferenŃele care porneau de la implicaŃie, replicaŃie şiechivalenŃă(implicaŃie reciprocă) drept inferen Ń e ipotetice. Ele se fundează pe relaŃiile decondiŃionare dintre propoziŃiile componente. InferenŃele se desf ăşurau – în această interpretare– după anumitescheme de inferen Ńă, în care propoziŃiile-premise trebuiau să fie adevărate iarconcluzia trebuia să fie adevărată (dacă schema de inferenŃăera validă). Se deosebeau deci:

(a) Inferen Ń e ipotetice pure , o transpunere în limbajul logicii tradiŃionale a proprietăŃiitranzitivităŃii implicaŃiei (despre care am discutat deja). În cazul inferenŃei ipotetice pure toatepropoziŃiile componente ale inferenŃei (atât premisele câtşi concluzia) sunt propoziŃiicompuse implicative (propoziŃii ipotetice în terminologia tradiŃională), iar schema deinferen Ńă este următoarea:

p → q

II.3.5. Inferen Ńe ale logicii propozi Ńiilor compuse



Logic ă

317

q → r___________

p → r

evidentă în exemplul:

Dacă diagonalele unui patrulater sunt egale, atunci el este dreptunghiDacă un patrulater este dreptunghi, atunci unghiurile sale sunt drepte

Deci, Dacă diagonalele unui patrulater sunt egale, atunci unghiurile sale sunt drepte

În logica modernă, inferenŃele sunt tratate în ipostaza lor de formule tautologice (legilogice, formule totdeauna adevărate). InferenŃa ipotetică pură are următoarea înf ăŃişare:

[(p → q) & (q→ r)] → (p → r)

formulă a cărei valoare de adevăr poate fi testată prin metode diferite, după cum vom constatacu ocazia analizei metodelor de determinare a validităŃii inferenŃelor.

(b) Inferen Ń e ipotetice mixte sunt acele forme de inferenŃe în care: o premisă estepropoziŃie implicativă; cealaltă premisă şi concluzia sunt propoziŃii categorice. InferenŃeipotetice mixte se pot constitui pornind de la:

(1) implica Ń ie, care, în viziunea logicii tradiŃionale, acoperă o relaŃie de condiŃionaresuficient-necesară. Pornind de la cele două relaŃii induse de acest tip de condiŃionare:

A(p)→ A(q)F(q)→ F(p)

vom deosebi două scheme inferenŃiale bazate pe implicaŃie, şi anume:

p → qp

______________q

ca în exemplul:

Dacă x este mai mare ca 10, atunci e mai mare ca 515 este mai mare ca 10

Deci, 15 este mai mare ca 5

cunoscută în logica tradiŃională sub numele demodus ponendo-ponens(afirmă în premisacategorică pentru a afirma în concluzie)şi:




318

p → q– q

______________

– p

ca în exemplul:

Dacă x este mai mare ca 10, atunci e mai mare ca 52 nu e mai mare ca 5

Deci, 2 nu este mai mare ca 10

schemă cunoscută sub denumirea demodus tollendo-tollens(se neagă în premisa categorică

pentru a se nega în concluzie). Logica modernă vede aici două tautologii:

[(p → q) & p]→ q[(p → q) & –q]→ –p;

(2) replica Ń ie, pornindu-se de la relaŃia de condiŃionare necesar-suficientă dintre celedouă propoziŃii şi exigenŃele pe care ea le impune:

F(p)→ F(q)

A(q)→ A(p)

cu următoarele scheme de inferenŃă:

p ← q–p

_______________–q

un tollendo-tollensşi:

p ← qq

_______________p

un ponendo-ponens,cu următoarea interpretare în calculul logic modern:

[(p ← q) & –p]→ –q



Logic ă

319

[(p ← q) & q]→ p

(3) implica Ń ie reciprocă (echivalen Ńă) genereaza urmatoarele relaŃii:

A(p)→ A(q)F(q)→ F(p)A(q)→ A(p)F(p)→ F(q)

De aici rezulta două moduri ponendo-ponens:

p ≡ qp

____________q

p ≡ qq

____________P

şi două moduritollendo-tollens:

p ≡ q–p____________

–q

p ≡ q–q

_____________–p

pentru care, evident, se pot da ilustrări diferite. Logica modernă reŃine, astfel, patru legi logice:

[(p ≡ q) & p]→ q[(p ≡ q) & q]→ p[(p ≡ q) & –p]→ –q

[(p≡

q) & –q]→

–p




320

(c) Inferen Ń e disjunctive mixte sunt acele inferenŃe bazate pe relaŃiile de opoziŃiedintre propoziŃiile componente ale propoziŃiei compuseşi ele sunt inferenŃe care au încomponenŃă o premisă propoziŃie disjunctivă, cealaltă premisă şi concluzia propoziŃiicategorice. InferenŃe disjunctive mixte se pot construi pornind de la:

(1) incompatibilitateşi de la exigenŃele matricei de adevăr a acestei funcŃii binare(respectiv ale principiului noncontradicŃiei care guvernează o astfel de relaŃie):

A(p)→ F(q)A(q)→ F(p)

Vom avea, deci:

p / qp_____________

–q

ca în exemplul:

AcŃiunile sunt obligatorii sau interziseA frecventa cursurileşcolii primare este o acŃiune obligatorie

Deci, A frecventa cursurileşcolii primare nu e o acŃiune interzisă

şi:p / qq

_____________–p

ca în exemplul:

AcŃiunile sunt obligatorii sau interziseMaltratarea semenului este o acŃiune interzisă

Deci, Maltratarea semenului nu este o acŃiune obligatorie

Cele două moduri inferenŃiale ponendo-tollensgenerează două legi logice:

[(p / q) & p]→ –q[(p / q) & q]→ –p



Logic ă

321

(2) disjunc Ń ie inclusivă şi de la exigenŃele matricei de adevăr a acestui functor,respectiv ale principiului terŃiului exclus care o guvernează:

F(p)→ A(q)

F(q)→ F(p)

constituindu-se două moduri inferenŃialetellendo-ponens:

p v q–p

________________q

şi:

p v q–q

________________p

ca în următoarele exemple:

Călătoriile se fac pe jos sau cu un mijloc de transport

Călătoria planificată azi nu se face pe josDeci, Călătoria planificată azi se face cu un mijloc de transport

Călătoriile se fac pe jos sau cu un mijloc de transportCălătoria planificată pentru joi nu se face cu un mijloc de transport

Deci, Călătoria planificată pentru joi se face pe jos

evidenŃiindu-se două legi logice:

[(p v q) & –p]→ q[(p v q) & –q]→ p

(3) disjunc Ń ie exclusivă şi exigenŃele matricei de adevăr, respectiv ale principiuluicombinat al necontradicŃiei şi terŃiului exclus:

A(p)→ F(q)A(q)→ F(p)F(p)→ A(q)




322

F(q)→ A(p)

cu două moduri ponendo-tollensşi două moduritollendo-ponens:

p w qp

_____________–q

p w qq

_____________–p

p w q–p

_____________q

p w q

–q_____________P

cu ilustrări care pot fi găsite cu uşurinŃă. Următoarele legi logice ilustrează modurileinferenŃiale care pornesc de la disjuncŃia exclusivă:

[(p w q) & p]→ –q[(p w q) & q]→ –p

[(p w q) & –p]→ q[(p w q) & –q]→ p

(d) Inferen Ń e disjunctivo-ipotetice sunt acele forme de inferenŃe care au drept premiseatât propoziŃii disjunctive câtşi propoziŃii ipotetice. Cele mai cunoscute suntdilemele. Dilemaeste inferen Ń a disjunctivo-categorică compusă din două premise ipotetice şi una disjunctivă încare premisa disjunctivă fie afirmă anteceden Ń ii premiselor ipotetice, fie neagă secven Ń ii premiselor ipotetice, concluzia afirmând secven Ń ii premiselor ipotetice, respectiv negând anteceden Ń ii premiselor ipotetice.Vom avea, deci, următoarele scheme de inferenŃă:

p → q



Logic ă

323

r → mp v r

_______________q v m

unde premisa disjunctivă afirmă antecedenŃii premiselor ipotetice iar concluzia afirmă secvenŃii,

p → qr → m–q v –m

_______________–p v –r

unde premisa disjunctivă neagă secvenŃii iar concluzia neagă antecedenŃii premiseloripotetice. Dacă premisa disjunctivă afirmă antecedenŃii, dilema este numită constructivă , iardacă premisa disjunctivă neagă secvenŃii, atunci dilema se numeşte distructivă .

Putem să ne mulŃumim şi cu mai puŃin. Este posibil ca din antecedenŃii premiseloripotetice să rezulte acelaşi secvent sau din acelaşi antecedent să rezulte secvenŃi diferiŃi.Dilema se numeşte simplă (fiindcă propoziŃia-concluzie este o propoziŃie categorică):

p → q

r → qp v r

_____________q

p → qp → m–q v –m

_____________–p

Dacă concluzia este o disjuncŃie, atunci dilema estecomplexă (cum e cazul primelordouă invocate). Avem următoarele legi logice:

[(p →q) & (r→ m) & (p v r)]→ (q v m)[(p → q) & (r→ m) & (–q v –m)]→ (–p v –r)[(p → q) & (r→ q) & (p v r)]→ q[(p → q) & (p→ m) & (–q v –m)]→ –p




324

Fără îndoială că nu toate formulele din logica propoziŃiilor compuse sunt inferenŃe.Sunt inferenŃe (sau reprezintă inferenŃe) numai acele formule care sunt implicaŃii. EchivalenŃafiind o implicaŃie reciprocă, este de la sine înŃeles că şi formulele care reprezintă echivalenŃesunt inferenŃe.

A testa validitatea (corectitudinea) unei formule a logicii propoziŃiilor compuse îngeneral înseamnă a determina valoarea de adevăr a formulei pentru toate lumile posibile(lumile posibile sunt, în acest context, combinaŃiile de adevăr dintre propoziŃiile componente).Rezultatul unui asemenea test se poate concretiza în una dintre următoarele situaŃii: (a)formula este adevărată în toate lumile posibile (pentru toate combinaŃiile valorilor de adevăr);spunem că ea este olege logică sau o formulă tautologică ; (b) formula este falsă în toatelumile posibile (pentru toate combinaŃiile valorilor de adevăr); spunem că ea este onega Ń ie aunei legi logice sau ocontradic Ń ie; (c) formula este adevărată pentru anumite combinaŃii alevalorilor de adevăr şi falsă pentru altele; spunem că formula estesintetică . De exemplu,formula (p v –p) este o tautologie, formula (p & –p) este o contradicŃie, iar formula (p→ q)este o formulă sintetică.

Logica propoziŃiilor compuse este oteorie decidabilă . Aceasta înseamnă că există anumite proceduri prin care, parcurgând un număr de etape, ne putem da seama dacă formuladată este o tautologie, o contradicŃie sau o formulă sintetică. Problemadecidabilit ăŃ ii esteesenŃială pentru un sistem logic, fiindcă în baza ei separăm legile logice de contradicŃii. Cumgândirea umană încearcă pe cât posibil să se ferească de contradicŃii, a decide dacă o formulă e contradicŃie, lege sau formulă sintetică e un lucru esenŃial. Schemele de inferenŃăvalide

(corecte) sunt legi logice. Aceasta înseamnă că o formulă logică ce reprezintă o inferenŃă trebuie să fie adevărată pentru toate combinaŃiile de adevăr ale propoziŃiilor componente.Principalele metode sunt:

(1) Metoda tabelelor de adev ă r (metoda matricial ă ) se bazează pe calitatea oricăreipropoziŃii compuse (oricărei formule) de a fi func Ń ie de adevăr. Aceasta înseamnă că: (a)adevărul formulei (propoziŃiei compuse) depinde numai de adevărul propoziŃiilorcomponente; (b) “calcularea” adevărului propoziŃiei compuse se face în funcŃie de definiŃiilematriciale ale functorilor binari. În derularea metodei se parcurg următoarele etape:

(-) se determină numărul combinaŃiilor posibile ale valorilor de adevăr alepropoziŃiilor ce intră în componenŃa propoziŃiei compuse, după formula 2n (unde 2 reprezintă

numărul valorilor de adevăr, iar n numărul propoziŃiilor elementare angajate în propoziŃiacompusă); dacă vom avea o propoziŃie compusă (o formulă) bazată pe două propoziŃiielementare, vom determina patru combinaŃii posibile ale valorilor de adevăr, dacă vom aveatrei propoziŃii elementare, vom parveni la opt combinaŃii posibile etc.;

(-) se calculează valorile de adevăr pentru subformulele formulei compuse pe bazadefiniŃiilor functorilor binari până se ajunge la determinarea valorilor de adevăr ale formuleidate;

(-) dacă valorile finale ale formulei sunt peste tot (1) (adevărat), atunci formula este otautologie (iar inferenŃa e validă), dacă sunt peste tot 0 (fals), formula e o contradicŃie, iardacă uneori e (1), alteori e (0), atunci suntem în prezenŃa unei formule sintetice.

Să ilustrăm această procedură. Fie formula logică prin care exprimăm proprietateatranzitivităŃii implicaŃiei:

II.3.6. Metode de testare a validit ăŃii inferen Ńelor



Logic ă

325

[(p→ q) & (q→ r)] → (p → r)

întrucât avem de-a face cu trei propoziŃii elementare, vom avea 23 combinaŃii ale valorilor deadevăr:

[(p→ q) & (q→ r)] → (p → r)1 1 1 1 1 11 1 1 0 1 01 0 0 1 1 11 0 0 0 1 00 1 1 1 0 10 1 1 0 0 00 0 0 1 0 10 0 0 0 0 0

Calculăm valorile de adevăr ale subformulelor formulei date (numerotând ordinea efectuăriicalculului):

[(p→ q) & (q→ r)] → (p → r)1 1 1 1 11 0 0 1 0

0 0 1 1 10 0 1 1 01 1 1 1 11 0 0 1 11 1 1 1 11 1 1 1 1(1) (4) (2) (5) (3)

de unde se vede că formula are peste tot valoarea (1), deci este o lege logică.Să subliniem, în legătură cu această metodă, că ea este eficientă în situaŃia formulelor

care conŃin un număr redus de variabile (2, 3, 4), dar, odată cu înmulŃirea numărului

variabilelor, complicarea metodei este evidentă.(2) Metoda reducerii la absurd (metoda tabelelor de adev ă r par Ń iale) se fundează pe

principiul dualităŃii valorilor logiceşi pe legea dublei negaŃii (dubla negaŃie dă o afirmaŃie).Etapele parcurse în derularea acestei metode sunt următoarele:

(-) presupunem formula falsă şi efectuăm toate deducŃiile posibile cu privire la valorilelogice ale subformulelorşi propoziŃiilor elementare întemeiate pe această presupoziŃie;

(-) dacă, în urma derulării acestor deducŃii, ajungem la o contradicŃie (adică, pentru opropoziŃie elementară dată să avem şi valoarea adevărat şi valoarea fals), atunci ea nu poaterezulta decât din presupoziŃia noastră conform căreia formula este falsă; prin urmare, este falscă formula este falsă (dubla negaŃie), deci formula este adevărată. Fie formula tranzitivităŃiiimplicaŃiei:




326

[(p→ q) & (q→ r)] → (p → r)

Presupunem formula falsă. Cum formula, în ansamblul ei, este o implicaŃie, implicaŃia estefalsă într-un singur caz: când antecedentul este adevărat şi secventul fals. Deci, conjuncŃiacelor două implicaŃii din paranteza pătrată este adevărată, iar ultima implicaŃie este falsă. Ne

concentrăm atenŃia asupra acesteia din urmă. Ea fiind falsă, înseamnă că antecedentul (p) esteadevărat, iar secventul (r) este fals. Dăm aceste valori lui (p)şi (r) peste tot acolo unde eleapar în formulă. Dacă conjuncŃia este adevărată, atunci cele două implicaŃii care o compunsunt adevărate. ImplicaŃia (q → r) este adevărată, iar valoarea lui (r) este (0). Deci, (q) nupoate avea decât valoarea (0). ImplicaŃia (p→ q) este adevărată, iar (p) are valoarea (1). Deci,(q) nu poate lua decât valoarea (1). Constatăm că în aceeaşi formulă una şi aceeaşi variabilă are atât valoarea (1) câtşi valoarea (0), ceea ce e o contradicŃie. Prin urmare, presupunereanoastră că formula este falsă este falsă, deci formula este adevărată. După cum se poateconstata în urma calculului:

[(p → q) & (q → r)] → (p → r)1 1 1 1 0 1 0 0 1 0 0(10)(7)(11) (3) (9) (6) (8) (1) (4) (2) (5)

(contradicŃie)


(1) Fie următoarea situaŃie (după Kleene): Arthur, Bernardşi Cazimir sunt bănuiŃi de a fivopsit în verde pisica vecinului. Ei fac următoarele declaraŃii:

Arthur: Bernard este vinovat iar Cazimir este nevinovat;Bernard: Dacă Arthur este vinovat, atuncişi Cazimir este vinovat;Cazimir: Sunt nevinovat, dar cel puŃin unul din ceilalŃi doi este vinovat;

CerinŃe:(a) transcrieŃi în limbajul functorilor interpropoziŃionali răspunsurile celor trei;(b) dacă Cazimir a minŃit, ce se poate spune despre declaraŃia lui Arthur?; exprimaŃi

acest fapt sub forma unei propoziŃii compuse;(c) dacă Cazimir a minŃit, ce se poate spune despre declaraŃia lui Bernard?; exprimaŃi

acest lucru sub forma unei propoziŃii compuse;(d) în situaŃia în care toŃi ar spune adevărul, cine e vinovatşi cine e nevinovat?;

transcrieŃi într-o formulă logică acest fapt;(e) în situaŃia că nevinovaŃii au minŃit, iar vinovaŃii au spus adevărul, cine e vinovatşi

cine e nevinovat?(f) construiŃi diferite inferenŃe pornind de la presupoziŃia de adevăr sau de falsitate

pentru fiecare declaraŃie şi verificaŃi dacă ele sunt valide prin metoda tabelelor de adevăr sauprin metoda grafurilor semantice.



Logic ă

327

(2) Un rege avea trei fiice, din care două erau bruneteşi două aveau ochii albaştri. ProbaŃi, pebaza calculului propoziŃional, că cel puŃin una dintre fiice era brunetă cu ochii albaştri.(Ruyer)

(3) Fie următoarea propoziŃie compusă: Merg în oraş sau la cinematograf. Să se determine:(a) functorul binar pe care îl acoperă această propoziŃie compusă;(b) două inferenŃe valideşi două inferenŃe nevalide construite cu propoziŃia compusă

dată şi una sau alta dintre propoziŃiile simple componente;(c) să se determine validitatea uneia dintre inferenŃele valide prin metoda formelor

normale.

(4) Fie propoziŃia: Universitatea se află în stânga Academiei.(a) construiŃi o propoziŃie compusă pornind de la înŃelesul acestei propoziŃii;(b) stabiliŃi, prin analiză logică, functorul binar aferent;(c) construiŃi alte propoziŃii compuse pornind de la propoziŃia compusă determinată,

uzitând de proprietăŃile functorului binar pe care îl reprezintă propoziŃia compusă determinată;

(5) Fie următoarea secvenŃădiscursivă (Quine): “Dacă Jupin nu vine decât dacă Simon vineşidacă Simon nu vine decât dacă Robert bine, atunci Robert va veni dacă Jupin vine”.

(a) exprimaŃi secvenŃa dată sub forma unei formule a calculului propoziŃional;(b) verificaŃi dacă propoziŃia compusă dată este o tautologie, o contradicŃie sau o

formulă sintetică prin metoda reducerii la absurd;(c) este formula dată o inferenŃă?

(6) ArătaŃi dacă propoziŃiile următoare sunt echivalente (Clark and Welsh):(a) Dacă John are malarie, el ia chinină;

Dacă el nu ia chinină, înseamnă că nu are malarie.




328

III. INFEREN ł ELE DEDUCTIVE CU PROPOZI ł IISIMPLE

Toate tipurile de inferenŃe pe care le-am analizat până acum se opreau la propoziŃiileelementare, în sensul că o propoziŃie care nu se mai putea descompune în alte propoziŃii eraconsiderată elementul ultim al inferenŃelor iar structura acestora era determinată în bazarelaŃiilor alethice dintre propoziŃiile elementare. Fără îndoială că această investigare apropoziŃiilor din punctul de vedere al combinaŃiilor de propoziŃii elementare în baza valorilorde adevăr a dat naştere sistemului logicii propozi Ń iilor compuse şi constituie unnivel deanaliză logică foarte important, mai ales pentru interpretările contemporane în domeniu.Rezultate semnificative s-au obŃinut în acest domeniuşi ele constituie achiziŃii ale cercetărilorpe tărâmul logicii care nu pot fi trecute cu vederea.

Dar investigarea propoziŃiei poate merge mai departe, dincolo de dimensiunea alethică ce este de obicei luată în considerare. Putem să asumăm o analiză structurală a propoziŃieielementareşi vom descoperi determinări de primă importanŃăcare rezultă din investigarearela Ń iilor dintre componentele propozi Ń iilor elementare. PropoziŃiile elementare sunt destul dediferite, dar, dacă luăm în atenŃie aşa-numitele propozi Ń ii categoriceale logicii clasice, vomconstata că ele au o structură relaŃiv simplă, care se regăseşte la toate propoziŃiile elementare.Fie următoarele propoziŃii elementare:

(1) Omul este o fiinŃăgânditoare.(2) Bucureştiul este capitala României.(3) Unele metale sunt trivalente.

Constatăm că fiecare dintre propoziŃiile invocate se manifestă ca o rela Ń ie între două noŃiuni (concepte), una care este într-un anumit feldeterminat ă (individualizată, precizată,instanŃiată) şi alta care asigură determinarea (individualizarea, precizarea, instanŃierea) înbaza proprietăŃii pe care o exprimă. în situaŃiile mai sus invocate, noŃiunile “om”, “Bucureşti”,“metal” sunt determinate, individualizate prin intermediul (sau cu ajutorul) noŃiunilor “fiinŃă gânditoare”, “capitala României”, “element chimic trivalent”. Legătura dintre noŃiunea care secere determinată şi aceea care determină se face printr-o anumită relaŃie (exprimată, în cazulnostru, prin verbul “a fi”şi derivatele sale).

TradiŃia logic

ăa sanc

Ńionat cu nume diferite aceste componente structurale ale

propoziŃiei elementare, evident sub influenŃa gramaticii, care asumaseşi ea denominativ

III.1. Stuctura propozi Ńiei



Logic ă

329

elementele componente ale unei propoziŃii gramaticale. NoŃiunea care este determinată poartă numele desubiect logical propoziŃiei elementare, noŃiunea care determină poartă numele de predicat logical propoziŃiei elementare, în timp ce elementul de legătură (acela care stabileşterelaŃia între subiectul logicşi predicatul logic) poartă numele decopulă logică . Să atragem

atenŃia doar că nu există identitate între ceea ce numim subiectşi predicat logicşi ceea ceputem determina, în baza regulilor gramaticii, ca subiectşi predicat gramatical.Logica modernă consideră această delimitare restrictivă. Frege, în mod specialşi direct,

consideră că termenii desubiect logicşi predicat logic, utilizaŃi curent în logica tradiŃională,sunt irelevanŃi dacă nu chiar neproductivi în prezentarea modernă a structurii interne apropoziŃiei. şi, într-adevăr, destule semne de întrebare apar chiarşi pentru simŃul comunatunci când ar fi pus în situaŃia determinării celor două elemente structurale pentru opropoziŃie de forma “Ionescu este mai înalt decât Popescu”, care esteşi ea o propoziŃieelementară (nu mai poate fi descompusă în alte propoziŃii).

Frege introduce, în locul termenilor tradiŃionali de subiect logic şi predicat logic, termenii deargument şi func Ń ie41. El consideră că subiectul logic esteargumentulrelaŃiei pecare o exprimă propoziŃia elementară, în timp ce predicatul logic este func Ń ia relaŃiei pe carepropoziŃia o exprimă. Predicatul este funcŃie de subiectul logic al propoziŃiei elementare. Nu eaici doar o schimbare de denumire, ci oschimbare de optică în interpretarea structurală a propozi Ń iei elementare.Dacă avem o propoziŃie elementară (“Omul este o fiinŃăgânditoare”),ea poate fi scrisă în termeni funcŃionali, astfel:

F(x)

unde (x) este variabila de individ (argumentul funcŃiei), iar (F) este variabila de predicat. înaceastă asumpŃie, putem să exprimăm foarte uşor propoziŃia anterioară, care crea dificultăŃiinterpretării tradiŃionale:

F(x,y)

unde (F) exprimă variabila de relaŃie (“mai înalt decât”), în timp ce (x)şi (y) exprimă argumentele relaŃiei (“Ionescu”, respectiv “Popescu”). Numărul argumentelor determină adicitatea relaŃiei. RelaŃiile cu un singur argument (şi propoziŃiile care exprimă astfel derelaŃii) suntmonadice(“Ionescu este elev silitor”), cele cu două argumente se numescdiadice

(“Parisul este la sud-est de Londra”), cele cu trei argumente sunttriadice (“Bacăul e la nordde Bucureşti dar la sud de Iaşi”), cele cu mai multen-adice. Fie funcŃia monadică exprimată prin F(x). Ea este o expresie a formei propoziŃionale “x

este F”. Dacă variabila de predicat (F) este dată de determinaŃia “divizibil cu doi”, atunci esteclar că argumentele funcŃiei nu pot fi luate decât dintr-un univers de discurs bine determinat(“numere naturale”). Constatăm însă că, dacă dăm anumite valori argumentului, vom obŃinepropoziŃii adevărate, dacă dăm alte valori vom obŃine propoziŃii false. Dacă x = 4, propoziŃiadevine “4 este divizibil cu 2”, ea fiind o propoziŃie adevărată, în timp ce dacă dăm lui x

41 Gottlob Frege,Func Ń ie şi concept , în : Gottlob Frege,Scrieri logico-filosofice,Editura ŞtiinŃifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1977, pp. 245 - 279;




330

valoarea 7, propoziŃia devine “7 este divizibil cu 2”, care e o propoziŃie falsă. Se spune că, înprimul caz, funcŃia estesatisf ăcut ă , în cel de-al doilea caz, funcŃia nu este satisf ăcut ă .

Indiferent că se numesc subiect logicşi predicat logic, argumentşi funcŃie, elementelecomponente ale propoziŃiei elementare suntno Ń iunile(conceptele). întrucât logica ia noŃiuneaca dat ă , interesează mai puŃin unele aspecte pe care logica tradiŃională, îndeosebi în tradiŃia eipsihologistă, le-a invocat: formarea noŃiunilor, tipologia noŃiunilor, relaŃiile noŃiunii cu

cuvântul. Vom avea deci în atenŃie acele aspecte ale noŃiunii care pot explica manifestareainferenŃelor bazate pe analiza structurală a propoziŃiei (adică pe relaŃiile dintre noŃiunile cealcătuiesc o propoziŃie elementară).

No Ń iunea este categoria logică prin care se exprimă o clasă de obiecte. NoŃiunea “om”exprimă clasa fiinŃelor care au o serie de proprietăŃi: gândire proprie, limbaj articulat etc.NoŃiunea “prim-ministru al României care a fost demis” exprimă acea clasă de indivizi (binedelimitaŃi şi posibil de determinat) care au “ieşit” din această funcŃie prin demitere. Constatămcă două elemente formează structura unei noŃiuni: clasa de indivizi, pe de o parte,şiproprietăŃile lor comune, pe de altă parte. NoŃiunea “triunghi” trimite la aceste două realităŃi:

o clasă de obiecte (care, în acest caz, cuprinde alte subclase): triunghiuri oarecare, triunghiuriisoscele, triunghiuri echilateraleşi o proprietate: proprietatea de a avea trei laturişi treiunghiuri.

Elementele care intră în alcătuirea clasei constituiesfera (extensiunea, denotaŃia)no Ń iunii, în timp ce proprietăŃile comune constituiecon Ń inutul (intensiunea, conotaŃia,comprehensiunea)no Ń iunii. ProprietăŃile care alcătuiesc conŃinutul noŃiunii se numescnote.Fără îndoială, există anumite relaŃii între cele două elemente structurale ale noŃiunii : pentru onoŃiune constituită (dată), con Ń inutulfuncŃionează drept criteriu de determinare a apartenenŃeisau nonapartenenŃei unui obiect la sfera noŃiunii. Legătura dintre cele două elemente

componente ale noŃiunii se poate detectaşi pe alte coordonate:genul cuprinde specia în sfer ă în timp ce specia cuprinde genul în con Ń inut.Dacă sfera unei noŃiuni este alcătuită din obiecte,atunci relaŃia care se instalează între obiectşi sfera noŃiunii este orela Ń ie de apartenen Ńă, dacă sfera unei noŃiuni cuprinde subclase, atunci relaŃia care se instaurează este o rela Ń ie deincluziune.

Această din urmă relaŃie este cea mai des întâlnită, fie şi numai pentru faptul că “obiectele” lumii sunt structurate după criterii multiple. NoŃiunea a cărei sferă cuprindesferele altor noŃiuni poartă numele degen. NoŃiunea a cărei sferă este cuprinsă în sfera alteinoŃiuni poartă numele despecie.NoŃiunea “mamifer” este o noŃiune-gen în raport cu noŃiunea

“om” care este o noŃiune-specie, fiindcă sfera noŃiunii “om” este inclusă în sfera noŃiunii“mamifer”. Reprezentând prin diagrame sferele celor două noŃiuni, vom avea:

III.2. Analiza stuctural ă a no Ńiunii



Logic ă

331

Un ansamblu de noŃiuni ordonate între ele prin relaŃia de incluziune (care se află întreele în relaŃie de gen-specie) formează o serie de no Ń iuni. NoŃiunile “om”→ “mamifer”→ “vertebrat”→ “animal” constituie o serie de noŃiuni, fiindcă sunt ordonate prin relaŃia deincluziune:

Într-o serie de noŃiuni trebuie să facem distincŃie întregenul suprem(“summum genus”)şi specia ultimă (“infima species”). Genul suprem este noŃiunea a cărei sferă nu este inclusă însfera altei noŃiuni (genul suprem nu are gen). Specia ultimă este noŃiunea a cărei sferă nuconŃine sferele altor noŃiuni (specia ultimă nu are specii). Să mai subliniem că între noŃiunileordonate prin relaŃia de incluziune (în interiorul seriilor de noŃiuni) acŃionează legea varia Ń ieiinverse a sferei şi con Ń inutului no Ń iunilor angajate. Aceasta înseamnă că dacă lărgim sfera

unei noŃiuni (introducem noi elemente), atunci restrângem conŃinutul noŃiunii (numărulnotelor comune se reduce), dacă restrângem sfera, lărgim conŃinutul, dacă lărgim conŃinutul,restrângem sferaşi dacă restrângem conŃinutul, lărgim sfera42 . Dacă luăm, spre exemplu,noŃiunea “mamifer”, componentă a unei serii de noŃiuni pe care am mai invocat-o, vomconstata că dacă introducem în sfera ei alte subclase (“păsări”, “reptile”, “batracieni”,“peşti”), ajungem la noŃiunea “vertebrat”, care are un conŃinut (“proprietatea de a aveacoloană vertebrală“) mult mai redus decât noŃiunea “mamifer” (care are în plus, spre exemplu,“proprietatea de a naşte pui vii”).

42 O analiză interesantă a acestui raport la: Edmond Goblot,Traité de logique, Librairie Armand Colin, Paris,1925, pp. 102 - 116; Ion Petrovici,Teoria no Ń iunilor , Editura Polirom, Iaşi, 1998, pp. 101 - 116;

om

mamifer

animal

vertebrat

om

mamifer




332

Şi în interiorul conŃinutului se poate face o anumită ordine. Notele care alcătuiescconŃinutul unei noŃiuni se împart în trei categorii:note-gen(sunt acelea pe care le au toateexemplarele clasei dar nu numai ele: nota “a avea coloană vertebrală“ este o notă-gen pentrunoŃiunea “mamifer”, pentru că toate mamiferele o au dar ea se regăseşte şi la celelalte specii

ale aceluiaşi gen : păsări, reptile, batracieni, peşti); note-proprii(sunt acelea pe care le autoate exemplarele claseişi numai ele: nota “a fi dotat cu gândire” este o notă-propriu pentrunoŃiunea “om”, pentru că numai oamenii au această proprietate);note-accident (sunt acelea pecare le au numai o parte dintre exemplarele clasei: nota “a avea ochii verzi” este o notă-accident pentru noŃiunea “om”, fiindcă unii oameni o au, alŃii nu).

În calitatea lor de forme logice ale gândirii, noŃiunile nu se manifestă izolat, ci într-ostrânsă legătură unele cu altele. Aceste legături se dezvăluie în conturarea propoziŃiilor. Dinacest motiv, ne interesează rela Ń iile dintre no Ń iuni, respectiv posibilităŃile de combinare anoŃiunilor în propoziŃii adevărate. Există o anumită similitudine între relaŃiile dintre propoziŃiişi relaŃiile dintre noŃiuni43. Dacă relaŃiile dintre propoziŃii se fundau pe distincŃia dintreadevărat şi fals, relaŃiile dintre noŃiuni se fundează pe distincŃia dintreclasa vid ă şi clasauniversală (“universul de discurs”).

(1) Incluziunea :Două noŃiuni xşi y sunt în relaŃie de incluziune dacă sfera noŃiunii x(noŃiunea inclusă) este cuprinsă în sfera noŃiunii y (noŃiunea includentă). Putem să reprezentăm grafic acest lucru prin intermediulmetodei diagramelor Venn, în care secŃiunilehaşurate indică sectoarele vide (sectoarele în care nu există elemente), în timp ce secŃiunile cuasterisc (sau care nu sunt însemnate deloc) indică sectoarele nevide:

unde cercurile xşi y exprimă noŃiunile aflate în relaŃie de incluziune, dreptunghiul U exprimă universul de discurs, iar asteriscul (*) indică sectoarele unde se găsesc elemente, în timp cehaşurarea indică sectorul vid. Putem să exprimăm “situaŃia” fiecărui sector în parte (respectivtoate relaŃiile posibile între noŃiunile xşi y şi negaŃiile lor):

–x–y≠ 0x–y = 0xy≠ 0–xy≠ 0

43Subliniată în mod directşi argumentată în : Jean Piaget,Tratat de logică operatorie, Editura Didactică şiPedagogică, Bucureşti, 1991, pp. 165 - 265; Petru Ioan, Logica integrală , (1), Editura “Ştefan Lupaşcu”, Iaşi,

1999;

U

X Y* **

III.3. Rela Ńii dintre no Ńiunii



Logic ă

333

NoŃiunile “om”şi “mamifer” sunt în relaŃie de incluziune, deoarece sfera noŃiunii “om” estecuprinsă în sfera noŃiunii “mamifer” (dacă reunim sfera noŃiunii “om” cu sfera noŃiunii“mamifer” obŃinem sfera noŃiunii “mamifer”, dacă intersectăm sfera noŃiunii “om” cu sferanoŃiunii “mamifer”, obŃinem sfera noŃiunii “om”).

(2) Incluziunea conversă : Două noŃiuni, x şi y sunt în relaŃie de incluziune conversă dacă sfera noŃiunii x (includenta) cuprinde în sine sfera noŃiunii y (inclusa). în diagramareaVenn, reprezentarea incluziunii converse arată astfel:

ceea ce înseamnă că:–x–y≠ 0x–y≠ 0xy≠ 0–xy = 0

NoŃiunile “mamifer”şi “om” sunt în relaŃie de incluziune conversă, fiindcă sfera noŃiunii“mamifer” cuprinde în sine sfera noŃiunii “om”.

(3) Incluziunea reciprocă : Două noŃiuni x şi y sunt în relaŃie de incluziune reciprocă dacă sfera noŃiunii x cuprinde sfera noŃiunii yşi sfera noŃiunii y cuprinde sfera noŃiunii x.Diagrama Venn pentru relaŃia de incluziune reciprocă (identitate) arată astfel:

ceea ce înseamnă că:–x–y≠ 0

x–y = 0xy≠ 0–xy = 0

NoŃiunile “triunghi”şi “figură geometrică cu trei laturişi trei unghuri” sunt identice (sunt înrelaŃie de incluziune reciprocă), fiindcă sfera noŃiunii “triunghi” este inclusă în sfera noŃiunii“figură geometrică cu trei laturişi trei unghiuri” iar aceasta din urmă este inclusă în sferaprimeia.

(4) Contrarietatea: Două noŃiuni x şi y se află în relaŃie de contrarietate dacă nici unelement din universul de discurs (U) nu poate să se afle în sferele celor două noŃiuni dar poatesă nu se afle în sferele celor două noŃiuni. Schematic, relaŃia de contrarietate dintre cele două noŃiuni se exprimă astfel:

U

X Y***

U

X Y**




334

de unde rezultă:–x–y≠ 0x–y≠ 0xy = 0–xy≠ 0

între noŃiunile “alb”şi “negru” se manifestă o relaŃie de contrarietate în raport cu universul dediscurs “culoare”, deoarece nici o culoare nu poate să fie şi albă şi neagră dar poate să nu fienici albă, nici neagră.

(5) Subcontrarietatea:Două noŃiuni xşi y se află în relaŃie de subcontrarietate dacă un

element din unuiversul discursului (U) nu poate să lipsească din sferele ambelor noŃiuni, darpoate să facă parte din sferele ambelor noŃiuni. De aici deducem faptul că două noŃiuni aflate în relaŃie de subcontrarietate împart universul de discurs în două şi numai două sectoare.NoŃiunile suntexhaustivedar nu exclusive (spre deosebire de cele aflate în relaŃie decontrarietate care suntexclusive dar nu exhaustive). Prin diagrame Venn, relaŃia desubcontrarietate se reprezintă astfel:

ceea ce înseamnă:–x–y = 0x–y≠ 0xy≠ 0–xy≠ 0

NoŃiunile “zi diferită de joi” şi “zi diferită de sâmbătă“ sunt în relaŃie de subcontrarietate,fiindcă nici o zi a săptămânii (universul de discurs) nu poate să nu intre fie în categoria“zilelor diferite de joi”, fie în categoria “zilelor diferite de sâmbătă“ (singura zi care nu intră în grupa “zilelor diferite de joi” este “joi”, dar ea intră în mod automat în grupa “zilelordiferite de sâmbătă“, singura zi care nu intră în categoria “zilelor diferite de sâmbătă“ este“sâmbătă“, dar ea intră în grupa “zilelor diferite de joi”), dar poate să intre şi în categoria“zilelor diferite de joi”şi în categoria “zilelor diferite de sâmbătă“ (de exemplu, “marŃi”).

(6) Contradic Ń ia: Două noŃiuni x şi y se află în relaŃie de contradicŃie atunci când unelement din universul de discurs nici nu poate să se afle în sferele celor două noŃiuni, dar nicinu poate să lipsească din sferele celor două noŃiuni. Aceasta înseamnă că noŃiunile avute învedere suntşi exclusiveşi exhaustiveîn raport cu universul de discurs care este un gen al lor.Diagrama Venn a relaŃiei de contradicŃie dintre noŃiuni este următoarea:

UX Y**

*

UX Y** *

UX Y**



Logic ă

335

de unde rezultă:–x–y = 0

x–y≠ 0xy = 0–xy≠ 0

NoŃiunile “vertebrat” – “nevertebrat” se află în relaŃie de contradicŃie în raport cuuniversul de discurs determinat de noŃiunea-gen “animal”, fiindcă orice animal e fie vertebrat,fie nevertebrat.

(7) Încruci şarea: Două noŃiuni x şi y se află în relaŃie de încrucişare când uneleelemente (dar nu toate) din sfera noŃiunii x sunt cuprinse în sfera noŃiunii yşi unele elemente(dar nu toate) din sfera noŃiunii y sunt cuprinse în sfera noŃiunii x. Reprezentarea prin

diagrame Venn este următoarea:

ceea ce s-ar putea traduce astfel:–x–y≠ 0

x–y≠ 0xy≠ 0–xy≠ 0

NoŃiunile “student”şi “individ angajat politic” sunt în relaŃie de încrucişare, fiindcă, aşacum arată diagrama Venn, toate cele patru situaŃii posibile sunt “populate” cu elemente dinuniversul discursului: există studenŃi angajaŃi politic, există studenŃi neangajaŃi politic, există indivizi angajaŃi politic care nu sunt studenŃi şi există indivizi care nu sunt nici studenŃi şi niciangajaŃi politic: nici sfera lui x nu e cuprinsă în totalitate în sfera lui y, nici sfera lui y nu ecuprinsă în totalitate în sfera lui x.

RelaŃiile pe care le-am invocat (incluziune, incluziune conversă, incluziune reciprocă,contrarietate, subcontrarietate, contradicŃie, încrucişare) se manifestă între noŃiuni care sesituează între cele două extreme de care am pomenit (“clasa totală“ şi “clasa vidă“), însensul că întotdeauna, în cazul lor, universul de discurs este gen pentru ambele noŃiuni. Sepot instala relaŃii şi între noŃiunile totale, respectiv noŃiunile vide sau combinaŃii ale lor.


(1) Fie următoarele propoziŃii:

(a) Poetul e un individ meditativ(b) Există un individ care a f ăcut rău altuia.

U

X Y** * *




336

(c) Numai cine nu munceşte nu greşeşte.(d) Puntul A se află la dreapta punctului B dar la stânga punctului C.

Să se determine:(a) argumenteleşi funcŃiile acestor propoziŃii;

(b) subiectele logiceşi predicatele logice ale propoziŃiilor date;(c) să se arate dacă structura logică a propoziŃiilor coincide cu structura gramaticală;(d) să se stabilească relaŃiile logice dintre noŃiunile angajate în propoziŃiile date;

(2) Fie următoarele cupluri de noŃiuni(a) scriitor – romancier;(b) biciclist teleghidat – biciclist participant la raliuri;(c) politician – individ rafinat;(d) luceaf ărul de seară – luceaf ărul de dimineaŃă;

(e) senzaŃie tactilă – proces psihic selenar;CerinŃe:(a) să se determine relaŃiile logice dintre aceste noŃiuni;(b) să se construiască propoziŃiile îngăduite de aceste relaŃii logice;(c) să se determine extensiuneaşi intensiunea acestor noŃiuni;(d) să se arate genurileşi speciile pentru fiecare dintre noŃiunile date;

Dintr-o noŃiune dată sau dintr-o mulŃime de noŃiuni date putem obŃine o altă noŃiune saumai multe noŃiuni. Aceste rezultate sunt posibile în urma unoropera Ń ii constructivecare seefectuează cu noŃiuni. Deşi unele dintre aceste operaŃii sunt cunoscuteşi analizate încă delogica tradiŃională, ne însuşim aici sistematizarea lor realizată de Petre Botezatu44 pentruordinea pe care o propuneşi pentru acoperirea celor patru “operaŃii primare” ce se pot realizacu ajutorul noŃiunilor.

În cazul operaŃiilor constructive asupra noŃiunilor, se poate trece de la o noŃiune la o altă noŃiune. Trecerea este de la unu la unu, iar operaŃia se numeşte – în acest caz –biunivocă . Deexemplu, dacă se trece de la noŃiunea “european” la noŃiunea “francez”, avem de-a face cu ooperaŃie biunivocă (de la o singură noŃiune la o altă noŃiune). Se poate trece de la o noŃiune lamai multe sau de la mai multe la o singură noŃiune. în acest caz, operaŃia esteunivocă . Dacă trecem de la noŃiunea “vertebrat” la noŃiunile “mamifer”, “pasăre”, “batracian”, “peşte”,suntem în situaŃia unei operaŃii univoce. Se poate trece de la o noŃiune-gen la o noŃiune-specieşi, în acest caz, operaŃia estedescendent ă , după cum se poate trece de la o noŃiune-specie la onoŃiune-genşi, în acest caz, operaŃia esteascendent ă . Dacă vom combina cele două criterii

44 Petre Botezatu,Schi Ńăa unei logici naturale – logica operatorie, EdituraŞtiinŃifică, Bucureşti, 1969, pp. 55 -63;

III.4. Opera Ńii constructive cu no Ńiuni



Logic ă

337

(direcŃia construcŃiei şi felul construcŃiei), vom obŃine tabelul sintetic al celor patru operaŃiiconstructive [44:62] :

DirecŃia construcŃiei

(→)

Felul construcŃiei (↓)

ConstrucŃie descendentă ConstrucŃie ascendentă

ConstrucŃie univocă Diviziunea Clasificarea

ConstrucŃie biunivocă Specificarea Generalizarea

Se constată că diviziuneaeste operaŃia constructivă prin intermediul căreia dintr-onoŃiune-gen obŃinem speciile sale. în urma diviziunii, din noŃiunea “triunghi” obŃinem speciile“triunghi oarecare”, “triunghi isoscel”, “triunghi echilateral”.Clasificarea este operaŃiaconstructivă prin intermediul căreia din speciile date construim noŃiunea gen. Dacă ne suntdate cele trei noŃiuni (“triunghi oarecare”, “triunghi isoscel”, “triunghi echilateral”), prinintermediul clasificării construim noŃiunea gen “triunghi”.Specificarea este operaŃiaconstructivă prin care dintr-un gen construim o specie a sa (din genul “triunghi” construimspecia “triunghi isoscel”), în timp cegeneralizareaeste operaŃia constructivă prin intermediul

căreia dintr-o specie construim genul său (din specia “triunghi isoscel” construim genul“triunghi”).

Două dintre aceste operaŃii primare asupra noŃiunilor atrag atenŃia: diviziuneaşiclasificarea. Cum am afirmat, diviziunea este operaŃia constructivă prin care dintr-o noŃiune-gen obŃinem toate speciile sale. Structura diviziunii este următoarea: (a)no Ń iunea de divizat (“totum divisum”) este noŃiunea-gen căreia vrem să-i determinăm speciile; (b) noŃiunilerezultate în urma diviziunii (“membra dividentia”), adică speciile care se ob Ń in în urmadivizării genului; (c) fundamentul în baza căruia se realizează diviziunea (“fundamentumdivisionis”). Dacă sunt mai multe fundamente, avem mai multe diviziuni. Evident că dacă

pornim de la specii la gen vom avea structura clasificării.Corectitudinea diviziunii este asigurată de respectarea următoarelor reguli: (a) sfera

genului (“totum divisum”) trebuie să fie epuizată de sferele speciilor obŃinute în urmaoperaŃiei de diviziune (diviziunea nu trebuie să lase rest): dacă noŃiunea “triunghi” dă prindiviziune noŃiunile “triunghi isoscel”şi “triunghi echilateral”, diviziunea nu este corectă,fiindcă sfera noŃiunii “triunghi” conŃine ceva în plus în raport cu sferele celor două specii(sfera noŃiunii “triunghi oarecare”); (b) nici un element al noŃiunii de divizat nu poate faceparte din sferele a două specii obŃinute prin diviziune (speciile obŃinute în urma diviziuniitrebuie să fie în relaŃie de excluziune): dacă noŃiunea “triunghi” este divizată în “triunghiuri

dreptunghice”şi “triunghiuri isoscele”, este posibil ca un triunghi să fie şi dreptunghicşiisoscel, deci diviziunea nu e corectă; (c) fundamentul diviziunii trebuie să fie unic pe aceeaşi




338

treaptă a diviziunii (dacă avem fundamente diferite, atunci avem diviziuni diferite): diviziuneanoŃiunii “triunghi” în “triunghiuri isoscele”şi “triunghiuri dreptunghice” este greşită fiindcă ospecie (“triunghi isoscel”) e determinată după egalitatea laturilor (sau a unghiurilor), iarcealaltă specie (“triunghi dreptunghic”) e determinată după mărimea unghiurilor.

O operaŃie specială cu noŃiuni – care nu e însă o operaŃie primară fiindcă le presupunepe celelalte – estedefini Ń ia. DefiniŃia este operaŃia constructivă prin intermediul căreia onoŃiune este determinată prin intermediul altor noŃiuni. Structura definiŃiei este următoarea:(a) noŃiunea de definit (“definiendum”); (b) noŃiunea prin intermediul căreia definim(“definiens”); (c) relaŃia de identitate care trebuie să existe întredefiniendum şi definiens.Indiferent ce exprimă o noŃiune (lucru, relaŃie, nume etc.), ea poate fi supusă operaŃiei dedefinire tocmai pentru a i se stabili identitateaşi individualitatea în ansamblul conceptual încare se încadrează.

Procedura de definire cea mai cunoscută este aceea prin delimitareagenului proximal

noŃiunii de definitşi a diferen Ń ei specificepe care noŃiunea de definit o are în raport cucelelalte specii ale aceluiaşi gen. Constatăm că, într-adevăr, defini Ń ia este o opera Ń ieconstructivă complexă , fiindcă ea presupunegeneralizarea(căutarea genului proxim pornindde la noŃiunea de definit) darşi specificarea(determinarea notelor specifice ale noŃiunii dedefinit, adică trecerea de la genul proxim la esenŃa speciei date).

Există discuŃii ample în legătură cu posibile tipologii ale definiŃiilor în raport cu criteriimultiple de ordonare. Pentru practica discursiv-argumentativă interesează mai multcorectitudinea unei defini Ń ii. ExigenŃele de corectitudine a definiŃiei sunt:

(a) NoŃiunea prin intermediul căreia se defineşte să fie adecvat ă noŃiunii pe care o

defineşte, în sensul că definiensulnu trebuie să fie nici prea larg, nici prea îngust în raport cusferadefiniendumului.CerinŃa aceasta rezultă în mod direct din relaŃia care se stabileşte întrenoŃiunea de definitşi noŃiunea care defineşte: relaŃia de identitate. Dacă vom defini“psihologia” drept “ştiinŃa care asigură o cunoaştere adecvată despre om”, definiŃia este prealargă, fiindcă exită şi alteştiinŃe care ne dau o cunoaştere adecvată despre om, în timp ce dacă o definim drept “ştiinŃa inteligenŃei”, definiŃia este prea îngustă, fiindcă psihologia studiază şialte procese psihice, nu numai aptitudinea inteligenŃei. şi într-un caz,şi în celălalt, definiŃiilenu sunt adecvate.

(b) NoŃiunea care defineşte (“definiensul”)nu trebuie să con Ń ină no Ń iunea care se cere

definit ă sau păr Ń i ale sale. Eroarea aceasta este cunoscută sub numele deidem per idem(“acelaşi prin acelaşi”). Dacă procedăm de o asemenea manieră, adică definim o noŃiune prinea însăşi, prin părŃi ale ei, prin sinonime, înseamnă că, de fapt, nu ieşim din interiorul noŃiuniidate şi nu avem cum să o individualizăm în raport cu alte noŃiuni prin raportarea la altcevamai cunoscut. Dacă vom spune că “axiomatica este procedura de sistematizare a unuidomeniu cognitiv pornind de la anumite axiome”, este evident că suntem în intimitatea acesteierori de definire;

(c) DefiniŃia nu trebuie să fie circular ă: definirea unei noŃiuni nu trebuie să se sprijinepe o altă noŃiune care, la rândul ei, este definită prin raportare la prima. Exemplul cel mai

cunoscutşi cel mai uzitat în manualeşi tratate este cel al definirii cuplului categorial “cauză‘– “efect”: cauza = ceea ce produce un efect; efectul = ceea ce este produs de o cauză. Nu



Logic ă

339

întotdeauna însă o asemenea situaŃie intră sub incidenŃa incorectitudinii: uneori nu există altă posibilitate de a defini un cuplu categorial decât prin raportareaşi sprijinirea unei categorii pealta;

(d) DefiniŃia nu trebuie să fie negativă dacă poate fi afirmativă . ExplicaŃia este relativ

simplă: printr-o definiŃie individualizăm, identificăm o anumită noŃiune; individualizarea,identificarea se realizează, de obicei, prin ceea ce are (prin ceea ce este) o noŃiune şi nu princeea ce nu este. De aici ascendenŃa afirmativităŃii în raport cu negativitatea. Să mai adăugămcă proprietăŃile pe care nu le poate avea un obiect sunt practic infinite, în timp ce proprietăŃilepe care le are, oricât de multe ar fi, rămân totuşi epuizabile;

(e) DefiniŃia trebuie să fie precisă, exactă. Dacă vom afirma că un “gând filosofic” este“un cap de pod pe care omul izbuteşte să şi-l facă în cer” (Blaga), probabil că am spus cevafoarte frumosşi interesant despre filosofie, dar în nici un caz o definiŃie a ei !

Nu intrăm în analiza acestor exigenŃe, dar nu putem să nu atragem atenŃia că unele

dintre ele sunt de ordin logic, altele nu. Ele nu au nici acelaşi rolşi nici aceeaşi importanŃăîndelimitarea definiŃiilor corecte de cele care se abat de la normele corectitudinii.


Fie următoarele noŃiuni (Thiry):(a) poligon;

(b) pătrat;(c) triunghi echilateral;(d) paralelogram;(e) triunghi isoscel;(f) patrulater;(g) figură plană;(h) romb;(k) triunghi;(l) figură;

(m) dreptunghi;(n) triunghi scalen;(o) trapez

CerinŃe:(a) să se realizeze diviziunile posibile;(b) să se arate criteriile lor;(c) să se determine genurile proxime pentru fiecare dintre noŃiunile date;(d) căutaŃi, pentru fiecare noŃiune în parte, definiŃii care să ilustreze erorile de definiŃie;




340

Cu anticipări semnificative în opera lui Aristotel45, o sistematică dintre cele maicunoscuteşi mai des invocate privind propoziŃiilor elementare (cunoscută sub numele de“tabela judecăŃilor”) se regăseşte în Critica ra Ń iunii pure a lui Immanuel Kant46, unde întemeietorul criticismului modern pune în circulaŃie patru criterii de diferenŃiere a judecăŃii(cantitate, calitate, relaŃie şi modalitate), fiecare dintre aceste criterii delimitând câte treicategorii de judecăŃi. Asupra acestei tetrade kantiene discuŃiile au fost multiple, neajunsurileau fost semnalate adesea, după cum nu au putut fi trecute cu vederea virtuŃile sistematice alecriteriiilor invocate. Motiv pentru care tratatele de logică ce se opresc asupra propoziŃiilorelementare le-au asumat drept cadru ordonator. Ele vor rămâne –şi pentru această încercareintroductivă – criterii după care vom analiza anumite forme de propoziŃii elementare.

Criteriul cantit ăŃ ii are în vedere dimensiunea (amplitudinea) acoperirii claseisubiectului. Prin urmare, diferenŃierea propoziŃiilor elementare după cantitate ne arată dacă:(a) clasa-subiect este luată în totalitatea sferei sale (adică dacă proprietatea exprimată prinpredicat se aplică – sau nu se aplică – tuturor membrilor sferei subiectului); (b) clasa-subiecteste luată într-o parte a sferei sale (proprietatea exprimată de predicat se aplică – sau nu seaplică – numai unei părŃi a sferei subiectului); (c) clasa-subiect este formată numai dintr-unsingur elementşi lui i se aplică – sau nu i se aplică – proprietatea exprimată de predicat. înfuncŃie de răspunsul la cele trei întrebări, propoziŃiile elementare se împart, după criteriulcantităŃii, în următoarele categorii: propozi Ń ii universale(acelea în care subiectul este luat întotalitate: “ToŃi oamenii sunt fiinŃe inteligente”; “Nici un halogen nu este bivalent”); propozi Ń ii particulare (acelea în care subiectul este avut în vedere doar într-o parte a sfereisale: “Unii europeni sunt francezi”; “Unii europeni nu sunt francezi”); propozi Ń ii singulare(individuale) (acelea în care clasa subiect are un singur element: “Parisul este capitalaFranŃei”; “Amazonul nu străbate Africa”). PropoziŃiile singulare (individuale) au un statutspecial47, însă analiza comportamentului lor în judecăŃi le apropie mai mult de propoziŃiileuniversale, motiv pentru care ele sunt asociate – în tratatele de logică – universalelor.

Criteriul calit ăŃ ii vizează predicatul propoziŃiei: dacă proprietatea exprimată de elaparŃine sau nu aparŃine subiectului. Criteriul calităŃii ne va arăta: (a) dacă proprietateaexprimată de predicat aparŃine elementelor subiectului; (b) dacă proprietatea exprimată depredicat nu aparŃine elementelor subiectului; (c) dacă proprietatea aparŃine dar exprimă onoŃiune negativă. Criteriul calităŃii distinge următoarele tipuri de propoziŃii elementare: propozi Ń ii afirmative(acelea care exprimă apartenenŃa proprietăŃii la obiectele din sferasubiectului: “Toate lebedele sunt albe”; “Unii scriitori au fost mai mult apreciaŃi după

45 Aristotel, Despre interpretare, 6, 17 a - 10, 20a,b, în: Aristotel,Organon, vol. I, Editura Iri, Bucureşti, 1997,pp. 157 - 197;46

Immanuel Kant,Critica ra Ń iunii pure,Editura Iri, Bucureşti, 1994, pp. 107 - 110;47 O aplecare asupra comportamentului lor regăsim în : Ion Petrovici, JudecăŃ ile singulare, în: Ion Petrovici,Probleme de logică , Editura Agora, Iaşi, 1996, pp. 53 - 60;

III.5. Propozi Ńii elementare: tipologie



Logic ă

341

moarte”); propozi Ń ii negative(acelea care exprimă non-apartenenŃa proprietăŃii reflectate depredicat la elementele conŃinute în sfera subiectului: “Nici o lege nu e bună f ără a fi corectaplicată“, “Unele fapte ale lui Malraux nu sunt lipsite de o anumită gravitate”); propozi Ń iiinfinite(acelea care exprimă apartenenŃa unei proprietăŃi negative la elementele conŃinute în

sfera subiectului: “SpaŃiul este infinit”; “Exemplul este atipic”).şi propozi Ń iile infinitecomportă anumite discuŃii. Ca formă de exprimare ele sunt propoziŃii afirmative (o proprietate– chiar dacă este negativă – este aplicată unor obiecte), dar, din punctul de vedere alconŃinutului (înŃelesului), ele sunt, de fapt, propoziŃii negative (propoziŃia “Exemplul esteatipic” spune că “Exemplul nu este tipic”). Cum logica are o predispoziŃie originară pentruaspectul formal, propoziŃiile infinite sunt asimilate propoziŃiilor afirmativeşi tratate ca atare.

Cele două criterii invocate (al cantităŃii şi al calităŃii) pot fi combinateşi, Ńinând cont derestricŃiile avute în vedere, vom deosebi patru tipuri de propoziŃii, aşa-numitele propozi Ń iicategoriceale logicii tradiŃionale:

(a) propoziŃii universal-afirmative (A = SaP : ToŃi S sunt P)(b) propoziŃii universal-negative (E = SeP : Nici un S nu este P)(c) propoziŃii particular-afirmative (I = SiP : Unii S sunt P)(d) propoziŃii particular-negative (O = SoP : Unii S nu sunt P)

În legătură cu propozi Ń iile categorice,două probleme interesează cu deosebireşi ele sevor răsfrânge asupra inferenŃelor construite într-un astfel de sistem de logică : rela Ń iile logicedintre propoziŃiile categorice (A,E,I,O)şi distribu Ń ia termenilor în propoziŃiile categorice.

Analiza rela Ń iilor logice dintre propoziŃiile categorice încearcă să răspundă la întrebarea: cum se distribuie valorile de adevăr ale propoziŃiilor categorice în condiŃiile în carevaloarea de adevăr a uneia sau alteia dintre aceste propoziŃii este dată? Să încercăm o analiză a acestordependen Ń e alethicepe căile cele mai facile pentru înŃelegere. Fie propoziŃia SaP =ToŃi S sunt P. O presupunem adevărată. Dacă este adevărat că “ToŃi S sunt P”, atunci este falscă “Nici un S nu este P”. Dacă este adevărat că “Nici un S nu este P”, atunci este fals că “ToŃiS sunt P”. Constatăm că propoziŃiile categorice SaP (ToŃi S sunt P)şi SeP (Nici un S nu esteP) nu pot fi adevărate împreună. Ele pot fi însă false împreună pentru că există cea de-a treiaposibilitate (SiP = Unii S sunt P). Constatăm că între universala afirmativă şi universala

negativă există o rela Ń ie de contrarietate. Dacă propoziŃia SaP este adevărată, atunci propoziŃia SiP este adevărată (dacă toŃi sunt,atuncişi unii sunt), dacă propoziŃia SiP este falsă, atunci SaP este falsă (dacă este fals că uniisunt, cu atât mai mult e fals că toŃi sunt). între universala afirmativă şi particulara afirmativă există o rela Ń ie de subalternare(la fel caşi între universala negativă şi particulara negativă).Dacă universala afirmativă este adevărată (dacă e adevărat că toŃi sunt), atunci particularanegativă e falsă, dacă este falsă universala afirmativă, atunci e adevărată particulara negativă.Constatăm că între universala afirmativă şi particulara negativă există o rela Ń ie de contradic Ń ie (cum tot o relaŃie de contradicŃie există şi între universala negativă şi particulara afirmativă).

în sfârşit, dacă analizăm relaŃiile logice dintre propoziŃiile SiPşi SoP, constatăm că dacă estefalsă SiP, atunci e adevărată SoP şi dacă e falsă SoP, atunci este adevărată SiP. Ele nu pot fi




342

false împreună, dar pot fi adevărate împreună. Prin urmare, între particulara afirmativă şiparticulara negativă se instalează o rela Ń ie de subcontrarietate.

Stabilirea acestui complex de relaŃii ne indică faptul că propoziŃiile categorice formează o structură logică bine conturată şi cunoscută sub numele de pătratul lui Boethius:

SaP (contrarietate) SeP

SiP (subcontrarietate) SoP

RelaŃiile dintre propoziŃiile categorice A,E,I,O, evidenŃiate de structura de pătrat logic,

generează inferenŃe, pe care le vom analiza însă în secŃiunea destinată acestui aspect. Cea de-a doua problemă pe care vrem s-o analizăm în legătură cu propoziŃiile categoriceeste aceea adistribu Ń iei termenilor în astfel de propoziŃii. Problema distribuŃiei termenilor într-o propoziŃie este o problemă de raportare a sferelor noŃiunii subiectşi noŃiunii predicatunele la altele. Un termen estedistribuit dacă sfera sa este cuprinsă în întregime în sferaceluilalt termen faŃăde care el este raportat sau dacă sfera sa este resprinsă în întregime desfera termenului la care este raportat. Altfel termenul estenedistribuit.

Să analizăm distribuŃia termenilor în propoziŃiile categorice A, E, I, O. PropoziŃia SaP =ToŃi S sunt P. Constatăm că subiectul propoziŃiei este luat în întregime în sfera predicatului

(“orice element S are proprietatea P”). Prin urmare, în propoziŃia universal-afirmativă (SaP),subiectul este distribuit . Acest fapt se poate exprima cu ajutorul diagramelor Venn:

unde se vede că sectorul acelor S care nu sunt P este un sector vid (care nu conŃine elemente).Mai putem avea însă o situaŃie, în afara aceleia evidenŃiată de diagrama anterioară. AnumepropoziŃia universal-afirmativă poate să evidenŃieze identitatea între sfera noŃiunii subiectşi

sfera noŃiunii predicat.şi în acest caz subiectul este distribuit (este inclus în totalitate în sferanoŃiunii predicat, cum se poate constata din diagrama Venn:

unde se vede că atât sectorul acelor S care nu sunt P, câtşi cel al acelor P care nu sunt S suntvide. Regula este deci : în propoziŃiile universal-afirmativesubiectul este distribuit.

Dar predicatul ? Din diagrama Venn standard pentru propoziŃia universal-afirmativă se

poate constata cu uşurinŃăcă sfera noŃiunii P este mai largă decât sfera noŃiunii S. Deci P nueste cuprins în totalitate în S. Predicatul estenedistribuit.Dacă avem propoziŃia “ToŃi oamenii

U

S P* **

U

S P**

s u b a

l t e r n

a r

e

s u b a

l t e r n

a r

e



Logic ă

343

sunt muritori”, este cât se poate de clar că sfera noŃiunii “muritor” cuprindeşi alte specii, înafara noŃiunii “om”. O singură excepŃie de la regulă: aceea evidenŃiată de diagrama Venn carepune în lumină identitatea sferelor subiectuluişi predicatului unei propoziŃii universal-afirmative. Regula este: în propoziŃiile universal-afirmative predicatul este nedistribuit.

Să analizăm propoziŃiile universal-negative. Diagrama Venn pentru astfel de propoziŃiieste unică:

Constatăm de aici că: (a) nici un element din sfera noŃiunii S nu este cuprins în sfera noŃiuniiP; (b) nici un element din sfera noŃiunii P nu este cuprins în sfera noŃiunii S. Deci sferele celordouă noŃiuni se exclud în totalitate. Regula: în propoziŃiile universal-negativesubiectul este

distribuit şi predicatul este distribuit.În cazul propoziŃiilor particular-afirmative, diagrama Venn este următoarea:

Constatăm că există S care nu sunt P (deci sfera lui S nu este inclusă în totalitate în sfera luiP), există S care sunt P (deci, sfera lui S este inclusă parŃial în sfera lui P)şi există P care nusunt S (deci, sfera lui P nu este inclusă în totalitate în sfera lui S). De aici, concluzia: în

propoziŃiile particular-afirmativesubiectul este nedistribuit şi predicatul este nedistribuit. Atragem atenŃia şi aici asupra unei situaŃii care se prezintă ca excepŃie. Fie particularaafirmativă: Unii europeni sunt francezi. E clar că subiectul nu e distribuit. Dar predicatul? Eleste inclus în totalitate în sfera subiectului (“ToŃi francezii sunt europeni”), deci estedistribuit. Regula însă rămâne cea pe care am enunŃat-o.

Ultimul caz este cel al propoziŃiilor particular-negative. Diagrama Venn esteurmătoarea:

Constatăm că subiectul S este exclus într-o parte a sa din sfera predicatului P, în timp cepredicatul P este exclus în totalitate din sfera subiectului S. Deci: în propoziŃiile particular-negative,subiectul este nedistribuit iar predicatul este distribuit.

Pot fi evidenŃiate unele reguli de ordin mai general: (a) în propoziŃiile universale,subiectul este distribuit; (b) în propoziŃiile negative, predicatul este distribuit. ProblemadistribuŃiei termenilor dă o regulă elementară pentru orice inferenŃă care se fundează perelaŃiile intercategoriale:nici un termen nu poate fi distribuit în concluzie dacă n-a fost distribuit în premise.

Criteriulmodalit ăŃ ii trimite la analiza propozi Ń iilor modale. în funcŃie de acest criteriu,Kant distinge între propozi Ń ii asertorice, problematice şi apodictice.De fapt, numai ultimile

US P**

*

U

S P** * *

U

S P** * *




344

două categorii intră în grupa propoziŃiilor modale, asupra cărora ne propunem să insistăm.PropoziŃiile modale sunt acele tipuri de propoziŃii în care afirmaŃia (sau negaŃia), respectivacordarea (sau neacordarea) proprietăŃii este pusă sub semnul unei condiŃii. Este vorba fie decondiŃia de posibilitate (sau imposibilitate), fie de condiŃia de necesitate (sau contingenŃă)48.

Analiza propoziŃiilor modale ne dezvăluie o structură mai complexă. Fie propoziŃia modală:

(1) Este posibil să plouă.

Ne dăm seama că structura ei este formată din două elemente: condiŃia de posibilitateexprimată prin termenul “posibil”şi afirmaŃia unui conŃinut propoziŃional exprimat printermenul “să plouă“. Primul este denumitmodusulunei propoziŃii modale, cel de-al doileaeste denumitdictumulunei propoziŃii modale.

Fiecare dintre aceste elemente structurale ale unei propoziŃii modale (modusşi dictum)

poate fi pus sub semnul celor două operaŃii monare:afirma Ń ia şi nega Ń ia. Rezultă astfel patrucombinaŃii posibile, adică patru propoziŃii modale în modalitatea posibil,care beneficiază şide o notaŃie specială în logica tradiŃională:

(1) Este posibil să plouă (A)(2) Este posibil să nu plouă (E)(3) Nu este posibil să plouă (I)(4) Nu este posibil să nu plouă (U)

după următoarea combinatorică:

(Modus) (Dictum)+ + A+ – E– + I

– – U

48 Aristotel se ocupă de analiza propoziŃiilor modale în Despre interpretare(12, 21a - 13,23a), unde analizează raporturile lor. În Analitica primă (I, 9, 30a - I, 22, 40b), Stagiritul investighează silogismele cu propoziŃiimodale, trasând conturul uneisilogistici modale.Investigarea modalităŃilor a revenit în actualitate odată cuconstrucŃia logicilor polivalente, când s-a asumat modalitatea ca un al treilea termen între adevărat şi fals. Unuldintre primele sisteme de logică modală tratată în spiritul calculului axiomatic modern aparŃine lui C.I.Lewis ( ASurvey of Symbolic Logic,Berkeley: University of California Press, 1918; C.I.Lewis, C.H.Langford,Symbolic Logic, second edition, Dover Publications, Inc., London, 1959). Există o serie de monografii clasice asupralogicii modale: R.Feys, Modal Logics,Nauwelaerts, Gauthier-Villars, Louvain, Paris, 1965; J.L.Gardies,Essaisur la logique des modalités,P.U.F., Paris, 1979; G.E.Hughes, M.J.Cresswell, A New Introduction to Modal Logic,Routledge, London, 1996);



Logic ă

345

unde prin (+)şi (–) am simbolizat afirmarea respectiv negareamodusuluisaudictumului. Cumsunt patru modalităŃi (posibil, necesar, imposibil, contingent), fiecare dintre ele poate fisupusă aceluiaşi tratament combinatoriu, obŃinându-se 16 propoziŃii modale pornind de la celepatru modalităŃi posibile.

Să urmărim relaŃiile logice dintre propoziŃiile modale, pornind de la cele patrucombinaŃii în modalitateanecesar:

(1) Este necesar să te prezinŃi la examen.(2) Este necesar să nu te prezinŃi la examen.(3) Nu este necesar să te prezinŃi la examen.(4) Nu este necesar să nu te prezinŃi la examen.

Dacă propoziŃia (1) este adevărată, atunci propoziŃia (2) este falsă (nu este posibil să

fie necesarşi să te prezinŃi şi să nu te prezinŃi la examen). Este posibil ca ele să fie false împreună (e fals să fie necesarşi să te prezinŃi şi să nu te prezinŃi pentru că e posibil să fienumai...posibil!). Cele două propoziŃii sunt în rela Ń ie de contrarietate. O relaŃie decontrarietate este suficientă pentru a determina ostructur ă de pă trat logic.Vom avea, deci:

necesar (p) necesar (–p)

nu e necesar (-p) nu e necesar (p)


(1) Fie următoarea propoziŃie categorică: “Unii intelectuali nu au intrat în politică“. Să sedetermine valoarea de adevăr pentru celelalte categorii de propoziŃii categorice formate dinaceleaşi elemente structurale, când:

(a) propoziŃia dată este adevărată;(b) propoziŃia dată este falsă.

(2) Să se determine distribuŃia termenilor în următoarele propoziŃii:(a) Unii africani au ajuns sclavi pe continentul american;(b) Nimic din ceea ce e omenesc nu-mi este străin;(c) întotdeauna geniile au fost oameni dificili;(d) Unii sportivi sunt bine plătiŃi;(e) Maria îl simpatizează pe George.

(3) AnalizaŃi propoziŃiile anterioare după:




346

(a) criteriul cantităŃii;(b) criteriul calităŃii;(c) criteriul modalităŃii;(d) criteriul relaŃiei;

(4) Fie propoziŃia modală: “Nu e necesar să schimbi traseul excursiei”. Să se determine:(a) dictumulşi modusul;(b) contradictoriile propoziŃiei modale date în celelalte modalităŃi;(c) contrarele (subcontrarele)şi subalternele (supraalternele), după caz;

Întreaga discuŃie pe care am f ăcut-o cu privire la structura propoziŃiei elementare,structura noŃiunii şi relaŃiile dintre noŃiuni, tipologia propoziŃiilor elementare cu accentul puspe propozi Ń iile categoriceconstituie o “pregătire” pentru analizaşi explicarea adecvată ainferenŃelor bazate pe relaŃiile dintre noŃiuni. Două categorii de astfel de inferenŃe ne vor sta în atenŃie: inferen Ń ele imediate (în care concluzia rezultă dintr-o singură premisă) şiinferen Ń ele mediate(în care concluzia rezultă din cel puŃin două premise).

InferenŃele imediate cu propoziŃii categorice sunt de două feluri: (a)inferen Ń e imediatebazate pe rela Ń iile de opozi Ń ie dintre propozi Ń iile categorice;(b) inferen Ń e imediate bazate perela Ń ii de implica Ń ie şi echivalen Ńă. InferenŃele imediate bazate pe relaŃiile de opoziŃie au cafundamentordonarea propozi Ń iilor categorice într-o structur ă de pă trat logic.Să ne amintimstructura pătratului logic al propoziŃiilor categorice:

SaP SeP

SiP SoP

care ne arată că propoziŃiile angajate sunt în opoziŃie (de exemplu, Aşi I sunt în opoziŃie dinpunctul de vedere al cantităŃii, Aşi E din punctul de vedere al calităŃii, Aşi O din punctul devedere al cantităŃii şi calităŃii etc.).

Întrucât relaŃiile logice induse de o astfel de structură ne sunt cunoscute, putem să determinăm următoarele inferenŃe imediate49, pornind de la calificarea fiecărei propoziŃiicategorice ca adevărată sau falsă:

49 E de discutat cât de “imediate’ sunt aceste inferenŃe imediate, deoarece, în esenŃă, trecerea de la premisă laconcluzie este un proces mai complex. Dacă luăm, spre exemplu, relaŃia de subalternare de la SaP la SiP, vom

III.6. Inferen Ńe imediate cu propozi Ńii simple



Logic ă

347

(1) SaP→ SiPSaP≡ – SoPSaP→ – SeP– SaP≡ SoP

(2) SeP→ SoPSeP≡ – SiPSeP→ – SeP– SeP≡ SiP

(3) SiP≡ – SeP– SiP→ – SaP– SiP→ SoP– SiP≡ SeP

(4) SoP≡ – SaP– SoP→ – SeP– SoP→ SiP– SoP≡ SaP

InferenŃele imediate bazate pe implicaŃii şi echivalenŃe transcend obiecŃiile întâmpinate

de cele determinate de opoziŃia propoziŃiilor categorice, concluzia rezultând dintr-o singură premisă. Ele se mai numescşi educ Ń ii50. Principalele inferenŃe imediate de acest tip sunt:conversiunea, obversiunea, contrapozi Ń ia, inversiunea.

Conversiuneaeste inferenŃa imediată prin intermediul căreia dintr-o propoziŃie dată (convertenda) se obŃine o altă propoziŃie (conversa) care are ca subiect predicatul primeiaşica predicat subiectul primeia f ără a se schimba calitatea propoziŃiei.. Prin urmare,conversiunea este o trecere de la forma (S — P) la forma (P — S) cu respectarea regulilordeducŃiei. Să determinăm inferenŃele prin conversiune în cazul propoziŃiilor categorice.

PropoziŃia categorică universal-afirmativă (SaP) are următoarea diagramă Venn:

constata că trecerea nu este directă, imediată, de tipul (SaP→ SiP), ci mai complicată : [(SaP→ SiP) & SaP]→ SiP, de unde se vede clar că propoziŃia-concluzie nu rezultă dintr-o singură premisă. TradiŃia însă le-a reŃinut cainferenŃe imediate, ea e uneori mai puternică decât adevărul, motiv pentru care le asumăm conform tradiŃiei;50 Termenul este introdus în literatura noastră de Petre Botezatu ( Introducere în logică , 2, Editura Grafix, Iaşi,1994, p. 104) după terminologia care circulă în literatura anglo-saxonă (A se vedea, spre exemplu, RaimondJ.McCall, Basic Logic. The Fundamental Principles of Formal Deductive Reasoning, second edition, Barnes &Noble, Inc., 1952, pp. 126 - 131), dar nu s-a impus la noi (manualul universitar apărut la noi, coordonat de

US P* *

*




348

Constatăm că sfera noŃiunii P este mai largă decât sfera noŃiunii S. Prin urmare, pentru aobŃine dintr-o propoziŃie adevărată SaP o propoziŃie adevărată în care S să fie înlocuit cu PşiP cu S, ar trebui ca afirmaŃia să vizeze numai o parte din sfera lui P, fiindcă, într-adevăr,

numaiuniiP sunt S. Conversiunea este următoarea:

SaP→ PiSDupă cum se vede s-a schimbatcantitatea propoziŃiei (dacă propoziŃia iniŃială –

convertenda – era universală, propoziŃia obŃinută – conversa – este paticulară). O asemeneaconversiune poartă numele deconversiune prin accident (“conversio per accidens”). Există însă şi cazuri (pe care le-am evidenŃiat deja) în care universala afirmativă exprimă identitatea între sfera noŃiunii subiectşi sfera noŃiunii predicat. în acest caz, toate elementele din sferanoŃiunii subiect aparŃin sferei noŃiunii predicatşi toate elementele din sfera noŃiunii predicat

aparŃin sferei noŃiunii subiect. De astă dată, conversiunea este următoarea:

SaP→ PaS

de unde se observă că nu se mai schimbă cantitatea propoziŃiei. O asemenea conversiune senumeşte conversiune simplă (“conversio simplex”). Regula generală este că universalaafirmativă se converte şte prin accident.

PropoziŃia universal-negativă (SeP) are următoarea diagramă Venn:

de unde se vede că sfera lui S este exclusă total din sfera lui Pşi sfera lui P este exclusă totaldin sfera lui S. Deci putem să înlocuim f ără nici o problemă pe S cu P şi pe P cu S.Conversiunea este una simplă:

SeP≡ PeS

PropoziŃia particular-afirmativă (SiP) are următoarea diagramă Venn:

care ne arată că o astfel de propoziŃie se converteşte simplu:

SiP≡ PiS

Teodor Dima, nu asumă această denumire; A se vedea: Logica generală , Editura Didactică şi Pedagogică,Bucureşti, 1990, pp. 137 - 144);

US P***

U

S P** * *



Logic ă

349

Totuşi, există posibilitatea ca uneori P să fie o specie a lui S. în acest caz, diagrama Venn esteurmătoarea:

ceea ce ne indică faptul că putem avea o conversiune prin accident:

SiP→ PaS

ca în cazul propoziŃiei:

Unii europeni sunt francezi→ ToŃi francezii sunt europeni

În sfârşit, propoziŃia particular-negativă (SoP) are următoarea diagramă Venn:

În mod normal, conversiunea ar trebui să arate astfel:SoP→ PoS

dar constatăm că termenul S este distribuit în concluzie (ca predicat de negativă) f ără a fidistribuit în premisă (ca subiect de particulară). Legea elementară a deducŃiei în acest sistem

de logică este încălcată. De altfel, din diagramă se vede că nu rezultă cu necesitate PoS,fiindcă poate rezultaşi PiS. Deci, particulara negativă nu se converte şte. Vom aveaurmătoarelelegi ale conversiuniipropoziŃiilor categorice:

SaP→ PiSSeP≡ PeSSiP≡ PiSSoP→ ?

Obversiuneaeste inferenŃa imediată prin intermediul căreia dintr-o propoziŃie dată (obvertenda) obŃinem o nouă propoziŃie (obversa) care are ca subiect subiectul primeipropoziŃii iar ca predicat negaŃia predicatului propoziŃiei iniŃiale, schimbându-se calitateapropoziŃiei dar păstrându-se cantitatea. La o analiză atentă ne dăm seama că obversiunea areca fundamentlegea dublei nega Ń ii care ne aduce la o propoziŃie echivalentă cu propoziŃiainiŃială (o primă negaŃie este dată de schimbarea calităŃii propoziŃiei iniŃiale, o a doua negaŃieeste dată de negarea predicatului propoziŃiei iniŃiale). Legile obversiunii se vor exprimaexclusiv prin intermediul echivalenŃelor:

SaP≡ Se–PSeP≡ Sa–PSiP≡ So–PSoP≡ Si–P

U

S P***

U

S P** * *




350

Contrapozi Ń ia este inferenŃa imediată prin intermediul căreia dintr-o propoziŃie dată (contrapotenda) se obŃine o nouă propoziŃie (contrapusa) care are ca subiect negaŃiapredicatului propoziŃiei iniŃiale iar ca predicat fie subiectul propoziŃiei iniŃiale (contrapusa par Ń ială), fie negaŃia subiectului propoziŃiei iniŃiale (contrapusa totală). ContrapoziŃia nu mai

este o opera Ń ie primar ă , fiindcă ea presupune prezenŃa celorlalte două (conversiuneaşiobversiunea). Vom avea deci:SaP≡ Se–P≡ –PeS (contrapusa parŃială) ≡ –Pa–S (contrapusa totală)SeP≡ Sa–P→ –PiS (contrapusa parŃială) ≡ –Po–S (contrapusa totală)SiP≡ So–P→ ? (particulara negativă nu se converteşte)SoP≡ Si–P≡ –PiS(contrapusa parŃială) ≡ –Po–S (contrapusa totală)

Inversiuneaeste inferenŃa imediată prin intermediul căreia se trece de la o propoziŃiedată (invertenda) la o propoziŃie rezultată (inversa) care are ca subiect negaŃia subiectului

propoziŃiei iniŃiale şi ca predicat fie predicatul propoziŃiei iniŃiale (inversa par Ń ială), fienegaŃia predicatului propoziŃiei iniŃiale (inversa totală). şi inversiunea se desf ăşoară prinintermediul celorlalte două inferenŃe (conversiuneaşi obversiunea):

SaP≡ Se–P≡ –PeS≡ –Pa–S→ –Si–P (i.t.)→ –SoP (i.p.)SeP≡ PeS≡ Pa–S→ –SiP (i.p.)≡ –So–P (i.t.)SiP≡ PiS≡ Po–S→ ?SiP≡ So–P→ ?SoP≡ Si–P≡ –PiS≡ –Po–S→ ?

Constatăm că propoziŃiile categorice Işi O nu au inverse, după cum propoziŃia I nu are nicicontrapusă. Să luăm un exempluşi să-l trecem prin toate situaŃiile evidenŃiate:

Toate triunghiurile sunt inscriptibile→ Unele figuri inscriptibile sunt triunghiuri(conversa) → Nici un triunghi nu este neinscriptibil (obversa)→ Nici o figură neinscriptibilă nu este triunghi (contrapusa parŃială) → Toate figurile neinscriptibile suntnon-triunghiuri (contrapusa totală) → Unele non-triunghiuri sunt figuri neinscriptibile(inversa totală) → Unele non-triunghiuri nu sunt figuri inscriptibile (inversa parŃială).

În categoriainferen Ń elor mediatebazate pe relaŃiile dintre noŃiuni locul fundamental îlocupă silogismul.Autoritatea istorică dată de tradiŃia aristotelică, ca şi importanŃa sa în actelede argumentare cotidiană au f ăcut ca, în ciuda obiecŃiilor care s-au adus silogismului –obiecŃii ce trimit la o anumită artificialitateşi la incapacitatea dinamizării cunoaşterii umane –

III.7. Inferen Ńe mediate.Silogismul.



Logic ă

351

, acesta să rămână obiect de interesşi cercetare până în zilele noastre51. Vom face o expuneresumară a teoriei silogismului, însoŃită de unele observaŃii şi accente care să atragă atenŃiaasupra punctelor fierbinŃi ale discuŃiilor privind această problematică.

(a) Defini Ń ia şi structura silogismului.Silogismul este inferenŃa imediată fundată pe

relaŃiile dintre noŃiuni, formată din două propoziŃii categorice care sunt dateşi o altă propoziŃie categorică ce rezultă cu necesitate din cele două date. în Analitica primă (I,1,24b),Aristotel dă o definiŃie silogismului care acoperă, de fapt, întreaga gamă a inferenŃelordeductive (lucru explicabil pentru Stagirit, care nu a cunoscut decât astfel de inferenŃedeductive): “silogismul este o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datulurmează cu necesitate din ceea ce a fost dat”. într-o terminologie modernă, am putea spune că silogismul este o inferenŃăcompusă dintr-otriad ă de propoziŃii categorice în care două dintreele constituiecondi Ń ia suficient ă pentru cea de-a treia, care esteconsecin Ń a necesar ă a lor.

DefiniŃia silogismului ne atrage atenŃia şi asupra structurii acestui tip de inferenŃă

mediată. Două propoziŃii suntdate, o a treia propoziŃie este unrezultat.PropoziŃiile date senumesc premiselesilogismului, propoziŃia rezultată din ele se numeşte concluziasilogismului.Dacă avemtriada silogistică :

ToŃi scriitorii sunt imaginativiPoeŃii sunt scriitori

Deci, PoeŃii sunt imaginativi

vom constata că primele două propoziŃii categorice constituie premiselesilogismului dat, în

timp ce ultima propoziŃie constituieconcluzialui.Concluzia “PoeŃii sunt imaginativi” a rezultat pe baza relaŃiilor logice ce se stabilesc întrenoŃiunile angajate în premisele silogismului. Trei noŃiuni sunt angajate în premiselesilogismului dat, anume noŃiunile “scriitor”, “imaginativ”şi “poet”, după următoarearelaŃionare:

S⊂ IP⊂S

________________P⊂ I

Aceste noŃiuni au funcŃii speciale şi denumiri corespunzătoare. NoŃiunea care îndeplineşte funcŃia de predicat al concluzieise numeşte termen major , iar premisa careconŃine termenul major se numeşte premisă major ă . NoŃiunea care îndeplineşte funcŃia desubiect al concluzieise numeşte termen minor , iar premisa care conŃine termenul minor senumeşte premisă minor ă . NoŃiunea care nu apare în concluzie dar se regăseşte în cele două premise se numeşte termen mediu.Să subliniem că termenii majorşi minor constituie

51Asupra silogismului s-a scris enorm. Pentru o informare privind principalelor aspecte ale acestei problematici, trimitem la douămonografii, astăzi clasice:Otto Bird,Syllogistic and Its Extensions, Prentice-Hall, Inc., Englewood Cliffs, New-Jersey, 1964; Ion Didilescu, Petre Botezatu,Silogistica - teoria clasică

şi interpret ările moderne, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976;




352

termenii extremiai unui silogismşi că una dintre condiŃiile elementare ale silogisticii – celpuŃin a aceleia de inspiraŃie aristotelică – este referen Ń ialitatea termenilor care sunt asumaŃi într-o triadă silogistică, în sensul că termenii nu sunt clase vide, ei trebuie să conŃină elemente.

În exemplul pe care l-am administrat, noŃiunea “imaginativ” este termenul major alsilogismului iar propoziŃia “ToŃi scriitorii sunt imaginativi” este premisa majoră asilogismului. NoŃiunea “poet” este termen minor iar propoziŃia “PoeŃii sunt scriitori” estepremisa minoră a silogismului dat. în sfârşit, noŃiunea “scriitor” este termenul mediu alsilogismului avut în vedere.

RelaŃia dintre componentele structurale ale silogismului este aceeaşi ca în cazul oricăreialte inferenŃe: premisele constituie condiŃia suficientă a concluziei (nu mai trebuie nimicaltceva pentru ca propoziŃia-concluzie să fie întemeiată, probată) iar concluzia este consecinŃanecesară a premiselor (fiind date premisele, concluzia rezultă cu necesitate).

Să atragem atenŃia asupra unui fapt care a constituit (şi poate constitui incă) ointeresantă temă de meditaŃie. Există două posibilităŃi de interpretare a uneitriade silogistice:fie caschemă de inferen Ńă , fie ca lege logică . Triada silogistică menŃionată anterior poate fitranscrisă ca schemă de inferenŃăastfel:

SaIPaS

__________PaI

iar ca lege logică astfel:

(SaI & PaS)→ PaI

diferenŃa nefiind nici pe departe numai o chestione de “aşezare” a termenilor silogistici, ci unamult mai profundă: prima interpretare ne spune că premisele trebuie să fie adevărate şiadevărul lor implică adevărul concluziei, cea de-a doua ne spune că o conjuncŃie a premiselorimplică concluzia, f ără a ne spune nimic cu privire la condiŃia lor de adevăr.

Tratatele medievale de logică ne-au prezentat teoria silogismului în calitate deschemă

de inferen Ńă, considerând că aceasta este adevărata “citire” a textului aristotelic din Analitica primă . CredinŃa aceasta, cvasigenerală până la jumătatea secolului nostru, a fost pusă îndiscuŃie prin apariŃia unei lucrări fundamentale datorate logicianului polonez JanLukasiewicz52. Analizând atent textele aristotelice din Analitica primă , Lukasiewicz constată o discrepanŃăflagrantă între ceea ce ne-a transmis tradiŃia medievală în legătură cu silogisticaaristotelică şi ceea ce se poate desprinde cu adevărat din textele aristotelice. TradiŃia aprezentat silogistica aristotelică drept o colecŃie de scheme de inferenŃă, în timp ce din textularistotelic se desprinde ideea că silogismul este o lege logică (o teză a sistemului): “dacă Aeste enunŃat despre toŃi B şi B despre toŃi C, atunci A trebuie enunŃat despre toŃi C (...).şi la



Logic ă

353

fel, dacă A nu este enunŃat despre nici un B, iar B despre toŃi C, este necesar ca A să nuaparŃină nici unui C” ( Analitica primă , I,4, 25b, 26a). Corpusul tradiŃional al gândirii logiceprezintă silogismul sub forma schemelor de inferenŃă, în timp ce interpretările modernităŃiitârzii aşează silogistica în marginea exigenŃelor enunŃurilor cu caracter de lege53. Vom urma

ambele interpretări.(b) Legile silogismului.Triadele silogistice cu care lucrăm pentru a determina inferenŃede tip silogism nu pot fi construite la întâmplare, pentru simplul motiv că nu oricare trei propozi Ń ii categorice pot determina concluzii cu necesitate.Ne interesează deci acelecombinaŃii de trei propoziŃii categorice în care dacă premisele sunt adevărate, adevărulconcluziei rezultă cu necesitate. Aceste triade silogistice constituie grupasilogismelor valide(corecte).

Legile silogismului au fost grupate după criterii diferite. Bird [51:20-22] distinge întrelegile distribu Ń iei (2), legile calit ăŃ ii (3) şi legile cantit ăŃ ii (2). RenunŃând la a le grupa în

vreun fel,logica de la Port-Royaldelimitează şase reguli ale silogismului54

. Fără a intra îndetaliişi analize, vom urmări determinarea acestor reguli:(*) Un silogism valid aretrei şi numai trei termeni:termenul major, termenul minorşi

termenul mediu. Necesitatea celor trei termeni rezultă din exigenŃele constructive ale unuisilogism : el trebuie să aibă două premise (care pot avea maximum patru termeni)şi termenulmediu se regăseşte în ambele premise (deci ele nu pot avea decât trei termeni – maximumpatru din care unul este comun). Eroarea cea mai cunoscută rezultată din încălcarea acesteireguli este aceea reŃinută sub numele dequaternio terminorum(eroarea celui de-al patruleatermen), ca în exemplul [Didilscu si Botezatu, p. 75]:

Orice lege bună trebuie respectată Legea gravitaŃiei este o lege bună Deci, Legea gravitaŃiei trebuie respectată

(*) Într-un silogism valid,termenul mediu trebuie să fie distribuit în cel pu Ń in una dintre premise.Necesitatea acestei reguli rezultă din funcŃia îndeplinită de termenul mediu într-unsilogism: el este acela caremijloce şte relaŃia (de incluziune sau de excluziune) între termeniiextremi (majorulşi minorul). Aristotel considera că termenul mediu estecauzasilogismului55.

52 Jan Lukasiewicz, Aristotle’s Syllogistic from the Standpoint of Modern Formal Logic, Oxford, 1951;Prezentareaşi discuŃia sistemului în Didilescu si Botezatu,loc.cit.,pp.373 - 387;53 O introducere sumară, clară şi temeinică a silogisticii de tip aristotelicşi a interpretărilor sale moderne seregăseşte în: James Gasser, La syllogistique d’Aristote à nos jours, “Travaux de logique” No 3, 1987, Centre deRecherches Sémiologiques, Université de Neuchâtel, Suisse, 1987;54 Logique de Port-Royal, Librairie de L.Hachette et Cie, Paris, 1861, pp. 163 - 168;55 O analiză pertinentă a acestor aspecte se regăseşte la Petre Botezatu: “Să ne apropiem de doctrina aristotelică aştiinŃei şi de piesa ei centrală, silogismul. Pentru aceasta, o precauŃie este necesară. Trebuie să privim Analitica primă cu ochiul Analiticii secunde.Cea dintâi tratează structuraşi tehnica silogismului în sine, separat de corpulştiinŃei. În realitate, silogismul este instrumentulştiinŃei, aşa cum îl prezintă a doua Analitică , care reintegrează silogismul în demersurile gândirii cercetătoare. (...). Ceea ce face ca ceva să fie într-un felşi nu altfel estecauza.

Pentru a-şi îndeplini cu succes funcŃia sa ştiinŃifică, silogismul va trebuie deci să reprezinte necesitatea legăturiicauzale. Aceasta se realizează, aşa cum se ştie, printr-o transpunere simplă: cauza lucrului devine termenulmediu al silogismului.(...). Doctrina este perfect clară: a cunoaşte ştiinŃific înseamnă a cunoaşte necesar, a




354

Ca să poată mijloci o relaŃie unică şi necesară între extremi, termenul mediu trebuie să fie luat în totalitate în sfera unuia dintre ceilalŃi, fie să fie exclus în totalitate din sfera unuia dintreceilalŃi. Dacă acest lucru nu s-ar întâmpla, atunci concluziile care ar putea fi trase din premisear fi multiple, dar nici una cu necesitate. Or, ne interesează ceea ce rezultă cu necesitate din

premise. Dacă avem două propoziŃii date ca premise:Toate mamiferele sunt vertebrateToate păsările sunt vertebrateDeci, .... ?

şi le reprezentăm prinmetoda diagramelor Venn:

constatăm că avem următoarele propoziŃii adevărate ce rezultă din diagramă şi caresancŃionează relaŃia lui S cu P: Nici un mamifer nu este pasăre; Toate păsările sunt mamifere;Nici o pasăre nu e mamifer, din care se vede că primele două sunt contrareşi, deci, ele nu potfi ambele adevărate.

(*) Într-un silogism valid,nici un termen nu poate fi distribuit în concluzie dacă n-a fost distribuit în premise.Dacă unul dintre termenii extremi (majorul sau minorul) este distribuit în concluzie, înseamnă că el este luat în totalitatea sferei sale în raport cu sfera celuilalt (inclus în totalitate sau exclus în totalitate). Ca să fie inclus sau exclus în totalitate, el trebuia să fie

inclus sau exclus în totalitateşi în premisa în care apare, deci trebuia să fie distribuit. Dacă untermen este distribuit în concluzie f ără a fi distribuit în premise, înseamnă că spunem maimult în concluzie decât îngăduie (întemeiază) premisele. Eroarea aceasta este cunoscută subnumele desofismul minorului (majorului) ilicit.Dacă reprezentăm în general o asemeneasituaŃie:

MaPSiM

_____________SaP

în care minorul (S) este distribuit în concluzie dar nu este distribuit în premisă, reprezentareagrafică arată astfel:

de unde se vede că diagrama validează doar o concluzie de forma SiP.

cunoaşte necesar înseamnă a cunoaşte prin cauze, a cunoaşte prin cauze înseamnă a cunoaşte silogistic”(Valoarea deduc Ń iei, EdituraŞtiinŃifică, Bucureşti, 1971, pp. 11 - 14);

S P

M

*

U

S P

MU



Logic ă

355

(*) Într-un silogism valid,una dintre premise trebuie să fie universală . Regula poate fiformulată şi de o altă manieră: din două premise particulare nu se poate trage cu necesitate oconcluzie.Fie premisele:

Unii M sunt PUnii S sunt M____________________

?cu următoarea diagramă Venn:

de unde rezultă trei concluzii posibile: Unii S nu sunt P; Unii S sunt P; Unii P nu sunt S,şi,deci, nici una cu necesitate.

(*) Într-un silogism valid,una dintre premise trebuie să fie afirmativă . Echivalent:dindouă premise negative nu rezult ă cu necesitate o concluzie.Să diagramăm două propoziŃii încalitate de premise care exprimă situaŃia dată:

Nici un M nu este P

Unii S nu sunt M________________________?

cu următoarea diagramă Venn:

de unde rezultă cel puŃin două propoziŃii adevărate: Unii S nu sunt P; Unii S sunt P.(*) Într-un silogism valid,dacă premisele sunt afirmative, atunci concluzia esteafirmativă . ExplicaŃia este cât se poate de simplă: premisele afirmative leagă între elenoŃiunile pe care le angajează; or, concluzia, care trebuie să fie consecinŃa necesară apremiselor, nu poate decât să facă acelaşi lucru : să lege termenii extremi; deci, ea va fi înmod obligatoriu afirmativă.

(*) Într-un silogism valid,concluzia urmează întotdeauna partea cea mai slabă . Seconsideră că particularele sunt mai slabe decât universaleleşi negativele mai slabe decâtafirmativele. Prin urmare, concluzia va urma particulara sau/ şi negativa. Demonstrarea acestei

legi este la îndemâna tuturor pe baza celor discutate anterior.

S P

M

*

U

**

S P

M

*

U

*




356

(c) Figuri şi moduri silogistice.Prin figur ă silogistică înŃelegem o anumită ordonare atermenilor unui silogism în funcŃie de poziŃia termenului mediu. Există patru posibilităŃi decombinare a termenilor silogistici astfel încât funcŃia termenului mediu să fie diferită şi acestepatru posibilităŃi dau naştere celor patru figuri silogisticecunoscuteşi analizate în logica

tradiŃională.În figura I silogistică termenul mediu estesubiect în premisa major ă şi predicat în premisa minor ă . Schema figurii I este următoarea:

M —— PS —— M

______________S —— P

În figura a-II-a silogistică termenul mediu este predicat în ambele premise.Schema

figurii este următoarea:P —— MS —— M

______________S —— P

În figura a-III-a silogistică termenul mediu estesubiect în ambele premise, iar schemagrafică este următoarea:

M —— PM —— S

______________S —— PÎn sfârşit, în figura a-IV-a silogistică termenul mediu este predicat în major ă şi subiect

în minor ă :P —— MM —— S

______________S —— P56

Fiecare figură silogistică beneficiază de anumitelegi speciale(proprii), rezultate din

aplicarea legilor generale ale silogismului la particularităŃile figurii silogistice date.Legile figurii I sunt următoarele:(*) Într-un silogism valid de figura I,minora trebuie să fie afirmativă . Să presupunem

că este negativă. Conform legii (7), după care concluzia unui silogism urmează partea cea maislabă, concluzia ar trebui să fie negativă. în această situaŃie, ea ar avea predicatul distribuit. Elar trebui să apară distribuitşi în premisa majoră (conform legii 3: nici un termen nu edistribuit în concluzie dacă n-a fost distribuit în premise). Fiind în poziŃia de predicat alpremisei majore, aceasta din urmă ar trebui să fie negativă (numai în negative predicatul e

56Aristotel nu a considerat figura a patra silogistică drept o figură distinctă, deoarece ea nu este altceva decât omodificare a figurii I. Ea a fost descoperită de Galenus, motiv pentru care aşi fost reŃinută în istoria logicii drept

“figura galenică“;



Logic ă

357

distribuit). Am avea două premise negative, ceea ce contravine legii (5). Deci, premisa minoră trebuie să fie afirmativă.

(*) Într-un silogism valid de figura I,majora trebuie să fie universală . Minora, fiindafirmativă, are termenul (M) nedistribuit. Dar el trebuie să fie distribuit în cel puŃin una dintre

premise (conform legii 2). Trebuie să fie distribuit în premisa majoră unde, fiind în poziŃie desubiect, trebuie luat universal.Legile figurii a II-a sunt:(*) Într-un silogism valid de figura a II-a,una dintre premise trebuie să fie negativă .

Termenul mediu trebuie să fie distribuit în cel puŃin una dintre premise. Fiind predicat înambele premise, el nu poate fi distribuit decât în propoziŃiile negative. Deci, una dintrepremise trebuie să fie negativă.

(*) Într-un silogism valid de figura a IIa,majora trebuie să fie universală . Una dintrepremise fiind negativă, concluzia va fi negativă. Pentru acest motiv, ea va avea predicatul (P)

distribuit. El trebuie să fie distribuitşi în premisa majoră, unde îndeplineşte funcŃia de subiect.Deci, majora trebuie să fie universală.Legile figurii a III-a sunt:(*) Într-un silogism valid de figura a-III-a,minora trebuie să fie afirmativă . Dacă ar fi

negativă, atunci concluzia ar fi negativă şi ar avea predicatul (P) distribuit. El ar trebui să fiedistribuit şi în premisa majoră unde, fiind în poziŃie de predicat, ar atrage după sine opropoziŃie negativă. Am avea, deci, două premise negative, ceea ce contravine unei legigenerale a silogismului. Deci, minora trebuie să fie afirmativă.

(*) Într-un silogism valid de figura a III-a,concluzia trebuie să fie particular ă . Minora,

fiind afirmativă, are termenul (S) nedistribuit. El trebuie să rămână nedistribuit şi înconcluzie. Aici îndeplineşte funcŃia de subiect, deci concluzia trebuie să fie particulară.Legile figurii a IV-a sunt:(*) Într-un silogism valid de figura a IV-a,dacă majora este afirmativă , atunci minora

trebuie să fie universală . Majora afirmativă atrage după sine nedistribuirea termenului mediucare este în poziŃie de predicat. Cum el trebuie să fie distribuit într-o premisă, singuraposibilitate este premisa minoră, unde termenul mediu este subiect. Deci, ea trebuie să fieuniversală.

(*) Într-un silogism valid de figura a IV-a,dacă una dintre premise este negativă ,

atunci majora este universală . O premisă negativă atrage concluzia negativă şi, consecinŃăaacestui fapt, predicatul ei (P) este distribuit. El trebuie să fie distribuitşi în premisa în careapare (majora) unde, fiind subiect, atrage după sine o propoziŃie universală.

(*) Într-un silogism valid de figura a IV-a,dacă minora este afirmativă , atunciconcluzia este particular ă . Minora, fiind afirmativă, S este nedistribuit. El trebuie să rămână nedistribuitşi în concluzie, deci ea trebuie să fie particulară (fiindcă S este subiectulconcluziei).

Determinarea legilor speciale ale figurilor silogistice nu este un joc gratuit, aşa cum arputea părea la o privire pasageră a “faptelor”logice. Ele au un rol deosebit de important în

determinarea posibilităŃilor combinatorii ale propoziŃiilor categorice în triadele silogistice,mai exact în determinareamodurilor silogistice valide ale fiecărei figuri.




358

Prinmod silogisticse înŃelege o combinaŃie de trei propoziŃii silogistice (două cu funcŃiade premise, una cu funcŃia de concluzie) în interiorul fiecărei figuri silogistice în parte (curespectarea exigenŃelor fiecărei figuri silogistice). Prin urmare, modurile silogistice suntale figurilor silogistice.Dacă figura silogistică este definită de poziŃia termenului mediu, modul

silogistic este definit de natura propoziŃiilor categorice intrate în combinaŃie. Evident, nu toatecombinaŃiile posibile respectă legile generale ale silogismului. Distingem astfelmodurilesilogistice validede modurile silogistice nevalide, iar preocuparea centrală a silogisticiiŃinede determinarea validităŃii modurilor silogistice. Din cele 43 (256) posibilităŃi combinatoriinumai 24 sunt moduri silogistice valide.

Delimitarea modurilor silogistice valide se poate face în două feluri: fie prin construireatuturor combinaŃiilor posibile de trei propoziŃii categoriceşi supunerea lor testului respectăriilegilor generale ale silogismului, fie pornind de la legile speciale ale figurilorşi evidenŃiindcombinaŃiile posibile. Vom urma, pentru economicitate, cea de-a doua cale.

Legile figurii I sunt: (a) minora afirmativă; (b) majora universală. Minora afirmativă nupoate fi decât fie o propoziŃie (A), fie o propoziŃie (I). Majora universală nu poate fi decât fieo propoziŃie (A), fie o propoziŃie (E). PosibilităŃile combinatorii ale acestor situaŃii sunturmătoarele:

(1) AAA ( Barbara)(2) A I I ( Darii)(3) EAE (Celarent )(4) EIO (Ferio)

Două dintre combinaŃiile care dau moduri silogistice valide au concluzia universală.

Cum, în virtutea relaŃiei de subalternare, universalele implică particularele, vom avea încă două moduri silogistice valide ale figurii I:(5) AAI ( Barbari)(6) EAO (Celaront )

care nu rezultă direct din legile figurii I, ci din aplicarea relaŃiilor pătratului logic alpropoziŃiilor categorice. Ele sunt consideratemoduri subalterne. Legile figurii a II-a sunt: (a) una din premise negativă; (b) majora universală. Majorauniversală nu poate fi decât o propoziŃie (A) sau o propoziŃie (E). PosibilităŃile lorcombinatorii sunt următoarele:

(1) AEE (Camestres)(2) AOO ( Baroco)(3) EAE (Cesare)(4) EIO (Festino)

cele două moduri cu concluzii universale generând modurile subalterne corespunzătoare:(5) AEO (Camestrop)(6) EAO (Cesaro)

Legile figurii a III-a sunt: (a) minora afirmativă; (b) concluzia particulară. Minoraafirmativă va fi o propoziŃie (A) sau o propoziŃie (I), iar concluzia particulară va fi o

propoziŃie (I) sau o propoziŃie (O). CombinaŃiile ce pot fi construite respectând acesteexigenŃe darşi legile generale ale silogismului sunt:



Logic ă

359

(1) AAI ( Darapti)(2) IAI ( Disamis)(3) EAO (Felapton)(4) OAO ( Bocardo)

(5) A I I ( Datisi)(6) EIO (Ferison)unde se constată că în figura a III-a nu pot exista moduri subalterne (fiindcă propoziŃiaconcluzie este particulară).

Legile figurii a IV-a sunt: (a) dacă majora e afirmativă, minora e universală; (b) dacă unadintre premise e negativă, majora e universală; (c) dacă minora e afirmativă, concluzia eparticulară. Pentru fiecare dintre cele trei legi se conturează o serie de combinaŃii. Majoraafirmativă poate fi (A) sau (I), în timp ce monora universală poate fi (A) sau (E). O primă grupă de combinaŃii rezultate din aceste exigenŃe şi respectarea legilor generale ar fi:

(1) AAA(2) AAI(3) AEE(4) AEO(5) IAI(6) IEO

A doua lege determină majora o propoziŃie (A) sau (E). CombinaŃiile sunt:(7) AEE(8) AOO(9) EAE(10) EIO

A treia lege determină următoarele combinaŃii:(11) AAI(12) IAI(13) EAO(14) OAO(15) AII(16) EIO

Aceste combinaŃii care respectă exigenŃele uneia dintre legile figurii a IV-a, caşi legilegenerale ale silogismului, trebuie să respecte simultan cerinŃele celor trei legi. EliminândcombinaŃiile care nu respectă simultan toate cele trei legişi luând o singură dată combinaŃiileidentice, obŃinem modurile valide ale figurii a-IV-a:

(1) AAI ( Bramantip)(2) AEE (Camenes)(3) AEO (Camenop)(4) IAI ( Dimaris)(5) EIO (Fresison)(6) EAO (Fesapo)




360

unde combinaŃiile au fost însoŃite de denumirile fiecărui mod încetăŃenite în tradiŃiascolastică, denumiri în care vocalele indică tipul de propoziŃie categorică ce intră încombinaŃie.

Silogistica este un sistem logicdecidabil. Beneficiem de anumite proceduri prin care,urmând o serie de etape, putem să decidem dacă o triadă silogistică se constituie ca un modsilogistic valid sau nu. Problema deciziei a capătat o importanŃăcapitală odată cu construcŃialogicii moderne ca sistem axiomatic, deşi, în forme incipienteşi mai mult intuitive, ea esteprezentă peste tot acolo unde se lucrează cu forme de raŃionare, pentru că a stabili distincŃia între formele corecteşi cele incorecte de raŃionament constituie un mijloc de a ne feri pe cât

posibil de erori în actele noastre de argumentare, de probare. Vom urmări, aşadar, câtevadintre metodele de decizie din domeniul silogisticii.

(a) Metoda reducerii.A fost utilizată încă de Aristotel ( Analitica primă , I,45,50b - 51b;II,11,61a-63b) pentru a demosntra validitatea modurilor silogistice. Cum a subliniat chiarStagiritul, metoda reducerii are două forme:metoda reducerii directeşi medoda reduceriiindirecte (“metoda reducerii la absurd”). Mai întâi,metoda reducerii directe.Aristotel aconsiderat figura I ca singura figură perfectă, deoarece eaşi numai ea răspunde în modexplicit axiomei silogismului:dictum de omni et nullo(“ceea ce se afirmă sau se neagă despretoŃi se afirmă sau se neagă şi despre unii”). Prin urmare, dacă modurile silogistice ale figurii I

sunt moduri perfecte, atunci posibilitatea transformării modurilor celorlalte figuri în moduriale figurii I constituie o modalitate convenabilă de a arăta că aceste moduri sunt corecte(valide).

Pentru a face acest lucru sunt puse în mişcare două operaŃii: operaŃia conversiunii (schimbarea locului termenilor într-o premisă sau în ambele)şi operaŃia transpozi Ń iei(schimbarea loculuişi funcŃiilor premiselor: majora trece în poziŃie de minoră şi minora înpoziŃie de majoră). Fie modulCesareal figurii a-II-a:

PeM (conversiune) MeP

SaM SaMSeP SeP

Se constată că modulCesare a fost transformat, prin conversiunea premisei majore, în modulCelarent al figurii I. Dacă avem modulCamestres, reducerea directă este următoarea:

PaM SeM (conversiune) MeS MeSSeM PaM PaM Pa

SeP PeS PeS (conversiune) SeP

III.8. Metode de decizie în silogistic ă



Logic ă

361

de unde se vede că modul silogistic dat este valid pentru că a putut fi redus cu ajutorultranspoziŃiei şi conversiunii la modulCelarent al figurii I.

Există două moduri silogistice ( Baroco şi Bocardo) care nu pot fi testate prin metodareducerii directe, deoarece ele conŃin premise de tip (O) care nu se convertesc. Din acest

motiv, intră în acŃiune metoda reducerii indirectesau metoda reducerii la absurd.Această metodă porneşte de la premisa că un mod silogistic este nevalid dacă premisele sunt adevărate iar concluzia falsă (lucru uşor de sesizat din exigenŃele oricărei inferenŃe). Dacă presupunem că silogismul dat pentru testare este nevalid (şi el în realitate este valid), atuncidin această presupunere ar trebui să rezulte contradicŃii. ContradicŃiile sunt semnul evident că presupunerea noastră este falsă. Deci, silogismul dat este valid. Fie silogismul în modul Baroco:

PaMSoM

SoPÎl presupunem nevalid. Aceasta înseamnă că premisele sunt adevărate iar concluzia e falsă:PaM = ASoM = A

SoP = F → SaP = ACombinăm premisa PaM (A) cu propoziŃia SaP (A) într-un silogism de figura I:

PaMSaP

SaM

În calitate de concluzie a unui mod silogistic valid din figura I ( Barbara), propoziŃiaSaM este adevărată. Dar SaM = A→ SoM = F. Numai că noi am plecat de la presupoziŃia că SoM = A. Avem, deci, o contradicŃie. Modul silogistic Barocoeste valid. Să atragem atenŃiacă toate modurile silogistice ale figurilor a II-a, a III-aşi a IV-a se pot testa cu ajutorul acesteimetodeşi nu numai cele care nu se pot testa prin reducerea directă. E adevărat că, în unelesituaŃii, se instalează o relaŃie de contrarietateşi nu de contradicŃie, dar aceasta nuinfluenŃează asupra rezultatului, fiindcă nici două propoziŃii aflate în relaŃie de contrarietatenu pot fi adevărate în acelaşi timp.

(b) Metoda diagramelor.Porneşte de la interpretarea în extensiune a termenilor

silogistici, mai exact de la interpretarea clasială a silogisticii. Termenii silogistici suntinterpretaŃi (fixaŃi, reprezentaŃi) printr-un sistem de diagrame în care se trec, prin proceduridestul de ingenioase, toate informaŃiile conŃinute în premise cu privire la termenii silogistici.Ideea generală a acestor metode (fiindcă sunt mai multe) este următoarea: dacă dinreprezentarea premiselor rezult ă în mod direct reprezentarea concluziei, atunci modulsilogistic este valid.

Metoda diagramelor Venn, după numele logicianului englez J.Venn care a propus-o,reprezintă termenii silogistici (S,M,P) prin intermediul a trei cercuri care se intersectează reciproc. InformaŃiile din premise se transcriu în cercuri astfel: dacă un sector nu conŃine

elemente, el se haşurează; dacă un sector conŃine elemente, atunci în acel sector se pune unasterisc. Dacă un sector conŃine două subsectoareşi el conŃine elemente dar nuştim nimic în




362

legătură cu situarea elementelor într-un subsector sau altul, atunci se înscrie câte un asterisc înambele sectoareşi ele se unesc printr-un segment de dreaptă. Dacă într-un sector se află înscrise şi haşurarea şi asteriscul, atunci haşurarea are prioritate (în sensul că sectorulrespectiv este vid). Fie silogismul în modul Barbara:

MaPSaMSaP

Transcriem silogismul în limbaj boolean (nu e obligatoriu, dar e eficient !):

M–P = 0S–M = 0____________S–P = 0

şi reprezentăm informaŃiile din premise în diagrame:

Constatăm că din diagramarea premiselor a rezultat diagramarea concluziei. Modulsilogistic este valid. Metoda comportă anumite corecŃii atunci când avem de-a face cu

moduri silogistice în care din premise universale rezultă o concluzie particulară. Fie modul Daraptial figurii a-III-a silogistice:

MaPMaS

SiPpe care îl transcriem în limbaj boolean:

M–P = 0M–S = 0

___________SP ≠ 0

şi îl reprezentăm prin diagrame Venn:

S P

MU

S P

MU



Logic ă

363

Constatăm că din reprezentarea premiselor nu a rezultat reprezentarea concluziei(premisele universale se reprezintă prin haşurare, în timp ce concluzia particulară cere oreprezentare prin asterisc). Dacă analizăm însă reprezentarea termenului M în urmareprezentării diagramatice a premiselor, constatăm că el este alcătuit din 4 sectoare din care

trei sunt haşurate (sunt sectoare vide). Cum termenul M nu este vid, rezultă că în acel sectortrebuie înscris un asterisc. Cu această ajustare, diagrama devine:

unde, într-adevăr, din reprezentarea premiselor rezultă reprezentarea concluziei.

Reprezentarea aşa-numitei presupozi Ń ii de existen Ńă este imperativă pentru funcŃionareametodei în aceste situaŃii.


(1) Fie propoziŃia categorică: “Cin’ s-a fript cu ciorba suflă şi-n iaurt”. Să se determine:(a) contrara propoziŃiei date;

(b) contradictoria propoziŃiei date;(c) echivalenta propoziŃiei date;(d) dacă predicatul propoziŃiei date este distribuit;

(2) Având în atenŃie propoziŃia anterioară, se cere:(a) să determinaŃi toate propoziŃiile care pot fi deduse din propoziŃia dată;(b) să construiŃi obversa propoziŃiei date;(c) să convertiŃi obversa construită;

(3) Fie noŃiunile: “european din emisfera nordică“; “cetăŃean al lumii”. Se cere:(a) construiŃi toate propoziŃiile categorice posibile cu aceste noŃiuni;(b) determinaŃi care sunt: implicaŃii, echivalenŃe, contradicŃii, contrarii;(c) aplicaŃi operaŃiile conversiuniişi obversiunii propoziŃiilor construite;

(4) Fie următoarele noŃiuni: “psiholog”, “ştiinŃăa sufletului”, “cercetător”. Se cere:(a) construiŃi câte un silogism valid în fiecare figură cu aceste noŃiuni;(b) este posibil ca fiecare dintre noŃiunile date să îndeplinească funcŃia de termenmediu într-un silogism astfel construit? ArgumentaŃi răspunsul;

(c) determinaŃi validitatea silogismelor construite prin metoda diagramelor Venn;

S P

MU

*




364

(5) Fie următoarea triadă silogistică:Numărul 14 nu e prim dar e divizibil cu un alt numărNici un număr natural nu eşi primşi divizibil cu alt numărDeci, Numărul 14 e un număr natural

Să se determine:(a) premisa majoră şi premisa minoră a silogismului;(b) dacă silogismul este valid prin metoda diagramelor Carroll;(c) convertiŃi premisa majoră; obŃineŃi un silogism valid sau nu? determinaŃi-ivaliditatea prin metoda antilogismului;

(6) Fie următoarea argumentare: “Cuget, deci exist”.(a) să se determine forma argumentării;(b) să se refacă argumentarea completă;

(c) să se determine dacă argumentarea se fundează pe un raŃionament valid prinmetoda reducerii la absurd;(d) să se determine modul silogistic căruia argumentarea îi aparŃine;

(7) Fie următoarele propoziŃii:(a) Există cineva care iubeşte pe toată lumea;(b) Există cineva care e iubit de toată lumea;(c) Există indivizi care nu muncescşi trăiesc din munca altora;

Să se exprime aceste propoziŃii în limbajul predicaŃional (Brentano);

(8) TrageŃi concluziile autorizate de următoarele premise (Thiery):(a) Nici un peşte nu respiră prin plămâni; balenele respiră prin plămâni;(b) Orice virtute este compatibilă cu dragostea de adevăr; anumite forme de patriotism

sunt incompatibile cu dragostea de adevăr;(c) Ceea ce nu este compus nu este divizibil; sufletul nu este compus;(d) FiinŃele dotate cu raŃiune sunt responsabile de actele lor; Brutele nu sunt

responsabile de actele lor;

(9) Fie următoarea argumentare: “Orice om generos este stimat de toŃi cei care îl cunosc. Dacă nici o persoană care este stimată de toŃi cei care o cunosc nu a crezut vreodată că va cădea înnevoi, atunci omul generos nu a crezut că va cădea în nevoie” (Quine).

(a) exprimaŃi această argumentare în limbajul predicaŃional;(b) stabiliŃi, printr-o metodă cunoscută, dacă argumentarea este validă;(c) daŃi o formă echivalentă exprimării predicaŃionale a argumentării vizate;

(10) Să se exprime în limbajul predicaŃional propoziŃiile (Ruyer):(a) Toate adevărurile sunt în Biblie;

(b) Femeile sunt mai inteligente decât bărbaŃii;



Logic ă

365

(c) Dacă femeile sunt mai inteligente decât bărbaŃii, atunci există o femeie care e maiinteligentă decât profesorul nostru;

(d) Nu tot ce străluceşte este aur;(e) Există pedepseşi există plăceri, dar nici o pedeapsă nu e o plăcere;

(11) Fie următoarele combinaŃii de propoziŃii categorice (Liard):(a) Orice cercetare a legilor naturale constituie oştiinŃă Logica cercetează legile naturaleLogica este oştiinŃă (b) Mercurul este lichid la temperatură obişnuită Mercurul este metalUnele metale sunt lichide la temperatură obişnuită (c) Iridiumul trebuie să fie strălucitor, fiindcă este metalşi orice metal este strălucitor;

(d) Există plăceri care nu merită să fie căutate; deci există plăceri care nu suntvirtuoase, căci nimic din ceea ce nu merită să fie căutat nu este virtuos;

Se cere:(a) să se determine validitatea silogismelor prin diferite metode;(b) să se convertească premisele minoreşi să se determine dacă rezultă silogismevalide sau nu;

(c) exprimaŃi silogismele în limbajul claselor bazat pe intersecŃie (limbajul boolean);

(12) ArătaŃi, printr-o metodă convenabilă, dacă raŃionamentele următoare sunt valide(Suppes):

(a) ToŃi oamenii sunt animale. ToŃi oamenii sunt muritori. Deci, toate animalele suntmuritoare;(b) New-York este la nord de Washington. Boston este la nord de New-York. Deci,Boston este la nord de Washington;(c) Unii marinari sunt ignoranŃi. Unii americani sunt ignoranŃi. Deci, Unii marinarisunt americani.




366

IV. INFEREN ł E INDUCTIVE

Analiza inferenŃelor deductive a arătat că specificul lorŃine de modalitatea trecerii de lapremise la concluzie:în cazul inferen Ń elor deductive aceast ă trecere este necesar ă . PrincomparaŃie s-a considerat că inferen Ń ele inductive sunt acelea în care trecerea de la premisela concluzie este probabilă . Ideea era că, cel puŃin în actele curente de raŃionare, de sporire aenciclopedismului cognitiv, este destul de dificil a găsi o întemeiere necesară pentru tezele pecare le susŃinem, mai exact a găsi întotdeauna o întemeiere care să asigure necesitatea treceriide la ceea ce este dat la ceea ce rezultă din ceea ce este dat.

Deşi cunoscută încă din antichitate (Aristotel o aminteşte, de exemplu, înTopica),metoda induc Ń iei este şi rămâne achiziŃia cu care epoca modernă a venit în dezvoltareametodologiei, aştiinŃelor experimentaleşi a demersului logic în general. Epocă a cercetăriiexperimentale cu deosebire, a unor descoperiri care au schimbat atât faŃa cercetării teoreticecât şi destinul practic al umanităŃii, modernitatea a purces – pornind de la ideea baconiană după care “ştiinŃa este putere” – la cercetarea amănunŃită a metodelor şi căilor prinintermediul cărora cunoaşterea omenească, ştiinŃa în general, poate progresa într-un ritmrapid. Nu înainte de a face un rechizitoriu dintre cele mai nemiloase metodei atât de veneratepână atunci – deducŃia în generalşi silogismul cu deosebire – prin nume dintre cele maisonore ale epocii: Bacon, Mill, Spencer. Conturul metodei – în articulaŃiile şi sistematica pecare în general o asumăm şi astăzi – a fost trasat de John Stuart Mill57, iar cercetările actualeasupra problemelor pe care le implică medoda inducŃiei, caşi altele care sunt mai îndepărtatede nucleul ei tradiŃional, se integrează orientării cunoscute sub numele de filosofia şi logica ştiin Ń ei58.

Problema care ne interesează aici este aceea dacă subliniereacaracterului probabilist altrecerii de la ceea ce este dat la ceea ce trebuie susŃinut cu ajutorul a ceea ce este dat constituietemeiul suficient al individualizării metodei în ansamblul instrumentelor care au în vedereaapropierea cognitivă a lumii. în opinia noastră, răspunsul este negativ. Nu toate trecerile probabile de la ceea ce este dat la rezultat intr ă sub inciden Ń a inferen Ń elor inductive.Să luămun exemplu elementar. De la propoziŃia compusă “Dacă este ziuă, atunci este lumină“ putem

57 John Stuart Mill, ASystem of Logic Ratiocinative and Inductive - Being a Connected View of the Principles of Evidence and the Methods of Scientific Investigation,People’s Edition, Longmans, Green and Co., New-Yorkand Bombay, 1896. O monografie semnificativă asupra problemei inducŃiei în spaŃiul logicii româneşti la:Teodor Dima, Metodele inductive,EdituraŞtiinŃifică, Bucureşti, 1975;58 Anton Dumitriu, Istoria logicii,3, Editura Tehnică, Bucureşti, 1997, pp. 131- 150;

IV.1. Deduc Ńie ş i induc Ńie; Natura inferen Ńelor inductive



Logic ă

367

construi inferenŃe multiple. Două sunt inferenŃe deductive, adică inferenŃe în care concluziaurmează cu necesitate din premise:

Dacă este ziuă, atunci este lumină

Este ziuă Deci, Este lumină

Dacă este ziuă, este lumină Nu este lumină Deci, Nu este ziuă

dar există alte două inferenŃe în care concluzia nu mai rezultă cu necesitate:

Dacă este ziuă, este lumină Nu este ziuă Deci, (Probabil) nu este lumină

Dacă este ziuă, este lumină Este lumină Deci, (Probabil) este ziuă

Fiindcă ultimile două inferenŃe au concluzia probabilă, ar trebui ca ele să facă parte dincategoria inferenŃelor inductive (fiindcă am stabilit că “marca” inducŃiei este probabilitateaconcluziei). Ceea ce e de neacceptat, deoarece cele două inferenŃe nu sunt nici pe departeinferenŃe de tip inductiv, ciinferen Ń e deductive nevalide.

Prin urmare, subliniereacaracterului probabil al concluzieinu este suficientă pentru adetermina naturaşi specificitatea inferenŃelor inductive. Mai trebuieşi altceva. Acest altcevaŃine de fundamentul întemeierii. în inferenŃa deductivă de tip silogistic:

ToŃi oamenii sunt muritori

Callias este omDeci, Callias este muritor

fundamentul întemeieriieste generalul (“propoziŃia universală“), iar cazul capătă (sau nucapătă) proprietatea clasei (universalului) tocmai prin raportare (incluziune sau excluziune) laclasă (la general, la universal). Mersul gândirii este de launiversal la particular.AnticipândpuŃin discuŃia, vom spune că în inferenŃa inductivă:

x1 este foarte corect

x2 este foarte corectx3 este foarte corect




368

.......................................xn - 1este foarte corectxn este foarte corect(x1 – xn) sunt cetăŃeni elveŃieni

Deci, (probabil) toŃi cetăŃenii elveŃieni sunt foarte corecŃi

fundamentul întemeieriieste analizacazurilor individuale, iar generalul se sprijină pe această analiză şi pe concluziile ei. DirecŃia gândirii merge de laindividual (particular) la universal.

În cazul celor două moduri inferenŃiale probabile (un ponendo-ponensşi un tollendo-tollens) pe care le-am ilustrat, una dintre condiŃii (probabilitatea concluziei) pentru plasarea îngrupa inferenŃelor inductive este îndeplinită dar nu este îndeplinită cea de-a doua(fundamentul trecerii este propoziŃia de ordin general). Vom spune, aşadar, că inferen Ń eleinductive sunt acele tipuri de inferen Ń e în care trecerea de la premise la concluzie se

întemeiază pe analiza particularului şi are un caracter de probabilitate.

Sunt mai multe forme de inferenŃe inductive. Nu ne vom referi asupra tuturorşi nici nuvom stărui – în această încercare de iniŃiere a cititorului în elementele logicii inductive –asupra aspectelor controversate, asupra virtuŃilor şi limitelor lor. Vom prezenta doar câteva cuscopul determinării mecanismului inferenŃelor inductive.

(a) Induc Ń ia complet ă . Este o formă de inducŃie asupra căreia s-a discutat mult tocmaipentru faptul că nu respectă una dintre exigenŃe (probabilitatea concluziei)şi, totuşi, este încadrată în sfera inferenŃelor inductive. îm cazulinduc Ń iei complete,concluzia, deşi sefundează pe analiza cazurilor individualeşi deşi este universală, rămâne totuşi certă, adică rezultă cu necesitate din premisele date. Schema inferenŃei inductive complete esteurmătoarea:

x1 are proprietatea px2 are proprietatea p

x3 are proprietatea pxn are proprietatea p(x1 – xn) şi numai ei constituie membrii clasei m

_________________________________________Deci, ToŃi m sunt p

Prin urmare, două condiŃii trebuie îndeplinite pentru a avea o inferenŃă inductivă completă:

(a) clasa (m) să conŃină un număr finit de elemente (dacă m este determinată de “număr

natural”, clasa fiind infinită nu se poate construi o inducŃie completă);

IV.2. Formele inferen Ńelor inductive



Logic ă

369

(b) toate elementele clasei (m) să fie cercetate în legătură cu proprietatea (p) pe care oavem în vedere, constatându-se prezenŃa proprietăŃii (p).

Dacă se constată că florul, clorul, bromul, iodulşi astatinul sunt monovalenteşi că ele şinumai ele fac parte din grupa halogenilor, atunci rezultă cu necesitate concluzia “ToŃi

halogenii sunt monovalenŃi”.

(b) Induc Ń ia incomplet ă . Spre deosebire de inducŃia completă, unde sunt cercetate toatecazurileşi se constată pentru fiecare în parte o anumită proprietate, ajungându-se în modnecesar la generalizarea “ToŃi m sunt p”, în cazulinduc Ń iei incompletesunt cercetate doar oparte dintre elementele (x1 – xn) care alcătuiesc clasa (m) iar rezultatul seextrapolează la toŃimembrii clasei (m). De aici caracterul probabil al concluziei. Schema inducŃiei incompleteeste următoarea:

x1 are proprietatea px2 are proprietatea px3 are proprietatea p........................................xn - 1are proprietatea pxn are proprietatea p(x1 – xn) fac parte din clasa m

______________________________(Probabil) ToŃi m sunt p

Dacă se constată că:

x1 practică sporturi nauticex2 practică sporturi nauticex3 practică sporturi nautice................................................x1,x2,x3... sunt locuitori ai Deltei Dunării

________________________________________________________

(Probabil) ToŃi locuitorii Deltei Dunării practică sporturi nautice

care întruchipează o inferenŃăinductivă incompletă. Există mai multe forme ale inferenŃelorinductive incomplete (prin simplă enumerare,ştiinŃifică etc.).

(c) Induc Ń ia prin analogie.Este un tip de inducŃie în caremersul gândirii este de lasingular la singular.Este vorba de aşa-numitulra Ń ionament prin analogiede care se serveşteatât de mult cercetareaştiinŃifică experimentală şi nu numai. RelaŃia care mijloceşte trecereade la premise la concluzie esterela Ń ia de asemănare. Această relaŃie nu este însă o rela Ń ie de

identitatecare să asigurecaracterul necesar al trecerii de la afirmarea unei proprietăŃi a unui




370

obiect la afirmarea proprietăŃii pentru obiectul cu care se aseamănă. De aici, caracterulprobabil al extrapolării proprietăŃii şi, evident, al concluziei.

Există grade diferite de probabilitatea concluziei. Dacă relaŃia de asemănare întreobiecte, situaŃii, relaŃii vizează aspecte esenŃiale pentru fiinŃarea lor, atunci gradul de

probabilitate creşte în mod considerabil:

Numărul 96 este divizibil cu 3Numărul 963 se aseamănă cu 96 (în ambele suma cifrelor dă un număr divizibil cu 3) Deci, (Probabil) 963 este divizibil cu 3

unde probabilitatea este maximă, în timp ce în inferenŃa prin analogie:Numărul 96 este divizibil cu 3Numărul 9356 se aseamănă cu 96 (ambele încep cu 9şi se termină cu 6)

Deci, (Probabil) 9356 este divizibil cu 3

unde probabilitatea concluziei este minimă59.

Să spunem că, în cercetareaştiinŃifică, inferenŃele inductive bazate pe analogie sefundează pe relaŃia dintre faptul de cunoscut şi modelul teoretic construit.Se cercetează modelul(fiindcă, de multe ori, faptuleste inaccesibil cercetării directe), se descoperă anumiteproprietăŃi ale sale sau relaŃii între elementele componenteşi se transferă aceste proprietăŃi saurelaŃii la nivelul faptului de explicat. Cum modelul nu e niciodată identic cu faptul, transferul

va avea întotdeauna un anumit grad de probabilitate.

Pentru ştiinŃele experimentale, analizarela Ń iilor de cauzalitatedintre fenomene are oimportanŃăcovârşitoare, deoarece a cunoaşte cauza uni fenomen înseamnă a avea la îndemână instrumentul pentru a-l produce (dacă aceasta este necesar) sau pentru a preîntâpinaproducerea lui (dacă prezenŃa lui este indezirabilă). S-a mers până acolo – exagerându-sedesigur – încât s-a afirmat că a cunoaşte un fenomen înseamnă a determina cauzele care îlproduc, iar adeseori explicaŃia – modalitatea cea mai eficientă de a cunoaşte un fenomen – afost identificată cu una dintre formele ei:explica Ń ia cauzală . De aceea, epoca modernă a fostinteresată de determinarea relaŃiilor cauzale dintre fenomene. Pentru aceasta s-au încercatmetodele cele mai eficiente. Cel care le-a studiatşi sistematizat în forma în care se regăsescşiastăzi în tratatele de logică este John Stuart Mill.

Atragem atenŃia că, în fapt, metodele de cercetare a relaŃiilor cauzale suntinferen Ń einductive, lan Ń uri de inferen Ń e inductive sau combina Ń ii între inferen Ń ele inductive şi celedeductive.Numai în virtutea acestor inferenŃe şi a raporturilor dintre ele putem să ajungem, în

59 Ilustrarea este preluata din: Dragan Stoianovici, Teodor Dima, Andrei Marga, Logica generală , EdituraDidactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1991, p. 199;

IV.3. Metode de cercetare a rela Ńiilor cauzale



Logic ă

371

finalul aplicării metodei, la concluzia că un anumit fenomen (a) este cauza unui anumitfenomen (m). De altfel, pe parcursul analizelor asupra fiecărei metode de cercetare a relaŃiilorcauzale, vom atrage atenŃia asupra inferenŃelor care intervin.

(a) Metoda concordan Ń ei (“adveniente causa, advenit effectus”). Dacă în mai multe serii

cauzale efectul produs este acelaşi (m), iar fiecare dintre serii are un singur element constant(a) în timp ce celelalte elemente variază, atunci înseamnă că elementul constant (a) este cauzaefectului (m). Schema metodei este următoarea:

a,b,c — ma, r,s — ma, x, y — m

___________________a — m

Următoarele inferenŃe inductive se derulează în cadrul acestei metode:

a,b,c produc ma,r,s produc ma,x,y produc mb,c nu produc m (fiindcă m este produs în cazul al doilea dar bşi c nu sunt prezente) r,s nu produc mx,y nu produc mm este produs în toate cele trei cazuri în care singurul element constant este a

__________________________________________________________________________(Probabil) a produce m

probabilitatea concluziei fiind dată de faptul că este posibil ca, într-adevăr, (a) să fie cauza lui(m), dar este posibil ca (m) să poată fi produsşi de alte cauze pe care nu le-am avut în vedereşi pe care nu le-am cercetat.

(b) Metoda diferen Ń ei (“sublata causa, tollitur effectus”). Dacă avem două serii cauzaledin care una produce un efect (m) iar cealaltă nu produce efectul (m), iar diferenŃa dintre ele

se concretizează numai în absenŃa unui singur element în seria cauzală care nu produce efectul(m), atunci elementul care lipseşte este cauza producerii efectului (m). Schema metodei esteurmătoarea:

a,b,c,d — mb,c,d — –

___________________a — m

unde se derulează următoarea inferenŃă:




372

a,b,c,d produc mb,c,d nu produc msingura diferenŃă între producereaşi neproducerea fenomenului (m) este prezenŃa

fenomenului (a)

___________________________________________________________________________(Probabil) a produce m

Probabilitatea concluziei rezultă aici din faptul că metoda impune o condiŃie extremă,aproape imposibil de îndeplinit în practica cercetării ştiinŃifice: identitatea tuturor factorilorcauzali în afara unuia singur!

(c) Metoda combinat ă îmbină cerinŃele metodei concordanŃei cu acelea ale metodeidiferenŃei, încercând să evite limitele uneiaşi ale celelilalteşi să dea un plus de siguranŃă

concluziei. Schema metodei este următoarea:

a,b,c — ma,r,s — ma,x,y — mb,c — –r,s — –x,y — –

________________________

(Probabil) a — mInferenŃele utilizate sunt identice cu acelea pe care le-am stabilit pentru metodaconcordanŃei, cu diferenŃa că dacă la metoda concordanŃei determinarea elementelor care nuproduc efectul (m) s-a f ăcut prindeduc Ń ie, de această dată determinarea s-a f ăcut prin intuiŃie(observaŃie, experiment).

(d) Metoda varia Ń iilor concomitente(“variante causa, variatur effectus”). Dacă în maimulte serii cauzale care produc un efect (m) orice modificare în perimetrul unuia dintrefactorii seriei cauzale atrage după sine modificări în perimetrul efectului, atunci acest elementeste cauza efectului (m). Schema metodei este următoarea:

a1,b,c,d — m1 a2,b,c,d — m2 a3,b,c,d — m3

______________________(Probabil) a — m

cu următoarea desf ăşurare inferenŃială:

a1,b,c,d produc m1

a2,b,c,d produc m2a3,b,c,d produc m3



Logic ă

373

m1,m2,m3 sunt modificări ale efectului mb,c,d sunt constantea1,a2,a3 sunt modificări ale factorului a al seriei cauzale

___________________________________________________

(Probabil) a produce m

unde probabilitatea concluziei este dată de cerinŃa extremă de a izola un singur factor al serieicauzale care variază o dată cu variaŃia efectului.

(e) Metoda reziduurilor (“metoda rămăşiŃelor”). Dacă o serie cauzală produce o serie deefecteşi cunoaştem (din observaŃii anterioare) că o serie de efecte au drept cauze elemente aleseriei cauzale date, atunci elementele seriei cauzale care au rămas sunt cauzele efectelor alecăror cauze le căutăm. Schema metodei este următoarea:

a,b,c,d — m,n,s,rb,c,d — n,s,r________________________

(Probabil) a — m în care se combină elemente ale inferenŃelor inductive cu cele ale inferenŃelor deductive:

a,b,c,d produc m,n,r,sb,c,d produc n,r,sdiferenŃa este aceea între factorul cauzal (a)şi efectul (m)

______________________________________________________(Probabil) a produce m




374

BIBLIOGRAFIE

A. Din literatura român ă :

1. Gheorghe Enescu,Fundamentele logice ale gândirii,Editura ŞtiinŃifică şiEnciclopedică, Bucureşti,

1980;2. Petre Botezatu,Constituirea logicit ăŃ ii, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1983;3. Dragan Stoianovici, Teodor Dima, Andrei Marga, Logica generală , Editura

Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1991;4. Petre Botezatu, Introducere în logică ,,vol.1şi 2, Editura Grafix, Iaşi, 1994;5. Petru Ioan, Logica integrală , 1, Editura “ştefan Lupaşcu”, Iaşi, 1999;6. Constantin Sălăvăstru, Modele argumentative în discursul educa Ń ional, Editura

Academiei, Bucureşti,1996;

7. Constantin Sălăvăstru,Teoria si practica argumentarii, Editura Polirom, Iasi, 2003;

B. Din literatura str ă in ă :

1. Edmond Goblot,Traité de logique, Librairie Armand Colin, Paris, 1925;2. Raymond J.McCall, Basic Logic. The Fundamental Principles of Formal

Deduction Reasoning,Barnes & Noble, Inc., New-York, 1952;

3. Stephen F.Barker,The Elements of Logic, McGraw-Hill Book Company, New-York..., 1965;

4. Bernard Ruyer, Logique, P.U.F., Paris, 1990;5. Irving M.Copi, Introduction to Logic, The MacMillan Company, New-York,

1953; 6. Gérard Chazal,Elements de logique formelle,Hermès, Paris, 1996;7. Jean-Blaise Grize, Logique moderne,I-II, Mouton /Gauthier-Villars, Paris, 1969-

1971.



I. Introducere

II. Editarea de documente în Word

III. Lucrul cu programul Excel

IV. Prezentarea public ă cu Microsoft Power Point

Aplica Ńii ale cursului: teme de seminar şi de examen

TEHNOLOGIA INFORMA ł IEI ŞICOMUNIC

ĂRII

Conf. dr. Adrian NETED

C U P R I N S





Tehnologia informa Ń iei ş i comunic ă rii

377

I. Introducere

1. Computerul ş i ş tiinŃele sociale

Încă de acum douăzeci de ani un important autor american J. Naisbitt, în lucrarea devenită celebră Megatendin Ń e (1984) atrăgea atenŃia asupra expansiunii mondiale a tehnologiilorinformaŃiei cu consecinŃe dintre cele mai spectaculoase pentru omenire în general. Se întrevedea astfel:

• legătura dintre descoperirile informaticiişi schimbarea socială,• limitarea privilegiului informaŃional• obligativitatea instruirii intensive• creşterea ponderii din PIB dată de domeniul informaticiişi informaŃiei în general• intensificarea schimbului de date “on-line”• dependenŃa stimulativă reciprocă dintre software (ansambluri de programe,

instrucŃiuni date etc.)şi hardware (componentele mecaniceşi electronice ale unuicomputer).Este evident că toate aceste presupoziŃii s-au adeveritşi au fost întărite de evoluŃiile

viitoare. Astăzi considerăm normal să comunicăm prin Internet, să vorbim de „magistrale aleinform

ării”, s

ăamintim de cyber-spa

Ńiu etc. Toate aceste înlesniri ale civiliza

Ńiei electronice

sunt intermediate de ordinator (computer) aflatşi el în plină evoluŃie tehnologică.Profesionalizarea în cele mai variate domenii nu mai poate face abstracŃie de calculatorşitocmai de aceea se impune cunoaşterea elementelor de bază ale noilor tehnologii.

În ce priveşte studenŃii înştiinŃele sociale considerăm, după experienŃa deja vizibilă îndiverse sisteme universitare, că sunt strict necesare următoarele abilităŃi:

• familiarizarea cu mediulWindows 95/98/XP ca şi cadru general de funcŃionare alcalculatorului

• generarea de texteşi gestionarea acestora prin intermediul programuluiWord • gestionarea bazelor de date cu programulExcel • prezentarea rezumată a comunicărilor publice prin intermediul programuluiPower

Point .• familiarizarea cu procedurile statistice specificeştiinŃelor sociale prin programul

SPSS .• cunoaşterea principalelor proceduri pentru căutarea informaŃiilor peInternet .

Este evident că orice student î şi poate lărgi şi singur aria de preocupări existând

diverse alte produse software care pot răspunde acestor exigenŃe, dar ne-am oprit aici lapachetele soft cele mai accesibileşi mai răspândite.



Adrian NETEDU

378

2. Ce este un computer?

NoŃiunea de computer trimite la „computare” sau la „computaŃia” (prelucrarea)informaŃiilor iar acest lucru este posibil prin articularea acŃiunilor părŃii hardware(echipamentele electro-mecanice)şi a părŃii software (programe diverse). Practic prelucrareainformaŃiilor presupune un spaŃiu fizic de stocare, memorare etc. precumşi programe,proceduri, algoritmi etc. prin intermediul cărora calculatorul îndeplineşte o serie de sarcini înfolosul utilizatorului. Pentru aceasta computerul dispune de un limbaj specializat (limbajmaşină) care este deosebit de complexşi care rămâne ascuns utilizatorului: acesta foloseşte deobicei programe simplificate caşi interfaŃăde comunicare cu computerul. Computerul sepoate prezenta în diverse forme: cu toate componentele la vedere (reunind un monitor, ounitate centrală, o tastatură, un mouse etc), de tip laptop, ca un terminal al unei reŃele de

computere etc. Dar indiferent de formă orice computer are următoarele două componente:1. Unitatea central ă (procesor, placă de bază, memorie RAM etc.)

2. Echipamente periferice (hard disc, floppy-disc, CD-rom, monitor, tastatură, mouseetc.)

Vom prezenta în continuare câteva caracteristici ale acestor componenteşi rolul lor înarhitecturaşi funcŃionarea computerului:

1. Procesorul numit şi CPU (Central Processing Unit) reprezintă „creierul” computeruluideoarece nici o operaŃie nu se desf ăşoară f ără acesta. Practic procesorul coordonează întreagaactivitate a computeruluişi efectuează toate operaŃiile matematice. De performanŃele tehniceale procesorului va depinde viabilitatea, putereaşi rapiditatea computerului în general.

2. Placa de baz ă (mainboard/motherboard) reprezintă platforma hardware pe care seimplementează majoritatea componentelor calculatorului. Aceste componente pot fi cuplate înnişte locuri speciale (sloturi) sau pot fi integrate în placă (de exemplu placa de sunet sau ceavideo pot fi în această situaŃie). Placa de bază interconectează prin circuite electroniceprocesorul, elemente de memorie, hard-discul, plăcile audio/videoşi de reŃea, modemul etc.dar şi alte echipamentele periferice (tastatură, maus, CD-ROM etc.). Placa de bază este aleasă în funcŃie de procesor.

3. Memoria 1 RAM (Random Acces Memory) foloseşte la stocarea temporară a datelorşiinformaŃiilor acestea putîndu-se pierde la o întrerupere accidentală a computerului ceea ce înseamnă că memoria RAM se reiniŃializează la fiecare deschidere a calculatorului. Modulelede stocare sunt fixate pe placa de bază şi cu cât mărimea lor este mai mare (de ex 128-256 MbDDR/SDRAM) cu atât viteza de lucru este mai mare. Memoria RAM se adaugă memoriilorROMşi CMOS indispensabile funcŃionării oricărui computer.

1 Cea mai simplă unitate de memorie este bitul (valoarea 1 sau 0 în limbaj maşină). 8 biŃi formează un byte. UnKb=1000 byte, 1 Mb=1000 Kb iar un Gb= 1000 Mb.




379

4. Hard-discul (discul dur sau HDD) reprezintă acel suport în care sunt stocate pe termenlung toate aplicaŃiile software necesare funcŃionării ordinatorului sau în general aplicaŃiile şiprogramele necesare utilizatorului. Capacitatea mare a HDD de peste 20 Gb este astăzicurentă, importantă fiindşi viteza de memorare a acestuia.

5. Floppy-discul (dischetă) este un suport de stocare a datelor cu o memorie de 1,44 Mbcomputerul avândşi o unitate de lectură a dischetelor. Un dispozitiv plasat pe parteaposterioară a dischetelor permite securizarea acestora.

6. CD-ROM – echipament periferic care permite lectura unui CD (care are o capacitatecuprinsă între 600-700 Mb iar ca unitate audio cca. 80 minute) darşi imprimarea/ ştergereaacestuia în varianta CD-RW. Există şi variante numite DVD-ROM pentru lectura CD-urilorde tip DVD.

7. Monitorul (Desktop) reprezintă interfaŃa de lucru dintre utilizatorşi computer sub formaunui ecran cu mărimea de 15,17, 19... inch. Monitorul poate fi catodic sau cu cristale lichideşi trebuie să aibă anumite caracteristici pentru protecŃia ochilor utilizatorului.

8. Claviatura (tastatura)-echipament periferic care permite scriereaşi transmiterea mesajelorde orice fel către calculator. Este similară maşinii de scris având însă şi caracteristicispecializate calculatorului. Există diverse tipuri de tastaturi, unele adaptate special pentrulimbi de circulaŃie: franceză, germană etc.

9. Mouse – echipament periferic dotat de obicei cu două clape prin intermediul căruiacomunicăm mai rapid cu computerul (f ără a mai apela la comenzi care pot fi date prin grupăride taste de pe claviatură), grafic fiind un cursor vizibil pe desktop. Există diverse tipuri demaus-uri de la cele simple la cele dotate cu scroll, sau cele f ără fir (wireless) etc. Butoanelemaus-ului se folosesc de obicei astfel:

• butonul stânga un clic= selectarea unei instrucŃiuni, meniu etc.

• butonul din stânga dublu clic= declanşarea unei comenzi

• butonul dreapta un clic= informaŃii diverse, preferinŃe, opŃiuni etc.

10. Alte periferice . Se pot anexaşi alte periferice la cele considerate strict necesare:accesorii multimedia, placă de reŃea (atunci când computerul este legat de alte computere într-o reŃea), fax-modem intern sau extern (pentru legături prin telefon la Internet, servicii de poştă electronică, fax etc.), scanner („citeşte” orice document), imprimantă etc.

3. Rolul ş i funcŃiile tastaturii

Tastatura ataşată calculatorului are o formă apropiată de figura următoare:



Adrian NETEDU

380

Taste de tip func Ń ie Taste ac Ń ionale

Taste cu caractere Taste cu săge Ń i Tastele blocului numeric

Tastele pot fi cu uşurinŃăgrupate după cum urmează:

1. Tastele blocului numeric (activate cu NUM LOCK)2. Taste cu săgeŃi (sensul acestora dă direcŃia cursorului, a unui document, a unei selecŃii

etc.)3. Taste cu caractere (litere, semne de punctuaŃie sau semne speciale)4. Taste de tip funcŃie (fiecare funcŃie F1...F12 are o misiune precisă în funcŃie de

sistemul de operare cu care lucrează computerul). De ex. F1 deschide automat funcŃiaHelp în cadrul aplicaŃiei curente iar F5 deschide opŃiuneaFind pentru a căuta cevaanume.

5. Taste acŃionale:Esc =renunŃarea la meniul care este afişat pe monitorPrint Screen = reŃine imaginea curentă de pe ecranul monitorului pentru a putea fiprelucrată de anumite programe sau pentru a fi imprimată Scroll lock = întrerupe curgerea imaginilor sau paginilor pe ecranInsert = comandă care permite scrierea peste alte caractere (overtype) prinsuprapunereHome = comandă dată cursorului pentru a reveni la începutul rândului, paginii,documentului, frazei etc.Page Up/Page Down = saltul la pagina anterioară /posterioară Tab = saltul cursorului la o altă secŃiuneDelete = şterge caracterul din poziŃia curentă sau o alta presetată End = saltul cursorului la sfârşitul rândului, paginii, documentului etc.Backspace ( ←)= şterge caracterul de dinaintea cursoruluiDelete = şterge caracterul din faŃa cursoruluiPause= opreşte afisarea pe ecranEnter= execuŃia unei comenzi sau trecerea la un nou rând în cazul textelor

6. Taste pentru modul de lucru:Caps Lock = folosită pentru caracterele cu majusculă Num Lock = comandă pentru activarea blocului numeric




381

În această fereastră putem seta opŃiuneaUse Toggle Keys pentru a obŃine tonurileaudio.

În aceeaşi fereastră observăm şi alte setăriposibile pentru persoanele cu dizabilităŃi.

*Obs.: Se foloseşte de obicei verbula seta pentru a desemna operaŃia de a aranja, a pregăti însă jargonul informatic s-a extinsiar expresiilea seta, setat , de-setat , resetat desemnează o gamă foarte mare deoperaŃii.

Space = comandă pentru crearea de spaŃii la scrierea texelor

Obs.1 : aceste taste sunt activate odată cu ledurile luminoase din parte din dreapta sus atastaturii

Obs.2 : ComenzileCaps Lock , Num Lock sau Scroll Lock pot fi însoŃite şi de semnaleaudio pentru persoane cu dizabilităŃi. Pentru aceasta trebuie utilizate comenzileStart →Settings →Control Panel →Accesibility Options după care apare fereastraurmătoare:

7. Taste pentru alternarea comenzilor:Shift = prin apăsare temporară se pot obŃine caracterele din partea superioară atastelor, caracterele cu majusculă dacă nu este acŃionată tastaCaps Lock , caracterecu literă mică daca tasta Caps Lock este acŃionată.Ctrl şi Alt = folosite pentru a genera comenzi diverse în diverse combinaŃii.

De exemplu: combinaŃia de tasteAlt+F4 sau Ctrl+F4 închide o aplicaŃie curentă nu înainte de a fi întrebaŃi dacă salvăm documentul respectiv;

combinaŃia de tasteCtrl+5 (luat din blocul numeric) selectează un întreg textsau document

combinaŃia de taste Alt+Shift (stânga) schimbă limba folosită prinintermediu tastaturii mai ales în cazul aplicaŃiilor cu texte

combinaŃia de tasteCtrl+Break întrerupe un program în derularecombinaŃia de taste Alt+Shift (stânga) schimbă limba folosită prin

intermediu tastaturii mai ales în cazul aplicaŃiilor cu texte



Adrian NETEDU

382

combinaŃia de tasteCtrl+Alt+Del reiniŃializează sistemul de operare al computerului (se foloseşte în diverse situaŃii limită).

combinaŃia de tasteShift+Tab deplasează cursorul invers pe drumul pe carea mers folosind tastaTab .

combinaŃia de tasteCtrl+Esc activează meniulStart .

Obs.: există şi alte combinaŃii foarte utile iar utilizatorul poate adăuga pentru anumitesarcini alte comenzi simple sau complexe (macrocomenzi).

Temă Plecând de la textul de mai jos (de pe site-ulhttp://www.pcguide.com ) dar consultândşi altesurse bibliografice comentaŃi într-o lucrare de câteva pagini modul de lucru al computerului.

4. Sistemul de operare Windows

Example: What Happens When You Press A Key

To illustrate how the computer works, let's take a very simple example. Let's suppose you are working in your word processor and you type the letter "M". Here's what happens, in general terms, when you press the "M" button:

• The keyboard sends an electrical signal, called ascan code , to the computer saying that a button was pressed.• The keyboard controller interprets the scan code and determines that the letter pressed was an "M". It stores

this "M" in a special memory location until the processor is ready to deal with it.• The controller sends a signal to the processor, called an interrupt. Aninterrupt tells the processor that some

part of the computer has information for it to process and wants its attention. In this case, the keyboard controller wants the processor to look at the key you just pressed.

• The processor is almost always doing many things, sharing its time among many tasks. As a result, most everyevent must wait its turn. The processor services interrupts based on their priority. When it is time to deal withthe keypress, the processor routes it to the program for the operating system that you are using. Assuming you

are using a multi-tasking operating system like Windows, the operating system software decides whichwindow you pressed the key in and sends a message to that window telling it a key was pressed.• The window decides what to do with the keypress. Since in this case it's your word processor window, and the

key you pressed was an ordinary letter, the word processor will add that letter to its working area for the file you have open. The letter will take one byte of your computer's memory (RAM). Other keys could be handled differently (for example, if you pressed the key to tell the word processor to exit).

• The window will then call the operating system to display the letter on the screen.• The operating system will display the letter on the screen by adding it to your video card's video memory.• The next time the video card refreshes your monitor (re-displays what is in its video memory) the letter will

appear on the screen. Most video cardsrefresh the monitor between 60 and 100 times per second.

Wow, a lot happens even in a simple example like this! This all appears to occur instantaneously because the computer is simply operating at a much faster speed than humans can readily perceive. But despite the illusion created by thespeed of the PC, a lot of activity is going on inside the box for even the most basic activity.

In fact, even in the description above, I omitted many steps and details. To list every single step could take dozens of pages, even for just this simple example! The processor itself is handling many thousands of chores every second, and every part of the computer has a job to do on an ongoing basis. This hopefully gives you some idea of how the computer processes, moves, and stores information. Notice that in this example all three activities occurred.

You might feel a bit overwhelmed by this, and think that maybe computers are just too complicated tounderstand. Fortunately, we don't really need to understand every little detail that goes on inside them tobuy and use them, or even to build them. It is usually enough to know what the parts of the computer areand how they interact.




383

Sistemul de operare este un mediu software prin care utilizatorul poate comunica cucomputerul. El este compus dintr-o serie de programe prin intermediul cărora sistemulfuncŃionează aceste programe fiind primele încărcate în memorie atunci când computerul estepus în funcŃiune. Principalele funcŃii ale sistemului de operare sunt:

• stocarea informaŃiilor în directoare, fişiere etc.• setarea legăturilor cu toate perifericele computerului• gestionarea programelor soft specifice• facilitarea comunicării cu utilizatorul prin interfeŃe.

Principalele sisteme de operare cunoscute suntMS DOS şi Windows cu variantele95/98/2000/NT/XP. Există însă şi alte sisteme de operare: OS2 (folosit mai puŃin astăzi),Unix/Linux (foarte folosite mai ales în reŃele de calculatoare), MacOS (pentru calculatoare detip Macintosh). Pentru prezentarea actuală ne vom opri la mediul Windows care este astăzi cel

mai uzual datorită comunicării cu utilizatorul printr-o interfaŃă grafică şi nu printexte/comenzi aşa cum era cazul cu sistemul MS DOS. NoŃiunile introduse se referă laWindows în generalşi pot fi întâlnite cu unele modificări în toate variantele apărute în timp.

4.1 Pornirea ş i închiderea sistemului

Din moment ce computerul este conectat la reŃeaua de curent electricşi este deschis(ordinea este: computermonitor, la închidere fiind invers!) computerul va încărca sistemulde operare după care va apare pe ecranul monitorului o imagine de tipul următor :

Imaginile care apar pot fi reduse la două categorii: bara de sarcini (taskbar) pe orizontala de jos pictograme (icons) răspîndite pe ecran.



Adrian NETEDU

384

Cîteva din aceste semne grafice le vom explicita în continuare:

Imagine Denumire DescriereTaskbar

(Bara de sarcini)

System Tray

My Computer

Recycle Bin

Internet

Explorer

Win Zip

ConŃine butonul START darşi diverse

pictograme. Poate fi modificată după se amfixat cursorul pe ea, clic dreaptaşi se alegecomanda Proprieties

Se află în extrema dreaptă din TaskbarşiconŃine informaŃii despre unele componente:dataşi ora, limba setată a tastaturii etc.

Shortcut (scurtătură) care permite accesul ladiverse părŃi ale computerului.

Shortcut (scurtătură) care permite accesul lacutia ce conŃine toate aplicaŃiileşterseanterior. Ele pot fi apoi recuperate sau pot fişterse definitiv.

Shortcut (scurtătură) care permite accesul la

Internet dacă computerul este conectat la unprovider.

Shortcut (scurtătură) care permite accesul laun orice tip de program. În acest exemplueste specificat un program de arhivare.

Astfel de pictograme pot fi aduse pe Desktop de către utilizator în funcŃie denecesităŃile pe care le are pentru a avea acces mai repede la anumite programe sau aplicaŃii.Pentru aceasta este de ajuns de a da clic dreapta pe mausşi a alegeCreate shortcut ceea ceva înlesni crearea unei pictograme pe Desktop. Uneori se recomandă totuşi a nu încărca înmod excesiv monitorul cu acesteshortcuts (numite uneorişi iconiŃe). Dacă apăsăm clic pe

butonul Start sau acŃionăm butonul de pe tastatură va apare meniulStart care conŃineopŃiunile:




385

Foarte des uzitată este pictogramaMy Computer care odată acŃionată deschidefereastra în care identificăm diversele sectoare ale computerului:

Închiderea sistemului se face respectând anumite reguli precise. Este recomandat deexemplu să salvăm orice aplicaŃie executată, să închidem apoi ferestrele una câte unaşi să fimatenŃi la orice mesaje venite din partea computerului. La final putem acŃiona comandaStart →

Turn Off Computer şi va apare fereastra următoare:

Programs -trimite la progamele din computerDocuments -trimite la ultimele 15 documente deschise anteriorSettings -trimite la o serie de programe care asigurãfuncŃionarea sistemului. Poate fi acŃionat Control Panel undeputem monitoriza sistemulinclusiv perifericele sau putem

instala/dezinstala programe.Search -cautã orice program sau document dupã nume sau grupde litereHelp -ajutor general pentru WindowsRun - comandã de pornire a unui program directşi nu prinintermediul unei pictograme (shortcut)

În imaginea alãturatã putem observafaptul cã hard-discul este partiŃionat în trei sectoare C, Eşi D acestepartiŃii fiind de fapt opŃionale. Dintreacestea, partiŃia Windows (C) odatãactivatã conŃine directorulProgram Files în care se gãsesc principaleleprograme care concureazã la bunafuncŃionare a computerului.De asemenea se observã pictogrameleunitãŃilor externe pentru lucrul cudischete (A)şi cu CD-uri.Pot fi identificateşi elementele dereŃea dacã computerul este conectat laaceasta (Network Drives ).

VariantaTurn Off va închide efectiv sistemul.VariantaStand By opreşte calculatorul nu însãşi sistemul de calcul iar variantaRestart vareporni computerul. Se poate renunŃa la oricaredin variante dacã alegem opŃiuneaCancel. Odatã computerul închis se acŃioneazã închiderea pentru monitorşi apoi pentrusistem. La repornire ordinea este inversã !



Adrian NETEDU

386

4.2 Lucrul cu directoare ş i fiş iere

Directoarele pot fi imaginate caşi cărŃile dintr-o bibliotecă iar fişierele ca fiindpaginile acelor cărŃi. La rândul lor capitolele cărŃilor pot fi considerateşi ele directoare (sau

subdirectoare). Toate acestea nu sunt decât modalităŃi de a organiza conŃinutul software saude memorie a computerului. Se recomandă ca directoareleşi fişierele să aibă nume cît maisugestive pentru a putea fi găsite mai uşor atunci cînd avem nevoie de ele. Fişierele secaracterizează prin următoarele:

• pot fi constituite din diverse aplicaŃii, documente etc. care se disting prin numeledat de utilizator

• au o terminaŃie (numită extensie) care insoŃeşte numele lor. Exemple de extensii:.com, .exe, .txt, .doc etc. Toate aceste extensii expliciteaza tipul de fisier si uneorifacilitează căutarea acestuia.

• sunt şi ele de două feluri: executabileşi ne-executabile (cele cu extensia .exedemarează diverse programe). Dintre ne-executabile de exemplu fişierele cuextensia.txt sunt cele care cuprind texte (prin aplicaŃia Notepad ).

• numele fişierelor includ până la 255 de caractere iar extensia trei!• pot avea pictograme (shortcut) direct pe monitor pentru a facilita accesul rapid la

ele!

Directoareleşi fişierele din computer sunt direct vizibile după ce alegem una dintrepartiŃiile deja amintite înMy Computer . De exemplu după dublu clic pe partiŃia (F) va aparelista următoare:

Evident că se poate merge mai departe cu aplicaŃia E:\adrian\adisecret şi aşa maideparte! Important este să ajungem la fişierul sau documentul dorit! Toate directoareleşi

Apar directoareleşidiverse informaŃiidespre acestea.Continuând cudirectoruladrian deexemplu rezultã:

Se observã că aparnoile directoareconŃinute în celanterior E:\adrian.




387

subdirectoarele sunt în acest caz creaŃia utilizatorilor deci toate aceste pot fi apoi transformatedupă nevoi. Să presupunem că ne oprim la subdirectoruladisecret.Dacă fixăm săgeatamausului pe acest numeşi apoi apăsăm butonul din dreapta vom găsi o gamă foarte largă deoperaŃii posibile după cum observăm din imaginea următoare:

Open -deschide directorul/subdirectorul/fişierulExplore - cooncomitent deschide aplicaŃia darşi o arborescenŃăspecifică pentru a arăta

unde se află directorul în sistem!Browse with… - răsfoieşte/vizualizează directorul cu un program anumit aici cuACD

See pentru imagini; mai jos cuWinamp pentru fişiere cu sonor!Search - declanşează căutarea unui anumit document în interiorul directorului;

comanda este identică cu opŃiunea Start →Search prin care putem identifica oricecomponentă a sistemului!

Există şi alte comenzi importante privind lucrul cu fişierele. Nu este locul aici de adetalia toate opŃiunile. Cel mai important este să ştim să creăm singuri directoare, să copiem,

să le mutăm sau să ştergem directoare sau fişiere. Presupunem de exemplu că fişierele de pe odischetă dorim să le înmagazinăm într-un director dinMy Documents intitulat Lucrare de

Send to - trimite directorul/fişierul la diverse locaŃiide exemplu salvarea pe dischetã sau crearea uneiiconiŃe (shortcut) pe ecranCut - operaŃie de tãiere / ştergere a unui document,fişier etc.Copy - comandã prin care directorul/fişierul estecopiat, de fapt pãstrat în clipboard pentru o eventualãdescãrcare a acestuia în alt director. Odatã copiat neputem plasa unde dorim cu sãgeata mausului apoi prindeclanşarea butonului din dreapta putem alege dinvariantele afişate alãturi comandaPaste.Create Shortcut - este comanda prin care directorul/ fişierul etc. poate avea o iconiŃã pe ecranulcomputertului.Delete - ştergerea directorului/fişierului, de fapttrimiterea lui la „coş” (Recycle Bin )Rename - comandã cu ajutorul cãreia putem sãschimbãm numele directorului. Pentru aceastadirectorul sau fişierul nu poate fişi utilizat în acelaşitimp într-o altã aplicaŃie!Properties - ajutã la aflarea a diverse informaŃii utile

despre director/fişier etc. Tipul de identificare adirectorului poate fi de asemenea schimbat alegânddiverse opŃiuni. De exemplu putem prefera opŃiuneaHidden →Apply pentru a ascunde fişierul de ochiicelorlalŃi utilizatori! ComandaSearch poate gãsitotuşi respectivul director!



Adrian NETEDU

388

licen Ńă. Vom da dublu clic pe pictogramaMy Documents de pe ecran apoi vom plasacursorul mausului într-o zonă liberă şi vom da un singur clic cu butonul din dreapta apoi vaapare imaginea de mai jos: se observă opŃiunileNew → Folder care ne vor ajuta să definimnoul director. După ce pe ecran va apare efectiv noul director denumit genericNew Folder

putem să scriem efectiv numele noului director Lucrare de licen Ńă. Astfel se creează un„dosar” în care putem depozita fişierele de pe dischetă. Din moment ce directorul este creatputem să încercăm transferul respectivelor fişiere (cu condiŃia ca discheta să fie introdusă înunitatea de citire a acesteia; facem precizarea că întotdeauna o dischetă şi în general oricesuport extern, trebuie verificată de viruşi cu programele antivirus eventual instalate pecomputer!). Vom închide astfel toate ferestrele, ne vom întoarce la ecranul Windowsşi vomalege pictogramaMy Computer . Odată identificată unitatea de dischetă vom da clic peaceasta după care vor apare fişierele de pe acest suport. A se vedea exemplul din imaginile demai jos:




389

Putem apoi selecta toate fişierele dând clic pe unul din eleşi folosind combinaŃia detasteShift+ ↓. Apoi vom deschide cu clic dreapta lista cu opŃiuni pe care am prezentat-o mai înainteşi vom alegeCopy . Ne întoarcem înMy Documents , deschidem directorul definit

anterior, apăsăm clic dreapta oriunde în interiorul acestuia, vom alege opŃiunea Paste şifişierele de pe dischetă vor apare în directorul nostru.

Toate operaŃiile de mai sus se pot identificaşi în bara de meniuri după cum vedem în figuraurmătoare. Cu opŃiunile din meniulEdit putem face operaŃiile pe care le desf ăşuram cumausul. De asemenea pot fi folosite bare de instrumente dacă ele sunt setate pe ecran.

Dacă dorim să numim sau să redenumim directori sau fişiere trebuie să evităm simbolurileurmatoare:

\ / : * ? “ < > |

Foarte des uzitată este opŃiunea Windows Explorer care ne ajută să vizualizăm îndetaliu alcătuirea directorilor, subdirectorilor, fişierelor etc. Dacă din început alegemşirul decomenziStart → Programs → Accesories → Windows Explorer vom avea o fereastră detipul următor:



Adrian NETEDU

390

Se observă în stânga dispunerea arborescentă a tuturor directorilor iar în partea dreaptă conŃinutul directorului selectat. Se pot face operaŃiile descrise mai sus mult mai uşor fieapelând la comenzile aferente din meniuri fie adăugînd comenzi noi direct pe bara de

instrumente. Pentru aceasta vom introduce respectivele comenzi urmând recomandările dinView →Toolbars →Customize putînd alege din lista respectivă. De exemplu putem alege dincoloana din stânga comenzileCut, Copy, Paste pe care cu opŃiunea Add le putem muta încoloana din dreapta. Apoi cu opŃiunile Move Up/Down putem hotărî chiar poziŃia acestorbutoane pe bara cu instrumente.

5. În loc de încheiere

Sistemul de operare Windows este deosebit de complexşi este dificil de prezentatexhaustiv chiar în volume consistente. Trebuie amintit că pachetul de bază include o serie întreagă de programe utile. Acestea le regăsim în Start →Programs şi pot fi utilizate înfuncŃie de necesităŃi. De exempluWordpad şi Notepad - programe de scriere,Paint -programde desenareşi de vizualizare a diverse imagini,Calculator -program pentru diverse calcule

matematice, alte programe pentru fişiere audio-video etc. La acestea pot fi adăugate oricarealte programe fie distribuite gratuit chiar peInternet fie procurate din surse autorizate. Lăsămplăcerea utilizatorilor de a descoperi facilităŃile acestor aplicaŃii.




391

II. Editarea de documente în Word

Microsoft Word este un program de redactare a diverse documente fapt ce îl facefoarte util în aplicaŃii ştiinŃifice dar nu numai. Înainte de a lucra cu el interesaŃi-vă dacă pecomputerul respectiv a fost instalat pachetul Microsoft Office altfel veŃi fi nevoit să utilizaŃialte program de redactare pe care îl conŃine sistemul de operare. Programul Word este uşor deidentificat cum vedem în figura următoare:

Programul Word se deschide apoi prin dublu clic pe pictograma respectivă sau prindublu clic pe orice document de tip Word. Odată deschis va apare pe desktop imaginea dinfigura care urmează. În aceasată fereastră distingem elementele următoare:

• Bara de titlu conŃine titlul documentului (pre)lucrat de utilizator dar numai după cedocumentul a fost numitşi salvat ca atare• Bara de meniuri conŃine comenzile Word• Bara cu instrumente conŃine diverse opŃiuni de prelucrare a documentelor• Rigla este folosită pentru delimitarea textului în pagină • Butoane de vizualizare sunt folosite pentru afişarea documentului• Bara de stare conŃine informaŃii despre document sau cursor.

Obs.: Imaginea foii de lucru este în modPrint Layout desemnată din meniulView . Totde aici putem alegeşi alte moduri de a vizualiza foaia de lucru.

Dupã cum se observãparcurgem etapele:Start →Programs →Microsoft Word iar în alte situaŃii putemidentifica pictograma

chiar peDesktop . Aceastãpictogramã putem sã o ducem

singuri pe Desktop: fixãmmausul pe pictogramãşi fãrã sãeliberãm butonul “o tragem” pemonitor pânã la poziŃia doritã.



Adrian NETEDU

392

1. Meniul File

Acest meniu este deosebit de important pentru salvarea, configurarea paginii pe carescrie, imprimarea acesteia etc. De aceea vom explica pe scurt opŃiunile acestui meniu afişatmai jos:

• New : comandă cu care se deschide o foaie de lucru goală • Open : comandă cu care putem deschide un fişier deja existent• Close : comandă de închidere a documentului curent• Save: comandă prin care salvăm foaia de lucru dacă aceasta are deja un nume (altfel

este folosită comanda Save As); computerul poate face salvări automate la intervalelede timp care pot fi stabilite după opŃiunile pe care le găsim după comenzileTools →Options →Save .

Bara de stareInforma ii cursor

Barã cu instrumente grafice

Bare de derulare

Cursor mouse

Bara de meniuri

Bara cu instrumente

Riglã

Bara de titlu

Ieşire

Inchidere document

Butoane deminimizare/ maximizare

Butoane de gãsire/rasfoireButoane vizualizare




393

După acŃionarea comenziiSave As apare fereastra din dreapta care ne ajută să poziŃionăm fişierul într-un anumit director, să-i schimbăm numele, să îl salvăm ca documentde un anumit tip etc. Odată salvat numele fişierului apare pe bara de titlu. Numele poateconŃine litere, numereşi spaŃii.

Obs.: Aceste trei comenzi le găsimşi pe bara de instrumente deci pot fi acŃionate direct!

• ComandaPage Setup este foarte importantă pentru setarea paginii pe care vom scrie!Astfel putem stabili cât de mari vor fi marginile paginii; cum dorim să fie aşezată pagina „în picioare”

(Portrait ) sau „culcată” (Landscape ); dacă dorim să lucrăm cu două paginideodată (Multiple pages ); dacă dorim să lucrăm cu un anumit tip de pagină (cucomandaPaper size putem să alegem tipulLetter, A4, A3 etc.), putem să

alegem dimesiunile pentru antete (Heather ) şi pentru texte de subsol (Footer )etc.

Obs.1: Dacă nu avem cerinŃe speciale atunci trebuie lăsate setările existente în program!Obs. 2: Măsurile din computer sunt toate în inches! Echivalentul este 1 inch = 25,4mm.

Aceste unităŃi de măsură pot fi schimbate urmărind comenzileTools →Options →General →Measurement units.

• Comanda Print Preview este utilă pentru a vizualiza paginile lucrate în vedereaimprimării lor.



Adrian NETEDU

394

• ComandaPrint conŃine toate procedurile utile pentru imprimarea paginilor în lucrurespective

• ComandaSend to conŃine diverse locaŃii unde poate fi transmis documentul iarcomadaProperties descrie cantitativ (statistic) respectivul document.

Observa Ńii:

Din cele spuse pînă acum putem să atragem atenŃia asupra unor operaŃii obligatorii pecare le efectuăm în orice sesiune de lucru Word:

• odată început lucrul computerul reŃine ceea ce lucrăm într-o memorie provizorie decitotul poate fişters dacă nu salvăm ceea ce am lucrat. De obicei folosim simbolulde pe bara de instrumente dar se poate utilizaşi combinaŃia Ctrl+S. Se recomandă

salvarea periodică a ceea ce am lucrat!• pentru orice nou document folosim comandaFile → New sau direct simbolul de pe

bara de instrumente chiar daca mai avem si alte documente în lucru. Putem deasemenea utilizaşi combinaŃia Ctrl+N

• pentru a deschide un document deŃinut în computer folosim simbolul saucombinasŃia Ctrl+O. După această comandă se deschide o fereastră în care putemdescoperi documentul căutat. Este recomandat ca documentele să aibă denumiri câtmai sugestive pentru a fi descoperite cît mai uşor. Dacă ne amintim mai greu numelefişierului sau doar frânturi din numele acestuia putem căuta respectivul document cucomenzileStart →Search →For Files or Folder .

• un document poate fi închis f ără să părăsim programul Word! IntenŃia de închidereeste însoŃită de o fereastră ca în figura următoare în care suntem întrebaŃi dacă salvămdocumentul în respectiva formă. De obicei alegem variantaYes :




395

2. Editarea textelor

2.1. Elemente introductive

Pe foaia albă trebuie să identificăm un mic cursor vertical care ne indică locul de unde începe inserarea caracterelor pe care le tastăm. Textul este integrat în pagină f ără să necesitedespărŃirea în silabe. Tastarea se face în mod continuuşi nu este nevoie să apăsăm tastaEnter la sfârşitul fiecărui rând sau la sfârşitul unei pagini. Pentru spaŃiile dintre litere sau cuvintefolosim tastaSpace (cea mai lungă de pe tastatură). Atragem atenŃia că între un cuvântşisemnul de punctuaŃie care urmează nu se lasă spaŃiu ci doar între semnul respectivşi cuvântulurmător. Dacă în cursul tastării dorim să inserăm un text în interiorul textului deja existentputem să dăm clic în punctul de inserare. TastaŃi de exemplu următorul text:

ŞtiinŃele sociale se studiază în toate marile universităŃi ale lumii

MutaŃi cursorul după cuvântul „studiază” şi completaŃi textul astfel:

ŞtiinŃele sociale se studiază după cumştim în toate marile universităŃi ale lumii

Se observă că textul dorit s-a inserat în pagina de lucru.

Atragem atenŃia că Word are două tipuri de scriere: de tipInsert (textul apare tot timpul înstânga punctului de inserare iar textul deja existent este împins mereu spre dreapta)şi de tipOvertype (textul care se scrie se suprapune peste textul deja existent!). Dacă optaŃi pentru celde al doilea mod puteŃi apăsa tastaInsert iar pe ecran va apare mai proeminent înscrisulOVRde pe bara de stare! De obicei se foloseşte primul tip de scriere.

Odată încheiat un paragraf putem apăsa tasta Enter : cursorul se mută automat la începutul următorului rând iar aici dacă vrem să avem un nou alineat putem să mutămcursorul cu tastaTab . Dacă odată cu ultimul paragraf dorim să trecem la o nouă pagină atunci putem alege de pe bara cu instrumente comandaInsert → Break →Page Break saucombinaŃia de tasteCtrl+Enter.

2.2 Deplasarea în documente

Este important să ne putem mişca rapid pe ecranşi în interiorul textului. Acest lucrueste posibil folosind combinaŃii de taste sau barele de derulare. Folosirea barei verticale seface astfel:



Adrian NETEDU

396

Un simplu clic pe butonul de răsfoire ne ajută să ne alegem modul cum vom răsfoiprin document după figurile următoare:

Tasteleşi combinaŃiile de taste folosite uzual sunt:Tastele cu săgeŃi cu direcŃionări asupra cursorului de pe ecranTasteleHome/End care mută cursorul la inceputul sau sfârşitul unui rândCtrl+ mută cursorul după cuvîntului din dreaptaCtrl + mută cursorul înaintea cuvântului din stângaCtrl + mută cursorul la paragraful anteriorCtrl + mută cursorul la paragraful următorCtrl+End mută cursorul la sfârşitul documentuluiCtrl+ Home mută cursorul la începutul documentuluiPageUp/Pagedown taste care mută pagina sus/josCtrl+PageUp mută cursorul la primul rând din paginas precedentă Ctrl+Page Down mută cursorul la primul rând al paginii următoareCtrl+ Alt+Page Up/ Page Down mută cursorul spre bazele ecranului

Shift+F5 mută cursorul înapoi de unde aŃi plecatCtrl+Enter mută cursorul la o pagină nouă

Deplasare în sus un rând (un clic)

Deplasare în sus un ecran (un clic)Deplasare în sus (clic continuu)

Deplasarea sus/jos a paginii (cliccontinuu)

Deplasare în jos un ecran (un clic)Deplasare în jos ( clic continuu )

Deplasare în jos un rând (un clic)

Selectarea modului cum rãsfoimprin document

Butoane de

rãsfoire

În funcŃie de necesitãŃi putem rãsfoidupã „câmpul” de lucru, dupã notelede subsol sau antete, paginã cupaginã etc.




397

Nu trebuie neglijat noul tip de maus cu scrol (rotiŃă) care permite noi facilităŃi!

Altă modalitate de deplasare rapidă este comandaGo To aleasă din meniulEdit sau dândpur şi simplu dublu clic pe colŃul din stângas josPage .... Se deschide astfel o fereastră ca înfigura următoare:

Se observă că putem alege pagina din document unde dorim să ajungă cursorul. Tot înaceastă fereastră putem alege comandaFind cu ajutorul căreia putem identifica rapid oricecuvînt sau simbol din document la care vrem să ajungem.

Deplasarea rapidă se poate faceşi cu ajutorul semnului de carte (bookmark ) pe care îlputem defini prin comenzileInsert →Bookmark după care apare fereastra de mai jos. Să

presupunem că am scris un document despre procedurile Wordşi la un moment dat avemnevoie să revenim la figura care cuprinde ecranul aplicaŃie. Vom fixa cursorul mousului înacea zonă vom deschide Bookmark apoi vom denumi acest semn de carte „ecranword” (într-un cuvîntşi f ără spaŃii goale) vom apăsa tasta Addşi comanda va fi integrată de computer.Revenirea la semnul cu pricina se face cu comandaGo To , opŃiuneaBookmark după care sealege respectivul semn din lista adiacentă.



Adrian NETEDU

398

2.3. Selectarea, ş tergerea, g ăsirea ş i mutarea unui text

Selectarea unui text este o operaŃie foarte des efectuată în alcătuirea documentelorWord. Pentru aceasta executăm clic la începutul textului respectivşi se mută cursorul pînă lasfârşitul acestuiaŃinând apăsat mausul. Exemplu de selectare într-un text:

Textul

încadrat în negru este selectat în vederea prelucrării lui. De exemplu dacă apăsăm tastaDelete atunci el va fişters. În altă situaŃie el poate fi mutat prin fixarea săgeŃii mausului pe textulselectat şi apoi prun târârea acestuia (tehnică numită Drag-and-Drop ) în altă zonă dindocument. De asemenea el poate fi înlocuit cu un alt text caz în care noile caractere introduseanulează textul selectat. O altă operaŃie este aceea de salvare a textului selectat cu comanda

Copy şi replasarea lui oriunde cu comanda Paste (lipire) .

Selectarea textelor în Word se poate faceşi printr-o multitudine de combinaŃii de tasteasupra cărora nu insistăm acum. Vom aminti de exemplu doar de comandaShift+Page Up care selectează până la începutul paginii sau de comandaCtrl+A care selectează întreguldocument etc. De altfel întregul document poate fi selectatşi prin triplu clic cu săgeatamausului în stânga textului respectiv. Cât despre selectarea unui cuvânt se poate da clic îninteriorul cuvântului apoi dublu clic prin intermediul mausului sau dublu clic pe tastaF8 .

Ştergerea caracterelor se foloseşte în principal de două taste:• TastaBackspace ( sau ) careşterge caracterul din stânga cursorului• TastaDelete careşterge caracterul de la dreapta cursorului

Există destule cazuri în care operaŃiile de mai sus pot fi greşite şi, de exemplu, amştersdin eroare un text foarte important. Respectivul text poate fi restaurat cu comandaEdit →

Undo sau direct din bară cu pictograma (Undo). Dacă se observă că şi această acŃiuneeste o eroare putem să revenim la situaŃia iniŃială folosind comandaEdit → Redo sau direct

cu pictograma (Redo).

Uneori dorim să ştergem un cuvânt care apare de mai multe ori într-un text sau să-l

înlocuim cu un altul. De exemplu cuvântulreformă să fie înlocuit cu cuvîntulschimbare




399

oriunde apare acesta. Folosim în acest caz comandaEdit →Replace apărând fereastra de mai jos, de fapt extinderea figurii de mai înainte:

În această fereastră putem alege comandaReplace All pentru a înlocui cuvântul(caracterul, pasajul etc.) respectiv iar după operaŃie Word ne informează câte înlocuiri af ăcut. ComandaMatch case ajută la căutarea unor anumite caractere de exemplu cuvântul Reformacu literă de tipar, comandaFind whole word only caută numai cuvîntul întreg nuşipărŃile din alte cuvinte (ex. Reformările), comandaUse wildcards ne ajută să găsim cuvintepe care nu leştim în totalitate (de exemplu putem căuta cuvintulm??ă prilej cu carecomputerul va căuta toate grupările de litere sau cuvintele de patru litere care încep cum şi setermină cu ă ; de asemenea putem căuta cuvântul N*e, pentru că nu ne amintim toateconsoanele din numele marelui filosof Nietzsche). Se observă că semnul ? înlocuieştecaractere iar semnul * grupuri de caractere. ComandaSounds like ajută la căutarea

omonimelor, iar comandaFind all words form ne ajută să găsim grupuri de cuvinte cu orădăcină comună. ComandaSpecial se referă la găsirea unor caractere care nu pot fi tipăriteiar comandaFormat se referă la modul cum este scris cuvântul căutat (de exemplu este scris înclinat - cu aldine).

2. 4. Moduri de afiş are ale documentelor

Textele scrise în programulWord pot fi vizualizate în mai multe moduri selectate dinmeniulView . Există astfel variantele:



Adrian NETEDU

400

b. ModulNormal – prezintă pagina de lucru f ără a Ńine cont de cum va apare înpagina finală după imprimare

c. Modul Web Layout – prezintă pagina curentă ca pagină web (specifică internetului)

d. ModulPrint Layout – prezintă pagina curentă aşa cum va ieşi la imprimare;este modul cel mai des folosit deoarece sunt vizibile textul integral, notele desubsol etc. Este legat de modulPrint Preview pe care îl găsim în meniulFile.

e. ModulOutline – prezintă documentul în lucru ca o schemă generală în cadrulcăreia putem apoi să intervenim

Pentru a folosi moduloutline vom duce cursorul acolo unde dorim să înceapă „structura”respectivă apoi se alege comandaView →Outline prilej cu care vor apare în bara deinstrumente noi butoane cu comenzi specifice:

În pagina documentului vom introduce apoi titlurile structurii de la cel mai important la titluride subcapitole etc. Exemplu:

După crearea acestui titlu urmează tasta Enter apoi comanda (Demote) care va introduceprimul subtitlu:

Se observă că titlul principal are acum semnul plus în faŃă. Cu ajutorul celorlalte comenzititlurile pot fi apoi mutate în sus sau în jos, pot fi promovate în poziŃii mai importante etc.

Butoanele ajută la mărirea sau micşorarea „structurii” (vizualizarea a diferitesubstructuri). După crearea titlurilor se poate introduce textul efectiv alegând comandaBody text :




401

Lucrul în modulOutline stă la baza constituirii de macrodocumente, tehnică necesară maiales atunci când dorim să gestionăm mai bine documente extise sau să lucrăm secvenŃial însubdocumentele respective.

Temă LecturaŃi şi alte indicaŃii pentru a crea unmaster document (document principal) folosind

Help -ul programului Word. FaceŃi apoi schiŃa unui astfel de documentşi salvaŃi lucrul într-un fişier în folderulMy Documents .

f. Modul Full Screen permite vizualizarea documentului f ără barele deinstrumente

2.5. Formatarea caracterelor ş i paragrafelor

Textele pe care le scriem putem să le introducem f ără a avea pretenŃii la modul cum

acestea arată. Abia apoi ne punem problema cum vor arăta ele în formă electronică sauimprimată. Estetica unui text este un fapt important (uneori cheia succesului!) iar procedeeletehnice folosite denumesc formatarea documentului. Textul poate fi formatat în ambelecazuri: fie este scris, selectatşi transformat ca atare, fie se alege o comandă de formatareşi eleste introdus direct în formatul respectiv. Comenzile respective se găsesc în mare parte înmeniuFormat , după care am deschissubmeniulFont :

Dupã scriere sepoate reveni înmodul Print Layoutsau în alt mod dorit !



Adrian NETEDU

402

În submeniulFont (care se poate deschide uşor şi cu clic dreaptamaus ) putemschimba stilul caracterelor după o listă care poate fi apelată şi direct de pe bara cuinstrumente:

Aceste fonturi pot schimba stilul caracterelor fie dintr-undocument selectat pentru aceasta fie preferînd să lucrămdirect într-un font anume. Se poate apoi stabili mărimeacaracterelor [în exemplul nostru ea fiind de 12 puncte (1punct=1/72 inch) cea mai des întâlnită ].Se pot alege apoi trei dintre modalităŃile cele mai uzitate înredactare:

Bold- scriereaaldin ă a textului

Italic- scriereaînclinat ă a textului

Underline- scrierea subliniată a textuluiToate aceste comenzi pot fi tastate rapidCtrl+B / Ctrl+I

/Ctrl +U.

Dacă apăsăm din nou pe aceste comenzi textele respective pot să revină la fonturile

anterioare!Există o serie de combinaŃii de taste foarte utile în acest caz:

-Ctrl+Shift+A face trecerea de la litere mici la majusculeşi reciproc (idem )

-Ctrl+Shift+K se pot scrie majuscule mai reduse ca înălŃime ( idem )

-Ctrl+Shift+D efectuează dubla subliniere a textului (selectat) [idem ]-Ctrl+Shift+W efectuează sublinierea cuvînt cu cuvînt ( )

Toate aceste comenzi darşi altele pot fi aduse pe bara de instrumente foarte simplu dacă le

căutăm şi apoi le târâm pa bară (tehnica drag-and- drop!) din lista pe care o găsim după comenzileTools → Customize → Commands după ce am ales categoriaFormat :




403

În caseta de dialog de mai sus se observă că orice comandă poate fi explicitată cu butonulDescription.

Pot fi schimbateşi distanŃele dintre rânduri prin comenzileFormat →Paragraph →Line Spacing :

Formatarea generală a textului se referă şi la încadrarea acestuia în pagină. Instrumentelefolosite sunt:comenzile de indentare, rigla, tabulatorii etc.

Pentru indentare (sau distanŃarea unui rând/paragraf de marginea foii) putem folosi

comenzile Format →Paragraph →Special şi în acest caz putem schimba după nevoiletextului modul de indentare (programul are deja setată o indentare pe care o putem lăsaneschimbată!). Dacă dorim să indentăm întregul paragraf atunci după ce am dat clic îninteriorul acestuia putem folosi combinaŃia de tasteCtrl+M sau Ctrl+Shift+M pentru areveni. Acest tip de operaŃii pot fi utile când vrem să scoatem în evidenŃăo anumită parte atextului, un citat etc. Revenind la comenzileFormat →Paragraph →Special atragem atenŃiacă putem indenta indenta un paragraf şi la stângaşi la dreapa intervenind cu modificări însectorulIndentation Left/Right.

Acest submeniu cuprinde o seriefoarte largã de alte operaŃii:

scrierea unui caracter caşi factorputere

scrierea unui caracter caşi indice

scrierea unui text ascuns

numerotare automatã a paragrafelor

alinierea textului lastânga/ centru/ dreapta/drept în pag.

redirecŃionarea textului aflat încelula unui tabel

Variantele pot fi alese între single, 1.5 lines,Double etc. Pentru varianta multiple se potstabili diverse spaŃii între rânduri.



Adrian NETEDU

404

Folosirea riglelor (rulers) este echivalentă. De obicei acestea sunt vizibile ladeschiderea paginiiWord în caz contrar ele putând fi vizualizate după comandaView →Ruler . Iată cum arată rigla orizontală şi elementele componente:

Orice acŃiune de ajustare a indentărilor se face cu mausul. Trebuie însă f ăcută diferenŃa

între comenzile de indentareşi aceea de formatare a paginii aşa cum rezultă din comandaPage Setup din meniulFile , aceasta din urmă fiind prioritară!

Butonul cu tabulatori poate fi acŃionat cu mausul pentru a selecta tipul de tabulator dorit.Odată ales el poate apare peRigl ă dacă dăm clic în locul pe care îl indicăm. Tabulatorulrespectiv poate fi pus de câte ori dorim. Iată un exemplu în care dorim să impunem patrurubrici distincte. După ce am fixat trei tabulatori la stânga se procedează astfel: scriem Numese apasă tasta Tab, scriemPrenumeapoi tasta Tab etc.

Tabulatorul de centrare se foloseşte mai ales cînd vrem să centrăm un rând sauun număr redus de cuvinte. OperaŃiile urmate sunt identice cu cele anterioare.

Tabulatorul cu aliniere la dreapta are aceleaşi funcŃii ca şi cel pentru alinierea lastânga. În exemplul anterior cuvîntulConcluziipoate fi aliniat la dreapta.

Tabulatorul zecimal ajută la alinierea numerelor cu parte zecimală (virgulă).

Un tabulator va dispare de pe riglă dacă este tras cu mausul în jos pe pagină!

Rigla verticală ajută la mutarea pe verticală pentru a ajusta lungimea paginii! Odată stabilite însă marginile în Page Setup este preferabil să nu mai schimbăm acele setări!

Indentarea paragrafelor se poate executaşi în funcŃie de modul cum vizualizăm indicatorul

mausului pe ecran. Astfel indicatorul poate avea nu numai semnul „I” dar acesta poate fi însoŃit de mai multe linii orizontale care indică modalităŃi de indentare.

Indentare stânga Indent. dreaptaIndent. prima linie paragraf




405

2.6. Numerotarea paginilor, ad ăugarea antetelor sau notelor de subsol

Dacă dorim să paginăm documentul lucrat atunci vom alege comenzileInsert →Page

numbers:

Se va deschide mai întâi fereastraPage Number unde putem să alegem:- poziŃia numerotării:Bottom of Page (în josul paginii)

Top of Page ( în partea de sus a paginii)- alinierea numerotării: Right (dreapta),Left (stânga) etc.

OpŃiunile alese se pot vedeaşi în imagineaPreview . În final clic pe OK.

Dacă alegemşi opŃiunea Format va apare fereastraPage Number Format unde putemsă alegemşi alte opŃiuni:Start at (cu ce pagină vrem să începem),Number Format etc.

Pentru a adăuga un antet (header) sau note de subsol folosim comenzileView →Header and Footer şi va apare fereastra:

PorŃiunea punctată Header desemnează un spaŃiu unde putem introduce textul dorit!După apăsarea butonuluiClose textul respectiv (de exemplu titlul unei cărŃi) va apare pe toatepaginile documentului! Dacă dorim să inserăm un text de subsol putem alege comanda



Adrian NETEDU

406

Switch Between Header/Footer sau butonul după care apare caseta pentru textele din josul paginii (Footer ):

În pasajul punctatFooter putem introduce textele de subsol respectînd regulilegenerale ale scrierii dinWord . La fel după apăsarea butonuluiClose respectivul text va apare

pe fiecare pagină. Bara de instrumente conŃine şi alte facilităŃi marcate prin mai multebutoane: pentru a insera numerotarea paginilor pentru a insera date despre nr. de

pagini din document, deschide fereastra Page Number Format de care am amintit deja,

butoane pentru inserarea datei/orei, deschide fereastra pentru setarea paginii etc.Această ultimă operaŃie este deosebit de importantă deoarece prin deschiderea ferestreiPageSetup direct în modulLayout se pot alegeşi alte variante utile. De exemplu dacă alegemopŃiunea

Different Odd and Even putem sãscriem duã feluri de anteteşi subsoluripentru paginile pareşi pentru celeimpare. Respectivele texte pot fi apoi maibine fixate cu comenzile de pebara cu instrumente anterioarã.Dacã dorim sã nu întîlnim astfel de textepe prima paginã a documentului nostru sealege opŃiunea Different FirstPage →OK . Revenind la editare atunci

cînd vom vedea precizareaFirst PageHeader spaŃiul respectiv nu trebuiecompletat.Facem precizarea cã redactarea textelorde tip Header and Footer nu trebuieconfundatã cu trimiterile bibliograficesau cu redactarea textelor din finalul unordocumente.




407

Pentru a putea face trimiterile în subsolul paginii, Word alocă automat o serie de indicinumerici sau grafici prin care putem să le identificăm. Dacă dorim să facem trimiteri la subsolalegem comenzileInsert →Reference →Footnote şi va apărea următoarea fereastră:

2.7. Stiluri, autocorectur ă , chenare, ha ş uri; desenarea, inserarea de imagini sauobiecte

Stilurile caracterelor pot fi vizibileşi în fereastra deschisă de comenzileInsert →Simbol:

Trimiterea cãtre nota de subsol va apare în loculunde este cursorul iar din fereastraFootnote and Endnote vom alege locaŃia Footnotes , apoi îndreapta locul acesteia în paginã, vom alegeformatul în care vrem sã aparã numerele sausimbolurile prin care facem trimiterile. Dacãdorim sã introducem un text la sfârşitul secŃiuniisau textului vom alege locaŃia Endnotes . ToateopŃiunile vor fi urmate de comandaInsert .SpaŃiul destinat notelor de subsol este în directã

legãturã cu modul de setare a paginii, amarginilor etc. Tocmai de aceea trebuie avutgrijã ca notele sã nu „fugã” pe pagina urmãtoare.

De obiceiWord foloseşte din oficiu stilulNormal dar se potfolosi si alteleDefault Paraghraph Font , Heading 1,2 şi 3 etc.Aceste stiluri se referã la grosimea literelor, cum este aliniatparagraful etc. Stilul poate fi ales din începutşi va influenŃa întreg textul. Un anumit stil pe care dorim sã-l folosim putem sã îl definim noi înşine: un text oarecare poate fi selectat apoi seformateazã casracterele dupã care pe bara de instrumente putemsalva noul stil care se va adãu a celor existente.



Adrian NETEDU

408

Cât priveşte autocorectura aceasta se referă la corecŃiile automate pe care le face Word. De exemplu: să presupunem că scriem mereu greşit în loc dedelincvent cuvântuldelicvent .Pentru a înlătura acest inconvenient Word poate corecta automat greşeala numai că trebuie să-I cerem lucrul acesta! Prin comenzileTools →Autocorrect Options se deschide o fereastră încare vom face precizarea astfel:

Din aceastã fereastrã putemalege un caracter pe caredorim sã îl introducem întextul scris: vom selecta acelcaracter şi apoi comandaInsert . La fel putem introduceorice alt simbol. De asemeneaputem sã definim de exemplucaracterul „ã” prin combinaŃiade taste Alt+A pe care oputem salva dupã ce folosimcomandaShortcut Key ...

Imediat ce am rescris cuvântul greşit odatã cuapãsarea tasteiSpace intervine autocorectura!




409

Folosirea chenarelor este foarte uzuală în Word . Practic orice text poate fi încadrat într-unchenar iar pentru aceasta utilizăm comenzile:Format →Borders and Shading după care vaapare următoarea fereastră:

Uneori un chenar incomod poate fi eliminateşi prin considerarea bordurilor ca fiind deculoare albă! De exemplu atunci când introducem un text pe baza comenziiText Box din

iconiŃa şi care se găseşte pe bara de instrumente din josul paginii. Pentru a înlătura cadrulclicăm în interiorul cutiei de textşi apelăm la comenzileFormat →Text Box →Line Color de unde alegem culoare albă!

Pentru a desena în Word este nevoie în primul rând de bara de instrumente specifică.Aceasta se poate găsi după ce am apelat comenzileTools →Customize → Toolbars de undealegemDrawing. Bara cu instrumentele de desenare va apare în partea de jos a ecranului.Principalele funcŃii ale acestor butoane sunt:

Odatã scris un textşi selectat acestapoate fi încadrat în chenar dupã ceam ales opŃiunea Box sau Shadow.Chenarele se pot modifica apoi dupã opŃiunile Style. Din meniulPreviewputem renunŃa la una sau mai multeborduri. Apoi putem hotãrâ cuiaplicãm bordurile respective din opŃiuneaApply to. Dacã din început alegemPage Border atunci putem sã

încadrãm cu chenar întreaga paginã.Cu ultima opŃiune Shading putemhaşura textul într-o culoare pe care odorim. Atragem atenŃia cã bordurilepot fi expuse şi pe bara deinstrumente.

Deseneaza linie, sageata

Deseneaza patrat, cerc

Deseneazã diverse figuri

Stiluri de linii,sageŃi etc.

Stiluri haşuri

Culori pentru obiecte,linii, fonturi

Introduce cutie de text

Introduce meniul Word Art

Inserare clip sau imagine

Insereaza o diagramã



Adrian NETEDU

410

Folosind comenzile din bara respectivă putem desena obiecte de o anumită complexitate (pentru aplicaŃii speciale există alte programe: Corel Draw, Auto Cad etc.).După cum aŃi observat plecând de la bara de instrumente putem inseraşi obiecte, imagini etc.

iar funcŃiile acelor butoane le găsim şi în fereastra care se deschide după comenzileInsert →Picture:

Cu comandaFrom File puteŃi să aduceŃi imagini din alte documente, fotografii etc.Alteori imaginile pot fi importate direct dintr-un scanner sau dintr-o camera digitală.

Cu comandaWord Art se pot allege diferite formatări ale textelor pe care le scriem.Cu comandaAutoshapes putem introduce diverse figure geometrice cum ar fi replica

din imaginea următoare:

Cu comandaChart pot fi introduse grafice (problematică la care vom reveni).

2.8. Desenarea ş i lucrul cu tabele

Diverse documente conŃin informaŃii sub formă de tabelară iar Word dispune decomenzi foarte simple pentru a desena astfel de tabele. Pe bara de meniuri comandaTable sereferă în întregime la astfel de aplicaŃii iar pe bara de instrumente putem găsi butonulInsert

Table . Dacă apăsăm acest buton apare ferestra următoare:

Cu comandaClip Art puteŃi sã aduceŃi în text diverse imagini care se aflãarhivate în program. De exemplu dacãscrieŃi o scrisoare pentru a invita pecineva la o cursã de Formula 1 puteŃi sãadãugaŃi imaginea de mai jos:

Pot sã vă ajut cuceva?

Cu aceatã ocazie vizualizãmşi OfficeAssistant care poate fi găsit în meniulHelp şi care poate sã rãspundã la orice întrebare autilizatorului.




411

Se poate interveni în orice tabel pentru a insera (aşterge) coloane, linii, celule comenzilerespective fiind în meniul Table→Insert/ Delete!

Pentru aşterge un tabel nu este de ajuns să apelăm la tasta Delete sau la butonul Cut de pe

bara de instrumente: . De aceea trebuie apelat la comenzileTable →Delete Table . Se pot fixa pe bara de instrumente butoane foarte utile pentru comenzi rapide:

introducerea/ ştergerea de celule

introducerea/ ştergerea de linii sau coloane etc.

Foarte utile suntşi butoanele Split file (împarte o celulă în celule mai mici)şiMerge Cells (uneşte două sau mai multe celule pe linie sau coloană). Pentru început

se selectează respectivele celule apoi se aleg comenzile.Un text oarecare scris de exemplu cu mai mulŃi tabulatori poate fi transformat în tabel

conform comenzilorTable →Convert →Text To Table nu înainte de a preciza dacă e vorbade tabulatori (în subsolul ferestrei deschise de comenzile anterioare). OperaŃia are şi revers:un tabel poate fi convertit la rândul lui în text.

Tabelarea textului este o operaŃie înrudită cu dispunerea textului în coloane! Acest lucrueste posibil cu ajutorul comenzilorFormat →Columns . Din fereastra respectivă putem allegenumărul de coloane necesare, de obicei două; putem de asemenea alege comandaLine

Between pentru a despărŃi coloanele cu o linie.

In aceastã fereastrã putem sã alegem numãrulde coloaneşi de linii dorite în acest caz cincicoloane şi douã linii iar din butonulAutoformat am ales stilulTable Elegant .Rezultatul va apare automat pe ecran aşacum vedem în imaginea imediat urmãtoare.Apoi putem introduce în celulele tabeluluitexte sau imagini dupã regulile generale pecare le-am întâlnit deja înWord . Acelaşirezultat se poate obŃine dacã desenãmsinguri tabelul cu un creion specialDrawTable şi care se aflã în meniulFile sau pebara cu instrumente: . Când am terminatde desenat tabelul se apasã din nou clic pebutonul de mai înainte. Tabelul poate fi apoi

foarte uşor modificat.



Adrian NETEDU

412

2.9. Crearea de grafice în Word

Fie un tabel de tipul următor:

2000 2001 2002 2003Elevi 25 30 32 28Studenti 14 16 18 17

Pentru a reprezenta grafic datele dintr-un astfel de tabel vom face următoarea serie deoperaŃii:

1. Selectăm tabelul2. Executăm comenzileInsert →Picture →Chart. Vor apare următoarele:

0

5

10

15

20

2530

35

2000 2001 2002 2003

Elevi

Studenti

În tabelul alãturat vom introducedatele din tabel astfel: 1st Qtr devine2000, 2nd Qtr devine 2001 etc.Pe prima coloanã se trecElevi/StudenŃi iar variantaNorth vafi eliminatã (clic pe rândul trei încapãtşi apoi tastaDelete ).În partea superioarã apare tipul degrafic care este valabilşi pentru cazulnostru dar în varianta de aici folosinddatele înscrise în tabel.Dupã înlocuirea datelor va rezultagraficul urmãtor:

În acest grafic se pot faceschimbãri majore din punct devedere al fonturilor, culoriloretc. folosite. Pentru aceaasta ede ajuns sã clicãm cu mausul înzonele din grafic pe care vremsã le schimbãm.




413

3. Scrierea academic ă sub MS Word

Redactarea oricărui text nu impune anumite reguli pentru o utilizare privată sau după optimizări personale diverse. Cu totul altă situaŃie întâlnim în cadrul comunităŃii ştiinŃifice

unde forma şi con Ń inutultextelor nu poate fi lăsată la libera exprimare. Tocmai de aceea s-auconstituit în timp un set de reguli de redactare pentru textele cu semnificaŃie sau utilitateştiinŃifică, ajungându-se la delimitarea unei adevărate tehnici de redactareştiinŃifică sau cu altnume tehnica scrierii academice. Literatura de specialitate din limba română cuprinde deja oserie de titluri de referinŃăfie că e vorba de traducerea unor autori străini fie de contribuŃiaunor specialişti români* . Tematica fiind foarte vastă ne vom rezuma în aceste pagini la câtevareguli de redactareştiinŃifică şi la modalităŃile în care programul Word poate fi de un real

ajutor în acest sens : este vorba de a aplica cunoştinŃele deja acumulate unor rigori impuse demediulştiinŃific/academic.

Începând cu primii ani, studenŃii de la orice profil de învăŃământ sunt puşi în situaŃiade redacta diferite texte fie pentru uzul personal (de exemplu fişe de lectură) fie pentru uzuldidactic în general (rezumate, comunicări, articole, lucrări de licenŃăsau dizertaŃie). Indiferentde specificul acestora orice tip de text trebuie să întrunească o serie de condiŃii fie pentru outilizare judicioasă fie pentru accesibilitateaştiinŃifică din mediul academic. Cu alte cuvinte

se cere un anumit standard calitativ al acestor texte. De altfel A.Şerbănescu (op. cit .; 16)atrăgea atenŃia că orice text redactat, pentru a fibun, trebuie să aibă o temă bine aleasă, unconŃinut unitar, vocea autorului să se impună ca şi autoritate în domeniu, textul respectiv să aibă un scop clar, să fie concis etc. La rândul lor G. Ferreolşi N. Flageul (op. cit .; 121)recomandau ca orice text cu pretenŃii de a fiştiinŃific trebuie să fie lizibil (f ără ştersături,abrevieri incorecte etc.), să aibă o punctuaŃie şi o ortografie corectă, să aibă destule alineatenoi dar nu în exces, să fie precisşi sobru (f ără clişee şi stereotipuri), să fie echilibrat (f ără

parcimonie sau prolixitate). Dacă este vorba despre un material pe care îl dorim foarteimportant pentru cercetareaştiinŃifică în general un număr de întrebări, printre altele, trebuielămurite (S. Chelcea,op. cit ., pp. 18-19) : este problema cercetată-semnificativă, abordareaeste originală, sunt instrumentele cercetării valide, există o legătură cu variabilele din

* Recomandăm studenŃilor următoarele titluri: N. Gherghel,Cum să scriem un articol ştiin Ń ific, Ed. ŞtiinŃifică,Bucureşti, 1996; S. C. Andronescu,Tehnica scrierii academice, Ed. FundaŃiei „România de mâine”, Bucureşti,1997; H. Maissonneuve, Redactarea ştiin Ń ifică , Edit Dan, Iaşi, 1999; S. Chelcea, Metodologia elabor ării unei

lucr ări ştiin Ń ifice, Comunicare.ro, Bucureşti, 2003; A.Şerbănescu,Cum se scrie un text,Ed. Polirom, Iaşi, 2001;G. Ferreol, N. Flageul, Metode şi tehnici de exprimare scrisă şi orală , Ed. Polirom, Iaşi, 1998; U. Eco,Cum se face o teză de licen Ńă, Ed. Pontica, ConstanŃa, 2000.



Adrian NETEDU

414

cercetare, sunt testate ipotezele, este populaŃia investigată reprezentativă, respectă cercetareastandardele etice, au aplicativitate rezultatele cercetării?

În sfârşit, pentru a concluziona, vom amintişi punctul de vedere al lui U. Eco (op. cit .,pp. 35-39). Savantul italian se întreba asupra criteriilor după care un text poartă amprentaştiinŃificităŃii şi trăgea concluzia că, pentru aceasta, respectiva cercetare:

-se referă la unobiect recognoscibilşi de ceilalŃi ;-spune lucruri care nu au mai fost spuse sau reinterpretează lucruri deja spuse ;-trebuie să fie utilă celorlalŃi ;-furnizează elemente pentru verificarea ipotezelor.

Din cele spuse până acum se întrevede faptul că indiferent de lucrarea pe care o avem dealcătuit şi indiferent de etapa aflată în lucru, se cere imperios o tratare corectă a textelor cucare se intră în contact, de la simpla cercetare bibliografică iniŃială până la redactarea finală aacestora. Evident că în toate aceste etape lucrul cu calculatorulşi cu disponibilităŃile generatede acesta devine de fapt o necesitate în condiŃiile în care majoritatea autorilor constată că astăzi este imposibil să mai redactăm ceva de mână , mai ales când se pune problemaculegerii, editării, stocării unui text.

3.1. Bibliografia

Ne vom referi în continuare la primele instrumente cu care operează studenŃiidebutanŃi. Intrând în biblioteca universitară (de exemplu BCU “Mihai Eminescu” Iaşi) pentru început ei trebuie să-şi constituie unele bibliografii, fişiere de lectură, fişiere de idei, fişiere decitate. Chiar dacă acestea sunt în primă instanŃăredactatede mână se recomandă transcrierealor în formă computerizată şi stocarea lor în vederea lucrărilor viitoare pe care le vom finaliza(în acest scop transferul de informaŃii va fi cu mult facilitat !).Bibliografiile sunt instrumente de lucru care se vor regăsi în mare parteşi în textul/redactareafinală în măsura în care sunt accesibile. Pentru alcătuirea unei bibliografii, adică a unei listede cărŃi, articole etc. care urmează să fie consultate se recomandă notarea tuturor itemilor pefişe separateşi apoi inserarea lor într-un fişier electronic. Iată cum arată o astfel de fişă bibliografică (f ără să existe în acest sens unşablon universal) :

Temă

Fişă bibliografică nr.....Autor: VASILE MIFTODE,Titlu: MigraŃiile şi dezvoltarea urbană Editura: Junimea, IaşiAnul apariŃiei: 1978COTA BCU: II 171.911ObservaŃii:........................




415

AlcătuiŃi mai multe astfel de fişe bibliografice pentru cărŃile absolut necesare unei viitoarelucrări, faceŃi transcrierea acestora cu programul Word pe o pagină A4 sub forma mai multoretichete! FolosiŃi comenzile Tools→ Letters and Mailings→ Envelopes and labels!.

Toate aceste fişe bibliografice reprezintă detalierea a ceea ce putem numi fi şiere

bibliograficesau bibliografiişi care ar reprezenta o listă pe cât posibil de completă cu titlurilepe care le considerăm necesare cercetării. Modul de constituire a unei bibliografii este foartevariabil : fie că urmărim toate cărŃile din bibliotecă pe un subiect sau o temă dată fie că ocompunem după principiul bulgărelui de zăpadă plecând de la o carte sau articol de undepreluăm bibliografiaşi urmărim în continuare respectivele titluri.

De exemplu dacă ne propunem să constituim o bibliografie pe temastratificăriisocialela aceeşi BCU Iaşi, în baza electronică, vom găsi doar un singur reper bibliografic :

A. P. M. Coxon, P. M. Davies, C. L. Jones, Images of Social Stratification,SagePublication, London, 1986.

Vom putea apela în acest caz la bibliografia inclusă în acest volum pentru a necontinua cercetările. Primele titluri trimit deja la alte surse :

Pe baza acestei bibliografii putem să descoperim alte puncte de interes. Apoi pas cupas putem să ne constituim o bibliografie cu condiŃia de a fi accesibilă. Dacă nu o putemaborda putem chiar schimba subiectul cercetării!

Alte subiecte pot fi însă mai bine reprezentate în bibliotecă. De exemplu dacă neinteresează temacomunicării organiza Ń ionale vom găsi din prima căutare cel puŃin 15 titluride interes printre care următoarele :

Se observă că în cel de al doilea caz există şansa unei bibliografii mai accesibile !

Temă Indiferent de specializarea dvs. alcătuiŃi trei bibliografii pe trei teme de interes majorşi pe

care pe le eŃi urmări eventual în viitor. CăutaŃi diverse surse nu numai dintr-o singură bibliotecă sau o singură resursă Internet! ConsultaŃi eventual specialiştii din marile biblioteci!

Bibliografie:1. Abelson, R. P. (1973), „The Structure of Beliefe Systems” in R. C. Shank and K. M. Colby

(eds.),Computer Models of Thought and Language, San Francisco: W. H. Freeman2. Alexander, C. N. (1972), „Status Perception”, American Sociological Review, 37: 767-73.

Etc.

1. Chiciudean Ion,Gestionarea crizelor de imagine, Comunicare.ro, Bucureşti, 20022. Pirjol Florentina,Comunicare organiza Ń ională , Ed. Mirton, Timişoara, 2003.3. Mucchieli Alex, La comunication interne, Armand colin, Paris, 2001Etc.



Adrian NETEDU

416

TranscrieŃi în Word respectivele bibliografiişi prezentaŃi-le pentru evaluarea parŃială de laacest obiect!

Obs1. Cele două liste bibliografice anterioare au forme diferite! Să exemplificăm şi cu altevolume apărute la aceeaşi editură Polirom Iaşi sau alte edituri :

1. Dumitru Sandu,Spa Ń iul social al tranzi Ń iei, Ed. Polirom, Iaşi, 1999

2. Dumitru Sandu,Sociabilitatea în spa Ń iul dezvolt ării, Ed. Polirom, 2003

3. H.-R. Patapievici,Omul recent , Ed. Humanitas, Bucureşti, 2001

4. Gilles Ferréol, Jean-Pierre Noreck, Introduction à la sociologie, Armand Colin, Paris, 1989

Se observă că în exemplele de mai înainte apar unele diferenŃe acestea fiind dictate dediverse circumstanŃe editoriale sau regionale. Cu toate acestea o serie de reguli se impunşi seregăsesc în toate exemplele date, diferenŃele fiind mai degrabă de formă decât de conŃinut.

Astfel orice menŃiune bibliografică poate să conŃină (U. Eco,op. cit .; 91):A. Pentru cărŃi:- numeşi prenume autor/autori- titlul şi subtitlul operei(s.n.-sublinierea noastră) - colecŃia (eventual)- numărul ediŃiei, dacă nu există prea multe- locul ediŃiei /localitatea; eventual se prescurtează f.l. (f ără loc)- editorul (poate fi omis dacă nu e menŃionat în carte)- data editării; eventual se prescurtează f. a. (f ără an)- date eventuale despre ediŃia cea mai recentă - numărul de pagini; numărul de volume

- informaŃii despre un eventual traducătorB. Pentru articole de reviste:

Bibliografie1Adam, Barbara, 1996, Detraditionalization an the Certain of Uncertain Futures, în Heelas, Paul,Lash Scott & Morris, Paul (n.n.-volum citat în cadrul bibliografiei )2. Almond, Gabriel A., Sidney Verba (eds.), 1989,The Civil Culture Revisited , Sage PublicationsEtc.

Bibliografie1Arango, Joaquin (2000), „Explaining Migration: a Critical View”, în International Social Science Journal, septembrie2. Banfield, Edward C. (1958)The Moral Basis of a Backward Society, The Free Press, ChicagoEtc.

Articole, cărŃi şi ediŃii citate1. Peter ACKROID,Ezra Pound , London,: Thames and Hudson, 19802. Lord ACTON, Despre libertate, Iaşi: Institutul European, 2000

Etc.

Bibliographie 1. Albouy S.,Élements de sociologie et de psychologie sociale, Toulouse, Privat, 19762. Cazeneuve J., Dix grandes notions de la sociologie, Paris, Seuil, 1976Etc.




417

- numeşi prenume autor- „Titlu al articolului/capitolului”- titlul revistei(s.n.) - volum sau număr de fascicol - lunaşi anul

- pagini în care apare articolul C. Pentru capitole de cărŃi, acte de congrese, studii în opere colective:- numeşi prenume autor- „titlul capitolului/studiului”- precizarea „în”- numele îngrijitorului ediŃiei sau xxx (f ără un autor precizat)- titlul operei colective- eventual numărul volumului operei- locul, editorul, data, nr. pagini.

Obs2. În funcŃie de situaŃie nu toate detaliile sunt furnizate dar trebuie ca menŃinile să fiecât se poate de complete în sensul listei de mai înainte.

Obs3. DiferenŃele de redactare sunt specifice editorilorşi/sau autorilor însă odată adoptatun anumit stil acesta trebuie păstrat pe toată lungimea lucrării/redactării respective!

Obs4. MulŃi studenŃi consideră că un eseu prezentat la un seminar nu trebuie să necesite unasemenea travaliu de redactare ; cu toate acestea ei trebuie să deprindă tehnicile redactăriiştiinŃifice ca şi cummunca lor urmează să fie multiplicată /publicată iar redactareaştiinŃifică este un ajutor atât pentru editare câtşi pentru lectură !

3.2. Alte instrumente de lucru

Din cele spuse până acum se deduce că trebuie să diferenŃiem în mod clar între maimulte instrumente de lucru. După cum precizaşi U. Eco (op. cit . ; 71 şi urm.) vom aveanevoie pe lângă bibliografii de fi şe de lectur ă de cărŃi sau articole, fi şe tematice, fi şe pe autori, fi şe cu citate, fi şe de lucru. Acelaşi autor atrage atenŃia că nu este absolut necesar să avemtoate aceste tipuri de fişe ci doar o bună combinare a lor în funcŃie şi de scopul cercetării.Pentru specificul redactării pe computer se recomadă să creăm fişiere distincte în care să cumulăm astfel de informaŃii. Pentru acest curs vom insista pe fişa cu citateşi pe fişa delectură.

De exemplu să presupunem că dorim să creăm un dosar cu citateşi pe care l-am numitcitate_noica . În cadrul acestui dosar vom creea alte subdosare în funcŃie de temele de interes :de exemplu subdosarele intitulate Adevar , Fericire etc. În cadrul subdosarului Adevăr putemplasa un document word care la deschidere va arăta astfel :

După acest model se pot constitui foldere diverse care apoi pot fi regrupate tematic sau în altemoduri. Sub-dosarele pot fi numite chiar cu nume de cărŃi, reviste, publicaŃii etc.

Temă

Tema: adevărulVolum: C. Noica,Cartea de în Ń elepciune, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2001Pag. 48 „Nu trebuie să începi cu exactitatea, ci cu adevărul. Acesta î şi va căuta singur exactitatea”.Pag. 57 „Cine nu are filosofie, adică apetenŃa adevărului, rămâne cu exactitatea”Etc.



Adrian NETEDU

418

CreaŃi un dosar word cu citate importante pentru o temă anume. CăutaŃi mai mulŃi autorişi/sau mai multe volume de specialitate. SalvaŃi aplicaŃia pe un CD pentru eventuale aplicaŃiiviitoare.

***

Cât priveşte fi şele de lectur ă , acestea reprezintă, în viziunea aceluiaşi autor U. Eco(op. cit.; 137) instrumentele de lucru cu adevărat indispensabile. Ele conŃin fie citate, fierezumate, fie adnotări bibliografice, fie aprecieri personale ale cititorului etc. Tocmai de aceeanu există o reŃetă unică în alcătuirea acestor fişe. Evident ele se pot scrie direct pe ordinator(de exemplu în cazul în care sunteŃi la bibliotecă cu un laptop) sau se pot ulterior transcrie înformă electronică după notiŃe de ocazie. U. Eco consideră că aceste fişe trebuie să rezumesurse secundare de studiu în timp ce sursele primare* este recomandat să fie la îndemână ! Să exemplificăm cu începutul unei fişe de lectură transcrisă prin programul Word:

Temă CreaŃi o fişă de lectură după un volum/carte/articol la alegere. TranscrieŃi fişa în format

word (pe maximum două pagini).

3.3. Citate ş i note bibliografice

Majoritatea articoleler/cărŃilor care se publică astăzi sunt legate/relaŃionate cu altepublicaŃii sau autori. Prea puŃine apariŃii editoriale sunt absolut originaleşi tocmai de aceea înfiecare caz autorii care au fost utilizaŃi prin citare directă sau parafrazare trebuie să fieamintiŃi. Altfel există riscul copierii sau plagiatului. Citarea unui autor va fi cu siguranŃă uşurată din moment ce avem o bază de fişe de citate sau de lectură destul de consistentă şi deprecisă.

ModalităŃile prin care un autor este citat suntşi ele diverse. De exemplu se poate da uncitat care cuprinde câteva rândurişi atunci el va fi inclus în text între ghilimele după care seface o trimitere la subsol. Să presupunem că utilizăm următorul citat : « într-o societate mică,deoarece toată lumea se află în aceleaşi condiŃii de existenŃă, mediul colectiv esteesenŃialmente concret. »**. Se observă că citatul are o trimitere la subsol pe care am inserat-o în documentul Word cu comenzileInsert →→→→ Reference →→→→ Footnote şi cuprinde trimiterea

* U. Eco consideră sursele primarede exemplu operele fundamentale ale unui autor iar celesecundareca fiindexegezele critice privitoare la acelaşi autor! Se recomandă ca lucrul cu sursele primare să se facă direct pecarte/suport!** E. Durkheim, Diviziunea muncii sociale, Ed. Albatros, Bucureşti, 2001, p. 304

Fişă de lectură Emil Durkheim, Regulile metodei sociologice, Ed. Polirom, 2002

-tradusă după ediŃia din 1999, P.U.F., Paris.-sunt prezente prefeŃele autorului la primaşi a doua ediŃie-pe coperta a doua un citat al autorului: „sociologia nu este anexa nici uneiştiinŃe”-Cap I. Ce este un fapt social; Cap. II Reguli cu privire la observarea faptelor sociale; Cap. III Reguli cu privire ladistincŃia dintre normalşi patologic; Cap. IV Reguli cu privire la constituirea tipurilor sociale.......-Cap I. Ce este un fapt social, pp. 35-48-E. Durkheim consideră că în societate există şi alte fenomene decât cele naturale (a urmări modul cum autorulidentifică obiectulsociologiei).-Legătura comportament-reguli-constrângeri-pag. 37 (faptele sociale) constau în „maniere de a acŃiona, de a gândişi de a simŃi exterioare individuluişi înzestrate cu




419

bibliografică completă, la care se adaugă pagina pe care se află respectivul citat. Această pagină nu este reluată şi la final într-o bibliografie generală.

Un citat de tipul celui de mai sus poate fi inserat în textşi în alte moduri. Iată unexemplu din R. Scase,Clasele sociale, Ed. DU Style, Bucureşti 1988, p. 30 : « “Muncitoriicare lucrează împreună, în acelaşi timpşi în acelaşi loc, pentru a produce acelaşi tip de marf ă,

sub conducerea unui capitalist, reprezintă din punct de vedere istoricşi logic punctul depornire al producŃiei capitaliste” (Marx, 1974, p. 305) ». În acest citat se observă că trimiterease face la o lucrare a lui Karl Marx din 1974 iar citatul este în acea carte la pagina 305.Consultând bibliografia finală constatăm că trimiterea concretă era următoarea :

Marx K. (1974),Capital, 3 vols., London : Lawrence and Wishart .

Obs. Trimiterile pot fi f ăcute fie la final, la o bibliografie generală (de cele mai multe orinu se face distincŃia între volumele pe care autorul le-a cititşi cele pe care le aminteşte f ără ale fi văzut !) sau la sfârşitul fiecărui capitol, unde este posibil să regăsim ordonate toatetrimiterile care în alte volume sunt la subsolul paginilor.

Uneori întâlnim citate în text cu fonturi mai mici f ără ghilimele deoarece se subânŃelegestatutul acestora sau sunt ataşate ghilimeleleşi trimiterea de rigoare. Iată un pasaj din A.Etzioni,Societatea monocromă , Ed. Polirom, Iaşi, 2002 :

« Următoarea definiŃie pare să fie destul de funcŃională :

“Comunitatea este o combinaŃie de două elemente: (a) reŃeaua de relaŃii încărcate afectiv întreindivizii unui grup, relaŃii care adeseori se intersectează şi se consolidează reciproc (nu simple relaŃii

individuale bilaterale sau în lanŃ); (b) o doză a ataşamentului faŃăde un set de valori,normeşi înŃelesuri unanim împărtăşite, precumşi o istorieşi o identitate comune- pe scurt,

ataşamentul faŃăde o anumită cultură”7

».Acest citat trimite apoi la pag. 303 prin nota 7 referitoare la un volum al aceluiaşi autor:A.Etzioni,The New golden rule: Community and Morality in a Democratic Society, BasicBooks, New York, 1996, p. 127.

Obs. Notele de subsol în ce priveşte articolele sunt valabile după cum am stabilit mai înainte cu precizarea că aceste reguli se extind la orice alt text care nu este un volum de sinestătător. Să detaliem un citat dintr-un articol aşa cum apărea într-o exemplificare anterioară însă de data aceasta vom adăugaşi paginile între care se găseşte articolul respectiv :

Pentru un articol/capitol dintr-un volum se va precizaşi respectivul volum. De exemplu :

Obs. Redactarea cuvintelor în note este foarte importantă. ObservaŃi că, dacă nu intervinalte preciz

ări, titlul unei c

ărŃi se scrie cu italic (v

ăaminti

Ńi de comanda din programul

Word) şi la fel se foloseşte şi pentru prescurtareaop. cit . careŃine de fapt locul acelui titlu ;

*Arango, Joaquin (2000), „Explaining Migration: a Critical View”, în International Social Science Journal, septembrie, pp. 285-296

* DesRosiers M., “Définition et analyse des processus de décision dans les entreprises”, în vol. Lecomportament des individus dans l’organisation(coord. Ch. Benabouşi H. Abravanel), Ed. GaëtanMorin, Montreal, 1986, . 393-423



Adrian NETEDU

420

titlul unui articol se scrie normal dar între ghilimele ; numele revistei se scrie cu italic. Odată stabilite aceste reguli ele trebuie respectate identic până la sfârşitul textului.

Obs. Dacă o trimitere bibliografică are mai mult de trei autori se poate menŃiona doarprimul urmat de abrevierea « et al. » cu sensul de «şi ceilalŃi ». Iată un exemplu :

Obs. Există note speciale în care sunt f ăcute precizări asupra unui citat preluat după unautor care citează la rândul lui. Este cazul unor cărŃi, volume, articole etc. care nu au fost la îndemâna autoruluişi sunt citate indirect. Intervine în acest caz prescurtarea « apud », cusensul de « citat de », ceea ce dovedeşte doar accesul la cel de-al doilea material documentar:

Uneori putem introduce trimiterea cuapud direct în text :« Astfel P. Appel (1977) -apud M. Ghertman (1981; 80) - propune o cartografie a

organizaŃiei sau firmei printr-o reprezentare poliedrală ».

Obs. Există situaŃii când suntem obligaŃi să ne referim în note de mai multe ori la acelaşiautor sau la acelaşi volum/articol etc. În aceste situaŃii se folosesc termenii « idem »şi« ibidem ». Iată două exemple în acest sens :

În exemplul de mai înainte se vede că pe o singură pagină a unui text redactat, A.Touraine este citat de două ori dar din cărŃi diferite iar cel de al doilea autor C. Thuderoz estecitat de două ori dar din acelaşi volum. Deducem de aici că Idem desemnează « acelaşi autordar opere diferite » în timp ceIbidem desemnează « acelaşi autorşi aceeaşi operă » citată lapagini diferite. Dacă aceşti autori sunt citaŃi şi în alte locuri, pe alte pagini pe care le

redactăm, atunci este indicat să evităm termeniiIdem sau Ibidem şi să folosim prescurtareaop. cit . (în condiŃiile în care nu există confuzii privitoare la referirea respectivă).Obs. Citarea surselor de pe Internet se supune rigorilor de mai înainte, precizându-se în

mod clar sursa darşi data la care a fost accesată respectiva sursă (ştiindu-se că deseoriinformaŃiile de pe Internet sunt uneori schimbate). Unele site-uri dau indicaŃii clare asupremodului cum preferă să fie citate! Iată un exemplu :

Obs. Uneori în economia unei lucrări sunt necesare citate extinse care pot ajunge până la opagină. Se recomandă în aceste cazuri inserarea textului în chenare (aşa zise cutii sau box-uri)

1Bergeron, J.-L.et al., Les aspects humaines de l’ organisation, Ed. Gaëton Morin, Quebec, 1979

1Tannenbaum R.şi Schmidt W. H., How to Choose a Leadership Pattern, Harvard Business Review,mai-iunie, 1973;apud K. Wexley, G. A. Yukl,Organizational Behavior and Industrial Psychology,Oxford Univ. Press, 1975, pp. 119-130

1 Touraine A.,Production de la société , Seuil, Paris, 1973, p. 1252 Idem,La Voix et le regard , Seuil, Paris, 1978, p. 873 Thuderoz C., Négociations, PUF, Paris, 2000, p. 554 Ibidem, . 56

1Josephson Institute of Ethics, Making Ethical Decision .The Six Pillars of Character , www.josephsoninstitute.org , Internet, 05.02.2005




421

înŃelegându-se că acestea provin integral din lucrările unui autor anume. Se poate urmări acestprocedeu de ex. în M. Lallement, Istoria ideilor sociologice, 2 vol., Ed. Antet, Bucureşti,1998.

3.4. Folosirea tabelelor

După cum am spusşi într-un capitol anterior, programul Word dispune de facilitateade a desena tabeleşi de a folosi diferite date sau texte sub formă tabelară. C. Coman* atrageatenŃia asupra diversităŃii de tabele pe care le putem utiliza: tabele simple, tabele complexe,tabele rezumat, tabele cu dublă intrare, tabele de contingenŃă, tabele serii de timp, tabele defrecvenŃă, tabele de frecvenŃe cumulate. Evident că toate aceste tipuri de tabele trebuie să fienumerotate, explicitate printr-un titlu sugestiv iar dacă aparŃin unui autor anumit atuncitrebuie indicată sursa, imediat sub tabel, exact ca orice trimitere bibliografică. Indiferent însă de complexitatea tabelului, în redactareaştiinŃifică contemporană mai des întâlnită este oanumită formă grafică pe care o putem regăsi în programul Word în meniulTable →→→→ Table

Autoformat şi în care vom alege stilurile de tipTable List sau Table Simple . Iată unexemplu :

Tabel 15. În opinia ta cât la sută dintre maghiari/români pot fi caracterizaŃi în felul următor ?

Liceenii români Liceenii maghiariDespre… Români Maghiari Români MaghiariAgresivi 31 48 49 28InteligenŃi 58 47 44 60Lenesi 46 40 53 36Egoişti 46 61 50 39Amabili 59 43 45 59Blegi 31 34 41 29ToleranŃi 31 32 38 48Competitivi 57 56 50 65Sursa : V. Vereş (coord.), Liceenii ardeleni în tranzi Ń ie, Ed. Limes, Cluj, 2000, p. 42

Evident că nu sunt excluseşi orice alte formate pentru tabele cu condiŃia ca informaŃiacuprinsă să fie cu adevărat utilă şi să nu fie uşor înlocuită cu un text mult redus ca dimensiuni.Foarte des întâlnite suntşi tabelele de contingenŃăîn care se centralizează evoluŃia a două variabile categoriale (de undeşi ideea de analiză bivariată). Iată un astfel de tabel :

Tabel 14-6« SunteŃi de acord sau nu ca femeileşi bărbaŃii să fie trataŃi egal în orice privinŃă? »

Barba Ńi FemeiAprobareDezaprobare

63%37%

75%25%

100% 100%

Sursa : E. Babbie,The Practice of Social Research, Wadsworth Publ. Co., Belmont, 1989, p.378

* C. Coman, Informatică aplicat ă , Ed. Infomarket, Braşov, 2003, pp. 127şi urm.



Adrian NETEDU

422

Se observă încrucişarea (cross-tabularea) a două variabile: opinia despre egalitateasexelor (variabila dependentă) şi sexul respondenŃilor (variabila independentă). Iată un altexemplu de analiză bivariată, în care sunteŃi invitaŃi să identificaŃi variabilele respectiveşieventual să comentaŃi rezultatul:

CredeŃi ca putem preveni :Răspuns : nebunia ? maladia mentală ? Total

Muncitori DaNu

941

2228

3169

Cadre superioare DaNu

2327

2723

5050

Sursa : M.-L. Rouquette, Despre cunoa şterea maselor , Ed. Polirom, Iaşi, 2002

Dacă numărul variabilelor creşte atunci se impune analiza multivariată. Intersectareadintre variabile fiind mai complexă. Iată un exemplu de tabel cu trei variabile : atitudine, sexşi vârstă după un exemplu anterior :

Tabel 14-8« SunteŃi de acord sau nu ca femeileşi bărbaŃii să fie trataŃi egal în orice privinŃă? »

sub 30 de ani 30 de anişi pesteFemei Barbati Femei Barbati

AprobareDezaprobare

90%10%

78%22%

60%40%

48%52%

100% 100% 100% 100%Sursa: E. Babbie,The Practice of Social Research, Wadsworth Publ. Co., Belmont, 1989, p.384

Temă. UrmăriŃi în cărŃile de specialitate diferite modalităŃi de folosire a tabelelor. ÎncercaŃisă rescrieŃi astfel de tabele cu ajutorul programului Word.

3.5. Folosirea graficelor

S. Chelcea (op. cit ., p. 52şi urm.) dă mai multe exemple de utilizare a graficelor înlucrări ştiinŃifice amintind în acelaşi timp că şi acestea trebuie să fie precis denumite, iar sursa

trebuie precizată în cazul citării respective. Pentru redactareaştiinŃifică recomandăm utilizareafacilităŃilor programuluiExcel dar amintim că graficele pot fi importateşi din alte programe (de exemplu SPSS). Iată un exemplu de grafic desenat înExcel :




423

Tabelul nr. 4 Caracterul voluntar sau fortat aldeciziei de a cere disponibilizarea

0%10%20%30%40%50%60%70%80%

90%

Brad Gorj V Jiului Total

A fost luata de mine

A fost luata de altii

Alte opinii

Sursa : M. Larionescu et al.,Cu ochii minerului. Reforma mineritului în România, Ed.Gnosis, Bucureşti, 1999, p. 105.

Iată un alt exemplu cu o diagramă de structură :

CredeŃi că în Ńara noastră lucrurile merg într-o direcŃie bună sau într-o direcŃie greşită?

Sursa : FSD, Barometrul de opinie publică , mai, 2005, www.osf.ro, 8.10.2005

3.6. Alte precizări privind scrierea academic ă

Scopul acestor rânduri nu este acela de a se substitui unui curs sau volum dedicatredactării unei lucrări de dizertaŃie sau de licenŃăci doar de a înlesni accesul la tehnica scrieriiacademice prin intermediul computerului. Totuşi vom da în final unele sugestii care pot fidezvoltate ulterior de către studenŃi în munca lor de cercetare sau de documentare :

A. Dic Ńionare - după orice redactare înWord folosiŃi (dacă este instalat!) corectorul pentrulimba română din meniulTools →→→→ Spelling and Grammar . Dar în general pentru oredactare corectă este imperios necesar să apelăm la dicŃionare fie pentru limba română fie pentru redactări în limbi străine (un mare scriitor -A. Gide- preciza că este de preferatsă avem în bibliotecă în primul rând dicŃionare şi nu alte cărŃi care ne pot distrageatenŃia!)

direc Ńia este gre ş ită43%

direc Ńia este bun ă44%

NŞ /NR

13%



Adrian NETEDU

424

B. Titlurile - trebuie să fie concise, scurte, la obiect (se recomandă un număr redus decuvinte, maximum 10)-uneori se pun la sfîrşitul redactării (sau se modifică pe parcursulacesteia)

-nu trebuie să conŃină prescurtări sau termeni neclari-semnele de punctuaŃie introduse trebuie să fie justificate

-nu trebuie să fie prea generale (în unele cazuri un titlu general poate fiurmat de un subtitlu care restrânge aria de cercetare)

C. Stilul - se recomandă un stil sobru, echilibrat (mulŃi autori vorbesc chiar de arta dea nu avea un stilcel puŃin în redactarea academică a materialelor).

- nu se recomandă un exces de metafore.

D. Cuprinsul - se cere o desf ăşurare logică a capitolelor/părŃilor lucrării (de exemplulucrările de licenŃăprezentate la Catedra de Sociologieşi AsistenŃăSocială din Iaşi înultimii ani au în general următoarea structură: introducere, prezentarea principaleloraspecte teoretice asupra temei, prezentarea cercetărilor anterioare privind tema, detaliiprivind cercetarea aplicativă de teren întreprinsă de autor, prezentarea metodologieişiipotezelor cercetării, analiza datelor culese, concluzii, bibliografieşi anexe).

E. Documentarea - este imperios necesară alcătuirea de bibliografii, fişe de lectură corectepentru a evita greşelile de trimitere, folosirea unor cărŃi perimate, includerea deinformaŃii false etc.

F. Gramatica - sunt indicate folosirea curentă a Dic Ń ionarelor ortoepice şi de punctua Ń ie, Dic Ń ionarul explicativ,etc.

Temă LecturaŃi volumul semnat de I. Berevoescu et. al.,Fe Ń ele schimbării. Românii şi provocările tranzi Ń iei, Ed. Nemira, 1999. UrmăriŃi diversele modalităŃi de alcătuire a tabelelorşi a graficelorşi folosiŃi respectivele modele în lucrările personale.




425

III. Lucrul cu programul Excel

1. Introducere

Programul Excel este foarte util pentru a efectua diverse calcule tabelare(spreadsheet), baze de date, tabeleşi grafice precumşi anumite proceduri statistice. DestinaŃialui este în primul rând financiar-contabilă dar nu se nărgineşte doar la atât fiind de fapt util înmulte alte domenii. Programul este parte constitutivă din pachetulMicrosoft Office .

Bara de titlu Bara de instrumenteBara de formule

Bara de meniuri Celule

Foi de lucru (worksheets) Bara de stare

Deschiderea programululeste foarte simplã utilizânddirect comenzile de peecran în ordineaStart →Programs →Microsoft Excel. Dupã acesteproceduri va aparefereastra urmãtoare numitãşi foaie de lucru(worksheet):

Bare dederulare



Adrian NETEDU

426

1. Bara de titlu conŃine numele registrului (fişierului) aflat în lucru dacă acesta a fostsalvat. ConŃine şi butoanele de minimizare, închidere etc.

2. Bara de meniuri cuprinde aceleaşi butoane pe care le-am întâlnit înWord darexistă destule diferenŃe în ce priveşte comenzile fiecăruia dintre ele. Pentru meniulFile după

cum ne aşteptam diferenŃele sunt minime deaorece acesta cuprinde comenzi legate dedeschiderea, salvarea sau imprimarea fişierelor (aici registre). Pentru celelalte meniuri vomexplicita anumite funcŃii după cerinŃele aplicaŃiilor pe care le vom discuta.

3. Bara cu instrumente , conŃine o serie de butoane pe care le cunoaştem deja darşiunele pe care le vedem în premieră. Ne vom ocupa doar de cele două bare cu instrumente caresunt cele mai uzuale: bara cu instrumente standardşi bara cu instrumentele pentru formatare.Dacă aceste două bare nu sunt afişate în momentul deschiderii aplicaŃiei atunci le puteŃi aducesinguri din meniulTools →Customize →Toolbars de unde vom alegeStandard şiFormatting . De asemenea putem apela din Customize la varianta Options unde avem ocaziasă cerem afişarea celor două bare în două linii orizontale. Vom detalia în continuare cele două bare de instrumente:

Bara Standard

New Workbook , creare nou registru

Save , salvare registru în lucru

Find , caută prin registru

Print Preview , afişează pagina învederea imprimării

Cut , şterge un obiect selectat şitrimiterea lui înClipboard

Paste , copiere în pagină a obiectului dinClipboard

Undo / Repeat , eliminare/ repe-tare a ultimei comenzi

Sort Ascending / Descending ;sortare crescătoare/descrescătoare pe liniesau coloană

Drawing , afişează bara de desenare

Open , deschide un registru existent

E-mail , trimite registrul prin e-mailPrint , imprimă registrul

Spelling , corrector pentru limba engleză

Copy , păstrarea unui obiect înClipboard

Format Painter , formatarea automată acelulelor

Autosum , calculează sume

Chart Wizard , îndrumător pentrurelizarea unui graphic

Zoom , Măreşte/micşorează imaginea de peDesktop

Excel Help




427

Bara de formatare

Font , alegem tipurile decaractere utilizate

alegem stilul caracterelorBold ,Italic , Underline

Center Across Columns , centrarea unuiconŃinut din celule

Percent Style , Formatarea numerelordin celule în procente [ex. 2,5→ 250%]

Increase/Decrease Decimal , lafiecare activare creşte/descreşte partea

zecimală cu o cifră

Borders , formatarea marginilorcelululelor

Font size , dimensionează caracterele

Align, alinierea textului/nume-relor în celule

Dollar , simbol monetar

Comma Style , alinierea celulelor după virgulă

Increase/Decrease Indent Inden-tarea conŃinutului celulelor

Color , colorează celulele

Font , colorează textul/cifrele din celule

Bara formulelor

Pe această bară identificăm mai întâi un spaŃiu denumitName Box care precizează celula activă identificată ca un punct după două axe de coordonate. Celula F6 este laintersecŃia liniei 6 cu coloana F. Dacă este selectată o anumită zonă din tabel va apare notat deexemplu 4RX1C ceea ce semnifică selectarea a patru rânduri dispuse într-o singură coloană.Atunci când se editează un conŃinut într-o celulă aparşi cele trei butoane din dreapta. Procesulde editare începe dacă poziŃionăm cursorul mausului într-o celulă oarecareşi executăm dubluclic sau purşi simplu dacă după ce am selectat celula începem să scriem. Din acel momentputem introduce în celula respectivă orice text sau orice expresie numerică. Dacă apăsăm apoi



Adrian NETEDU

428

pe butonul seşterge tot ce am introdus în respectiva celulă. Semnul alăturat semnifică finalul editării dar mult mai folosită este comandaEnter de pe tastatură. În sfârşit, butonul

deschide o fereastră de dialog pentru introducerea de funcŃii.

Bara de stare

Se poate vedea în marginea de jos a ecranului acolo se obŃin diverse informaŃii despresesiunea de lucru prezentă. De exemplu să presupunem că pe acea bară în stânga jos apareimaginea:

Deducem de aici că suma pe care am calculat-o într-o porŃiune a foii de lucru esteegală cu 120, apoi aflăm că tasteleCaps Lock şi Num Lock sunt activate.

2. Foaia de lucru. Opera Ńii curente

Se compune din celule care apar la intersecŃia unor liniişi coloane. Partea vizibilă estedoar un fragment dintr-un tabel uriaş care cuprinde 256 de coloaneşi peste 16.000 de linii.Într-un registru (workbook) putem avea mai multe foi de lucru(sheets). Acest lucru se vede în

partea de jos a ecranului unde apar notaŃiile Sheet1 , Sheet2 etc. Aceste foi de lucru pot aveanume distincte. Să presupunem că avem trei foi de lucru cu trei situaŃii de la anumite facultăŃi.Petem executa dublu clic pe Sheet1 după care putem scrieSociologie, apoi dublu clic peSheet2 etc. Vom obŃine o situaŃie de genul următor:

Acelaşi rezultat se poate obŃine după comenzileFormat →Sheet →Rename după care putemsă denumim foaia curentă activă. De asemenea se pot adăuga foi de lucru după acŃionarea

comenzilorInsert →Worksheet sau se potşterge cu comenzileEdit →Delete Sheet . Foile delucru se potşi schimba între ele. Să presupunem că avem situaŃia următoare în care dorim să apară foaia a treia înaintea celei de-a patra:

Lăsăm activă foaia care trebuie mutată (sheet3) iar apoi urmăm comenzileEdit →Move orCopy Sheet după care va apare următoarea ferastră în care observăm că este deja selectatSheet 4 adică tocmai foaia înaintea căreia (before sheet) se va poziŃiona sheet 3. Clic pe OKiar rezultatul este următorul:

.




429

Împortant esteşi modul cum ne deplasăm în paginile de lucru. Astfel, cu opŃiuneaGoTo din meniul Edit putem să ne oprim oriunde dorim în pagina de lucru (cu specificare îndomeniulReference ). De exemplu putem indica celula G100 acolo unde începe un tabelprivind salariile dintr-o instituŃie. Cum nu vomŃine minte această localizare putem să „numim” domeniul respectiv. Astfel vom selecta întreg domeniul cu situaŃia respectivă întimp ce înName Box va apare tot numele G100. Dacă executăm clic în Name Box putemscrie apoi de exemplu textul: SALARII după care executăm Enter. Din acel moment domeniul

va fi foarte uşor identificat de către program iar numele ca atare va apareşi în fereastra dedialogGo To dar şi în tabelul care se deschide apăsând săgeata îndreptată în jos din dreaptaceluleiName Box.

Există situaŃii când este nevoie să vizualizăm mai multe fragmente ale foii de lucru înacelaşi timp. Se poate împărŃi respectiva foaie în mai multe blocuri cu comandaSplit dinmeniulWindow . Imaginea de mai jos este elocventă: împărŃirea în blocuri vaŃine contşi delocul celulei selectate iniŃial. Se observă de asemenea că barele de derulare vor fi utile pentrutoate cele patru blocuri. Revenirea se vace cu comenzileWindow →Remove Split .

Atragem atenŃia cã inversarea foilor a avut loc înregistrul Book1 dar poate fi preferatşi un altregistru dacã apãsãm pe sãgeata din dreapta a luiBook1 .De asemenea se poate executa copia unei foi delucru prin opŃiuneaCreate a copy .



Adrian NETEDU

430

Foarte utilă este şi fereastraGo To Special pe care o putem activa după comenzileEdit →Go To:

Foaia de lucru poate fi supusă la o serie de modificări fie din considerente utilitare fiedin considerente estetice. Să presupunem că avem un tabel în care am trecut donaŃiile f ăcutede studenŃi pentru copiii orfani:

Acest tip de formatare ajută la vizualizări foarte utile. Să acŃionăm asupra tabeluluianterior pe care îl vom selecta în prealabil. Tastăm apoiFormat →Conditional Formattingdupă care va apare următoarea fereastră de dialog:

În aceastã fereastrã putem alege o serie decondiŃii pentru a selecta celulele din foaia delucru care îndeplinesc respectivele condiŃii. Deexemplu opŃiunea Formulas va selecta toatecelulele care conŃin formule, opŃiunea Blanks va selecta toate celulele goale, opŃiuneaCurrent Region va selecta întregul bloc dedate unde se aflã celula activã în acel moment.Row/Column Differences va ajuta la selectiacelulelor diferite de celula activã, opŃiuneaLast Cells va selecta celula extremã de pefoaia de lucru cu condiŃia sã fie nevidã,opŃiuneaObjects va selecta doar reprezentãrilegrafice etc.

Acest tabel poate fi „cosmetizat”dupã ce l-am selectat (tragemmausul din stânga sus în dreapta joscu butonul stâng apãsat) apoialegem o opŃiune după comenzileFormat →AutoFormat . Se poateajunge la un design de tipulurmător:

Se pot alege de asemeneamulte alte formaturi în funcŃiede necesitãŃi! Se poate recurgeşi la formatarea condiŃionatã.




431

În aceasată fereastră am dat următoarele opŃiuni: atunci cînd valoareadin celule (cell values is) depăşeşte valoarea (greater than ) de 30000atunci valorile respective să apară îngroşat (Bold ) pentru a vizualizadonaŃiile mai consistente. Tipul de afişaj a fost ales din opŃiuneaFormat din stânga imaginii. Rezultatul va fi următorul:

Dacă reveniŃi la fereastraGo To Special veŃi observa că există opŃiunea Conditional Formats deci o comandă prin care pot fi selectate toate domeniile iunde avem astfel de

formatări!

Transformările pe care le putem face în foile de calcul sunt foarte diverse. Vom da aicidoar câteva exemple:

Schimbarea fonturilor textelor din celule se poate face după selectarea celulelor în cauză apoi din meniulFormat alegemFont.

Dacă într-o celulă aveŃi un conŃinut care dpăşeşte lăŃimea coloanei puteŃi da dublu clic pelinia de sus dintre cele două coloane: lăŃimeas se ajustează automat! La fel respectiva liniepoate fi trasă spre dreapta/stîngaŃinând mausil stânga apăsat! Coloanele pot fi dimensionatemai precis în urma comenzilorFormat →Column →Width după care se poate hotărî care vafi lăŃimea coloanei respective. La rîndul lor liniile pot fi modificate dacă tragem în sus sau în jos bordurile orizontale după ce apare un semn specific cu două săgeŃi opuse. La fel putemstabili o înălŃime precisă a rândurilor după comenzileFormat →Row →Height .

La fel caşi în programul Word celulele pot fi încadrate cu chenare după ce am tastatFormat → Cells → Border după care vom alege singuri tipul de chenar dorit!



Adrian NETEDU

432

Reprezentarea numerelor în celule poate fişi ea modificată. Revenim la comandaFormat →Cells dar alegem opŃiuneaNumber după care va apare următoarea fereastră:

În foaia de lucru se pot selecta fragmentele importante în funcŃie de necesităŃi fie cumausul fie cu tastatura. Ocelul ă se poate selecta cu clic stînga pe ea, ungrup de celule se

selectează Ńinând mausul stângaşi trăgându-l peste suprafaŃa subântinsă de celulelerespective,foaia întreag ă se selectează cu clic în colŃul din stânga în celula de la intersecŃialinieişi coloanei care dau denumirile acestora, selectarea unorcelule neconsecutive se poateface implicîndşi tasta Ctrl, selectarea liniilor sau coloanelor se face deplasînd mausul încapătul acestora cu butonul din stânga apăsat, selectarea mai multor foi de lucru se faceplasând de exemplu cursorul mausului pe Sheet1 apoi clic dreaptaşi alegem Select AllSheets.

Alte precizări privind foile de lucru darşi cadrul general de acŃiune le putem fixa din

meniulTools →Options unde se deschid mai multe alternative:

Toate aceste opŃiuni sunt greu de rezumat, totuşi vom da câteva exemple:

International ajută la a stabili dacă numerele au partea zecimală despărŃită de virgulă sau de

În coloana din stînga putem alegediverse modalitãŃi de prezentare adatelor numerice:General (se folosescdirect setãrile computerului),Number (prezentarea uzualã a numerelor undeputem decide câte cifre sunt dupãvirgulã sau dacã miile se separã cuvirgulã) Currency şi Accounting (utilizarea de simboluri financiare)Date , Time (modalitãŃi ale expresiilortemporale)Percentage (folosit pentruprocente),Fraction (fracŃii), Scientific (folosit pentru diverse formulematematice),Text (conŃinutul celuleieste tratat ca text),Special (aplicaŃieprivind numere telefonice),Custom (conŃine mai multe opŃiuni de afişare).




433

un punct, Save indică regularitatea cu care programul asigură cópii de siguranŃăpentru ceea ceam lucrat,Security introduce eventuale parole pentru a securiza fişierul etc.

3. Lucrul cu datele în Excel

Introducerea numerelor se face prin selectarea celulei respectiveşi apoi tastareanumărului indiferent de forma sau valoarea acestuia. Se foloseşte opŃiuneaFormat Cells decare am vorbit.

Exemplu: să presupunem că avem de introdus înpagină situaŃia obŃinută în urma unui sondaj de opinie iartoate cifrele din tabele sunt procente. Pentru a ne uşuramunca vom selecta toată pagina cu clic în colŃul din stângasus apoi vom alege din meniulFormat →Cells →NumberopŃiunea Custom şi Type 0% ceea ce înseamnă procentenumere întregi. Din aces moment orice valoare introdusă în pagină va lua formă de procent f ără a scrie noi acestlucru.

Textele sunt introduse prin scriere directă în celulele care sunt active. Numerele pot fiintroduseşi ca text dar în acest caz trebuie pus un apostrof înaintea acestora! Textul poate fiplasat pe mai multe rânduri în aceeaşi celulă dacă urmăm comenzileFormat →Cells →Alignment →Wrap Text.

Pentru introducerea datelor calendaristice există mai multe variante pe care le putem alegedin Format →Cells →Number →Date. Astfel pentru formatulmm-yy data arată de exemplu11-02 adică luna 11 din anul 2002; pentru formatuldd-mm-yy data este 15-09-03 etc. Inastfel de tipare literele d, m, y reprezintă prescurtările de la sinonomele engleze pentru zile,luni, ani. Ora areşi ea diverse formate. De ex. formatulh: mm PM poate genera scrierea orei înn modul următor: 7: 35 PM. Toate celelalte formate sunt uşor de dedus.

Marea facilitate de care dispune însă programul o reprezintă introducereaşi folosireaformulelorşi funcŃiilor în diverse calcule de diverse complexităŃi. Pentru început să dăm unexemplu. Să presupunem că într-o coloană avem următoarele trei valori:

Celula activã de dedesupt este cea în care vom introduceformula de calculşi unde vom obŃine rãspunsul. De exemplupoate fi vorba de 321 de bonuri de masã repartizate la 33 deangajaŃi dupã care au rãmas 55. Se pune problema sã calculãmnumãrul total de bonuri. Pentru aceasta se introduce în ultimacelulã semnul „=” dupã care vom selecta prima celulã.



Adrian NETEDU

434

În formula de mai înainte am folosit ca operator semnul „+” dar se pot folosi multe altesemne. Pe lângă cele uzuale adăugăm şi unele inedite:% Procentaj, ^ ExponenŃială, >, < Mai mare sau mai mic, >=, <= Mai mare/mai mic sau egal,<> Nu este egal cu,&- simbol care ajută la alăturarea textului din două locaŃii învecinate. Deasemenea trebuie amintit că în toate aceste calcule trebuie folositeşi parantezele pentru a aveasiguranŃa unor rezultate corecte.

Toate formulele folosite în calcule prin generalizare devin funcŃii! Cu alte cuvinte există ]nprogram o serie de funcŃii standard care pot fi apelate. Pentru aceasta se acŃionează butonul

sau se folosesc comenzile Insert→Function după care va apare o casetă de dialog:

Selectarea primei celule apare specificatã în primul membru alecuaŃiei. Confor intenŃiei de calcul trebuie sã înmulŃim acest primtermen cu cel de al doileaşi apoi sã adãugãm 55. Aceste operaŃiile adãugãm pe rînd ca la primul pas iar operaŃiile sunt uşoridentificate pe tastaturã.

Putem deduce uşor cã formula este F8*F9+F10 aplicaŃie care nepoate da numãrul total de bonuri. Apãsãm tastaEnter şi vaapare rezultatul final: 10468. Dacã trebuia sã adunãm mai multenumere puteam sã punem dupã semnul „=” paranteza (, apoisã tragem mausul pentru a selecta celulele domeniului pe carevrem sã calculãm rezultatul final. Domeniul în acest caz se mainumeşte „continuu” deoarece numerele alese sunt „la rînd” darse poate urma aceeaşi strategie şi pentru domenii„discontinue”.




435

Categoriile de funcŃii sunt foarte diverse: funcŃii financiare, temporale, matematiceşitrigonometrice, statistice, funcŃii logice etc. vom exemplifica aici câteva dintre ele.1. Func Ńii logice

AND (log1, log2,...) „şi” –returnează TRUE dacă toate argumentele sunt adevărate şiFALSE în caz contrarFALSE (...) „fals”-returnează valoarea logică FALSEIF „dacă” (log-test,val_if_true, val_if_false): alege varianta care îndeplineşte o

condiŃieNOT (log) „negaŃie”: returnează true dacă valoarea este FALSEşi reciprocOR (log1, log2,...) „sau”: returnează TRUE dacă măcar un argument este astfelTRUE () „adevărat”: returnează valarea de adevăr

2. Func Ńii matematice sau statistice (cele cu bold sunt mai des folosite):ABS(nr): calculează valoarea absolută a unui număr; funcŃia modulAVERAGE () calculează media artimetică EXP(): calculează valoarea exponenŃială a unui nr.; funcŃia exponenŃială=ex

FACT(nr): calculează factorialul unui nr.; P(n)=n!=1*2*3*.......*n

INT (nr): calculează parte întreagă a unui nr; Int (n)= [n]LN(nr): calculează logaritmul natural din acel număr; lna=b [ baza „e”]LOG (nr): calculează logaritmul într-o bază la alegereLOG10 (nr): calculează logaritmul în baza 10; lga=bMIN/MAX : află cel mai mic/ mai mare număr din diverse celuleMOD (nr, divizor): calculează restul împărŃiriiPI(): generează valoarea luiπ POWER (nr, putere): ridică un număr la o anumită puterePRODUCT (nr1, nr2...) calculează produsul numerelorRAND () generează aleator 0 sau 1ROUND (nr, nr_cifre) rotunjeşte un nr. zecimal la un număr specificat de cifre

Pentru început se selecteazã celula încare intrã funcŃia. Cãutarea uneifuncŃii se poate face în mai multemoduri. Dacã nuştim pe care o dorimputem sã îi facem o micã descriereşiapoi programul o poate cãuta. Deasemenea putem alege categoria încare se include respectiva funcŃie.Putem alegeşi direct funŃia respectivãdin tabelul din josul ferestrei. Dupã cefuncŃie este aleasã va apareşi o scurtãdescriere a acesteia.



Adrian NETEDU

436

SIGN (nr) returnează semnul unui nr.SQRT (nr) calculează rădăcina pătrată a unui nr.

SUM () adună numerele din două sau mai multe celule; idem pentru butonulSUMIF(range; criteria; sum_range) face suma respectând anumire criteriiTRUNC(nr): trunchiază partea zecimală a numerelor.

Acestea sunt doar o parte din funcŃiile ataşate programului. Vom indica de exemplufuncŃia puterePOWER :

Să presupunem că avem două celule cu doar două numere, celula activă este cea îngroşată şi este locul unde va apare viitorul rezultat, apoi cu dublu clic pe pictogramaputem alege funcŃia POWER→OK. Va apare fereastraFunction Arguments unde trebuie să introducem numele celulei cu numărului 7 (pe linia Number)şi aceeaşi operaŃie cu numărul 5

(pe linia Power ):

Rezultatul semnifică formula 16807=75=7*7*7*7*7!

Foarte utile sunt aplicaŃiile care sunt de fapt combinaŃii de funcŃii: argumentele devinfuncŃii. Să presupunem de exemplu că dorim să calculăm valoarea absolută (de fapt modulul)unui număr care este rezultatul unor adunări succesive ale unor numere dispuse pe următoareacoloană:

Pentru aceasta vom apela în primul rând funcŃia ABSşi vom ajunge laurmătoarea fereastră de dialog în care în loc de numere am trecut de faptnoua funcŃie SUM. Între paranteze sunt specificate poziŃiile numerelorcare vor fi adunate. Practic s-a ajuns la formula:

ABS (SUM (G22: G25)).




437

În capătul liniei Number se află butonul care este foarte util pentru a minimizafereastra Function Arguments pentru a putea mai apoi să selectăm porŃiunile din foaia delucru care sunt implicate în calcule. Acea fereastră poate fi apoi foarte uşor mărită!

Datele pot fi reunite fie ele aparŃimând la foi de calcul diferite! De axemplu dacă doriŃi să adunaŃi valoarea din A1 de pe prima foaie cu valoarea din C3 de pe a doua foaie veŃi scrieformula A1+Sheet2!C3.

O formulă de tipul SUM (C1+C2) este inevitabil legată de poziŃiile ocupate de cele două celule iar despre formulă spunem ca are o „referinŃărelativă”. Odată schimbate acele celuleformula nu mai este relevantă şi ar trebui schimbateşi celulele. Pentra a avea o formulă cu„referinŃă absolută” care să nu depindă de poziŃia celulelor se foloseşte notaŃia SUM($C$1+$C$2).

4. Executarea graficelor în Excel

Fie o distribuŃie tabelară în care am introdus numărul de studenŃi care fac practică pedagogică şi sunt de la diferite specializări:

Rezultatul obŃinut este reflectarea unor operaŃii simple:

371= | -535-434+256+342 |

Aceste operaŃii reclamã practic compunerea a douã funcŃii!

Vom selecta acest tabel apoi vom alãsa

butonul Chart Wizzard cel care ne vaconduce paşii pânã la obŃinerea graficului.Odatã apelat acest buton apare fereastraurmãtoare:



Adrian NETEDU

438

În această fereastră se poate alege tipul degrafic dorit (Chart Type ) în diverse forme deprezentare (Chart sub-type ). Programul va faceautomat tipul de grafic dorit care poate fişivizualizat acŃionând Press and Hold to ViewSample. Alte forme de prezentare le găsim cuopŃiuneaCustom Types .

Se pot face grafice cu linii (Line Chart ), cuarii (Area Chart ), cu coloane (Column Chart ),cu bare (Bar Chart ), cu felii (Pie Chart ).

Odată ales tipul de grafic se merge la pasulurmător:Next.

În fereastra următoare graficul dorit este dejavizibil. Se indică în Data Range porŃiunea din

foaia de lucru care generează graficulşi se pot alege opŃiunile: Series in Rows /Columnspentru dispunerea convenabilă a etichetelor.

AcŃionând butonul numitşi Collapsedialog putem reveni în foaia de lucru pentru a alegedoar acele etichete dorite să apară în grafic.

Se apasă în continuare butonulNext după care vaapare o nuă fereastră de dialog.În aceastã fereastrã putem impune graficului un titlugeneral precumşi axelor Oxşi Oy (în opŃiuneaTitles ), putem stabili anumite variante pentru axelede coordonate (în opŃiuneaAxes ), putem introduceo serie de linii suplimentare care ajutã la citirea mairapidã a graficelor (în opŃiunea Gridlines ), putemstabili poziŃia unei legende a graficului dacã sedoreşte acest lucru (Legend ), pot fi stabiliteanumite variante de prezentare a etichetelor (Data Labels ) dar şi eventuala prezentare a datelortabelare care au stat la baza graficului (Data Table ).Odată cu opŃiuneaNext va apare ultima fereastră dedialog:Aceastã fereastrã ne întrebã cum vrem sã pãstrãmgraficul respectiv: pe foaia de lucru în care aveamtabelul cu date (As object in ) sau într-o nouã foaiede lucru (As New Sheet ). Dupã aceastãalegere se apasãFinish .Dacã îl salvãm direct pe foaia de lucru vaapare de exemplu un astfel de grafic ca în




439

figura din stînga. Odatã selectat el poate fi transmis în orice alt document folosind comenŃileEdit →Copy şi apoi în aplicaŃia de sosireEdit →Paste . Dacã graficul este mai complex sau secere o imagine mai detaliatã se poate alege opŃiuneaAs new sheet . Graficul obŃinut se poatemodifica în continuare mai uşor dacã am ales cea de a doua opŃiune As object in.

Modificările pot fi introduse în titlul graficului (clic pe titlu), în ce priveşte tipul de graphicales (clic dreapta→Chart Type). Dacă lucrul cu graficele este foarte intens putem aduce peecran o bară cu instrumente specifice, după comenzileTools →Customize →Toolbars clicpentru Charts. Această bară cuprinde majoritartea comenŃilor commentate în această secŃiune:

Exerci Ń iu: folosiŃi singuri această bară în diverse aplicaŃii grafice5. Salvarea documentelor Excel

Foile lucrate înExcel trebuie să poată fi puse în pagină ca şi în documentele Word în

vederea utilizării lor viitoare. Se pune deci problema încadrării calculelor tabelare în paginidistincte, salvarea lor caşi fişiere etc. care apoi pot fi utilizateşi în alte situaŃii. Foile de lucruse concentrează în dosare (workbooks ). Într-o lecŃie de început am învăŃat să dăm numediverselor foi de lucru. După cum am mai amintit putem acŃiona asupra foilor de lucru dîndclic dreapta pe Sheet ...şi va apare fereastra:

După ce am terminat de scris, foaia de lucru poate fi salvată. Pentru aceasta executămcomadaFile →Save As şi va apare o fereastră din care reproducem partea inferioară în careputem păstra numele de Book1 sau îl putem schimba; apoi clic peSave :

Pentru documente deja existente în memoria computerului este de ajuns să apelăm lacomandaFile →Save.

Salvate sau nu într-un fişier foaia sau foile de lucru pot fi imprimate. Pentru aceasta trebuesă ne asigurăm că la imprimare vor apare în perfectă stare imaginile, tabelele, calculeleefectuate etc. Mai întâi prin comandaFile →Print Aria putem selecta porŃiunea din foaia de

Dupã cum am vãzutşi în prima parte a cursului putemalege sã inserãm o nouã foaie sau un grafic (Insert ), sãştergem foaia curentã (pe care însã nu o mai putemrecupera!) cu comandaDelete , putem sã o redenumim cuun nume de maximum 31 de caractere (Rename ), sã omutãm înainte/ dupã alte foi sau sã o copiem într-un altdosar (Move or Copy ).



Adrian NETEDU

440

lucru care dorim să apară pe foaia de la imprimantă. Apoi putem pre-vizualiza paginarespectivă prin comandaFile →Print Preview :

În fereastra de mai înainte putem vedea cum arată viitoarea pagină imprimată, putem măriimaginea (Zoom ), putem trece la pagina următoare (Next ), putem vedea în ce măsură conŃinutul nu depăşeşte marginile paginii (Margins ), putem schimba anumite setări legate depagină prin activarea butonului Page Setup:

Pentru imprimarea efectivă se va intra înFile →Print şi apoi vom continua operaŃiile simplepentru imprimarea documentului.

Atragem atenŃia că cifrele, textele etc. introduse pe o foaie de lucru dau impresia că suntfixate deja într-un tabel. În fereastraPrint Preview se observă dimpotrivă că datele nu facparte dintr-un tabel. Păstrarea datelor într-un tabel se poate face formatînd respectivele dateperin comadaFormat →Cell →Border:

În aceastã fereastrã putem alegeca şi în Word anumite setãriutile:pagina verticalã/orizontalã(Portrait / Landscape ), tipulhârtiei (Paper size ), marginile,introducerea de antete sau textede subsol (Header / Footer ),unele schimbãri în foaia delucru (Sheet ) cum ar fi deexemplu pãstrarea formeitabelare a acesteia.




441

6. Baze de date

În cercetarea socială, dar nu numai, ne vom confrunta deseori cu lucrul cu baze dedate. Cel mai adesea aceste baze sunt întâlnite în programele statistice dar nu de puŃine oriele pot fi concepute în Excelşi apoi transferate în alte aplicaŃii. În general operaŃiile cu bazede date se reduc la identificarea unor anumite poziŃii, selectarea acestora, reorganizareadatelor după anumite criterii etc. Aceste operaŃii urmăresc furnizarea de blocuri compacte dedate în vederea analizei lor ulterioare.Să presupunem că avem o bază de date aşa cum apare în imaginea următoare. Pentru începutvom executa comandaData →Form. După executarea comenzii va apare prima fereastră Sheet1 :

Dupã ce am selectat în foaia delucru zona pe care dorim sã ovizualizãm caşi tabel putem alegedin fereastra alãturatã opŃiunileOutline şi Inside . Pot fi aleseşialte combinaŃii din opŃiunileBorder precum şi stilul acelormargini.

În prima fereastrãSheet1 am acŃionat butonulCriteria apoi în cea de a doua fereastrã Sheet1 am impus anumite condiŃii: sã fie gãsiŃi doarsubiecŃii care au peste 10 anide studii şi media de peste8.50. Ac

Ńionând apoi Find

Next vom putea aflares ectivii selec iona i.



Adrian NETEDU

442

O importantă facilitate este dată de aranjarea ascendentă sau descendentă a datelor înfuncŃie de anumite criterii. De exemplu dorim ca lista cu candidaŃi de mai sus să fie ordonată descrescător în funcŃie de mediile obŃinute. Pentru aceasta folosim comandaData →Sort după care din fereastra respectivă vom alege criteriile de sortare. Rezultatul este imediat.

Din fereastra de mai sus se observă că există trei modalităŃi de sortare care pot fi utilizateconcomitent. Astfel putem să ordonăm notele obŃinute daşi să punem candidaŃii în ordinealfabetică:




443

În josul ferestre sunt referinŃe şi la capetele de coloane (titluri) putîndu-se face precizăridacă tabelul nostru are sau nu aceste capete. Pot fi adăugateşi alte opŃiuni!

O opŃiune importantă este şi comandaData →Autofilter prin intermediul căreia putem să afişăm pe ecran doar anumite date care ne interesează la un moment dat. De exemplu avemnevoie de afişarea doar a persoanelor care au 12 ani de studiu. Pentru aceasta vom aplicacomandaData →Filter →Autofilter dipă care în capetele coloanelor vor apare butoane cusăgeŃi care ne vor ajuta să fixăm criteriul de filtrare:



Adrian NETEDU

444

Alegem din coloana Capãsînd pe sãgeatãcifra 12. Rezultatuleste urmãtorul:

Vor fi afişaŃi doarsubiecŃii care au 12 anide studiu!




445

IV. Prezentarea public ă cu Microsoft Power Point

Power Point este o aplicaŃie care face parte integrantă din pachetul Microsoft Officeşise poate deschide direct din pictograma următoare:

Această aplicaŃie este utilă deoarece creează un cadru foarte simplu pentru a imagina ocomunicare publică pe orice subiect într-o formă interactivă şi dinamică. La deschidereaoricărei sesiuni de lucru va apare tabloul general al aplicaŃiei:

Se disting caşi în alte aplicaŃii cele două bare cu instrumente: standardşi de formatare.În partea dreaptă sunt mai multe opŃiuni pentru a realiza prezentarea. Cum aceste prezentăriapar caşi nişte diapozitive care defilează prin faŃa ochilor privitorului se pune problema dacă acele diapozitive nu au nişte forme prestabilite pentru a ne uşura munca. Dacă vom acŃionapictogramaFrom Design Template va apare o nouă fereastră în care sunt incluse aceleşabloane. Imaginea lor este reprodusă în dreapta ferestrei:



Adrian NETEDU

446

Se va putea alege de aici un anumitşablon apoi se vor putea scrie în el textele dorite.O altă modalitate de lucru este prin apelarea opŃiunii AutoContent Wizzard. Avantajulacestei opŃiuni este că pe tot parcursul putem fi ghidaŃi în operaŃiile f ăcute. Pentru generareaacestei opŃiuni trebuie urmaŃi paşii următori:

New →From AutoContent Wizard apoi va apare fereastra următoare:

După ce am acŃionat butonulNext se deschide o altă fereastră din care vom alege untip de prezentare:

În continuare vom alege tipul de prezentare (de exempluon screen ) apoi vom alegetitlul prezentării (de exemplu „Recensământul României 2002”). Vom da Nextşi va apareurmătoarea fereastră:

Sã presupunem cã alegemtipulGeneric .

Vor fi continuate apoi„diapozitivele” aşa cumapar ele în cuprinsul dinstânga acestei ferestrezonă numitãPresentation Outline .În acea zonă părŃilenotate 1,2,3...suntpaginile prezentării după care apare textulintegral al acelor pagini.Sub panoul principaleste rezervat un spaŃiu

pentru note de subsol.




447

După ce vom da clic pe titlul „Introduction” în partea din dreapta putem reveni pe„diapozitiv” după care introducem textul respectiv în zonele în care dorim acest lucru. Sepoate obŃine de exemlu următoarea imagine:

1. Înstrumente de lucru în Power Point

Ca şi în cazul aplicaŃiei Word, Power Point dispune de bare de instrumente de lucru, obună parte din aceste instrumente având funcŃii analoge. Se folosesc în primul rind barastandardşi bara de formatare, cu precizarea că toate comenzile respective se vor referi ladocumente specifice Power Point. Dacă de axemplu acŃionăm butonulInsert Table atuncivom introduce un tabel în pagina de prezentare. PentruNew Slide înseamnă să adăugăm opagină la prezenterea curentă. La fel bara de formatare conŃine comenzi pe care le-am întâlnitdejaşi le vom folosi cu sensuri apropiate.

Revenind la zonaPresentation Outline atragem atenŃia că:

putem să acŃionăm butonulExpand All de pe bara cun instrumente pentru a detaliaschema de prezentare sau pentru a o reduce doar la titlurile principale.

un singur titlu poate fişi el extins sau restrâns dacă executăm dublu clic pe micul ecran dinstînga fiecărui titlu.

se poate modifica orice titlu, direct în zonaPresentation Outline modificare ce va apareşipe ecranul „Diapozitivului”.

un text poate fi mutat. Pentru aceasta poziŃionaŃi cursorul mausului în stânga unui titlu până

când acesta devine o cruce cu patru săgeŃi. Dacă se Ńine apăsat butonul din stânga mausuluiatunci textul respectiv poate fi mutat spre dreapta.



Adrian NETEDU

448

dacă dorim să introducem o nouă pagină vom apăsa tastaEnter în stânga oricărui ttitlu dinPresentation Outline sau putem să urmăm comandaInsert →New Slide . Pentru această nouă pagină programul ne oferă diverse tipuri de prezentare de data aceasta în partea dreaptă aferestrei de lucru.

ştergerea unwei pagini se face tot în panoulPresentation Outline, clic pe pictograma respectivă apoiDelete.

mutarea unei pagini se face cu mausul stânga apăsat pe pictograma respectivă după carealunecăm în jos până la poziŃia dorită.

vizualizarea tuturor paginilor editate se poate face cu comandaView →Slide Sorter. Se potface diverse operaŃii şi în acest caz: mutarea paginilor,ştergerea lor etc. ComandaView →Slide Show măreşte fiecare pagină la dimensiunile ecranului.

salvarea prezentării într-un fişier se va face cu comandaFile →Save dacă fişierul este maivechi sau cuSave As dacă documentul este nouşi trebuie numit. Acelaşi fişier poate fi apoişiimprimat.

culorile fiecarui diapozitiv pot fi schimbate ]n urma comenziiFormat → Background.

Putem alege de la indicatorul săgeată culoarea pe careo preferăm pentru background ! Putem aplicarespectiva culoare pentru toate paginile documentuluisau pentru pagina curentă. Aceste preferinŃe pot suferimodificări dacă alegem alte scheme pentru a coloraprin comanda Format →Slide Design fie pentrubackground fie pentru titlu!De asemenea putem evita setarea respectiva pentruprima pagină (clic peOmit background ...)

există mai multeşabloane pentru a construi pagini înPower Point . Acesteşabloane le

putem aplica fie pentru un diapozitiv anume fie pentru întregul document. Să presupunem că vrem să prezentăm situaŃia şcolară a unui liceu în ce priveşte anii terminali. Pentru aceastavom afişa un diapozitiv gol apoi îi vom alege unşablon cu comandaFormat →Slide Layout.Respectivele tipare vor apare în partea dreaptă a ecranului. Prezerntăm mai jos câteva dinşabloane cu ultimul dintre ele deja selectat. După completarea diapozitivului putem aveasituaŃia din dreapta:




449

Se observă că tipul deşablon ales cuprinde în stânga un grafic reprezentând „situatia scolara”iar în dreapta un scurt comentariu. Graficul poate fi alcătuit pe locşi respectă procedurile dinWord sau Excel.

în cadrul prezentării publice pot fi alese o serie de strategii de prezentareşi ne referim aicila modul cum se derulează diapozitivele respective. După ce am alcătuit o serie de astfel dediapozitive oprindu-ne la primul dintre ele avem posibilitatea prin comandaSlide Show să alegem modul de derulare al acestora. După comandaSlide Show →Slide Transition vaapare pe ecran următoarea fereastră:

se pot alegeşi alte modalităŃi de derulare a textelor din cadrul diapozitivelor. Pentruaceasta se va alege comandaSlide Show →Animation Schemes după care se pot alegediverse variante posibile. Alte variante pot fi stabilite cu comandaSlide Show → CustomAnimation.

În aceastã fereastrã putem alege anumite setãriprivind derularea diapozitivelor:Comb horizontal, comb vertica l.....sunt diversemodalitã

Ńi de trecere de la o imagine la alta

Speed se referã la viteza de derulare arespectivelor imaginiSound reprezintã scurte pasaje sonore care însoŃesc trecerea de al o imagine la altaOpŃiunea Loup until next sount semnificãpãstrarea mesajului sonor pânã la urmãtoareaimagineAdvance Slide semnificã modul în care se facetrecerea: clic pe maus sau automat la un anumitinterval de secunde

Apply to All Slides este opŃiunea privind toateimaginilePlay pune în derulare setãrile deja aleseSlide Show mãreşte imaginea la dimensiuneaecranului



Adrian NETEDU

450

În cadrul diapozitivelor pot fi „aduse” imagini sau grafice din alte aplicaŃii. Majoritateacomenzilor nesesare se găsesc în meniulInsert !




AplicaŃii ale cursului: teme de seminar ş i de examen

I. AplicaŃii Windows

1. Utilizând motoarele de cercetare de pe Internet (Google, Altavista etc.) cãutaŃi textedespre configuraŃia computerelor sau consultaŃi bogata literaturã de specialitate. ScrieŃi apoiun eseu de 4-5 pagini referitor la modul de funcŃionare al unui computer !

2. Cum se pot stoca informaŃiile de tip electronic? EnumeraŃi toate posibilitãŃileoferite de computer fie prin unitatea centralã fie prin periferice.

3. CãutaŃi cursuri de tehnoredactare computerizatã pentru a învãŃa folosirea corectãşieficientã a tastasturii. EvitaŃi folosirea selectivã doar a unor degete!

4. ExersaŃi tehnicile de a creea directorişi de a deplasa diverse documente în aceştidirectori. DeprindeŃi numireaşi apoi salvarea acestora! Cum redenumim fişierele sau alteaplicaŃii?

5. ExersaŃi modalitãŃile de transfer a informaŃiilor între computer, discheteşi CD-uri!6. FolosiŃi mijloacele de cautare rapidã a unui director sau fişier!7. Folosind aplicaŃia Word Pad creaŃi un fişier cu informaŃii importante! SalvaŃi

acest fişier pe Desktop cu un nume cât mai sugestiv!8. Folosind aplicaŃia Paint creaŃi o felicitare pe care o veŃi trimite persoanelor de lalocul de muncã ! SalvaŃi documentul respectiv pe Desktop!