Embed Size (px)
Citation preview
Interpretare gi societate
coRNELIU o. eireA(coord.)
INSTITUTUL EUROPEAN2011
t
ItI
t
I
Cuprins
Introducere / 7
Partea IForme de ra(ionalitate I 17
Gerard Stan
Lectura epistemologici a internetului. Limite ideologice / L9
Gilles Ferr6olInterpretarea in qtiin{ele sociale. Retur la dezbatereaexplica(ie-in{elegere / 51
George BondorConstrucfia nihilistl a lumii sociale 177
Corneliu Bilb[Arheologia discursului ca topologie. Foucault Ei heteroclitul / 121
Gabriela RlfuleaInsociabila sociabilitate. Hobbes, starea naturali qi socie-
tatea de pia[il I 165
Partea a II-aPostmodernism Ei gflndire criticil 1201
Ciprian Jeler
Derrida, restan{a qi pretenfia la dreptate / 203
Ioan-Alexandru TofanSecularizare gi religiozitate postmoderni. Spre o genealogiea spa{iului public / 237
Cristian MoisucGenealogia eticii ca interpretare ideologici. Foucault giexomologesis 1275
Corneliu BilbiFoucault, politica adevirului gi formele juridice / 303
Note despre attori I 337
Abstract / 341
R6sum6 / 345
Introducere
Volumul de fa![ reuneqte contribuliile unor autori din
domeniul filosofiei qi qtiinlelor sociale preocupali de inlelegerea
socialului cu ajutorul unor concepte qi metode filosofice (analizd,
critic6, interpretare, deconstruclie, genealogi e). Yizarea socialului
este frcutd din locul unor forme de ralionalitate al cdror scop este
inlelegerea qi nu manipularea instrumentali a realului. Aqadar, nu
este vorba de a realiza tranzaclii epistemologice trecdnd peste
frontiere disciplinare, ci de a face din problematica socialului (qi
a corolarului sdu, politicul) un obiect de investigalie filosoficb qi
epistemologic[. Dou[ repere au fost fixate pentru contribuliile
autorilor: problema formelor de ralionalitate qi exerciliul gAndirii
critice, de unde qi cele doul secliuni ale volumului.Prima problemd reprezintl contribuiia cea mai impor-
tantd adusd de filosofie la dezvoltarea qtiinlelor sociale, nu numai
pentru c[ disculia cu privire la formele de ra]ionalitate a luat
nagtere in cadru1 analizelor filosofice privind cunoaqterea,
u.firr"u qi evaluarea (conform celor trei critici kantiene), dar qi
pentru ci epistemologia dezvoltatA in cadrul qtiinlelor sociale
iontinud si intrelini un raport esenlial cu discursul filosofic'Expresia ,,forme de rafionalitate" indic[ o pluralitate ce poate sd
parS problematic[ in ochii celui familiaizat ctt epistemologiagtiinleto. sociale. Ar fi de menlionat cI restrdngerea la dou[ tipuride raflonalitate (axiologicd qi instrumentalS) se justific[ numai
atdta weme c6t ne raportim la presupozilia miniml de inteli-gibilitate a acliunii - ralionalitatea agentului. Dar sunt multe alte
INTERPRETARE $I SOCIETATE
considerente care condilioneazd, inlelegerea qi definesc raliona-litatea in sens mai larg. Problema socialului nu se reduce la pro-blema acliunii sociale, iar ac{iunea social[ nu se reduce la acfiu-nea individuald dec6t in cadrul individualismului metodologic.Existi numeroase date prealabile ale acliunii individuale carecondilioneazd deciziile agentilor, cum ar fi sistemele de credinle,ritualurile gi regulile de civilizafie, sistemele de comunicare,normele institulionale, rolurile qi fimcliile sociale, pattern-urile desocializare, habitus-urile de orice fel, influenla sociald qi puterea,dependenla de logica c6mpului etc. Toate acestea sunt in acelaqitimp condifii de formare gi clauze de limitare ale ralionalitdliiagentului individual. Ideea de ralionalitate devine mult maicomplexd dacd luim in calcul analiza condi{iilor qi limitlrilorcare definesc at6t rafionalitatea,,ingusti" de mai sus, c6t gi con-diliile qi limitirile efortului de luare la cunogtinli a situdriisubiectului epistemologic in lumea sociall qi istoricd. Volumul defa[d,prezintd numai cdteva aspecte din tabloul vast al semnifica-liilor ralionalitetii in cunoa$terea gi inlelegerea fenomenelor sociale.
In epistemologia clasicS, una dintre preocupdrile majoreera combaterea scepticismului radical al sofistului Gorgias carespunea cd ,,nu existi nimic; dacd ar exista nu ar putea fi cunoscut;dacd ar fi cunoscut nu ar putea fi comunicat". in era internetului,astfel de formuldri mai pot incita la refleclie, in ciuda imensuluiprogres al cunoaqterii gi al comuniclrii. Oricdt am vrea sd credemcd intemetul - ca formi de ,,obiectivare" a fenomenului de comu-nicare - scoate din circuit tezalui Gorgias, lucrurile nu stau delocaqa. Mai intdi pentru c[ internetul care este un efect al minliiumane nu poate fi cunoscut ca esen
Introducere
Stan analizeazd dottd seturi de teorii, unele pesimiste, altele
optimiste, despre efectele internetului asupra minlii umane qi
ar atd cd ambele p o zi!1i r eiter eazd ve chile sofi sme metafi zi c e. Stan
ap6ri mai ales ideea cd atdt nedeterminarea proceselor de
cogni{ie care au generat internetul, c6t qi nedeterminarea efectelor
internetului asupra minlii umane nu pot pune in chestiune
supozilia de ralionalitate conform cdreia mintea umanl deline
rolul central in geneza qi organizarea cunoaqterii.
Un studiu semnat de Gilles Ferr6ol cautl si clarifice
aspectele metodologice ale interpret[rii in gtiin]ele sociale,
plec6nd de la vechea dezbatere ,,explicafie versus comprehen-
iiune". Aqa cum renitd.din literatura clasicd despre acest subiect,
abordarea metodologic[ nu poate avea loc in absenla unor con-
sideralii de principiu cu privire la natura particulard a obiectului
acestor qtiin{e qi a ralionafitAlii lor specifice. Orice construclie
teoreticS ce urmSreqte explicarea/in{elegerea unui fenomen social
trebuie sd rlspundi la o serie de intrebdri fundamentale, cu
privire la criteriile de validare, la obstacolele epistemologice care
impiedic[ obiectivarea sau la normele de qtiinlificitate. Dialectica
explicafie-comprehensiune este chematl atunci sd stabileascd
sfera de aplicabilitate, dar qi limitele paradigmei hermeneutice.
Ea defineqte un tip de ralionalitate care se caracteizeazd pinvocalia critic[, dati fiind nevoia de a exersa permanent o
jurisprudenla care s6 stabileasc5 condiliile de validitate qi limitele
metodei pentru fiecare cazinParte.O alti contribufie, cea a lui George Bondor, pune in lu-
mini aspectul,,constructiv" al anarhismului epistemologic
nietzschean qi argumenteazd cd existi precizie 9i rigoare inexersarea metodei genealogice. Esenla metodei nietzscheene
const[ in aspectul ei ,,clinic", mai precis, in caracterul pozitiv al
lecturii simptomatologice care stabilegte un raport diferen{ial
intre simptomele vizibile qi boala invizibild a societalii moderne.
INTERPRETARE $I SOCIETATE
Ralionalitatea medicalS se definegte prin conjunclia dinke ostructurd ce ,,explicd" producerea fenomenelor maladive qi oistorie ce descrie devenirea lor. Altfel spus: orice boali are un setde cauze care o constifuie ca mecanism qi, in acelaqi timp, oevolulie care o defineqte ca proces. Condilia de posibilitate aacestei sinteze este puterea. Pe de o parte, puterea este com-punere de fo4e (active qi reactive), deci este o rezultantd fizicd;pe de altd parte, ea se compune ca un raport diferenlial ce sereconfigureazdpertnanent ca ierarhie de voinle gi forme de vial5.Ceea ce permite inghelarea unui raport de forle este disimularealui intr-o valoare care se pretinde eternd gi universald: este ceeace se numegte ,,platonism". Bondor aratd cd ,,fiecare sfer[ arealitdlii e strucfuratd in acest mod" - valorile nefiind altcevadec6t mijloace pentru creqterea puterii. Agdar Nietzsche bulver-seazd, granitele convenlionale dintre ra{ionalitatea axiologic[ gicea instrumentald: ceea ce ni se prezintd. ca valoare este, de fapt,un instrument. Ralionalitatea de tip genealogic constd chiar indezvdluirea acestui secret care este cauza tufuror maladiilormoderne. Acestea provin din sufocarea puterilor vielii qi aadevdrului fundamental cd, via[a este voin]d de putere, nu valoare(ideal ascetic). Bondor aratd apoi ci fenomenul modem alsociet6lii de masd line de logica idealului ascetic inventat odaticu creqtinismul: instituliile moderne sunt ,,maqini" care reprimdputerile vielii. Dar contribu{ia esenliald a lui Nietzsche line deaspectul homeopatic al clinicii sale: nihilismul trebuie l6sat sd-qifacd lucrarea - sfbrgitul lui se anun!6 in consumarea propriilorresurse; dupd el - o spune oracolul - va ufina o erd afirmativd aistoriei fiinlei.
Studiul meu (C.B.) are ca obiect o a1t6 form6 de anar-hism epistemologic, anume arheologia cunoagterilor a lui MichelFoucault. UtilizAnd o metodi structuralI qi o filosofienietzscheanS, Foucault a analizat discursul gtiin{elor umane at6t
10
Introducere
din perspectiva raportului dintre discurs qi practici institufionale,
c6t qi din perspectiva autonomiei discursului. Tezalti principald
consta in ideea c6 obiectele cunoaqterilor sunt constitute istoric
(critica pozitivismului) qi c[ evenimentele teoretice sunt forme de
discontinuitate in plan discursiv (critica istoriei ideilor)' Con-
ceptul de epistemS reprezintd punctul central al acestei viziuni
care face din discws locul unei rupturi temporale, asemenea
rupturii epistemologice de la Bachelard. Plec6nd de la acest
aspect, studiul meu pune in evidenla cI arheologia este in acelaqi
timp o form[ de spa\ializate a cunoaqterii qi cd ea se prezintd ca o
topicd arheologicd prin care se realizeazd deplasarea chestiunii
transcendentale cStre analiza condiliilor de posibilitate istorice qi
topologice ale discursului.Textul scris de Gabriela Rdlulea constituie o lecturi a
teoriei moderne a contractului social, din perspectiva discursului
ideologic de justificare a ordinii sociale, politice 9i economice
specifice modernitalii liberale. Autoarea recurge la interpretarea
ieviathanului datd de C. B. Macpherson care vedea in teoria lui
Hobbes expresia des[vdrqitS a individualismului liberal din ca-
drul societSlii de pia!6. Lu6nd ca principiu de inteligibilitate
principiul concurenlei liberale, Macpherson ajunge s[ qteargd
dif"..n1"l" dintre Hobbes qi Locke, ba chiar s6 introduca in
aceeagi ecualie gi doctrinele radicale ale Nivelatorilor. Ralulea
insistd asupra consecinlelor acestei abordiri in planul obligaliei
politice qi morale, la Hobbes, plecAnd de la problema stlrii na-
turale. Interpretarea standard a stdrii naturale hobbesiene este
ruptura complet6 de formele sociale, in virtutea ipotezei cdnattra
omului este asocialS. Daci suveranitatea ar dispdrea, oamenii s-ar
reintoarce in starea naturali, pare si creadl Hobbes' Dar
Macpherson crede c[ Hobbes a introdus in definirea stSrii natu-
rale o serie de caracteristici ale omului englez, astfel inc6t
1l
INTERPRETARE $I SOCIETATE
construclia din Leviathan nu face dec6t s[ consfinleascd moralasociali a epocii, cu ipoteza individualisti gi etosul concurenfei.RSfulea cautd, mai departe, sd, analizeze implicaliile tezei 1ui
Macpherson asupm acelor convenlii speciale care sunt mora-vurile. Statutul moravurilor este ambiguu, la Hobbes: pe de oparte ele depind de convenlii qi nu au leglturd cu starea naturald,,pe de altd parte, ele sunt expresia atitudinii gi intereselor naturale,ceea ce ne trimite la legea naturald, confirmdnd interpretarea luiMacpherson. R[fulea considerd, deci, ci tema contractului socialeste o gri15 de inteligibilitate nu numai pentru convenliile politice,dar qi pentru acele aspecte ale socialului care pdreau completignorate la Hobbes.
Secfiunea a doua este dedicat5 unor analize ale rafiona-litdlii postmoderne, cu trimitere la trei chestiuni esenliale aflatepe agenda g6ndirii postmoderne a socialului: dreptatea, puterea gi
secularizarea, considerate din perspective metodologice diferite(deconstruc{ia, genealogia qi analitica interpretativ5).
Efortul hermeneutic al lui Ciprian Jeler este remarcabil,datd frind dimensiunea contra-intuitivd a obiectului siu de analizd:deconstructivismul derridian. Expunerea,,argumentelor" luiDerrida - care nu sunt niciodatd simple argumente, ci ,,locuri" deargumente dislocate din re{eaua lor de rela}ii - presupune orlbdare de fier qi o enorm6 capacitate de a genera scheme, pentrua intreline legdtura ,,diferentelor" cu semnificaliile familiare. Jelerdovedegte cd le posedl pe amdndoud, luAnd ca obiect de studiuproblema drept5lii. Pentru a analiza dreptatea, Derrida aplicd ologicd pe care o putem in{elege mai ugor dacd ne gdndim lamaniera in care se genereazl o semndturS. Prin semn6turd, deobicei, se dd un acord ori se certifici consimfdm6ntul. Aqadar,semnifura este un act, dar inainte de a fi un act, este tn pact.Semnltura trimite la contract care este forma standard de cedare
12
Introducere
a dreptului. tn acest pact se resimte diferenla dintre ceea ce este
acum almeu qi ceea ce deja a incetat s[ mai fie al meu. Clci dacl
nu ar fi al meu, nu l-aq putea ceda, iar daci nu l-aq fi cedat deja,
nu 1-aq mai putea declara ca fiind al meu qi urmdnd sd fie al t6u'
De unde relevanla chestiunii pentru problema drept6fii, care la
origine este legata de revendicarea unui drept. Dar sensul este
aici inversat: pretind sd mi se dea ceva pentru cd este deja al meu,
adicd mi se cuvine, dar nu-l am incd, pentru c[ dac[ l-aq avea, nu
l-aq mai putea cere. Derrida defineqte actul dreptilii ca fiind
simultan pretindere (a ceea ce este al meu) qi pre-tindere (tendin![
sau tensiune c6tre ceea ce nu am inc6). Iar acest fapt suspend[
logica pur normativ[ a pretenliei de dreptate qi o construieqte ca
tensiune qi relalie diferen{ial[ dintre descriptiv qi normativ'
incercarea lui Ioan-Alexandru Tofan evidenliazd cidiscursul postmodem - care este punere in chestiune a moder-
nitilii - trebuie sd se defineasci in rapoft cu problema secu-
larizdrli care a constituit o component[ esenliali a discursului
modem. Sprijinindu-se pe o serie de autori esenliali (Habermas,
Cardinalul Ratzinger,Vattimo, Caputo, Rorty sau Blumenberg)
Tofan consimte si vorbeasca despre sfarqitul secularizdrii, dar nu
in sensul c5 secularizarea ,,cum a venit a$a s-a dus", ci in sensul
cd secularizarea a reprezentat o form[ de ,,viclenie a ra]iunii"
[teologice] prin care a fost pregdtitd o nouS survenire a reli-
gior"t:ri. De aici nevoia de a schila caracteristicile strategice ale
ieligiozitnlii post-seculare gi de a analiza secularizarea ,,nu din
perspectiva Cavzelor ei, ci din perspectiva efectelor"' Pentru a
,"out" la iveala promisiunile gi potenlialitalile conceptului d9
post-secularizare, Tofan recurge la conceptul de tradilie al lui-Gadamer,
,,pentfl-t a ardta cum poate fi atmonizat proiectul
modern secularizat qi autonom, cu proliferarea neaqteptatS 9i greu
de inleles areligiozititlii in postmodernitate". Din ascpetul dialo-
gic gi comunicalional al sacralitS,tii post-moderne, Tofan extrage
t3
