Institutul Intercultural Timişoara programul Măsuri de Încredere al Consiliului Europei

cu romi, despre romi şi gadjii. în periam şi satchinez

2

volum realizat de: Alexandra Jivan, Călin Rus, Oana Bota (coordonatori), Anca Mut, Carmen Buda, Cristina Trif, Florin Fâra (flo’), LaurenŃiu łîru, Narcisa Deac, Nicoleta Daju, Ramona Corduneanu. în cadrul proiectului Împreună cu romii din Banat: pentru o dezvoltare locală durabilă ref.:CBM(2001)28 Publicat şi difuzat de Institutul Intercultural Timişoara str. Miron Costin nr. 2, RO-1900 Timişoara tel./fax: +40 256 198 457 e-mail: iit@intercultural.ro cu sprijinul programului Măsuri de Încredere al Consiliului Europei, F-67050 Strasbourg Cedex. Punctele de vedere exprimate în acest volum aparŃin autorilor; ele nu reflectă în mod necesar poziŃia Consiliului Europei sau a Institutului Intercultural Timişoara. Pentru reproducerea sau traducerea totală sau/şi parŃială, vă rugăm să vă adresaŃi Institutului Intercultural Timişoara. Este autorizată reproducerea unor extrase, cu condiŃia menŃionării sursei şi nu în scopuri comerciale. Coperta: flo’. Tehnoredactare: flo’ şi Oana Bota. Tipărit în România, Timişoara, 2002, sub îngrijirea BrumaR Timişoara ISBN: 973-85114-3-7

3

Institutul Intercultural Timişoara programul Măsuri de Încredere al Consiliului Europei

cu romi, despre romi şi gadjii. în periam şi satchinez

Institutul Intercultural Timişoara

4

cuprins

tot ce ştiu, am învâŃat la grădiniŃă _ 5

împreună cu romii din banat: pentru o dezvoltare locală durabilă _ 9

date tehnice: echipe şi activităŃi _ periam _

satchinez _

părerile participanŃilor după proiect _ alexandra jivan _

anca mut _ carmen buda _

cristina trif _ florin fâra (flo’) _

laurenŃiu Ńîru _ narcisa deac _

nicoleta daju _ oana bota _

ramona corduneanu _ teodor ducean _

vasile şi laura oros _ gelu şerban şi valentin marcovici _ marcel drăgoi, viceprimar periam _

istorie orală _ ludovica ducean _ grigore spiridon _

fotografii _

prezentarea i.i.t. _

măsuri de încredere _

anexe _

5

tot ce ştiu, am învăŃat la grădiniŃă (în loc de prefaŃă)

6

7

În loc de prefaŃă

tot ceea ce trebuie să ştiu în viaŃă

am învăŃat la grădiniŃă Tot ceea ce ştiu despre viaŃă, despre ceea ce trebuie să fac şi despre cum anume să fac, am învăŃat la grădiniŃă. Şi anume: • Să împart totul cu colegii mei. • Să fiu cinstit. • Să nu lovesc pe nimeni. • Să pun lucrurile la loc, de unde le-am luat. • Să strâng după mine. • Să nu iau lucrurile care nu sunt ale mele. • Să îmi cer iertare de fiecare dată când supăr pe cineva. • Să mă spăl pe mâini înainte de mâncare. • Să trag apa la toaletă. • Prăjiturelele calde şi laptele rece sunt bune. • Să duc o viaŃă cât mai variată: să învaŃ, să gândesc, să desenez şi să pictez, să

dansez şi să cânt, să mă joc, să muncesc câte puŃin în fiecare zi. • Să trag un pui de somn în fiecare după-amiază. • Când ies în lume, să am grijă la trafic, să mă Ńin de mână cu colegii mei şi să fim

uniŃi. Tot ceea ce trebuie să ştii în viaŃă poŃi afla la grădiniŃă. Regula de aur este pe-acolo, pe undeva. Şi se poate aplica în orice domeniu: ecologie, politică, egalitate şi viaŃă liniştită. Ia orice regulă de mai sus, extrapoleaz-o, aplic-o în familie, la servici, aplic-o pentru guvernul Ńării tale, pentru întreaga lume, şi vei vedea că totul va fi mai bine, mai clar şi mai corect. Gândeşte-te cât de bună ar fi lumea dacă noi, toŃi, am mânca nişte prăjiturele şi am bea lapte la ora 3, în fiecare după-amiază, după care am trage un pui de somn, sau dacă toate guvernele ar avea o politică prin care să pună lucrurile la loc de unde le-au luat şi să cureŃe după ele. Regulile de mai sus sunt adevărate. Şi, indiferent de vârstă, atunci când ieşim în lume, cel mai bine e să ne Ńinem de mână şi să fim uniŃi. Robert Fulgham, Tot ceea ce trebuie să ştiu în viaŃă am învăŃat la grădiniŃă, 1986.

8

9

împreună cu romii din banat: pentru o dezvoltare locală durabilă

10

11

Împreună cu romii din Banat: pentru o dezvoltare locală durabilă Contextul Toată lumea este de acord că problematica romilor reprezintă o importantă provocare pentru societatea românescă actuală. Atitudinile faŃă de această provocare sunt însă extrem de diferite. Ele merg de la ignorare (considerarea problemei ca fiind exterioară sau impusă artificial de organismele internaŃionale), la atitudinile mai mult sau mai puŃin radicale ale extremiştilor (ce văd ca singure soluŃii, fie asimilarea forŃată, fie segregarea şi excluderea), trecând prin atitudini paternaliste, de superioritate (ce pun accentul pe acŃiuni umanitare şi ajutoare sociale) sau altele ce aşteaptă ca schimbarea să vină din interiorul comunităŃii (să se organizeze, să înveŃe, să muncească, să se ajute între ei). In ceea ce ne priveşte, am plecat de la premiza că problematica romilor trebuie asumată de întreaga societate românească, respectiv de ansamblul comunităŃilor locale în care romii sunt prezenŃi şi că singura soluŃie viabilă este cea bazată pe parteneriatul între romi şi non-romi, pe dialog şi participare democratică, pe respectul pentru diversitatea culturală şi pentru demnitatea umană. Pentru majoritatea romilor, schimbările care au afectat, după 1990, societatea românească au avut un puternic impact negativ. Aceste influenŃe negative sunt legate, în special, de situaŃia economică precară, generată de fosta economie centralizată, de tip socialist. Putem vorbi, în prezent, de o mare diversitate de situaŃii care caracterizează comunităŃile de romi din România: există comunităŃi care trăiesc în mediul rural, altele în cartiere din marile oraşe; există comunităŃi al căror nivel de trai este identic cu cel al comunităŃilor din vecinătate sau, dimpotrivă, există comunităŃi care sunt într-o situaŃie foarte dificilă, fără surse de venit şi fără vreo perspectivă de ameliorare. Putem vorbi, de asemenea, de comunităŃi care au păstrat, în mare parte, o organizare de tip tradiŃional sau de comunităŃi care au adoptat modul de viaŃă al populaŃiei majoritare. Ca în multe alte părŃi din lume, şi romii din România suportă consecinŃele prejudecăŃilor, ale discriminărilor şi, în ciuda recunoaşterii drepturilor lor individuale şi colective, se află de multe ori într-o situaŃie de inegalitate de şanse cu celelalte comunităŃi. De asemenea, se întâmplă ca, adeseori, membrii altor comunităŃi culturale din România să cunoască foarte puŃine lucruri despre situaŃia reală a comunităŃii romilor, ea fiind percepută, în general, prin stereotipuri. Cea mai gravă este, fără îndoială, situaŃia comunităŃilor în care problemele generate de sărăcia extremă se combină cu cele legate de accesul la serviciile publice şi cu cele provenind dintr-o atitudine negativă a celorlalŃi faŃă de romi. Numeroase comunităŃi din mediul rural se află într-o astfel de situaŃie.

12

De-a lungul ultimilor ani, problematica romilor a ocupat un loc important în activităŃile Institutului Intercultural Timişoara. Mai multe proiecte pilot1, coordonate de I.I.T., dezvoltate în colaborare cu organizaŃii ale romilor, au deschis noi căi în domenii cheie raportate la comunitatea romilor. Este cazul, de exemplu, al unor proiecte referitoare la şcolarizarea copiilor din comunităŃile de romi, imaginea romilor în mass-media sau relaŃiile romilor cu autorităŃile locale. Derulate în mai multe regiuni din România, proiectele s-au continuat, în general, printr-o serie de acŃiuni iniŃiate fie de ONG, fie de organisme publice. De ce? Pe baza acestor experienŃe, am ajuns la concluzia că, în contextul actual, pentru a contribui cu succes la îmbunătăŃirea situaŃiei comunităŃilor de romi celor mai defavorizate este important : • să se stimuleze o schimbare de percepŃie a restului populaŃiei faŃă de

problematica romilor precum şi implicarea, într-o manieră activă, a reprezentanŃilor altor grupuri etnice, respectiv ai autorităŃilor, în rezolvarea problemelor comunităŃilor de romi, recunoscând astfel că aceste probleme sunt, de fapt, problemele întregii societăŃi;

• să se responsabilizeze membrii comunităŃii romilor, şi în special generaŃia tânără, în identificarea de soluŃii pentru problemele cu care se confruntă; să se sprijine participarea civică a tinerilor romi şi organizarea internă pe baze democratice a comunităŃii, precum şi parteneriatele între organizaŃiile constituite la nivel local;

• să se favorizeze perspectiva globală asupra comunităŃilor Ńintă; demersurile punctuale, orientate exclusiv spre un anumit tip de probleme (educaŃie, cultură, societate civilă, ajutor social, economie), deşi utile, nu şi-au demonstrat eficacitatea pe termen lung;

• să se demonstreze, cu argumentul faptelor, prin difuzarea exemplelor de bună practică în acest domeniu, că o ameliorare durabilă a situaŃiei acestei comunităŃi este posibilă; aceste exemple pozitive nu sunt încă numeroase dar ele vor putea fi o sursă de inspiraŃie şi de încredere pentru alte comunităŃi.

Unde? Banatul este o regiune cunoscută pentru pronunŃata sa diversitate culturală, pentru bunele relaŃii între diferitele comunităŃi etnice, dar şi pentru un nivel de dezvoltare ecnomică superior altor regiuni ale Ńării. Şi aici, însă, numeroase comunităŃi de romi trăiesc într-o situaŃie de marginalizare, chiar excludere socială, şi se confruntă cu dificile probleme de ordin social şi economic. În mai multe localităŃi rurale, romii i-au înlocuit pe germanii care au emigrat în Germania. Deşi, statistic, ponderea romilor în ansamblul populaŃiei depăşeşte media naŃională, gradul de organizare a romilor este relativ scăzut.

1 Aceste proiecte sunt prezentate la www.intercultural.ro

13

Acest proiect şi-a propus să aducă un răspuns la problematica prezentată mai sus, focalizându-se pe ameliorarea situaŃiei în două comunităŃi de romi din Banat. Acestea au fost identificate în funcŃie de următoarele criterii:

• comunităŃi multiculturale; • număr important de familii de romi; • situaŃie defavorizată şi dificultăŃi socio-economice; • absenŃa unor proiecte anterioare în comunitate (în scopul unei mai bune

evaluări a impactului acŃiunilor noastre); • disponibilitate de cooperare din partea autorităŃilor locale; • prezenŃa unor lideri romi motivaŃi să susŃină un asemenea proiect sau a unor

tineri romi dornici de a se implica în beneficiul comunităŃii. In acord cu partenerii noştri din cadrul AsociaŃiei Social-Culturale a Romilor din Banat am ales astfel ca şi comunităŃi Ńintă pentru proiectul nostru pe cele din Periam şi Satchinez. Ce?

• promovarea unei strategii locale de dezvoltare durabilă bazată pe participarea democratică şi pe parteneriatul între majoritate şi minorităŃi la nivelul acestor două comunităŃi multiculturale din Banat cu un număr important de romi;

• stimularea dezvoltării unei atitudini pozitive faŃă de comunitatea romilor şi dezvoltarea unor parteneriate pe această temă, la nivel regional, naŃional şi transfrontalier;

• crearea şi difuzarea unui exemplu de bună practică ce ar putea servi, în alte contexte, la dezvoltarea unor relaŃii de respect şi de înŃelegere între romi şi non-romi.

Cine? În acest sens, a fost formată o echipă mixtă de tineri voluntari, romi şi non-romi, astfel:

• 10 tineri romi (câte 5 din fiecare comunitate), identificaŃi în funcŃie de dorinŃele şi motivaŃiile de a se implica în ameliorarea situaŃiei din comunităŃile lor;

• 10 tineri non-romi (5 pentru fiecare comunitate), studenŃi, cu domenii specifice de interes (educaŃie, antropologie/jurnalistică, sociologie, politologie, asistenŃă socială).

Cum? ActivităŃile proiectului s-au derulat după cum urmează:

14

Faza pregătitoare: mai - iulie 2001

• SelecŃia, în acord cu A.S.C.R.B., a celor 2 comunităŃi. • SelecŃia tinerilor romi, membri ai celor 2 comunităŃi. • SelecŃia tinerilor non-romi.

Faza de punere în practică a proiectului: august - decembrie 2001

• 31 iulie - 3 august 2001 - sesiune de formare I - 24 persoane - Băile-Herculane. • august-septembrie 2001 - vizite pe teren, investigaŃii ale problemelor celor 2

comunităŃi. • 11-14 octombrie 2001 - sesiune de formare II - 24 persoane - Băile-Herculane. • octombrie - decembrie 2001 - muncă în parteneriat în comunităŃi; reuniuni de

evaluare; elaborarea şi punerea în practică a proiectelor vizând îmbunătăŃirea situaŃiei celor 2 comunităŃi.

Faza de difuzare: ianuarie - aprilie 2002

• ianuarie - martie 2002 - realizarea filmului şi a unei publicaŃii de prezentare a derulării proiectului şi a rezultatelor acestuia. Pregătirea seminarului de difuzare.

• 4-7 aprilie 2002 - seminar de difuzare cu participarea: membrilor echipei implicate în proiect; reprezentanŃilor altor comunităŃi de romi din regiune, confruntaŃi cu situaŃii similare; reprezentanŃilor ai unor asociaŃii de romi de pe teritoriul României; reprezentanŃilor unor asociaŃii de romi din Iugoslavia care ar putea profita de experienŃa proiectului şi interesaŃi de o colaborare transfrontalieră în acest domeniu; specialişti recunoscuŃi pentru experienŃa în domeniu.

• aprilie 2002 - evaluarea generală a proiectului; redactarea raportului final. După o primă sesiune de formare, care a avut drept obiective principale: facilitarea unor relaŃii personale de încredere între tineri şi înŃelegerea obiectivelor şi a principiilor proiectului, cele 2 grupuri au procedat la o analiză pe teren a problemelor comunităŃilor în cauză. Rezultatele astfel obŃinute au constituit baza pentru cea de-a doua sesiune de formare, ce a fost orientată înspre definirea unor soluŃii concrete pentru problemele identificate. Tinerii au lucrat împreună, în parteneriat cu responsabilii comunităŃilor de romi, cu autorităŃile locale şi cu toŃi membrii interesaŃi din comunităŃile Ńintă, în scopul rezolvării unor cazuri concrete şi în vederea elaborării unor proiecte locale vizând îmbunătăŃirea situaŃiei. Ei au fost activ implicaŃi şi în faza de difuzare a proiectului, inclusiv în realizarea filmului2 şi a prezentei publicaŃii.

2 Filmul poate fi solicitat gratuit Institutului Intercultural. El a fost realizat cu sprijinul

studioului TeleUniversitatea Timi}oara

15

Cu ce rezultate? Cea mai dificilă provocare metodologică, determinată de chiar structura aleasă pentru grupul Ńintă principal al proiectului (cei 20 de voluntari, romi şi non-romi), dar în deplină concordanŃă cu nevoile identificate şi cu obiectivele stabilite, a reprezentat-o relaŃia pronunŃat asimetrică dintre cele două categorii de tineri participanŃi. Singurul criteriu al selectării tinerilor romi a fost cel al motivaŃiei de a participa la o experienŃă din care urmau să înveŃe să facă ceva în beneficiul comunităŃilor lor. De la prima întâlnire a întregului grup a fost confirmată existenŃa unor diferenŃe importante, nu doar în nivelul de educaŃie, ci şi în ceea ce priveşte vocabularul, gusturile muzicale, motivaŃia etc. De aceea, un loc important în special pe parcursul primei sesiuni de formare a fost acordat echilibrării relaŃiei studenŃi – tineri romi şi constituirii grupurilor ce urmau să lucreze împreună timp de mai multe luni. Astfel, a fost scos în evidenŃă de la început şi întărit ulterior în cadrul urmăririi activităŃilor de teren, rolul esenŃial al tinerilor romi în derularea activităŃilor din comunităŃi. Ei cunoşteau locurile, persoanele, relaŃiile dintre acestea, problemele cele mai frecvente, limba şi au reprezentat intermediari esenŃiali care au facilitat accesul în comunitate al studenŃilor. Desigur, acest lucru nu a putut decât să reducă asimetria relaŃiei, fără a o anula. Lucrul în paralel cu două comunităŃi a avut efecte pozitive, el permiŃând o abordare comparativă, oferind o motivaŃie suplimentară pentru întâlnirile întregului grup (organizate la Herculane, într-un spaŃiu neutru, plăcut şi interesant pentru toŃi) şi facilitând un proces de categorizare încrucişată menit şi el să diminueze polarizarea excesivă romi-studenŃi. Cele două grupuri mixte locale au fost încurajate să-şi aleagă fiecare un nume, o serie de activităŃi interactive fiind utilizate pentru facilitarea cunoaşterii reciproce între membri şi pentru construirea unei coeziuni interne la nivelul fiecărui grup. Aşa cum arată teoria relaŃiilor intergrupuri, simplul contact nu este de natură a favoriza o schimbare de percepŃie în profunzime, cu potenŃial de transfer ridicat de la cazurile concrete de interacŃiune la ansamblul celuilalt grup. ImbunătăŃirea reprezentărilor reciproce şi generalizarea imaginilor pozitive are loc cel mai eficient atunci când intervine cooperarea pentru atingerea unor scopuri comune, cu condiŃia ca aceste scopuri să fie, cel puŃin în mare parte, atinse. Acesta a fost motivul pentru care, pe durata întregului proiect, s-a pus accentul pe realizarea pas cu pas, prin cooperare, a unor sarcini concrete: analiza comunităŃilor, identificarea problemelor dar şi a oportunităŃilor locale, formularea de soluŃii, rezolvarea de cazuri etc. Acestea au condus, desigur la o serie de rezultate concrete, mai mult sau mai puŃin pertinente, eficiente şi durabile. EsenŃial este însă pentru noi ceea ce au generat aceste activităŃi ca impact asupra tinerilor participanŃi şi asupra membrilor comunităŃilor locale, romi, non-romi şi autorităŃi. Deşi cuprinde numeroase aspecte concrete (cunoştinŃe, relaŃii, deprinderi, sau chiar rezultate palpabile) considerăm că impactul cel mai important se situează la nivelul reprezentărilor.

16

In ciuda precauŃiilor menŃionate, structura proiectului rămâne una bazată pe intervenŃia din exterior asupra unei comunităŃi. IniŃiativa a venit din exterior şi s-a acŃinat prin intermediul unor agenŃi care în cazul nostru au fost studenŃii. Evident, cazul ideal este cel încare comunitatea se organizează, îşi stabileşte structuri de acŃiune, îşi identifică problemele şi caută soluŃii, iar în implementarea acestor soluŃii solicită ajutor din exterior. In situaŃia majorităŃii comunităŃilor de romi un astfel de demers este clar nerealizabil atât timp cât nu există nici suficiente impulsuri interne pentru auto-organizare, nici competenŃele indispensabile parcurgerii cu succes a unui astfel de traseu. Totuşi, orice tentativă de intervenŃie externă într-o astfel de situaŃie este sortită eşecului dacă nu se stimulează implicarea activă a membrilor comunităŃii, dacă aceştia nu îşi asumă obiectivele, soluŃiile şi metodele ce privesc evoluŃia comunităŃii lor. Aceasta presupune însă şi existenŃa unui grup de persoane din interiorul comunităŃii care să poată prelua iniŃiativa declanşării unui proces de participare democratică. In cazul nostru, plecând de la constatarea că nu există în comunităŃile vizate lideri viabili şi structuri democratice, am avut în vedere prin implicarea celor zece tineri romi tocmai constituirea unui nucleu capabil în viitor să iniŃieze astfel de structuri. Am mizat în acest sens pe procesele de învăŃare informală pe care le-a generat lucrul în parteneriat cu studenŃii, mai mult chiar decât pe oportunităŃile de învăŃare oferite de cele două sesiuni de formare. De la început însă, am vizat mobilizarea întregii comunităŃi, prin intermediul acestor tineri deschişi spre comunicare şi motivaŃi. Una dintre problemele sensibile ivite pe parcursul derulării proiectului a fost tocmai legată de afirmarea ca lideri a unora dintre tinerii participanŃi romi. Astfel, au apărut anumite tensiuni asociate cu poziŃia de lider, fie între tinerii în curs de afirmare şi unii membri ai comunităŃii, fie între aceştia şi foşti lideri, în general autointitulaŃi. Acest fapt a fost de natură să conştientizeze tinerii în cauză de avantajele şi dezavantajele poziŃiei de lider, de responsabilitităŃile şi riscurile ce îi corespund. Unul dintre riscurile ce s-a dorit a fi evitate a fost legat de inducerea unor speranŃe nejustificate de îmbunătăŃire rapidă şi substanŃială a situaŃiei. Neconfirmarea acestor speranŃe poate determina decepŃia comunităŃii, dar şi a tinerilor activişti, cu consecinŃe negative asupra perspectivelor acŃiunii noastre dar şi a oricăror tentative ulterioare. Am resimŃit dealtfel din plin aceste efecte negative, în special în Satchinez, unde persistau încă ecourile unor promisiuni neonorate făcute anterior de un lider al romilor. Am putut remarca pe tot parcursul activităŃilor grija, atât a studenŃilor, cât şi a tinerilor romi, de a nu decepŃiona membrii celor două comunităŃi. Dimpotrivă, ei au urmărit câştigarea încrederii comunităŃii în posibilitatea reală de schimbare, prin câteva acŃiuni cu impact vizibil direct. Foarte frecvent, membrii comunităŃii aflaŃi într-o situaŃie dificilă au tendinŃa de a solicita ajutor, de pe poziŃii de pasivitate, şi de a refuza posibilitatea realizării unei schimbări prin acŃiunea proprie. Unul dintre momentele cele mai semnificative de pe parcursul proiectului l-a reprezentat campania de colectare de haine şi încălŃăminte, organizată (din proprie iniŃiativă, ca răspuns la solicitările repetate ale unor membrii

17

ai comunităŃii şi după şocul contactului direct cu realitatea dură a sărăciei în prag de iarnă) de către studenŃi în şcolile timişorene pentru copiii din Satchinez. Entuziasmului fazei iniŃiale a campaniei (cu satisfacŃia reuşitei de a oferi ceva concret familiilor) i-a urmat confuzia şi nemulŃumirile generate de procesul de distribuŃie şi apoi realismul concluziei, formulate de unul dintre tinerii romi: „mai bine nu o făceam, nu a schimbat nimic”. ParticipanŃii, romi şi non-romi au realizat astfel importanŃa fundamentală a depăşirii reacŃiilor emoŃionale, finalizate prin acŃiuni izolate şi fără continuitate, pentru focalizarea spre măsuri bazate pe parteneriat şi vizând evitarea reproducerii dependenŃei ce caracterizează numeroase persoane, familii şi comunităŃi de romi. Un câştig real al proiectului este legat de relaŃia cu autorităŃile locale şi, implicit cu ansamblul locuitorilor din comunităŃile vizate. Atitudinea autorităŃilor a fost diferită în cazul celor două localităŃi, mai deschisă şi mai activă la Periam. In ambele situaŃii am putut însă constata tendinŃa de depăşire a stadiului acuzaŃiilor reciproce între romi şi autorităŃi ce blochează foarte frecvent comunicarea. ConştiinŃa propriilor drepturi, experienŃa dialogului direct, realizată în unele cazuri în premieră, cu persoanele deŃinând funcŃii publice, au reprezentat, cel puŃin în cazul tinerilor romi din Satchinez, mutaŃii majore în reprezentările despre propria persoană şi rolul asumat în cadrul comunităŃii. Dacă tinerii romi au avut de înfruntat consecinŃele afirmării lor publice, nici studenŃii nu au fost scutiŃi de o dilemă asemănătoare. Este vorba despre statutul lor oarecum ambiguu, de deŃinători şi culegători de informaŃie ştiinŃifică, de cunoscători ai domeniului în care se pregăteau să devină specialişti, pe de o parte, şi căutările, lipsa de experienŃă concretă şi de cunoştinŃe aprofundate, absolut fireşti în calitatea lor de studenŃi. Această contradicŃie a devenit evidentă în special cu ocazia contactului cu echipa de specialişti invitată la seminarul de evaluare a proiectului. Desigur, pe parcursul proiectului a fost acumulată o bogată experienŃă personală dar şi o serie de date concrete, referitoare fie la situaŃia concretă a celor două comunităŃi, fie la rezultatele concrete obŃinute, fie la procesul ce a condus la obŃinerea acestora. Toate acestea reprezintă un interesant material de studiu ce rămâne încă de exploatat pentru a se formula concluzii care să ajute la structurarea mai bună a unor acŃiuni viitoare. O serie de urmări concrete ale proiectului au putut fi deja evidenŃiate. Intre ele, poate cele mai interesante sunt probabil iniŃiativa tinerilor din Satchinez de a constitui o asociaŃie locală şi schimbul de experienŃă, în vederea realizării unui proiect generator de venituri, cu proiectul din Nuşfalău, sprijinit de AgenŃia de Dezvoltare Comunitară „Impreună”. Se cuvine să mulŃumim tuturor celor care au participat la activităŃile proiectului, celor care le-au susŃinut, membrilor celor două comunităŃi Ńintă şi specialiştilor ce au

18

participat la evaluarea lui3. Adresăm de asemenea mulŃumiri Alexandrei Jivan, coordonatoarea proiectului. Ne-am dorit să oferim un alt punct de vedere asupra problematicii romilor, nu cel al militantului rom, nu cel al jurnalistului, nu cel al cercetătorului şi nu cel al funcŃionarilor publici sau al politicienilor. Este un punct de vedere dublu, al reprezentanŃilor unor comunităŃi reale, cu probleme reale, transmis prin intermediul studenŃilor implicaŃi, la care se adaugă punctul de vedere al acestora, bazat pe experienŃa contactului direct cu realitatea comunităŃilor şi cu persoanele ce le compun. Cartea aparŃine celor două comunităŃi locale din Periam şi Satchinez dar şi, în special, colaboratorilor noştri studenŃi. A fost scrisă de ei. De la structură la conŃinutul textelor ce urmează, de la copertă, la fotografii, ei sunt autorii. Le mulŃumesc în numele Institutului Intercultural.

3 Este vorba despre Ionu] Anghel, Sorin Cace, Jacques Chevalier, Mariea Ionescu }i

Vasile Ionescu. Proiectul nostru a fost de asemenea inclus ca studiu de caz ^ntr-o cercetare intitulată « Proiecte de dezvoltare ^n comunită]i de romi : echilibrarea unei rela]ii asimetrice }i realizată de Cosima Rughini} ».

19

date tehnice: prezentarea echipelor şi a activităŃilor

20

Periam Comună situată la limita dintre judeŃele Timiş şi Arad, pe malul râului Mureş. Împreună cu Pesac, sat aflat sub tutela sa, comuna numără 6.700 locuitori, dintre care în jur de 1.200 sunt romi. Aproape un sfert din totalul populaŃiei este reprezentat de minori. Comuna Periam gestionează 9635.45 ha, din care 580 intravilan, 9007 agricol, diferenŃa fiind teren silvic. 60Î din forŃa de muncă sunt persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani. 5Î au absolvit o instituŃie de învăŃământ superior, iar 65Î au studii medii. DiferenŃa este reprezentată de persoane cu studii generale. În comună există 1 liceu teoretic, 3 şcoli generale şi 2 grădiniŃe. Comuna are 2 cămine culturale, o bibliotecă, 2 terenuri de fotbal şi o bază sportivă. Există 3 dispensare şi 2 cabinete stomatologice. PopulaŃia din comună frecventează 10 biserici (2 ortodoxe, 3 catolice, 2 baptiste şi 3 penticostale). Venitul mediu net pe locuitor este: 800.000 lei pentru pensionari; 1.800.000 lei pentru angajaŃii în instituŃiile şi întreprinderile statului; 1.500.000 pentru angajaŃii în sistemul privat; agricultorii câştigă în funcŃie de culturi şi de producŃie. Sursele de venit au fost indetificate după cum urmează: 65Î din agricultură; 5Î din comerŃ; 30Î altele. grupul TIRRO. Rândul de sus, de la dreapta la stânga: Florin Fâra (sociologie), Călin Rus (I.I.T.), LaurenŃiu łîru (sociologie), Vasile Oros, Teodor Ducean (reprezentanŃi romi locali); jos: Ramona Corduneanu (jurnalistică), Florica Chiş, Laura Oros (reprezentante locale ale romilor), Narcisa Deac (asistenŃă socială), Alexandra Jivan (I.I.T.). Din fotografie lipseşte Carmen Buda (ştiinŃele educaŃiei). (foto: Cristina)

21

activităŃi periam anchetă pilot În luna august (prima perioadă de teren) am efectuat o anchetă pilot bazată pe chestionar (elaborat de flo’, lau şi oana). Am încercat prin această anchetă să identificăm principalele probleme cu care se confruntă comunitatea romilor din Periam şi relaŃiile pe care le dezvoltă romii cu primăria, cu poliŃia, cu medicii din comună. În cadrul studiului echipa a definit 4 zone în cadrul comunei Periam, zone în care locuieşte populaŃie de etnie roma. -romii răsfiraŃi, cuprinde populaŃia de etnie roma dispersată în localitate; -casa albă, un bloc dezafectat locuit în majoritate de romi; -”Ńigănie”, perimetru la marginea localităŃii locuit de romi; -pesac, cuprinde populaŃia de etnie roma din satul Pesac, sat care aparŃine Periamului. Privind situaŃia pe zone, un aspect interesant de remarcat este opinia locuitorilor “Ńigăniei”. Din cei 42 de subiecŃi intervievaŃi în această zonă 21 consideră relaŃiile romi-români ca fiind foarte bune, 20 le privesc ca fiind bune în timp ce numai 1 subiect le consideră foarte proaste. Principalele probleme cu care se confruntă comunitatea din Periam (având în vedere şi romii şi românii) sunt: 1. locurile de muncă; referirea se face la locurile de muncă permanente deoarece sezonier (1,2-3 luni) oamenii îşi mai găsesc de lucru (cules de fructe, tăiat pomi fructiferi etc.). În comuna Periam există (problemă cu care

22

se confruntă întreg spaŃiul rural) doar câteva locuri unde sunt angajaŃi permanent (ne referim la tip un de muncă care nu necesită depăşirea minimului de şcolarizare obligatorie): fabrica de pălării şi două asociaŃii agricole, acestea din urmă având un număr redus de angajaŃi permanent. OportunităŃi de angajare pentru cei care au finalizat ciclul gimnazial (8 clase) ar fi în oraşele apropiate (Timişoara, Arad, Sînnicolau Mare). 2. drumurile; deşi situaŃia drumurilor din comună este relativ bună există şi porŃiuni (amplasate mai ales la marginea localităŃii) pe care accesul este dificil. O astfel de porŃiune (aprox. 200 m) asigură accesul în “Ńigănie”. Drumul era greu accesibil autovehiculelor, putând fi parcurs doar pe jos şi/sau căruŃa. Locuitorii “Ńigăniei” spuneau că în caz de accident salvarea nu putea ajunge până la ei (dacă cineva păŃea ceva trebuia transportat pe braŃe până la drum). Problema aceasta a fost parŃial rezolvată cu ajutorul fondurilor pe care le-a alocat Institutul Intercultural Timişoara prin împrăştierea a 6 basculante de pietriş pe drumul înspre “Ńigănie”. 3. apa; a treia problemă identificată de echipă, în urma analizei datelor obŃinute în urma aplicării chestionarelor este apa. În mare parte comuna dispune de reŃea de apă potabilă din reŃeaua comunei. Una din excepŃii este “Ńigănia”. De lipsa apei în “Ńigănie” se leagă o serie de alte probleme. Problema apei şi modalitatea de soluŃionare a ei va fi dezvoltată în secŃiunea dedicată asistenŃei sanitare. De fapt prima problemă expusă de locuitorii comunei a fost sărăcia (care are o valoare cu zece puncte mai mare decât locurile de muncă). S-a preferat interpretarea locurilor doi, trei şi patru deoarece sărăcia fiind un concept larg, cu o mulŃime de dimensiuni nu ar fi oferit informaŃii concludente. Valorile obŃinute pentru probleme precum: locuinŃe, curent, primăria, canalizarea, transportul, mizeria, sănătatea şi altele sunt mult mai mici în raport cu cele trei mai sus aminte. În ceea ce priveşte relaŃiile dintre romii şi românii din comună, definite pe scala: foarte bune, bune, proaste, foarte proaste, sunt definite ca fiind foarte bune (42 din cei 100 de intervievaŃi), bune (54 din cei 100 de intervievaŃi). FrecvenŃele pentru relaŃii proaste şi foarte proaste sunt nesemnificative în raport cu primele două trepte ale scalei (un subiect defineşte relaŃiile romi–români ca fiind proaste, respectiv 3 subiecŃi ca fiind foarte proaste).

23

Un alt obiectiv al acestei anchetei a fost şi surprinderea relaŃiilor pe care le dezvoltă locuitorii comunei cu poliŃia, primarul, medicul. La întrebarea ConsideraŃi că poliŃia favorizează romii sau românii în diferite situaŃii? 28 dintre romii intervievaŃi susŃin că da, în timp de 26 consideră că nu au fost trataŃi diferenŃiat faŃă de români. Dintre românii care au răspuns la întrebare 13 consideră că romii sunt avantajaŃi iar 22 susŃin că nu există diferenŃe în comportamentul poliŃiştilor faŃă de romi, respectiv români. Dacă au cerut ajutorul primarului, 21 dintre romii intervievaŃi au spus că acesta i-a ajutat în timp ce 39 susŃin contrariul (nu au fost ajutaŃi de autorităŃi). Astfel se poate observa o situaŃie de relativă tensiune între primar şi comunitatea de romi. Tot în această problemă 21 dintre românii intervievaŃi au evidenŃiat faptul că primarul este orientat pe rezolvarea problemelor cetăŃenilor, în timp ce numai 8 dintre ei au opinia că primarul este indiferent la problemele celor din comună. Un număr destul de mare dintre românii intervievaŃi (10 din 39) nu au dorit să ofere un răspuns în această privinŃă. ÎntrebaŃi fiind dacă medicul favorizează romii sau românii, 18 dintre subiecŃii romi au susŃinut faptul că medicul tratează diferenŃiat romii faŃă de români, în timp ce 42 dintre ei nu consideră că medicul face discriminări în ceea ce priveşte tratarea pacienŃilor, pentru el nu contează dacă sunt romi sau români. Şase români dintre cei intervievaŃi consideră că medicul îi favorizează pe romi raportat la 30, cei care consideră că relaŃia medic-pacient nu este influenŃată de etnia acestuia din urmă. asistenŃă sanitară Datele obŃinute în urma interviului cu medicul satului precum şi din observarea directă a comunităŃii (mod de viaŃă, locuinŃe etc.) au relevat existenŃa câtorva probleme. Dintre acestea cele mai importante sunt: –lipsa carnetelor de sănătate; persoanele care nu au carnet de sănătate, adică cei care nu plătesc asigurarea medicală nu pot beneficia gratuit de asistenŃă sanitară. Problema comunităŃii de romi din Periam, în special a celor din “Ńigănie” este în această privinŃă, dificil de soluŃionat. Dificultatea constă în faptul că populaŃia roma adultă este încadrată în muncă în proporŃie foarte mică şi nu poate beneficia de facilităŃile conferite de carnetul de asigurat.

24

“Din punctul meu de vedere persoanele acestea nu există, pentru că nu sunt asigurate” (Jivcovici Lucia, medic specialist medicină generală) –mizeria; “Ńigănia”, zonă în care locuiesc în majoritate romi, amplasată la marginea satului, între un pârâu (Aranca) şi un canal de irigaŃie (nefuncŃional la momentul primei noastre vizite acolo). Faptul că Aranca şi canalul de irigaŃie s-au transformat în gropi de gunoi (neexistând un loc special amenajat pentru depunerea gunoiului menajer), lipsa apei potabile (sursa de apă se afla la 200 m distanŃă faŃă de “Ńigănie”) şi căldura specifică lunilor de vară a determinat apariŃia unor boli, frecvent identificate în rândul romilor: dizenterie, râie, TBC şi meningită. “Perimetru locuit de romi este un focar de infecŃie pentru întreg satul” (Jivcovici Lucia, medic specialist medicină generală) După prima perioadă de teren desfăşurată în Periam, la insistenŃele noastre şi cu sprijinul autorităŃilor locale, a fost forată o pompă care asigură apa potabilă în zonă. Din lipsă de fonduri, pompa nu a fost forată la parametrii calitativi optimi (lungimea filtrului de 1 m în loc de 2 m, iar poziŃionarea acestuia este în pânza freatică, nu în strat), ceea ce a dus la relative nemulŃumiri în rândul romilor. În momentul de faŃă situaŃia s-a îmbunătăŃit. Doi au fost factorii care au determinat transformarea zonei în spaŃiu locuibil. În primul rând curăŃarea canalului de irigaŃii (acŃiune întreprinsă de Primărie cu ajutorul romilor care beneficiază de ajutorul social). În al doilea rând forarea unei pompe în cealaltă parte a “Ńigăniei” şi repararea primei pompe. AcŃiunea a fost sprijinită de Primăria Periam şi coordonată de echipa de proiect din Periam. Fondurile pentru forarea, respectiv repararea pompei au fost oferite de Institutul Intercultural Timişoara. –planificare familială prost înŃeleasă. Numărul mare de copii în familiile de romi demonstrează nevoia acută de planificare familială. În unele cazuri medicul din comună realizează informarea femeilor de etnie roma în această problemă, dar fără rezultate evidente. Chiar dacă unele femei folosesc contraceptive, nu le administrează conform indicaŃiilor primite de la medic. Datorită nivelului de şcolarizare scăzut, femeile de etnie roma cel mai adesea nu înŃeleg indicaŃiile medicului care, de regulă utilizează un limbaj de specialitate neaccesibil lor. Doctorii nu sunt plătiŃi separat pentru cazurile sociale: “Noi nu suntem obligaŃi să facem acte de caritate”

25

(Jivcovici Lucia, medic specialist medicină generală) Problema derivă şi din determinarea culturală a comportamentului familial. În familiile de etnie roma numărul copiilor este „decis ” în majoritatea cazurilor de capul familiei. Se simte nevoia unui mediator sanitar, o persoană care să sprijine relaŃionarea medic - comunitate. educaŃie În urma anchetelor sociale, a discuŃiilor purtate cu autorităŃile locale şi cu directorul Liceului din comuna Periam am identificat câteva caracteristici ale populaŃiei de romi din punct de vedere educaŃional: –marea majoritate a adulŃilor de etnie roma sunt analfabeŃi; –adulŃii care au frecventat şcoala, au abandonat-o în ciclul gimnazial şi/sau în ciclul primar; –abandonul şcolar nu are frecvenŃă ridicată în rândul elevilor de etnie roma, dar este întâlnit mai des decât în rândul elevilor români; –elevii de etnie roma nu prezintă probleme şcolare specifice în afară de proasta colaborare părinŃi-şcoală; După cum se poate observa, probleme privind şcolarizarea au fost identificate mai ales în rândul adulŃilor. Lipsa deprinderilor de citit şi scris, cu alte cuvinte analfabetismul predominant în rândul adulŃilor romi este una din cauzele esenŃiale care duc la imposibilitatea încadrării acestora într-un loc de muncă. Minimul de opt clase necesare pentru urmarea unui curs de calificare într-o meserie şi totodată lipsa de resurse materiale pentru achitarea acestor cursuri, au condus la rata mare de oameni fără locuri sau în cele mai fericite cazuri şomeri. La acestea se mai poate adăuga şi lipsa de informare în rândul romilor asupra posibilităŃilor de a urma cursuri gratuite oferite de camera de muncă sau de AJOFM. Nevoia de şcolarizare în rândul adulŃilor fiind identificată, am încercat să demarăm o acŃiune care să răspundă acestei nevoi. Am pornit de la faptul că adultul are câteva caracteristici, diferite de cele ale elevului de care trebuie să se Ńină cont în momentul în care se doreşte educarea adultului. Acestea ar fi: –autonomie şi o independenŃă mai mare; –experienŃă de viaŃă; –au o motivaŃie internă; –sunt centraŃi pe rezolvarea de probleme;

26

–se angrenează în învăŃare doar dacă acesta are ca rezultat un beneficiu din punct de vedere profesional. Toate aceste caracteristici sunt identificabile şi în rândul adulŃilor de etnie roma. Ceea ce diferă însă este gradul motivaŃiei interne, care are în cazul lor un nivel mai scăzut. Beneficiile imediate primează în rândul adulŃilor romi, ceea ce se soldează cu o puternică motivaŃiei extrinsecă. Revenind la acŃiunea pe care am dorit să o realizăm, putem afirma că a întâmpinat câteva dificultăŃi de ordin administrativ şi în acelaşi timp legislativ. Scopul acŃiunii a fost demararea unor cursuri de pentru adulŃi în urma cărora aceştia ar primi o certificare asupra deprinderilor de scris, citit, socotit pe care le au. Cursurile s-ar fi dorit a fi fost desfăşurate sâmbătă şi duminică în una din sălile şcolii din localitate, cu aportul a doi dintre studenŃii români care au certificarea psihopedagogică necesară pentru a îndeplini rolul de profesori. Am luat legătura cu domnul director al şcolii din Periam şi l-am informat asupra intenŃiilor noastre, cerându-i sprijinul în ceea ce priveşte problema spaŃiului. Directorul liceului din Periam şi-a dat aprobarea, oferindu-ne o sală de clasă, cu condiŃia ca inspectorul pentru romi din cadrul Inspectoratului JudeŃean Şcolar Timişoara să fie informată asupra acŃiunii şi să îşi dea acordul scris. În acest moment au început problemele: astfel de cursuri nu pot fi Ńinute decât copiilor până la 14 ani, neexistând o lege care să îşi găsească aplicabilitatea în educaŃia adulŃilor. Pe de altă parte, ni s-a spus că nu se va putea o certificare de tipul celei pe care noi am fi dorit, dar că ni se dă permisiunea să demarăm acŃiunea. AcŃiunea trebuia să fie una de voluntariat, iar cursanŃii obŃineau ca rezultat doar abilitarea cu instrumentele specifice citit, scrisului şi socotitului, fără a obŃine vreo certificare în acest sens. Am acceptat ca acesta să fie modalitatea de desfăşurare a cursurilor neştiind că între timp directorul se răzgândindu-se, nemaioferindu-ne sala promisă şi refuzând orice colaborare. Motivul? Nu are paznic pe care să-l plătească sâmbăta şi duminica. Am încercat să solicităm o sală la Căminul Cultural din comună, dar şi această acŃiune ne-a fost zădărnicită. Am aflat că acesta aparŃine acum altcuiva, adică nu mai este gestionat de Primăria locală. Ni s-a spus de

27

asemenea că romii nu vor veni la astfel de cursuri, fără a avea măcar avantajul unei hârtii de certificare. Iată deci câte dificultăŃi pot interveni atunci când doreşti să faci ceva pentru semenii tăi. Noi ne-am oprit aici. Sperăm doar că împărtăşindu-vă dificultăŃile cu care ne-am confruntat, am tras un semnal de alarmă pentru cei care sunt abilitaŃi să facă ceva pentru şcolarizarea romilor, adulŃi sau copii în egală măsură. locurile de muncă Unul din motivele pentru care am hotărât realizarea unor interviuri la societăŃile comerciale din Pesac şi Periam a fost nevoia de confirmare sau infirmare a prejudecăŃilor despre romi în ceea priveşte implicarea în muncă şi anume: romii, în general fură, nu le place să muncească. În acest sens am realizat 5 interviuri ale căror întrebări au fost centrate în jurul acestei problematici. Interviurile au fost realizate cu directorii societăŃilor comerciale care, au acceptat cu amabilitate să răspundă la toate întrebările ce le-au fost adresate. s.c. pomitim s.a. Mitrovici D., inginer - fragmente interviu - lau: Se plângeau ceilalŃi că vin şi la muncă dar vin şi să fure… M.D.: Mai vin, mai vin asta e adevărat… în general cei care muncesc poate nu vin la furat… vin ceilalŃi care nu vor să vină la muncă şi se ocupă numai cu furatu’… sunt şi din ăia. lau: Şi luaŃi numai din Ńigănie? Acum nu ştiu dacă ştiŃi de unde vin exact. M.D.: Nu ştiu de unde vin, de unde stau, cum stau, ne vin şi din “Ńigănie” şi de pe aicea… habar n-am… noi îi luam pe cei care se Ńin de treabă, care nu se Ńin de treabă îi dăm afară, că nu avem altă soluŃie. Le-am spus de la început. N-am prea avut cazuri aicea. De la Pesac era unul care se ocupa şi l-am dat afară. Dar, sunt care vin şi se Ńin de treabă sunt care nu vin deloc pe aicea, dar de furat fură. lau: Conflicte între românii şi romii de pe plantaŃie, sunt la cules? DiscuŃii… M.D.: Nu, nu sunt aicea problemele… nu, nu

28

lau: Nici între ei? M.D.: Că ei între ei se mai ceartă, dar nu că au ceva unii cu alŃii. flo’: Şi de plătit sunt plătiŃi la fel romii şi românii? M.D.: Sigur, nu se face nici o diferenŃiere. Numai dacă este vorba de o muncă prestată sau alta. s.c. goldtim s.a. Ardelean I., inginer - fragmente interviu - A.I.: Noi lucrăm cu majoritatea din Pesac, majoritatea romilor din Pesac, din Periam mai rar fiindcă noi suntem mai departe. Probleme avem după terminarea programului…vin câteva zile la lucru, tatonează piaŃa şi pe urmă la furat. Veneau câteva zile şi pe urmă în cealaltă zi venea noaptea sau dimineaŃa, în zilele nelucrătoare la furat. lau: AŃi ajuns cumva la concluzia că nu aŃi mai vrea să lucraŃi cu romii? A.I.: Nu, nu am ajuns la concluzia asta. Mi-ar place să lucrez şi cu romii, pentru că eu am avut o trupă, acuma am o trupă de moldoveni de etnie ucrainiană şi înainte am avut moldoveni de etnie roma cu care am lucrat până în 1995. Deci i-am adus pe ei aici. Au fost destul de înŃelegători. Bine, probabil au fost şi mai nevoiaşi… ŞtiŃi cum îi: ei au fost săraci… practic ei poate nu au avut ce mânca. Eu, după mine, părerea mea în Periam, Pesac, comunele ăstea bănăŃene încă se poate menŃine un nivel trai destul de ridicat faŃă de cei care trăiesc în alte părŃi. lau: Referitor la plata lor… A.I.: Deci noi plata lor am făcut-o în funcŃie de cât au muncit fiecare lau: Nu promovaŃi ideea că dacă-s romi, sunt predispuşi la hoŃie? A.I.: Nu, nu, asta nu! Da de ce? Şi vă spun că mie îmi place foarte mult cinstea şi omenia. Şi dacă îi trăbă ceva: „domnu’ inginer dă-mi, dă-mi că-mi trăbă… domnu’ inginer mi-i bolnavă mama, trăbă să mă duc la ea să-i duc, n-are voie să consume numai aia”, ia. Eu v-am spus, eu şi cât am fost inginer-şef, am lucrat cu foarte mulŃi romi. Atunci am avut băieŃii ăşti de la Moldova… am avut la Ferma 1… am lucrat cu ăştia toŃi de la Periam…am făcut trupă.

29

După câte se pot observa, directorii societăŃilor comerciale sunt lipsiŃi de prejudecăŃi în ceea ce priveşte angajarea muncitorilor de etnie roma. Nu se fac diferenŃieri între angajaŃii romi şi români, nici în ceea ce priveşte comportamentul angajatorilor faŃă de muncitori, nici în ceea ce priveşte salarizarea. Criteriile de angajare la societăŃile respective privesc aspecte ca: nivelul de şcolarizare, capacitatea de munci, calificarea şi nicidecum „culoarea tegumentului”. Datorită nivelului de şcolarizare redus, de obicei, romii sunt angajaŃi ca sezonieri existând totuşi şi câteva cazuri de angajare permanentă. Dincolo de soluŃiile propuse pentru romii angajaŃi în cadrul societăŃilor comerciale pe care le reprezintă, directorii au oferi soluŃii şi pentru situaŃia romilor în general. S-a considerat că rolul hotărâtor pentru integrarea romilor în comună şi în viaŃa socială în general revine în principal autorităŃilor locale, guvernului şi nu în ultimul rând „celorlalŃi 20 de milioane”. istorie orală Istoria orală este relativ nouă în peisajul românesc. MulŃi se feresc de ea. Prin istoria orală se spun poveşti despre viaŃă, repovestiri sau rememorări ale unor evenimente, întâmplări sau aspecte ale vieŃii din trecut făcute de o singură persoană. InformaŃiile au fost culese sub formă de interviuri înregistrate, care apoi au fost transcrise, analizate şi, în final, sunt prezentate sub forma unei poveşti. În timpul derulării proiectului la Periam au fost realizate patru astfel de interviuri. Dintre acestea, două sunt prezentate într-un capitol separat al acestei cărŃi, mai special decât celelalte, deoarece prin aceste poveşti putem afla mai multe detalii de adâncime, faŃă de studiile cantitative despre viaŃa şi problemele oamenilor din comunităŃi. L.D., sex feminin, 49 de ani, născută în Ardeal. Emigrată la 14 ani în Banat din raŃiuni economice, evocă o viaŃă grea, viaŃa ei împărŃindu-se între soŃ, copii şi muncă, punând accent pe educaŃia copiilor, ea neavând decât 4 clase, iar copii erau şi sunt pentru ea scopul vieŃii. N.S., sex masculin, 57 de ani, născut în Moldova, adus de părinŃi la 2 ani în Banat. ViaŃa lui se împarte între muzică şi dragostea pentru familie. Totuşi, la 18 ani având şansa plecării la Bucureşti la studii de muzică, el nu pleacă,

30

respectând dorinŃa părinŃilor. În a doua parte a interviului se referă la experienŃa sa ca preşedinte al Partidei Romilor, filiala din Periam, însă neseriozitatea liderilor de la Bucureşti îl fac să renunŃe.

31

Satchinez Comună cu aproximativ 5.000 de locuitori, dintre care peste 3.000 în localitate, diferenŃa populând cele două sate aflate în administrare: Hodoni şi Bărăteaz. În jur de 15Î sunt romi. Din totalul populaŃiei, sub jumătate reprezintă populaŃia activă, care obŃine venituri din: agricultură - 76Î, industrie – 12Î, comerŃ – 1,8Î, alte surse – 10,2Î. În Satchinez există 5 şcoli generale şi 3 grădiniŃe (2, respectiv 2 în localitate); 4 biserici (1 ortodoxă, 1 baptistă, 1 penticostală şi 1 catolică); 1 dispensar şi 1 cabinet stomatologic; 1 teren de fotbal; 1 cămin cultural; 1 bibliotecă. Situată la mai puŃin de 35 km de Timişoara, comuna se întinde pe aproape 500 ha. La suprafaŃa intravilană se adaugă aproape 4.000 ha reprezentând suprafaŃă agricolă sau silvică. Localitatea Satchinez are 32,5 km de străzi. 19,7 km nu sunt modernizaŃi. Nu există canalizare. Capacitatea de distribuŃie a reŃelei de apă este de 430 mc/zi. Din peste 2.000 locuinŃe, doar 185 sunt branşate la reŃeaua de distribuŃie de gaze. grupul BACHTALE ROM. Rândul de sus, de la dreapta la stânga: Valentin Silaghi (jurnalistică), Cristina Trif (jurnalistică), Nicoleta Daju (asistenŃă socială), Oana Bota (sociologie), Anca Mut (drept, ştiinŃe politice), Alexandra Jivan (I.I.T.), Valentin Marcovici (reprezentant rom local); jos: Alexandru Marcovici (reprezentant rom local), Călin Rus (I.I.T.), Sorin Neda, Dafin Vinco şi Gelu Şerban (reprezentanŃi locali, romi). (foto: flo’)

32

activităŃi Satchinez ancheta pilot În cadrul anchetei-pilot, desfăşurată în paralel în Periam şi în Satchinez în august 2001, în Sachinez au fost identifcate următoarele probleme. locurile de muncă. Ca şi în cazul comunităŃii de romi din Periam, şi în Satchinez locurile de muncă reprezintă principala problemă a comunităŃii, după sărăcie. Referitor la locurile de muncă, se identifică aceeaşi problemă, anume – angajarea permanentă, în Satchinez existând doar un singur loc unde unii romi sunt angajaŃi cât de cât permanent: Fabrica de împletituri. locuri de casă / starea locuinŃelor. În cazul acestei probleme, consecinŃele sunt mult mai complicate, pornind de la starea locuinŃelor şi până la obŃinerea actelor pentru casă. Totul se învârte într-un cerc vicios, de la ocuparea ilegală a terenului (după funcŃionarii Primăriei) şi până la formalităŃile necesare (cu cheltuielile aferente) pentru realizarea intabulării. 3. actele. O altă problemă, legată şi de cea dinainte, sunt actele, de la certificat de naştere, buletin de identitate, carnet de sănătate, acte pentru casă etc. Această problemă s-a dovedit iarăşi dificil de rezolvat, deoarece principala problemă sunt banii necesari pentru întocmirea oricărui act. Ca şi în cazul comunităŃii din Periam, prima problemă expusă de romi a fost sărăcia, dar s-a preferat interpretarea următoarelor răspunsuri, deoarece sărăcia implică de fapt toate celelalte probleme.

33

Referitor la relaŃiile dintre romii şi românii din comună, acestea sunt exprimate ca fiind foarte bune şi bune: 28, respectiv 21 de răspunsuri din totalul de 55 de chestionare aplicate pe populaŃia roma. La întrebarea Dacă aŃi avut vreo problemă şi aŃi cerut ajutorul primarului, acesta v-a ajutat?, 27 din 55 de subiecŃi romi intervievaŃi spun că nu au fost ajutaŃi de Primar în rezolvarea unei anumite probleme, în timp ce 21 dintre aceştia spun că au fost ajutaŃi de către acesta (diferenŃa este destul de mică). ÎntrebaŃii fiind Dacă ei consideră că PoliŃia favorizeză romii sau românii în diferite situaŃii, un număr de 34 de subiecŃi consideră că PoliŃia nu face discriminări sau favorizează vreo etnie în rezolvarea unor incidente. educaŃie Echipa a purtat o discuŃie cu directorul şi câŃiva profesori ai şcolii din Sathinez, iar apoi s-au vizitat câteva clase de elevi. Profesorii susŃineau că nu se fac diferenŃieri între copii romi şi copii români, dar în şcoală există clase cu majoritatea elevilor români şi clase cu majoritatea elevilor romi. Clasele cu elevi în majoritate romi sunt considerate clase slabe. O altă problemă identificată este cea a abandonului şcolar din cauze economice şi nu numai, adică lipsa de îmbrăcăminte a copiilor, neexistenŃa unei preocupări reale a părinŃilor pentru educaŃia copiilor. probleme sanitare După aplicarea chestionarelor, au fost constatate următoarele probleme: majoritatea romilor declarau că au probleme grave / cronice de sănătate, dar nu primesc ajutor social, nu au carnet de sănătate, nu sunt înscrişi la medic de familie. Deşi iniŃial refuzase o întâlnire cu echipa din Satchinez, după ce au fost explicate motivele proiectului, acesta a acceptat o discuŃie, din care au rezultat următoarele: -cazurile reale de boli grave / cronice, care le-ar permite romilor să beneficieze de un anumit ajutor financiar, sunt în număr mult mai mic decât cele declarate;

34

-problema pricipală a copiilor romi (aproximativ cinci cazuri) este epilepsia, cauzată de neglijenŃa şi/sau lipsa de informare a părinŃilor referitor la metodele de tratare a simplelor răceli la copiii foarte mici. Acestea prin agravare duc la epilespsie. întâlnire primărie Echipa a invitat oficialităŃile comunei pentru o întâlnire pentru a fi discutate unele probleme ale comunităŃii de romi. La discuŃie au participat: viceprimarul, un consilier local, şeful secŃiei de poliŃie, directorul căminului cultural, secretarul Primăriei, care se ocupă şi de problemele de asistenŃă socială şi un reprezentant al comunităŃii de romi. -romii nu vin să-şi facă dosarele de ajutor social – lipsa unor acte pentru completarea dosarelor; -nu-şi plătesc taxele; -majoritatea au casele pe terenul Primăriei, dar nu au acte pentru aceste case; -nu există probleme majore legate de delicvenŃă; -există un lanŃ al slăbiciunilor, adică din cauza neplăŃii impozitelor se ajunge la măsurile punitive (într-un fel) pe care iau autorităŃile: nu le ridică gunoiul din faŃa casei, nu primesc ajutor social etc. Consilierul local considerăm că a avut o atitudine discriminatorie, prin prezentarea faptului că problemele romilor sunt aceleaşi cu cele ale românilor, adică problemele romilor nu sunt probleme deosebite. drum După ce am constatat că principala stradă din “Ńigănie” este vara praf şi iarna noroi şi bălŃi am decis împreună cu ai noştri colegi şi restul comunităŃii de romi că aceasta este problema stringentă de care ar trebui să ne ocupăm. Pentru a ne încadra în banii oferiŃi, am rezolvat numai în parte acest neajuns. Astfel, s-a împrăştiat piatră pe aproape întreaga stradă. Au fost

35

discuŃii şi nemulŃumiri şi cu această ocazie, dar conflictele au “darul” să se aplaneze în timp. ajutoare Încă de la început, tinerii romi şi comunitatea din care fac parte au insistat să le aducem câte ceva ajutoare: îmbrăcăminte, încălŃăminte, pături, jucării etc. Noi am cedat şi astfel în luna decembrie a anului 2001 am început o campanie de strângere de bunuri, solicitate în grădiniŃe şi şcoli din Timişoara: “AjutaŃi-ne să-i ajutăm!” Am adunat o grămadă de lucruri, dar totuşi nu insuficiente pentru comunitate, după cum reiese reacŃiile membrilor comunităŃii în momentul împărŃirii efective a darurilor de Crăciun. Notă: Datele referitoare la cele 2 comune ne-au fost furnizate de funcŃionari publici din Primăriile respective, în cursul lunii noiembrie 2001.

36

părerile participanŃilor după proiect

37

38

câteva cuvinte despre un proiect generos alexandra jivan Principiul de bază al acestui proiect a fost aducerea laolaltă a 20 de tineri. DiferiŃi atât prin pasiunile – materializate sau nu – într-un parcurs al învăŃării, dar şi prin etnie, sex, culoarea ochilor, nume... Călin Rus îmi spunea cândva că proiectul ar implica o dublă gestionare: emoŃională şi obiectivă. Nu în sensul, în care am fi tentaŃi să credem, că "emoŃionalul" nu-şi are locul într-o abordare obiectivă. Cele două dimensiuni nu se exclud obligatoriu, ba mai mult, uneori pot fi implicite. În această ordine de idei, eu aş fi fost cea care s-a ocupat, în special, de primul aspect. În realitate, am încercat să mă descurc cu ambele. Oricum, am lăsat proiectul să fie unul "de suflete", după cum am declarat-o aievea. Nu puŃini au fost cei care s-au arătat uimiŃi, reticienŃi, critici faŃă de intervenŃia noastră pe teren cu o echipă mixtă. Se punea întrebarea următoare: cum poŃi construi o echipă, într-un timp scurt, mai ales când componenŃii ei fac parte din culturi depărtate una celeilalte? Acum pot spune, cu privirea celei îndepărtate de context (proiectul s-a finalizat cu câteva luni în urmă...), că am mizat, Călin Rus şi cu mine, pe câteva elemente, fără a le verifica ştiinŃific, şi anume: -vârstele apropiate ale participanŃilor. Fără să intru în detalii, chestiunea s-a demonstrat a fi de o foarte mare importanŃă de-a lungul proiectului. Mare parte din rupturi au apărut tocmai între acei membri cu date de naştere prea îndepărtate (8-10 ani). -"spiritele deschise". I-am aşteptat pe aceia care doreau să vină; pe aceia care doreau, la momentul respectiv, să-şi asume un soi de risc al noutăŃii proiectului; pe aceia care, dintr-un motiv sau altul, credeau în proiect. -şi, nu în ultimul rând, am luat în calcul o serie de elemente comune celor două culturi, în sensul larg al termenului, şi le-am transpus într-un soi de "protocol" de colaborare, principii guvernatoare etc. Regulile noastre, de natură interculturală, au vizat: respectul colegului; participarea activă alături de celălalt; deschiderea şi răbdarea, aş spune, faŃă de nou etc.

39

Ne-am impus, pe de altă parte, să nu întărim clivajul pre-existent, datorat unui trecut al scurtcircuitărilor, conflictelor de natură interetnică, diferenŃelor lingvistice. Nu am accentuat, astfel, pe durata activităŃilor diferenŃele între romi şi non-romi. Discursul s-a dovedit, în anumite contexte, periculos: cu ocazia seminarului final, ni s-a ridicat problema asimilării, de exemplu. Fără doar şi poate, voi nega această perspectivă şi am în vedere argumentul următor. În manifestarea identităŃii (fie ea individuală, fie de grup), observaŃia şi experienŃa de teren (vezi proiectele anterioare ale Institutului Intercultural Timişoara în domeniile: problematicilor vizând comunităŃile de romi; relaŃiilor inter-etnice; comunicării interculturale) ne determină să avansăm ipoteza că ar exista cel puŃin două moduri specifice de abordare. Prima vizează publicul care îşi exhibă identitatea, îşi afişează mărcile identitare, care "respiră" identitatea de membru al unui grup etnic (minoritar sau majoritar). Metodologia va pune accent, în acest caz, pe analiza, discutarea, înŃelegerea diferenŃelor. Cea de-a doua ia în calcul elementele comune a două sau mai multe culturi, propunând, astfel, un tarâm al negocierilor. Este vorba de publicul care îşi "practică" identitatea, o asumă fără a-i exacerba, obligatoriu, elementele. Dacă ar fi să recurg la un exemplu, pentru primul caz, discursul sună astfel: "Sunt kalan. PărinŃii mei sunt kalani. Ascult muzică şi citesc literatură kalana." (Termenul este, evident, inventat, pentru a ocoli dezbateri ulterioare.) În cel de-al doilea caz, discursul ar urma topica: "Mă numesc Alexandra Jivan. M-am născut la Bocşa. Sunt căsătorită de 2 ani şi am origini kalane." În cele două cazuri, elementele culturale există, identitatea kalană se manifestă. Am micşorat, voit, aria de interpretare; atât exemplele, cât şi teoriile care le-au generat, nu-şi propun să iniŃieze un discurs asupra identităŃii. Ele nu sunt exhaustive şi nici nu şi-au propus-o. Am încercat, doar, să sugerez modul în care am intervenit: culturi diferite, în contexte culturale diferite, manifestate într-un spaŃiu rezultat din intersectarea lor. Simplu spus: am avut, în permanenŃă, în minte interculturalul; existenŃa unui "eu" şi a unui "celălalt"; dialogul dintre. Am plecat însă, de această dată, de la elementele comune şi nu de la cele care ne despart. Ceea ce nu înseamnă ignorarea celor din urmă. Prin urmare, o afirm vehement, teza asimilării iese din discuŃie. În cele din urmă, dacă reducem intervenŃia la cea vizând diferenŃele, teoriile se suprapun. Şi rămânem, astfel, pe terenul

40

familiar colegilor noştri, care ridicaseră, în aprilie 2002 (seminarul final al proiectului), o serie de întrebări asupra pertinenŃei şi viabilităŃii intervenŃiei. Să nu uităm, de asemenea, că proiectul a vizat dezvoltarea locală durabilă. Oricare dintre noi va răspunde că procesul trebuie să corespundă nevoilor din teren şi să fie generat din interior. Iată de ce, era impetuos necesar ca membrii non-romi ai echipelor să pătrundă, alături de colegii romi, în cele două comunităŃi; să simtă pulsul; să trăiască "trăitul" lor etc. Într-un timp extrem de scurt, lucrul nu ar fi fost posibil printr-o iniŃială abordare a diferenŃelor. Ruptura putea fi cu mult prea importantă pentru a permite, apoi, o eventuală reparare. Să nu uităm, de asemenea, că participanŃii la proiect erau, în marea lor majoritate, la primul lor exerciŃiu de acest tip. Nu ne puteam permite, daca vreŃi, să încercăm dacă teoriile din domeniu se aplică sau nu. Iată de ce am construit un proiect bazat pe rezultatele experienŃelor anterioare de teren ale Institutului Intercultural, pe instinctele participanŃilor, pe informaŃii învăŃate cu ocazia a două seminarii de fomare şi a multor, multor întâlniri de lucru. Voi repeta, aşadar, întotdeauna că Împreună cu romii din Banat... a fost un proiect "de suflete", de trăire, de decizii locale (poate că nu întotdeauna cele mai potrivite în ochiul unui specialist). Terenul, activitatea locală, viaŃa de zi cu zi întâlnită în Satchinez şi Periam, nu pot fi întotdeauna abordate cu instrumente ce Ńin de ştiinŃe. A fost un proiect în care am lucrat cu metode calitative: observaŃie; analiză; discuŃie... Pentru mine, proiectul este unul reuşit. Chiar dacă "tăiem" din afirmaŃie subiectivitatea implicată de propria-mi participare şi contribuŃie. Raportându-ne la obiective, ele au fost atinse. Însă este un proiect care trebuie continuat. Dezvoltare locală durabilă nu se face într-un an. AcŃiunile necesită continuare şi implicare. Sper că începutul (adica proiectul în sine) a fost suficient de puternic, de bun, pentru a aduce o continuare vizibilă în cele două comunităŃi.

41

fără titlu anca mut Ştiam doar că iubesc copiii şi că pot să vorbesc cu oricine. Ştiam că, împreună cu Cristina şi, mai nou, Oana, Vali, Nicoleta, Alexandra, Sandu şi Valentin Marcovici, Isa, Gelu, Sorin, vom face o echipă gata să înfrunte orice prejudecăŃi şi rea-voinŃă. Stiam că o sa întâlnim o comunitate minoritară, cu membrii căreia să comunicăm şi să relaŃionăm la nivel de suflet şi minte.

Ştiam că va trebui să facem zile de teren în Satchinez şi în Periam. Ştiam că există mai multe feluri de romi, împărŃiŃi, printre altele, în săraci şi bogaŃi. Noi am întâlnit prima categorie. Unii plini de înŃelegere şi compasiune pentru cei mai nefericiŃi dintre ei, alŃii cuprinşi de invidie şi resentimente vis-a-vis de cei mai înstăriŃi şi mai descurcăreŃi. Acum, după un an de proiect împreună, unii îmi par ca nişte copii care se tânguie dacă un coleg are jucării mai multe sau mai frumoase. AlŃii îmi par oamenii care nu se pot bucura pentru viaŃa mai bună a celorlalŃi. Îmi par cei care îşi scuză orice fel de comportament licit sau mai puŃin licit prin lipsa de bani sau de locuri de muncă. Ei sunt cei care nu-şi pun problema mijloacelor de contracepŃie pentru că oricum banii de alocaŃie vor veni dacă se întâmplă să aibă un copil nu neapărat dorit. Sunt cei care trăiesc, se pare, cu cea mai mare hotărâre în conformitate cu vorba aia românească , sau mai ştii? Ńigănească: dacă moare capra mea, să moara şi a vecinului… E trist şi, totuşi, reconfortant într-o anumită măsură, pentru că există calităŃi: spirit întreprinzător, idei pentru a-şi depăşi condiŃia. Şi, totuşi, în această ipoteză de sărăcie cruntă, soluŃia are un element comun în majoritatea cazurilor: plecarea în străinătate. În ochii lor, Occidentul reprezintă paradisul. Şi viziunea ar putea fi îndreptăŃită, atâta timp cât au văzut reuşita conturată numai prin prisma acestui fapt.

42

Pe de altă parte, alŃii sunt resemnaŃi, dar îşi transpun visele în copiii lor, copii frumoşi, isteŃi, în ochii cărora citeşti dorinŃa de cunoaştere şi deznădejde când se simt murdari şi goi în toiul iernii. Mi-a spus cineva că aceşti copii sunt influenŃaŃi negativ de părinŃii lor. Uneori tind să-i dau dreptate. Şi totuşi, ei toŃi, sunt artişti. Totul se uită când se cântă sau se dansează. Există multă pasiune şi poftă de viaŃă. Preferă să-şi pună viaŃa în mâna celorlalŃi, aşteaptă totul din afară, visează la cineva care să vină, să le aducă, să le facă… Noi n-aveam cum să fim aceia, aşa că, în acest proiect, am discutat, am povestit, am aflat, ne-am schimbat, am sperat, am râs, dar, cel mai mult, am plâns de tristeŃe, deziluzie şi frustrare.

43

despre proiect… carmen buda Terminasem facultatea şi mă pregăteam să-mi continui studiile la postuniversitar. Eram încrezătoare în viitor, optimistă. “Carmen, nu vrei să participi într-un proiect cu romi? Citeşte prezentarea proiectului şi, dacă eşti de acord, go on!“ Aşa a început totul… Mărturisesc că, după ce m-am familiarizat cu proiectul citind prezentarea şi ascultând-o pe Alexandra, am fost convinsă că trebuie să fac parte din echipa de proiect, chiar dacă nu realizam prea bine în acel moment care este rolul meu, ce responsabilităŃi voi fi nevoită să îmi asum pe parcursul proiectului. Primul seminar a fost însoŃit de emoŃii mari… oameni, personalităŃi diferite, personalităŃi puternice. Cred că nici unul din noi nu era lămurit. A fost prima fază a unui proces de cunoaştere reciprocă… Şi chiar şi de autocunoaştere: cât sunt de tolerantă?, ce părere şi ce atitudine am faŃă de oamenii de etnie rromă? BineînŃeles, durata de desfăşurare scurtă (trei zile) a seminarului nu mi-a dat posibilitatea de a cunoaşte şi de a mă cunoaşte din perspectivă interculturală aşa cum mi-am dorit. A fost totuşi un început promiŃător, un început care m-a orientat spre Periam… spre echipa TIRRO. Venisem cu trenul de acasă, cale lungă…speram să reprezinte începutul unei colaborări fructuoase cu cei din Periam… Şi aşa a fost. DimineaŃa… ora 9.00, 20.08.2001: sosirea la Periam şi întâlnirea cu ceilalŃi membrii ai echipei. La Periam ne-am întregit echipa: suntem în sfârşit toŃi cei din TIRRO. Speram ca în viitor să găsesc prieteni în colegii de echipă! Oamenii din Periam erau deschişi şi ospitalieri. Dincolo de faptul că am aplicat chestionare, anchete sociale, am identificat probleme, am fost oameni. În vizită la romii din sat… sentiment de milă, tristeŃe… trăiesc în case dărăpănate, lipsite de minimul de decenŃă. Cum e posibil ca cineva să trăiască în asemenea condiŃii în secolul al XXI-lea? Să fie oare vorba despre ignoranŃă? Am vizitat şi łigănia... Sărăcia era predominantă: case distruse, mizerie, boală… În acele momente eram fericită că am o situaŃie mai bună decât aceşti oameni! Încep să mă conving că dorinŃele mele de a ajuta sunt doar nişte iluzii. Încerc să fiu obiectivă, să privesc lucrurile la rece… umanul îmi bagă beŃe-n roate… îi compătimesc. Oamenii aşteaptă altceva de la noi,

44

ceva mai mult decât compasiune… s-au săturat de compasiune: vor mâncare, haine, medicamente, ajutor social… vor satisfacerea nevoilor de bază! Noi nu putem să le oferim acest lucru! Noi am venit să-i ajutăm să înŃeleagă faptul că trebuie să se ajute singuri. Am părăsit Periamul după cinci zile. Sunt sigură că tot ce am făcut în aceste zile a avut un sens: întâmplări marcante, oameni pe care-i simŃi aproape de sufletul tău, asemănări, deosebiri. A fost un fragment din viaŃa proiectului. Al doilea seminar… Au fost zile pline: am prezentat ceea ce am făcut fiecare echipă, am discutat, am identificat probleme, soluŃii pentru probleme, ne-am făcut planuri, planificări, am construit… totul într-un colŃ uitat de lume… doar noi şi natura de care ne bucuram în puŃinele clipe de relaxare. Seri plăcute împreună… jocuri, zâmbete, mimă… particip şi eu… şi eu… A urmat… au urmat de fapt, alte zile de teren. Se pare că am avut un duşman puternic în majoritatea zilelor: iarna care nu voia să se alieze cu noi. Pe ea nu o interesa acest proiect, nu voia noi prieteni, îşi făcea doar datoria: frigul pusese stăpânire peste casele pe care le vizitam. Sărbătorile de iarnă… ca în fiecare an speciale: cadouri, o mai mare sensibilitate, linişte sufletească… Moşul a venit pe la toŃi şi a împărŃit bucurie, mai multă, mai puŃină, aşa cum a considerat el de cuviinŃă. Au fost zile în care am trăit practic alături de prietenii noştri din Periam… era ca şi cum am fi avut o a doua casă. Cred că doar în acele momente am înŃeles cu adevărat ce înseamnă viaŃa romilor, le-am cunoscut tradiŃiile, le-am înŃeles stilul de viaŃă, chiar dacă în unele momente nu l-am acceptat. Am înŃeles că suntem diferiŃi, cât suntem de diferiŃi! Am cunoscut vieŃi prin istoria orală, am cunoscut viaŃa lor în toată splendoarea ei… Nu poŃi să faci nimic, nu poŃi să-l ajuŃi pe cel ce nu se vrea ajutat! Noroc că nu toată lumea se împotriveşte. Unii se agaŃă de un firicel de speranŃă şi luptă pentru viaŃă… luptă pentru o viaŃă mai bună. Seminarul final… alte contradicŃii în sufletul meu. “Ce aŃi realizat? Ce rezultate concrete are proiectul? De ce aŃi procedat aşa?” – întrebări adresate nouă de către oameni mari… ei ştiu… sunt mai experimentaŃi… noi suntem mici, prea mici… Şi totuşi, am făcut… am încercat… noi credem că a fost bine. Dar, întotdeauna este loc de mai bine.

45

Dacă aş mai face aceeaşi alegere acum, în cunoştinŃă de cauză? Da, aş alege din nou prietenia, înŃelegerea, dorinŃa de cunoaştere, toleranŃa. Aş alege, şi pentru părŃile bune şi pentru părŃile rele acest proiect: am locuit, am mâncat, am dansat, ne-am bucurat, am plâns, ne-am certat, ne-am împăcat, ne-am jucat, am discutat, am împărtăşit, am făcut, am avut secrete, am făcut destăinuiri, am învăŃat, ne-am dezvoltat, am crescut, ne-am maturizat… o viaŃă într-un proiect: împreună pentru o dezvoltare durabilă, împreună…

46

ruşinea de a fi copil cristina trif Ruşinea. Vă întrebaŃi care ruşine?! E foarte simplu: ruşinea de a ştii, de a conştientiza şi de a nu mişca un deget pentru copii. M-am întrebat ce înseamnă să fi copil în comunitatea romilor din Satchinez? Mi-am şi răspuns, dar acest răspuns a fost dureros. Mi-a zgâriat "retina" inimii. Şocuri. Frustrări. Groază. August, 2001. Primul contact cu romii din Satchinez. Căldura sufocantă. Aproximativ 40 grade Celsius. Bordeie dărăpănate, miros acru-amar, feŃe înnegrite, copii, mulŃi copii. Majoritatea goi. Majoritatea murdari. Majoritatea plini de păduchi. Primul bordei în care am intrat mi-a oferit o imagine grobiană. O cameră 2 pe 2 reprezenta adăpostul unei familii cu 7 copii. Aşternuturi pătate, de culoarea fumului. Două paturi, o masă, două scaune. Pureci, păduchi. O bucată de pâine uscată, plină de muşte. Apa inexistentă. Prima fântână la vreo 500 m. Şoc. Groază. Frustrare. Scârbă. SenzaŃie de vomă. Mirosul acid şi mizeria dominau cu autoritate încăperea cenuşie. Un copil de 3 ani dormea în paradisul insectelor. Altul era la mama în braŃe şi sugea. SituaŃie critică. PărinŃii nu au aveau nici un venit. Ajutorul social inexistent. Practic, lucrul cu ziua, în agricultură, le asigura traiul defavorizat. Din o sută de mii pe zi (dar nu zilnic) să hrăneşti 9 oameni e imposibil. Trei pâini, o margarină, 200 g de parizer şi eventual un litru de lapte. Ce să mai vorbim de îmbrăcat. 100 mii = o mânecă de cămaşă sau un crac de pantalon scurt sau un pantofior. Cu greu mai pui şi un şiret. SituaŃia este aproape identică la cele 130 de familii. DiferenŃele constau în numărul de copii, în mărimea bordeielor… Căldura făcea totul insuportabil. Aveam impresia că delirez. Imaginile se succedau cu repeziciune. Filmul de groază îşi realiza cu desăvârşire menirea. 16 oameni în două camere. Fără acoperiş, fără geamuri (doar nailon). Uşile erau paturi.

47

Ce înseamnă igiena? Întrebarea rămâne fără răspuns pentru copiii de acolo. Ce educaŃie? Ce…? Cercul vicios e închis. Lipsa condiŃiilor minime de trai, lipsa igienei, a mâncării, a apei, mediul degradant s-a impregnat şi va rămâne permanent în ochii, mintea şi comportamentul acelor copii. Noiembrie-Decembrie, 2001. Frig de crăpau pietrele, -15 grade celsius. Trei geci, bocanci, două perechi de pantaloni, mănuşi, căciulă. Muream de frig. În faŃa mea o fetiŃă de 6 ani. Goală. Cămaşa de corp era singurul articol de îmbrăcăminte de pe ea. Şoc. Groază. Şoc. Durere. Milă. Milă. Milă. Apare un alt copil, mai mic. Cu o cămaşa de noapte pe el. Tremură din toate încheieturile. Tremură ca speriat de ceva. Acel ceva era frigul. La un moment dat am fost înconjurată de copii golaşi şi tremurânzi. "Pe Anca a bufnit-o plânsul!" Doream să fug. Ceva mă Ńinea lipită de imaginea ireal de reală. Vroiam să urlu, să urlu… să urlu. Să înjur sistemul, să-i înjur pe parlamentarii ghiftuiŃi şi îmbrăcaŃi în haine de urs. Să-i înjur pe părinŃi, pe pseudopărinŃi. Frigul mi-a topit glasul … Mi-a fost ruşine. Ruşine pentru hainele şi încălŃămintea mea. Ruşine pentru goliciunea lor. Ruşine pentru neruşinarea celor din jur. Ruşine pentru incapacitate, pentru indiferenŃă, pentru cinism şi promisiuni, pentru vorbe goale. Ruşine că exist.

48

romii... florin fâra | flo’ înainte… … am auzit tot felul de lucruri despre ei, cum că ar fura, că nu se spală, că nu muncesc, că-şi pun copiii să cerşească etc. Dar şi că ar fi buni meşteşugari şi/sau muzicanŃi. Oricum, nu am intrat în acest proiect pentru a mi se confirma sau infirma aceste prejudecăŃi. Ci pur şi simplu de curiozitate… în timpul… … nu i-am întâlnit pe romii ăia din filme, preocupaŃi doar de meşteşuguri sau muzică. Nu era o comunitate pierdută în timp, care trăieşte într-un plan paralel celui în care trăiesc restul oamenilor. Nici măcar nu erau îmbrăcaŃi în hainele cu care ne aşteptam, adică femeile cu bine-cunoscutele fuste sau bărbaŃii cu pălării, ci erau îmbrăcaŃi în haine obişnuite, multe dintre ele primite de la ajutoare. Să ne înŃelegem, există şi romi din aceştia, dar nu toŃi sunt aşa. De fapt, dintre cei cu care am lucrat, doar unii erau muzicanŃi. CeilalŃi erau preocupaŃi cu treburile zilnice, cu munca, cu întreŃinerea familiei. Iar cei din comunitate nu erau nici respingători, nici atrăgători, ci nişte oameni normali. E drept că atunci când ne-au văzut prima oară au fost cam gălăgioşi, întrebând ce căutăm noi acolo, de ce am venit cu hârtiile alea (aplicam chestionare), de ce n-am adus lapte pentru copii sau ceva ajutoare… Asta e. Se spune că aşa au fost obişnuiŃi. Romii. Sunt cam 1500 în Periam. Plus cei din Pesac. Trăiesc, cumva, mai puŃin tradiŃional. MulŃi dintre ei au lucrat la C.A.P. şi, pierzându-şi slujba după 1989, poate au primit ceva la împroprietărire, dar l-au vândut pentru că nu au cu ce să-l muncească. Aşa că unii lucrează ca zilieri, iar alŃi-s angajaŃi prin diferite locuri sau lucrează pentru ajutorul social. Posibil ca pe vremea lui Ceauşescu să fi fost mai bine pentru ei, mai ales că mulŃi susŃin acest lucru. Marea majoritate a romilor trăiesc într-o zonă oarecum ruptă de comună, numită łigănie. Probabil acest lucru se ştie deja. Casele lor sunt foarte mici şi foarte sărăcăcioase. O încăpere şi eventual o bucătărioară. Unii cresc pe lângă casă ceva păsări. La o familie am văzut borcane cu zacuscă şi gemuri pentru iarnă. De obicei, în aceste case locuiesc de la 7-8 persoane până la

49

14-15, dacă nu chiar mai mulŃi. În majoritatea caselor am văzut casetofon, dintr-acela cu beculeŃe în jurul boxelor. Unii aveau şi televizoare. Alb-negru. Casele erau din pământ bătut, iar majoritatea sunt acoperite cu stuf. Curent electric există şi, de asemenea, şi lumină pe stradă. … proiectului... Romii din proiect (cei din Satchinez şi cei din Periam) erau dornici să se implice în proiect, să facă ceva. Ei credeau că o să se realizeze ceva concret prin acest proiect, ceva pentru comunitate care să rămână. Probabil au înŃeles greşit sau poate n-a fost explicat cum trebuie. Dar până la urmă ne-am descurcat. Totuşi, cu acest avânt al lor, am fost pe teren, iar acolo unde erau dificultăŃi, ne ajutau, vorbeau cu oamenii şi le explicau care e treaba cu studenŃii prin łigănie. După acest teren şi două seminarii am încercat tot felul de soluŃii pentru a face ceva, să nu zică lumea că am fost în Periam (sau Satchinez) doar ca într-o vacanŃă. Am vorbit (noi, toŃi) cu primarul comunei, cu viceprimarul, cu directorul şcolii pentru o alfabetizare, cu liderii romilor, cu romii înşişi… Căutam soluŃii. Unele s-au concretizat, altele nu… Pe lângă acestea au fost făcute fotografii, film, istorie orală… Tot ce se poate vedea în această carte şi nu numai. Cea mai interesantă chestie poate părea faptul că noi (studenŃii români) am dormit în casele lor, ale romilor. Şi nu diferă cu foarte mult de celelalte case din comună. Poate doar aranjarea obiectelor, a posterelor de pe pereŃi. Se poate spune că 2-3 zile pe săptămână am locuit la ei. … după … prejudecăŃile lumii au rămas. Era ceva normal. Nu am încercat, totuşi, să schimbăm mentalitatea întregii majorităŃi. Unii, chiar din grup, spuneau că ele se bazează pe nişte fapte reale, de aceea s-a ajuns aici. AlŃii spun: “totul se învârte într-un cerc, nu ştii de unde s-o apuci”. Despre romii de azi am auzit, prin comună, că nu mai sunt ca şi cei de acum câteva generaŃii, adică nu sunt uniŃi şi sunt invidioşi. Mai ales că mulŃi sunt veniŃi din afară, adică sunt ”vinituri”. După această experienŃă, pot să spun că romii nu diferă de români, germani sau alŃii care mai sunt prin comună. Poate doar prin faptul că nu sunt priviŃi

50

cu încredere, că pot face şi ei ceva pentru ei sau pentru întreaga comunitate. Ce pot să mai spun? A fost ok… Momentele bune şi rele au alternat, aşa cum se întâmplă de obicei. Frig, căldură, oboseală, trenurile… dar după toate acestea, totul a fost spre găsirea unei căi de mijloc pentru a ne înŃelege unii pe alŃii.

51

a fi intercultural laurenŃiu Ńîru Curiozitate… Cuvântul proiect generează în societatea românească anumite idei, cum că se câştigă foarte bine, cum că ar fi de ajutor în depăşirea stării în care ne aflăm (stare de tranziŃie - nu doream să folosesc această sintagmă care şi-a pierdut conŃinutul – dar uite că nu am putut). Asta a fost şi imaginea pe care o aveam eu din discuŃiile cu alŃii despre “proiecte”. Abia după terminarea “proiectului” am înŃeles şi sensurile termenilor: comunicare, muncă în echipă, conflict, pe care le cunoşteam din paginile cărŃilor din bibliografia diferitelor cursuri din facultate. Ce să zic, curiozitatea asta m-a costat ceva… muncă. SperanŃă… După aproape o săptămână în comunitate îndoielile referitoare la faptul că am putea face ceva au apărut, mai bine zis au reapărut (făcusem “cunoştinŃă” cu problemele comunităŃilor de romi din Periam şi Satchinez încă de la primul seminar de la Herculane, august 2001). Chiar şi fără a participa la o prezentare a problemelor cu care se confruntă romii, orice om ar putea să le intuiască, fără a greşi prea mult. Nu puteam identifica cu certitudine punctul de pornire, elementul care transformat ar putea aduce o schimbare vizibilă în comunitate iar nouă satisfacŃia unui bun început. Mergând printre ei deveneam poli de atracŃie ai doleanŃelor lor, ai rugăminŃilor şi poate ceea ce era mai important, deveneam posibili aducători de speranŃă. Nu cred că le-am câştigat în totalitate încrederea, sigur nu toŃi au avut încredere în noi (timpul în care am interacŃionat a fost relativ scurt), dar pot însă afirma cu tărie că prezenŃa noastră a fost un semn că încă se mai interesează cineva de situaŃia lor. Una peste alta, printre interviuri, fotografii, chestionare am descoperit, cel puŃin eu, o simpatie pentru aceşti oameni, simpatie din care a rezultat cea mai mare parte a îndoielilor despre care vorbeam. SoluŃia era pe undeva pe aproape, poate chiar am găsisem, dar nu am conştientizat-o. Pozitiv a fost faptul că am încercat să o găsim. Poate trebui să mobilizăm mai multă perseverenŃă şi… Deziluzie…

52

La un moment dat s-a produs o ruptură, poate că ea exista de la început dar nu am sesizat-o sau nu am vrut să o sesizăm. DorinŃa noastră de a face ceva s-a “materializat”, adică a intrat în scenă... interesul. Poate că aici era momentul pentru a ne înŃelege unii pe alŃii, dar se pare că nu prea aveam, nici unii, nici alŃii exerciŃiul interculturalităŃii. Altă dată, probabil, că nu o să ne mai aruncăm aşa entuziaşti în relaŃii pe care nu le putem controla. Concluzia la care am ajuns este că la nivel teoretic interculturalitatea este chiar frumoasă, un set de precepte care să ne orienteze conduita în spaŃii de interferenŃă între culturi, problema apare atunci când încercăm să o “aplicăm”. PrejudecăŃi… Ele există în societate referitor la diferite aspecte, dar interculturalitatea este unul în care ele (prejudecăŃile) ocupă un loc de frunte. Proiectul a adus împreună două grupuri de oameni, studenŃii şi romii. Fiecare dintre aceste două grupuri cred că a pornit în proiect cu o anumită imagine despre „celălalt”, cu lucruri pe care le-a auzit sau pe care le-a văzut cu diferite ocazii. Eu am încercat să nu mă raportez la lucrurile pe care le ştiam despre romi. Un timp am reuşit şi din acest motiv sentimentul de compasiune m-a încercat o perioadă importantă din proiect, dar când au apărut probleme şi modul meu de raportare la ei s-a schimbat. În acele momente am simŃit că prejudecăŃile au o bază reală, nu sunt pure invenŃii. Cu toate aceste proiectul a schimbat ceva, în special legat de disponibilitatea de a mă implica în aceste lucruri. Poate nu înseamnă prea mult dar este un început... schimbările de profunzime cer timp şi o implicare constantă. Cred că încă îmi este frică să fiu intercultural. Frică de a nu fi printre cei puŃini. Poate că societatea românească trebuie să mai “practice” interculturalitatea prin membrii săi pentru ca peste ceva timp (?) să putem, cu adevărat, să gândim intercultural.

53

experienŃa periam narcisa deac Totul a început într-o zi călduroasă de vară, nu-mi amintesc exact data. Am fost invitată la I.I.T. pentru a discuta despre un proiect care se va desfăşura pe perioada de vară-2001. Am fost de acord să particip la această întâlnire pentru că tocmai se apropia perioada practicii de vară şi trebuia să-mi găsesc o instituŃie interesantă unde voi putea învăŃa ceva nou şi practic. Cu Alexandra Jivan mă cunoşteam din alte împrejurări, dar pe ceilalŃi participanŃi la discuŃie nu îi cunoşteam. Am făcut prezentările de rigoare, după care s-a făcut o scurtă prezentare a proiectului. Am aflat că proiectul se va desfăşura pe o perioadă de 1 an. Uitându-mă în jurul meu mi-am dat seama că unii se cunoşteau dinainte, însă majoritatea se întâlneau pentru prima dată. Era o bună oportunitate de a-mi face noi cunoştinŃe sau poate chiar noi prieteni. În august am fost la primul seminar la Herculane unde ne-am cunoscut un pic mai bine. Am făcut exerciŃii de cunoaştere care atunci mi-au părut banale, dar mai târziu le-am făcut cu alt grup de prieteni. La Herculane am stat trei zile, timp în care am stabilit care sunt echipele de lucru şi cum vom activa pe teren. Am dorit să fac parte din echipa de la Periam. Ne-am întors la Timişoara, unde ne-am întâlnit şi am discutat care vor fi activităŃiile de grup şi individuale pe care le vom face în comunitate. La sfârşitul lunii august am fost pentru prima dată la Periam cu colegii mei de echipă. Prima zi a fost OK. Am făcut un focus grup cu reprezentanŃi ai Primăriei, PoliŃiei şi comunităŃii de romi din Periam. Am făcut cunoştinŃă cu un lider important al romilor din Periam adică cu ”domnul Iovan”, care urma să ne însoŃească în comunitate. În zilele următoare urma să facem o cercetare şi să identificăm care sunt problemele cu care se confruntă comunitatea de romi din Periam. Ne-am simŃit bine împreună. Pe de altă parte, imaginile derulate în faŃa ochilor noştrii erau şocante şi terifiante. Am început munca de teren pe care o faci când eşti la început de drum. În prima zi am mers în comunitate unde am fost primiŃi cu entuziasm de către membrii comunităŃii. Ei aşteptau ajutoare materiale din partea noastră, nu înŃelegeau că noi dorim să facem un studiu pe baza căruia se va elabora un proiect tot în folosul comunităŃii lor.

54

Recunosc că am fost impresionată de modul de viaŃă pe care îl au, de casele din pământ acoperite cu stuf, de felul cum sunt îmbrăcaŃi şi de felul cum comunică. Deşi în timpul facultăŃii am mai lucrat cu familii de romi, niciodată nu am văzut atâta sărăcie şi mizerie. Nu aveau apă curentă în “Ńigănie”. Pentru spălat rufe foloseau apa dintr-un canal ce trecea prin spatele caselor – ”Aranca”, iar pentru băut şi gătit erau nevoiŃi să meargă aproape 500 de metri la o pompă care din păcate se strica foarte repede. Comunicarea cu ei a fost mai dificilă. La un moment dat am rămas singură cu un grup mai mare de romi înflăcăraŃi care au început să se certe între ei. Am avut un moment de slăbiciune şi m-am panicat. Am căutat repede din priviri colegii mei care erau împrăştiaŃi prin toată Ńigania. Lucrurile s-au liniştit pentru că mi-am dat seama că ei îşi exprimau nemulŃumirile şi nu mă învinovăŃeau pe mine pentru neajunsurile lor. Oamenii erau dornici să ne invite în casele lor, să le filmăm copiii şi să ne arate care sunt condiŃiile lor de trai. Colegii mei au făcut poze cu casele lor, cu familiile lor, cu locurile din împrejurimi, cu groapa de gunoi care era amplasată undeva în mijlocul “Ńigăniei”. Pentru cercetarea noastră am aplicat chesionare şi unde am considerat că este cazul am făcut anchete sociale. Zilele au trecut şi a venit luna octombrie când am participat la seminarul de la Herculane. Aici atmosfera a fost încărcată de optimism. Eram nişte tineri entuziasmaŃi care doream să învăŃăm cum să-i ajutăm pe alŃii. Totul a decurs într-o notă pozitivă. Au fost şi câteva evenimente mai puŃin plăcute, dar au trecut repede. Pot spune că mi-a plăcut acest seminar şi că am învăŃat lucruri noi. În lunile următoare am mers periodic la Periam. Perioada aceea a fost un pic mai grea pentru că a venit frigul, era greu să ne trezim dimineaŃa să mergem cu trenul. În condiŃiile acestea nu ne-am descurajat şi ne-am continuat munca. În martie s-a finalizat acŃiunea de teren, după care a urmat marele final – adică ultimul seminar. Părerile au fost împărŃite în aprecieri, dar şi critici. Cel mai mult în munca la acest proiect m-a impresionat puterea de luptă şi dorinŃa de supravieŃuire a acestor oameni. Nu am întâlnit oameni descurajaŃi, deprimaŃi sau obosiŃi de viaŃă. Deşi trăiesc în nişte condiŃii

55

mizere, au o încredere în ei deosebită, reuşesc să râdă, ştiu cum să facă faŃă foamei şi frigului.

56

romii din satchinez nicoleta daju Satchinez se află la aproximativ 30 Km de Timişoara. Comunitatea de romi este situată la marginea comunei. LocuinŃele sunt insalubre, neîncăpătoare şi dărăpănate, fără a fi izolate sau protejate împotriva intemperiilor. De asemenea, în comunitate nu există gaz, iar unica sursă de apă potabilă fiind o pompă care a fost construită de Primărie. Cred că modul de locuire al romilor e caracterizat printr-o atitudine specifică: nu se acordă prea mare importanŃă condiŃiilor de locuit. LocuinŃa romilor, atât în ceea ce priveşte clădirea, curtea, cât şi interiorul îŃi lasă impresia de lipsă de interes. Acest lucru nu se datorează atât lipsei de mijloace, cât lipsa unei atitudini faŃă de locuit: nu se investeşte efort în întreŃinerea şi înfrumuseŃarea condiŃiilor de locuit. În urma cercetării efectuate în comunitatea de romi din Satchinez am observat că un număr mare de membri ai acestei comunităŃi trăiesc în sărăcie, în condiŃii extrem de precare, cu venituri foarte mici sau chiar fără venituri. Multe familii de romi care trăiesc în această comunitate sunt venite din diferite zone geografice ale Ńării, fapt care duce la imposibilitatea de a avea domiciliu în această comună. Majoritatea membrilor comunităŃii nu au acte de identitate, lucru care îi împiedică să beneficieze de orice formă de protecŃie socială: ajutor social, alocaŃie pentru copiii preşcolari, pensie de handicap sau de asistenŃă medicală. Legat de lipsa actelor de identitate este şi faptul că membrii comunităŃii nu au acces la asistenŃă medicală, deoarece conform noilor reglementări ale asigurărilor medicale, ei nu pot fi incluşi în nici o formă de protecŃie socială pentru unul sau mai multe din următoarele motive: nu au domiciliu în Satchinez, nu sunt plătitori de CAS, nu au medic de familie deoarece nu sunt angajaŃi cu forme legale, etc. Ca urmare a activităŃilor de teren, au fost identificate câteva probleme ale comunităŃii de romi: 1.InexistenŃa actelor de identitate - buletin, certificat de naştere; 2.Lipsa apei potabile; 3.Lipsa de protecŃie socială pentru romi; 4. Lipsa educaŃiei sanitare a romilor; 5.Şcolarizarea copiilor de romi – probleme de integrare şi abandon şcolar;

57

6.Romii nu sunt reprezentaŃi la nivel local (consilier pentru romi, asociaŃie a romilor); 7.Şomajul; 8.Lipsa asigurărilor medicale şi, deci, a accesului la asitenŃă medicală; 9.Nu există comunicare cu autorităŃile locale; 10.Lipsa de informare legislativă a romilor; 11.În curriculumul şcolar nu sunt incluse ore de limba romani, nu există cadre didactice care să predea aceste cursuri; 12.Starea precară a drumurilor. În urma anchetelor, chestionarelor şi ale interviurilor/discuŃiilor avute cu membri comunităŃii, s-au obŃinut informaŃii referitoare la comportamentul membrilor familiei faŃă de anumite situaŃii, capacitatea lor de a face faŃă crizelor şi dificultăŃilor, metodele comunicării în familie. Locuind în Satchinez, am avut posibilitatea să observ faptul că mulŃi copii din comunitatea de romi abandonează şcoala pentru că, în special în cazul familiilor monoparentale, ei sunt nevoiŃi să muncească pentru a contribui la întreŃinerea familiei. Alte motive pentru ei abondonează şcoala sunt legate de comportamentul colegilor de clasă şi a cadrelor didactice faŃă de ei, actele discriminatorii, unii copii sunt opriŃi să frecventeze şcoala de către proprii părinŃi. În ceea ce priveşte vârsta căsătoriei, tinerii se căsătoresc la o vârstă fragedă, acest lucru poate fi legat şi de faptul că în cultura romilor, familia ca instituŃie, e mai mult mai importantă decât educaŃia.

Analfabetismul este una din cauzele majore ale neintegrării romilor în viaŃa socială, întrucât fără educaŃie nu pot avea o pregătire profesională satisfăcătoare, fapt care conduce la creşterea şomajului în rândurile romilor. Şcoala reprezintă o resursă importantă atât profesional-economică, cât şi a modernizării modului de viaŃă. Şi invers, lipsa şcolii este o piedică importantă în schimbarea modului de viaŃă, în adaptarea eficace pe termen lung la condiŃiile socio-economice aflate în schimbare rapidă. Multe familii de romi nu conştientizează interdependenŃa educaŃiei instituŃionalizate (grădiniŃă, şcoală) cu problemele existenŃei de zi cu zi. Lipsurile materiale sunt enorme, copiii numai cu greu pot fi hrăniŃi şi îmbrăcaŃi. O altă concluzie importantă este că fetele din comunităŃile tradiŃionale de romi, cum e cea din Satchinez, încep să se căsătorească la vârsta de 12-13

58

ani, ceea ce înseamnă sfârşitul prematur al copilăriei lor. Printre cele mai importante consecinŃe negative ale căsătoriilor premature, menŃionez:

-întreruperea educaŃiei şi deci absenŃa unei calificări profesionale, fapt care va construi ulterior un obstacol serios în încercarea de a găsi un loc de muncă; -absenŃa unei calificări şi a unui loc de muncă stabil adânceşte dependenŃa economică de familia de origine şi accentuează starea de sărăcie a acesteia. Căsătoriile premature sunt parte integrantă a unui cerc vicios, care include natalitatea ridicată, mortalitatea maternă şi infantilă ridicată, probleme de sănătate ale copiilor, abandonul, instituŃionalizarea şi exploatarea acestora şi nu în ultimul rând, deteriorarea dramatică a nivelului de trai a familiilor. Câteva caracteristici distinctive ale modului de viaŃă al romilor sunt: -modul de obŃinere a resurselor economice necesare vieŃii - cu efort minim, obŃinut cât mai mult, chiar dacă „afacerea e ilegală”; -solidaritatea internă de grup; -atitudinea ambivalentă faŃă de autoritate; -natalitate crescută, familie mare; -interesul scăzut pentru şcoală; -atitudinea faŃă de sărăcie – „azi am ce mânca, mâine văd eu…”; -inventivitatea şi spiritul înteprinzător.

Fiind în marea ei majoritate, o comunitate lipsită de proprietate ori cu o proprietate neînsemnată, romii nu au constituit niciodată centrul unei activităŃi economice proprii, care să însemne esenŃialul în existenŃa comunităŃii şi pe care să o afirme ca atare. Cei care îşi folosesc braŃele pentru munca în agricultura nu au în cele mai multe cazuri o bucată de pământ, motiv pentru care devin foarte uşor o resursă de muncă de ieftină şi întotdeauna dependentă economic de cei care au, temporar, nevoie să o angajeze.

Membri comunităŃii de romi în marea lor majoritate nu deŃin nici o profesie. Lipsa unei profesii este mai accentuată la femei, dar nici la barbaŃi nu prezintă o situaŃie mult diferită. Astfel bărbaŃii, susŃinători economici, şi în mare măsură, sociali şi culturali ai familiei, în majoritatea lor nu au nici o profesie. SituaŃia femeilor este şi mai precară din acest punct de vedere. Nivelul calificării este extrem de scăzut, marea majoritate ocupând poziŃii necalificate, slab remunerate şi extrem de vulnerabile la şomaj.

59

60

“înainte de proiect nu am vorbit cu un rom niciodată mai mult de 2 minute…” oana bota Cum am auzit despre proiect? Am auzit de la doi prieteni de-ai mei că ar fi rost de un proiect. Eram în ultimul an la Sociologie şi m-am gândit că m-aş descurca şi mi-ar prinde bine, cine ştie la ce… vreodată. CeilalŃi Am aflat că o să fim 10 tineri non-romi şi 10 tineri romi şi că vom lucra voluntar în două localităŃi: Satchinez şi Periam. N-am fost niciodată acolo şi nici nu am vorbit în viaŃa mea cu un rom mai mult de 2 minute. Pe doi dintre studenŃi îi ştiam. Lau şi Flo’. Pe ceilalŃi i-am cunoscut la o întâlnire organizată de IIT. La primul seminar de la Herculane i-am cunoscut şi pe tinerii romi. Ne-am întâlnit în tren. Nici nu era greu. Eram doar noi în tot vagonul. Erau doar două fete, restul băieŃi. Mi-a plăcut la Herculane mult. Am stat de vorbă despre o grămadă de lucruri, ne-am cunoscut şi am stabilit că trebuie şi că putem să lucrăm împreună. O singură problemă aveam: „limbajul” diferit...De exemplu, dacă majoritatea studenŃilor ştia ce înseamnă „proiect”, pentru tinerii romi termenul era total necunoscut. Pe “teritoriul lor” Am mers 5 zile pe teren. Vară fiind, căldura era insuportabilă şi comunitatea de romi, izolată într-un fel, la capătul satului, era amorŃită şi pe străzi nu era mai nimeni. Asta la început. După ce am bătut la prima poartă cerând permisiunea să completăm un chestionar, zvonul s-a răspândit rapid: “Îs nişte fete şi băieŃi din Timişoara care te întreabă nişte lucruri…”. În câteva minute ne-am trezit înconjuraŃi de o droaie de copii care ne urmau din poartă în poartă şi ne rugau fără oprire să le mai dăm ciocolată. De acasă ne-am pregătit câteva cutii de ciocolată şi pixuri, împărŃite în mod egal pentru fiecare copil din Satchinez. S-au dovedit a fi prea puŃine. PrezenŃa tinerilor romi alături de tinerii non-romi a facilitat comunicarea cu membrii comunităŃii, astfel că, de multe ori, ce spuneam noi în română era tradus în limba romani. Ce mult înseamnă să vorbeşti aceeaşi limbă ca şi celălalt... Strada 11, în capătul satului, stradă unde camioanele de la “Petrol” lasă întotdeauna urme adânci, umplute toamna şi primăvara cu multă

61

generozitate de ploaie, casele acoperite cu stuf şi lipite cu pământ, rare urme de var, interioarele de nelocuit, gunoi, canale dezfundate, copii dezbrăcaŃi şi murdari pentru care şcoala poate fi ori un moft ori cea mai mare dorinŃă. Toate astea au fost un inepuizabil subiect pentru imaginile luate de camera video sau aparatul foto. Mi se pare că ăsta a fost unul din lucrurile duse cu succes până la capăt: imagini reuşite, sugestive, un film pe care înşişi protagoniştii (romi şi non-romi) l-au urmărit cu lacrimi în ochi (!). Sunt mulŃi care spun că s-au săturat de imagini de genul ăsta, imagini exploatate de unii sau alŃii pentru a câştiga milă şi ceva bani . Nu ăsta a fost, însă, scopul filmului nostru! Îmi amintesc că după vizionarea filmului la seminarul final de evaluare a proiectului, un tânăr rom din echipa cu care am lucrat, care pentru prima dată s-a văzut din afară, prin alŃi ochi, m-a întrebat: „Chiar aşa rău stăm?...”. Nu pot decât să-mi închipui cum ar fi dacă am proiecta filmul pe un ecran imens, undeva pe Strada 11. Şi toŃi s-ar putea vedea. Chiar dacă asta nu i-ar determina ca a doua zi să-şi schimbe mentalitatea, să le pese de comunitatea lor, de sănătatea lor şi a copiilor lor, să caute de lucru, să-şi facă actele...măcar ar fi conştienŃi de starea în care majoritatea se complac. Pe de altă parte, autorităŃile alimentează această stare. Nu intervin pentru a-i ajuta. Ei declară că romii nu au probleme, că problemele lor sunt şi problemele majorităŃii, că ”aşa-i la sat”. În Satchinez, nu există conflicte majore între majoritari şi romi. Există un fel de reguli nescrise care patronează relaŃia romilor cu PoliŃia din comună. E interesant faptul că de multe ori aceştia din urmă trec cu vederea infracŃiuniile minore de tipul „culesului de toamnă” atâta timp cât nu se trec anumite limite. Ce probleme au romii? Sărăcia. Asta declară toŃi ca fiind cea mai mare problemă a lor. Nu e nimic mai evident. Sunt săraci, e adevărat. Le-am explicat clar la toŃi, de la bun început, că noi nu aducem ajutoare, că nu le dăm mâncare, haine, bani. Asta însă nu i-a împiedicat nici o clipă să spere în continuare. Am experimentat şi adusul ajutoarelor. Întâi am organizat o campanie de strângere de ajutoare în şcoli şi grădiniŃe. A fost un adevărat succes: am strâns mai multe lucruri (haine, papuci, pături, jucării, etc) decât ne-am

62

putut imagina la început. Pentru că asta se întâmpla înainte de Crăciun, ne-am gândit că ar putea fi un cadou frumos. Dar nu a fost aşa. Lumea s-a îmbulzit în curtea în care am depozitat ajutoarele ameninŃându-ne că nu vom mai pleca de acolo dacă nu e destul pentru toŃi. Fiecare s-a simŃit neîndreptăŃit, că pachetul lui e mai mic, că nu a primit nu-ştiu-ce, că nu a primit deloc, că hainele pe care le-am adus sunt vechi şi uzate...M-am simŃit uşurată când am reuşit să evadez şi să mă întorc acasă în siguranŃă. Mai greu a fost pentru cei care au rămas să împartă lucrurile, tinerii romi, care nu se aşteptau nici ei să fie luaŃi cu asalt. Ei au „experimentat” responsabilitatea. Probleme de sănătate. Am fost uluiŃi să aflăm că numărul persoanelor care se declară handicapaŃi este uriaş. Medicul din sat spune că nu e aşa. MulŃi dintre romi sunt bolnavi (mulŃi copii sunt epileptici), dar sunt şi mai mulŃi cei care pretind că sunt bolnavi doar ca să primească ajutor financiar de la stat. Practic, în fiecare familie e cel puŃin o persoană care se declară grav bolnavă. Pentru că nu au acte, majoritatea nu beneficiază de reduceri sau gratuităŃi. Un lucru bun e că toŃi copiii au carnet de sănătate. Actele. Problema principală care cauzează cercul vicios al problemelor comunităŃilor de romi, lipsa actelor, nu are nici o soluŃie general valabilă pentru toate genurile de acte (acte de identitate, acte pe casă sau alte proprietăŃi, etc.). Starea drumurilor. Din nou, băieŃii din Satchinez au experimentat responsabilitatea. Pentru că a existat o finanŃare pentru a se face câte ceva în comunităŃi, am hotărât că cel mai bine e să-i întrebăm pe cei din comunitate ce să facem cu banii. În Satchinez s-a hotărât să se repare drumul de pe Strada 11. Pentru asta, câŃiva dintre tinerii romi au bătut de multe ori la uşa primarului care s-a oferit să-i ajute, asta şi pentru că repararea drumului rezolva nu doar problema romilor, ci şi una din problemele Primăriei care nu avea bani suficienŃi pentru lucrare. Drumul s-a reparat dar nu în totalitate pentru că banii au fost prea puŃini. De data asta, cei nemulŃumiŃi au fost mai puŃini dar nu au lipsit. De ce au fost nemulŃumiŃi? Pentru că piatra nu a fost de ajuns pentru tot drumul, pentru că unii au luat din piatra destinată drumului şi au dus-o în curte, pentru că se credea că responsabilii (tinerii romi) au făcut diverse afaceri cu banii şi din cauza asta nu s-a putut plăti reparaŃia pentru tot drumul. Asta s-a întâmplat, poate, pentru că nu toŃi tinerii romi din proiect s-au implicat, pentru că nu au avut curaj sau motivaŃie să facă asta.

63

Primarul a promis că va continua repararea drumului. Ce probleme am avut cu romii din comunitate? Neîncrederea. Deşi sunt oameni foarte primitori, dispuşi oricând să stea cu noi de vorbă, nu au încredere. Dar neîncrederea e de ambele părŃi. Lipsa de participare. Nefiind motivaŃi de vreun beneficiu personal, oamenii nu se implică decât superficial. În plus, nu ar face nimic pentru binele întregii comunităŃi. Mai sunt multe de spus şi multe de făcut. Romii din Satchinez cunosc soluŃiile şi răspunsurile la toate întrebările lor, trebuie doar ca fiecare să le descopere şi să le pună în aplicare. Totul depinde de ei acum.

64

începutul există ramona corduneanu Când ne-am întâlnit, pentru prima dată, la sediul Institutului Intercultural Timişoara, eram, cu toŃii, încărcaŃi de sentimente contradictorii: puŃin optimism, o urmă de reticenŃă şi, în primul rând, un mare semn de întrebare. Proiectul, iniŃiat de Institut, nu ne spunea încă mare lucru. Ştiam doar că se numeşte Împreună cu romii din Banat: pentru o dezvoltare locală durabilă şi că face parte din Programul Măsuri de Încredere al Consiliului Europei. Ştiam, de asemenea, că promovează interculturalitatea şi că încearcă să identifice şi să rezolve problemele cetăŃenilor romi. Am aflat, ulterior, că este vorba, în speŃă, despre comunităŃile din Satchinez şi Periam. Nume care nu însemnau, încă, nimic pentru majoritatea studenŃilor din grupul de lucru. Momentul adevărului a avut loc la Băile-Herculane, în cadrul seminarului de formare desfăşurat în perioada 1-3 august. Douăzeci de tineri, în proporŃie egală, romi şi non-romi (cei din urmă studenŃi la Universitatea de Vest din Timişoara), aduşi în situaŃia de a lucra împreună, de a împărtăşi idei şi de a dezbate pe marginea lor. PersonalităŃi puternice, reticenŃă, dar şi o mare doză de entuziasm. În ambele „tabere”. Superb a fost momentul în care am înŃeles că respectivele „tabere” (sic!) nu există. Eram, de fapt, o echipă, ce colabora întru atingerea unui aceluiaşi scop. La Herculane s-au făcut planuri, s-au ridicat probleme, s-au legat prietenii şi s-au stabilit priorităŃi. TinereŃea şi entuziasmul şi-au spus cuvântul, dar şi mai importantă a fost raŃiunea: am conştientizat faptul că problemele există, sunt grave şi necesită o rezolvare. BineînŃeles că adevăratul contact cu realitatea (pe care o întrezărisem doar) a avut loc atunci când am ajuns în comunitate. Aveam deja conştiinŃa unei responsabilităŃi. RenunŃasem la „noi” şi „ei”, eram, de-acum, TIRRO, echipa din Periam. Şi ne-am pus pe treabă. Am reuşit, în cele 5 zile petrecute pe teren (20-25 august), să identificăm principalele probleme: lipsa locurilor de muncă, a apei, a drumurilor practicabile şi, nu în ultimul rând, rigiditatea unor mentalităŃi. Anchetele sociale şi cele 100 de chestionare aplicate atât la romi, cât şi la non-romi, ne-au ajutat, credem noi, să ne apropiem de oameni şi să le câştigăm încrederea. Ajutorul autorităŃilor a fost, în cazul nostru, preŃios. Însă, cu mult mai importante au fost comunicarea, colaborarea şi încrederea reciprocă din cadrul echipei.

65

Am părăsit Periamul plini de încredere în ce va urma. Ştim, acum, că nu există doar probleme, ci şi soluŃii. Cel de-al doilea seminar de la Băile-Herculane ne va ajuta să concretizăm aceste soluŃii. Începutul există.

66

teodor ‘cucu’ ducean despre proiect flo’ Pentru cartea care o facem, tre’ să-Ńi spui părerea despre proiect. Cum o fost? Ce părere ai despre cum s-o terminat? Ce ai fi vrut să fie? Chestii din astea… Dacă s-o îndeplinit scopurile proiectului… cucu Hai să vorbim despre scop atuncea… Cred că în mare măsură s-a definitivat şi s-a atins la… s-a ajuns unde trebuia… M-a surprins la-nceput întâlnirea cu voi, cu studenŃii în general… Doream şi io atuncea să se-ntâmple ceva prin Periam şi eram dispus pentru orice, efectiv. Orice… să se-ntâmple în Periam… Să se audă şi despre comunitate, în general. Dar în schimb… cred că mai multe nu se puteau face… continuitate există… mă surprinde într-o formă foarte drăguŃă. Cred că e ok, cred că s-a atins scopul proiectului. Io sper să fie… începutu’ ăsta de proiecte… începutu’ de lucrare care s-a făcut e foarte bun… Dar dacă nu există continuitate s-a făcut degeaba. Asta e părerea mea şi o susŃin tot timpu’. Deci, dacă o lăsăm aşa… cred că n-am făcut nimic. Dacă o continuăm e şi mai bine. flo’ Tu sperai ca prin proiectu’ ăsta să se facă ceva concret sau…? cucu Nu, nu, nu… ştiam… Am mai fost în două sau chiar trei proiecte de genu’ ăsta … la-nceput, în anii ’92-93. Ştiam ce rezultate poa’ să aducă, schimbă doar mentalitate, schimbă comportament şi nicidecum ceva să se vadă, ceva material, ceva care să schimbe… să vină o biserică în Periam şi să fie pentru romi sau să fie io ştiu ce… Astea sunt proiecte care umblă la mentalitate, chestii psihologice… Nici nu aveam de gând şi chiar am încercat să le explic la ceilalŃi colegi că nu se va aduce… În Periam dacă s-a făcut un proiect, chiar ştiŃi foarte bine, am lucrat împreună… pot să dau un caz, despre Ianoş – credea cu totul altceva şi contrar, s-a şi dovedit, s-a şi… s-a şi văzut pe parcurs. Deci nu aveam aşteptări de genu’: faceŃi biserică în Periam… sau schimbaŃi ghetele că nu mai joc fotbal… lau Dacă ar fi s-o luăm de la-nceput: unde crezi că am greşit şi ce-am putea face în plus? cucu Nu ştiu dacă s-a greşit… Probabil se puteau face mai multe, dar... N-am idee, nu cred, pe mine… nu ştiu… probabil mici lucruri la organizare, probabil mici lucruri la… lau … păi… spune exact… cum ai…

67

cucu Nu ştiu trebuia să ne acordăm mai mult timp împreună… Trebuia, dar asta nu depindea de noi. Deci asta nu depindea de noi. Io cred că trebuia muncit mai mult în echipă şi era timpu’ foarte scurt, noi nu ne permiteam să facem… Noi ne-am dăruit oricum cât am putut fiecare. Aşa că… Deci, aici puteam face mai multe. Probabil atunci veneau… dar datorită stresului, timpului nu puteam să stăm mai mult timp împreună. Nu cred că puteam face mai mult în timpu’ care l-am avut la dispoziŃie. lau Şi cum ai vrea să se continue proiectu’ ăsta? Sub ce formă?

flo’ Adică, ai vrea să se facă alte proiecte pe ceva concret? Să se facă pentru romii din comunitate sau… cucu Normal c-aş fi dorit. Nu ştiu unu’ care nu şi-ar fi dorit… Io îmi doresc, io sper să putem face odată, dar… toate la timpul lor. flo’ Şi chestia asta cu banii care-i dă Institutu’ cum o vezi? Îi bine? cucu Mie mi se pare un cadou de Moş Crăciun. Da, e super fain. flo’ Da, dar nu pică iar într-un fel cum picau şi ajutoarele sau ştiu io… cucu Nu ştiu cum… Deci nu cred că pică sub forma asta pentru că a fost spus, a fost anunŃat oficial că se va da şi nu… n-a venit nu ştiu de unde, de nicăieri pentru nicăieri. A fost bine trimişi, bine spuşi de cineva, sunt daŃi sub forma cum sunt daŃi şi pentru ce sunt daŃi. Mie mi se pare ok. Nu cred c-a venit Moş Crăciun cu sacii şi gata băieŃii… uite asta este, aveŃi banii, faceŃi chefuri, faceŃi… distraŃi-vă. Deci, na… eu sunt foarte… Eu mi-am dat seama de ce-s daŃi banii, pentru ce-s daŃi banii şi sper că-i cheltuim aşa cum trebe. carmen Cum vezi faptul că din 10 persoane câte am fost la început am rămas câte am rămas. cucu Prima şi prima greşeală a fost eligibilitatea… cum să zic… componenŃilor din… să zicem trupa de romi. A fost, a fost o criză de personal, a fost o criză de oameni care să se implice… Nu, nu au vrut cu adevărat şi io cred că din simplul fapt că nu au vrut de la-nceput, pe parcurs n-au mai vrut să vină şi nu puteam să-i obligăm să continue. Probabil unii poate chiar… iar chiar mă simt prost, adică prost… mă simt aşa… că

68

trebuia încercat să vedem , să convingem cu adevărat. Dar dacă omul nu vrea să se implice… asta e. carmen Dar e vorba şi de studenŃi… cucu Pentru toată lumea… Au fost motivaŃi… Unii au fost motivaŃi pentru ceva, unii au mers de curiozitate şi-au dat seama că se plictisesc, ei dacă nu se implică ei nu câştigă nimic… adică nu câştigă nimic material… nu câştigă stând degeaba acolo… Şi-atuncea nu au continuat. Unii… probabil că sunt pesimişti, că nu le place să fie undeva, le place să se-nchidă, au semne de autism în ei. (râde) Deci probabil se aşteptau la altceva. Au fi dorit altceva şi n-au avut puterea să spună. Probabil chiar am deranjat, poate chiar am… flo’ Poate nu s-or adaptat. cucu … adaptat… da asta am vrut să zic. lau Fiind aicea în comunitate şi luând contact cu romii care… din łigănie şi din sat, cum crezi c-a fost perceput proiectu’ de ei? cucu Da. Cred că s-a-nŃeles sensu’. Cred că s-a-nŃeles foarte bine şi eu sunt ferm convins că dacă se aştepta la mai mult, lumea avea de spus, lumea chiar striga, chiar… erau mai vulgari, chiar se-nteresau despre ce-i vorba… Cred c-a fost foarte bine explicat şi aici cred c-am atins Nota Bene, explicându-le despre ce-i vorba. Pentru că erau altfel de comportamente din partea lor, pentru că romii sunt puŃin mai… aşa sunt ei, aşa suntem noi… Deci, noi când vrem ceva, ştim de ce vrem, indiferent cu ce formă, sub ce formă, cum ne adresăm, mai vulgar, mai frumos, în funcŃie de scop. Cred că erau altfel, se manifestau altfel. carmen łie personal, ce câştig Ńi-o adus proiectu’? cucu Hmm… Hai să intrăm cu o introducere. Am mai spus, am mai fost în 2-3 proiecte de genu’ ăsta, ştiam ce se va întâmpla… Singurul lucru care a fost nou, inedit pentru mine a fost cunoştinŃele. Altceva n-a adus nou. Ştiam ce se-ntâmplă, în general, dar cunoştinŃele au fost la un pas… Am cunoscut persoane diferite, diferite de celelalte care le-am cunoscut în celelalte proiecte…

69

carmen Şi pentru cei care n-au mai fost implicaŃi în proiecte, ce crezi… ce avantaj le-o adus? cucu Da. Cred că am înŃeles mesaju’. Cred că… la oricare când începi un lucru nou este totu’ super, este totul nou, este totul fain, este… io cred c-au câştigat mult, că şi-au dat seama că lucrurile nu sunt chiar aşa uşoare, cred că şi-au dat seama în privinŃa asta, pe minoritatea romă în general. Şi în general în probleme de proiecte, în general în probleme de întâlniri de genu’ ăsta, de discuŃii, de… Mai ales, partea fulminantă a fost întâlnirea finală de la Timişoara. Asta a fost… cel puŃin şi pe mine m-a surprins. Era o grămadă de lume care ştiau lucruri, care ştiau ce se-ntâmplă, care... pot să spună ceva. O grămadă de lume care pentru ei nu le-a văzut. Şi nu numai ei, şi eu… Am întâlnit o grămadă de oameni care nu i-am văzut… şi ca-n continuitate… am ajuns să lucrez împreună cu ei, împreună pentru organizaŃie, împreună pentru… Cred că aici au avut de câştigat, că aici s-or făcut cunoscuŃi. Asta a adus foarte mult pentru noi, ăştia 5-6. vorbesc în numele romilor, cred că-i valabil şi pentru ceilalŃi. S-a cunoscut nişte personalităŃi care poate face ceva. Deci, dacă cineva doreşte să facă, are cu cine, are oameni. Înainte nu-i cunoşteam şi tre’ să recunoaştem. Probabil îi vedeam la televizor pe unii. Au cunoscut nişte persoane, şi-au făcut o idee, şi-au făcut… chiar o personalitate. Ştie cum să abordeze o situaŃie, ştie cum să… cam asta a fost câştigu’ net. Nici nu văd alt câştig care putea să fie. lau Mersi tare mult că ne-ai acordat cinci minute şi să sperăm că o să continuăm ceea ce am început. cucu Şi io sper. Periam, 14 iulie 2002

70

vasile şi laura oros despre proiect vasile oros Încep cum s-o derulat proiectu’ până acuma? lau Cum Ńi s-o părut? Ce… vasile oros Cum mi s-o părut? Ce-ar mai trebui? Chestii de genu’ ăsta?… Cum am spus şi la ultimu’ seminar… io zic că pentru început cred că ne-am descurcat destul de bine. N-am mai fost implicaŃi în nici un proiect, ca să avem mai multă experienŃă… Şi organizarea asta care s-o făcut, cum am mai spus, o fost foarte bine din partea Institutului că o… Cred că ceva-ceva am realizat. Ce ar mai fi de realizat… ca începători? Asta ar fi, după cum o spus şi vicele nostru, dacă ne-am implica într-un proiect mai mare… dacă s-ar putea… deci… Şi cred că s-ar putea şi bunăvoinŃa oamenilor din comunitate… dacă au bunăvoinŃă, se poate face mult. Să nu mai fie treaba societăŃii comunitatea asta de romi… ca să intre şi ei în rându’ oamenilor. Şi, cred că, după cum aŃi văzut, încep şi ei încet-încet să-şi dea seama, mă gândesc cel puŃin… despre ce-i vorba şi… Dacă au şi ei bunăvoinŃa şi pun şi ei mâna se poate rezolva multe. Dacă îmi mai vine ceva idei pe parcurs, vă mai dau nişte detalii. carmen Ce ai aşteptat tu de la proiect şi ce s-a realizat din ce ai aşteptat? vasile oros Bun, io am părerea mea personală… nu să... ăsta… După mine poate că aş fi vrut să se realizeze ceva mai mult, deci un proiect mai mare… ceva… să vadă ăştia… lau Ai vrut să fie ceva concret sau… ? vasile oros Da… ceva… na… Să dau un exemplu: poate că eu aş fi vrut o întreprindere… vorba vine... un atelier acolo pentru romi unde să aibe un loc de muncă şi astea, dar cum am spus, suntem la început de drum şi pentru început nişte realizări mici aşa cum am făcut , de exemplu, pompa aia şi na nişte liste cu care nu au ceseu’ şi chestii de genu’ ăsta… Io zic că pentru început aşa cât de cât am făcut ceva. Dacă cu timpu’ am mai fi implicaŃi într-un proiect poate am face mult mai multe dacă na.. ceva proiecte mai mari. Acuma, cum am spus, suntem nişte amatori… Ceva experienŃă hai să zicem că am prins. Deci, ambiŃia contează. De-acuma înainte ne-ambiŃionăm, deja ştim unde să batem, pe la ce uşi să batem, am învăŃat în proiectu’ ăsta multe şi io cred că planuri de viitor s-ar putea căci fonduri

71

sunt… mai ales pentru comunitatea de romi fonduri este, dar nu este cine să-i… îi foloseşte alŃii, cum ar veni. laura oros Io, ce să zic…? Pentru prima dată c-am fost implicată într-un proiect. Nu ştiam ce-o să iasă… Nu ştiam cum o să fie. Am învăŃat multe şi despre romii care… şi io fiind rom la rândul meu, nu chiar am ştiut atâtea până nu am mers şi io acolo pe teren şi am văzut… Proiectu’ o fost, sper, că dus la final, aşa cred io. Cu voi ne-am înŃeles bine şi sper să mai colaborăm şi pe viitor dacă se poate şi o să mai fie ocazii. Aşteptam să se realizeze mult mai multe, dar n-o fost aşa… N-o fost aşa pentru că… nu pot să-mi dau seama din ce motive sau cum o fost de nu s-or realizat mult mai multe… Da’ sper că-n viitor dacă vom mai lucra împreună să se realizeze cu adevărat mai multe… carmen Dar, cam ce-ai vrea tu? Ce aşteptări si tu? vasile oros Ea vrea să spună că suntem la început de drum… laura oros Io aş vrea mai multe pentru ei să se facă… Cum o fost şi problema pompei, drumu’, ei ar avea nevoie şi de altele, nu numa’ de astea… romii… Dar… ce să zic altceva… Atâta s-o putut face… vasile oros Pentru început e un pas destul de bun… laura oros Pentru început e destul de… nu pot să zic nici puŃin, nici mult… vasile oros Totuşi, na, nu putem să zicem că nu suntem mulŃumiŃi, că ce s-a realizat până acuma şi dintr-o dată nu poŃi să obŃii tot ce vrei… numai muncă… Muncim, muncim şi-atunci am vedea ce iese. laura oros Da, da’ totuşi era bine dacă se făcea mai multe. Ei or avut speranŃe mari la-nceput şi cred că, după părerea mea, or şi rămas cu speranŃe, oamenii… Şi, şi-acuma când aŃi venit voi, uite după atâta timp înapoi şi-or auzit c-aŃi venit, or spus: iară or venit studenŃii? Da, iară or venit… Na, ce zici, vine, ne face ceva? Ce spuneŃi voi, ne mai ajută?… vasile oros Deci în sensu’ că cine ştie ce ajutoare sau cine ştie ce chestii… laura oros Nu era vorba numa’ despre ajutoare, pentru că ei ştiu că le-am spus noi că n-or să fie ajutoare…

72

vasile oros Deci ei erau convinşi că din prima poate li se oferă ceva aşa care… na... Şi cu timpu’ cred că şi-or dat seama că nu poate să beneficieze ei de nişte ajutoare care ar fi căzut pe ei. laura oros SunteŃi… aŃi fost mai serioşi cu ei şi nu le-aŃi promis prea multe, da’ ei totuşi speră să... se mai facă ceva pentru ei. vasile oros Noi şi cu voi împreună am pornit la drum pentru a face ceva pentru toŃi, nu pentru unu’, pentru doi sau pentru alte scopuri la care s-ar fi gândit ei… Şi-atunci, cum vi-aŃi dat şi voi seama, din munca în teren pe care aŃi făcut-o împreună cu noi v-aŃi dat seama de… cum să mă exprim… de necazurile fiecărui om de-acolo. Fiecare ar fi avut nevoie şi atunci am analizat unele probleme şi… cam primu’ of al lor ar fi fost apa, care… şi na… Al doilea ar mai fi fost drumurile şi cum am spus pentru început io zic că am făcut un pas. Am realizat cât de cât. C-ar mai fi avut mai multe of-uri, cum am spus, de-acuma înainte poate că o să putem cu timpu’ să le mai realizăm, să le satisfacem dorinŃele şi la alŃii care au pretenŃii mai mari. Dar şi asta numai prin muncă, după cum au înŃeles şi ei. Şi, bineînŃeles, cu sprijinu’ Primăriei, care io cred că până-n prezent un pic, nu prea mare, dar un pic de sprijin zic că ne-au dat şi ei… că şi ei au problemele lor… Nu suntem numa’ noi, comunitatea de romi în atenŃia lor, că mai sunt şi alŃii. Io zic că pentru început a fost destul de bine şi-am făcut un pas destul de important. Ce va fi de-acuma înainte, cum îi vorba: “Om trăi si-om vedea.” flo’ Acuma trebuie să înŃelegeŃi că acesta n-a fost un proiect să se facă ceva concret. Era vorba să lucreze romi cu români… vasile oros Noi n-am ştiut cum se decurge un proiect sau chestii de genu’ ăsta. Dar cu timpu’, na, un an de zile de lucru… de-abia acuma am înŃeles şi noi, care am fost la atâtea seminarii… să vedem despre ce-i vorba. Deci, poate că la început visam şi noi că cine ştie ce o să se facă în comună de, na, o să ne Ńină minte toată viaŃa urmaşii noştri. Ei, dar na, cu timpu’ am realizat că nu stau aşa lucrurile, că nu poŃi să primeşti din prima ceea ce îŃi doreşti… Dar, cu timpu’, după ce… exact ca la un studiu sau hai să zic că-i domeniu vostru, ca studenŃi… după ce ai făcut o facultate şi ai terminat-o după atâta amar de ani, mai dai examene şi de-abia atunci o să ajungi în vârfu’ piramidei… Deci, cam aşa ar trebui să trecem şi noi o treaptă. Noi visam din prima la… să ajungem în vârf, să… dar na, îi de înŃeles că nu se poate ajunge dintr-o dată… Deci, numa’ prin muncă… Uite după ce deja ne-am deschis frunŃile şi am înŃeles şi am început să gândim şi noi altcumva… la-nceput eram, hai să zic, poate ca nişte copii de grădiniŃă. Şi-acuma de-abia

73

am înŃeles care-i situaŃia. Şi pentru noi o fost o experienŃă… Am cunoscut şi lume importantă… am… deci, am întâmpinat multe în acest proiect şi… regrete sau ăsta n-ar fi. Periam, 7 iulie 2002

74

Gelu Şerban despre proiect -Am încercat să aducem şi ceva fete, dar la noi, ştiti cum e…, este mai strict cu fetele. Era vorba de plecare la Herculane, şi părinŃii…, ştiŃi. -Din cauza plecării… -Exact, mai ales în deplasări din astea de câte 5 zile, o săptămână… PărinŃii zic ”să-mi las fata mea, ea unde ajunge acolo?” -Dar femeile măritate, nici ele nu pot pleca? -Care aveau copii nu puteau merge. (...) La început au crezut că este doar o distracŃie, că toată lumea merge, se plimbă, se distrează, “nu se vede nimic în urma voastra, ce ai rezolvat?”. Am avut chiar cazuri când ni s-au pus întrebări.(...) Au aşteptat, tot au aşteptat, dar le-am zis de la bun început “noi nu avem nimic să vă dăm, noi încercăm să facem ceva şi dacă reuşim să luam ceva o să vă dăm, iar dacă nu, nu. Nu facem cum au facut alŃii, v-au luat chiar şi numărul de la picior, chiar şi numarul de la picior” s-a întâmplat şi asta. Noi nu facem aşa ceva, nu promitem nimic, noi încercăm. Valentin Marcovici despre proiect -Unii dintre băieŃi ziceau “despre ce proiect este vorba, că proiecte poŃi să faci şi … case” şi am zis “o să vedem noi despre ce este vorba când o să ajungem, în orice caz nu este vorba despre o casă sau despre o vilă, ceva”. Şi când am ajuns, acolo, la Herculane, ne-am cunoscut şi am discutat. La început a fost greu, până am început să înŃelegem limbajul. Pentru că ei având o clasă mai înaltă decât noi, nu au fost obişnuiŃi să vorbească ca noi şi oricum ne-am înŃeles până la urmă. Chiar dacă nu am înŃeles unul sau doi dintre noi, celălalt a înŃeles ceva şi i-am cerut părerea după. -Dumneavoastră, personal, la ce v-a folosit acest proiect, dacă v-a folosit la ceva? -Mai ales la primul seminar, a fost pentru mine o nouă experienŃă în viaŃă, pot să zic. Şi am învăŃat foarte multe lucruri pe care nu le ştiam. -Păi ce aŃi învăŃat? -De exemplu am învăŃat că a trebuit să colaborez cu nişte oameni de clasă mai înaltă şi cu oamenii de la noi din comunitate sau din alte comunităŃi, că trebuie să colaborăm cu ei, că trebuie să discutăm.

75

-Dar dumneavoastră ştiaŃi să discutaŃi cu oamenii din comunitate, că doar sunteŃi născut aici, discutaŃi cu ei toată ziua. -Sigur că ştiam, dar de cele mai multe ori ştiam că trebuie să vorbesc mai brutal cu ei, sau…, mă rog. Dar aici am învăŃat că nu întotdeauna nu trebuie să vorbesc brutal cu cineva. (…) -Suntem deocamdată noi 5 care am fost implicaŃi în proiectul ăsta, am rămas din păcate 3. -Dar ce s-a întâmplat cu restul? -Unul a plecat în Germania, unul este în Austria, dar care vine. Sperăm să colaborăm cu el în continuare, mai departe. Să vedem cine mai doreşte, cine mai are bunăvoinŃa să se implice. -Acum, dumneavoastră de ce nu plecaŃi în Germania? Nu ar fi mai profitabil? -Nu cred. -Nu aŃi avut mijloace, din cauză că este scump? -Nu, chiar am avut oferta să mă duc, aş fi putut să fi plecat de vreo trei luni, am refuzat şi am rămas la idea că ceea ce am început să fac, trebuie să finalizez. (...) Pentru că dincolo nu ai ce face. Nu ai unde să stai, nu ai ce face. (...) Eu am zis că deocamdată nu mă duc dincolo pentru că avem de rezolvat problema asta pe care am început să o facem, asociaŃia şi am zis că după asta, după vreo trei – patru luni o să mă duc şi eu, nu o să rămân aici, o să încerc. Asta nu ar fi o problemă, ca, să zic aşa, mâine pot să mă pregătesc, să mă duc să îmi plătesc asigurarea şi să scot ce trebuie şi mă duc dincolo, nu ar fi o problemă să mă duc dincolo. Extrase din raportul proiectului Development projects for Roma people. Experiences of beneficiary participation, de Cosima Rughiniş.

76

viceprimar marcel drăgoi despre proiect viceprimar marcel drăgoi Mă bucur c-aŃi venit astăzi din nou. Am înŃeles că pentru o carte, nu? De fapt, pentru mine-i indiferent cine vine şi cum vine, dacă vrea să facă ceva pentru comună e un lucru bun, mai ales dacă e vorba de romi, pentru că ei sunt, din păcate mai oropsiŃi. Despre proiect: ce să zic eu? Eu am îmbrăŃişat ideea încă de la discuŃia pe care am avut-o cu doamna Jivan, în care dânsa m-a întrebat dacă Periamul ar fi de acord să susŃină un proiect. Nu se ştia ce şi cum, dar eu am zis că aş fi cel mai bucuros să participăm şi noi. Apoi am aflat că localităŃile pentru proiect vor fi Satchinez şi Periam. Pentru că îmi plăcea ideea proiectului, am fost de acord să pun la dispoziŃie tot ajutorul meu în acest proiect atât în calitate de viceprimar dar şi ca om. Dacă nu aş fi avut funcŃia asta de viceprimar, mi-ar fi plăcut să fac ceva asemănător: să mă întâlnesc cu oamenii, să fac proiecte, să ajut prin proiecte pe ceilalŃi. A fost o chestie bună. Un lucru şi mai bun a fost că în Periam am lucrat cu voi, băieŃi şi fete, oameni minunaŃi, şi nu ca să vă laud, dar am lucrat foarte bine împreună... În plus, cred că bine aŃi lucrat şi cu romii din sat. Cu mici excepŃii, că peste tot sunt… “pădure fără uscături nu există”…. PercepŃia romilor despre proiect, cred că la-nceput a fost greşită, adică se credea că veniŃi să vedeŃi care-i treaba şi să aduceŃi nişte bani, sau să aduceŃi nu ştiu ce… Bine, cu aportul nostru şi al lui Vasile şi al lui Cucu am reuşit cât de cât să-i convingem că de fapt proiectul ăsta este un început poate al altor proiecte care vor veni, este un proiect în care vrem să vedem care este situaŃia… cum stă comunitatea de romi, ce nevoi au, ce ar trebui făcut pentru ei. Asta să fie primul pas, după care se va face ceva concret. E ca şi atunci când vrei să-Ńi faci o casă: prima dată trebuie să faci un proiect, să vezi cum va fi casa. Aşa-i şi aici. ~sta este începutul proiectului, a ceea ce vrem să facem în viitor. Am înŃeles c-aŃi făcut un film, nu? Mă gândesc că dacă iese şi cartea asta despre ce s-a făcut, şi cineva o să o vadă undeva, o să zică: domnule uite, vrem să finanŃăm proiecte acolo, că totdeauna aşa se-ntâmplă, se dau bani acolo unde se vede că s-a făcut ceva. Există şi alt fel de situaŃii: s-au dat bani şi s-au cumpărat ceva ajutoare, ceva alimente. Nimic concret. Dar

77

totdeauna trebuie să se-nceapă cu un fundament şi eu zic că noi avem acum fundamentul. E clar, mi-am dat seama că proiectul n-a fost de mare amploare şi banii nu erau mulŃi, dar eu zic că la banii care au fost s-au făcut foarte multe. E ceva...cu bani puŃini şi să faci atâtea. Bine, aŃi fost şi voi, care aŃi venit pe drum de la Timişoara, că de multe ori mă-ntreb: să pleci dimineaŃa la opt şi uite şi astăzi, duminica, te trezeşti la şase jumate - şapte fără ceva, ca la şapte jumate să prinzi trenul. Vii aici, mai stai şi pe ploaie, te duci îl cauŃi pe Vasile la lucru, deci este un timp pierdut pe care dacă ar trebui să-l socoteşti în bani... proiectu’ era gata de mult, era gata după o lună de zile. (râde) Dar şi din partea voastră a fost un efort mare. Din partea noastră mai puŃin, că noi am stat mai mult pe-aicea. Cu ce-am reuşit noi să vă… să vă primim, să vă cazăm, să ne oferim să mergem cu voi pe teren, mai mult băieŃii, Vasile şi Cucu, eu mai puŃin... Dar, una peste alta, eu cred că şi oamenii au înŃeles că nevoile lor se pot rezolva şi sunt rezolvabile, dar doar cu sprijinul lor, deci fără sprijinul lor nu se poate şi cred că s-a cam terminat era aia cu ajutoarele, cu sacii plini de haine şi cu toate porcăriile. Deci e momentu’ să vină ajutoare în sensul de: să şi rezolvăm actele, să le rezolvăm intabularea caselor şi multe, multe chestii din astea de care ei se lovesc în continuare zi de zi. Nu cred că nu există. Acum, noi am lucrat aici la Periam mai mult. Pot să zic că accentul, poate 60Î - 70Î, a fost pe Periam şi pe oamenii şi comunitatea din Periam. La Pesac, am şi văzut, mai puŃin se implică, comunitatea romilor şi nu au, nu este nici un… eu nu ştiu să fie un lider la Pesac ca să poŃi să discuŃi cu el, să meargă să-i cunoască pe oameni. Probabil este un lider ca şi la noi Ianoş, când e vorba de ajutoare, când îi vorba de bani, de nu ştiu ce, de nu ştiu cum… ştii? Dar, de-aia zic că pe Pesac mai puŃin… dar mă gândesc că pe viitor ne vom implica şi poate în doi ani cât mai sunt aicea poate voi mai prinde un proiect să mai facem ceva pentru ei. Poate cel care vine după mine va fi şi mai bun. Să dea Dumnezeu. Adică, mai bun să mă depăşească pe mine, să poată să se lupte pentru ei. Eu împreună cu voi am putut să facem, adică, să ştiŃi că de fiecare dată când am mers cu voi la ei acolo, cred că am fost mai mult chiar decât Ianoş în “Ńigănie” într-un an de zile şi într-adevăr, îŃi dai seama că au unele probleme şi când aŃi fost şi voi, dar şi eu când mă duc mai spun ei, dar foarte sporadic.

78

Când mergem împreună şi suntem mai mulŃi se descarcă, unu’ la tine, unu’ la ea, unu’ la (…) şi atunci noi ne-am întâlnit şi-am discutat părerile, şi-atunci unu’ o zis: uite n-au problema aia sau n-au aia şi imediat după acŃiunea voastră am şi făcut o fântână acolo la ei, după ce ne-am întâlnit prima dată, că n-au apă, că-i problemă, că-i nu ştiu ce, că-i nu ştiu cum… Iară aceeaşi chestie, tot împreună cu voi, ne-am întâlnit acolo şi era problema cu gunoiu’ care era-n “Ńigănie”… Am rezolvat-o şi aia… dar tot împreună cu ei. Am mers şi-am curăŃat tot gunoiu’ şi-am încărcat şi acuma-i bine. Şi lor le place. Deci toate chestiile astea le-am făcut împreună şi e un lucru bun. Împreună, noi şi echipa care am format-o, şi ei, că fără ei e clar că nu putem să… Puteam, da’ ce efort făceam noi să le curăŃăm canalu’ de gunoaie, nu? Prima dată îi un lucru bun că am reuşit cât de cât să-i… să le spunem lor că asta este, ei prima dată să se ajute pe ei. Ajutorul din partea noastră vine poate mai puŃin sau mai deloc. lau Dacă ar fi să ne dai un sfat, aşa… Cum să începem din nou un proiect? Unde am greşit şi cum ar trebui să… viceprimar marcel drăgoi Nu ştiu. Eu sunt… nu pot să zic că sunt poate greşeli pe care eu nu le văd sau acum nu-mi dau seama sau acum nu-mi trec prin cap… Probabil, eu zic că ar trebui să… tot împreună cu Institutul Intercultural ar trebui, eu zic, că dacă tot suntem o echipă şi-asta să ne băgăm pe un proiect mai mare. Adică dacă tot am făcut şi am văzut acum nevoile poate găsim un proiect, tot împreună, în care să… unde să rezolvăm o anumită problemă: actele, exemplu, actele de naştere care sunt o problemă sau n-au buletine sau… deci dacă pe chestia asta am reuşi să facem un proiect, intabularea căşilor sau fel de fel de chestii din astea, zic c-ar fi bine, pentru că acum cel puŃin începutul îl avem. Deci noi am început, ştim cam pe unde stăm şi cum ne aflăm, ştii? Bine, acum aŃi văzut că voi aŃi venit, practic erau cinci de venit şi pe urmă sita cerne şi aŃi rămas trei. E clar că fiecare are problemele lui, fiecare, na… îs probleme peste tot şi asta-i viaŃa, asta-i democraŃia. Da. Eu zic că ar trebui să continuăm, dar în ideea că totdeauna sunt bani pentru ei. Deci, se găsesc fonduri în care se dau bani pentru… şi sunt mulŃi care folosesc banii în alte scopuri şi se fac alte proiecte, dar, eu zic, că dacă ne-am pune şi am găsi împreună să facem un proiect pentru romi. Eu tot am exprimat chestia că s-ar putea face pentru ei o făbricuŃă să facă ceva sau… dar e greu pentru că din ei nu se găsesc oameni cu iniŃiativă şi atunci numa’ să investeşti nişte bani, chiar să faci fundamentu’ chiar să faci

79

ceva şi să nu găseşti pe cineva să administreze. Plus că la discuŃiile care le-am avut cu ei au spus că ajutorul social care se dă acum, banii ăştia toŃi, că la noi, de exemplu, la Primărie vin cam trei sute şi ceva de milioane la trei luni de zile, zic, pe un an de zile se adună nişte bani şi ăia s-ar putea… banii ăia, să spună, da domnule, câŃi sunt la Periam, se dă un miliard pe an. Miliardu’ ăsta Primăria trebuie să justifice fiecare bănuŃ ce se face doar pentru romi sau pentru ăştia cu ajutoru’ social, dar ei majoritatea îs romi, români prea puŃini îs, îi numeri pe degete, vreo 5-6. Şi-atunci într-adevăr cu banii ăia s-ar putea pentru ei face ceva efectiv, poate chiar, nu ştiu, nu-mi bine acum-n cap ce se poate face, da’ ceva probabil… Da’ am ajuns şi-n partea cealaltă când am întrebat oamenii şi… adică romii… şi le-am spus uite cu banii ăştia… ştii ce-au zis: nu ne trebe să ne facă fabrică şi serviciu şi-asta. Să ne deie banii. O lună dacă ne dă îi bun. Este într-adevăr şi asta… ei trăiesc de azi pe mâine, adică ce câştigă astăzi cheltuiesc pe mâncare şi… E greu că-s mulŃi, au mulŃi copii… Nu ştiu dacă există vreunu’ care are sub trei copii. De la trei în sus până la nouă, zece, treişpe, cinşpe. Deci eu zic că n-are rost să ne oprim aici. Putem să continuăm. şi-i un lucru bun, şi cartea, şi filmu’ şi poate dacă am reuşi filmu’ să-l facem… io aş fi tentat odată să îi duc undeva să-i adun pe toŃi şi să punem undeva filmu’ şi să vadă. Ar fi o chestie fenomenală. AdunaŃi toŃi odată când vin după ajutoru’ social sau într-o duminică mers în “Ńigănie” spus: dom’le azi veniŃi la căminu’ cultural, avem două televizoare şi punem să vedeŃi film. Deci ar fi o chestie… că şi ei uite dom’le… totuşi sunt probabil mulŃi dintre ei care v-or şi uitat… Deci or venit… că modelul ăsta să vină să vadă romii, Ńigănia, nu ştiu ce, au fost cu grămada. Le-au mai trimis ajutoare, nu le-au trimis… Cred că şi voi aŃi văzut când aŃi venit atunci era discuŃia că ce-aŃi venit, n-aŃi adus bani, n-aŃi adus aia… deci şi puŃin dezamăgiŃi au fost, că ei nu percep chestia că se poate face ceva pe termen lung… Pentru ei acuma-i momentu’. şi dacă am duce şi le-am arăta filmu’ deci… uitaŃi că totuşi grupul care a fost şi care a venit aici a făcut un film pentru voi, s-a făcut o carte… Adică nevoile voastre sunt cunoscute mai departe la ăia mai mari, care au putere de decizie să deie bani undeva. Şi cred că se va ajunge la un lucru bun. lau: Mersi. viceprimar marcel drăgoi Cu plăcere. Periam, 7 iulie 2002

80

istorie orală

81

82

"Mie nu mi-o fost viaŃa niciunde uşoară...", interviu cu Ludovica Ducean Ludovica Ducean, 49 de ani, născută în Ardeal. emigrată la 14 ani în Banat din raŃiuni economice, evocă o viaŃă grea, viaŃa ei împărŃindu-se între soŃ, copii şi muncă, punând accent pe educaŃia copiilor, ea având numai 4 clase, iar copii erau şi sunt pentru ea scopul vieŃii. Să-mi spuneŃi cum vă numiŃi? Ducean Ludovica. CâŃi ani aveŃi? 49 de ani şi îs născută în Ardeal, la comuna Mercic, aşa-i spune la sat. Şi acolo m-am născut, acolo-s părinŃii mei, acolo o fost toŃi. Şi io am fost o fată chinuită, amărâtă, vai şi amar de mine… Io n-am avut nici mamă, nici tată, am crescut cum am putut şi io, aşa…, de la unu', la altu’, de la unu', la altu’. Şi ce să-Ńi mai spui? PovestiŃi-mi de copilărie, cum v-o fost? Şi-am venit de acolo, de-acasă, am venit aicia, în Banat, că n-o fost de lucru acolo şi-am venit aici, aicia în Banat. Şi-aici m-am căsătorit şi am făcut, şi io, o căsuŃă. Şi aicea am patru copii, aicea stau…(suspină). Acolo, în Ardeal, cum o fost? O fost mai bine acolo sau aicea-i mai uşoară viaŃa? Mie nu mi-o fost viaŃa niciunde uşoară… SpuneŃi-mi aşa, tot, din copilărie…, ce vă amintiŃi. Nu trebuie să spuneŃi secrete sau ceva…, ce-i mai aşa… pentru noi, să ştim, mai important, mai… Ce să spun din copilăria mea? Cam chinuită, atât pot să zic. Că n-am avut părinŃi care să mă poarte la şcoală, să mă înveŃe, şi pe mine, să ştiu, şi io, ceva în viaŃa mea. Am stat cu bunicii mei. Acolo, bunica mea o fost bolnavă, bunicul meu o fost bolnav. Io… uite de acolo mă trag, şi io, şi-s bolnavă cu-n diabet. Şi cu nervii, şi cu diabet şi…, vai de mine. Nu mai poŃi

83

să-mi pui tu întrebări, că tu ştii mai bine. StiŃi ce-aş vrea să-mi spuneŃi: aşa, o întâmplare ce-aŃi trăit-o, de exemplu, cum v-aŃi căsătorit, cum v-aŃi cunoscut soŃu’, din astea, cu copiii cum o fost? Da, deci, io m-am căsătorit..., io m-am întâlnit cu bărbatul meu…, am lucrat la o fermă aicea şi la ferma aia, acolo, l-am cunoscut pe bărbatul meu. Făcea naveta la Timişoara. Era, şi el, la liceu şi, între timp, ne-am întâlnit pe stradă şi el mi-o zis că de unde sunt şi i-am spus că de unde sunt şi o zâs cătră mine: “Eşti de acolo? Şi ai părinŃi?” “Nu am părinŃi!” “Şi la cine stai?” “Stau la fermă.” Şi zice: “Na, vrei să fim prieteni?” Deci asta o durat un timp până mi-o zis: “Vrei să fim prieteni?” Şi am zis: “Da, da’ tu ai şcoală, ai părinŃi, ai pregătire, io-s fată săracă, păi nu ştiu dacă o să poŃi să mă iei tu pe mine.” Atunci o zis: “Da, da, din contră, că eşti fată săracă, zice, faci pentru mine mult pentru asta.” Şi atuncia am vorbit cu el şase luni de zile. După şase luni de zile, ne-am căsătorit şi am..., cum să-Ńi explic…, ne-am căsătorit, ne-am cununat şi-am mers în chirie şi am stat amândoi în chirie. Şi-am stat împreună doi ani. După doi ani, sincer să-Ńi spun, să-Ńi spun adevărul, ne-am şi despărŃit, ne-am despărŃit din cauza părinŃilor. Că părinŃii o zâs că de ce ai luat-o pe asta, că nu are şcoală, asta nu are pregătire şi ce faci cu ea… Şi na... Şi ne-am despărŃât… Şi m-am recăsătorit cu altu’. Deci, m-am căsătorit cu altu’, ăla-i tata lu’ Laura. Şi am făcut-o pe Laura, am avut fetiŃa. Şi unde aŃi stat? AŃi avut casă din prima sau… Nu, am avut chirie, am stat în gazdă, în chirie. Şi atunci am stat cu soŃul ăla, al doilea, că aşa se spune. Da’ io eram cununată cu ăsta şi am stat cu ăsta şi-am făcut fetiŃa. Şi, după ce-am născut fetiŃa, atunci el mi-o zis: “Na, bine, zice, acum te duci să băgăm divorŃu’, ca să poŃi să-Ńi iei fetiŃa pe numele meu, pe numele meu tre’ să trec fetiŃa”. Şi atunci io i-am spus: ”Da, o să dau divorŃu’.” Dară mie mi-o trebuit pe timpu’ ăla, a lu’ Ceauşescu, cum o fost, mie mi-or trebuit şase milioane. Io şase milioane de lei n-am avut. De unde să le iau? C-am stat în gazdă, mi-am cumpărat o mobilă, mi-am cumpărat, şi io, ce-i necesar, unde am stat şi io. C-am fost vai de mine..., săracă. Na, şi-atuncia zice bărbatu-meu, al doilea: "Mie mi-o venit ordin să plec în armată, ce facem, unde stai până când vin io din armată?” "Unde să stau, că

84

n-am unde să stau şi nu pot să lucrez, că am fetiŃa mică de nouă luni şi n-am unde să lucrez şi vai şi-amar, şi uite aşa.” O zâs cătră mine: "Du-te la bunicii tăi, în Ardeal şi stai acolo.” Am zâs: "Bunicii mei nu mai trăieşte, decât numai surorile mele. Da’ unde să mă duc acolo, la surorile mele, să mă Ńină pe mine, cu un copil, că nu poate, nu au condiŃii. Rămân aici şi-mi găsesc o femeie şi-mi dau fetiŃa, să aibă grijă de ea şi mă duc la serviciu." Nu la serviciul meu, că io lucram la Fabrica de Pălării. Am lucrat la Fabrica de Pălării la Periam. Şi atunci el o zâs: "Na, bine, faci ce ştii, că io plec.” Şi o plecat în armată şi am rămas singură. Între timp, soŃu’ meu, ăsta, primu’, o văzut că nu o făcut bine ce-o făcut, s-o-ntors înapoi la mine şi o zâs: “Hai acasă, că te iert şi te iau cu tot cu fetiŃă şi nu mai ne despărŃim niciodată… Că uite ce-am făcut, o prostie mare”. Io simt că am greşit, că nu m-o iubit de prima dată aşa cum trebuia şi după aia s-o gândit şi a doua oară: “Hai să o iau acasă, că o greşit şi ea…”. Şi ne-am luat înapoi şi, uite, am făcut trei copii şi am trăit încă până acuma. Ce să fac? Uite, acuma copii toŃi îs mari… Şi cum v-aŃi descurcat? V-o fost greu? Foarte greu… Şi acuma, până în prezent, cumpăr casă de stat. Io tot în chirie am stat, tot necăjită am fost, tot în chirie, vai şi-amar... Şi cum aŃi reuşit să cumpăraŃi casa? Am cumpărat-o, da’ încă nu-i plătită, nu-i plătită casa mea şi tătă să dărâmă pe mine şi n-am cu ce s-o fac, n-am cu ce… şi stau la drumu’ principal şi aşa mi-i ruşine de mine. Da' n-am cum! StaŃi cu chirie acum sau… Plătesc casa lunar, şapte zeci de mii în fiecare lună. Şi câte familii aŃi stat în casă? Am stat şi trei familii: io, Cuculică şi fetiŃa mea aia mai mică… Acum i-am găsit o chirie, stă, şi ea, la bloc şi io stau cu Cuculică. Şi câŃi fraŃi aŃi fost? Noi am fost cinci fraŃi, cinci surori. Mai Ńin legătura prin telefon, câteodată,

85

nu am bani că m-aş duce la ei. Ei îs săraci, nici ei nu au condiŃii să vină încoace. Am o soră bolnavă cu cancer, Doamne fereşte… Îs necăjită, foarte necăjită, că părinŃii mei m-or lăsat şi-o plecat, mama mea s-o măritat şi o luat toŃi copiii. Şi i-o Ńinut pe ăia şi pe noi patru, cinci câŃi am fost, nu ne-o Ńinut. Şi nu mai ştiŃi nimica de…, n-aŃi mai Ńinut legătura cu mama? Mama mea o murit de cincişpe ani. Mama mea-i moartă de cincişpe ani şi mai am pe sora mea, aia mai mică, care e cea mai mică decât mine, acolo, în casa părintească, unde stă acolo şi ea o duce greu. Aşa am fost noi, săraci... Nu ştiu ce să vă mai spun... Despre copii? Că o duc greu cu ei? O duc foarte rău, că nu mă ascultă, nu mă înŃelege. Cum aŃi reuşit să-i ŃineŃi la şcoală… Foarte greu, foarte greu. SoŃul meu o lucrat numai, singur. Eu m-am descurcat cum m-a ajutat Dumnezeu, am făcut cum am putut… Am mers la lucru, am lucrat zi şi noapte, n-am dormit zi şi noapte… Bătută am fost, chinuită am fost… I-am purtat în şcoală cuminŃi, toŃi copiii. Câtă şcoală au copiii? Laura are zece clase, Cuculică are liceul făcut şi un an de facultate, Ioana are zece clase, mai am o fetiŃă, are opt clase. Atâta am putut să fac, mai mult nu am putut. Că eu, fără nici o şcoală.... Şi au avut un tată beŃivan, vă spun sincer, nu-i bai. Or avut un tată beŃiv, care şi ultimul leu şi l-o băut. Da' io am mai furat de la el, din buzunar şi am putut să-mi Ńân copiii, să pot să mi-i port la şcoală, că n-am putut altfel, nu am putut nicicum (plânge). Văd că familia-i foarte importantă pentru dumneavoastră… Eu, pentru ei, da, mi-am dat viaŃa, pentru toŃi copiii mei mi-am dat viaŃa, numa’ ei pentru mine nu-şi dau... Cel mai bine mă înŃeleg cu Laura, că ea-i mai cuminte, îi mai mare şi îşi dă seama că… Îmi povestiŃi şi despre ei, despre copii, aşa, câte ceva? Laura e cea mai cuminte, e cea mai mare, îi mai cuminte şi mă înŃelege, şi la bine şi la rău, da’ restu’ nu, nu mă înŃeleg bine cu ei, că eu le spun o vorbă, ei o face alta… Eu le spun: "AscultaŃi pe mami, că mami o crescut chinuită

86

şi mami nu mai are nervii ăia care i-o avut." (plânge) Io am fost tare chinuită, am dormit păstă tăt locu’, şi p-afară, şi p-ănuntru şi am fost chinuită rău… Acuma vă pun..., mă scuzaŃi că vă întreb aşa, îmi spuneŃi ce v-o fost greu, c-aŃi zis c-aŃi dormit afară şi… Am dormit afară, că n-am avut mamă, n-am avut tată, n-am avut casă, n-am avut nici un leu, afară am dormit. (plânge). Cum aŃi reuşit să vă angajaŃi, totuşi, când aŃi venit aicea? Când m-am angajat, nu am avut nici o şcoală, nici o pregătire, nici o şcoală. Deci, eu m-am angajat fără nici o şcoală, n-am avut nici o clasă. Am intrat în Fabrica de Pălării. Acolo m-o întrebat: “Câte clase aveŃi?” Am spus: “Nici una.” A spus: “Da’ nu aveŃi nici o clasă?” “Nu am nici o clasă.” Şi zice: “Cum vă angajez eu, pe dumneavoastră, acum că, deja, aŃi venit două-trei săptămâni la lucru? Cum vă angajez eu fără nici o…? Îmi trebuie, de la şcoală, un certificat de opt clase, de câte clase ai.” Am spus: ”Io n-am de unde să mă duc să-mi iau, că io n-am învăŃat şcoală.” Şi plângeam pe stradă, când vedeam că vine copiii de la şcoală şi io n-am cine să mă poarte la şcoală şi… (plânge) mi-era dragă şcoala. Şi-atunci o spus: “Vai, zice, da' sunteŃi o muncitoare foarte harnică şi curată şi io, pentru chestia asta, nu pot să vă dau afară, că sunteŃi curată şi lucraŃi frumos şi faceŃi norma şi sunteŃi prima aicea şi vă pricepeŃi bine la bucăŃile astea, că-s din străinătate”. Că am lucrat la pălării, la repansat, acolo unde aducea materiale de la Timişoara. Că aşa era atuncea, pe timpul lui Ceauşescu, un fel de bucăŃi, materiale care lucrai. Şi acum cred că este la Timişoara. Şi atuncea zice: "Na, ce să fac eu cu tine acum? Cum să fac io? Că vine de la Timişoara, zice, şi tre’ să îŃi fac carte de muncă. Şi cum să-Ńi fac eu Ńie acuma?” Na, o venit aia de la Timişoara, de la Fabrica de Pălării şi o spus: "Na, ce facem cu femeia asta? Uite şi uite.” Zice: “Care-i treaba, are vechime?” “Nu are numa’ trei săptămâni, da’ lucrează foarte bine şi le-o învăŃat toate fetele să ştie să repanseze materialele astea. Acuma cum pot io s-o dau afară, că mie îmi vine o grămadă de ucenice. Io tre’ să primesc vreo douăzeci, treizeci de femei, plus fete tinere, care mai vin de la şcoală, care, na…" Zice: “Ce fac cu asta? Ce fac cu ea, zice? Cum putem, zice, să-i facem ceva acte? Că, zice, nu putem să-i facem nişte acte false, da', zice, mai o lăsăm un timp, să vedem dacă lucrează, dacă se Ńine de treabă şi tot îi bine şi atuncea mai vedem noi ce facem”.

87

Na, m-o Ńânut, am stat un an, un an de zile. După un an de zile, o văzut că io luam întotdeauna cel mai mulŃi bani şi io am fost întotdeauna prima la serviciu…, io deschideam uşa, io făceam tot. Pe când veneau fetele la lucru era deschis tot, aerisit tot. Şi atuncea spune cătră mine: “Na, zice, hai că-Ńi facem carte de muncă şi te trecem cu patru clase, că nu avem ce să facem. Nu putem să te dăm afară, că ai lucrat un an de zile şi lucrezi bine şi uite, eşti la UTC şi nu, zice, nu pot să te dau.” Na, mi-o făcut carte de muncă trecută cu patru clase. Ca norocu’ că am ştiut să mă semnez cel puŃin numele, numele mi l-am semnat, da’ n-am ştiut o boabă. Mă tăt chinuiam să învăŃ, da’ nu puteam, nu puteam, că nu aveam, deci, gândul acela să învăŃ, că io aveam gânduri ce mănânc mâine, ce iau mâine pe mine, cum să mă duc la lucru, că n-am o rochie, n-am o bluză sau n-am aia, nu pot să fiu ca ălealalte, în rând. Că trebuia să-mi plătesc chiria, trebuia să-mi plătesc curentu’, trebuia să-mi plătesc mâncarea şi mai multe. Şi atuncea mi-o făcut cartea de muncă, cu patru clase trecute şi am rămas la serviciu şi am lucrat patru ani. Da’, ce vârstă aŃi avut atuncea când v-aŃi angajat? Şaişpe ani am avut. Am lucrat şaişpe ani. Adică, şaişpe ani am avut, patru ani am lucrat şi, după patru ani, mi-o venit mămică, fetiŃa asta şi nu m-o mai lăsat soŃul meu să mă duc: “Nu te duci niciunde, uite, stai acasă, cu ea, uite-i tot bolnavă”. Că fetiŃa mea o avut un ganglion cu TBC la gât, Laura. Dacă te uiŃi bine, are cicatricea. Am semnat pentru ea, că era să moară, am semnat pentru ea, ca să-i facă operaŃie, să scape de el. (...) M-am rugat, m-am dus la biserică şi pă stradă, şi oriunde am fost… Şi Dumnezeu o ajutat-o şi o pus-o pe picioare şi-o crescut mare şi… Îi mai bolnăvicioasă ea. De-aia nici n-am vrut s-o las la lucru. Ea se duce acum, că are şi ea doi copii. Acum, de când lucrează bărbatu-său un pic, îi mai bine. Îi greu… Religia dumneavoastră… Eu sunt penticostal de religie. Neamurile mele, toate verişoarele mele, toate astea ale mele, toŃi îs pocăiŃi, toŃi îs pocăiŃi. (...) Pentru dumnevoastră a fost importantă şcoala, pentru copiii dumneavoastră, aşa aŃi zis... Pentru mine şcoala o fost importantă, pentru că io n-am avut şcoală. Şi, am zis, io, pe copiii mei atâta-i port, cât pot io, la şcoală, cât trăiesc io îi port! Şi am spus şi cătră Cuculică: "Stai mai departe." Da’ am văzut că duce greu cu

88

copiii, nu poate să meargă. El minte are, el îi deştept, el, aşa, ştie, da’ io nu mai pot să-l ajut, că n-am cu ce. Nu am cu ce să-l ajut, ca să-i Ńin io copiii, să-i întreŃin io copiii, ca să meargă el la şcoală. Nu pot. Dacă aş fi putut, cu mare plăcere l-aş fi ajutat, da’ nu pot să-l ajut. N-am cum să-l ajut. De-aia spun, io i-am trimis la şcoală, că n-am avut io şcoală şi am zis de ce să nu aibă şi copii mei? Să ştie ei… Acuma nu primiŃi pensie deloc, dacă aŃi lucrat ăia patru ani? Ba da, am şi patru ani după copiii, am patru ani, o zâs că-mi dă patru ani după copiii, da’ încă nu… Nu aveŃi vârsta sau… Nu, am 49 de ani. Da’ io-s diabetică. Şi cu inima, şi cu diabetu’, şi cu nervii. Da’ n-am avut bani să mă duc, să mă caut, pentru că n-am avut banii să mă duc până la Timişoara. Că, dacă am avut cinzeci de mii sau o sută de mii, trebuia să dau la copii de mâncare, că nu aveam cum să iau, să mă duc să-mi fac necazurile. (plânge) Mi-aŃi spus că sunteŃi…, mama dumneavoastră o fost româncă… Mama mea o fost română şi tatăl meu o fost Ńigan. Da, da’ nu ştiu nici o boabă Ńigănească, pentru că mama nu o stat cu tata. Că mama mea o plecat de la el, s-o lăsat, s-o despărŃit, mai bine zis că m-o făcut ca din flori… Că o plecat, n-o stat împreună. Nu ştiu cum de s-o despărŃât şi că are patru copii: c-o avut doi cu unu, doi cu altu’, şti-o Dumnezeu! Mai povestiŃi-ne o întâmplare din familie. Deci, fetiŃa mea, aia, care v-am spus că are patru clase, ea era copilăroasă, stătea tot cu mine. Şi o zis “Mami, după opt clase…” Am vrut s-o bag la Timişoara, la Industrie Alimentară. “Mami, zice, mă duc, şi io, acolo”. Io, văzând-o că-i aşa copilăroasă şi, na, i-am zâs: “Nu, mamă, nu te duci la Timişoara, că faci naveta şi toŃi se leagă de tine şi tu eşti prea frumoasă! Nu te las să te duci la Timişoara!” “Nu mă laşi, mami?” “Nu te las mami, Ńucă-te mami, tu rămâi cu mami, aicea. Tu rămâi cu mami, aicea, că... opt clase ai. Am văzut că ştii să citeşti, să înveŃi, nu te fraiereşte nimenea, eşti cuminte. Ştii ce, pui frumos, stai cu mami, aicea, că mami te învaŃă să faci ce vrei tu, mâncare, aia, aia. Ce vezi că face mami, înveŃi şi tu.” O stat fetiŃa mea, cu mine. Na, la un timp, când o avut cincişpe ani şi-o găsit, şi ea, un

89

băiat. Na, o venit şi mi-o zâs: “Mami, mi-am găsit un prieten.” “Na, Ńucă-te mami, na, şi-Ńi place de el?” “Da, îmi place, da’ merge la armată.” “Na, nu-i bai, las’, când vine din armată, vă căsătoriŃi. Da' nu imediat, zic, mai aşteptaŃi.” “Păi, mami, cât să aştept?” “Măcar cinci ani, am spus io.” “Da' di ce, mami?” “Aşa, că şi io am greşit în viaŃă şi vreau să nu greşeşti tu. Să fii tu cuminte şi să mai aştepŃi. Că mami nu are de unde să-Ńi facă nuntă, că io, fără nuntă, nu te dau!" Io ziceam aşa, pentru că nu eram atâta de avută şi bogată, ca să-i fac io ei nuntă… Numai aşa am zâs, ca să nu să căsătorească şi să aştepte, ca să-i fac o nuntă. Ea o zâs: “Bine mami, o să aştept cinci ani.” O stat doi ani. L-o aşteptat doi ani. După doi ani, o venit băiatu’ la mine şi o zâs aşa: “Mami eu… noi avem de gând să ne căsătorim.” “Da, ştiu, după cinci ani.” O zâs:“Nu, mami, acuma.” “Când acuma?” “Acuma, mami, la toamnă…” Nu era mult timp, dura două-trei luni. “Mami, noi ne căsătorim!” Am zis: “Mă, copile, nu face comedii!” “Ba, mami, noi ne căsătorim!” “Da-i de acord mămica ta?” “Da, vine mami acuş, aicea.” Na, bine, o venit şi cuscră-mea, o vorbit…"Lasă-i pe copii". Na, în fine, i-am lăsat împreună, ca să… Na, zic: “Da’ io n-am cu ce să vă ajut. Nu am decât un porc de şase zeci de kilograme în cocină. Dacă vrei, vi-l dau pă acela. Da’ io altceva n-am ce să vă dau la nuntă.” O zâs: “Mami, scoŃi grâu, c-am avut de scos grâu, scoŃi grâu, mami şi macini şi ne dai şi pâine, şi ne dai şi carne, şi ne dai, din grădină, cartofi şi ne dai ce este în grădină, morcovi, pătrunjel, ce este şi ne dai, să facem, şi noi, da’ facem la restaurant.” “Bine, puiul meu.” Eu m-am îmbucurat foarte mult. Am zis, io n-am fost mireasă, că io-am fost vai şi-amar de mine, io am trăit şi-am dormit, cum Ńi-am spus, pe şanŃuri şi de la unu la altu’. Azi am fost la ăla, mâine la ăla. M-or primit de milă, ca să am unde să stau, să mă culc şi m-or spălat, Şi m-or curăŃat, ca să nu mă umple mizeria. Şi Dumnezeu să le deie sănătate şi să le ajute şi lor, şi la copiii lor, care m-or ajutat. Şi-atunci am spus cătră fetiŃă, "Na, bine zic, bine, da’ ai rochie de mireasă?” Io aveam o rochiŃă în dulap, cum am primit-o de la cineva, da’ frumoasă, din Germania. Zic: "Io am o rochiŃă, da’ nu ştiu dac-o fi frumoasă?!” Şi atunci o zâs băiatu’: “Nu, zice, că îi cumpăr io rochiŃă.” ”Îi cumpăraŃi rochiŃă?” “Da, îi cumpăr, zice, vine cu mine la Timişoara şi, care i-o place, aia o cumpăr.” Şi, într-adevărat, o mers şi i-o cumpărat care o fost mai frumoasă.

90

Şi-au venit acasă şi o făcut nunta, nu o făcut cu mulŃi oameni, şaizeci de oameni or fost, da' or făcut la restaurant. O făcut frumos şi o câştigat oŃârică, ca omu’ sărac şi pă banii ăia şi-or luat, şi ei, o mobilă, şi-or luat, şi ei, hăinuŃe, că n-am avut de unde să le dau la toŃi, n-am avut. Şi şi-or cumpărat farfurii, linguri, o început, şi ei, viaŃa lor. (…) Îmi povestiŃi cum aŃi venit de acolo aicea? Sărăcia. Necazul şi sărăcia m-o adus! O venit un om de la fermă şi o zâs: “Care vreŃi să veniŃi, la lucru, pe Banat?” “Da' acolo cum îi, la lucru, pe Banat? Avem unde să ne culcăm?” - io, că io n-am ştiut. “Da, aveŃi unde să vă culcaŃi, zice, aveŃi dormitor, aveŃi tot ce vă trăbă.” Io am zâs: "Doamne ajută, că acolo-i de mine, că am unde să mă culc, că aici n-am unde să mă culc, n-am la cine, n-am mamă, n-am tată." (plânge înăbuşit) Şi am zâs: “Io-s prima care viu!” “CâŃi ani ai?” “Paişpe ani.” “łi-ai făcut buletinu’?” “Da, l-am făcut.””Ai buletinu’?” “Da.” “Na, hai Ńucă-te nenea, că te duc.” Şi, în maşină, io m-am urcat prima. Şi m-am dus şi mi-am adunat haine şi hai să plecăm. Şi-or venit mai multe fete, care o fost mai sărăcuŃe, da’ nu aşa tare ca mine, că or avut părinŃi, da, or venit cu părinŃii, da’ io n-am avut părinŃi. Şi-am stat, şi-am lucrat până m-am căsătorit aicea, în Banat. Am lucrat cinci ani la fermă. Şi acolo am ani de lucru, da' tre’ să mi-i caut, ştii, numa’ nu i-am căutat. Da’ acuma vreau să mi-i caut. Şi la colectiv am lucrat, şi la fermă am lucrat, şi la fabrică am lucrat, şi la Drumuri şi poduri am lucrat, unde n-am lucrat? (…) M-am mai dus acasă, i-am dus la soră-mea, că am o soră mai mare şi o avut doi copii, m-am mai dus, i-am dus ceva şi veneam înapoi la lucru. Şi-am avut aici o cunoştinŃă, o femeie bătrână, care ea pe mine m-o Ńinut. Şi-o Ńânut mult la mine şi nu o avut copii, da’ o avut nepoŃi şi când o murit ea, o luat nepoŃii, nu io, că na, io n-am… Dacă era cu minte, na, să mă ajute pă mine… Da’ nu, n-a..., aşa o fost viaŃa… Deci, ea o murit aşa, fără să nici nu ştie. Că ea o zâs, oricum, că-mi dă mie, da’, degeaba, că ea o picat jos şi-o făcut infart la inimă şi o murit. Şi asta o fost tot. Şi am stat la familia aia doi ani de zile, la asta… Şi, după aia, m-am căsătorit cu al meu. După aia am intrat la fabrică, la lucru şi acolo am rămas. Şi mi-am tras viaŃa aşa, cum am putut. Am plătit chiria, de multe ori am mâncat, de multe ori nu am mâncat, de multe ori am dormit plângând, m-am sculat plângând şi plecam pe drum plângând şi lumea să uita şi nu ştia că… care-i treaba. Da’ nu mai puteam, deci nu puteam, că nervii mei…, că dacă

91

io nu plâng, io pocnesc, io mor… Că multă lume m-o întrebat: “Oare di ce-i necăjită femeia asta? Tot aşa necăjită.” Da’ cum să nu fiu necăjită, dacă n-am unde să stau (plânge)… Şi ce bani îi făceam, nu ştiam să-mi plătesc chiria?, să-mi plătesc mâncarea?… Vai de mine, mult am chinuit… Şi-am lucrat şi la vaci, şi la oi, şi la grădini… Io ştiu, io, deci, traiu’ vieŃii îl ştiu. Nu ştiu şcoală, da’ ca să mă descurc în viaŃă, asta ştiu cum îi… Traiu’ vieŃii ştiu cum îi, da’ aşa, cu şcoala nu ştiu, pot să zâc că nu ştiu. Da’ io pe copiii mei am zâs că-i Ńân. Vai că aşa-mi pare de rău când mi-o zis Cuculică că nu mai mere la facultate… şi mi-o părut rău pentru că am zis: “Doamne Isuse, oare de ce nu poŃi să-i ajuŃi să meargă, că şi io vroiam să mă duc." (plânge) Ioi, mă mănâncă copilu’ ăsta. Nu poate, c-o făcut copii. Dacă are copii, io nu pot să-l ajut… Că mie mi-o apus… Şi când am scos, de la şcoală, pentru el, zice profesoara lui, care l-o-nvăŃat, o zâs: “Ludovica, io nu zic că nu, foarte bine să meargă, să-nveŃe, nu zic că nu, da’ tu nu poŃi să-l întreŃâi, fata mea, tu nu poŃi să-l întreŃii la şcoală, că el are doi copii. Dacă nu ar fi avut, poate că puteai să-l întreŃâi, da’ aşa nu, nu, zice, că Ńi-i greu, Ńi-i foarte greu. Şi aşa că, spune-i şi lui, să vezi că ce zice, da’ nu ştiu…” Am zâs: ”Io iau copilu’, iau pă fetiŃă, zic, şi o Ńân, io şi-o cresc io mare, numa’ să fie el liber să meargă.” Da’ n-am avut condiŃii, că io pensie n-am, la lucru nu am avut unde să mă duc, opt ore, ca să pot să-i fac ceva la fetiŃa aia, la lucru nu mă primeşte nimeni, că am 49 de ani… AŃi mai lucrat aşa, ca zilier sau…? Am lucrat, am lucrat, Doamne, cât am lucrat, io şi-acuma m-aş duce. Şi bolnavă m-am dus, operată, că am fost operată anu’ trecut, când aŃi fost la mine, am fost operată la urgenŃă, la Timişoara. Şi la urgenŃă când m-o dus, noaptea, la ora două, când m-o dus, o zâs cătră mine domnul doctor: “Vai, da’ de ce ai stat, că mâine te-ngropa copii! De ce ai stat?” ”Păi, că am stat! N-am ştiut” “Păi cum n-ai ştiut? De ce n-ai venit? Care-i treaba? De ce Ńi-o fost frică?” “Domnu’ doctor, nu mi-o fost frică!” “Da’ care-i treaba?” “Da’ n-am bani.” “Păi nu-i bai, dacă n-ai bani, noi suntem aici, la urgenŃă, nu trebuia să aştepŃi până la urgenŃă. Şi pentru tine era ceva… N-ai carnet de sănătate?” “Nu am.” “Da’ cum aşa?” “N-am.” “De ce?” “Păi n-am, că nu-s angajată niciunde, bărbatu-meu nu-i angajat niciunde, o fost în şomaj. Cât o fost în şomaj, am mai avut, după el, dreptu’, da’ acum nu mai am dreptu’, că omu’ meu nu mai lucrează nici unde.” “Păi de ce?” “Nu-l mai primeşte nimeni la lucru, că-i bătrân, are 53 de ani şi nu-l mai primeşte nimeni.” “Şi în pensie nu-i?” “Nu-i. Are anii de lucru, da’ nu are anii de pensie şi nu să

92

poate pensiona.” “Atunci, zice fetiŃa mea aia mai mică, are ea, la ea, nişte bani, cinci sute de mii, domnu’ doctor, mai mult nu am, io vă dau cât am.” O zâs: “Nu. Noi nu suntem aici cu bani. Noi nu putem să luăm de la o femeie diabetică bani. łie îŃi trebe pentru regim, să-Ńi Ńii regimu’ şi noi îŃi facem operaŃie, te pregăteşti, imediat te ducem sus, să îŃi facem operaŃie.” O fost noaptea la ora două. O mers şi o sculat tot spitalu’, îi cam greu noaptea, da’ ce să fac acuma, aşa o fost viaŃa. Io am fost de vină acolo, că trebuia să mă duc mai din timp, da’ am zâs că poate îmi trece, da’ nu mi-o trecut. Da’ ce aŃi avut? Am avut un ganglion, deci, jos, la picior, aicea jos, am avut pă picior un ganglion. (…) O fost un arab, el m-o operat, un arab şi o zâs, zice: “Cazu’ ăsta, zice, nu l-am mai avut în spital numa’ acum-s doi ani, c-am avut o fetiŃă de paişpe ani. Da’ io caz din ăsta n-am mai întâlnit”. Şi-atuncea mi-o făcut operaŃia şi m-o Ńânut cam o oră pe masă şi am coborât jos şi zâce fetiŃa: “LuaŃi banii ăştia, că aŃi făcut un bine pentru mami”. Zâce: “Nu, mulŃumesc frumos, mergeŃi şi-i luaŃi de mâncare la mama, că nu are nici carnet de sănătate, nu are nimica. Vedem ce facem de dimineaŃă, că trebuie să o Ńinem la spital şi spitalu’ trebuie plătit şi vă trebuie…, Ńine-Ńi-vă numa’ banii în buzunar”. Io, când am auzât aşa, am zâs, mă, copiii mei nu au bani, îs săraci, cum să rămân io la spital, să plătească spitalu’ după mine, că n-au ce mânca? Mă duc acasă!” Zice: “Nu te duci acasă, că punem toŃi, mână de la mână, şi îŃi facem bani şi îŃi plăteşti!” “Nu, Ńucă-te mami, eu nu vreau să plătiŃi, pentru mine, nimic. Eu mă duc acasă, că Dumnezeu o fi bun şi pentru mine şi Dumnezeu o să mă ajute.” “Mami, da’ nu mai vorbi aşa!” “Ba vorbesc, că io mă dau pe mâna lui Dumnezeu şi dacă Dumnezeu vrea să mă ieie, să mă ieie şi dacă nu…, io mă duc acasă!” Zice cătră mine fetiŃa: “Vai mami, nu meri…” “Ba, fata mea, mergi şi iei…, iei telefonu’, telefonezi, iai un taxi, iai ceva sau chemi o maşină de la Periam şi plătim maşina şi mami vinde făina ce-am primit şi io, că am fost la lucru, şi-Ńi dă mami banii înapoi… Că mai mult de trei sute de mii nu coastă să merem până la Periam.” “Şi cum să te duc? Aşa?” “Aşa.” Aveam şi tifonu’ ăla, înăuntru, în operaŃie, nu mi l-o scos nimenea, nu mi l-o scos, că nu avea voie să mi-l scoată până la doişpe ziua. Şi am venit acasă, aşa, cu manşeta aia, cum să spune, înăuntru. O zâs doctoru: “Io vă dau voie să plecaŃi acas’, că ştiu de ce nu vrei să stai, că n-ai carnet de sănătate şi plăteşti spitalu’. Da' uite, fata mea, du-te acasă, da' îmi vii din trei în trei zile la control.” Am spus: “Da, am să vin la control, da’ numa mă duc acasă, nu plătesc spitalu’.” Io fost milă şi la doctor de mine. O zâs: “Îmi pare foarte

93

rău. Am şi io o fetiŃă, mâine, poimâine naşte nevasta mea. Aşa-mi pare rău, că o să fie şi nevasta mea mamă, şi io tată, şi mă doare şi mi-i milă când văd că ziceŃi că copiii să nu vă pună un ban pentru voi. Da' dacă vrei să mergi acasă, io te las, dacă ai doctor de familie.” Am zis: “Da, am la Periam doctor de familie şi m-ajută.” Şi într-adevăr că m-o ajutat. Doamne dă-i sănătate, că o văzut că sunt săracă şi amărâtă şi pe mine m-o ajutat! Şi atuncea am venit acasă şi-am stat acasă şi din trei în trei zile m-am dus la Timişoara… Şi m-am dus numa’ o dată la trei zile şi, a doua oară, cand să mă duc, nu m-am mai dus, că parcă Dumnezeu Alduitu’ mi-o luat cu mâna. Şi-o avut Dumnezău grijă de mine, şi m-or şters, şi m-or schimbat, şi am umblat, şi mi-or făcut mâncare, poate m-ai văzut, c-ai fost la mine, că io am stat pe scaun, cu copiii şi nu am stat la spital. Da, aşa-i viaŃa, vezi, dacă nu ai bani şi nu ai părinŃi, şi nu ai de la nime’ sprijin, şi nu-Ńi dă nime’, îi foarte greu, îi foarte greu. Şi-acuma sunteŃi mai bine…? Şi-acuma-s mai bine, da’ diabetu’ mă mănâncă. (...) Şi-acuma uite, nu am nici bani, dacă tu mă crezi, să-mi fac pensia. Că mi-o zâs cineva, şi chiar şi doamna doctor mi-o zis: “Du-te şi vezi cu inima cum stai şi du-te vezi cu diabetu’ cum mai stai, că nu Ńi-ai făcut analizele demult.” N-am avut bani să mă duc la Timişoara, că acolo am fişă medicală…, da' n-am avut… (...) Trebuia să-mi dau la copii sau trebuia să-mi plătesc casa, să plătesc şaizeci de mii, în fiecare lună, la casă, plus curent, că consum aşa, un bec, când mă dezbrăcam. Că televizorul îl porneam numai la film, că nici nu mă gândeam să-l pornesc toată ziua sau să dau drumu’ la o muzică sau ceva. Mie nu mi-o trăbuit muzică, pentru că io o dată n-am fost, în toată viaŃa mea de fată, de mamă, de ce-o fi, n-am fost niciodată bucuroasă. Am zâs că poate mă bucură copiii, da'… (tace) Atâta m-or bucurat cât or fost mici şi când îs mari nu mă mai îmbucură cu nimic (plânge). Eu am zâs de multe ori: Doamne Isuse ia-mă, ia-mă şi du-mă acolo, să nu mai stau aici, că m-am săturat! (plânge) (...) Că plec de acasă, numai’ să nu mai văd casa, că cum arată, vai şi-amar! N-am nimic puiu’ meu, nici un sac de ciment, să pun acolo. Mai am, cred că, vreun milion cinci sute, două milioane de dat, tre’ să socotesc… Interviu realizat de carmen buda, la Periam, 6 iulie 2002

94

“Ce m-a atras pe mine mai mult era vioara”, Grigore Spiridon („Aurel”) Grigore Spiridon, 57 de ani, născut în Moldova, adus de părinŃi la 2 ani în Banat. ViaŃa lui se împarte între muzică şi dragostea pentru familie. Totuşi, la 18 ani având şansa plecării la Bucureşti la studii de muzică, el nu pleacă, respectând dorinŃa părinŃilor. În a doua parte a interviului se referă la experienŃa sa ca preşedinte al Partidei Romilor, filiala din Periam, însă neseriozitatea liderilor de la Bucureşti îl fac să renunŃe. La 13 ani am terminat clasa a şaptea, 14… am terminat a şaptea… De mic copil, tata fiind muzicant, cânta la Ńambal şi colegii lui, când venea ca să meargă la o nuntă, la un botez, era cu vioară, cu una-alta… Ce m-a atras pe mine mai mult era vioara. Şi, zângărind pă vioară, mai luam nu ştiu ce, deci violonistu’, care era colegu’ lu’ tata: “Costică, trebuie să-i cumpărăm vioară, că copilu-i…, mere-n direcŃia viorii!” Bun. Într-adevăr, mi-a cumpărat şi vioară, am urmat trei ani de zile profesor particular, pă fiecare lună… Dintre care, la 18 ani de zile, am avut..., fiind tânăr, la 18 ani, din familie de muzicanŃi, una-alta, am reuşit, deci introdus de altcineva, să facem un program artistic Ńigănesc. Cum la 18 ani am avut posibilitatea, deci fără ajutoru’ părinŃilor, de exemplu tata muzicant, colegu’ meu - tata lui muzicant şi nu ştiu ce…, a lu’ Ianoş, da, am reuşit într-o suită de 54-55 de persoane, cel mai bătrân fiind la 58 de ani, am reuşit să fac un ansamblu artistic Ńigănesc, pe timpurile alea cum erau. Am avut cor, patru melodii, imnuri, am avut piese de teatru, am avut dansuri, suită de dansuri populare bănăŃeneşti, suită de dansuri populare Ńigăneşti, monolog, am avut solişti instrumentalişti, solişti de muzică populară, aşa, vocal şi am reuşit, că erau înainte raioanele Sînnicolau Mare. Prin toate treburile astea, nu puteam să dau spectacolul, fiindcă eu trebuiam să am un…, făcut tot programul artistic care eu l-am avut, aşa… Trebuia să fie bătut în trei exemplare tot de-amănuntul, tot ce-am avut şi, mă rog… Într-adevăr, m-a ajutat, nu vreau să zic că nu, cadrele didactice de la şcoală, profesorii, bineînŃeles şi mi-am făcut toate treburile astea împreună cu consiliul care era, Primăria era înainte. Am reuşit să fac lucrurile astea. Am fost la Sînnicolau Mare, era raionu’, era…, răspundea de toate treburile astea. Când au văzut ce bogat program, am au fost de acord. Deci o adunat consiliul lor, al Casei de Cultură, au văzut ce îi, a fost bine pus pe hârtie şi s-a aprobat. Atunci a spus că în termen de trei de zile va veni la noi, la Cămin, la Periam şi se va face penultima repetiŃie generală.

95

Au venit, într-adevăr, au fost ospătiŃi ca lumea, tot absolut şi a asistat de la A la Z, tot programu’, cum se decurge. Au fost de acord, minunaŃi încă, fiindcă la etatea mea de 18 ani de zile am reuşit să fac acest lucru. Fără, deci, fără muzicanŃii bătrâni care erau. ÎnŃelegeŃi? Deci era în jur de 7 persoane muzicanŃi, nu glumă. Io am cântat cu ei aşa…: nunŃi, botezuri, pentru ei, că era doi violonişti şi, cu mine, al treilea. Revelioanele, când era, şi mă punea pă mine în faŃă, să cânt şi ei, în spatele meu, era o minune pentru mine. Vă daŃi seama ce era acolo. Şi să vă dau cuvântu’ meu c-am reuşit, că sala noastră, a Căminului Cultural, ştie Vasile cât îi de mare, n-ai avut să te mişti, că trebuia noi toŃi, c-aveam sala separată, sala mică, unde s-or îmbrăcat tot, absolut, fetele, băieŃii, fiecare la timpul lor. Trebuia să mergem roata, aveam o altă intrare să ne urcăm pe scenă. Aici nu mai puteam, atâta de multă…, mulŃi oameni am avut şi am reuşit un program minunat. Printre care am şi diplomă, poze s-a făcut mai multe, laude mari, mari, mari şi un singur lucru ce mi-a plăcut, fiindcă eu eram de 18 ani şi cel de 58 nu mi-a comentat. Fiindcă la repetiŃii, să ştiŃi, se repetă toate de zeci de ori, de zece-douăzeci de ori… Aceeaşi piesă, acelaşi lucru, aceeaşi… Până nu am văzut eu, că aşa poate mi-o dat Dumnezeu un dar, ştiŃi: "Mă, acuma merge bine." Ei erau pe scenă, io eram în sală şi mă uitam din sală şi vorbeam. De multe ori mergeam răguşit acasă. Şi cum am făcut noi repetiŃiile astea, era timp de iarnă, timp de iarnă şi era ierni grele… Era brigada întâia, unde stă acuma domnu’ inginer Petrică, acolo ne-a oferit, erau C.A.P.-urile (n.n. Cooperativele Agricole de Productie), o sală, căldură, cuptor cu tulei. Dar era călduŃă sala şi era încăpătoare. Puteam să mă desfăşor cum am vrut. Şi am reuşit să dăm un program, un spectacol foarte, foarte frumos. Care, dintre care Casa de Cultură a raionului Sînnicolau Mare a vrut neapărat să mă expedieze la Bucureşti. Am venit la părinŃi, la părinŃii mei acasă, după aprobarea părinŃilor. Dacă sunt de acord, toate cheltuielile le acoperă raionu’, Casa de Cultură raională, să fiu trimis la Bucureşti. Mă rog, acolo erau alŃi experŃi şi, probabil, se dădea un mic examen să vadă în ce direcŃie pot să merg. E…, părinŃii nu, fiindcă io am fost cel mai mic copil, n-au fost de acord. Că, ştiŃi, bătrânii cum erau înainte: “Ce? Bucureştiu-i încărcat de maşini, cu una, cu alta… Îmi calcă copilu’ şi nu ştiu cum şi nu ştiu ce. Las’ să stea acasă.” Şi am pierdut. La 19 ani am fost recrutat şi am mers la armată. Am fost încadrat în grănicerie, tocmai la Giurgiu, în graniŃa cu bulgarii. Io, fiind muzicant, violonist, bineînŃeles, am avut şi mai multe îndrumări ca contrabasu’, bateria, am cunoscut nota. Acolo, când…, deci tot la raion am fost luat în

96

evidenŃă şi la cerc la Timişoara, acolo ne-a repartizat. După toate razele, toate ăsta…, bun am fost pentru grăniceri. Grănicer am fost. Prima dată, la încadrarea mea, a fost întrebarea: “Ce meserie aveŃi?” “Ce meserie să am? Muzicant.” “Cum? Ce muzicant?” “La vioară.” “Cunoşti nota?” “Da.” “Bun. Gata.” Era căpitanu’ care, pân’ la urmă, am terminat cu el armata, căpitanu’ Mechea, comandantul muzicii, muzicii de fanfară. Şi se uita la mine. Io, cum eram îmbrăcat, tuns scurt păru’ şi, cum era înainte moda cu negru… cum îi spune?… fulgarin negru: “Dumneata ştii să cânŃi la vioară?” “Da.” “Şi pe note?” “Da.” “Da’ figura tapare a boxer… nu?” (râde) Am râs. “Da.” “Bun, zice căpitanu’, o să veniŃi şi o să daŃi un examen, o să fiŃi luaŃi şi, dacă eşti muzicant şi, dacă cunoşti nota, atunci eşti copilu’ nostru.” M-am bucurat când am auzit. E bine. La muzică, am reuşit, am făcut armata. Am fost introdus la şcoala de gradaŃi, la şcoala de sergenŃi. Am fost de vreo 3-4 ori, tocmai din Giurgiu, acasă. Mă rog…, am ieşit cu gradu’ de caporal, am terminat armata, m-am căsătorit…, mi-a venit copiii, băieŃii…, amândoi. Pe parcurs, o fată. Mai una, care-i acuma în clasa a şaptea. Îi plecată în Germania. Ca meserie, am făcut navetă Periam - Arad, la fabrica, la combinatu’ de mobilă, aşa. După aia, am plecat la 7 Noiembrie, tot în meserie, ca fochist. În rest, familia-i bine, înŃeleaptă, copii bine, 10 clase fiecare, cu meserie. Acuma, la ora actuală, nu mai am decât o fetiŃă mai, care-i clasa a şaptea şi o nepoată mai mare, care o terminat a opta. Şi nepoŃica care o am de 5 ani. Ba nu, patru ani şi jumate. Restu’, toŃi îs plecaŃi în Germania şi Australia. Fata-i în Australia. Altceva, ce vreau să zic…, evenimente… Din data de când am venit din armată, m-am eliberat… am mai făcut pentru comună, pentru comună (n.n. subliniază), am mai dat spectacole, Batacanda cum s-ar spunea şi în comună, la Cămin, şi afară, la Mureş în…, era Sărbătoarea Câmpenească şi…, mă rog. Evenimente destul de mari şi frumos. Şi laude, cum s-ar spune. Care mă cunoaşte, şi mai bătrân ca şi mine, şi mai trăieşte la ora asta, sunt respectat şi stimat. Altceva…, am ajuns, mulŃumesc lui Dumnezeu c-am ajuns în pensie, de patru ani aproape în pensie şi, la ora actuală, domnu’ inginer Petrică s-a gândit că-s om serios şi că merit postu’ ăsta de paznic. Fiindcă aici trebuia serozitate, nu copilării şi alte-alte prostii şi demnităŃi, fiindcă e răspundere destul de mare şi na… Altceva, ce să vă spun? Din familie, ne tragem din oameni săraci. Au luptat părinŃii şi ne-a crescut. Pentru că patru am fost, doi băieŃi şi două fete. PărinŃii mei, iară, n-au fost oameni ca să fie arătaŃi cu degetu’. flo’: Da’, sunteŃi din Periam sau…?

97

Nu, sunt moldovean, pur şi simplu. Da’ la 2 ani, prin ’47, am fost adus încoace cu părinŃii, fiindcă partea Bacăului a fost secetă mare. Aşa…, n-a fost ploaie vreo patru ani de zile şi, ca să nu murim de foame, că eram patru la părinŃi, nu?, bătrânu’… o umblat şi unchiu-miu, Doamne iartă-l, şi pe el, o umblat tot Banatu’ şi o văzut că aici este un trai mai bun şi a spus: ”Mă, fraŃilor, nu mai stăm, că erau şi ei 6, mergem în partea Banatului, că acolo este trai de trăit. Daca munceşti, trăieşti bine şi eşti aşa, eşti aşa. Grâu, porumb, treburi, mă rog, ce-or văzut bătrânii.” Şi ne-or adus încoace. De atuncea io am crescut în Periam. Deci 2 ani am avut. Altceva, ceea ce vreau să spun, de comunitatea noastră a romilor, de când am început să cunosc, că trăiesc eu pe pământ şi pe picioarele mele, cât pot să mai reŃin, aşa în mare… Ńigănia, aŃi fost jos acolo? flo’: Da. Să ştiŃi c-a fost foarte frumoasă. Un cartier de Ńigani liniştiŃi, uniŃi. Extraordinar. Erau Ńigani băştinaşi, cum s-ar spune, din moşi-strămoşi. Dar erau uniŃi, extraordinar de uniŃi. Şi, când era o problemă, la adică: "Măi, omule, vreau să fac...", cum se făceau casele, cu pământ bătut, săreau, erau…, se ajutau unu’ pe altu’. Şi dădea mână la mână şi se-ajutau şi se făceau locuinŃe. Sau, dacă s-a căsătorit un băiat cu o fată, sau un nu ştiu ce… şi nu erau încăperile mari, o bucătărie şi o cameră, aşa era posibilităŃile înainte - săreau şi ajutau pe cel care s-o căsătorit atunci şi făceau o casă cu bucătărie, o cameră acolo… Erau foarte uniŃi, tare. Extraordinar. La o problemă. La o adică, erau foarte săritori. Erau săritori. Chiar dacă n-ai fost neam cu el, rude sau… Te-am cunoscut, eşti vecin sau eşti de la capătu’ ălalalt, eşti Ńigan de-al meu, ştiŃi? Aşa or mers treburile. flo’: Şi cum or ajuns să nu mai fie aşa? Vă spun. ŞtiŃi din ce cauză? Fiindcă cei bătrâni au murit, nu? A rămas tineretul, copiii lor. S-au căsătorit la Gelu, la Variaş, la Iliş, la Saravale, la Sînnicolau Mare, la Timişoara… S-au căsătorit şi s-au retras la…, aşa. Ei, sunt nişte vinituri, cum s-ar spune. Băştinaşi prea puŃini mai există, la ora actuală. Însă, totuşi, au ajuns solidari, totuşi, împreună. E, mai cu duşmănie, mai cu cutare… ŞtiŃi duşmănia de unde apare? Apare dacă o familiei-I harnică şi vrea să aibe ceva, să facă ceva în viaŃă şi-i econom, se vede imediat că are ce-i trăbă. Şi la copii, şi la el în casă. Şi asta este o treabă de invidie, ştiŃi? De-acolo porneşte. Altceva nu este.

98

Scandaluri nu prea or fost, nici nu Ńin minte. ŞtiŃi când este scandaluri mai mari? Adică mari, aşa.. în proporŃie. La un botez, la o nuntă s-or găsit câte un prost din ăla… După ce s-o trezit “Ce, mă, că mi-ai zis cutare…” şi aşa, da’ nu prea mare, că-l scoate afară să nu conturbe liniştea celorlalŃi şi distracŃia. Cât am fost eu în mijlocul lor, asta pot să ştiu o personal. Na, băiatu’ o mai avut localu’, acolo-n colŃ, care mai e şi acuma, l-o avut în primire şi s-a făcut distracŃii frumoase, revelion, s-o petrecut acolo… Baluri se mai făcea. Na, în rest… vasile: Ai fost un fel de bulibaşă? Da, preşedintele de filială. Vreau să vă spun că şi la ora actuală sunt, dar nu mai aparŃin de Partida Romilor, sunt în partida cu domnu’ Mihai, dacă-l ştiŃi, pă Benga: Uniunea Creştină Democrată a Romilor din Banat. flo’: Da, am auzit. Eu sunt preşedinte de filială. Asta am vrut să spun. Şi am fost, domnu’ Oros ştie foarte bine, l-am avut şi pe dânsu’ vicepreşedinte, pă Iovan, dacă aŃi stat de vorbă cu el, prim-vicepreşedinte. Am avut consilieri foarte buni, fiindcă… şi mi-am dat demisia din cauză de neseriozitate pentru acest partid. Fiindcă eu nu c-am cheltuit, vezi Doamne, şi-mi pare rău. Nu. Io, dac-am cheltuit bani din banii mei, fără să m-ajută Partida Romilor de la Bucureşti, am vrut ca să fac un bine pentru naŃiunea noastră. Asta a fost principiu meu: şi c-a ştiut soŃia (n.n. râde) câŃi bani am cheltuit, şi că n-a ştiut, io am făcut-o. Domnu’ Oros ştie foarte bine. Şi am făcut-o de plăcere, nu de altceva. Deci s-ajut Ńiganii noştri. Asta e principiu. A fost pentru mine. Şi văzând problema, că foarte bine, noi am cheltuit bani grei, cu cumnatu-su, la fel. Am văzut neseriozitatea între vicepreşedinte, domnu’ Pădureanu şi cu celălalt…, care îi…, am văzut neseriozitate. Am fost pă banii noşti la Bucureşti, am mers, am venit, să rezolvăm nişte treburi, am dus nişte hârtii, am dus nişte cutare. E, când am văzut neseriozitate, io am spus: “Mă, băieŃi, aici nu-i de trăit, fiindcă ăştia-s pentru ca să tragă focu’ la oala lor.” Şi mi-am dat, eu personal, cu mâna mea am scris (n.n. demisia), a venit secretaru’, care era la comitetu’ nost’, Cuculică. lau: Şi cu Uniunea Creştin Democrată e mai bine? Domnu’ meu, vă spun serios: este un singur lucru care, pe care eu mă bazez. E o mică diferenŃă, dar e mai aproape. Dacă io nu le pot rezolva, ca

99

preşedinte de filială, e mai aproape Timişoara de Bucureşti. Şi, dacă un telefon îi dau la domnu’ Mihai, apare imediat cu maşina. Şi putem rezolva. Io, la Primărie, nu am probleme. Sau dacă a fost ceva probleme şi a venit la mine cineva, din comunitatea noastră, “Măi, Aurele, asta, asta, asta…”, hai să vedem ce putem face. La Primărie am fost multă vreme şi am…, stimat şi toate alea. Ce să vă zic? vasile: Deci, cu prea multe nu te-ncălzeşte nici Uniunea, dar îi mai aproape de… Şi pân’ la urmă tot noi, comunitatea de romi, dacă nu ne rezolvăm pe plan local… Dacă nu ne unim, dacă nu ne rezolvăm, nici de la Timişoara, nici de la…, e clar, e clar. Deci trebuie să reŃinem un singur lucru: din moment ce faŃă ce noi suntem - io vorbesc de mine şi de comitetu’ meu, ca preşedinte de filială, recunoscut de PoliŃie, de Consiliul Comunal - deci este problemă care noi trebuie s-o rezolvăm. Deci asta trebuie muncă, că fără muncă nu poŃi, şi ce nu ştii să întrebi… “Uite, domnule, asta, asta… cum putem?”, că am prioritate ca preşedinte de filială, înŃelegi? Nu există că, dacă noi suntem Ńigani, să reprezentăm comunitatea noastră, să nu avem prioritate, din moment de faŃă ce sunt legitimaŃi şi… Asta e imposibil. Deci scrie pe legitimaŃie, cum are dânşii, scrie acolo pă vers, scrie acolo toată problema. Dacă-i arăŃi legitimaŃia…, este hotărâre guvernamentală. Deci nu se poate să ne stagneze, să ne excludă, ăsta e adevărul. Altceva ce să vă mai spun? MulŃumesc la Dumnezeu că sunt sănătos, familia bine, am o nepoŃică, care o iubesc foarte mult, până pleacă. carmen: Din familie cineva care vă moşteneşte talentul? Din familia mea? Nici unu’. Copii mei, vreau să zic, nu. Le-am cumpărat, acolo, acordeon şi am vrut, pă unu’, pă vioară să-nveŃe, nu, nimenea. Meserie: şoferi, mecanici, lucruri din-astea. Şi…, degeaba să te oblig: “Pune mâna pă vioară, pune mâna pă acordeon, îi meserie faină, eşti văzut în lume…, mănânci, bei, te distrezi, te simŃi altfel, na, la un muzicant este altfel, na." Ah, am cumpărat acordeonu’, nici 5 luni n-o Ńinut, praf l-or făcut. La vioară, tot Ńineam io la vioară. Da’, aşa, ca vocal, cântă bine copiii, nici unu’ nu-s fals, mai ales ăla mare aşa de frumos cântă, când mătura prin curte şi fluiera, spuneam la mă-sa: “Fii atent ce fluieră el de frumos.” Nu cădea de la melodie, frumos, nu fals. Da’ degeaba, dacă n-or vrut ca muzicanŃi, n-or vrut. lau: Şi-n Periam, acuma, nu găsiŃi să faceŃi o trupă?

100

De ăsta... Ar fi, nu că n-ar fi, domnul meu. Dar, ştiŃi care-i situaŃia la ora actuală: că oricine pune mâna pă clapă, sau pune mâna pă vioară, automat - cât îmi dai, cât îmi plăteşti? Fiindcă o repetiŃie s-o faci, să faci un ansamblu… vasile: Deci instrumentişti ar fi? Da, sunt în comunitate, şi la Pesac. Este şi solişti buni. Deci, din partea Primăriei, dacă sunt obligaŃi, bineînŃeles că are şi ei, nişte taxe, de plătit, pentru chirii şi alte probleme… Sunt talente bune… “Mă, te scutim de cutare taxă de chirie sau nu ştiu ce impozite, da’ vii şi faci repetiŃie, să arătaŃi şi voi că faceŃi ceva.” Este, nu că nu este. Decât să mă duc să te iau, de exemplu, cum îi ăştia cu socialu’…, decât să lucri acolo 6-7 zile pe lună, mai bine te duci şi te distrezi, cânŃi, faci repetiŃii, una-alta şi, în definitiv, la sfârşit, se vede toată munca voastră, ce-aŃi făcut şi, prin asta, câştigi un ban. Şi, prin treburile astea, care putem s-o facem dacă mereu facem deplasări, dăm programe artistice, se poate aduna nişte fonduri bune şi foarte bune, vă spun eu. Se poate, însă trebuie oameni. Oameni potriviŃi. Adică, cum o spus Ceauşescu: omu’ potrivit la locu’ potrivit. Nu un terchea-berchea să vină să… vasile: Şi fondurile alea să se verse în comunitatea de romi? Păi, nu, io ce zic? Uite io, şi acuma, am cont deschis la bancă. Am şi acuma deschis cont. Că nu puteam fără cont. Era problema de o cotizaŃie oarecare, să dea fiecare membru, care era aderat la Partida Romilor. Şi-or dat. Am, şi acuma, la ora actuală cont deschis. Trebuia deschis cont în bancă. Pe lângă asta, problema foarte mare este seriozitatea. Şi cuvântu’ care l-ai dat. UitaŃi, că asta m-a derutat şi pe mine, foarte mult, domnul Oros ştie. A fost o adunare generală pe judeŃ. Deci singura filială, care eram eu, comitetu’ nost din Periam. A dat ordin domnu’ Păun, şi 500 de persoane să vină, ei vor plăti transportu’, ei vor plăti diurna, înŃelegeŃi, ziua pierdută, numa’ să fie oameni. Domnu’ meu, credeŃi-mă că oameni, acuma nu vă supăraŃi, români pur şi simplu, şi erau preşedinŃi de partide…, nu ştiu ce… “Ce-i cu atâta lume la Cămin?” Autobuze, maşini, mama-mia. Şi-mi vine domnu’ Păduraru, care ăla ne-a fentat, deci promisiunea o fost de la bun început, noi, când am mers pe traseu şi am vrut să merem, am spus oamenilor: “Mă, oameni buni, voi nu veniŃi degeaba…, măcar cunoaşteŃi, şi voi, cine sunt şefii voşti, ăi mai mari de la Bucureşti. Şi-n al doilea rând,

101

aveŃi fiecare câte 20.000, banii pă loc.” Au venit, dragii mei, şi-au avut un autobus pus la dispoziŃie, deci tot, plătit de noi. Or venit cât păru’ din cap…, grămadă…, nu ca păru’ meu… (râde) vasile: Se promisese nişte fonduri pentru ajutorarea comunităŃii de romi şi prin ajutoru’ ăsta se mai putea pune şi romii pe picioare. Ce erau foarte curioşi - seriozitatea şefilor noştri de la Bucureşti. Fiindcă noi am avut muncă de teren, nu puŃină. Multă şi foarte multă. Aşa cum îl vedeŃi pe Iovan, puŃin mai bâlbâit aşa, Cuculică, mi-a plăcut c-a fost prompt, aşa, şi ceilalŃi băieŃi nu zic că nu, da’ în zadar a fost, fiindcă ne-a pătat obrazu’ domnu’ Pădureanu. Cu acei 20.000 de diurnă pentru deplasarea ce-or făcut-o, pe care n-am putut s-o dăm la oameni. Şi atunci, pur şi simplu, am zis: “Domnu’ meu, io faŃă cu oamenii ăştia n-o să mai dau.” Ultima dată am aşteptat, ultimu’ autobuz, pe ultimii oameni, pe care i-o dus la Variaş. În rest Igriş, Saravale, pe unde aveam, tot, tot, tot s-au dus şi ultimu’ o fost Variaşu’. Şi-am zis că, de atunci, io n-o să mai am ocazie, adică nu ocazie…, mi-e ruşine să dau, faŃă-n faŃă, cu omu’ ăla, care i-am promis… Fiindcă noi am promis că o să-i dea. Numai... Şi de-atunci m-am descurajat. A mai fost încă odată o problemă, pentru nişte cheltuieli care le-am făcut noi, făcute pă hârtie, tot absolut, de nişte bani care trebuia să ne deie, am mers şi nimic bani. Era gata Cuculică să rămână, săracu’, prin Bucureşti, p-acolo, noroc c-am avut bani la mine şi uite-aşa. Şi am văzut neseriozitatea… Domnu’ Ivan, mare, mare politician, mare advocat…, aşa. O figură exagerată şi aşa, ştiŃi, respingător. El n-o putut să-mi vindă castraveŃi, io eram deja muşcat…, io am stat de vorbă poate… Şi, când am văzut, care-i treaba: “AscultaŃi-mă, domnilor, voi, dacă credeŃi că pe spatele comunităŃii romilor vă faceŃi, voi, barosani, aicea, în Bucureşti, căutaŃi-vă alŃi clienŃi şi cu asta am terminat. Exact cum a făcut domnul Rezmiveş, exact aşa o să facem, că avem tot dreptu’ şi aşa mai departe.” Şi-am plecat. Nici măcar banii de dus-întors, care trebuie să ne plătească şi de asta m-am lăsat că am zis că e neserios. Deci cerinŃe ne-a cerut, ne-a cerut exagerat de mult. Păi am mers cu un geamantan atâta, numai cu din astea…, care aderează la noi, cu membri. Scris nume, prenume, buletin, tot, de acord, nu ştiu ce. Când o văzut, atâta o fost inima lui. Ca peste vreo 2-3 luni de zile şi dădeam de n ori telefoane şi erau telefoane plătite de noi…, prea puŃine or dat că… să plătească ei. Şi eram aşa… Deci judeŃu’ Timiş n-a fost văzut bine. Pur şi simplu, n-a fost. Caraş-Severin încolo, partea ailaltă, erau a oamenilor de afaceri. Noi n-am fost oameni de afaceri, noi am fost oameni credincioşi,

102

care am zis să ajutăm comunitatea. Na, asta o fost tot…, istoria pentru… vasile: Te-ai abătut şi la puŃină politică… Da. Categoric. Aşa îi. Păi, când am fost, eram cu Cuculică, prima dată când am mers, era 4 lideri, preşedinŃi de filială, am vorbit româneşte, na, cu domnu’ Păun, fiindcă la televizor l-am văzut, da’, aşa, real nu l-am văzut. Mi-a părut foarte…, am dat mâna cu el, l-am strâns, aşa, în braŃe, na, mă rog… “Probleme? De unde? Din judeŃu’ Timiş… Se poate? Care-i problema?” “Ne trebe legitimaŃii, ne trebe aşa, ne trebe aşa…” “Da. PrimiŃi tot.” Da’, unu’, de colo, un moş, moş cred c-o fost, în anii mei, da’ o fost cărunt: “Dumneata eşti Ńigan?” “Da. Sunt rom. Am venit de la Timişoara… (n.n. vorbeste in romani) Atuncia, preşedintele Păun o început să râdă: “Ce, nu arăŃi a fi Ńigan!” “Păi nu arăt, da’ ce, tre’ să am neaparat culoarea neagră ca să fiu Ńigan? Şi unu’ alb este, câŃi Ńigani nu sunt albi?” Care-şi recunoaşte naŃiunea îi om şi domn şi foarte bine, frumos din partea lui, şi care îi negru-negru, vezi că-i Ńigan de la distanŃă: “Io nu-s Ńigan, dom-le, io-s oltean…” sau alŃii care mai erau pe aicea, mai veneau la muncă: “Tu eşti Ńigan de-al nost?” “Nu. Io-s moldovean.” Nu spunea că-i Ńigan, da’ era brunet, muzicant mai ales. Muzica unde merge? Nu merge mai mult pă partea Ńigănească, nu? Na. Aşa şi moşu’, până n-am vorbit Ńigăneşte n-o crezut… Ce vreau să zic… Io-s mulŃumit, aşa, în sufletu’ meu pentru mine şi pentru familia mea… că în viaŃă şi Dumnezeu m-a ajutat foarte mult. Am fost serios, cu familia mea am fost foarte strâns, copiii, mulŃumesc la Dumnezeu, meserie, şcoală şi, la ora actuală, o fată care-i clasa a şaptea, care-i la ora actuală în Germania, îi de două săptămâni plecată în timpu’ vacanŃei, la fraŃii săi. O luat locu’ unu’ în clasa a şaptea, cu o grămadă de copii care or fost. Mândria-i mândrie. Şi să ştiŃi că nu i-am spus niciodată: "Pune mâna, fă-Ńi lecŃiile sau ce ai sau cutare", nu. Niciodată. La toŃi copii, că n-am avut timp, io am făcut multă navetă, Periam - Arad. După aia, eram la serviciu, nu puteam să mă las de servici. Maică-sa, ce credeŃi c-o putut să facă? Doar seara, când veneam de la servici: “Mă, v-aŃi făcut?” “Da. Uite aşa, uite aşa, tată.” E, o mers până în clasa a patra, a cincia. Când o început deja mai modernă, mai ales la matematică, stăteam, şi eu, şi făceam băbeşte, ce făceau ei. Na, cu fracŃiuni, nu ştiu ce, nu ştiu cum, cu x, y… Dar… copii mei n-au fost de ruşine. Şi, la meserie, or fost băieŃi de milioane. La ora actuală sunt pensionar, de 4 ani mâine-poimâine. Am o pensie destul de bună şi cum mi-am văzut de treabă... Dacă nu-mi vedeam de treabă nu vedeam nici un pensie la ora actuală.

103

Altceva ce vreau să zic…, în problema de politică…, nu vreau să spun că oamenii noşti, romii noşti n-ar face treabă sau n-ar munci sau… Să ştiŃi că, şi la ora actuală, este încă mai respinşi. Şi la ora actuală este. UitaŃi, că-i libertatea asta, că-i democraŃie. Şi la ora actuală, te vede puŃin mai tuciuriu… “Lasă, vino mâine.” vasile: Discriminare. Discriminare. “Vino mâine.” Vine mâine: “Acuma n-avem timp, vino după masă.” După masă, când mergi, nu mai e nimenea. Şi uitaŃi aşa… ştiŃi? E păcat, la ora actuală, fiindcă tineretul care există, la ora actuală, vorbesc de la ăl mic, de şase ani, ca să meargă la clasa întâia şi când va termina a şaptea - a opta, acuma am auzit că-i nouă obligatoriu să facă - merg aşa cum pot. Am mai avut noi noroc cu un singur lucru, că mai făceam nişte tabele nominale, una-alta, mai veneau nemŃii, mai veneau din Austria, mai veneau din Danemarca şi aducea ajutoare şi primeam, şi dădeam la Ńigani, mai or avut o îmbrăcăminte. Deci nu mai cheltuia banii pentru o pâine sau pentru un pantalon sau o încălŃăminte că… se găsea. Noi, când dădeam, dădeam la fiecare per familie. Deci, dac-o fost 4-5 copii dădeam şi două pachete. Uite, chiar spuneam: “Vasile, dai două pachete la familia asta… La cutare iară două pachete. Cutare familie un pachet.” Şi aşa am distribuit pachetele, am reuşit să le aducem tot prin noi. Şi nu vreau să zic, în mare, că nu ar munci. Ar munci, domnii mei, dar nu este loc pentru ei. Şi cel care merge cu ziua cât ia? Sezonu’ de muncă cât este? După aia, la iarnă, să meri la măturat zăpadă, nu te plăteşte nimenea. Interviu de flo’ | florin fâra plus laureŃiu Ńîru, carmen buda, vasile oros la Periam, 14 iulie 2002

104

fotografii

105

(aici fotografii)

106

Institutul Intercultural Timişoara. Prezentare. Institutul Intercultural Timişoara (I.I.T.) este o instituŃie autonomă, non-guvernamentală, cu activitate culturală, civică şi ştiinŃifică, fără scopuri politice, care promovează valorile şi principiile Consiliului Europei în materie de interculturalitate. Prin programele şi activităŃile sale, I.I.T. urmăreşte dezvoltarea dimensiunii interculturale în domeniile educaŃiei, culturii şi relaŃiilor interetnice. I.I.T. îşi propune, de asemenea, să facă cunoscut pe plan naŃional şi internaŃional climatul de toleranŃă şi de comunicare interetnică specific oraşului Timişoara şi regiunii Banatului. Proiecte ale I.I.T. Mozaic (mai 1999 - mai 2000). Proiectul îşi propune dezvoltarea de relaŃii stabile de colaborare între şcoli şi muzee din patru regiuni ale României: Timişoara, Sibiu, Iaşi şi Bucureşti. ActivităŃile derulate au drept obiectiv promovarea unor relaŃii armonioase între minorităŃi şi majoritate pe baza utilizării patrimoniului cultural al muzeelor ca instrument de educaŃie interculturală. FinanŃare: Programul Măsuri de Încredere al Consiliului Europei. MinorităŃi: identitate şi coexistenŃă (noiembrie 1999 - octombrie 2000) are ca obiectiv implicarea unor tineri reprezentanŃi ai celor 17 minorităŃi naŃionale recunoscute în România în activităŃi legate de reconstituirea contribuŃiei minorităŃilor la viaŃa socială şi culturală a României pe baza unor mărturii de istorie orală. Un volum reflectând rezultatele activităŃii tinerilor implicaŃi va fi publicat în finalul proiectului. Proiectul se desfăşoară în colaborare cu Departamentul pentru ProtecŃia MinorităŃilor NaŃionale din cadrul Guvernului României şi cu organizaŃii ale minorităŃilor naŃionale. FinanŃare: Programul Măsuri de Încredere al Consiliului Europei. Coeziune socială într-o societate pluriculturală în Sud-Estul Europei, (noiembrie 1999 - iulie 2000)îşi propune să dezvolte un climat de toleranŃă şi de înŃelegere reciprocă între comunităŃile culturale din mai multe regiuni ale Iugoslaviei. Sunt implicaŃi reprezentanŃi ai unor organizaŃii non-guvernamentale şi ai comunităŃilor culturale din Voivodina, Serbia, Sandjak şi Muntenegru. FinanŃare: Programul Măsuri de Încredere. EURROM - Integrarea culturii romilor în educaŃia şcolară şi extraşcolară (3 ani, din septembrie 1998). Proiectul este sprijinit financiar de Programul SOCRATES - COMENIUS al Comisiei europene, fiind

107

primul din acest program coordonat de o instituŃie est-europeană (I.I.T.). El implică parteneri din FranŃa, Slovacia, Spania şi România. Pe parcursul primului an al proiectului, în cadrul unei reŃele de şcoli cu elevi romi, profesorii au derulat activităŃi de explorare a mediului social şi a istoriei locale, pe bază de interviuri cu membri ai comunităŃii, analize de arhive etc. încercând să integreze aceste element în procesul de educaŃie. Pe baza acestei experienŃe, în cursul celui de-al doilea an va fi elaborat un ghid metodologic adresat cadrelor didactice ce lucrează cu elevi romi. Cel de-al treilea an va fi consacrat inserării metodologiei elaborate în programele de formare iniŃială şi continuă a cadrelor didactice, precum şi sensibilizării familiilor şi comunităŃilor de romi. EducaŃia interculturală în şcoli multietnice (iulie 1999 - martie 2000). Proiectul, derulat de FundaŃia pentru Drepturile Omului şi EducaŃie pentru Pace din Budapesta, în colaborare cu I.I.T. îşi propune să introducă metode de educaŃie interculturală în şcolile multietnice. În România, activităŃile sunt organizate în colaborare cu Casa Corpului Didactic din Timişoara şi cu sprijinul Inspectoratului Şcolar JudeŃean Timiş. FinanŃare: FundaŃia Culturală Europeană. I.I.T. este partener, alături de AsociaŃia Socio-Culturală a Romilor din Banat, în cadrul proiectului Formarea liderilor comunităŃilor de romi din judeŃul Timiş, coordonat de FundaŃia Ecumenică Timişoara şi finanŃat de Programul PHARE pentru DemocraŃie. I.I.T. este partenerul român al proiectului BANNET, iniŃiat de organizaŃia DISTRIKT 0203 din Kikinda (Iugoslavia). Proiectul urmăreşte dezvoltarea de parteneriate la nivelul societăŃii civile între regiuni învecinate din România, Iugoslavia şi Ungaria.

Proiecte finalizate

Educarea copiilor din comunităŃile de romi: formarea cadrelor didactice ce lucrează cu copii romi (iunie 1996 - ianuarie 1998). Două seminarii de formare au fost organizate în cadrul acestui proiect. Publicul Ńintă a fost constituit din cadre didactice ce lucrează cu elevi romi precum şi din reprezentanŃi ai comunităŃii romilor cu rol de mediatori şcolari. Aceştia din urmă au desfăşurat o serie de activităŃi în comunităŃile lor, având ca obiectiv mărirea frecvenŃei şcolare şi îmbunătăŃirea relaŃiilor dintre familiile de romi şi şcoală. Raportul final al proiectului a fost publicat în limbile română şi franceză. Parteneri: Romani CRISS Bucureşti; Institutul de

108

ŞtiinŃe ale EducaŃiei din Bucureşti; GREF, FranŃa; Centre de Recherches Tsiganes Paris. FinanŃare: Programul Măsuri de Încredere al Consiliului Europei. Presa şi toleranŃa (martie 1997 - martie 1998). O analiză a modului în care presa din România prezintă minoritatea romilor a constituit baza pentru o serie de seminarii ce au reunit la Timişoara, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Iasi, jurnalişti, reprezenŃi ai autorităŃilor publice locale, specialişti în domeniu şi reprezentanŃi ai organizaŃiilor şi comunităŃilor romilor. A fost de asemenea analizat rolul jucat de presă în cazul conflictelor interetnice în care au fost implicaŃi romi. Un seminar naŃional pe această temă a fost organizat la încheierea proiectului, concluziile acestuia fiind publicate într-un volum. Parteneri: Facultatea de Jurnalism şi ŞtiinŃele Comunicării din Bucureşti; Catedra de Jurnalistică a UniversităŃii de Vest din Timişoara; Programul Măsuri de Încredere. FinanŃare: FundaŃia pentru o Societate Deschisă România. ReŃea de tineri pentru o Europă interculturală (septembrie 1997 - ianuarie 1998). Tineri provenind în special din medii sociale defavorizate şi aparŃinând comunităŃilor româneşti, maghiare şi rome din Timişoara şi Budapesta au fost implicaŃi în paralel în activităŃi de tip artistic vizând dezvoltarea capacităŃii lor de comunicare, a încrederii în sine şi a capacităŃii de a se înŃelege şi de a se respecta dincolo de diferenŃele culturale. Un ghid metodologic de educaŃie interculturală adresat animatorilor de activităŃi de tineret a fost de asemenea publicat ca rezultat al proiectului. Partener: Alliance for the Cities Youth Organizations, Budapesta. FinanŃare: Programul Măsuri de Încredere, FundaŃia pentru o Societate Deschisă România. Coeziune socială şi patrimoniu cultural (iunie 1997 – decembrie 1998). Acest proiect a reuşit să introducă activităŃi de educaŃie interculturală în mai multe muzee româneşti, situate în regiuni cu un pronunŃat caracter multicultural. Faza pilot a proiectului s-a desfăşurat în cadrul Muzeului Banatului din Timişoara. A fost publicat, în română şi franceză, un ghid metodologic de pedagogie muzeală interculturală. Parteneri: Ministerul Culturii din România, Muzeele din Nürnberg (Germania), Braşov, Timişoara, ResiŃa, ConstanŃa, Drobeta Turnu-Severin, Bucureşti, Zalău, Iaşi. FinanŃare: Programul Măsuri de Încredere al Consiliului Europei. Coeziune socială şi diversitate culturală (martie 1998 - martie 1999). Proiectul a urmărit întărirea coeziunii sociale între grupurile confesionale

109

din mai multe regiuni ale României : Brasov, Bucureşti, Cluj-Napoca şi Timişoara. Grupul Ńintă a fost constituit din tineri reprezentanŃi ai comunităŃilor confesionale. Nucleul activităŃilor l-a constituit o serie de itinerarii culturale pluriconfesionale, asociate cu momente de prezentare a comunităŃilor şi cu dezbateri. FinanŃare: Programul Măsuri de Încredere al Consiliului Europei. EDDEM - EducaŃia pentru democraŃie: rolul funcŃionarilor publici ce lucrează într-un mediu multicultural (februarie 1998 - decembrie 1998). În scopul sensibilizării reprezentanŃilor autorităŃilor publice asupra importanŃei respectării drepturilor omului şi a diversităŃii culturale, au fost organizate mai multe seminarii adresate unor funcŃionari din sistemul educativ, din poliŃie şi din cadrul administraŃiei locale. Împreună cu reprezentanŃi ai unor ONG-uri şi ai comunităŃilor minoritare din zonele respective au fost discutate modalităŃi de realizare a unui parteneriat eficient între administraŃie şi societatea civilă. Parteneri: autorităŃi locale, PoliŃia şi Inspectoratele Şcolare din Zalău, Iaşi şi Timişoara. FinanŃare: Programul Măsuri de Încredere al Consiliului Europei. EducaŃia civică şi pentru drepturile omului în comunităŃi de romi din Timişoara (septembrie 1997 - iulie 1998). Membri ai comunităŃilor de romi din mai multe cartiere ale Timişoarei au fost pregătiŃi pentru a facilita relaŃiile între romi şi autorităŃile locale. Mai multe întâlniri publice în cartiere au fost organizate cu sprijinul participanŃilor la proiect. Parteneri: AsociaŃia Socio-Culturală a Romilor din Banat; Consiliul JudeŃean Timiş. FinanŃare: Programul PHARE pentru DemocraŃie al Comisiei Europene. ActivităŃi educative interculturale în şcoli cu elevi romi din judeŃul Timiş (octombrie 1997 - iulie 1998). Obiectivul proiectului l-a constituit îmbunătăŃirea frecvenŃei şcolare şi asigurarea egalităŃii şanselor pentru elevii romi. În şase şcoli din judeŃul Timiş cu un număr mare de elevi romi au fost înfiinŃate «cluburi interculturale» adresate elevilor romi şi români şi axate pe activităŃi favorizând exprimarea creativităŃii copiilor. În paralel, mediatori şcolari romi au facilitat contactul dintre şcoală şi comunitate. Parteneri: AsociaŃia Socio-Culturală a Romilor din Banat; Inspectoratul Şcolar JudeŃean Timiş. FinanŃare: FundaŃia pentru o Societate Deschisă. I.I.T. a participat la activităŃile de difuzare a rezultatelor proiectului DemocraŃie, Drepturile Omului, MinorităŃi : aspecte educative şi culturale al Consiliului Europei. În acest context, I.I.T. a organizat un seminar privind introducerea perspectivei interculturale în predarea religiei

110

în România şi a publicat în limba română mai multe lucrări elaborate de DirecŃia de EducaŃie a Consiliului Europei în cadrul acestui proiect. EDES – EducaŃie democratică şi europeană în România. Proiectul internaŃional EDES, derulat în 1999, a fost inclus în programul EducaŃie pentru o cetăŃenie democratică al Consiliului Europei. El a contribuit la ameliorarea formării cadrelor didactice ce predau educaŃie civică în Ńările implicate: CroaŃia, Ucraina, România, Slovacia şi Lituania. În România, coordonarea proiectului a fost asigurată de I.I.T., în colaborare cu Ministerul EducaŃiei NaŃionale. Programul de conferinŃe (1997 - 2000). Timp de peste trei ani, cu sprijinul Programului Măsuri de Încredere al Consiliului Europei, I.I.T. a invitat specialişti români şi străini să susŃină conferinŃe şi să participe la mese rotunde pe teme legate de interculturalitate. Princialele teme abordate au fost : educaŃia interculturală, rolul mass-media într-o societate multiculturală, perspectiva interculturală în ştiinŃele socio-umane, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural într-o societate multiculturală, cooperarea transfrontalieră. Trei volume publicate în română şi franceză regrupează textele acestor conferinŃe. FinanŃare: Programul Măsuri de Încredere. I.I.T. a publicat în limba română două lucrări privind educaŃia interculturală a tineretului elaborate de DirecŃia de Tineret a Consiliului Europei: Pachet EducaŃional şi DOmino. Centrul de Documentare al I.I.T. a fost creat cu sprijinul Consiliului Europei şi al FundaŃiei Kaiser din Liechtenstein. El pune la dispoziŃia publicului peste 2.300 de volume în limba română, peste 2.000 de volume în limbile engleză, franceză germană, maghiară şi sârbă în domeniile : ştiinŃe sociale şi politice, educaŃie, filosofie, cultură, literatură. Pot fi, de asemenea, consultate enciclopedii, dicŃionare şi publicaŃii ale Consiliului Europei. Centrul funcŃionează şi ca punct de informare teritorial al Centrului de Informare şi Documentare al Consiliului Europei din Bucureşti.

111

Fondat în 1949, în scopul realizării unei uniuni mai strânse între democraŃiile parlamentare europene, Consiliul Europei este cea mai veche instituŃie politică din Europa. Cu cele patruzeci şi unu de state membre, Consiliul Europei este cea mai mare organizaŃie inter-guvernamentală şi interparlamentară din Europa. Sediul său se află în FranŃa, la Strasbourg.

Dat fiind faptul că numai problemele de apărare naŃională sunt excluse din aria competenŃelor sale, Consiliul Europei îşi desfăşoară activităŃile în domenii extrem de diversificate: democraŃie; drepturile omului şi libertăŃi fundamentale; mass-media şi comunicare; probleme economice şi sociale; educaŃie, cultură, patrimoniu şi sport; tineret; sănătate; protejarea mediului înconjurător şi amenajarea teritoriului; democraŃie locală şi cooperare juridică.

Programul „Măsuri de Încredere”

1. Consiliul Europei şi minorităŃile

Programul „Măsuri de Încredere” a fost elaborat în urma Summit-ului şefilor de state şi de guverne din Ńările membre ale Consiliului Europei, care a avut loc la Viena, în 1993. Această întâlnire la nivel înalt, care avea printre obiective şi protecŃia eficace a minorităŃilor naŃionale, a permis Consiliului Europei, pe de o parte, să iniŃieze ConvenŃia-cadru pentru protecŃia minorităŃilor naŃionale, iar, pe de alta, să obŃină mandatul pentru elaborarea unui program de măsuri de încredere, destinat ameliorării toleranŃei şi înŃelegerii între popoare.

Scopul acestui Program este, deci, să susŃină moral şi financiar proiecte derulate de parteneri neguvernamentali, care au ca prim obiectiv promovarea de bune relaŃii între minorităŃi şi majoritate.

Specificitatea Programului „Măsuri de Încredere” constă în aceea că susŃine, în cadrul unei organizaŃii internaŃionale în care cooperarea interguvernamentală este puternic promovată, proiecte propuse, în mare parte, de diferite organizaŃii neguvernamentale. Nu în ultimul rând, importanŃa tot mai mare a problemelor inerente legate de relaŃiile minorităŃilor cu majoritatea dintr-o Ńară, aduce în prim plan necesitatea ca, pe lângă activităŃi negurvernamentale, să se iniŃieze o serie de activităŃi specifice în domenii strict legate de colaborarea dintre majoritate şi minorităŃi.

2. Domenii de acŃiune ale Programului

112

Acest program susŃine proiecte care îşi propun dezamorsarea eventualelor tensiuni dintre diferite comunităŃi, în scopul înlăturării anumitor bariere care le separă. Obiectivul este de a permite celor interesaŃi să poarte un dialog, să fie informaŃi şi să lucreze împreună, în scopul împărtăşirii unor experienŃe şi al promovării, astfel, a cunoaşterii şi a înŃelegerii reciproce.

Măsurile de încredere pot să acŃioneze în domenii diferite: democraŃie, drepturile omului, mass-media, educaŃie, cultură, coeziune socială, cooperare transfrontalieră, tineret.

Proiectele derulate în aceste domenii vor acŃiona în special la nivel local. Acesta este şi motivul pentru care ele sunt concepute ca proiecte pilot, care pot fi prezentate drept modele de acŃiune destinate să genereze alte proiecte, de acelaşi ordin. ____________________ Cele 44 de state membre ale Consiliului Europei: Albania, Andorra, Armenia, Austria, Azerbaijan, Belgia, Bosnia şI HerŃegovina, Bulgaria, Cipru, CroaŃia, Danemarca, ElveŃia, Estonia, Finlanda, FranŃa, Georgia, Germania, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Malta, Marea Britanie, Moldova, Olanda, Norvegia, Polonia, Portugalia, Republica Cehă, România, Rusia, San Marino, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Turcia, Ucraina, Ungaria.

113

anexe

114

Anexa 1 Chestionar realizat şi aplicat în cadrul proiectului “Împreună cu romii din Banat: pentru o dezvoltare locală durabilă”. 1. Care consideraŃi că ar fi problemele cu care se confruntă comnua dvs.?

________________________ ________________________ ________________________

2. Care sunt relaŃiile comunităŃii dvs. cu cumunitatea românilor/romilor? 1. Foarte bune 2. Bune 3. Proaste 4. Foarte proaste 3. ConsideraŃi că PoliŃia favorizează romii sau românii în diferite situaŃii? 1. Da 2. Nu 3. Nu ştiu / Nu răspund 4. Dacă aŃi cerut vreo problemă şi aŃi cerut ajutorul primarului, acesta v-a ajutat? 1. Da 2. Nu 3. Nu răspund 5. ConsideraŃi că medicul din comuna dvs. favorizează romii sau românii în diferite situaŃii? 1. Da 2. Nu 3. Nu răspund 6. AveŃi copii?

1. Da 2. Nu (dacă respondentul nu are copii, se trece la întrebarea 9) 7. Copiii dvs. ar trebui să urmeze o şcoală? 1. Da 2. Nu 3. Nu răspund (dacă sunt mari, se întrebaă câte clase au făcut) 8. Câte clase consideraŃi că este necesar să urmeze copilul dvs.? 1. 4 clase

115

2. 8 clase 3. 12 clase 4._____________ 9. ConsideraŃi că ar trebui predată în şcoli şi limba romani? 1. Da 2. Nu 3. Nu răspund 10. Meseria dvs.?

________________________ ________________________ ________________________

Date demografice: 11. Sex: 1. M 2. F 12. Vârsta: _____ (în ani împliniŃi) 13. Religia: _________________

116

Anexa 2 Probleme identificate în Periam probleme ale comunităŃii

FrecvenŃe NR 1

transport 3 iluminat 4

locuri de muncă 20 drumuri 14

locuri de casă/ locuinŃe

6

sărăcie 24 apa 14

sănătate 1 pământul 1 Primăria 5

locuri de joacă 1 canalizare 5

situaŃia economică a

localităŃii

1

Total 100 relaŃii romi - români

FrecvenŃe foarte bune 42

bune 54 proaste 1

foarte proaste 3 Total 100

117

PoliŃia favorizează romii sau românii?

FrecvenŃe da 41 nu 48

NS / NR 11 Total 100

zona

FrecvenŃe RăsfiraŃi 18

Casa Albă 20 łigănie 42

Pesac 20 Total 100

118

Anexa 3 Probleme identificate în Satchinez