i u l u n m e L a i r e n i g n I ECO - DESIGN º RESTAURAREold.unitbv.ro/Portals/10/Studenti/Revista_eco_design/E_D_R_vol_1_4.pdf · Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 4, decembrie

ECO - DESIGN&

RESTAURARE

Un

ive

rsita

tea

Tra

nsi

lva

nia

din

Bra

ºov Fa

cu

lta

tea

de

In

gin

eria

Le

mn

ulu

i

Vol. I, Nr. 4, decembrie 2012

Braºov

SUMAR

EDITORIAL

Despre schimbare - Alin M. OLĂRESCU ………………………………………………………… 1

PROIECTE, ACŢIUNI ŞI OPORTUNITĂŢI

Etnovember 2012 - Marina CIONCA ………………………………………….………………. 2

Dialoguri: Workshop-ul Inside, Outside, In – Between

Ilie ŞTEFAN, Alin M. OLĂRESCU …………………………………………….……………………

4

Balul bobocilor 2012 – Vlad Mihai ANGHELACHE …………………………………….…….. 9

ECO-DESIGN DE PRODUS

Origami floor lamp – Nicoleta IORDĂCHEL …………………………………………...………… 11

Orientarea profesională de la vârste fragede: linii directoare

pentru designeri – Alin M. OLĂRESCU, Andrea DEÁK ……………………………………….

16

ECHIPAMENTE ŞI TEHNOLOGII

Sisteme portabile de prelucrarea lemnului (IV): Maşinile portabile

de îndreptat FESTOOL EHL 65 E şi HL 850

Alin M. OLĂRESCU …………………………………………….…………………………................

29

IDEI ŞI EVENIMENTE

Noduri căzătoare (III) – Alin M. OLĂRESCU …………………………………………..……….. 31

Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 4, decembrie 2012, p. 1

EDITORIAL

DESPRE SCHIMBARE1

Alin M. OLĂRESCU2

1. Cum credeţi că se poate schimba România? Ce mecanisme ar fi necesare?

2. Speraţi să se schimbe?

3. Care ar fi orizontul schimbării? (unde trebuie sa ajungă?)

Înainte de a răspunde punctual la întrebări, daţi-mi voie să-mi pun câteva întrebări

dată fiind complexitatea temei: Care este momentul de referinţă la care ne raportăm?

Ce domenii luăm în considerare? Care sunt indicatorii pentru comparaţie? Schimbările

sunt şi bune dar şi rele, pe care le considerăm reprezentative? Avem nevoie de schimbare

sau avem nevoie acută de stabilitate? Cum putem măsura această schimbare? Care

sunt etaloanele?

Mecanismului schimbării ar trebui să fie de natură organică, bazat pe cunoaşterea

şi recunoaşterea profundă a realităţii (cu tot ce implică, bune sau rele). Pornind de la

această bază teoretică trebuie căutate soluţiile viabile pentru fiecare comunitate în

parte (pentru că de cele mai multe ori o soluţie bună pentru o comunitate s-a dovedit

nefastă alteia) iar, odată găsite, acestea trebuie testate, validate şi apoi aplicate. Ar

trebui construit un cadru instituţional viabil şi funcţional care să permită fiecărei comunităţi

dezvoltarea în funcţie de necesităţile reale dar, totodată, trebuie schimbate şi

mentalităţile pentru a elimina cunoscutele şi recunoscutele „lanţuri ale slăbiciunilor” dar şi

a forma lideri cu adevărat simţ de răspundere.

Schimbările sunt şi bune dar şi rele: s-au construit autostrăzi dar nu în ritmul aşteptat

şi nu la preţuri bune pentru ţară; s-au construit institute de cercetare dar încă nu s-a

abrogat legea lui „unul pentru şapte”; instabilitatea politică reprezintă o perpetuă

schimbare; dacă ne referim la politic, teoretic, avem parte de schimbare la fiecare scrutin

1 Răspunsuri la ancheta „România se schimbă” realizată de Transilvania Reporter.

2 Şef lucr. univ. dr. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, [email protected]

mailto:[email protected]


electoral, în practică, ajungem, în fond, la butada lui Tănase: „pleacă ai noştri / vin ai

noştri / …”; din păcate, în politic, se întâmplă ca schimbarea să cuprindă şi puţinele

structuri funcţionale şi să le facă ineficiente.

Toate mediile româneşti sunt cuprinse de o frenetică dorinţă de schimbare, numai

că nu prea ştim cum să abordăm această schimbare şi deseori rezultatele în loc să

îmbunătăţească o situaţie produc contrariul. Cuvinte ca stabilitate, tradiţie, continuitate

au devenit desuete în faţa sintagmelor schimbare, reformă etc.

Nu cred că suferim din cauză că lucrurile nu se schimbă ci, din contră, pentru că se

schimbă prea des şi într-un stil heirupist. De asemenea nu putem rămâne „încremeniţi în

proiect” pentru că la nivel mondial se impune o anume dinamică a schimbării iar pericolul

„defazării” este omniprezent.

Ceea ce sper este o anume aşezare a lucrurilor, tinderea lor către o „normalitate”.

Dezideratul ar fi acela al guvernărilor legilor de sistem şi nu al celor de proces!

PROIECTE, ACŢIUNI ŞI OPORTUNITĂŢI

ETNOVEMBER 2012

Marina CIONCA1

În perioada 17-19 noiembrie 2012 s-a desfășurat sub egida Universității Transilvania

din Brașov, a 14-a Ediție a Festivalului ETNOVEMBER 2012, eveniment cultural cu mare

impact mediatic, sprijinit de Primăria și Consiliul Local Brașov. Festivalul este înscris în

agenda culturală a Brașovului și este menționat în programele agențiilor de turism

naționale și internaționale, precum și în ghidurile internaționale de călătorie în Transilvania.

ETNOVEMBER își asumă anual integrarea imaginii universităţii în comunitatea

braşoveană şi promovarea, pe plan local, naţional şi internaţional, a rolului cultural al

universităţii în configurarea identităţii locale .

1 Prof. univ. dr. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, [email protected]



La promovarea universităţii contribuie astfel studenţi, absolvenți, doctoranzi şi cadre

didactice de la Facultatea de Ingineria Lemnului, de la Facultatea de Litere și de la alte

facultăți.

Evenimentele au fost structurate pe trei zile și alcătuite în așa fel încât să se

adreseze unor categorii de vârstă variate, organizându-se workshop-uri adresate celor

tineri pentru a-i implica în atmosfera festivalului. Evenimentele de mare rezonanță,

expozițiile de design, restaurare, arhitectură și fotografie, concertele, Târgul Medieval,

cortegiul cu torțe și show-ul Fireball au fost intens mediatizate și s-au bucurat de

aprecierea brașovenilor.

Anul acesta ETNOVEMBER a cuprins 33 de evenimente, a avut o semnificativă

participare internațională şi s-a bucurat de 800 de vizitatori pe zi la programele

expoziționale și la Bastionul Țesătorilor.

Fondurile încasate la Târgul Medieval au fost donate miercuri, 28 noiembrie 2012,

elevilor Școlii Generale din satul Holbav, sat lipsit de curent electric.


DIALOGURI: WORKSHOP-UL INSIDE, OUTSIDE, IN - BETWEEN

Ilie ŞTEFAN1, Alin M. OLĂRESCU2

Cum s-a născut acest workshop?

Povestea acestui workshop îşi are originile la începutul anilor 2000 când Marina

Cionca, profesor universitar, specialist în design şi istoria mobilierului, l-a întâlnit pe Thomas

Gronegger, de asemenea profesor universitar, docent, arhitect. În anul 2004, dl. Thomas

Gronegger a fost invitat la Braşov, la festivalul etno-medieval Etnovember (organizat de

Mediateca „Norbert Detaye” şi Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea

Transilvania din Braşov), unde a ţinut o prelegere privind cercetările sale efectuate la

Roma. În cadrul acestei manifestări a prezentat şi cartea Roma Decorum (Salzburg:

Verlag Anton Pustet, 2001). Până în 2010, dl. Thomas Gronegger a venit de mai multe ori la

Braşov, prezentând în cadrul festivalului Etnovember proiectele studenţilor săi dar şi

cunoscând din ce în ce mai bine activităţile şi preocupările studenţilor braşoveni. Treptat,

treptat s-a conturat ideea unei colaborări care să reunească, în planul creaţiei, atât

studenţii din Austria dar şi pe cei din România.

Din anul 2009, în Facultatea de Ingineria Lemnul a Universităţii Transilvania din

Braşov a luat fiinţă Masterul Eco-design de Mobilier şi Restaurare. În cadrul acestuia,

conform programului de studiu, au fost invitate să predea două cadre didactice de

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti: d-na prof. univ. dr. arh.

Mihaela Criticos şi dl. conf. univ. dr. arh. Marius Marcu Lapadat. Astfel se conturează,

treptat, structura grupurilor de lucru.

În februarie 2011, a avut loc la Braşov, prima întâlnire a coordonatorilor celor trei

grupuri. Atunci s-a pus bazele acestui parteneriat iar prima acţiune a constituit-o

workshop-ul „Window and Wall” care avut loc în cadrul facultăţii noastre în luna mai 2011.

În cadrul acestuia s-au studiat şi explorat interacţiunile dintre fereastră şi perete punându-

se accentul pe spaţiul ferestrei. În luna iunie 2011, eu şi colega mea drd. ing. Andrea Deák

am participat la un workshop despre formă, la New Design University, Sankt Pölten iar în

noiembrie 2011, în cadrul Etnovember am avut, la Braşov, expoziţia finală a acestui prim

1 Redactor la Transilvania Reporter.




workshop. Rezultatele acestuia au fost publicate într-o carte cu acelaşi titlu1.

Tot expoziţia din cadrul Etnovember 2011 a constituit un bun prilej pentru schiţarea

planului pentru un nou workshop. De data acesta d-l arh. Marius Marcu Lapadat a propus

Centrul de Arhitectură Vernaculară de la Dealul Frumos. Propunerea a fost acceptată iar

în februarie 2012 echipa de coordonatori s-a reunit la Dealul Frumos pentru a realiza în

detaliu planul de activităţi pentru workshop-ul „Inside, outside, in - between”.

Cine a ales conceptul? A fost conceptul suficient de puternic ca să ilustreze scopul

fundamental al workshop-ului, misiunea lui? Aici spre exemplu îndrăznesc să sugerez dacă

studenţii au fost puşi să descopere singuri, au fost puşi în starea de căutare continuă adică să

producă actul de creaţie?

Conceptul acestui workshop a fost propus de prof. univ. dr. doc. Thomas

Gronegger împreună cu colegul său arh. Neil Harkess. Ambii au venit cu această

propunere pe care au prezentat-o la întâlnirea din februarie. Toţi coordonatorii au fost de

acord şi astfel s-a trecut la faza a doua şi anume aceea de creare a unor materiale

teoretice care să fie prezentate studenţilor pentru a le oferi diferite viziuni asupra temei

respective.

Abordarea temei a fost complexă, pornind de la crearea grupurilor mixte de lucru;

găsirea unui nume şi a unui logo pentru fiecare grup; introspecţii asupra a ceea ce spune

fiecăruia cuvintele inside, outside şi in-between; reflecţie asupra conceptelor de spaţiu

interior, exterior şi tranziţie prin răspunsul la întrebări ca: ce e spaţiul? ce defineşte spaţiul

interior, exterior, etc.? Acestea au constituit doar partea de introducere în temă dar mai

ales în atmosfera de lucru, în acea febrilitate specifică actului de creaţie.

După ce fiecare grup a găsit (scris, schiţat, machetat, modelat, colorat) răspunsul

la întrebările enunţate anterior s-a trecut la faza a doua, în care fiecare grup a primit o

temă prin care a explorat modurile de creare a spaţiului interior şi exterior cu ajutorul

schiţelor, machetelor şi pozelor cu scenariile create. Temele au fost concentrate (pentru

reducerea câmpului de căutare şi o finalitate realizabilă) pe creare spaţiilor cu: doi sau

trei pereţi; coridoare lungi şi pasaje; intrări şi ferestre; pereţi închişi / deschişi; plafon înalt /

jos; spaţii înguste / largi. În această etapă, din nou, fiecare membru al grupul a trebuit să

ofere propria rezolvare a temei în cadrului conceptului schiţat în prima fază. După fiecare

etapă au existat prezentări ale conceptelor şi astfel studenţii au puşi în situaţia de a-şi

susţine ideile dar şi a asculta propunerile şi rezolvările colegilor.

1 Cionca M., Gronegger, Th., Timar, M. C., Olărescu, A. M., Gurău, L., Kenchtl, C., Lapadat Marcu, M., 2012. Window and Wall.

Inside, Outside / Insight. New Design University, Sankt Pölten, Rumänisches Kulturinstitut Wien, 148 pp., ISBN 978 – 3 – 9503515 –

0 – 7.


În ultima etapă s-au realizat „produsele finale” sub formă de machete la scara 1:20

sau 1:50, creând scenarii cu ajutorul modelelor corpului uman realizate la scările

respective.

Ce impact aşteptat a avut asupra studenţilor şi a profesorilor?

Impactul aşteptat a fost acela rezolvării prin design a unei teme promiţătoare dar

nu tocmai uşoară dar şi conştientizarea unui anume mod a abordarea a unei astfel de

teme.

Daca au fost obţinute rezultate peste cele aşteptate? Ştim că până la urmă workshop-ul

este un experiment al cărui final este actul de creaţie, mai ştim cum începe fără să ştim mai nimic

despre parcurs.

Atunci când planifici o asemenea acţiune trasezi de la început un anume parcurs

al activităţilor, fixezi nişte etape, pregăteşti unele materiale, prezentări şi teme, însă ele

trebuie să găsească ecou în mintea dar mai ales sufletul studenţilor. Sunt foarte multe

lucruri în planificarea unui workshop, mai ales pe teren neutru, care pot să decurgă foarte

bine ori deloc în funcţie de factorul uman. În acest caz nu te poţi baza decât pe

supoziţia că dacă s-au „înhămat” la o astfel de activitate sunt oameni de cea mai bună

calitate şi deschişi în ceea ce priveşte activitatea creativă.

De asemenea în actul de creaţie nu se ştie niciodată până unde poţi să ajungi,

însă, după o oarecare experienţă, întotdeauna ştii, la momentul oportun, dacă e prea

puţin sau dacă e prea mult pentru rezolvarea unei teme.

Rezultatele neaşteptate ale acestui workshop au fost vizibile după încheierea lui:

legătura, chiar prietenia, închegată între studenţi; expoziţia din Sankt Pölten (22 – 29 iunie

2009); dar mai ales expoziţia din cadrul Institutului Cultural Român din Viena (28

septembrie – 19 octombrie 2012).

Sunt sigur că la crearea acestei strânse legături a contribuit foarte mult faptul că

timp de o săptămână, toţi, studenţi şi profesori, au trăit în acelaşi loc, în aceleaşi condiţii,

au mâncat şi lucrat la aceeaşi masă, împărtăşindu-şi unii altora experienţa de viaţă.

Ce impact a avut cunoaşterea comunităţii de romi din aproprierea taberei de creaţie de la

Dealul Frumos?

Satul Dealul Frumos este un sat tipic transilvănean, construit de saşi în jurul anului

1200, cu o biserică fortificată aflată în curs de restaurare. Până aici, descrierea nu are

nimic special însă Dealul Frumos are o comunitate de romi, care îşi poartă cu mândrie şi

ţinută costumul, cresc animale, mai ales cai foarte frumoşi dar cultivă şi pământul, având

chiar şi stâni de oi, vaci şi capre. Casele sunt mari şi foarte curate în interior. De aici rezultă

atipicul preconcepţiei generale asupra romilor (ţiganilor corturari - cum îşi spun).

Contactul cu această comunitate, discuţiile, drumurile cu căruţa la stână, poveştile din


faţa unei sticle de bere, au constituit tot atâtea oportunităţi de a cunoaşte şi înţelege (cât

poate fi înţeles) din viaţa şi cultura acestei comunităţi. Impactul a fost vizibil şi planul

creaţiei pe tema dată deoarece un grup de lucru s-a intitulat ABSOLUTE GYPSY (Camina

Nicolau UAUIM, Benedikt Dekan NDU, Julia Rîpea UTBV, Susi Schäferle NDU, Emöke Vajda

UAUIM).

Prin ce acţiuni concrete aceste concepte (relaţionarea dintre om şi spaţii inside, outside şi

in-between) pot fi aplicate în viaţa profesionala de zi cu zi?

Proiectul a fost unul de cercetare conceptuală și experimentală în domeniul

designului ambiental având scopul de a explora un domeniu, pe care îl frecventăm zilnic,

dar care, de multe ori, trece neobservat şi anume relaţia omului cu spaţiul inside, outside

dar şi cu spaţiul intermediar (in – between). Prin rezolvarea temelor propuse s-au oferit

soluţii care, cred, pot fi aplicate cu succes atât în proiectarea unor clădiri dar şi în

reconfigurarea unor edificii existente.

Ce te atrage in munca ta?

Cred că cel mai mult în această activitate mă atrage dialogul cu studenţii,

contactul cu noul şi provocările.

Care sunt proiectele tale de viitor in domeniul profesional ales?

În prezent fac parte din proiectul „POSDRU Burse postdoctorale pentru dezvoltare

durabilă POSTDOC-DD, ID59323” finanţat de Fondul Social European şi Guvernul

României prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 –

2013. Tema de cercetare este intitulată „Noi produse obţinute prin procese inovative de

valorificare a resurselor forestiere neglijate”, cercetările axându-se pe caracterizarea,

testarea şi valorificarea lemnului provenit din trunchiurile subţiri de gorun (Dmax = 20 cm)

obţinute din rărituri forestiere.

Un alt proiect are ca scop crearea, în Facultatea de Ingineria Lemnului, a unui

centru pilot pentru instruirea consumatorilor români în domeniul maşinilor portabile de

prelucrare a lemnului. Îl dezvoltăm în parteneriat cu firmele Festool şi Protool din Germania.

Laboratorul a devenit funcţional la 7 iunie 2010, iar până în prezent au fost şcolarizaţi 104

cursanţi în şapte sesiuni de training.

O provocare constantă este aceea de up-date permanent pe domeniul

disciplinelor predate. De asemenea, din martie 2012, împreună cu alţi colegi, am înfiinţat

revista trimestrială Eco - Design & Restaurare (ISSN 2284 – 8304) dedicată studenţilor şi

specialiştilor din ingineria lemnului.

O altă provocare care necesită proiecte, mai degrabă decât un proiect în sine, o

reprezintă preşedinţia Societăţii Cultural – Ştiinţifice „Stroeşti – Argeş” şi editarea trimestrială

a revistei Şoptana (ISSN 1844 – 2420).


Cum reuşeşti să transmiţi ceea ce ştii?

A reuşi să transmiţi ceea ce ştii reprezintă o problemă, mai ales în mediul universitar

actual, unde se pune foarte mult accentul pe cercetare iar cadrele didactice trebuie să

fie ori să devină cercetări renumiţi. Problema nu este recentă iar dezbateri ori chiar

polemici pe această temă au loc permanent. Părerile sunt împărţite: trebuie să vorbeşti

pe limba lor (atunci cum rămâne cu formarea unui limbaj adecvat?); utilizează un limbaj

de înaltă ţinută academică deoarece e mai bine să-i ridici la nivelul tău pe câţiva care

sunt vârfuri ori deasupra mediei (atunci, ce facem cu ceilalţi?). Probabil că adevărul este

undeva la mijloc (din nou: in – between!), provocarea este să transmiţi toate cunoştinţele

într-un limbaj accesibil cursanţilor dar şi să reuşeşti să le formezi (măcar la disciplinele tale)

un vocabular adecvat. E greu şi depinde foarte mult de grupul de studenţi, de

deschiderea acestuia, de interesul acestuia faţă de disciplina respectivă – iarăşi factorul

uman. Din experienţa dobândită pot spune că un limbaj simplu (nu simplist), clar, o

expunere logică a ideilor dar şi o dezbatere a lor pot conduce grupul de studenţi atât la

însuşirea cunoştinţelor dar şi la constituirea unui vocabular adecvat.

Cum reuşeşti sa-i faci pe studenţi să treacă de la informaţie la „ bucuria ideilor” ce se pot

desprinde din aceste informaţii, mai exact trecerea „ de la a şti la a face”?

De multe ori prin exemplul personal. Însă cred că prin însăşi structura lor disciplinele

pe care le predau (eco-design de produs şi istoria mobilierului) oferă posibilitatea însuşirii

unui limbaj de specialitate dar şi a transpunerii în practică a ideilor mai ales a celor

inovatoare iar rezultatele sunt îmbucurătoare mai ales după finalizarea unui proiect.

Ce obstacole trebuie sa înfrunţi zilnic ca tânăr lector la Universitate pentru a aţi îndeplini cu

satisfacţie munca?

Prefer să nu mă gândesc la obstacole deoarece ele sunt arhicunoscute în sistem.

Mă bucur însă, foarte mult, atunci când reuşesc printr-o acţiune/proiect să înving inerţia

acestui sistem care, încet, încet, pare a se schimba. În ce direcţie, e greu de prevăzut în

contextul internaţional actual. Oricum la nivel naţional, deocamdată, avem legi de

proces, rămâne de văzut dacă vor deveni legi de sistem!

BALUL BOBOCILOR 2012

Vlad ANGHELACHE MIHAI1

Că a fost un bal de pomină ştiu toţi IL-iştii, chiar dacă au fost sau nu la bal. S-a

1 Student, anul I, Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, [email protected].



dat vestea printre toţi într-o seara friguroasă de decembrie. Probele de departajare

păreau că i-au dat peste cap pe cei opt participanţi. Fiecare încerca să dovedească că

el este „Mister” impulsionându-şi colega spre piedestalul de „Miss”, dorit de toate

boboacele venite să îşi dovedească graţia şi sudoarea depusă şi anticipat prin cluburi şi

la minunatele cursuri de dans oferite de dragele noastre colege din anul III.

S-a dovedit a fi o distracţie generală. Ţinutele au fost peste aşteptări, iar vlăstarele

din anul III, după ce nu şi-au mai văzut capul de treaba organizând balul, au mai avut

timp şi să fie creative realizând o minunată colecţie de rochiţe şi veşminte eco, mai mult

sau mai puţin lemnoase dar mulate perfect pe mlădiosul lor trunchi.

S-a dovedit a fi un bal lipsit de kitsch, originalitatea şi expresivitatea au fost la ele

acasă, testându-se inventivitatea bobocilor. Proba de dicţie a părut să fie un prag destul

de înalt pentru unii. În ceea ce priveşte replica de agăţat, construită ad-hoc, aceasta a

izbutit să declanşeze hohote de râs, căci nu e chiar aşa de uşor să pui o banană, o

balama ori un salam într-o replică de plecat acasă cu domnişoara ingineră… Nu-i aşa ?


Un mare descreţitor de frunţi, pe toata durata balului s-a dovedit a fi domnul

Decan, care părea că este mai antrenat, la dansurile moderne, decât tinerii studenţi iar

lejeritatea mişcărilor te uimea. Era atât de prietenos încât, cu uşurinţa, îl puteai confunda

cu unul din boboci. Te făcea să uiţi că se apropie „stresiunea” şi să te gândeşti cât mai

este până la următorul bal.

Din punctul de vedere al unui boboc pot să recunosc că aşteptările mi-au fost cu

mult depăşite. Nu mă aşteptam să văd atâţia profesori care şi-au făcut din meserie un

hobby. Se pare că este una din facultăţile la care profesorii nu vin din obligaţie, vin din

pasiune şi din dorinţa de a lăsa în urma ceva.

Nu doar lemnul este un material cald, caracteristica asta au adoptat-o şi dragii

noştri profesori şi au transpus-o într-o facultate caldă, primitoare şi care priveşte spre viitor!


ECO-DESIGN DE PRODUS

ORIGAMI FLOOR LAMP

Nicoleta IORDĂCHEL1

Designul sustenabil reprezintă un ansamblu de strategii, criterii şi proceduri aplicate

în dezvoltarea de produs astfel încât impactul negativ asupra mediului şi comunităţii să fie

minim (Olărescu, 2012).

Prin resurse lemnoase secundare se înţelege totalitatea biomasei lemnoase

rezultate din: lucrările de îngrijire şi conducere a arboretelor; speciile de arbori şi arbuşti

necomerciali; coroana, cioata, trunchiul nevalorificabil, aşchiile şi rumeguşul rămas de la

exploatarea arborilor; deşeurile rezultate din prelucrarea primară şi secundară a lemnului.

În cazul de față cercetarea s-a axat pe valorificarea deșeurilor provenite de la

S.C. Alex & Co SRL, Sfantu Gheorghe. Acestea erau sub forma de prismă triunghiulară cu

dimensiunile L= 340 mm, l=70 mm, g=25 mm.

Fig.1 Materia primă.

Conceptul acestei teme se bazează pe abordarea și analizarea formei

geometrice triunghiulare a deșeurilor. Sursa de inspirație pentru dezvoltarea unei structuri

și a unui ansamblu de mic mobilier, a fost arta de a plia hârtia numită ORIGAMI. Lumea

1 Masterand ing. Master Eco-design de Mobilier şi Restaurare, Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din

Braşov, [email protected]



artelor tradiţionale japoneze a reprezentat întotdeauna, pentru occidentali, o fascinaţie,

iar discipline precum ikebana - arta aranjării florilor, chanoyu - ceremonia ceaiului,

origami - arta plierii hârtiei şi multe altele au simbolizat elemente ale frumuseţii şi

perfecţiunii japoneze.

În urma cercetării și combinării în diferite moduri a prismelor triunghiulare, în funcție

de unghiul format, au rezultat mai multe variante de produse de mic mobilier pentru

condiții de interior.

Fig. 2 Ansambluri rezultate în urma aranjării prismelor triunghiulare în diferite moduri: lampă,

room divider, ramă de oglindă.

Fig. 3 Origami Floor Lamp şi schema bloc a operațiilor tehnologice.

Structura lămpii este alcătuită din două subansambluri principale: corpul lămpii și


talpa care împreună formează întregul ansamblu. Forma ansamblului a rezultat în urma

aranjării deșeurilor până la obținerea unei compoziții finale practice și armonioase.

Corpul lămpii este alcătuit din cincisprezece prisme triunghiulare, asamblate prin

intermediul sistemului de asamblare FESTOOL Domino asigurându-se flexibilitatea și

stabilitatea necesară.

Talpa lămpii este formată din 32 de prisme triunghiulare îmbinate doar cu ajutorul

adezivului.

Deșeurile folosite la alcătuirea corpului lămpii, se diferențiază între ele din punct de

vedere al dimensiunilor și al speciilor de lemn folosite. Schema bloc a operațiilor de

fabricare a ansamblului de mic mobilier este prezentată în figura 3.

Prima etapă în realizarea ansamblului de mobilier, o reprezintă sortarea materiei

prime. Retezarea la lungime a materiei prime s-a realizat pe ferăstrăul circular Festool

CS70. După operația de retezare a fost însemnat fiecare reper în vederea asamblării cu

sistemul Festool Domino 5 X 20 mm și 8 X 28 mm.

A urmat apoi aplicarea manuală a adezivului poliuretanic Jowat Uni Pur 687.22 și

strângerea elementelor cu strângătoare și negativul unghiului reperelor pentru a obține o

încleiere calitativă. După înlăturarea strângătoarelor s-a curățat surplusul de adeziv și s-au

șlefuit fețele cu mașina de șlefuit triunghiulară DELTEX DX 93, utilizându-se succesiv hârtie

abrazivă cu granulație 80 și 120. După șlefuirea corpului lămpii au mai fost realizate două

operații importante, frezarea și găurirea pentru amplasarea firului electric. La

confecționarea tălpii s-au folosit același tip de deșeuri. Asamblarea elementelor s-a

realizat prin alăturare cu același adeziv și în aceleași condiții ca și pentru corpul lămpii.

Strângerea elementelor în cazul îmbinării atât a tălpii cât și a corpului lămpii s-a folosit

sistemul de strângere Bessey Band Span. Șlefuirea în schimb s-a realizat cu mașina de

șlefuit cu excentric Festool ETS 150/3 utilizându-se succesiv hârtie abrazivă cu granulație 80

și 120.

Fig. 4 Însemnare în vederea scobirii şi realizarea scobiturii cu FESTOOL Domino.


Fig. 5 Asamblare de probă.

Fig. 6 Aplicare adeziv şi strângere cu şuruburi.

Fig.6 Asamblare corp lampă şi curățarea surplusului de adeziv.


Fig.7 Șlefuirea ansamblurilor.

După asamblarea și șlefuirea finală, corpul de iluminat a fost finisat cu ulei de in,

punând în evidență culoarea și desenul lemnului.

Fig. 8 Asamblarea finală (talpă+corp) şi finisarea lămpii cu ulei de in cu ajutorul sistemului Festool Oil

Spender.

După asamblarea și finisarea finală a lămpii au fost adăugate mici accesorii pentru

a întregi ansamblul: un cablu electric cu ștecher și duză pentru bec. Acestea au fost

decorate cu un abajur de hârtie, obținându-de, astfel, un design practic, ecologic,

ergonomic, atractiv și eficient.

În timpul desfășurării festivalului ETNOVEMBER 2012, ORIGAMI FLOOR LAMP a fost

prezentă în expoziția de la Aula Universității Transilvania, în prezent se află expusă în cadrul

Facultății de Ingineria Lemnului a Universității Transilvania Brașov.


Fig.14 ORIGAMI FLOOR LAMP, design Nicoleta Iordăchel, 2012.

ORIENTAREA PROFESIONALĂ DE LA VÂRSTE FRAGEDE:

LINII DIRECTOARE PENTRU DESIGNERI1

Alin M. OLĂRESCU2, Andrea DÉAK3

Conform teoriei lui Piaget copii grupului ţintă se află în stadiul operator de al

dezvoltării cognitive (vârsta de 8 – 11 ani, stadiul operator logic, dar dependent de

referenţi locali). Această perioadă este caracterizată psihologic astfel:

1 Acest ghid a fost dezvoltat în urma proiectului WAWE 2 Copii designeri, coordonat de APMR sub egida CE şi UEA (2010).

Din echipa braşoveană au făcut parte: Universitatea Transilvania din Brasov, Facultatea de Ingineria Lemnului: Prof. univ. dr.

ing. Marina CIONCA, Dr. ing. Alin M. OLĂRESCU, Ing. Andrea DEÁK, Ing. Ana – Maria GROZA, Ing. Corina MIRON, Ing. Béla

József SÜTŐ, Antónia CZIKA; Şcoala nr. 27, Braşov: Înv. Elena BOAMFA, Înv. Cristina CORBU; Şcoala nr. 2, Braşov: Înv. Maria

POPA, Înv. Elena PREDESCU, Prof. Carmen NICODIN; Grup Şcolar Silvic „Dr. N. Rucăreanu” Braşov: Prof. ing. Costina

GHEORGHE. Ghidul a fost elaborat pe baza cercetărilor directe şi a lucrului cu 83 de elevi de clasa a III – a şi a IV – a.


3 Drd. ing., Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, [email protected].




Achiziţionarea scris-cititului solicită complex întreaga paletă de senzaţii, percepţii,

reprezentări. Se dezvoltă sensibilitatea tactilă a mâinii dar şi cea vizuală şi auditivă. Se

îmbunătăţeşte vederea la distanţă şi capacitatea de apreciere vizuală a mărimii. Auzul

fonematic evoluează considerabil.

Sub raport tactil, asistăm la o evoluţie deosebită a chinesteziei mâinii prin scris,

desen, lucru manual.

Spiritul de observaţie, ca etapă superioară a percepţiei, face progrese, devenind

acum deliberat, sistematic, analitic.

Ameliorări multiple survin şi în planul percepţiei spaţiului şi a timpului. Cât priveşte

percepţia timpului, datorită implicării copilului în diverse activităţi şcolare, care presupun

respectarea unui orar, se dezvoltă capacitatea acestuia de a percepe şi aprecia corect

durata de desfăşurare a fenomenelor.

Reprezentările sporesc în volum şi apar reprezentări noi: istorice, geografice,

topografice.

Memoria. Predomină memoria mecanică (moment de apoteoză la 8 ani),

involuntară şi cea de scurtă durată. Memoria este condiţionată de încărcătura

afectogenă (reţine preponderent ceea ce l-a impresionat mai mult);

Uitarea apare frecvent în jurul vârstei de 7 ani (el uită frecvent tema de pregătit,

penarul, caietul etc.); La 9 ani şcolarul face eforturi voluntare de a-şi cultiva memoria

(repetiţii);

Raportul dintre capacitatea de recunoaştere şi de reproducere se modifică. La 6 -

7 ani procesul de recunoaştere este mai uşor de realizat, iar pe măsura înaintării sale în

vârstă creşte posibilitatea de reproducere. Deficitul din acest plan se datorează dificultăţii

de a transpune limbajul interior (care a stat la baza înţelegerii) în limbaj exterior.

La această vârstă micul şcolar este mare amator de basme şi povestiri, trăindu-le

cu mare intensitate;

Apare un progres semnificativ în ceea ce priveşte capacitatea de reproducere.

Dacă iniţial reproducerea era fidelă (textuală) pe măsura acumulării de cunoştinţe,

şcolarul mic este tentat să facă mici reorganizări ale textului acumulat;

Creşte volumul memoriei (A. Memon fji R. Vartoukian -1996). Referitor la efectele pe

care le au asupra perfomanţelor memoriei, interogaţiile repetate adresate unor copii (ce

au fost martorii unui eveniment regizat) au pus în evidenţă faptul că evocările subiecţilor

sunt mai precise la 7 ani decât la 5 ani. Ca o notă comună, pentru ambele vârste, s-a

constatat că atunci când întrebările amănunţite sunt repetate, copilul crede că primul

său răspuns a fost eronat, aşa încât îl va retuşa sau îl va modifica integral pe următorul.


Atenţia. Creşte capacitatea de mobilizare voluntară, dar sunt frecvente fluctuaţiile

de atenţie:

- Neatenţia fortuită - apariţia neaşteptată a unui stimul oarecare spre care

şcolarul mic se orientează;

- Neatenţia activă - agitaţie motrică care deranjează pe cei din jur;

- Neatenţia pasivă - sub o mască de implicare aparentă deturnează traiectul

intelectiv în cu totul alta direcţie;

- Neatenţia activă şi cea pasivă trebuie rezolvate prin cunoaşterea cauzelor

care le-au alimentat (biologice, psihologice, educaţionale).

Voinţa. Până la intrarea în şcoală, activitatea copilului se reduce numai la a face

ceea ce îi procură plăcere. Şcoala determină copilul să se sacrifice diverselor tentaţii,

interese, care îi ocupa majoritatea timpului diurn:

- Se exersează caracterul voluntar al conduitei şi se pun bazele unor

deprinderi, priceperi automatizate, ce vor fi active prin voinţă;

- Toate procesele psihice (percepţie, memorie, gândire, atenţie, afectivitate)

se impregnează volitiv;

- Demararea unei activităţi este declanşată de forţa autorităţii adultului;

- În desfăşurarea acţiunii se lasă uşor perturbat şi sustras, ceea ce

demonstrează caracterul fragil al voinţei.

Limbajul. Intrarea copilului în şcoală accelerează procesul eliberării limbajului de

anumite clişee parazitare, elemente dialectale, jargoane, pronunţii deficitare etc., altfel

spus micul şcolar are acces în mod organizat la limbajul cult:

- Potenţialul lingvistic diferă la începutul clasei I în funcţie de educaţia primită

în familie, de formula sa temperamentală etc.;

- Vocabularul se dublează (1500/1600 cuvinte formează vocabularul său

activ). Progrese evidente se înregistrează în ceea ce priveşte debitul vorbit şi

cel scris pe măsură ce se aproprie de sfârşitul clasei a IV -a.

- Impactul cu limba literară provoacă modificări calitative: exprimarea se

rafinează şi se nuanţează; se ameliorează pronunţia odată cu dezvoltarea

auzului fonematic; se învaţă sinonimiile, omonimele, antonimele;

- Până la nivelul clasei a IV – a, limbajul interior acompaniază în forme sonore

actul scrierii.

Gândirea. Se instalează gândirea operatorie concretă, prin trecerea de la

cunoaşterea intuitivă, nemijlocită a realităţii (cu ajutorul reprezentărilor) la cea logică,

mijlocită (cu noţiunile şi relaţiile dintre ele):


- Apare caracterul operatoriu al gândirii - posibilitatea de a manipula

obiectele şi fenomenele în plan mental, fără a le deforma, păstrându-le

permanenţa;

- Operaţiile gândirii au un caracter concret. La 7-8 ani individul este capabil

numai de conservarea cantităţii (adică înţelege că îngustând o cantitate de

plastilină, cantitatea ei nu se modifică). Abia la 9-10 ani apare şi

capacitatea de conservare a greutăţii. La 11-12 ani apare capacitatea de

conservare a volumului;

- La 7 ani este evident spiritul critic al gândirii; la 8 ani gândirea se detaşează

prin independenţa sa; la 9/1 0 ani, gândirea este caracterizată de

flexibilitate;

- În jurul vârstei de 6-10 ani copilul îşi conştientizează cu adevărat vârsta.

Imaginaţia. Imaginaţia reproductivă permite micului şcolar să înţeleagă timpul

istoric, raportul dintre evenimente şi fenomene, poate călători în trecut pentru a

reconstitui fapte şi evenimente petrecute. Aceste incursiuni sunt deseori populate cu

elemente fantastice, fabulatorii care evocă fragilitatea experienţei.

Se modifică exprimarea reacţiilor: la 7 ani este reţinut, meditativ; la 8 ani devine

mai expansiv, mai bine dispus; la 9 ani recade într-o stare meditativă; la 10 ani

dobândeşte o mare expresivitate a feţei.

În această perioadă se dezvoltă şi imaginaţia creatoare (joc, momente de

fabulaţie etc.). Copilul cochetează cu preocupările artistice (desen, compuneri literare

etc.).

Trăsăturile distincte ale desenului la şcolarul mic sunt:

- În primii doi ani de şcoală primară desenul infantil mai conservă trăsăturile

specifice vârstei anterioare (într-un singur plan, deficitar în respectarea

mărimii şi proporţiilor dintre obiecte şi fenomene, colorit estompat, grad de

originalitate redus - apelează frecvent la clişee);

- În ultimele două c1ase ale cic1ului primar conţinutul tematic, perspectiva şi

adâncimea desenului se îmbunătăţesc considerabil;

- În desen şi în creaţia literară este prezentă grija pentru detaliu, ceea ce

evocă o încărcătură afectivă. Ambele prezintă trăsături pozitive ca

bunătatea, cinstea etc.

Personalitatea. Sub raport temperamental, se produce o mascare a formulei

temperamentale, adică trăsăturile primare, generate de tipul de activitate nervoasă


superioară sunt redistilate, ajustate în tipare noi (impulsivitatea se domesticeşte, inerţia se

diminuează etc.);

- La această vârstă se pun baze1e convingerilor morale fundamentale;

- Datorită cerinţelor morale ale şcolii şi familiei asistăm la o întărire şi modelare

a trăsăturilor de caracter. În formarea trăsăturilor caracteriale contribuie

cărţile (prin eroii săi pozitivi) şi mijloacele mass-media (tv, filme);

- Când şcolarul nu găseşte suficientă energie pentru a depăşi greutăţile

generate de şcoală, se pot profila o serie de trăsături negative de caracter

(lene, superficialitate, trişaj, minciună, dezordine);

- Apare procesul de diferenţiere a aptitudinilor; pe lângă aptitudinile generale

(spirit de observaţie, inteligenţă) se dezvoltă şi aptitudinile speciale (literatura,

muzica etc.).

Afectivitatea. Viaţa emoţională a micului şcolar devine mai echilibrată şi apare

sentimentul datoriei. Imitaţia adultului, dorinţa de a demonstra că nu mai este mic,

constituie o altă cale de socializare afectivă (recurge la bravaj, acte de curaj - când se

loveşte pozează că nu îl doare; intră într-o încăpere fără lumină chiar dacă îi este frică);

Printr-un proiect de educaţie non-formală copii pot obţine următoarele

competenţe:

- Gândire creativă şi inovativă referitoare la designul de mobilier;

- Dezvoltarea abilităţilor de creaţie;

- Capacitatea de proiecta o piesă de mobilier;

- Capacitatea de a cunoaşte şi valoriza o piesă de mobilier;

- Dezvoltarea capacităţii de a utiliza operaţii aritmetice pentru

percepere relaţiilor dimensionale intre obiect si om sau intre obiecte;

- Dezvoltarea abilităţilor de a desena, picta şi macheta;

- Dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă (povestea mobilierului,

scrisoarea, compunerea);

- Dezvoltarea spiritului critic şi a capacităţii de argumentare.

- Fundamentare unei terminologii adecvate;

- Dezvoltarea contactului cu alte limbi (Mobi-dicţionar);

- Fantezie şi imaginaţie

- Capacitate de a ajunge de la desen la obiect.;

- Comunicare, relaţionare;

- Capacitatea de a lucra în echipă;


- Acumularea unui set de cunoştinţe privind fabricarea mobilei;

- Dezvoltarea capacităţii de exprimare orală;

- Dezvoltarea spiritului critic şi a capacităţii de argumentare.

- Învăţarea de noi cuvinte;

- Dezvoltarea capacităţii de a utiliza operaţii aritmetice (adunări, scăderi,

înmulţiri şi împărţiri);

Ghidul dezvoltat în continuare se adresează în special designerilor implicaţi în lucrul cu

elevii de ciclu primar. Ghidul pentru designeri are drept scop fundamentarea unui set de

cunoştinţe şi abilităţi care să dezvolte elevilor capacitatea de a evalua calităţile

mobilierului şi de a aborda proiectarea mobilierului. Acesta a fost elaborat pe baza

cercetărilor directe şi a lucrului cu 83 de elevi de clasa a III – a şi a IV – a. Se doreşte a fi un

instrument de lucru pentru alte iniţiative de acest gen.

1. CONŞTIENTIZAREA FUNCŢIILOR PE CARE LE ÎNDEPLINEŞTE O PIESĂ DE MOBILIER

Din cercetarea efectuată cu ajutorul chestionarului (Anexa 1) a rezultat că 95 %

dintre copii deşi folosesc obiectele de mobilier pentru îndeplinirea a mai multe funcţii,

atribuie numai funcţia principală (oficială) unui obiect de mobilier (ex. masa pentru

mâncat, patul pentru dormit). Este necesară dezinhibarea copiilor şi conştientizarea

faptului că o piesă de mobilier poate îndeplini simultan sau succesiv mai multe funcţii.

Acest lucru se poate face prin proiectarea de fotografii cu exemple concludente

(fig. 1), dar mai ales prin întrebări directe de felul: Câţi dintre voi aţi scris în pat? Când v-aţi

bătut ultima dată cu perne? Câţi v-aţi ascuns în dulap?

Fig. 1. Patul piesă de mobilier cu funcţii multiple.


2. DEFINIREA TERMINOLOGIEI ÎN CONFORMITATE CU VÂRSTA

Terminologia specifică proiectării şi realizării mobilierului trebuie introdusă gradat şi

la un nivel minim, deoarece este de preferat ca elevul să reţină funcţia şi nu neapărat

terminologia, însă trebuie să rămână cu un set de cunoştinţe necesar.

În acest caz trebuie recurs la analogia directă cu termenii cunoscuţi de către copii.

Spre exemplu comoda trebuie definită ca un dulap mai mic.

3. CREAREA DE NOI PERSPECTIVE ASUPRA MOBILIERULUI

(MOBILĂ TRĂSNITĂ, MATERIALE, CULORI, TEXTURI)

Din cauza obişnuitei copii, ca de altfel şi adulţii, sunt tentaţi să reproducă ceea ce

au văzut şi să rămână închistaţi la nivelul deprinderilor curente. Majoritatea copiilor au

început a-şi desena mobila din casă sau cea văzută la magazine.

Pentru a ajunge la performanţe în design trebuie evitate lucrurile cunoscute.

Aşadar este necesară crearea de noi perspective asupra mobilierului. Acest lucru se

poate face prin prezentarea unui mobilier interesant care să nu semene cu ceea ce sunt

obişnuiţi să vadă în mod curent.

Fig. 2. Piese de mobilier „trăsnite”.


De asemenea din cercetarea făcută, 96 % dintre subiecţi au spus că mobilierul se

realizează din lemn. Trebuie arătate şi conştientizate şi alte materiale folosite la fabricarea

mobilierului.

În privinţa culorilor, în lucrul cu copii, nu sunt probleme deoarece folosesc multă

culoare.

O problemă pe care copii nu o conştientizează este cea a texturii şi acesta trebuie

explicată pe înţelesul lor şi pusă în directă legătură cu materialele respective.

4. GENEZA UNEI IDEI

(EVOLUŢIA DE LA SURSA DE INSPIRAŢIE, IDEE, CONCEPT, SCHIŢĂ, DESEN, MACHETĂ)

Trebuie exemplificată geneza unei idei şi explicat pe înţelesul copiilor mecanismul

creaţiei prin fazele sale:

Pregătirea:

- sesizarea problemei;

- definirea problemei cu analiza datelor semnificative.

Găsirea ideii (incubaţia + iluminarea):

- Producerea de idei noi, găsirea unor noi piste;

- Sortarea ideilor şi alegerea acelora cu şanse mai mari de realizare.

Găsirea soluţiei:

- Evaluarea (verificarea) soluţiilor aplicabile;

- Decizia finală.

Fig. 3. Scaunul cactus şi dulapul cu săbii.


Acest lucru trebuie făcut pe înţelesul copiilor prin exemplificare directă şi prin

întrebări adresate acestora: De unde credeţi că s-a inspirat pentru realizarea scaunului

cactus? Care a fost sursa de inspiraţie pentru dulapul din figura 3?

Trebuie detailat, astfel încât să fie conştientizat şi înţeles rolul, fiecărui produs al

procesului de design (concept, schiţa, desen, machetă).

5. RELAŢIA PARTE – ÎNTREG

Copii în acest stadiu de dezvoltare, ca de altfel omul arhaic, lucrează

preponderent cu întregul, neconştientizând partea ca un element de sine stătător al

acestuia. Prin urmare, mai ales în faza de machetare este necesară conştientizarea

acestei relaţii.

6. DIMENSIUNI ŞI PROPORŢII (ERGONOMIE)

La abordarea dimensionării şi proporţionării trebuie pornit de la unităţile de măsură.

Metoda trebuie să fie interactivă şi canalizată către finalitatea acesteia (ex. în ce să

măsoară mobila: kilograme, cu palma, cu cotul etc. ?)

Trebuie exemplificată prin elemente concludente, şi raportată la nivelul de

cunoştinţe al elevului (ex. în clasa a treia şi a patra sunt obişnuiţi a lucra cu centimetri, nu

trebuie să le impunem lucrul cu milimetri).

Tot aici trebuie conştientizat rolul Sistemului Metric Zecimal1 ca factor ce facilitează

comunicarea la nivel global.

Odată înțeleasă unitatea de măsură, treapta firească este cea a proporţiei.

Acesta trebuie definită prin elemente clare, operaţionale: Dacă scaunul este aşa mic poţi

să de aşezi pe el (fig. 5)? Dacă canapeaua este mare se poate aşeza fetiţa pe ea (fig. 6)?

Concluzia firească este aceea că o piesă de mobilier trebuie să aibă dimensiuni

corespunzătoare dimensiunilor corpului omenesc.

Pentru a dimensiona produselor gândite de către copii, aceştia trebuie întrebaţi

direct cât de mare văd piesa în raport cu înălţimea lor.

Noţiunea de desen la scară trebuie introdusă prin metode interactive: Îmi intră pe

1 Sistemul metric zecimal a devenit obligatoriu în Franţa de la 1 ianuarie 1840 prin Legea din 4 iulie 1837. La Bucureşti prima

iniţiativă de adoptare a Sistemului Metric Zecimal a fost un proiect de lege propus Departamentului Trebilor din Lăuntru în

anul 1835, însă bătălia juridică a durat 30 de ani, când la 15/27 septembrie 1864 se votează legea privind adoptarea

acestuia (Leonăchescu, N. P., 2007. Premise istorice ale tehnicii moderne româneşti. Editura AGIR, Bucureşti, p. 261 şi 271).


foaia de hârtie acest scaun dacă îl desenez la dimensiunile lui? Dacă nu intră ce trebuie

să facem?

Fig.4. Diverse moduri pentru măsurare.

Fig. 5. Comparaţii privind sub-dimensionarea pieselor de mobilă în raport cu corpul omenesc.

Fig. 6. Comparaţii privind supra-dimensionarea pieselor de mobilă în raport cu corpul omenesc.


Fig. 7. Comparaţii între desene realizate la diferite scări.

Aici trebuie accentuat raportul dintre parte şi întreg deoarece tendinţa este a nu

păstra proporţiile la micşorare (se micşorează doar dimensiunile de gabarit).

Pentru ca elevii să înţeleagă foarte bine noţiunile legate de proporţii, schiţe, desen

la scară, machetă şi prototip, este necesară vizitarea unei expoziţii în care se regăsesc

acestea. O astfel de expoziţie o pot avea instituţiile care se ocupă cu designul produselor

şi parteneriatul cu acestea este indispensabil.

Fig. 8. Vizita de lucru a elevilor în expoziţia permanentă a facultăţii de Industria Lemnului,

Universitatea Transilvania din Braşov.

7. PROCESUL DE FABRICAŢIE

Pentru ca elevii să aibă viziune de ansamblu asupra procesului de design şi a

finalităţii acestuia este necesară realizarea unor vizite la unităţi de fabricarea mobilierului.

În cadrul acestor vizite grupul de elevi va fi însoţit pe fluxul tehnologic de către personalul

respectiv şi li se va prezenta succesiv operaţiile necesare realizării mobilierului.


Fig. 8. Vizita de lucru a elevilor la firma S.C. Maximo Impex S.R.L., Araci, jud. Covasna.

8. ECO-DESIGN

Pentru a construi o atitudine pozitivă, a determina comportamentului

consumatorului şi a canaliza în mod firesc opţiunile acestuia către produsele sustenabile

este necesară introducerea gradată a noţiunilor privind eco-designul de produs şi

strategiile acestuia.

Designul sustenabil reprezintă un ansamblu de strategii, criterii şi proceduri aplicate

în dezvoltarea de produs astfel încât impactul negativ asupra mediului şi comunităţii să fie

minim

Spre deosebire de eco-design, designul sustenabil include şi consideraţii sociale ca:

utilitatea, utilizarea socială responsabilă, provenienţa şi proiectarea în conformitate cu

nevoile umane.

Noua viziune pentru design este:

Responsabilă – redefinirea scopurilor în conformitate cu nevoile, acţiunile eco-

sociale şi legislaţia.

Sinergică – creatoare sinergii pozitive; implicarea diferitelor elemente pentru a

realiza schimbarea sistemului.

Contextuală – re-evaluează convenţiile şi conceptele despre design în contextul

transformărilor sociale.

Holistică – crearea unui ciclu de viaţă pentru asigurarea unui impact scăzut, cost

mic şi ieşiri multifuncţionale.

Încurajatoare – îngrijeşte potenţialul uman, acordă încredere şi educaţie ecologică

prin cele mai uşor de înţeles moduri.


Reconfortantă – integrată în lumea socială şi naturală, restaurează sensul de

minune (în conformitate cu accepţiunea lui Lucian Blaga: „Eu nu strivesc corola de minuni

a lumii / …/Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină/ ”).

Eco – eficientă – are drept scop să crească economia de energie şi materiale şi să

reducă costurile.

Creativă – reprezintă noua paradigmă ce transcende tradiţionala barieră a

disciplinei gândirii.

Vizionară – concentrată pe viziune, efecte şi gândirea de metode apropiate,

instrumente şi procese de livrare a lor.

Strategiile eco-designului, în accepţiunea actuală, sunt: minimizarea consumurilor

de material şi energie; selectarea resurselor şi proceselor cu impact redus asupra mediului;

optimizarea duratei de viaţă a produsului; prelungirea duratei de viaţă a materialelor;

facilitarea dezasamblării.

CONCLUZII

Acest ghid reprezintă primul instrument de lucru de acest fel şi se doreşte ca prin el

să se creeze liniile directoare ale unei astfel de activităţi. Desigur prin efectul de

multiplicare şi prin îmbunătăţiri permanente se va ajunge la împlinirea dezideratului

acestui proiect şi anume orientarea de la vârste fragede a elevilor pentru alegerea unei

profesii în domeniului proiectării şi fabricării mobilei.

Anexa 1. Chestionar pentru testarea predispoziţiilor

1. Ce este mobila? La ce foloseşte?

2. Ce este o masă? La ce foloseşte?

3. Ce este un scaun? La ce foloseşte?

4. Ce este patul? La ce foloseşte?

5. Ce este dulapul? La ce foloseşte?

6. Ce este etajera? La ce foloseşte?

7. Ce este noptiera? La ce foloseşte?

8. Ce este biblioteca? La ce foloseşte?

9. Ce este un designer? Ce face el?


ECHIPAMENTE ŞI TEHNOLOGII

SISTEME PORTABILE DE PRELUCRAREA LEMNULUI (IV)

Maşinile de îndreptat portabile FESTOOL EHL 65 E şi HL 850

Alin M. OLĂRESCU1

Specificaţii tehnice EHL 65 E:

Putere consumată: 720 W

Lăţimea de aşchiere: 65 mm

Adâncimea de aşchiere: 0 – 4 mm

Diametrul racordului la exhaustor: 27

mm

Nivelul zgomotului emis: 76 dB (A)

Greutate: 2,4 Kg

Specificaţii tehnice HL 850

Putere consumată: 850 W

Lăţimea de aşchiere: 82 mm

Adâncimea de aşchiere: 0 – 3,5 mm

Diametrul racordului la exhaustor: 36

mm

Nivelul zgomotului emis: 79dB (A)

Greutate: 3,9 Kg

Maşina de îndreptat portabilă Festool EHL 65 E este o maşină uşoară definită ca

„one hand machine”. În afară de această caracteristică prezintă următoarele avantaje:

ajustarea continuă (în intervalul menţionat) a adâncimii de aşchiere; schimbare rapidă a




cuţitului tăietor; cuţit aşezat spiralat pentru reducerea forţei de tăiere, implicit a forţei de

acţionare pentru avans; posibilitatea de utilizare atât pentru lemn masiv cât şi pentru

canturile materialelor compozite.

Fig. 1. Posibilitatea de prelucrare a lemnului masiv cât şi a canturilor materialelor compozite.

Maşina de îndreptat portabilă Festool HL 850 reprezintă varianta superioară având

lăţimea de aşchiere de 82 mm iar, în rest, îndeplinind aceleaşi avantaje tehnologice. În

plus, comparativ cu Festool EHL 65 E, această variantă permite schimbarea capetelor de

lucru şi înlocuirea cu capete de lucru profilate.

Fig. 2. Capetele de lucru profilate.

Ambele variante pot fi utilizate în sistem staţionar prin fixarea într-un dispozitiv care

permite montarea maşinii dar şi a riglei de ghidaj şi a unor opritoare în cazul în care se

doreşte prelucrarea pe o anumită porţiune din lungimea reperelor.


Fig. 3. Accesorii pentru maşinile de îndreptat portabile Festool EHL 65 E şi HL 850: dispozitivul pentru

lucru în mod staţionar, sac colector, riglă de ghidaj şi opritoare.

IDEI ŞI EVENIMENTE

NODURI CĂZĂTOARE (III)

Alin M. OLĂRESCU1

În anul universitar 2008 – 2009, Gheorhe Mariş, student în anul IV, la Facultatea de

Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov, aduce pentru proiectul de

restaurare un scaun tapiţat cu elemente curbate. Nu mică ne-a fost uimirea când

interiorul ramei şezutului am găsit o etichetă pe care scria: Thonet – Mundus – Borlova.

Investigând la acel moment, am aflat că în anul 1923 firma Thonet a fuzionat cu firma

Mundus şi produsele realizate în perioada 1923 - 1933 poartă eticheta Thonet – Mundus.

Despre Borlova, despre care bănuiam că este localitate unde se afla fabrica, n-am putut




afla mai nimic. În plus singura localitate în Europa cu numele Borlova este situată lângă

Caraş – Severin, însă nimic din ceea ce am găsit scris despre ea nu amintea că la

începutul secolului să fi existat o fabrică acolo.

În ianuarie 2013, aflu din revista Dilema Veche, de site-ul www.dacoromanica.ro de

unde pot fi descărcate cărţi vechi. Aşa am putut descărca, în format pdf, cartea: Brauner,

H., 1929. Comerţul şi industria lemnului din România. Editura Kraftt & Drotleff S. A., Sibiu.

Din aceasta aflăm: „Industria mobilelor curbate din Europa este astăzi în mare

parte concentrată în mâinile concernului Thonet Mundus A. G. Holding Companie din

Zürich, în jurul căruia sunt grupate cele mai principale fabrici de mobile curbate din

Polonia, Cehoslovacia, România, Jugo-Slavia, Germania, concern care deţine peste 80 %

din producţiunea totală de mobile curbate din Europa (p. 129)” iar, mai departe: „În

România industria mobilelor de lemn curbat este încă slab reprezentată. Afară de fabrica

societăţii „Mundus – Borlova - Armeniş” din Caransebeş, cea mai modernă şi cea mai

mare fabrică de mobile din ţară, fabricarea mobilelor curbate este mai mult un accesoriu.

(p. 131)”.

M-am bucurat pentru că am aflat răspunsul la o întrebare veche dar m-am şi

întristat dându-mi seama cât de puţin cunoaştem din propria istorie!

http://www.dacoromanica.ro/

Eco – design & Restaurare

Vol. 1, Nr. 4, decembrie 2012.

© Eco – design & restaurare, 2012

Responsabilitatea pentru materialele publicate revine autorilor.

Editată de Facultatea de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Braşov.

Publicată de Editura Universităţii Transilvania din Braşov.

ISSN (online) 2284 – 8304

ISSN – L 2284 - 8304

Web site: http://www.unitbv.ro/il/Studenti.aspx

Director / Redactor şef: Alin M. Olărescu

Design copertă şi grafică: Andrea Deák

Întreţinere pagină web: Luminiţa Brenci

Coordonatori rubrici: Alin M. Olărescu, Anca Maria Varodi, Andrea Deák, Bogdan

Bedelean, Sergiu Răcăşan.

Coperta 1: Origami Floor Lamp, design Nicoleta Iordăchel, 2012.

Contact:

Facultatea de Ingineria Lemnului

Colina Universităţii nr.1, 500036

Braşov, Romania

Tel: +40 268 415315

Fax: +40 268 415315

E-mail: [email protected] / [email protected]

http://www.unitbv.ro/il/Studenti.aspx



ISSN (online) 2284 - 8304ISSN - L 2284 - 8304

Documents

i u l u n m e L a i r e n i g n I ECO - DESIGN º RESTAURAREold.unitbv.ro/Portals/10/Studenti/Revista_eco_design/E_D_R_vol_1_4.pdf · Eco-design & restaurare Vol. 1, Nr. 4, decembrie