Anul IV, Numărul 45, NOIEMBRIE 2010

Simona Botezan

R O M A N I A N - A M E R I C A N I N D E P E N D E N T N E W S P A P E R

Presa din România scrie că 470.000 de dolari au fost cheltuiţi cu ocazia vi-zitei premierului Emil Boc , la reuniunea plenară la nivel înalt a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, din perioada 21-24 septembrie, de la New York. Cu mici excepţii, presa românească din SUA nu a fost invitată la acest eveni-ment. De ce n-au fost invitaţi jurnaliştii din New York la întâlnirea cu primul mi-nistru? Pentru că ei ar fi mers acolo gratis?

“Vizita de patru zile a premierului Emil Boc la New York a costat aproape o jumătate de milion de dolari. Boc a fost însoţit de o delegaţie formată din 35 de persoane. Aproximativ 63.000 de dolari au fost cheltuiţi pentru cazarea în hoteluri de 4 şi de 5 stele din în centrul oraşului; alţi 400.000 de dolari s-au chel-tuit pentru transportul cu un avion închi-riat de la Romavia, iar diurna a fost de circa 6.300 de dolari”, anunţă ziare.com

„La solicitarea Antenei 3, Guvernul a remis un comunicat, potrivit căruia delegaţia cu care a plecat Emil Boc la New York a avut trei componente: cea oficială, cea însoţitoare, o delegaţie a SPP şi un grup de jurnalişti”. După matematica mea, în fraza anterioară sunt amintite patru componente, dar ce mai contează! Care o fi fost rolul delegaţiei însoţitoare? Dacă tot s-au cheltuit aceşti bani, care sunt rezul-tatele întrevederilor de la New York, astfel încât să se justifice suma enormă cheltuită de delegaţia României? Cu ce s-au ocupat cei 35 de membrii ai delegaţiei, în cele 4 zile, în afară de shopping? Este România atât de bogată, încât îşi permite să arunce 400.000 $ pe închirierea unui avion de la o companie falimentară? Guvernul României este o agenţie de turism, care organizează vizite de grup la New York?

Toţi oamenii se aseamană prin cuvinte, numai faptele îi deosebesc.

Din pagina web a Misiunii Permanente a României la New York reiese că, în dis-cursul său “premierul s-a referit la noile provocări cu care se confruntă ţările lumii şi a pledat pentru îmbunătăţirea relaţiilor funcţionale între ONU şi alte organizaţii internaţionale cu vocaţie globală sau regională. Premierul roman a subliniat că Grupul ţărilor Europei de Est merită o mai bună reprezentare în Consiliul de Securitate al ONU, în orice format de ex-tindere”.

Am recitit pasajul de mai multe ori şi am înţeles un singur lucru – în acelaşi stil ne relata şi ziarul “Scânteia” vizitele de lucru ale “conducătorului iubit” peste hotare. Am remarcat limbajul de lemn şi forma fără fond, pentru că lipseşte cu desăvârşire conţinutul. Care o fi fost tema discursului lui Boc la Adunarea Generală a ONU din septembrie? O fi fost tema “cum să vorbim ore în şir fără să spunem nimic”?

Mai bine mori în picioare decât să trăieşti in genuchi.

În aceeaşi zi de 22 septembrie, în faţa Palatului Victoria, 20.000 de sindicalişti protestau împotriva măsurilor de austeri-tate inumane ale guvernului Boc, măsuri care au adus milioane de români în pra-gul disperării, în imposibilitatea de a-şi achita facturile, de a-şi cumpara alimente, îmbrăcăminte şi medicamente. A trecut o lună de zile şi protestele continuă. Tot mai multe categorii sociale îşi exprimă nemulţumirile în stradă. Pe 27 octombrie sindicatele vor scoate în stradă 80.000 de oameni. Câte pensii şi salarii ale acestor protestatari s-ar fi plătit din 470.000$?

Continuare in pag.2

La fel ca şi în anii trecuti şi în acest an milioane de curcani vor fi sacrificati de Thanksgiving, pentru a ajunge pe masa festivă a americanilor.

Istoria acestei populare sărbători, a în-ceput acum aproape 400 de ani în Plym-outh , Massachusetts. Jumătate din peleri-nii englezi asezaţi în regiunea de astăzi a statului Massachusetts, au murit din cauza foamei, nereuşind să supravieţuiască iernii din 1620. Vara următoare aceştia s-au îm-prietenit cu triburile de indieni Wampa-noag, de la care au învăţat cum să vâneze, pescuiască şi să cultive plante. În toamna anului 1621 au reuşit să adune suficienată mâcare pentru a supravieţui peste iarnă. În semn de mulţumire coloniştii englezi au invitat pe indienii băştinaşi la un ospăţ care a durat timp de trei zile. Chiar dacă sărbătoarea nu includea şi tradiţionalul curcan din yilele noastre, aceştia au adus pe masă mâncăruri din porumb, peşte şi gâscan fript.

Primul ThanksgivingIstorici mai consemnează de asemenea

la 1619 această sărbătoare şi în Berkeley Plantation, Virginia, unde capitanul John Woodlief şi oameni lui, s-au pus pe genun-chi şi s-au rugat în semn de mulţumire lui Dumnezeu că i-a ajutat să traverseze A-tlanticul, şi să ajungă cu bine pe continen-tul American.

În 1777 Congresul Continental, care avea în jurisdicţie 13 coloni, a decretat Thanksgivingul sărbătoare oficială, în urma victoriei de la Saratoga, împortiva englezilor.

În 1863, la patru luni de la vic-toria din Gatesburg, Abraham Lin-coln, a numit ul-tima zi de joi a luni noiembrie ca ziuă de Thanksgiving.

Parada din New YorkÎn 1924 a fost primul an al paradei de

Thanksgiving, organizată în New York, de către magazinul Macy, devenită faimoasă de-a lungul anilor, aceasta atrăgând an de an milioane de privitori.

Sărbătoarea Thanksgiving-ului este

însă şi o zi de odihnă, marea majoritate a oamenilor având zi liberă de la locul de muncă, pentru a putea petrece împreună cu familia, americanii deplasându-se sute sau chiar mii de kilometri pentru a putea fi împreună cu cei dragi.

Aceasta sărbătoare mai semnifică şi declanşarea sezonului de cumpărat cadouri pentru sărbătorile de iarnă. Vinerea de după Thanksgiving, denumita "Black Fri-day", declanşând sezonul de cumpărături, prin ofertele cele mai scăzute de preţuri. Această denumire de "vinere neagră" vine de la sistemul cu care în contabilitatea americană profiturile se marchează cu culoarea neagră în timp ce pierderile cu cea roşie, fiind renumită pentru faimoasele re-ducerile de preţuri pe care magazinele le practică în acea zi.

Graţierea curcanuluiÎn fiecare an preşedintele salvează de la

pieire un curcan în ziua de Thanksgiving. Istoria acestei tradiţii la Casa Albă dateaza de pe vremea preşedintelui Abraham Lin-coln. Cu câteva săptămâni înainte de ce-lebrarea sărbătorii, un admirator a trimis

se pare preşedintelui un curcan viu. Pen-tru că în acele vremuri nu existau frigi-dere şi animalele erau sacrificate chiar înainte de a fi preparate, curcanul a fost ţinut în viaţă. Fiul preşedintelui, Tad, a fost cel care a dat de mâncare şi-a îngrijit de vietate, astfel în scurt timp curcanul îl însoţea conştiincios peste tot prin curtea Casei Albe. Pentru că ziua fatală se a-propia cu paşi repezi Tod se gândea cum să-l salveze de la pieire pe bietul animal. Într-o zi când preşedintele se afla într-o şedinţă importantă, America aflându-se la cea vreme în timpul Războiului Civil, băieţelul a dat buzna în şedinţă şi i-a ce-rut tatălui sau să salveze curcanul de la moarte. Preocupat de şedinţă şi ca să scape de băiat, preşedintele a semnat un bileţel în care spunea că pasărea nu va mai fi tăiată. Tad a luat biletul şi-a fugit imediat la bucătar care era pe cale să taie capul curcanului. În acest fel pasărea a rămas în continuare în viaţă, iar de atunci încoa-ce aceasta a devenit o tradiţie populară a fiecărui preşedinte aflat în biroul oval.

Cât a costat vizita lui Emil Boc la New York?

THANKSGIVINGULSărbătoarea mulţumirii la americaniMarian Petruta

Happy Thanksgiving to all our readers!

ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ NOIEMBRIE 2010 MIORIŢA USA 2

MIORITA USAPublisher:

MIORITA CULTURAL

ASSOCIATIONViorel Nicula

(Director)

Prof. Dr. Marius Petraru(Editor)

George RocaOctavian CurpasSimona Botezan(Senior Editors)

Ovidiu Junc(Graphic/Layout Designer)

Radu Topan (Web Master)

Colaboratori onorifici:Prof. Dr. Theodore Bucur - Franta

Adalbert Gyuris - GermaniaTatiana S. Munteanu - BelgiaLaurentiu Fulga - AustraliaLucretia Berzintu - IsraelRoxana Curpas - Arizona

Lia Lungu - New YorkNicholas Buda - New YorkAlexandra Hedes - Nevada

Ion Anton - CaliforniaAlina Jar - California

Amelia Avram - CaliforniaAura Imbarus - California

Mircea Neagoie - CaliforniaMarian Petruta - Illinois

Pr. Octavian Mahler - CaliforniaProf. Dr. Adrian Botez - RomaniaEduard O. Ohanesian - RomaniaMadalina C. Diaconu - Romania

Victor Martin - Romania

Colaboratori presa: Clipa Magazin

AgerpressMondo News

PhoenixmissionZona Interzisa

E-mail stories & photos: mioritausa@yahoo.comwww.ziarulmiorita.com

ADDRESS: P.O.BOX 193

WEST SACRAMENTO CA 95691

PHONE: 916 868 5395

"MIORITA USA" este o publicatie lunara ce apare la inceputul fiecarei luni calendaris-tice. Va invitam sa va abonati. Costul unui abonament este de $15 pe 6 luni si $25 pe un an in-treg. In pret sunt incluse si tax-ele postale. Efectuati check pe MIORITA USA si expediati la adresa ziarului. Ziarul "MIORITA USA" nu cenzureaza articolele asa ca ideile anuntate apartin autorilor,la fel si res-ponsabili-tatea juridica.

Cât a costat vizita lui Emil Boc la New York?- continuare din prima pagina

Întrebat de catre jurnalistul Grigore Cu-lian, de la New York Magazin, despre mo-tivele mişcărilor sociale din România şi de-cizia guvernului de a diminua pensiile şi/sau salariile bugetarilor, Emil Boc a răspuns cu o întrebare: “De unde aveţi această informaţie?” Probabil că, în viziunea domnului Boc, di-aspora română din SUA este dezinformată, trăieşte în cocotier, fără acces la “goagal” (vorba unui distins politician român) şi este ruptă de realitatea din România. Care o fi, atunci, misteriosul mijloc de comunicaţie, prin care au aflat românii din America despre vizita premierului la New York?

Calitatea unei persoane se vede numai în relaţiile cu oamenii din jur. Vă amintiţi momentul în care Horia Roman Patapie-vici a fost numit de către Traian Băsescu în funcţia de director al Institutului Cultural Român? Fiu de demnitar comunist, crescut în cartierul Primăverii, Patapievici face par-te din camarila prezidenţială. Din moment ce dintre toţi oamenii de cultura români, tocmai Patapievici a fost desemnat ca şef la ICR, probabil că preşedintele îi împărtăşeşte părerile despre români şi cultura română. Şi reciproc - Patapievici o fi amator de manele, la fel ca preşedintele Băsescu? Să nu uităm că Patapievici este un privilegiat, care se plimbă cu avionul la Neptun, pe ba-nii Cotroceniului, pentru "consultări" -de parcă numai la Neptun se puteau consulta aleşii noştri, în privinţa Legii Lustraţiei.

La New York, mâna dreaptă a domnu-lui Patapievici este Corina Şuteu, direc-toarea Institutului Cultural Român din marea metropolă americană. Doamna

Şuteu l-a întâmpinat pe primul ministru cu o expoziţie organizată în mare grabă, iar comunitatea a răsuflat uşurată, pentru că de data aceasta nu erau expuse în vitrina ICR svastici şi exponate cu tentă erotică.

Doamna Şuteu reprezintă cultura românească la New York. Sunt curioasă dacă i-a cerut domnului Emil Boc să vorbească în engleză la ICR, aşa cum le cere românilor din New York, atunci când au tupeul să participe la evenimentele organizate de instituţia pe care o conduce. A fost numită de la Bucureşti, de către prietenul dumnea-ei H.R. Patapievici, apoi a fost motivată pecuniar din fondurile statului român, cu câteva miliarde anual, pentru a promova cultura, tradiţiile şi obiceiurile româneşti în America. E ca vorba din popor: “ce se aseamănă se adună”. Oare este normal să reprezinţi cultura română la New York, dar să refuzi să vorbeşti în limba maternă?

Aceeaşi doamnă Şuteu declara pen-tru “Revista 22”, în anul 2006, că obi-ectivele ICR New York sunt: “cum faci sa exişti, pe de o parte, ca organizaţie culturală, într-una dintre marile metro-pole artistice ale lumii” şi al doilea: “cum faci ca, prin programul pe care îl ai ca in-stitut cultural, să dai o imagine emancipată despre ceea ce este România de azi.”

Practic, doamna Şuteu şi angajaţii dumneaei devin extrem de zeloşi cu oca-zia vizitelor de lucru de la Bucureşti. În restul timpului, caută (probabil) răspunsurile corecte la întrebările din 2006, timpul trece, leafa merge!

Recentul scandal cu brandul de ţară

readuce pe tapet discuţia, veche de când lumea, a formei fără fond. Cheltuim 73 de milioane de euro pe promovarea unei forme, dar unde este fondul? Discuţii cu accente isterice, privind promovarea turismului românesc, au inundat presa şi televiziunile din România, dar n-au atins marea problemă – ce fel de turism poţi să faci într-o ţară fără autostrăzi, cu maidane pline de gunoaie, cu oameni care fură ca să mănânce şi care aşteaptă străinii cu mana întinsă după mărunţiş si souveniruri? Ce fel de turism poţi să faci cu dotările anilor ’70 şi preţuri mai mari decât în vest? Care sunt lucrurile care ar îndemna pe cineva să compare România cu o grădină a Carpaţilor?

De la Imperiul Roman încoace, noi avem munţi pe care-i jefuim cu spor, păduri, câmpii şi ape de care ne batem joc. Ce fel de promovare poţi să faci, la New York, cu oameni ca H.R. Patapie-vici, Corina Şuteu sau Emil Boc? Ce fel de promovare poţi să faci cu un preşedinte ca Traian Băsescu, şef de stat care nu este invitat în nicio vizită oficială şi pe care nu-l vizitează nici un omolog? Dar cu un prim ministru care vine la New York însoţit de 35 de persoane, stă 4 zile într-o companie selectă, chletuieşte jumătate de milion de dolari şi nu reuşeşte să stabiliească nicio vizită de lucru undeva pe planetă, oriunde? Îmi vin în minte cuvintele belgianului Achille Chavee şi ele par să descrie perfect situaţia: “Nu întotdeauna trebuie să întoarcem pagina. Uneori trebuie să o rupem”.

DONATIE $1.00 DONATION

Cosmonautul Dumitru-Dorin Prunariu va conduce elita astronautilor europeni

Capitala Malaeziei, Kuala Lumpur, a găzduit în perioada 5-11 octombrie 2010

lucrările celui de-al 23-lea Congres Planetar al Asociaţiei Exploratorilor Spaţiului Cosmic (ASE), unica asociatie

independentă, non-profit, planetară, cu scop profesional si educational a astro-nautilor din întreaga lume. Pe agenda Congresului desfăşuratsub genericul “O planetă, o speranţă şi un viitor comun” s-au aflat dezbateri şi mese rotunde vizând problematica şi provocările explorării spaţiale în secolul XXI, precum si necesi-tatea unei colaborări la nivel mondial în beneficiul întregii planete.

În cadrul Congresului a avut loc si reu-niunea Grupului de constituire a filialei regionale europeane a Asociaţiei Explo-ratorilor Spaţiului Cosmic - ASE Europe si stabilirea prioritătilor organizatorice pentru a face fată unor proiecte priori-tare pe care ASE Europe si le propune în perioada următoare. Principalul scop al proiectelor va fi promovarea cercetarii si educatiei în domeniul cosmic la nivel european, cât si promovarea Europei ca o entitate aparte în mediul cosmic inter

national. Preşedinte al ASE - Europe a fost desemnat, prin vot în unanimitate, cosmonautul român, dr. Dumitru-Dorin Prunariu, având în vedere calitătile sale organiza torice, deschiderii internatio-nale pe care o are, echilibrului promovat si mentinut permanent în relatiile dintre statele europene.

Lansarea de carte la care am fost părtaşă în 21 septembrie, la Timişoara, a fost un omagiu adus unui artist liric, unui bas - voce excepţională, fost solist al Operei Naţionale din Timişoara. Autoarea, Maria Tcaciuc, soţia artistului, a încercat să oprească tim-pul: timpul soţului său, timpul solistului de operă care vreme de 35 de ani a marcat scena lirică timisoareana şi internaţională.

Cartea, scrisă cu mână iubirii, reuşeşte să dimensioneze o viaţa trăită alături de iubi-tul ei soţ. Pe tot parcursul lecturii îi putem însoţii pe cei doi într-o armonioasă căsnicie. Autoarea, adoră artistul şi voce să gravă, bărbatul frumos şi tatăl perfect şi, nu în ultimul rând soţul plin de iubire. Pe scurt,

cartea este imnul fericirii unei vieţi în doi care, pune în ordine firească valorile vieţii.

Lansarea a fost dublată de exemplificări video, care au readus în memoria noastră a colegilor şi a publicului care l-a admirat, secvenţe muzicale din cele peste 75 de ti-tluri de operă şi operetă, ale căror partituri de bas, artistul le-a dat viaţă. L-am revăzut pe Vasile Tcaciuc în Rigoletto de Giuseppe Verdi, în Faust de Gounod, în Don Pasquale de Gaetano Donizetti, dar şi în Liliacul de Johan Straus. Vocea frumos timbrata, jocul şi prezenţa scenica impecabilă, intervi-uri în care se mărturisea, l-au readus pe

Vasile Tcaciuc pentru două ore în lume. Cartea Măriei Tcaciuc, „Sunetele Tacerii” este ca o balanţă care se înclină când în faţa „Familiei” când în faţă magiei scenei.

Travaliul cărţii a fost supervizat de conferenţiar universitar doctor, Rodica Giurgiu, scriitoare şi muzicolog de valoa-re, cea care a scris „Monografia operei timişorene”. Am regăsit între cei prezenţi la „întalnirea” cu Vasile Tcaciuc, colegi dragi, între care îi numesc cu sinceră admiraţie pe regizorul Dumitru Gheor-ghiu, Viorică Pop Ivan, Mihaela Grama, Olimpia Bizera Marcovici, Ana Stan Su-slar, Margateta Nica, Nicolae Stan - prim solişti ai Operei Naţionale din Timişoara, dar şi pe, sufleurul operei, Radu Olaru.

Despre regretatul artist Vasile Tcaciuc, au vorbit colegi, prieteni, sora sa Lidia şi desigur soţia, devenită scriitoare. Semn suprem al mării iubiri. Finalul, mi-a lan-sat o întrebare şi o senzaţie imprecisă - muzicianul Vasile Tcaciuc, fusese pentru două ore printer noi?! Fără îndoială! Alt-fel, ar fi fost o simplă realitate cultural.

BASUL OPEREI TIMIŞORENE – VASILE TCACIUC ŞI «SUNETELE TĂCERII»

Lia Lungu

Lucretia Berzintu

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2010 ŞTIRI3

Photos by Adrian Kaszoni

"BALUL STRUGURILOR "2010Sacramento- CA, a fost o petre-cere de neuitat, iar trupa AUTENTIC a fost "ON FIRE ".

Multumim tuturor celor care au venit la acest grandios eveniment.Imagini pot fi vizio-nate la www.ziarulmiorita.com. Comitetul de organizare.

1 800 773 8183

*Se aplică taxă de conecţie.

Este Toamnă! Cad frunzele şi asemeni lor şi preţurile noastre!Este Toamnă! Caad frunzzzeeeeeeellllleee şi asemeni llooooooorrrrrr şşşi preţurile noastre!şşş şşşşşşşşşşşşşşşş pp ţţţţ

MASTERCALL VĂ PREZINTĂ CELE MAI JOASE RATE:

Sună chiar acum ca să afli detalii şi despre serviciile Direct Dial sau Locale pe care le oferim.

... ŞI EXTRAORDINARA OPŢIUNE DE A CUMPĂRA NOUL“MINUTE 2 MINUTE” CALLING CARD!“

EVENIMENTE NOIEMBRIE 2010 MIORIŢA USA 4

SalutEu!…eu sunt Crina Imola Popescu, dar

toata lumea ma stie de Crina COCO Popescu. Prietenii imi spun COCO. Am 15 ani si sunt alpinista.

M-am nascut la Râşnov si urc pe munte de cand aveam 6 ani. La inceput am mers pe langa casa: Bucegi si Postavarul. Apoi am inceput sa merg pe munti mai inalti. In Alpi am fost prima oara la 11 ani si am urcat pe Dente del Giante la 4000 m. Au urmat alte ture pe Olimp, Ararat si Mont Blanc.

Acum 3 ani am mers prima oara in Nepal pe Kalapatar. Atunci am vazut prima oara gigantii din Himalaya si mi-am dat seama ca vreau mai mult. Incet incet ceea ce era mai mult o joaca s-a transformat intr-o pasiune. Au urmat la 13 ani Kazbek in Caucaz, Damavand si Alam Kuh in Iran. Am avut si o prima incercare pe Aconcagua dar dintr-o greseala am racit tare si ne-am intors din tabara de baza. A fost primul esec ca sa-i spun asa dar am invat foarte mult. De atunci siguranta si cum sa faci lucrurile bine ca sa nu risti prea mult sunt o preocupare constanta si un obiectiv in sine.

Alaturi de mine a fost tot timpul tatal meu care mi-a insuflat pasiunea si dragostea de munte, natura, calatorie. Parintii mei m-au sustinut si ma sustin in continuare foarte mult. Au facut eforturi

foarte mari ca eu sa pot urca acesti munti si le fac in continuare. Tot cautand pe net am vazut ce este Seven Summits si Volcanic Seven Summits. Mi-am spus: asta vreau sa fac! In 2008 a luat nastere Clubul Montan Altitudine, iar visul meu a inceput sa prinda aripi. La sfarsitul lui 2008 am urcat pe Ojos de Salado in Atacama, cel mai inalt vulcan din lume, apoi pe Aconcagua – gigantul Americii de Sud in ianuarie 2009. Au urmat Kilimanjaro in Tanzania si Elbrus din nou in Caucaz. Aveam deja 3 varfuri din Seven Summits si 4 din Volcanic Seven Summits. Pentru aceste reusite am primit titlul de Maestru al Sporturtului

In toamna lui 2009 mi-am propus sa urc pe Cho Oyu. Din cauza unei aclimatizari imperfecte am decis sa ne retragem de la 6700m, punand siguranta noastra inainte de toate. Am invatat foarte multe din experienta pe un 8miar, a fost un test foarte bun si o pregatire pentru viitor. In ianurie 2010 am plecat in expeditia din Oceania unde am urcat pe Kosciuszko, Giluwe si Carstensz Pyramid. Le-am urcat pe toate.Dupa care, in vara, am urcat pe Pico de Orizaba si McKinley in America de Nord. Acum am deja in palmares 5 varfuri din Seven Summits si 6 din Volcanic Seven Summits. Si 6 recorduri in alpinism pentru varsta mea!

Palmares - Varfuri cucerite pana acumDin decembrie pana in februarie voi

vom fi in America de Sud si Antarctica. O sa urc pe Vinson si Sidley , iar in aprilie 2011 o sa plec pe Everest.

Am acumulat experienta alaturi de echipa de la Club care ma sustine, de tatal meu care ma antreneaza si mama care-i tot timpul alaturi de mine. In felul acesta sper sa-mi indeplinesc visul: sa devin cea mai tanara alpinista care urca Seven Summits si Volcanic Seven Summits.

Ce sa va mai spun despre mine? Sunt clasa a noua, imi place matematica, geografia, engleza si germana. Imi place si ma dau mult cu bicicleta, placa, schiurile sau sa merg la catarat. Am inceput sa practic biatlonul – mi s-a spus ca am ochi bun si potential. Am o sora mai mica,

Geta, care catara momentan la panou. Sunt lacto vegetariana. Dar locul care imi place si unde ma simt cel mai bine este, evident, muntele.

Seven SummitsExpeditia “Antarctica 2010” o sa

aiba loc in perioada decembrie 2010 – ianuarie 2011, iar obiectivul lui Coco este escaladarea Mt. Vinson si Mt. Sidley. Va fi o expeditie organizata de 7SUMMITS Rusia, fiind prima expeditie sportiva in Mount Sidley. Este o expeditie internationala la care vor participa si americanul Jordan Romero (14 ani, detinatorul recordului masculin de varsta pe Everest), dar si italianul Mario Trimeri (43 de ani, are in palmares circuitul Seven Summits si vizeaza prin ascensiunea Mount Sidley titlul de primul alpinist care incheie circuitul Seven Volcanoes).

Mt. Vinson (4897m) este cel mai inalt varf al continentului. Se afla la 1200 km de Polul Sud, in vestul Antarcticii. Coco va fi cea mai tanara alpinista din lume si prima alpinista din Romania care face ascensiunea. Pentru ea va fi al saselea varf din Seven Summit, ramanand Everestul pentru primavara lui 2011. Coco va zbura din Punta Arenas (Chile) prin Patriot Hills (Antarctica) catre tabara de baza. De acolo probabil ca dupa 3 tabara si aclimatizare va face varful. Mt. Vinson este si obiectivul lui Jordan Romero ca sa termine Seven Summits, existand posibilitatea ca cei doi sa il faca impreuna.

Mt. Sidley (4181m) se afla intr-o zona a Antarcticii la o distanta de circa 1000 Km sud-vest de Mt. Vinson, intr-o zona putin explorata si este declarat oficial cel mai inalt vulcan din Antarctica. Daca urca acest varf, va fi cea mai tanara alpinista din lume care ajunge sus. Ascensiunea pe Mt. Sidley inseamna incheierea circuitului celor mai inalti vulcani din lume si va fi prima alpinista din lume care termina circuitul SEVEN VOLCANOES.

Seven SummitsHarta 7 summitsSeven Summits reprezinta circuitul

celor mai inalte varfuri de pe fiecare continent: Elbrus – Europa, Kilimanjaro

– Africa, Aconcagua – America de Sud, McKinley – America de Nord, Carstensz Pyramid – Oceania, Vinson – Antarctica si Everest – Asia. Datorita evolutiei geopolitice lainceputuri era luat in calcul si cel mai inalt varf din Australia – Kosciuszko, motiv pentru care majoritatea alpinistilor care isi propun acum acest obiectiv urca in total 8 varfuri. Seven Summits reprezinta una dintre cele mai mari performante pe care un alpinist le poate atinge, performanta fiind dictata de altitudine, conditii vitrege si izolate (ex. McKinley care este aproape de cercul polar sau Vinson din Antarctica) dar si de faptul ca necesita o organizare riguroasa si elaborioasa si costuri mari.In toata lumea, la momentul actual sunt doar 12 alpiniste care au urcat Seven Summits (versiunea extinsa), iar cea mai tanara este americanca Samantha Larson care a incheiat circuitul la 18 ani si 10 luni.

Singurul roman care a reusit sa urce Seven Summits este Ticu Lacatusu.

Coco si-a propus sa urce Seven Summits in varianta extinsa inainte de a implini varsta de 18 ani. Pana acum a urcat 5 varfuri: Elbrus, Kilimanjaro, Aconcagua, Carstensz Pyramid si Kosciuszko. In luna iunie va urca pe McKinley in Alaska, iar la sfarsitul anului obiectivul este Vinson in Antarctica. Daca visul sau de a urca Seven Summits se va implini in 2011 va deveni cea mai tanara alpinista din lume care a parcurs acest circuit, dar si prima romanca.

Volcanic 7 SummitsDe asemenea si-a mai propus un obiectiv

special de a carui implinire este foarte aproape: sa urce Volcanic Seven Summits. Asta inseamna, cei mai inalti vulcani ai lumii de pe fiecare continent. Cei 7 vulcani sunt: Elbrus – Europa, Kilimanjaro – Africa, Damavand – Asia, Giluwe – Oceania, Ojos del Salado – America de Sud, Pico de Orizaba – America de Nord, Sidley – Antarctica. Dintre acestia a urcat deja 5 (Elbrus, Kilimanjaro, Damavand, Giluwe, Ojos del Salado). Peste 2 saptamani, in cadrul expeditiei “America de Nord 2010” a Clubului Sportiv Montan Altitudine va urca pe Pico de Orizaba, iar la sfarsitul anului imi doreste sa ajunga in Antarctica pe Sidley. Practic, Coco mai are un pas foarte mic pentru a-si implini acest vis. Daca reuseste Volcanic Seven Summits va fi prima alpinista din lume care a reusit sa urce cei mai inalti vulcani de pe fiecare continent.

Crina Coco Popescu - Young Romanian Alpinist set to accomplish the Seven Summits and Seven Volcanoes circuits

Maratonul de la Chicago Duminică 10 octombrie 2010 pe

malurile lacului Michigan s-a dat startul celui de-al 33-lea Chicago Marathon, unul din cele mai mari și faimoase maratoane din lume după cele de la New York, Boston, Londra și Berlin. Competiţia anuală, care anul acesta a stat sub semnul magic 10-10-10, atrage un număr maxim de 45,000 de participanti, incluzînd și alergători de elită în scaune cu rotile. Pe lângă alergători, evenimentul adună aproximativ 1,7 milioane de spectatori. Datorită mediatizării naţionale și internaţionale concursul contribuie la strângerea a aproximativ 10 milioane de dolari pentru diferite cauze caritabile. În plus generează economiei orașului Chicago cam 150 de milioane de dolari.

Pe o vreme superbă, este adevarat cam călduroasă pentru alergători dar excelentă pentru spectatori, 38,132 de alergători s-au aliniat la start pentru a-și testa aptitudinile și condiţia fizică. În ciuda temperaturi destul de ridicate de peste 80 grade Fahrenheit (26 de grade Celsius) peste 36,159 de alergători au reușit să parcurgă de la cap la coadă acest maraton de 26,2 mile (42km), fiind de altfel un număr record de persoane care termina anul acesta Chicago Marathon. Căldura și umiditatea au fost totuși mult mai suportabile faţă de acum trei ani când s-au înregistrat 31 de grade Celsius, organizatorii fiind obligaţi să oprească

complet cursa după 3 ore și jumătate. În 2008 peste 300 de alergători au fost spitalizaţi datorită căldurii. Anul acesta însă doar câteva zeci de persoane au primit îngrijiri medicale.

Cei care au luat startul primii au fost sportivii de performanţă împreună cu cei 12,000 de alergători care au putut dovedi prin performanţele lor anterioare că pot parcurge maratonul în mai puţin de 4 ore. Restul mulţimii a participat fie pur și simplu din plăcere, fie pentru diferite cauze nobile. Dacă cei profesioniști au visat să ia premiul cel mare de jumătate de milion de dolari pus în joc, marea majoritate au fost fericiţi să-l poată termina în timpul de maxim de șase ore si jumătate prevăzut de regulament. Pentru unii chiar dacă nu au reușit să-l termine a fost totuși un succes să parcurgă câţiva zeci de kilometri de maraton ţinând cont că nu cu foarte multe luni în urmă cu greu reușeau să parcurgă un kilometru sau doi. Între timp au reușit să piardă kilograme bune în greutate și să își îmbunătăţească distanţa parcursă.

Câștigători și medaliaţi în acest maraton au fost toţi cei care au trecut linia de sosire, indiferent de timpul scos. Primele locuri au fost însă câștigate de alergătorii etiopieni și kenieni care au facut o cursă extraordinară cap-coadă. Mai mult decît atât finalul a fost unul formidabil, kenianul Kebede și etiopeanul Wanjiru alergând nebunește cot la cot, în ultima milă Wanjiru reușind totuși să-l depășească pe kenian și să câstige un avans de 25 de

secunde. Alergând cu o viteză incredibilă Wanjiru a reușit să își adjudece pentru a doua oară consecutiv titlul de învingator și cei 500,000 de dolari.

1. Wanjiru Sammy-Etiopia 2:06:24 2.Kebede Tsegaye- Kenya 2:06:433. Lilesa Feyisa-Etiopia 2:08:10

De remarcat faptul că primele 7 locuri au fost adjudecate de alergători kenieni si etiopieni. În top 10 au fost și 2 americani și un marocan. La femei primele trei locuri au fost ocupate de:1. Shobukova Liliya - Rusia Timp scos: 2:20:252. Baysa Astede - Etiopia 2:23:403. Konovalova Maria - Rusia 2:23:50Shobukova a primit și ea un cec în valoare de 500,000 la care s-au mai adăugat 75,000 de dolari pentru că a câștigat maratonul de la Chicago și alti 45,000 pentru că a scos un timp sub 2 ore și 21 de minute.

La femei în top 10 a existat ceva mai mare diversitate printre primele 10 s-au numărat și 3 americance, o nemţoaică, o chinezoaică și-o japoneză.

La categoria maratoniștilor în scaune cu rotile, sau paralympici, locul întâi a fost adjudecat de elveţianul de 52 de ani Heinz Frei cu un timp de 1 oră 26 de minute și 56 de secunde, stabilind de altfel și un nou record mondial.

Printre cei care au parcurs cei aproape 42 de kilometri s-au numărat peste 15 români. Aceștia au participat în majoritate ca și amatori alergând de plăcere sau

pentru diferite organizatii. Majoritatea românilor

care au participat la maraton au fost din zona Chicago, doar câţiva din state precum New York sau California. Printre aceștia s-au numărat: Radu Bulgaru, Săcarea Adina, Pufan Ramona, Plămadă Andreea, Petre Emil, Pașca Romulus, Nagyi Robert, Lungu Gheorghe, Iluţ Kaba Diana, Boloș Dâmbra, Nicolae Cătalin, Toader Marius, Mihulet Marius, Mihulet Marcel, Godenciuc Vasile, Vlad Toader.

Din pacate în ultimii ani nici un sportiv de performanţă din România nu a mai reușit să se impună în acest maraton. Singuri sportivi români care au reușit de-a lungul timpului să aibă un cuvânt de spus la Chicago Marathon au fost Constantina Tomescu-Dita, în 2004 când a reușit să ia primul loc cu 2:23:45 și Andriana Pîrtea în 2007 când a pierdut locul întâi pe ultimele sute de metri în faţa etiopiencei Berhane Adere.

Unul din românii maratonisti de anul acesta clujeanul Radu Bulgaru, ajuns acum câţiva ani cu loteria vizelor în America, s-a înscris pentru maraton în luna februarie, când s-a decis să alerge pentru fundaţia caritabilă Children's Memorial Hospital Chicago, faţă de care și-a luat angajamentul de a strange peste 600 de dolari. Chiar dacă a avut numeroase tentative de a abandona pe parcurs cursa a reușit totuși să o termine în 4 ore și 17 minute.

Românii menţionaţi mai sus au reușit să parcurgă cei 42 de kilometri în intervale cuprinse între 3h:30min și 6h:18min. Indiferent de timpul care l-a scos fiecare cu toţii merită să fie felicitaţi pentru efortul extraordinar pe care l-au depus.

Marian Petruta

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2010 EVENIMENTE 5

Botezul creştin în apă este o învăţătuă nou-testamentală poruncită de Mântui-torul nostru Isus Hristos ucenicilor Săi (Matei 28:18). El Însuşi fiind botezat de Ioan în râul Iordan, ne-a oferit o pildă vrednică de urmat. Botezul în apă este actul prin care credinciosul devine membru al Bisericii, încheind în felul acesta un legământ cu Dumnezeu pe baza credinţei sale în jertfa şi învierea Domnului Isus Hristos.

Importanţa şi necesitatea botezului

în apă, din perspectiva mântuirii, este covârşitoare. Isus le-a spus apostolilor Săi: „Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit” (Marcu 16:16). Calea mântuirii trece prin apa botezului. O credinţă care nu-l conduce pe om la botez, este o credinţă incompletă. Acest act de cult este administrat omului, pe baza mărturisirii credinţei personale, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28:19). Oficierea acestui act se face prin scufundare completă în apă a fiecărui

Botezul în apă este un act de cult bogat în semnificaţii. Mai întâi, el este un act al mărturisirii publice despre lucrarea naşterii din nou care a avut loc in interiorul candidatului (1 Petru 3:21). Apoi, el este un simbol al îngropării împreună cu Hristos (Rom. 6:4) şi a învierii pentru o viaţă nouă cu hotărârea de a trăi potrivit cu învăţăturile Sfintelor Scripturi.

Sfântul apostol Pavel afirma călăuzit de Duhul Sfânt astfel: “Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit“(Romani 10 :9); şi cât de adevărat este acest lucru!

candidat, după ce în prealabil, ei au fost cercetaţi cu privire la credinţa lor. Persoanele care doresc să încheie acest legământ prin botezul în apă, trebuie să fie suficient de mature ca să înţeleagă ce presupune această decizie de ascultare de

Cuvântul lui Dumnezeu şi totodată de a-şi exprima credinţa personală în Domnul Isus, înţelegând lucrarea mântuirii prin jertfa de la Golgota. Biserica Primară a practicat botezul prin scufundare şi chiar termenul de botez în limba greacă a Noului Testament (”baptizo”) are semnificaţia imersiunii.

Pastor Alin Bob EMANUEL Romanian Pentecostal Church, Sacramento

Botezul în apă şi semnificaţia sa

Multumim organizatorilor si participantilor la Fundraisingul - Degustari de vinuriSambata seara 9 octombrie, a avut loc fundraisingul: Degustari de Vinuri

Romanesti si Californiene. Mancarea a fost deosebit de variata si degustoasa, iar vinurile au inveselit inimile participantilor.In numele parohiei Invierea Domnului, imi indrept multumirile pentru

eforturile sponsorizari si organizarii acestui eveniment, doamnelor Luminita Ruva si Felicia Radu Radulescu. Multi din cei prezenti au apreciat in mod de-osebit grija cu care au fost aranjata sala, mesele si toate bunatatile culinare. Vreau sa multumesc pentru acest efort d-nei Romanita Radulescu si fiicei sale Ana. Multumim domnului Colo Dumitriu pentru asistenta tehnica, pe care a oferit-o si data aceasta gratuit Sfintei noastre Biserici.Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu si darurile mai mult decat generoase ale

celor prezenti, Parohia Invierea Domnului a primit suma de $3,145.Multumim Dumnezeului nostru Tatal, Fiul si Sfantul Duh pentru purtarea de

grija pe careo oare pentru parohia noastra si toti membriei.Multumim si tuturor participantilor si va asteptam sa participate la fiecare ac-

tiune a parohiei noastre.Dumnezeu sa va binecuvinteze!

ZIG - ZAG NOIEMBRIE 2010 MIORIŢA USA 6

Bucureştiul, gazda festivalelor de toamnă!

Mădălina Corina Diaconu

Sunetele din sala de repetiţii a teatrului Masca din Bucureşti, ne-au adus în prima săptămână a lunii Octombrie, faţă în faţă cu a şasea ediţie a “Festivalului Maştilor Europene!” S-au prezentat publicului forme ale teatrului practicat în Italia, Olanda, Finlanda sau Danemarca, prin spectacole şi ateliere susţinute de invitaţi străini, spectacole fără decoruri sau

costume, utilizând doar măştile specifice acestui gen teatral. Printre artişti s-au numărat Carlos Garcia Estevez (Olanda), Davide Giovanzana (Finlanda), Ted Keijser (Italia) şi Troes Hagen Findsen (Danemarca).

Pe lângă piesele teatrului Masca („Una historia de tango", „Gigi Amoroso", „Muzeul viu", „Pierror Lunatecul"), publicul a putut urmării producţii susţinute de invitaţi, toate piesele fiind

apreciate la festivaluri prestigioase: „Odyssey", „Solo dell'Arte" şi „Posthumous Works".

Anul acesta festivalul a fost organizat în memoria actorului Jacques Lecoq, renumit pentru metodele sale de predare a tatrului de mişcare şi pantomimă.Prezentă la festival, soţia sa, doamna Fay Lecoa, ne-a mărturisit: “Sunt foarte onorată pentru că nu m-am aşteptat că domnul Mălaimare va organiză un astfel de festival şi în primul rând în memoria soţului meu şi sunt foarte mândră. Cred că ideile lui se vor dezvolta pentru că are înţelegearea şi energia respectivă.” La data de 10 octombrie s-au deschis porţile celei de-a doua ediţii a “Festivalului Artelor Bucureşti”, manifestare organizată de Asociaţia Culturală “Maria Domina”, eveniment cultural artistic cu un amplu program ce a cuprins concerte, piese de teatru, conferinţe, lansări de carte şi ziare în premieră absolută: relansarea pe piaţă a revistei “Moftul Roman” în ediţie tipărită în debutul festivalului şi a volumului de poezii “Antologia vinovatelor plăceri”, realizat în urma iniţiativei Asociaţiei Culturale Maria Domina “Scrieţi, băieţi, numai scrieţi”.

Evenimentele au adus în sălile de

spectacol nume de rezonanţă ale scenei artistice româneşti: Radu Beligan, preşedintele onorific al festivalului, Dan Puric, Tudor Gheorghe, Florin Piersic, Ion Caramitru, Jony Răducanu precum şi Orchestra Naţională Radio, Opera Naţională din Bucureşti, Filarmonica Muntenia, precum şi muzicieni de talie internaţională, precum Lothar Hensel, care a deschis festivalul cu spectacolul “Tango Sinfonico”, la bandoneon.

Preşedintele festivalului, domnul Romeo Pepino Popescu a menţionat “că acest festival este susţinut 100 % de public. Singurul sponsor al acestui festival este publicul”, un lucru de remarcat şi în acelaşi timp un mare risc asumat de organizatori, evenimentul fiind singurul festival de acest gen din ţară.

Scena sălii Rapsodia din centrul istoric al Bucureştiului a fost gazda “Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii” în perioada 2-9 octombrie şi a primului “Festival Indian” din România, cinematografele au găzduit între 8 si 17 octombrie “Festivalul Internaţional de Film de Animaţie anim'est”, iar cinematecile au prezentat publicului “Festivalul filmului rusesc 2010” în perioada 22-28 octombrie.

Primul simpozion internaţional de martirologie din RomâniaSub egida Fundaţiei “Sf. Irina”, a

Companiei Dan Puric si Athene Palace Hilton, s-a organizat la Bucureşti, în perioada 10 -11 octombrie 2010, primul simpozion internaţional de martirologie din România, intitulat “Moartea martirică”. 200 de specialişti, distinse personalităţi universitare şi bisericeşti din ţară şi din străinătate, s-au întâlnit la prima reuniune care a dezbătut problema morţii martirice, din perspectiva antropologică, medicală şi teologică. “Simpozionul acesta vine ca să clarifice o condiţie a României, pentru că noi avem un destin istoric tragic, avem un destin politic marginal, dar avem un destin creştin tulburător. Despre lucrul acesta nu se ştie. În clipa în care un popor devine conştient de sacrificiul, de jertfa făcută, acel popor are un grad de demnitate mai mare”, a spus Dan Puric. “Cuvântul martir este legat foarte mult de creştinism. Dar nu numai creştinii sunt martiri. Şi preorul Budhist, care şi-a apărat mănăstirea. Peste şase mii de temple budhiste au fost distruse de sisteme comuniste. Şi şeful de trib Indian, care se uita la manitu şi a fost omorât şi călcat. Conştiinţa martirică este conştiinţa nevinovată a omului. Putem numii toţi nevinovaţii din toate timpurile, din toate popoarele care au avut de suferit de pe urma unor oameni cu probleme mintale. Un suflet de martir este un suflet nevinovat. Un om care îşi realizează nevinovăţia este un om curat. El vede viaţa altfel. Oricare dintre noi poate să devină martir,sau să devină criminal. Depinde de gradul de credinţă în Dumnezeu. Oamenii cu mare credinţă în Dumnezeu şi cu dar de la Dumnezeu au reuşit să fie martiri. Ceilalţi săracii au căzut. Este o lucrare a răului. Torţionarii sunt oameni care au căzut. Noi nu-i considerăm o altă clasă politică, asta e gândire occidentală. Noi îi considerăm creşitini căzuţi în mâna răului, pentru că numai aşa au putut să facă ce au făcut.”

Dominic Rubin, Episcopul Sofian Braşoveanu, Dr. Dimitry Avdeev, Prof. Dr.Tristan Engelhardt Jr., Prof. Dr.Vasile

Mihoc, Prof. Dr. Georgios Metallinos, domnul Dan Puric, alături de ceilalţi participanţi la simpozion, au dezbătut această temă, care face parte din istoria recentă a românilor.

“A fost un adevărat privilegiu să pot veni şi vorbi despre marii martiri ai României”, a spus unul din părinţii fondatori ai bioeticii americane, profesorul doctor în medicină şi filosofie, domnul Tristam Engelhardt jr, de la Rice university din Houston. “Eu locuiesc în Texas! Suntem nişte păcătoşi, nu avem nici un fel de martiri acolo. Astfel că venirea mea aici a fost o bucurie. Când am primit invitaţia, şi primesc multe invitaţii, aceasta a fost cea pe care am acceptat-o cu mare plăcere.”

În cadrul acestor lucrări, au fost definite conotaţiile martirologiei, prilej cu care s-a lansat şi volumul “Principiile cercetării martirologice” (Editura Christiana) realizat de Prof. Dr. Ilie Bădescu, Lector Dr. Andreea Băndoiu şi Prof. Dr. Pavel Chirilă.

Vizita la închisoarea Jilava, fortul 13, a fost un ultim punct al agendei simpozionului. Zidurile, azi ruine, ale unui loc încărcat de istorie tristă, încă provoacă fiori în sufletele celor care le revăd, sau al celor care le văd pentru prima data. Prof. Dr.Vasile Mihoc împreună cu Prof. Dr. Georgios Metallinos, au condus o slujbă de pomenire în amintirea celor care au trecut în nemurire în incinta acestor celule, dar şi pentru sufletele celor care au supravieţuit chinurilor şi nopţilor nesfârşite ai anilor de temniţă.

Ca o concluzie a lucrărilor susţinute de participanţi, domnul Dan Puric a subliniat: “Este un început care denunţă două lucruri după părearea mea: nevoia unuia de altul, mă refer românii şi iată oamenii care au venit de dincolo, din străinătate, dintr-un spaţiu occidental, gândind că acum occidentul nu mai este numai Europa, este şi America şi Australia în noua paradigmă care se pune, şi nevoia ca noi românii să ne întâlnim, pentru că, aşa cum am spus şi în simpozion, a fost ca o bombă care a explodat dezorganizat, dar o bombă.”

Mădălina Corina Diaconu

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2010 RECLAME 7

BB || CC

David Bonilla Alin Cintean

Alin D. Cintean, Esq. Avocat Românîn Sacramento

Birou de AvocaturBonilla & Cintean, LLP.

Specializa i în Cazuri Penale orice nivel de complexitate (Misdemeanor i Felony)

Prelu m i anumite cazuri grave de “Personal Injury”

Deasemenea asist m i în cazuri de“Bankruptcy”

(916)447-7842 Birou (916)585-4434 Mobil

901 H Street, Suite 130 Sacramento, CA 95814

www.avocatroman.com

DIVERSE NOIEMBRIE 2010 MIORIŢA USA 8

APARITIE EDITORIALĂ DE EXCEPTIE, SUB SEMNĂTURA LUI DUMITRU CERNA: „POETII 2”

La editura Casa Cărţii de Știinţă din Cluj Napoca a apărut, de curând, al doi-lea volum din seria „Poeţii” a lui Dumitru Cerna. Așteptat cu un vădit interes, de către cititorii iubitori de literatură și criti-cii literari deopotrivă, volumul „Poeţii 2” este o veritabilă antologie a prieteniei, „o carte iradiantă sentimetal, cu arhitectura fastuoasă a unui moment consacrat poeziei și poeţilor” (Petru Poantă), în paginile căreia Dumitru Cerna ne demonstrează un admirabil exerciţiu al generozităţii, dar și al iubirii. Portetele sale, consacrate unui număr considerabil de poeţi, în marea lor majoritate clujeni, sau poeţi care au avut și au o legătură de suflet cu orașul de pe Someș - orașul adoptiv al lui Dumitru Cerna – sunt făcute cu exigenţa celui care a pătruns tainele poeziei, ajungând la esenţa acesteia. De aici și dragostea, uneori necondiţionată, pe care Cerna o are faţă de poeţi și poezie!

„Sunt portrete făcute cu simţ al observaţiei foarte acut, cu dragoste, cu afecţiune, cu simpatie, cu empatie chiar” (Adrian Popescu). Coloristica variată a acestora, având ca și numitor comun o iluminuozitate intensă a cuvintelor, are darul de a transpune imaginile poeţilor într-o iconografie a celebrării fastuoase. „Sunt portrete din cuvinte fosforescente” (Petru Poantă), care proiectate pe fundalul social al poeziei de la Cluj Napoca, devind adevărate pictograme ale unui trecut li-terar care încă trăiește în prezent, dar nu oricum, ci atins de penelul estetizant, cu adevărat magic, al lui Dumitru Cerna. „O frumoasă selecţie de bijuterii” (Maria Vai-da), „portrete pentru eternitate” (Monica Grosu), în care autorul „caută părţile fru-moase și părţile bune din fiecare poet” (Ion Mureșan), volumul „Poeţii 2” imortalizează părţi ale istoriei literare românești, care ar trebui să ne fie, mai adesea, lângă suflet.

Nicholas Buda

SCRIITOAREA MIHAELA CRISTESCU PREMIATĂ DE SOCIETATEA LITERARĂ «NEW WRITERS’ GROUP» DIN SYDNEY

Sâmbată, 8 octombrie 2010, la „Connect Studios” din Paramatta - al doilea centru comercial al oraşului Sydney - în prezenţa unui public numeros, a avut loc decernarea „Premiilor pentru literatură 2010” a „New Writers’ Group”. Premiul trei a fost acor-

dat scriitoarei de origine română Mihaela Cristescu pentru lucrări scrise în limba engleză.

New Writers’ Group este o societatea literară de prestigiu din Sydney, care are ca scop promovarea literaturii australiene contemporane. Majoritatea membrilor sunt consacraţi domeniul scrisului şi au publicat lucrări în diferite reviste literare, pagini de internet sau cărţi.

Revista „ZineWest” – organizatorul evenimentului

Pentru concurs au fost selecţionate 30 de lucrări. Membrii juriului a fost compus din personalitaţi literare proeminente ale „New Writers Group” (www.nwg-inc.com). Premiile au fost înmânate de Fio-na Wright, editor al revistei „Heat” şi al publicaţiilor „Giramondo Books” şi de Sue Crowford, editor al revistei „ZineWest” (organizatorul principal al evenimentu-lui). Toate lucrările selecţionate pentru concurs au fost publicate într-un volum având titlul „ZineWest 10 - Proză, memo-rii, poezie şi artă”.

Au fost prezenţi la eveniment diferite

personalităţi australiene, scriitori, artişti plastici, graficieni, jurnalişti, politicieni, cercetători în domneniul literar şi ling-vistic de la University of Western Austra-lia şi iubitori de literatură. În cuvântul de deschidere, doamna Julie Owens, membră a Parlametului Federal al Australiei, a sub-liniat importanţa evenimentului, valoa-rea lucrărilor selecţionate şi a autorilor premiaţi.

Proaspăt stabilită în Australia, Mihaela Cristescu s-a alaturat acestui grup de scri-itori talentaţi reuşind să se facă remarcată încă de la primele scrieri şi câştigând apre-cierile acestora. Datorită calitaţilor sale de organizator si coordonator literar a fost alesă recent ca secretar al „New Writers’ Group”.

Câteva date:Mihaela Cristescu, profesor, scriitor,

poet, traducător. Născută la Bucureşti în 9 ianuarie 1970. A început să scrie şi să pu-blice încă din primele clase de liceu. Prima revistă: „Cocostârcul Vesel”. Din dorinţa tatălui ei a urmat Politehnica, dar fiind atrasă de literatură a făcut în continuare

Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine de la Universitatea „Spiru Haret”. În 2006 şi-a luat masteratul cu o teză care scoate în evidenţă anumite aspecte ale Analizei Dis-cursului Politic în mod comparativ, pentru lideri politici din România şi Statele Unite ale Americii. Devenind cadru didactic, funcţionează pentru doi ani ca profesor la Liceul „Sfântul Pantelimon”, apoi la Aca-demia de Studii Economice din Bucureşti. A fost traducător autorizat de Ministerul Justiţiei din România. În anul 2005 publică volumul de poezie intitulat ”Noduri”. Părăseşte România, în urmă cu un an (21 august 2009) stabilindu-se la Sydney, în Australia. Ajunsă la Antipozi, încearcă să se integreze în viaţa literară a acestui oraş în special cu scrieri în limba engleză, devenind membră a NWG (New Writers Group). A participat la concursul organi-zat de această societate cu serie de şapte poezii scurte intitulate Sacred (Sacred cu-prinde titlurile: In Illo Tempore, Cipher, Hierophany, Ab Initio, Axis Mundi, Con-jugal, Imago Mundi - concepte folosite de Mircea Eliade în lucrările sale).

George Roca

Traditii si obiceiuri belgiene. Carnavalul din Binche Binche este un oras francofon din Bel-

gia, situat in provincia valona Hainaut. Acoperind 6063 de hectare, Binche-ul este format din 8 comune: Binche, Bray, Buvrinnes, Epinois, Leval-Trahegnies, Péronnes-lez-Binche, Ressaix si Waudrez. In prezent are o populatie de 32.750 de lo-cuitori. Este renumit datorita carnavalului sau si a patrimoniului arhitectural. Binche este situat in regiunea centrala, pe axa care leaga orasele Mons si Charleroi.

In secolul al XII-lea, Yolande de Gueldre, vaduva contelui Baudouin III de Hainaut, a fondat orasul Binche. Fiul sau, Baldwin IV il fortifica, astfel incat acesta devine o putere impotriva regatului Frantei. Binche-ul prospera cu repeziciune, dezvoltand hale, piete, tabacarii, mori, fabrici de bere etc.

Orasul a atins apogeul in domeniul eco-nomic si politic atunci cand Belgia a fost sub dominatie spaniola, Binche-ul fiind resedinta Mariei din Ungaria, sora lui Ca-rol al V-lea, imparat al Germaniei, rege al Spaniei si Conte de Hainaut. Invitandu-l pe acesta in Binche, Maria a organizat in 1549 o petrecere fastuoasa, iar astazi aceste pet

receri au ramas sub numele de Triumfuri. Prin ordinul Comunitatii francezedin

17 iulie 2003, orasul Binche are propriul drapel, ale carui motive sunt derivate din armele vechi, pe un fond alb, un leu negru cu limba si ghearele rosii. Carnavalul din Binche este cea mai faimoasa sarbatoare a locului. In fiecare an atrage tot mai multi vizitatori straini, datorita recunoasterii sale in 2003 de catre UNESCO drept ca-podopera orala, facand parte din patri-moniul mondial imaterial al umanitatii. Aceasta manifestatie folclorica are o lunga traditie orala, este un rit real, care ofera participantilor sentimentul de unicitate.

Festivitatile se deruleaza in doua etape: carnavalul propriu-zis si pre-carnavalul. Carnavalul se organizeaza cu 49 de zile inaintea Pastelui. Aceasta sarbatoare „bin-choleza” este intalnita in toata zona cen-trala a tarii, dar in Binche traditiile sunt cel mai bine conservate. Se organizeaza petreceri cu tobosari, muzica si dansuri traditionale.

Cu trei saptamani inaintea carnavalului are loc un bal mascat, pentru care partici

pantii isi pregatesc costume pe teme pro-puse de un comitet organizator, iar la final o comisie de jurizare ofera premii pentru cele mai bune costume.

Duminica este prima zi a carnavalului. Participantii ies in ritmul tobelor pe strazi, deghizati in costume realizate in mare se-cret si cu multa maiestrie. Aici ne putem minuna de dans si multa imaginatie. Ziua de luni este dedicata copiilor si tinerilor. Acestia colinda orasul de dimineata „din cafea in cafea”. In timp ce in cafenelele lo-cale au loc „lupte de confetti”, alesii locali le ofera tinerilor o „ceasca de prietenie”.„Martea Grasa” este considerata de bincho-lezi cea mai buna zi din an, reprezentand punctul culminant al carnavalului. Petre-cerea incepe inca de la 4 dimineata, micul dejun constand in stridii si sampanie, dupa cum spune traditia. Grupurile de arlechini continua sa colinde strazile orasului de di-mineata pana seara, in jurul orei 21, marsul final oprindu-se la cladirea Primariei unde se organizeaza focuri de artificii spectacu-loase, inima orasului continuand sa bata in ritmul tobosarilor...

Tatiana Scurtu-Munteanu

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2010 DIVERSE9

Take Down Those WallsLiving in a diverse community refers

itself to people of different cultural back-grounds, speaking foreign languages, ha-ving religious affiliations, sexual inclina-tions, and various disabilities. I teach in a mixed Asian and white community, where people from Pakistan and India are well represented as well. I grew up in a Greek-Orthodox religion, but Kabala, Buddhism, and Hinduism always attracted me. I am the MSA - Muslim Students Association Coordinator at West High School in To-rrance, and my goddaughter is American of Asian decent. My favorite food is sushi, and my living room is decorated in Asian style.

So, what is that making me? An Ame-rican!

In the US, we have churches, mosques, synagogues and temples, and every person can keep his/hers customs and religion, as the Persians celebrate Nowruz and Chi-nese the Lunar New Year.

Even the American US office is very di-verse today, maybe more than it has ever been. Just considering the key positions, we have an African American president, whose father was born in Kenya as a de-vout Muslim; we elected a Latino Mayor of LA, an Austrian born Governor of CA. Even the navel of the universe, the City of Beverly Hills has a mayor who was born in Iran.

Exposure to cultural understanding and

respect is related to money and curiosity. The more you travel, the more you will become sophisticated, well rounded, and sensitive to people’s needs and upbrin-gings. The more curious you are, the more you can see the similarities and differences between cultures. I grew up in Romanian, in a pretty diverse county – Transylvania – where Romanians were living harmoni-ously under the same roof with Germans, Hungarians, and Jewish. I was taught to give respect in order to receive respect. All misjudgments and hate are rooted in lack of knowledge. The less you know, the more you hate.

If we are also looking at the map of LA, even if we constantly talk about the mel-ting up, we are pretty segregated in our own cultural communities: Glendale: Armenians; Torrance: Asians, BH: Per-sians, Inglewood: African-Americans; East

LA: Latinos, Little Tokyo, Little Ethiopia, Thai, Armenia, Chinatown, San Pedro: Croatians and Italians. It is to great to hold on to our cultural roots, but it is not OK to have them divide us from the rest of the mainstream America.

People need to go out of their comfort zone and expose themselves to whatever is out there, to the rest of the cultures that populate their land.

US cultural diversity is beautiful as long as everybody understand that after he/she got the citizenship he/she is not Roma-nian, nor Persian or Italian but American of Romanian, Italian, Persian descent. The American flag and the English language are representing the country in its own diversity.

So take down the walls of your own imaginary cultural nest and became one with the rest of the Americans!

Aura Imbarus

The Freezing Summer of ImmigrationThe perils of becoming an immigrant

and leaving your native country are not in the act of saying good-bye but in the process of accommodation, adaption, and acculturation. The 3As are like the air, in-dispensable to the new traveler who had come to a huge fork in the road. How can he Americanize himself in the shortest pe-riod of time while, at the same time, not deleting his past? The dilemma will be

omnipresent; the battle between who he is and what he wants to become will be nerve-wracking. The past will haunt him, while the present and the future are more than bleak and scary.

Some immigrants left their country for political and economical reasons, others for religious purposes. But, all in all, each immigrant left his alma mater for a better future, for a better life. Tears, sadness, grudge, and jealousy are spreading like a diseases among the ones left behind. Ha-

ppiness combined with depression is in-vading the souls of the displaced ones.

There is no secret recipe for any of them, and there is no win-win situation. Immi-grants are always going to work harder to prove themselves that they are worth be-ing invested in while dealing with their internal battles over “what if.” Those men and women will always be haunted by their past, culture, and heritage trying to fit and become part of the mainstream.

The lesson to be learned is that all of

these immigrants are here for one reason: to succeed. Nobody comes to the US not willing to succeed and achieve the Ameri-can Dream; nobody wants to deal with the American Nightmare.

The question is really simple: Do you want a Happy or Unhappy Meal at Mc-Donalds? Who wants to be unhappy? Who wants to fail in life and be depressed? Nobody!!!

So, like Albert Camus once said, I, the immigrant, found out that “in the midst of winter, I found there was, within me, an invincible summer.”

Aura Imbarus

7-13 May 2011 for BANDS and VOCALISTS

5th BUCHAREST INTERNATIONAL JAZZ COMPETITIONGeneral Information

Place: BucharestEligibility:Bands may have up to 6 performing musicians:• instrumentalists and vocalists• instrumentalists

Age limit:Applicants must be born after 1st of May 1976.

Registration deadline:February 10, 2011 - date of postmark

Prizes The total amount is 7,000 Euro, cash and concerts.

Complete information

jmEvents.roPO Box 13 – 63, Bucharest 13Phone: +40 740 759 566 Fax: +40 21 323 66 00office@jmEvents.rowww.jmEvents.ro

CALEIDOSCOP NOIEMBRIE 2010 MIORIŢA USA 10

CHARITY CUP 2010Alina Jar

Muntii San Bernardino din sudul Californiei au răsunat si în acest an de strigările în limba română ale participan-tilor - jucători si suporteri - la cea de-a 14 editie a campionatului de fotbal “ Charity Cup “. Inimile caritabile si pasiunea spor-tului au unit jucători româno-americani de fotbal din diferite orase de pe coasta de vest a Statelor Unite pentru editia 2010. Ceea ce a început acum 14 ani în viziunea unui mare entuziast al fotbalului si crestin inimos, s-a transformat într-un adevărat spectacol de fotbal si în acelasi timp este un eveniment la care se adună fonduri folosite pentru finantarea orfelinatelor si misiuni destinate copiilor săraci din Ro-mania, Moldova si mai recent Honduras si Mexico. Acest vizionar este Daniel Bora din Detroit. El a reusit să îmbine spiritul atletic cu datoria crestinului de a ajuta pe cei sărmani.

La editia din acest an, au participat 8 echipe de baieti si 4 de fete. Din cauza crizei economice, organizatorii au decis ca echipele sa fie formate din numai 8 jucători plus rezerve, iar terenul si portile să fie de dimensiuni mai mici. Trei echipe de ba-ieti au reprezentat cu cinste Sacramento si Bay Area anul acesta : Sacramento Hearts & Souls, Sacramento Huskies si Inter East Bay. Nu numai jocul celor din nordul Ca-liforniei dar si spiritul de echipă si tinuta morală au fost un exemplu pentru ceilalti participanti si pentru spectatori . Au venit acasă cu ceva mai pretios decât medaliile. Cu respectul celor care doresc să-i revadă si anul viitor jucând fotbal si fiind un bun exemplu de comportament crestin. Cauza nobilă si nepotolita plăcere a fotbalului, i-a adunat pe cei care joacă să lucreze împreu-na nu numai la tehnica jocului dar mai ales la caracterul echipei - spiritul altruist, răbdarea, iertarea, bucuria jocului nu atât pentru victorie cât pentru sprijinirea unei misiuni deosebite.

Jucătorii de fotbal din Sacramento au în fiecare an ocazia să lucreze împreuna la formarea unor echipe puternice si la transformarea viselor unor copii săraci în realitate. Am avut ocazia să simt freamătul pregătirilor uneia din echipele din Sa-cramento care s-au prezentat cu cinste si în anii precedenti: Sacramento Hearts & Souls avându-l ca si antrenor/jucător pe Marius Jar si Florin Hobjila (capitan), Elisei Both (portar), Mike Cucicea, Ruben Stoian, Florin Tritean (fundasi), ), Laviniu Caba, Danny M. , Florin Tafta, Claus Tafta (mijlocasi), Răzvan Olariu, David C., Da-rius Stir si Alex Both (atacanti ).

Ajunsi la terenurile din San Bernardino în dimineata cetoasă si rece de 15 octom-brie, după ce am terminat formalitătile de înregistrare am asteptat cu nerăbdare să vedem ce au hotărât sortii în alcătuirea grupelor. Amândouă echipele din Sacra-mento au fost aruncate în grupa mortii, în compania unor foste campioane: Bethel Stars si Flying Monkeys din zona L.A. În grupa cealaltă, Inter East Bay se pare că a avut o misiune mai usoară, doar una dintre echipe, Real Berdoo - echipă formată din mexicani părea mai dificilă. De mentionat aici echipa Gummy Bears din zona L.A. care au alcătuit o echipă de ultim moment numai ca să doneze bani pentru. această cauză nobilă. Primul meci din grupa 1-a a aruncat în luptă cele doua echipe din Sa-cramento. Cei de la Sacramento Hearts & Souls s-au impus cu scorul de 8-2 (5-0). Au înscris pentru. Hearts & Souls Danny M. 3

goluri, David C. 2 goluri, Florin Tritean 2 goluri si Florin Hobjila 1 gol, iar pentru cei de la Huskies, golurile au fost semnate de John Bilti si Adi Bilti. Următorul meci din grupă a fost câstigat surprinzător de cei de la Bethel Stars, care i-au surclasat pe Mon-keys (la editia din anul trecut se numeau Hooligans) cu 3-2. După această înfrângere Monkeys tre-buiau să joace împotriva echipei noastre Hearts. O altă înfrângere pentru ei ar fi fost un dezastru. Hearts a rezistat primelor atacuri, dar un sut năpraznic înspre poarta noastră l-a surprins pe Ruben Stoian în careu cu mâinile ridicate într-un gest dis-perat de a-si apăra fata. Arbitrul a reclamat “hent” si ca urmare penalty. Cristi Catinas a exe-cutat lovitura de pedeapsă fără drept de apel. Scorul de 1-0 pt. Monkeys ne-a demoralizat putin si ca urmare Lucian Ha-tegan (care este din Sacramento, dar a ju-cat pentru. Flying Monkeys) a marcat si el un gol. Scor la pauză 2-0. Repriza a doua a început cu un adevărat asalt la poarta ce-lor de la Monkeys, dar am fost surprinsi pe contra-atac si scorul a devenit 3-0. Meciul era deja jucat. De mentionat, Alex Both si Danny M. care au înscris câte un gol, dar prea târziu. Scor final 4-2 pentru. Mon-keys. În ultimele partide din grupă Sacra-mento Hearts s-a impus în dauna celor de la Bethel Stars cu 6-3, prin golurile mar-cate de David C, Alex Both, Mike Cucicea, Florin Tritean si Danny M (2), iar Sacra-mento Huskies a pierdut cu 1-3 meciul în compania celor de la Monkeys. Trei echipe au terminat cu 6 puncte despărtite doar de golaveraj în grupa mortii, iar Inter East Bay s-a impus categoric în cealaltă grupă câstigănd toate meciurile.

Iata rezultatele si clasamentele pe grupe complete după meciurile din prima zi:

GRUPA 1: Bethel Stars - Monkeys 3-2 Sac. Hearts - Sac. Huskies 8-2 Bethel Stars - Sac. Huskies 3-1 Monkeys - Sac. Hearts 4-2 Bethel Stars - Sac. Hearts 3-6 Sac. Huskies - Monkeys 1-3

1. Sac. Heart 6p. 16-9 2. Monkeys 6p. 9-6 3. Bethel Stars 6p. 9-9 4. Sac. Huskies 0p. 4-14

GRUPA 2:East Bay - Gummy Bears 7-3Tractor F.C. - Real Berdoo 3-7East Bay - Tractor F.C. 10-4Gummy Bears - Real Berdoo 3-7East Bay - Real Berdoo 4-1

Gummy Bears - Tractor F.C. 1-3

1. Inter East Bay 9p.2. Real Berdoo 6p.3. Tractor F.C. 3p.4. Gummy Bears 0p.

Primul loc in grupă a adus echipei noas-tre un meci usor în sferturile de finală în compania ultimei clasate din cealaltă grupă: Gummy Bears. Cel putin asa am crezut până când cei de la Gummy Bears, o echipă reînoită fata de prima zi, au des-chis scorul printr-un sut plasat la coltul scurt din afara careului. Acest gol, care l-a surprins si pe Elisei ne-a trezit la reali-tate. Titularii au intrat pe teren, înlocuind rezervele si am reusit să marcăm prin La-viniu Caba dintr-o lovitura liberă, cu aju-torul lui Marius Jar care a blocat câmpul vizual al portarului de la Gummy Bears în momentul executiei. 1-1 la pauză, după

care Darius Stir a semnat primul gol al său din aceasta competitie printr-un sut impecabil. Au urmat Danny M. si Răzvan Olariu. Cei de la Gummy Bears s-au reor-ganizat si au mai înscris înca doua goluri, dar scorul final a rămas 4-3 pentru noi. În semifinală am ajuns să jucăm din nou cu Flying Monkeys care i-au eliminat pe Tractor F.C. cu scorul de 5-3. Organizatorii ne-au anuntat înainte de meci că în urma unor proteste din anul precedent jucătorii care au acumulat 2 cartonase galbene sau rosu în meciul precedent au totusi drept de joc în meciul urmator în play-offs, regulamentul fiind schimbat anul acesta. Acesta a fost cazul unui jucator de la Fly-ing Monkeys. În sfârsit, după explicatiile de rigoare, meciul a început într-un ritm foarte rapid si agresiv. Florin Hobjilă a re-usit să suteze plasat de la mijlocul terenu-lui surprinzându-l pe Adi Fabian, portarul de la Monkeys. Incredibil 1-0 pentru noi, scor care a indârjit pe Flying Monkeys, care au început să atace din ce în ce mai mult, însa apărarea noastră a rezistat atacurilor. La unul dintre desele faulturi comise, unul dintre jucătorii de la Flying Monkeys a protestat si a primit cartonas galben, însa după proteste repetate a primit si al doi-lea avertisment si ca urmare eliminarea de pe teren. Contrar asteptărilor, Abel a reusit un sut senzational pentru Monkeys si a restabilit egalitatea, care a rămas până la sfârsit si chiar după repriza de prelun-giri. De mentionat faptul că spre sfârsitul timpului regulamentar un alt jucător de la Monkeys a primit al doilea cartonas galben si a fost eliminat. Partida a fost decisă prin executarea loviturilor de la 11m. Monkeys s-au impus cu 5-4, marcând toate loviturile de penalty. Ca urmare Sacramento Hearts a disputat partida pt. locul 3 împotriva celor de la Bethel Stars, care au pierdut cealaltă semifinală în compania echipei In-ter East Bay. Darius Stir a fost protagonis-tul primei reprize marcând 2 goluri. Scor la pauză 4-2, ceilalti marcatori fiind David C. si Danny M. In repriza a 2-a Danny M. a mai marcat de 2 ori iar Florin Tafta si Marius Jar fiecare câte un gol. Rezultat fi-nal 8-3 si totodată un meritat loc 3 pentru Sacramento Hearts & Souls. Aceasta a fost ultima partidă oficială a campionatului. Fi-nala nu s-a mai disputat deoarece cei de la Inter East Bay au protestat dreptul de joc al jucătorilor eliminati de la Flying Mon-keys în semifinală.

Iata si rezultatele complete din a doua zi a campionatului:

Sferturi de finală: Bethel Stars - Real Berdoo 4-2 Inter East Bay - Sac. Huskies 4-2Monkeys - Tractor 5-3Sac. Hearts- Gummybears 4-3

Semifinale:Inter East Bay - Bethel Stars 2-1 *Monkey - Sac. Hearts (1-1) 6-5(after penalty kicks) Final Mica: Sac. Hearts - Bethel Stars 8-3

Finala:- nu s-a disputat Monkeys au câstigat prin neprezentarea lui Inter East Bay 3-0

Clasament Final: 1. Flying Monkey2. Inter East Bay3. Sacramento Hearts & Souls

Doresc să mentionez trofeele indivi-duale obtinute la această editie:

Fair Play - Adi Haj (Gummy Bears)Best Goalkeeper - Adi Fabian (Flying

Monkeys) MVP - Dorin Tiutin (Inter East Bay)

Ca orice lucru pretios, formarea unei echipe omogene este o munca tenace si cu obstacole ,asa cum poate mărturisi Ma-rius Jar. Cu siguranta, echipa “Sacramento Hearts & Souls” si-a dorit să câstige cupa. Au reusit să obtină locul trei si să aducă acasă frumoase medalii de bronz. Dar mai mult decât pozitia de pe podium, jucătorii isi vor aminti orele lungi de antrenament fizic si discutiile pregătitoare, renun-tarea la motive egoiste de dragul echipei, slefuirea spre un caracter mai frumos si amintirile deosebite născute la poalele muntilor impunători din San Bernardino. Organizatorii ( în special Gabi Ples si Diana Perde) au depus mari eforturi, ca în fiecare an, pentru reusita acestui eveniment iar în acest an au avut si dificila misiune de a calma spiritele în urma unor incidente de arbitraj si interpretare a regulamentului. Fără aportul lor, campionatul Charity Cup din San Bernardino nu ar fi fost posibil pentru obtinerea de fonduri folosite pen-tru binele celor săraci si oropsiti de viata . La aceste campionate, membrii diferitelor echipe ajung să se cunoască mai bine si să-si facă noi prietenii între românii stăpâniti de aceasi pasiune pentru fotbal .

Totodată am admirat calitătile de lideri ale lui John Bilti si Ciprian Păduraru care au adunat în jurul lor, pentru prima dată, o nouă echipă din Sacramento - “Huskies“, lăsând o bună impresie la campionat si meritând lauda noastră pentru spiritul calm si unitate. Echipei din Bay Area, “In-ter” condusă de Cristian Dîrnu, toata ad-miratia noastră pentru jocul frumos prin care au ajuns în finală si atitudinea fermă

în fata unor greseli de arbitraj si de apli-care a regulamentului cu privire la car-tonasele rosii.

În aceste vremuri tulburi, avem nevoie de proiecte care să ne stârnească entuzias-mul, să ne motiveze la a fi mai buni. Un asemenea proiect e campionatul “ Charity Cup”. În ochii mei, toti jucătorii echipe-lor din nordul Californiei au venit acasă campioni. Campioni asupra slăbiciunilor fizice si emotionale, campioni ai spiritu-lui de echipă, campioni în cauza nobilă de ajutorare a celor lipsiti. Sperăm ca anul viitor să adaugăm o editie de primăvară a campionatului “Charity Cup” găzduită de Sacramento.

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2010 CALEIDOSCOP11

(Interviu cu Stela Popescu)

„Inteligenţă, putere, intuiţie, imaginaţie, observaţie – iată Omul, Stela Popescu! Stela Popescu s-a născut într-o familie de învăţători modeşti, iar prima amintire pe care o are bine întipărită în memorie este invadarea Basarabiei de către armata rusă, în 1940, când tatăl ei a fost deportat în Si-beria, iar mama s-a refugiat, împreună cu ea în România, la Braşov. Avea pe atunci cinci anişori. În 1953, susţine examenul de admitere la facultate şi este repartizată la Facultatea de Limbă Rusă „Maxim Gorki“, la care renunţă după un an şi jumătate când intră în echipa Teatrului Ministeru-lui de Interne. În 1956 este admisă la Insti-tutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, iar în paralel joacă în spectacole de teatru. După absolvire, este repartizată la Teatrul din Braşov, acolo unde a susţinut 400 de spectacole pe an. ***

Rodica Elena Lupu: Mă bucur nespus de mult, Stela, să te întâlnesc împreună cu Fuego, înainte de a fi alături de el în emi-siunea „Familia Favorit”. Aş vrea să stăm puţin de vorbă şi să-mi răspunzi la câteva întrebări. Din anul 1963 până în anul 1969 ai jucat la Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”?

Stela Popescu: Da, Rodica, ai dreptate, iar din anul 1969, mi-am desfăşurat acti-vitatea la Teatrul de Comedie, ceea ce nu m-a împiedicat să colaborez cu Radiodi-fuziunea Română, pe atunci Radiotele-viziunea, încă din 1963 până în prezent. La Teatrul de Comedie am jucat din 1969 până în 1993, când am revenit la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”, unde vă invit în toamnă la spectacolele care se vor desfăşura în sala renovată de pe Calea Vic-toriei, care este foarte frumoasă.

R.E.L.: Vo veni cu plăcere şi eu şi Paul. Pe scena Teatrului de Revistă “Constantin Tănase” şi pe cea a Teatrului de Comedie, Stela Popescu a fost apaudată în piese pre-cum „Omul care a văzut moartea”, „Mama Boema”, „Boema, slăbiciunea mea” şi multe altele. Ai jucat 18 ani în „Preşul”, 12 ani în „Peţitoarea” şi 10 ani în „Plicul”.

Stela Popescu: Aşa este. Am avut şansa de a lucra cu mari regizori, precum: San-da Manu, Ion Cojar, Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu.

R:E:L: În paralel, ştiu că ai avut o strânsă colaborare cu Revista Românească, sub condeiul lui Mihai Maximilian, cu care te-ai căsătorit în anul 1969, la puţin timp după divorţul de Dan Puican. În anii 1971-1979 ai făcut un cuplul memorabil, pe scenă şi la televiziune, cu Ştefan

Bănică iar cuplul umoristic Stela – A-lexandru Arşinel, care a început în 1979, este şi va fi garanţia umorului de calitate, cu textele scenetelor semnate de Mihai Maximilian.Stela Popescu: Soţul meu, Mihai Maximi-lian, avea capacitatea de a „simţi” textul şi

de a sublinia ideile. Dacă Sandu Arşinel spune cel mai bun monolog, este pentru că a învăţat de la soţul meu şi pentru că are texte bune. Un om talentat nu se poate pune în valoare dacă nu are un regizor bun. Puiu Maximilian a fost un autor de excepţie. Ca dovadă, faptul că acum du-cem o lipsă fantastică de autori. Se poate vedea că fiecare monolog al lui trăieşte şi astăzi. Cel cu beţivul, de exemplu, pe care-l face Arşinel, datează de zeci de ani. A fost scris în anul 1966. Acest monolog a fost interpretat de către un actor de la Deva, de Mişu Fotino, de Ştefan Banică Senior şi de Sandu Arşinel. Şi cine ştie câţi alţii îl vor interpreta… Fiecare schetch sau monolog scris de Puişor, cum îi spuneam eu soţului meu, era o mică piesă de teatru.R.E.L: Cum vă spuneam la început, sunt împreună cu Stela Popescu şi cu Paul Su-rugiu – Fuego, înainte de a începe emisi-unea „Familia Favorit”, prezentată de Paul – Fuego care intervine în discuţia noastră.

Fuego: Doamna Stela Popescu, permiteţi-mi ca în emisiune să interpretez pentru dumneavoastră melodia „Actorul”, de pe viitorul meu CD, care va fi lansat în toamnă şi pe care l-am realizat în colabo-rare cu compozitorul Jolt Kerestely cel care m-a ajutat să devin ceea ce sunt astăzi.

Stela Popescu: Te voi asculta cu plăcere, Paul, şi îţi mulţumesc.

R.E.L: Emoţionată, Stela îşi aminteşte o melodie dragă sufletului ei.

Stela Popescu: Nu ştiu dacă ştii Paul, că, soţul meu a creat versurile melodiei la care ţin foarte tare, intitulată:„O mască râde, o mască plânge”?Dacă vrei mi-ar face mare plăcere să o cânţi tu.

Fuego: Mă simt onorat să am în reper-toriul meu această melodie a maestrului Mihai Maximilian. Vă mulţumesc din su-flet şi să ştiţi că o voi interpreta cu mare plăcere. Totodată spectacolul meu, ”Ce faci astă seară, tu?”, prezentat într-un tur-neu naţional iniţiat de mine, care cuprinde melodii de neuitat, vreau să-l jucăm pe scena teatrului Constantin Tănase. Am discutat cu domnul Arşinel şi dorinţa mea va fi îndeplinită.

Stela Popescu: Sigur că da, Paul, tu eşti un cântăreţ şi un actor foarte bun, iar San-du Arşinel este un om deosebit şi nici nu aş fi crezut că nu este de acord ca acest spec-tacol al tău să fie jucat pe scena Teatrului Constantin Tănase.

R.E.L: În 1958, ai debutat în cinemato-grafie în pelicula „Alo? Aţi greşit numărul”. A jucat în peste 25 de filme precum „Nea Mărin miliardar”(1979), „Pe malul stâng al Dunării albastre” (1983), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1988)… Ai făcut o carieră memorabilă şi în televiziune unde ai apărut de la înfiinţare până în prezent în piese de teatru şi în emisiuni de divertis-ment, reuşind să transmiţi ceva din spiri-tul satiric şi contestatar al Revistei prin textele unor scriitori de valoare: Mihai Maximilian, Grigore Pop, Octav Sava sau

Dan Mihăescu. Începând din anul 1990, ai fost moderatoarea unor emisiuni TV pentru femei pe posturile TVR, Realitatea şi Naţional TV. Ai jucat în serialul TV „Cuscrele” (2005-2006) precum şi în tele-novelele „Râzboiul sexelor” (2007-2008), „Regina” (2008-2009) şi „Aniela” , 2009-2010, unde ai făcut o creaţie memorabilă în rolul Coanei Chiva. Dar cu toate acestea teatrul de revistă îl iubeşti cel mai mult, Stela?

Stela Popescu: Da, de aceea nici nu mă gândesc vreodată să îl părăsesc. La Tea-trul de Revistă limbajul este mai colorat, popular, nu foarte intelectual, special con-ceput pentru a fi înţeles de toţi cei care ne ascultă, se deschide tuturor. Ei bine, cu astfel de texte poţi să îndrepţi greşeli, să schimbi mentalităţi, pentru că acest limbaj se face înţeles.

R.E.L.: După mai mult de cincizeci de ani de carieră, sute de turnee, mii de spec-tacole, reprezentaţii şi apariţii în filme şi la televiziune, de unde găseşte, Stela Popes-cu energia de a se implica în continuare în diferite proiecte şi turnee peste tot în lume?

Stela Popescu: Această energie o moştenesc de la părinţii mei. Tata a fost deportat în Siberia iar mama, după ce a rămas singură cu un copil, a trebuit să supravieţuiască. Mama provenea dintr-o familie de ţărani şi era foarte puternică. Tata, deportat fiind în Siberia, a trebuit să reziste la greutăţile şi la gerul de acolo şi a supravieţuit. Tatăl meu a trăit 91 de ani şi a murit în urma unei operaţii de bilă. Vreau să-ţi spun că mai e ceva important. Energia mea provine din muncă. Îmi place foarte tare ceea ce fac şi atunci cum să nu am energie şi bună dispoziţie? De acum nu mă mai interesează banii. Asta mă interesa poate cand eram mai tânără. Ceea ce mă interesează acum, este să vadă generaţia aceasta că noi n-am fost nişte proşti, ca am fost buni, am muncit serios, în nişte condiţii pe care numai noi le ştim, de care de multe ori neaducem aminte şi poate că asta o să ajute cu ceva…

R.E.L: În revista „Taifasuri”, o revistă care are mulţi cititori, ştiu că ai o rubrică permanentă.

Stela Popescu: Da, am o rubrică permanentă în care scriu despre călătoriile mele, despre turnee, şi fac asta cu deosebită plăcere. Vreau să cunoască şi cititorii re-vistei locurile prin care m-au purtat paşii, acolo unde publicul m-a primit cu braţele deschise şi cu multe, multe aplauze.

R.E.L: Care sunt florile tale preferate, Stela?

Stela Popescu: Lalelele sunt florile cele mai frumoase pentru mine.

R.E.L: În emisiune voi citi o poezie pe care ţi-o dedic cu toată dragostea. Poezia aceasta se află în volumul meu „Cât mai e vreme”, care a apărut în aceste zile la Edi-tura ANAMAROL şi pe care am intitulat-o „Femeia”:

Natura s-a trezit de dimineaţă,E primăvară-n cuget şi-n simţiri,Cu rouă-şi spală florile a lor faţăÎn suflet se-nfiripă noi iubiri.

Eşti firavă ca firul de laleaŞi mândră ca o orhideeSunt fericit c-ai apărut în viaţa meaEşti visul meu, regina mea, femeie!

Sarea pământului, dulceaţa vieţii,Eşti raza soarelui către pământ,În versuri te cântă poeţiiIar eu te port în inimă şi-n gând.

Stela Popescu: Mulţumesc, Rodica. Aşa cum reiese şi din frumoasele tale versuri, femeile reprezintă un dar minunat al na-turii. Singura condiţie este să se pună în valoare fără a fi însă ostentativă. Bărbatul şi femeia sunt, categoric, diferiţi, dar com-plementari. Egalitatea între sexe înseamnă parteneriat. Da, de ce să nu recunoaştem că, uneori o femeie poate face un lucru mai bine decât un barbat, dar acest lucru nu trebuie etalat. Părerea mea e că barbaţii încep să se sperie de femei. Consider că fiecare femeie şi fiecare bărbat trebuie să-şi ştie locul. Dacă nu există respect, nu există nimic. Iar dacă într-un cuplu este relaţia care trebuie, nu se ajunge la infidelitate sexuală, o problemă gravă acum. R.E.L.: Stela, în urmă cu câţiva ani a apărut cartea „În bucătărie la Steluţa”. Ştim cu toţii că, oda cântă eternitatea, epopeea cântă is-toria, drama descrie viaţa, marea poezie este spectrul solar al gândirii omeneşti, bucătăria este arta culinară, o creaţie a omului. Primul pas spre cultură trece de la crud la gătit. Un om sapă cu ideile, altul cu cifrele şi altul cu mâna…, toţi oamenii însă, mănâncă. Nu e nicio ruşine să faci artă în faţa aragazului. Dincolo de aspectul ei fizic şi fiziologic, arta culinară este o ac-tivitate de esenţă spirituală, o artă ca toate celelate, stimulativă pentru creativitatea oamenilor, cu atât mai mult cu cât este şi cea mai răspândită dintre „arte”. Spune-mi te rog, îţi place să găteşti?

Stela Popescu: Foarte tare. Când văd un crap de trei sau patru kilograme îl cumpăr şi până acasă mă gândesc pe cine să invit la masă, pentru că îţi dai seama că nu pot să-l mănânc eu tot. Îmi place peştele, îmi plac toate preparatele din peşte iar crapul este preferatul meu. Fac cea mai bună plachie de peşte. Să ştii şi tu, îţi spune asta Stela, pentru a prepara adevărata plachie de peşte trebuie două zile. Gătesc Rodica şi primesc musafirii cu cea mai mare plăcere.

R.E.L.: Când aştepţi musafirii, la masă vor găsi ceea ce preferă, ce le place?

Stela Popescu: De fiecare dată când am musafiri pregătesc ceva deosebit, ţin cont şi gătesc ceea ce preferă fiecare, dar nicodată nu lipseşte peştele.

R.E.L: De fiecare dată când a fost întrebată, Stela Popescu a spus ce vârstă are. Pe 21 decembrie, minunata noastră actriţă, va implini 75 de ani şi arată foarte bine. Care este secretul tău, Stela?

Stela Popescu: Nu fac nimic special. Mă dau cu cremă numai când îmi aduc aminte, nu fac sport, mănânc tot ceea ce îmi place, chiar şi slănină. Singurul lucru pe care îl fac este masajul electric de stimulare. Bineînţeles, mă fardez, îmi place să fiu aranjată, am o stare de spirit zâmbitoare, pentru că absolut totul vine din interior. Dacă nu te înţelegi cu tine, nu poţi arăta bine. Acest lucru să ştii că se reflectă în ex-terior, oricât ai vrea să-l ascunzi.

R.E.L.: Fiecare zi este un cadou dacă Stela poate să deschidă ochii, să se con-centreze pe amintirile frumoase, amintiri pe care le-a adunat de-a lungul vieţii sale. Aceasta este ca un cont în bancă, iei de acolo exact ce ai adunat. Sfatul celebrei noastre actriţe Stela Popescu este să faceţi şi voi la fel dragi cititori şi spectatori, ad-miratori ai săi, voi care sunteţi timpul înşirat pe generaţii! Să adunaţii multă fericire şi tot ce e frumos în contul vostru de amintiri şi să le mulţumiţi la fel cum le mulţumeşte Stela celor care şi-au adus aportul la contul ei de amintiri, unde şi astăzi strânge şi mai strânge!

Rodica Elena LUPU: “O mască râde, o mască plânge”

Elena Rodica Lupu

CALEIDOSCOP NOIEMBRIE 2010 MIORIŢA USA 12

FECIOARA MARIA - FLOAREA DARURILOR ŞI FLORILE SALE

MARIA- IOANA CANTACUZINO, PROZATOARE

„Să nu ne uităm morţii! Pentru mulţi dintre ei,

memoria noastră va fi singurul mor-mânt.

Morţii sunt trăsătura de unire care leagă

diferitele momente ale istoriei unui popor.”

(Maria- Ioana Orlea Cantacuzino)

Maria Ioana Cantacuzino s-a născut în Bucureşti, la 21 Aprilie 1936, fiica lui Con-stantin Cantacuzino şi Anca Diamandi. Urmaşă a distinsei familii boiereşti (cu meritele unora şi relele altora în istoria noastră), nepoată a lui George Enescu, Maria a încununat cu strălucire blazonul ei aristocratic. Avea 9 ani, când o ima-gine puternică a marcat-o prima oară: „Era după război. Bombardamentele se terminaseră, Stăteam cu mama înapoia obloanelor lăsate. Strada era pustie şi, deodată, au apărut doi soldaţi ruşi. Nu pot să-i uit, aveau kalaşnikoavele pe piept gata de tras, mărşăluiau. Atunci am înţeles că eram…eliberaţi-ocupaţi. Cred că acest moment al istoriei noastre trebuie repus în cauză, această imensă minciună:noi am fost eliberaţi de ruşi pe hârtie; în realitate, am fost ocupaţi şi ruşii s-au purtat ca nişte ocupanţi. Armata sovietică se prăvăleşte peste ţară în 1944. În sate, soldaţii jefuiesc, omoară, violează femeile şi fetele. În oraşe, această ocupaţie se resimte diferit, dar câte nu se întâmplă!” (Oana Orlea, Can-tacuzino, ia-ţi boarfele şi mişcă! Interviu realizat de Mariana Marin, Ed. Compania, Bucureşti 2008, p. 10).

În 1952, a fost arestată pe când era elevă în clasa a X-a, sub acuzaţia de complot şi acţiune suversivă împotriva statului şi condamnată 4 ani. A executat 3 ani. Este rearestată în 1960, pentru câteva luni. Termină cursurile liceale, secţia fără frecvenţă “Ion Luca Caragiale” în 1965. Este încadrată proletar, iar după 1980, pleacă în Franţa unde obţine azil politic.

Dornică de aventură şi eroism, fără

simţul primejdiei, micuţa Marioara a crescut sub aureola partizanilor. A fugit de acasă cu gândul la cei din munţi. N-a ajuns decât la manifestele scrise de mână şi puse în cutiile poştale. Era un grup de rezistenţă din care făceau parte Mihail Sturdza, Radu Miclescu, Ionică Varllam, Mihnea Ştefănescu,ş. a.

A urmat apoi cătuşele, arestarea, anche-tele repetate cu palme şi înjurături în „Cam-pusul” Rahovei, chinurile de la Văcăreşti, cu mama Leana din Câmpulung Muscel, torturată pentru că nu şi-a denunţat soţul, partizan în lotul Colonelului Gheorghe Arsănescu, ferocitatea gardiencelor de la jilava, centrul de triere şi recordul de promiscuitate de la Ghencea, revederea mamei prima oară la Pipera, prin sârma ghimpată, Tîrguşorul care avea şi o secţie pentru mame cu copii, lunile de carceră de la Mislea cu permanentele perchiziţii, tot-deauna pe neaşteptate, întâlnirea cu Gabi Moţa, care lucrase pe un şlep la Canal, ştiind multe amănunte despre “Canalul Morţii”, Mislea cu secţia ei specială de ţesut covoare, renumită pentru export şi tot la fel de celebră prin personalităţile pe care le-a “găzduit sub cupola misterului”, celor trei secţii “Secrete”. “Secretele”nu aveau drept de muncă, erau isolate de celelalte deţinute şi nu ieşeau decât o oră pe zi la plimbare. Două camere de câte 40-50 de femei formau “Secretul Mic”. Într-una din aceste camere fusăseră gru-pate legionarele, în cea de-a doua cameră erau amestecate politicele cu condemnări mai mici…În fundul culoarului, com-plet în afara circulaţiei şi perfect izolat, era “Secretul Mare”. Acolo supravieţuiau în totală izolare, prin forţa lor spirituală, câteva politice cu mari condemnări, de la 10 ani la “pe viaţă“, şi care erau conside-rate duşmance ireductibile ale regimului. Un fel de monştri”. (idem. p.65).

A urmat presiunea psihică exercitată abundent la Ploieşti, din nou la Jilava cu greva foamei şi în Rahovei Doi, la “Lanţuri”, între furie şi teamă la Malma-ison, Ministerul de Interne… şi în sfârşit aşa zisa libertate. “Socotind că m-am foit prin ţară, de la o puşcărie la alta, de treis-prezece ori în- foarte exact- doi ani şi uns-prezece luni şi înmulţind cu numărul de peste două milioane ale deţinuţilor care au

trecut prin puşcăriile din anii 1947-1965, plus cei din 1965 şi până astăzi, se pot ima-gina miliarde de trasee ale disperării. Un păienjeniş de durere care înfăşoară ţara, împiedicând-o să respire ca o ţară liberă…”.(idem. p. 108).

Rămasă în libertate Acasă, debutează ca scriitoare în 1968, cu schiţe, povestiri, romane, iar din Noiembrie 1980, devine cetăţean francez.

MARIN TĂNASE, PREOTMarin Tănase s-a născut în comuna

Tetoiu judeţul Vâlcea, la 11 Noiembrie 1893, într-o familie de buni creştini şi har-nici gospodari. A absolvit şcoala primară în satul Şerbăneşti şi la Craiova, Semi-narul Teologic “Nifon Mitropolitul” din Bucureşti. S-a căsătorit în 1916 cu Victo-ria Diaconescu şi a fost hirotonit preot pe seama parohiei Văleni-Vâlcea. Începând războiul, părintele Marin a devenit preot confesor la diferite unităţi militare din Moldova, mai ales pe frontul de la Mărăşti şi Mărăşeşti. Pentru eroismul său a fost premiat cu numeroase distincţii militare.. A construit câteva cimitire de eroi în Mol-dova. După terminarea războiului îşi reia misiunea şi apostolatul de preot, înfiinţând şi prima Bancă populară din comuna Tetoiu. A continuat cu înfinţarea unei biblioteci parohiale, un cămin cultural, “Comitetul pentru Monumentul Eroilor”, ridicând cel mai frumos monument închinat eroilor pe teritoriul judeţului Vâlcea. La Văleni a slujit până în 1923, apoi s-a transferat la parohia Câmpeni-Măneasa din comuna sa natală. Numirea pentru această parohie i-a fost condiţionată de liberali pentru a in-tra în rândul lor. (AMJDIM, fond Penal, dosar 8568, f. 32) Nemulţumit de politica liberalilor avari înavuţirilor şi în special de măsura abuzivă a ministrului Arge-toianu, care a blocat salariile preoţilor, la insistenţele preotului Gheorghe Doară din Stroieşti, în Aprilie 1933, părintele Marian s-a înrolat în Mişcarea Legionară. Aici a înfiinţat cuibul “Valea Olteţului”, cu aju-torul căruia va repara biserica şi drumu-rile comunale. Intră în vizorul episcopului Vartolomeu Stănescu, care îi cere demisia. După uciderea lui I. G. Duca, părintele găsit nevinovat este totuşi arestat şi sechestrat 45 de zile de Legiunea de Jandarmi Vâl-cea. Se supune dorinţei P. S. Vartolomeu de a se retrage din toate grupările politice, mai puţin una: “Politica pe care o fac este politica lui Hristos, al cărui soldat devotat sunt”.(Ibid. f. 5-5v, 17-17v, 18).

Ce coincidenţă (intuiţie) extraordinară, spusă de mine în toamna anului1990? Eram student la Facultatea de Teologie Ortodoxă Bucureşti. Venisem cu un lot de 30 de studenţi teologi prin transfer de la Sibiu la Bucureşti în anul III. La Sibiu am fost Şeful „Golaniadei ’89”, până la 20 Mai 1990, când au avut loc alegerile parlamen-tare şi prezidenţiale. La rugămintea mare-lui poet creştin, profesorul universitar Ioan Alexandru m-am transferat la Bucureşti ca să punem bazele unei Mişcări spirituale, cu părinţii profesori Dumitru Stăniloae, Constantin Galeriu, Nicolae Şerbănescu, ş.a., studenţi, preoţi şi profesori de la alte Universităţi din ţară. Aşezată axi-ologic peste Evenimentele revoluţionare din Decembrie `89, Mişcarea dorea să-şiasume bazele unei Românii a Românilor. Nu ştiam şi nu realizam faptul că Secu-

ritatea era la fel de puternică şi totodată omniprezentă, care împiedica prin mijlo-ace “democratice” orice schimbare la faţă a României. Găsisem o imagine A4 în care erau prezentaţi Patriarhul Nicodim cu Sfânta Evanghelie oferind-o spre închin are şi sărutare regelui Mihai. (Pe vremea aceea eram „fan” al regelui…Nu ştiam, nu descoperisem faptele lui mârşave, ticăloase şi trădătoare asupra Naţiei noastre pe care a exploatat-o, a spoliat-o, a vândut-o şi a furat-o, cu o exactitate egală şi regală cu a tatucului său, Carol al II-lea). Aşadar, am pus imaginea respectivă sub icoana Mân-tuitorului din sala de curs a Dogmaticii. Ca fiecare grup, grupare, asocialţie, sau instituţie, aveam şi noi „ciripitorii noştri omniprezenţi”, informatorii (unii au ajuns sus de tot…). Au intrat în sala de curs rec-torul şi prorectorul. După câteva fraze fără subiect, rectorul ne explică rolul moral al studentului-teolog în cadrul societăţii româneşti de a nu face politică, chipu-rile. Eu pusesem poza cu intenţia unei provocări. Dacă mi se cerea să o dau jos, întrebarea firească era pe care din cei doi. Pe Patriarh sau pe rege? Eram în ultima bancă de pe mijloc, atent să-mi apăr bra-vura. Cu ochii numai pe mine şi pe foto-grafia din spate, rectorul polologhia despre grija noastră în cadrul noului contex so-cial…şi deodată spune:

-Ce politică trebuie să facă un student teolog? Vă întreb pe dumneavoatră dom-nule student (nu-mi ştia numele, fiindcă venisem recent de la Sibiu)? M- am ridicat brusc şi am răspuns prompt:

- Politica Mântuitorului Iisus Hristos! - Excelent! Şi care e politica Domnului

nostru Iisus Hristos? ( întreabă la rându-i) - Naţiunea, adică Ţara şi Biserica! - Mda, a îngăimat un acord surd şi şi-a

mutat din nou privirea nu pe icoană, ci pe imaginea de sub icoană.

După “conciliere” părintele Marian Tănase reia reparaţiile bisericeşti şi o convertire spirituală înfiinţând “sfatul moralizator”care a avut rolul de a aplana conflictele dintre enoriaşi şi combaterea viciilor (alcolismul, concubinajul, furtul, agresivitatea exagerată, bârfa etc.).

În noaptea de 15/16 August 1952, prin ordinul cabinetului MAI nr. 490, părintele Marian a fost ridicat de securitate şi arestat la Penitenciarul Craiova. A fost condam-nat la 5 ani închisoare şi a “beneficiat” de asistenţa penitenciarelor din Râmnicu Vâlcea, Drăgăşani, Piteşti şi Văcăreşti.

Posedând un caracter integru, Părintele Marian şi-a asumat suferinţa, misiunea şi crucea cu demnitatea unui mare Mucenic. A fost un rugător permanent şi un zelos săritor pentru aproapele său, deşi era grav bolnav. Ajunsese la o asemenea înălţare spirituală, încât transforma suferinţa fizică a sa şi a celor din jur într-o linişte duhovnicească, hrănită continuu din bu-curia tuturor încercărilor pământeşti. S-a rugat Tatălui ceresc pentru iertarea călăilor care i-au schingiuit trupul şi i-au chinuit atât de mult sufletul. În această “atmosferă de binecuvântare” a regimului de exterminare al temniţelor comuniste, Părintele Marian Tănase, a murit în Peni-tenciarul-spital Văcăreşti, la 8 Februarie 1954, încredinţându-şi sufletul în mâinile Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel pe care l-a iubit în viaţa sa pământească.

Gheorghe Constantin Nistoroiu - continuare din numarul trecut

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2010 MICA PUBLICITATE13

Great rates in

Calin Mihalas Romanian American Insurance Agency

Auto Insurance Home Insurance Life and Mortgage Insurance Business

NEW CUSTOMERS RECEIVE A $25-$50 GIFT CARD WITH THIS AD

Nor Cal (916) 396-8212 So Cal (310) 849-2657

Vă aşteptăm cu mâncare caldă!

EuroMarket & Delicatessen

2408 Albatross Way, Sacramento CA 95815

THE LAW OFFICES OF EDWARD A. SMITH

Ati avut un accident serios in California?Nu va lasati inselatiAflati despre drepturile dvs legale

Vorbim RomanesteSunati la 800-741-8483 pentru intrebari referitoarela accident.

www.AutoAccident.com

DIVERTISMENT/ PUBLICITATE NOIEMBRIE 2010 MIORIŢA USA 14

PSALMI (10)

(Completaţi textul folosind soluţiile marcate cu raster)

„Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce faceţi răul! Căci Domnul a auzit glasul ... mele! Domnul îmi ascultă ..., şi Domnul îmi primeşte ...!” (Psalmii 6:8-9)

Orizontal: 1) ? (neart.). 2) A asculta la tribunal - Vorbit de bine. 3) Ţinta credincioşilor - Vorbe goale. 4) Barcă cu motor - Nescăpat din ochi. 5) Legată cu lanţul - Suite în copac. 6) Cabină întâlnită la ultimul drum. 7) Haină veche - Nimeni nu-i ca el. 8) Prenume feminin - Verigă de legătură (pl.). 9) ? (sing. neart.) - E de acord. 10) Vorbă de pahar (pl.) - Călcat cu picioarele.

Vertical: 1) Un fel de trântor (fem.). 2) Apucată - Luat în evidenţă la oncologie! 3) A bate un vânt uşor - Ofiţer în devenire. 4) Un nimic! - Primesc transferul cu cunoştinţe. 5) Făcut de râs - Final de cursă! - Pere! 6) Nu poate fi trecut cu vederea - Un mire care şi-a pierdut capul! 7) ? (neart.). 8) Când apa trece şi pietrele nu rămân. 9) Cei mai buni dintre cei mai buni - Prenume feminin. 10) O vorbă spusă la ureche - Spune ora exactă.Dicţionar: IGA, INE.

Dezlegarea careului din numarul trecut:PROVERBE BIBLICE (5)

Orizontal:

1) MARGARITAR. 2) INCUNUNATA. 3) NT – REGE – AT. 4) CAMATA – ATA. 5) IGA – A – OPAC. 6) NORI – NEA - I 7) ONESTE – RAR. 8) AIT – RAMANE. 9) SS – CAMARI. 10) ATINS – LENE.

• careu realizat de Victor Martin •

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

1

2

3

45

6

7

8

9

10

MIORIŢA USA NOIEMBRIE 2010 ULTIMA ORA15

PSALMI (10) Biserica Ortodoxaă

Sfintii Arhangheli Mihail şsi Gavriil işi va sărbători Hramul în ziua de duminică, 7 noiembrie,

2010. Sărbătoarea va începe cu Sfânta şi Dumnezeiasca

Liturghie la biserică, începând cu ora 10:00 dimineaţa.

Programul va continua cu o masă festivă la Carmichael

Park Hall (5750 Grant Ave., Carmichael, CA 95608), între

orele 13:00 şi 19:00. Cu multă căldură şi drag vă invităm

să fiţi alături de noi şi vă aşteptăm cu o masă bogată în

meniuri tradiţionale româneşti, muzică şi distracţii pentru

toate vârstele. Pentru informaţii suplementare şi confir-

marea prezenţei, vă rugăm să sunaţi la 916.521.1808 sau

916.960.9376.

Vă mulţumim! Consiliul parohial

COMUNICATRecent, la Casa de cultură a municipiului Cluj-Napoca, a

luat fiinţă grupul de muzică folk ce poartă numele regretatei soliste şi cantautoare Tatiana STEPA. Grupul este coordonat de domnişoara Camelia HODIŞ, absolventă a Academiei de

Muzică „Gheorghe Dima”, promoţia 2010. Grupul folk „Tatiana STEPA” va avea întâlniri săptămânale,

joia, începând cu orele 18.00, în Galeria „Excelsior” a Casei de cultură, preocupându-se de pregătirea unui repertoriu adecvat, urmând a susţine concerte şi spectacole la sediul instituţiei, pre-

cum şi în alte locaţii pe plan local, judeţean sau naţional. Conducerea Casei de cultură, precum şi coordonatoarea

grupului adresează tinerilor, precum şi tuturor persoanelor in-teresate, indiferent de vârstă, care doresc să facă parte din Gru-pul folk „Tatiana Stepa” şi să participe la activităţile ce vor fi organizate de acesta, invitaţia de a lua parte la întâlnirile şi

repetiţiile săptămânale ale membrilor grupului.Informaţii suplimentare, la secretariatul instituţiei,

precum şi la tel. 0264-595309.

Manager (Director general),Dr. Dan BRUDAŞCU

In perioada 24-25 aprilie 2010 s-a desfăsurat A Sasea Conferintă Internatională in Teoria Numerelor si Notiuni Smarandache la Universitatea Normală din Tianshui, China. Organizato-rii conferintei au fost Prof. univ. dr. Zhang Wenpeng de la Universitatea Nordvest din Xi’an si Prof. univ. dr. Wangsheng He de la Universitatea Normală din Tianshui.

Lucrările conferintei au fost publicate intr-un volum special in care se găsesc si articole matematice despre notiuni legate de cercetările omului de stiintă român Florentin Smarandache, precum:

semi-grupuri, inele ne-asociative, functii aritmetice, si conjecturi sau probleme Sma-randache, etc. Cartea poate fi descărcată din site-ulhttp://fs.gallup.unm.edu/ChinaSmConf5.pdf.

Au fost peste 100 de participanti.Cercetătorii pot descărca mai multe cărti despre notiuni Smarandache in algebră, geometrie, fizică, filozofie din Biblioteca electronică:http://fs.gallup.unm.edu//eBooks-other-formats.htm.

Conferintă internatională in China dedicată unui cercetător român