S PAN IA

L I F E COACH ING FOR

TEACHERS : HAPPY

TEACHERS FOR

BETTER STUDENTS

S A V E T H E

D A T E

BARCELONA, ORAȘUL PECARE NU Îl POȚI UITAProf. Alina Ștefănescu și Prof. Diana Ceru

 Când spui Barcelona nu ai nicio îndoială că efectele pe care le produci sunt cât se poate de diverse: uimire, admirație, încântare, fascinație și lista mai poate continua, deoarece orașul faimosului arhitect Gaudi are câte puțin din toate, fiind o sursă inepuizabilă de cultură și relaxare reunite într-un stil arhitectural care atrage în permanență milioane de turiști. În aceeași situație ne-am aflat și noi, călători prin marele oraș pentru nouă zile, cât am participat cu cursul de formare prin programul european Erasmus+. În timpul cât am stat acolo, orașul ni s-a dezvăluit încetul cu încetul și parcă pe măsură ce îl descopeream deveneam mai avide de nou, mai dornice și chiar nerăbdătoare să intrăm în spiritul locului de care, la plecare, ne-a fost foarte greu să ne desprindem, de parcă intrase în mintea și în sufletul nostru. Nu am ratat nimic din locurile care aduc faima marelui oraș și ne dorim ca măcar o parte din ceea ce reprezintă capitala catalană să ajungă în inimile voastre.

Unul dintre dealurile care oferă o priveliște frumoasă asupra Barcelonei, este dealul Monjuic. Se poate ajunge acolo cu telecabina, din port, cu funicularul sau pe jos din Piața Espanya. Deoarece era aproape apartamentul unde am fost cazați, am mers pe jos. Am trecut pe lângă Parcul Juan Miró, dominat de una dintre creațiile sale, Femeia și pasărea. Juan Miró a fost un pictor și un sculptor spaniol, 

foarte apreciat de locuitorii orașului Barcelona, cărora le-a oferit multe creații, pe care le putem  întâlni la aeroport, în parcuri sau în mijlocul unor intersecții. Trecând de acest parc, am vizitat Las Arenas, o frumoasă clădire circulară din cărămidă roșie, care în  secolul al XVIII-lea era  destinată luptelor cu tauri, astăzi transformat într-un centru comercial.

Urcând pe scările rulante am ajuns pe acoperiș, de unde am putut avea o imagine de ansamblu asupra Pieței Espanya și a împrejurimilor ei. Piața Espanya este situată la intersecța celor mai mari artere de circulație a orașului. Aceasta are în centru o fântână arteziană, iar în lateral două turnuri gemene, de peste 40 de metri înălțime, numite Turnurile Venețiene. 

De la aceste turnuri se poate ajunge ușor la Fântânile Magice, care ne-au oferit într-o seară un spectacol de o oră, cu muzică, lumini și jeturi de apă, toate armonizate minunat. Aceste fântâni, dispuse circular într-o fântână mai mare, au fost construite în 1929, cu ocazia Expoziției Universale din mai și este un important punct de atracție pentru turiști. Urcând scările care domină Fântânile Magice se ajunge la Muzeul Etnologic, găzduit de Palatul Național, o clădire impozantă. De aici am putut zări Sagrada Famiglia, Torre Agbar și muntele Tibidabo. În continuare ne-am plimbat prin grădinile Montjuic până am ajuns la Arenele Olimpice, construite în 1927, destinate Expoziției Universale, dar și pentru a candida la organizarea Jocurilor Olimpice din 1936. Cu toate acestea, olimpiada a avut loc în Berlin, deoarece în acea perioadă a început Războiul Civil. Mai târziu, după ce în 1989 a fost 

renovată, a putut găzdui Jocurile Olimpice din 1992. Aici am putut admira albul Turn Calatrava sau Telephonica, cum i se mai spune, simbol al Jocurilor Olimpice din 1992, care seamănă cu un imens atlet ce cară torța olimpică. Are o înălțime de 136 de metri, este construit din oțel cu baza acoperită cu mozaic alb și este un tribut adus arhitectului modernist Antoni Gaudí. De lîngă acest turn, apusul ne-a încântat privirile.

În acea seară, călătoria noastră s-a încheiat

pe același drum care a trecut pe lîngă

Fântânile Magice, Piața Espanya și Las

Arenas.

Destul de aproape de Fântânile Magice  am putut vizita în altă zi Satul Spaniol, construit de asemenea pentru Expoziția Universală. După acest eveniment, urma să fie desființat însă datorită popularității sale nu a mai fost demolat. În 1988 a fost renovat și au fost adăugate alte atracții. Scopul acestuia este de a prezenta vizitatorilor mai multe stiluri arhitecturale din diverse zone ale Spaniei. El are străduțe pitorești, o biserică, o mănăstire, o primărie și multe magazine cu articole artizanale. Satul dispune de asemenea și de o serie de baruri, restaurante, magazine, chiar și cluburi de noapte.

O altă zonă care ne-a atras în mai multe rânduri, este centrul vechi al Barcelonei, numit el Gòtic. Este o zonă cu clădiri vechi și înalte, care datează din timpuri medievale, cu străduțe înguste pavate cu piatră, ca niște labirinturi, care converg în piațete micuțe cu magazine și restaurante. Aici au trăit și lucrat Picasso și Juan Miró. O mare parte a centrului gotic este închisă traficului, cu excepția vehiculelor pentru aprovizionare, ceea ce permite ca un flux intens de turiști să se perinde în această zonă încărcată de istorie. Restaurantele sunt pline de oameni care se pot delecta cu mâncărurile din bucătăria spaniolă, dintre care pot aminti vestita paella, supa gaspacho, tortilla, churros sau crema catalană. Pe lîngă clădirea poștei sau Primăria Barcelonei, merită vizitată catedrala gotică La Seu.  Biserica a fost începută în secolul XIII, însă a fost finalizată în secolul XX. Ea poartă numele sfintei ce patronează orașul Barcelona, Sfânta Eulalia. Cu toate că nu am reușit să îi vizităm interiorul, deoarece era închisă la momentul respectiv, ea ne-a încântat cu dantelăria de turnuri și broderiile de piatră de pe fațadă. În piața din fața intrării am avut norocul să asistăm la un dans specific zonei, numit Sardana, simbol al unității poporului catalan. Zeci de oameni, tineri și bătrâni, erau prinși în hore și executau niște pași destul de complicați, în ritmul unor melodii interpretate de orchestra instalată pe treptele catedralei. A fost un moment unic și impresionant pentru noi și suntem recunoscătoare că l-am trăit.

Foarte aproape de zona gotică este o stradă plină de turiști care se perindă prin magazinele sau chioșcurile cu suveniruri, numită La Rambla. Aici am intrat într-o piață alimentară plină cu fructe exotice, pești, fructe de mare și dulciuri autohtone, numită La Boqueria. Precum Parisul are celebrul Champs-Élysées, ori New York-ul se mândreşte cu Wall Street-ul, aşa Barcelona trăieşte cu bucurie pe La Rambla, bulevardul său central întins pe 1,2 kilometri între Piaţa Catalunya şi Port Vell. Deși capitala Catalaniei este plină de bulevarde pitorești, La Rambla rămâne preferatul turiștilor, poate și pentru că în capătul ei sudic se deschide perspectiva asupra Mării Mediterane.

Arcul de Triumf  Arcul de Triumf a fost construit de arhitectul Joep Vilaseca i Casanovas ca intrare principală pentru Expoziţia Universală din 1888. Atrage atenţia prin culoarea roşiatică şi stilul neomaur, care te duce cu gândul la construcţiile din țările arabe sau nord- africane. O altă deosebire faţă de marea majoritate a arcurilor de triumf este aceea că acesta a fost construit în cinstea progresului cultural-ştiinţific şi nu cu caracter militar. Între Arcul de Triumf şi Parcul Ciutadella se află o lungă alee pietonală încadrată de nişte palmieri superbi. Întregul complex turistic (Arcul de Triumf, Ciutadella şi Grădina Zoologică) a fost special construit pentru Expoziţia Universală din 1888, Arcul de Triumf fiind intrarea principală. La Ciutadella Un alt punct în care se pot găsi multe atracţii turistice este parcul, La Ciutadella. Acesta a fost special amenajat pentru Expoziţia Universală din 1888 şi cuprinde muzee, grădina publică şi grădina zoologică. Ca multe alte grădini publice, în mijlocul parcului se află un lac suficient de mare pentru plimbarea cu bărci sau hidrobiciclete. Totodată, lacul conferă parcului o frumuseţe şi o distincţie aparte. Cel mai spectaculos monument este Cascada Monumental, situată în apropierea lacului. Construită în stil neoclasic, cascada este opera lui Josep Fontsere şi Antonio Gaudi şi atrage privirile turiştilor – și în mod firesc și pe ale noastre -  prin impozanta sculptură din bronz, situată în vârful construcţiei, care înfăţişează 4 cai în galop.  În partea opusă cascadei am descoperit un foişor în care se pot observa, îndeosebi după-amiaza şi seara, cupluri de toate vârstele care dansează pasional, parcă desprinşi total de grijile lumii cotidiene. Acelaşi aer relaxat este întâlnit în toate spaţiile publice ale oraşului, localnicii exprimând prin atitudine şi gesturi faptul că se bucură din plin de tot ce le oferă viaţa  zi de zi. Parcul atrage prin vegetaţia luxuriată, îndeosebi palmieri, din care se aud cântând papagali multicolori.  O altă clădire emblematică situată în parc este cea a Parlamentului Catalunyei, care îşi arată importanţa politică prin numărul mare de poliţişti care păzesc intrarea. În spaţiul din faţa intrării principale a clădirii parlamentului se află amenajat un mic lac pe care plutesc nuferi din mijlocul cărora răsare o sculptură de marmură albă. Desconsol, lucrarea lui Josep Limona din 1907 este un nud feminin care reprezintă mişcarea modernistă catalană. Poziţionarea parcului este strategică, prin partea de est se poate ajunge la Arcul de Triumf iar prin partea de vest se poate ajunge la grădina zoologică.

Grădina Zoologică din BarcelonaGrădina Zoologică din Barcelona este recunoscută pe plan internaţional datorită numărului mare de animale, apoximativ 7000 de exemplare din peste 500 de specii, dar şi pentru că deţine singura primată de culoare albă în captivitate, numită „Copito de Nieve”- Fulg de nea. O altă atracţie, în special pentru copii, sunt spectacolele zilnice oferite de delfini şi balene ucigaşe dresate. Primate, elefanţi, girafe, zebre, ţestoase uriaşe, hipopotami, lei, tigri, hiene, suricate şi multe alte animale te fac să te simţi ca într-un safari african. Pe lângă animalele sălbatice atent îngrijite, în interiorul grădinii se plimbă nestingherite păuniţe şi alte păsări precum flamingo, berze sau stârci. Mici oaze de relaxare se găsesc din loc în loc pentru turiştii obosiţi sau care doresc pur şi simplu să stea la umbră şi să admire animalele expuse. 

Din portul vechi al Barcelonei, Port Vell, pentru cîțiva euro, am putut face o excursie binevenită cu vaporașul. Am vazut marele Port Industrial, de la poalele Montjiuc-ului, plin de feriboturi, containere și vase de croazieră, dar și Portul Olimpic, înțesat de veliere de agrement, de croazieră sau de concurs. De pe mare am putut admira Barcelona dintr- un alt unghi. 

Acvariul- L'AquariumAcvariul din Barcelona este situat la malul Mării Mediterane, în zona portului Vell. Accesul în zonă se face doar pietonal, pe un uriaş ponton mobil din lemn, unde seara poţi urmări apusul şi poţi asculta pescăruşii. Încă de la primii paşi pe ponton atenţia îţi este atrasă de peştii mari care se văd în apa limpede a mării. Acvariul este cunoscut mai ales datorită tunelului din sticlă înconjurat din toate părţile de apă, dar și pentru cele aproximativ 11.000 de animale din peste 450 de specii care fac ca acvariul din Barcelona să fie cel mai mare acvariu din lume cu profil mediteranean.  Acvariul este foarte bine organizat, împărţit în mai multe zone care pot fi vizitate, în funcţie de originea vieţuitoarelor expuse. Întâlnim astfel zona oceanică, în care se găsesc 2 specii de rechini, anghile, peşti soare, ţestoase marine şi multe alte specii care pot fi observate de aproape datorită tunelului din sticlă lung de aproximativ 80 de metri. Experienţa trăită este unică, vizitatorii fiind separaţi de dinţii ascuţiţi ai rechinilor doar prin peretele de sticlă.  Zona mediteraneană este bine reprezentată printr-un număr mare de acvarii în care se află multe dintre speciile care populează Marea Mediterană. Acestea redau fidel caracteristicile mediului natural de viaţă al peştilor şi coralilor. Pot fi observate, printre altele, alge marine, arici de mare sau pisici de mare. Acvariile tropicale reprezintă cea mai „colorată” zona de vizitare din întregul complex de acvarii. Aici se pot observa peşti clovn, corali tropicali, rechini de coral, şi multe animale văzute doar în atlasele zoologice sau în documentarele de specialitate.

Planet Aqua este zona în care se găsesc pinguini şi unde se află o zonă de explorare pentru copii. Aici pot fi hrăniţi peştii mici, intens coloraţi. De la nevertebrate mici, meduze, corali, anemone, peşti tropicali care par ireali, pinguini şi până la rechini cu lungimea de peste 2 metri, totul este deosebit de interesant şi îţi stârneşte curiozitatea. 

Clădirea Torre Agbar ni s-a arătat dintr-o nouă perspectivă față de cea pe care am văzut-o când am vizitat Sagrada Famiglia. Finalizată în 2005, Turnul Apelor sau Torre Glores, cum i se mai spune, este una dintre ultimele atracții ale orașului. Clădirea în formă de glonț are 34 de etaje cu o înălțime de peste 140 de metri, a fost proiectată de francezul Jean Nouvel și a fost inspirată de creațiile lui Antoni Gaudí. Este fascinantă atât ziua cât și noaptea, când este luminată.

            În cadrul cursului la care am participat, de la Școala Barcino, gazdele ne-au oferit o scurtă excursie în cartierul Gràcia și un bilet cu autocarul turistic de tipul Hop-on Hop- off.            În nordul orașului se află Districtul Gràcia. Până la sfârșitul secolul al XIX-lea a fost un sat independent, însă în 1897 a fost atașat Barcelonei, devenind un district. Un profesor de la Școala Barcino ne-a prezentat cartierul, astfel că am vizitat diverse piațete vechi, acum pline de cafenele și terase, dar, mai ales, am putut admira Casa Vicens, prima clădire mai importantă proiectată de  Gaudí.  Casa de vară a familiei Vicens a fost construită între anii 1883 și 1885, iar în anul 2005 a fost inclusă în patrimoniul Unesco. La finalul pelerinajului nostru am fost conduși într-un mic restaurant, plin de lume care stătea mai mult în picioare, unde am putut gusta o altă mâncare tradițională numită tapas.

 În penultima zi a șederii noastre ne-am bucurat de

cadoul oferit de Școala Barcino, biletul cu autobuzul

turistic. Din cele trei rute pe care le-am fi putut face, am

ales două dintre ele, cele mai lungi, care acoperă mare

parte din Barcelona. Ne-am plimbat prin locuri deja

vizitate la pas, cum sunt Sagrada Famiglia, La Pedrera,

Casa Batlló, Arenele Olimpice, portul, dar și în zone noi,

cum ar fi Fundația Juan Miró, Pavilioanele Güell,

Stadionul Camp Nou, al echipei FC Barcelona sau

Grădina Zoologică.

Antoni Gaudí, cel mai iubit şi mai renumit architect catalan, un reper iconic modernist, numit şi ,,simbolul Barcelonei” sau ,,arhitectul lui Dumnezeu”. Acesta a realizat cele mai frumoase, îndrăzneţe şi atractiveproiecte, incluzând în arta sa elemente fantastice, misterioase, diferite simboluri mistice pe care ni le lasăparcă ca o temă, dar și cele trei virtuţi: speranţa, credinţa şi dragostea (prezente în La Sagrada Familia). Barcelona este oraşul lui Gaudí, locul unde acest geniu şi-a pus amprenta unică, lăsând spaniolilor omoştenire uriaşă, inestimabilă, mai ales cele 7 capodopere arhitecturale ale sale, ce au fost incluse înPatrimoniul Mondial UNESCO: Casa Vicens Casa Milà (cunoscută şi cu numele La Pedrera) Casa Batlló Palatul Güell Parcul Güell Criptà din Colònia Güell (Biserica Güell) La Sagrada Familia

ANTONI GAUDÍ ȘI CULTUL PENTRUBARCELONAÎnv . F lorent ina Adăscă l i țe i

Casa Vicens a fost prima casă realizată de Gaudí, obijuterie arhitecturală care a marcat începutulcarierei tânărului absolvent de 31 de ani, fiindconsiderată şi ,,prima capodoperă amodernismului”. În 1883, proprietarul unei fabrici de cărămidă şiţiglă, broker-ul Manuel Vicens i Montaner  i-acomandat lui Gaudí o casă de vară, de vacanţă, pentru familia sa. Însă tânărul arhitect a creat unproiect inovator, care a rupt complet stilurileestetice din artă şi arhitectură, care existau în acelmoment al secolului al XIX-lea. În designul exterior al reşedinţei, tânărul arhitectfoloseşte ţigle, fier forjat, ceramică, tâmplărie,decoraţiuni murale, utilizând în mod intensivcontrastul de culoare cu influenţe  orientale,neoclasice, precum şi formele care sunt inspiratedin arta indiană şi japoneză. Faţadele acoperite cugresie verde şi albă formează parcă nişte uriaşetable de şah ce se ridică ca nişte coloane,terminându-se în nişte spectaculoase turnuriorientale. Pentru a nu se confunda cu celelalte clădiri austereale arhitecturii clasice din cartierul Gràcia, Gaudí aacordat o atenţie deosebită colţurilor reşedinţei,ridicându-le (inspirat din arta orientală şi maură) șidându-i astfel o aromă orientală ce te duce cugândul la pagodele din Tailanda.

Casa Vicens

Detalii ascunse sunt redate în

balcoanele din fier forjat care ies în

relief ca nişte valuri înspumate, parcă se

ceartă cu fascinanta şi izbitoarea

poartă din fontă. Poarta neagră de la

intrarea în imobil conţine elemente din

natură îmbinate cu reprezentări ale

frunzelor de palmier.

Cea mai importantă sursă de inspiraţie prezentăîn arta lui Gaudí este natura. Aceste elementesunt prezente şi în interiorul casei. Arhitectulcreează, astfel, o continuitate între designul dinexterior cu cel din interior, prin integrareaartelor decorative: fierărie, ceramică,decoraţiuni murale, pictură, tâmplărie etc.Fascinantele garoafe pictate pe plăcile deceramică din exterior ocupă un rol principal şi îninterior. Decoraţiunile de pe scări şi căptuşelilecu elemente şi forme simbolice au devenit otrăsătură originală şi inconfundabilă în opera sa.Piese originale cu detalii ascunse, documenteistorice, planuri, schiţe, modele şi tehnica deconstrucţie, arta şi structurile grădiniiexterioare se reunesc pentru a forma un întreg. Construită (1883-1885) iniţial ca o casă devacanţă, de vară, devenind ulterior o casă defamilie, apoi muzeu, Casa Vicens din Barcelonadevine  ,,manifestul operei lui Gaudí” ce se aflăîn Patrimoniul Mondial UNESCO din 2005. 

La Pedrera Casa Milà, cunoscută şi cu numele La Pedrera, este una dintre cele mai somptuoase şi mai impresionantecase construite de Antoni Gaudi între anii 1906 şi 1910. Casa Milà este ultimul imobil proiectat de Gaudí la vârsta de 45 de ani, pe când se afla la înălţimeacreativităţii sale, pentru familia Milà. Este cunoscută şi sub numele La Pedrera, deoarece are un design exterior auster, aspect asemănător cu alunei cariere de piatră (,,la pedrera” se traduce carieră, în limba catalană) ce cuprinde două blocuri deapartamente şi curţile interioare. Faţada exterioară are un aspect auster, imaginea blocurilor de piatră este sumbră şi impunătoare, culorilepietrei pălesc la lumina soarelui. Însă, admirată seara, fiind bine iluminată, arhitectura interacţionează cunatura, formele blocurilor de piatră sunt acum într-o armonie perfectă pentru a-ți induce formeleondulate ale valurilor mării. Se spune că dacă e linişte, auzi valurile spărgându-se de mal. Formele ondulate, elemente inspirate din natură, se regăsesc şi în realizarea minunatelor balcoane.Geniul artei nouveau combină piatra şi fierul forjat pentru un design exterior unic. Balcoanele sunt puseîn valoare datorită contrastului puternic dintre fierul forjat şi albul cu nuanţe cenuşii şi negrul care rupeorice aşteptări. Prin contorsionarea fierului în multiple elemente fantastice, au rămas şi acum o enigmă cene duce într-o lume magică. Podul imensei construcţii alcătuit din 270 de arcade catenare găzduieşte unica expoziţie dedicată munciişi vieţii arhitectului catalan.

Un adevărat spectacol de lumini, formă  şi culoare sunt faţadele interioare ale curţilor. Gaudí oferă un centru de interes spaţiului, asigurând o mai mare iluminare şi ventilaţie. Una dintre cele mai importante inovaţii ale lui Gaudí a fost transformarea faţadelor curţilor interioare din spaţii banale într-un centru de interes pentru întreaga clădire, punându-l în valoare printr-o iluminare multicoloră şi o mai bună ventilaţie, aceasta fiind o altă trăsătură inconfundabilă a creativităţii lui.

Casa Batlló

Bulevardul Passeia de Gràcia găzduieşte două dintre cele mai minunate capodopere arhitecturale ale luiAntoni Gaudi: Casa Batlló şi Casa Milà, ambele incluse în Patrimoniul Mondial UNESCO. Casa Batlló este considerată cea mai fascinantă clădire, deosebindu-se de celelalte prin originalitateadesign-ului şi impactul armonios al culorilor. Magnifica clădire ascunde metafora legendară a SfântuluiGheorge şi a balaurului. Dorinţa lui Gaudí de a combina fierul forjat, piatra, mozaicul realizat cu cioburi de sticlă, lemnul şi ceramicacu detalii multicolore ne lasă să descoperim o lume magică, plină de elemente din natură, mai ales dinatmosfera submarină, care ne va impresiona simţurile şi emoţiile. Impresionantul acoperiş cu turnurile iconice ce ascund coşurile din ţiglă atrăgătoare parcă vibrează. Ţiglelemulticolore sunt asemănătoare unor solzi de balaur. Un balaur uriaş ce iese din apă ne duce cu gândul lalupta Sfântului Gheorghe cu balaurul. Doar că cel realizat de Gaudí este un balaur radiant datorită detaliilorsale fantastice. O mulţime de detalii ascunse sunt şi în interiorul clădirii, în mozaicul legendar, mansarda unde a locuitcândva familia Batlló, fanta impresionantă ce luminează o sală magnifică şi scările. Stilul său artistic a depăşit conceptul de clădire şi a devenit un reper în artă, în arhitectură şi în stilul ArtNouveau. 

Palatul Güell

După ce a absolvit ,,Escuela Técnic Superior de Arquitectura de Barcelona” în 1878, Antoni PlacidGaudí Cornet a creat o vitrină minunată realizată într-un stil nemaiîntâlnit. Stil unic ce-l va faceremarcat mai târziu. Politicianul Eusebi Güell a remarcat vitrina  şi i-a acordat tot sprijinul săumoral şi financiar, cerându-i să-i construiască o reşedinţă în centrul Barcelonei, astfel devenindprimul, dar şi principalul patron al lui Gaudí. Arhitectul a folosit o varietate mare de materiale de construcţie, alegând mai ales pe cele maiscumpe, a combinat tehnicile tradiţionale cu elemente inovatoare, cum ar fi: arcul parabolic şicăptuşeala din lemn, devenind elemente distinctive în capodoperele sale. Reşedinţa se ridica ca o metaforă a vieţii patronului: la început modestă, sobră, o atmosferăausteră a subsolului, pe când parterul este inundat de bogăţie.  Marmura gri, simplă, dar scumpă,este luminată de 20 de coşuri sculptate pe acoperiş. Acestea sunt acoperite cu bucăţele deceramică. Simbolul Barcelonei este o şopârlă de 2 metri, care se află la intrarea în sala cu 86 de coloane.Acestea susţin o terasă impresionantă cu o bancă ondulată, realizată dintr-un mozaic multicolor.Aceasta creează senzaţia că e un şarpe viu colorat ieşit din ocean.

Parcul Güell

Una dintre cele mai frumoase

aventuri le vei avea dacă vei

vizita Parcul Güell. Aici te vei

întâlni cu dragoni, ,,păduri de

mozaic” şi grădini încântătoare

pe o suprafaţă imensă.

Dacă eşti iubitor de aer liber vei admira Biserica Parcului Güell, unde ,,Criptà din Colònia Güell” este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Trecând prin parc, vei putea explora Zona Monumentală până la o stâncă imensă, în vârful căreia ai posibilitatea să vezi panorama întregului oraş Barcelona, dar şi Marea Mediterană. Parcul Güell cuprinde şi cele două case din povestea ,,Hansel şi Gretel”: Casa de turtă dulce a vrăjitoarei şi Casa copiilor. Una dintre ele a fost locuită de Gaudí între anii 1900 şi 1914, în timp ce s-a construit întregul parc. Din lucrările lui Gaudí se observă interacţiunea dintre natură şi arhitectură, dar şi îmbinarea dintre vechi şi nou.

LA SAGRADA FAMILIA

La 74 de ani, ,,arhitectul lui Dumnezeu” era atât de absorbit şi de devotat proiectului său divin, că nici n-a observat tramvaiul ce se îndrepta spre el. Îmbrăcat în haine modeste, catalanii nu l-au recunoscut şi nu i-au acordat primul ajutor. Abia după mai mult timp un poliţist l-a dus la spital. S-a stins din viaţă după trei zile de chin, pe 19 iunie 1926. A fost înmormântat în cripta catedralei sale.

La Sagrada Familia este cea mai cunoscută capodoperă a lui Antoni Gaudí, un geniu al artei catalane, ce a ştiut să combine stilul bizantin şi cel gotic într-o artă contorsionată şi colorată, Art Nouveau. Este cea mai impresionantă catedrală din lume şi cel mai vizitat punct turistic din Spania. Chiar dacă este încă în construcţie, acest templu modern şi unic a devenit un simbol naţional al Barcelonei, urmând ca la finalizarea proiectului să fie cea mai înaltă biserică din lume. Prima piatră de temelie a fost pusă în 1882 de către arhitectul Francesc de Paula Vila, înlocuit în anul următor de tânărul arhitect Antoni Gaudí. Acesta s-a dedicat capodoperei iconice până la sfârşitul vieţii sale. Timp de mai bine de patru decenii a reuşit să termine mai puţin de un sfert din luxuriantul său proiect: un turn şi Faţada Nativităţii. Atunci când a fost întrebat de ce construieşte o biserică atât de mare, el a glumit spunând: ,,Dumnezeu, clientul meu, nu se grăbeşte să-şi vadă biserica terminată”.   Altă dată, a fost întrebat de ce depune atâta efort în realizarea turlelor uriaşe şi minuţios elaborate, dacă nimeni nu le va putea vedea de sus, iar el a răspuns: ,,Îngerii le vor vedea”. El a fost numit ,,arhitectul lui Dumnezeu” deoarece considera că Sagrada Familia este misiunea sa divină.

Naşterea Domnului este singura faţadă din cele trei creată chiar de Gaudí. Acesta s-a inspirat din tradiţia catolică, în special din cea hispanică. Scena Naşterii Domnului este realizată cu elemente tradiţionale, acestea sunt singurele elemente conservatoare din întreaga catedrală. Pe această faţadă el sculptează scena Crăciunului, folosind figurine de mici dimensiuni. Pentru Maria, Iosif, cei 3 Magi, păstori şi pruncul Iisus foloseşte

 figurine de dimensiuni mai mari. Aceştia erau adunaţi pentru a cinsti Naşterea pruncului Iisus. Gaudí nu a reuşit să termine această scenă, pentru că încă nu radiază în culorile vii. Însă cu timpul dorinţa artistului va fi respectată şi scena creată de el va prinde viaţă, precum figurinele tradiţionale, viu colorate. Personajele principale din această compoziţie sunt recunoscute cu uşurinţă.Împărţită în trei scene importante, compoziţia evoluează 

de la ,,Tabloul Naşterii” la ,,Tabloul Bunei Vestiri”, atunci când Fecioara Maria primeşte informaţia de la Arhanghelul Gabriel. Urmează o scenă specifică religiei catolice, Încoronarea Mariei, în care Maria este reprezentată  ca Regina Cerurilor şi Duhul Sfânt este simbolizat printr-un stol de porumbei ce înveselesc un copac frumos verde (poate fi Pomul Vieţii din Grădina Raiului).

A doua faţadă, ,,Patimile lui Hristos” este realizată într-un stil mult mai modernist, cu figuri rectangulare şi portrete simbolice. Aceasta se află în partea opusă a ,,Faţadei Nativităţii”, fiind făcută mult mai târziu, după câteva decenii. A treia faţadă, cea care tratează tema ,,Învierea şi Slava lui Dumnezeu” se află încă în lucru. Fiecare faţadă prezintă câte o poartă de intrare. Porţile monumentale permit accesul în interiorul bisericii. Credinţa şi dragostea faţă de natură se reflectă în interiorul Sagradei. Împărăţia Cerurilor este prezentă prin însăşi amprenta geniului lui Gaudí. Formele abstracte şi decoraţiunile strălucitoare se repetă, formând o enigmă continuă. 

Din 1926 proiectul a fost continuat după schiţele şi planurile arhitectului. În timpul Războiului Civil din Spania (1936), catedrala a fost atacată, iar planurile şi schiţele realizate de Gaudi au fost distruse. Chiar dacă acestea au fost procurate din alte surse, dispariţia proiectului original a iniţiat multe controverse, cum ar fi că Sagrada Familia nu va arăta cum a proiectat- o creatorul ei. În prezent sunt terminate doar 8 turle din 18. Catalanii susţin că o vor termina în 2026, cu ocazia comemorării celor 100 de ani de la dispariţia ,,arhitectului lui Dumnezeu”. Pentru a termina această lucrare faraonică mai sunt necesare multe resurse financiare (donaţii), din partea catalanilor, dar şi a turiştilor. Gaudí era conştient că nu o va termina în timpul vieţii sale, aşa că a lăsat-o catalanilor cu menţiunea să o construiască din taxele vizitatorilor. Cum e cel mai vizitat obiectiv turistic din lume, sunt şanse să fie finalizat proiectul până în 2026.

Sunt trei intrări monumentale numite faţade, fiecare faţadă având câte o temă alegorică: Naşterea Domnului, Patimile lui Hristos şi Slava lui Dumnezeu, acestea reprezentând momentele importante din viaţa lui Hristos: naşterea Sa (Carrer Marina, carrer în catalană înseamnă stradă), pasiunea, moartea, învierea (Carrer Sardenza) şi gloria din prezent şi din viitor (Carrer Mallorca). Ficare dintre ele reprezintă şi cele trei virtuţi aclamate de Apostolul Pavel: speranţa, credinţa şi dragostea.

La sfârşitul catedralei, vor fi 18 turle, dintre care: cea mai înaltă va avea 170 de metri înălţime și-l va reprezenta pe Iisus Hristos, a doua turlă, ca înăţime, o va simboliza pe Fecioara Maria, 12 turle vor fi simbolizate de cei 12 apostoli ai lui Iisus, iar 4 dintre ele îi reprezintă pe cei 4 evanghelişti. Aici arhitectura modernă dă naştere unei ,,liturghii de piatră” din care parcă culeg cuvintele (latineşti şi ebraice) inscripţionate pe turle ,,Sanctus”, ,,Excelsior” şi ,,Hosanna”. Suntem martorii creativităţii unui geniu care concurează cu natura. ,,Păduri înalte” de coloane, bine iluminate care înalţă frunze de palmier în arcade impresionante, veghează decorurile cubiste din jurul ferestrelor realizate din vitralii Art Nouveau. Multă lumină şi culoare cade pe scara ce, în spirală, parcă se înalţă spre cer. Dacă te uiţi în lumina vitraliilor multicolore vezi îngerii cântând. Impresionanți sunt şi cei patru evanghelişti prezenţi doar prin simbolurile lor: leul, îngerul şi taurul. Cu un design tridimensional, Gaudí s-a jucat cu hiperboloidele, cu bolţi gotice, astfel schimbând formele coloanelor de la un rând la altul. O mare parte a interiorului poate fi caracterizat ca un iconostas: medalioanele celor patru evanghelişti, statuile albe de pe pereţi ce se amestecă cu fundalul, te direcţionează spre Hristos, spre Sfânta lui cruce din faţa altarului. Dorinţa lui Gaudí de a lăsa Barcelonei o comoară iconică, plină de simbolism creştin, a devenit un renumit punct de referinţă pentru întreaga omenire.

BARCELONA, LUMEA MUZEELOR

Prof. Carmen Gabriela CălugăruOrice turist pasionat de artă, istorie,

cultură, civilizații dispărute știe că își

poate satisface curiozitatea pe

deplin vizitând oricare dintre

muzeele din Bacelona.

Capitala catalană este considerată,

din acest punct de vedere, o

enciclopedie culturală vie, datorită

muzeelor inedite în care își îmbie

turiștii, invitându-i parcă să

descopere ținuturi pline de istorie, de

la structurile arheologice, la cetatea

medievală și până la metropola

modernă cu o arhitectură care stă

sub semnul unicității.

Muzeul figurilor de ceară este o replică a Muzeului Madame Tussaud din Londra, adăpostind peste 300 de figuri de ceară amenajate într-o clădire neoclasică de la sfârșitul secolului al XIX-lea, care creează o atmosferă deosebită, promițând o experiență de neegalat. De cum intri, ai senzația că timpul a încremenit și figurile de ceară s-au trezit la viață prin cele câteva personalități proeminente ale omenirii. Pe măsură ce treci dintr-o cameră în alta, ochii stăruitori ai personajelor te urmăresc, încât ți se pare că limita dintre real și ireal rămâne doar la nivel de teorie.

Muzeul este organizat în mai multe camere, având câteva piese de o valoare certă, incluzând politicieni celebri, mari scriitori, oameni de artă (pictori, muzicieni, compozitori), exploratori, fiind, de asemenea, reprezentată și lumea animației. Am trecut relativ ușor peste sectorul dedicat oamenilor politici, deși am descoperit și aici unele personalități care au scris pagini însemnate în istoria lumii

În schimb, am pătruns fără ezitare în lumea veselă a personajelor de desene animate

Am admirat apoi frumusețea și uneori sobrietatea unor cupluri celebre care au suscitat interesul mulțimii atât în antichitate, cât și în zilele noastre

Sau am experimentat viața boemă alături de 

scriitori, regizori sau actori.

Am simțit spiritul Spaniei prin dansul flamenco.

 Un loc aparte este deținut în muzeu de exponatele inspirate din filme de groază sau de acțiune,proiectate în vederea obținerii unor efecte speciale sonore sau luminoase. Am fost încântate sădescoperim personajele din Star Wars sau reproducerile din romanele lui Jules Verne, celebra navăNautilus.

De asemenea, nu puteau să lipsească unele morți celebre, precum sinuciderea lui Seneca, arderea pe rug a Ioanei D’arc, eroina Franței sau tradiționalul seppuku japonez alături de tehnicile de tortură din închisori. Interesante au fost și reproducerile jafurilor bancare din anii 20-30, emblematice fiind figurile lui John Dillinger, Butch Cassidy sau cuplul Bonnie și Clyde.

Am părăsit muzeul cu o stare

de bine, încântate că am

redescoperit o lume lăsată

undeva, în urmă și bucuroase

că am făcut această mini-

călătorie într-un spațiu atât de

primitor al capitalei catalane

care ni s-a dezvăluit la tot

pasul.