Embriologie

Bagu Lucian - Anatomie 2011

1

Embriologia Viscerelor

March 3

2011 [Type the abstract of the document here. The abstract is typically a short summary of the contents of the document. Type the abstract of the document here. The abstract is typically a short summary of the contents of the document.]

Embriologia aparatului respirator


2

Embriologia Aparatului Respirator

1.Etapele organogenezei aparatului respirator

El apare din intestinul primitiv, intestinul anterior derivat din endoderm, ca un mic diverticul in peretele anterior al acestui tub digestiv primitiv. Evolutia acestui mic diverticul are 2 mari etape:

1 saptamana a 4-a la luna a 4-a intrauterina

2 luna a 4-a pana in a 6-a luna

In prima etapa se diferentiaza bronhiile si bronhiolele (bronhiile sunt structuri canaliculare care au tunica fibrocartilaginoasa in timp ce bronhiolele sunt de calibru mai mic si la nivelul carora dispare tunica fibrocartilaginoasa si apare tunica musculara neteda – muschiul respirator Reissenssenn). La embrionul de 3mm in acest intestin cefalic, anterior, apare in peretele sau un sant cu dispozitie longitudinala pe fata interna a acestui intestin cefalic in dreptul arcului branhial 4.

Obs! La nivelul extremitatii cefalice se diferentiaza cranial (ventral) de somitele occipitale 6 arcuri brahiale din care vor deriva muschii structurile osteo-cartilaginoase si majoritatea viscerelor extremitatii cefalice.

El se numeste sant laringo-traheal si la exterior, pe fata ventrala a faringelui, in dreptul acestui sant, pe fata externa apare o dilatatie caudala rotunjita care se numeste diverticul respirator. De o parte si de alta a santului mezodermul si endodermil prolifereaza si formeaza cate o plica cutanata endomezodermala.

La embrionul de 4-5mm plicile se vor apropia una de alta, se vor uni si vor separa intestinul primitiv de acest diverticul laringo-traheal, cu exceptia capatului cranial cel mai proximal unde ramane un orificiu de comunicare intre diverticul si intestinul primitiv.

Separarea celor 2 elemente se face dinspre caudal spre cranial, astfel incat la embrionul de 4-5mm in partea cea mai caudala. Cei 2 lobi diverticulari constituie schitele viitoarelor bronhii principale, care la randul lor se vor ramifica rezultand epiteliul arborelui bronsic si al alveolelor.

2. Dezvoltarea laringelui

Laringele este organ al fonatiei dar si al CAS. Are o dubla dezvoltare embriologica:

-din peretele ventral al faringelui si din extremitatea craniala a traheei.

Portiunea glotica si supraglotica deriva din extrenitatea craniala a traheei.

La embrionul de 5mm, la nivelul extremitatii craniale a traheei (a diverticulului laringo-traheal) apar 2 plici laterale, mobile, care flancheaza locul de comunicare dintre trahee diverticul si intestinul primitiv care aici devine faringe. Cele 2 plici vocale vor deveni corzile vocale propriu-zise, si spatiul dintre ele va deveni glota.


3

Deasupra acestor plici, epiteliul faringian prolifereaza si da nastere la elemente noi care protejeaza cele 2 corzi vocale:

-epiglota

- 2 lig colaterale denumite ligamentele colaterale

-3 perechi de plici denumite 1-ariteno epiglotice, 2-faringo epiglotice, 3-gloso epiglotice care vor fixa epiglota la baza limbii. Sapt a 4-a.

In sapt a 5-a locul de comunicare dintre trahee si laringe se ingusteaza si creste in dimensiuni sagitale, antero-post, capata denumirea de furcula din care se vor diferentia in final epiglota si cartilagiile aritenoide. Aceste carilagii aritenoide vor creste spre lateral si in jos sprea caudal si vor acoperi corzile vocale.

In sapt a 6-a si a 7-a apar modificarile care evidentiaza elementele finale ale laringelui: 1 furcula – va creste spre cranial, spre limba si diferentiaza in epiglota, ea pastreaza legatura cu limba prin plicile gloso-epiglotice, cu cartilagiile aritenoide prin plicile ariteno-epiglotice, cu faringele prin plicile faringo-epiglotice.

Pana in luna a 5-a, sapt 20, epiglota creste in dimensiuni continu, astfel incat ajunge pana in nazo-faringe, venind in contact cu valvula palatina, primordiul viitoarei bolti palatine. Comunicarea laringo-faringiana capata forma literei “T”. Tot atunci peretii laterali ai laringelui superior se alungesc, se apropie unul de altul, avand aspect tubular si pe linia mediana apare un sept sagital, care separa acest etaj supraglotic in 2 canale: 1 anterior – ce va constitui legatura dintre trahee si laringe si un canal posterior denumit canal faringo traheal care pastreaza legatura dintre trahee si faringe, asa se face ca:

Incepand cu sapt 20 din acest sept sagital pornesc 2 muguri epiteliali, plini, orizontali si laterali, care incepand cu sapt 22 se vacuolizeaza, se tunelizeaza, dand nastere la ventriculii laringieni ce se deschid la nivelul glotei. In paralel din endodermul care captuseste aceasta structura laringo-traheala se formeaza mucoasa laringelui ce acopera toate plicile si structurile aparute pana in saptamana 22.

Concomitent din mezoderm apar cartilagiile laringiene:

Incepand din saptamana a 4-a pana in a 7-a apar: -cartilajul tiroid – apare din arcul branhial 4

-cartilajul cricoid – apare din arcul branhial 5, flancat de cartilagiile aritenoide – apar din arcul branhial 5, partial 6. Aceste cartilaje au o plica elastica prin care se fixeaza ligamentele ariteno-epiglotice. Aceasta plica elastica isi pastreaza elasticitatea pana in jurul varstei de 50 de ani dupa care incepe sa redreseze determinand o scadere a frecventei de vibratie a corzilor vocale. Tot din arcul 5 deriva toate inelele arborelui bronsic.

Musculatura arcurilor bronsice deriva din mezoderm in paralel cu dezvoltarea musculaturii esofagului, el se va dezvolta foarte rapid spre extremitatile distale ale arborelui bronsic dand nastere la muschiul bronsic dar se va dezvolta deasemenea si la extremitatea craniala a diverticulului dand nastere celor 6 perechi de muschi laringieni.

-primul inel traheal


4

3. Dezvoltarea traheei si a bronhiilor

La sfarsitul saptamanii a 3-a mugurele se bifurca in 2 bronhii asimetrice, cea dreapta se dezvolta caudal in directie aproape verticala. Ulterior segmentul cuprins intre bifurcatie si laringe devine trahee prin alungire in luna a 5-a apar glandele traheale si glandele bronsice si incepand cu saptamana a 7a apar semi-inelele traheale si musculatura dintre ele astfel incat posterior(dorsal) aceste semi-inele sunt unite printr-o membrana traheala.

In saptamana a5-a, a 6-a, bronhiile primare incep sa se ramifice:

- intr-o brohie laterala superioara - laterala mijolocie

Ce laterala superioara va da nastere lobului superior pulmonar, cea mijlocie va da nastere lobului mijlociu, in timp ce capatul caudal al acestei bronhii drepte va constitui lobul inferior al plamanului.

Bronhia laterala stanga da o singura ramificatie laterala care va deveni lob superior stang, in timp ce capatul ei terminal va deveni lob inferior al plamanului.

4.Dezvoltarea Pulmonului

Mugurii bronsici primitivi se vor divide dihotomic in grosimea mezocardului dorsal care va schita incepand cu sapt 4 vordul primitiv. Prin bifircatie mezenchimul este impins spre lateral si dorsal si imbraca, inveleste, acest mezenchim ramificatiile de birfurcatiei ai mugurilor bronsici. Se formeaza astfel o multitudine de canale pleuro-pulmonare care prezinta fiecare in parte cate o proeminenta ovalara denumita proeminenta pulmonara din care se vor forma alveolele pulmonare, se vor forma sacii alveolari.

Pana la nastere bronhiile secundare (primele ramificatii ale bronhiilor primare) se ramifica dand nastere la circa 18 generatii de ramificatii, pana la varsta de 7 ani. Ramificarea continua si ajunga la 24 de generatii de ramificatii bronsice. In perioada intra-embrionara cam din luna a 6-a fiecare proeminenta pulmonara ce se gaseste la extremitatea terminala a fiecarei ramificatii, va fi inconjurata, invelita de o retea de capilare, care vor constitui vascularizatia intrin-seca a plamanului, artere si vene bronsice.

Pe fata mediana a pulmonului drept apare in jurul lunii a 6-a lobul Azygos care se bifide si el in 2 bronhii drepte. Acest lob Azygos este redus ca dimensiuni si datorita dezvoltarii rapide a ventriculului stang al cordului, dispare pana in luna a 9a intrauterina.

Mezenchimul care inveleste bronhiile formeaza stroma pulmonului. El este abundent in luna a 3-a intrauterina, involueaza pana in luna a 6-a si se reduce la o lama subtire intre sacii alveolari. Dupa formarea capilarelor sangvine, dupa luna a 6a, alveolele fetale devin viabile.

Dpdv morfologic, in sapt a 6-a pulmonul are aspectul unei mase glandulare care atarna de capatul terminal al bronhiilor. In luna a 3-a tot morfologic se schiteaza lobii pulmonari, iar incepand cu luna a 6-a se schiteaza pediculul pulmonar(elementele care intra si ies dintrùn plaman), deasemenea se schiteaza vascularizatia functionala a plamanului.


5

5. Dezvoltarea embrionara a vascularizatiei pulmonare

Capilarele pulmonare aparute in luna a 6-a vor inconjura sacii alveolari si alveolele in sine. Acolo unde capilarul vine in contact cu alveola, aceasta isi pierde epiteliul respirator, creindu-se “bariera” alveolo-capilara, adica campul de hematoza, adica teritoriul de schimburi gazoase dintre sange si alveole. In rest peretele alveolar prolifereaza si da nastere la un epiteliu alveolar cu rol de protectie, de aparare.

Vascularizatia plamanilor primitivi este asigurata de ramuri din aorta dorsala. In saptamana a 5-a se adauga o anastomoza din arcul aortic, care va schita viitoarea artera pulmonara. In saptamanile a 6-a, a 7-a, cordul care apare in saptamana a 4-a in regiunea cervicala sufera un proces de coborare determinand scurtarea arterelor pulmonare care devin orizontale.

Venele pulmonare ajung in sapt a 5-a in atriul stang, 2 dinspre pulmonul dr, si 2 dinspre pulmonul stg. Ele sunt impinse spre atriul stang de mezocardul venos si astfel din saptamana a 6-a se deschid in atriul stang. Vasele nutritive (bronsice) se formeaza in mezenchimul alveolar incepand cu luna a 6-a, in timp ce vasele limfatice patrund in plaman incapand cu luna a 2-a si ajung in tesutul pleural in luna a 4-a.

6. Modificarile ce apar dupa nastere la nivelul aparatului respirator

Imediat inainte de nastere, pulmonii sunt plini cu lichid amniotic, care patrunde in pulmon datorita miscarilor toracelui. In perioada fetala plamanul prezinta in parenchim dens, este redus ca volum si nu cuprinde (ocupa) intreaga cavitate pleurala, sunt redusi fiind situati mai ales in pozitie dorsala si craniala, astfel incat in partea ventrala si caudala spatiul pleural este foarte larg.

In 4 zile de la nastere lichidul amniotic este absorbit si aerul patrunde treptat in alveole, astfel incat plamanii se destind mai intai in partea sterno costala apoi in portiunea diafragmatica, apoi la nivelul varfului pulmonar, si in final in portiunea dorsala si mediastinala. Datorita acestui motiv se efectueaza proba docimaziei cu valoare medico-legala. Daca la nastere fatul este mort:

1 in plamani se gaseste lichid amniotic (s-a nascut mort), plamanul pus intr-un vas cu apa va cobora la fundul vasului

2 daca fatul este nascut voi si moare ulterior docimazia este negativa, plamanii vor pluti la suprafata vasului cu apa.

La nascutii prematur, alveolele sunt incomplet dezvoltate si hematoza (schimbul de gaze) este asigurata de conductele terminale care suplinesc satisfacator functia alveolara.

7. Anomalii ale dezvoltarii aparatului respirator

1. La nivelul laringelui - poate sa fie lipsa sau atrezia epiglotica

- Fistula esofago-traheala, apare de regula datorita unui esofag nedezvoltat.


6

2. La nivelul Traheei: Trahea se deschide in segmentul esofagian superior iar segmentul superior se termina in fund de sac. Pot aparea deformari ale traheei, prin diferentiere neuniforma, inconstanta a inelelor traheale si poate sa existe si atrezie traheala.

3. La nivelul pulmonilor:

- atrezie totala sau partiala a pulmonilor astfel incat pot lipsi bilateral, sau unilateral.

-variatii ale numarului de lobi, poate fi prezent un lob superior stang suplimentar sau tot la stanga poate sa fie prezent un lob cardiac bine dezvoltat

4. Situs inversus a plamanilor care insoteste un situs inversus toracic, care poate fi asociat sau nu cu cel abdominal.

5. Lipsa de inchidere a canalelor pleuro-peritoneale, care duce la comunicare larga intre cavitatea toracica si abdominala, retro-peritoneala, dand nastere la herniile diafragmatice congenitale predominente de partea stanga.

8. Dezvoltarea embriologica a diafragmei

Organ caracteristic omului si mamiferelor. Se presupune ca are 4 origini embriologice:

1 partea ventrala a diafragmei. Partea ventrala a acestei cupole deriva din septul transvers

2 membranele pleuro-peritoneale dau nastere la portiunile laterale ale diafragmei. Aceste membrane sunt intinse sagital intre septul transvers si peretele dorsal al trunchiului. Dezvoltarea foarte rapida a ficatului care creste cranial va impinge aceste membrane spre lateral dand nastere la partile laterale ale diafragmei.

3 mezenchimul peretelui abdominal antero-lateral din care deriva muschii drepti abdominali va da nastere la elementele de fixare a diafragmei de cutia toracica ventrala.

4 mezenchimul plicii posterioare mediane va da nastere la partea posterioara a acestui muschi. In sapt a 5-a, a 6a diafragma este situata in pozitie inalta, in dreptul primei somite cervicale, pana la nastere sufera un proces continu de coborare astfel incat va ajunge in dreptul somitei lombare I.

Dupa nastere prin perfectionarea morfo-functionala a plamanilor diafragma isi contureaza structura finala.


7

Dezvoltarea sistemului cardio vascular

1. Originea embrionara si momentele importante

Originea este mezodermul extraembrionar si intraembrionar, si in mod deosebit din cel extraembrionar care se gaseste rostral(antero-superior) de membrana bucofaringiana va edifica inima, in timp ce din mezenchimul intraembrionar se edifica vasele viteline.

Tot din mezodermul intraembrionar peli-alantiodian se edifica vasele ombilicale. Tot din mezenchimul extraembrionar atat parietal cat si visceral se edifica peretii arterelor, venelor, si vaselor limfatice.

Ca momente importante:

1 - momentul saptamanii a 3-a, a 4-a, in care are loc angiogeneza extraembrionara, tot aici se formeaza mezenchimul cariogen, cardio-hepato-diafragmatic, pentru ca se va forma inima, diafragma. Tot acum are loc inceputul inchiderii discului embrionar, dubla plicaturare, cranio-caudala si dorso-latero-ventrala, care plaseaza mezodermul cardiogen din pozitie rostrala fata de membrana faringiana in pozitie caudala. Tot aici incepe sa se formeze tubul cardiac.

2 zilele 21-23, apar primele batai neregulate ale cordului.

3 saptamanile 4-8 inima trece prin 3 stadii de evolutie:

-stadiul tubular

-stadiul sigmoidian

-stadiul septal : se formeaza arcurile aortice si vasele intraembrionare, tot acum se formeaza vasele membrelor.

4 sapt 8,9,10, sistemul limfatic

5 nasterea, intreruperea circulatiei ombilicale, se inchide orificiul interatrial al lui Botallo. Tot aici se intrerupe circulatia prin canalul arterial Botallo. Debutul circulatii pulmonare, mica circulatie

6 lunile 5,6,7,8 cand se formeaza glubulele rosii, hematiile si se fomeaza de asemenea leucocitele.

2. Dezvoltarea inimii

Promordiile inimii apar din mezenchimul extraembrionar visceral, dupa saptamana a 4-a se plaseaza caudal de membrana bucofaringiana. Ele apar la sf saptamanii a 3-a, ca 2 tuburi de mezodeliu, de mezenchim, situate paramedian de o parte si de alta a liniei mediane.


8

Plin Plicaturarea dorso-latero-ventrala cele 2 tuburi conflueaza pe linia mediana, alcatuiesc un singur tub, care initial are un sept primitiv care dispare. Acest tub se numeste tub cardiogen si el va edifica endocardul care captuseste cavitatile inimii. Mezenchimul din jur va forma miocardul, iar mezodermul splahnic va edifica epicardul care este pericard visceral care va inveli inima.

In dezvoltarea inimii mezenchimul extraembrionar este elementul principal. La distanta de tubul cardiac dar in jurul acestuia este mezodermul somatic care va forma foita parietala a pericardului, pericardul fibros.

In acest moment cavitatea celomica primitiva deja se segmenteaza intr-o cavitate pericardica si restul, cea mai mare parte a ei va deveni cavitate pleurala.

Obs! Mezodermul splahnic se continua cu mezodermul somatic si vor constitui impreuna un mezocard dorsal, un fel de ligament, ce leaga inima de intestinul anterior. Ventral acelasi tub cardiac e legat de peretele anterior prin mezocardul ventral.

In saptamana a 6-a cele 2 structuri ligamentare se autolizeaza, dispar, si inima va ramane legata “ancorata” doar de vasele care sosesc la ea sau pleaca de la ea.

In dezvoltarea cordului sunt 3 etape:

-inima tubulara

-inima sigmoidiforma

-inima septala

Inima tubulara se fomeaza incepand cu saptamana a 4-a si prezinta neregularitati in ceea ce priveste calibrul. Prezinta 3 dilatatii dinspre cranial spre caudal, la nivelul zonelor de trecere intre dilatatii peretii tubului se ingroasa formand pernite endocardice. La sfarsitul saptamanii a 4-a inceputul sapt a 5-a si la extremitatile craniale si caudale ale tubului cardiac apar ingrosari similare ale endocardului. Aceste pernite sunt primordiile viitoarelor valvule: -valvule arteriale si venoase

-valvule atrioventriculare

La 2 zile dupa inceputul saptamanii a 5-a prin dezvoltari inegale ale celor 3 dilatatii inima capata forma literi S, adica devine sigmoidiforma.Sinusul venos se separa in 2 compartimente, un compartiment cranial, dilatatia craniala, si un compartiment caudal care va deveni dilatatie venoasa. In cursul saptamanii a 5-a dilatatia venoasa creste mai rapid astfel incat se plaseaza alaturi de dilatatia atriala fata de care ramane inca separata printr-un sept mezenchimal.

La nivelul acestei dilatatii venoase se formeaza 2 prelungiri denumite coarne sinusale din care pleaca cate 2 conducte venoase. In acest moment sinusul venos este delimitat de atriul primitiv printr-un sept denumit septul sinoastrial. Ulterior acest sept se autolizeaza partial si va face loc unui orificiu care se va numi sino-atrial.


9

Atriul primitiv prin crestere in dimensiuni coboara si se va plasa caudal de sinusul venos . Tot in acest stadiu bulbul cardiac se alungeste, creste in dimensiuni longitudinale, in timp ce ventriculul se dilata din ce in ce mai mult si sufera acelasi proces sau aceiasi miscare de rotatie in raport cu bulbul cardiac, miscare similara dintre atriul primitiv si sinusul venos, astfel incat ventriculul primitiv dilata rotindu-se se plaseaza alaturi de bulbul cardiac alungit fiind separate unul de celalalt de un sept bulbo-ventricular.

La sf sapt a -5a, inceputul sapt a 6-a in interiorul acestui sept apare un orificiu de comunicare descris de Haller. Consecinta este ca la finalul etapei a 2-a, adica a inimii sigmoidiforme cordul are edificate urmatoarele compartimente:

-bulbul cardiac

-dilatatia ventriculara

-atriul primitiv situat in partea caudala a tubului cardiac – sigmoidiform

-sinusul venos de la nivelul caruia vedem 2 compartimente venoase care se vor termina cu cele 4 vene primitive.

Bulbul inimii se va continua cranial cu trunchiul arterial – prin care sangele va fi evacuat din inima. La nivelul orificiilor de trecere intre cele 3 compartimente ingrosarile endocardului vor forma aparatul valvular.

Bulbul inimii impreuna cu ventricolul primitiv se vor alungi in sens caudal si ventral, devin sinuosi in timp ce 3 si 4, atriul primitiv si sinusul venos se deplaseaza dorsal si cranial. Atriul va ajunge astfel inapoia ventriculului si cranial de el, si il cuprinde in concavitatea lui anterioara.

In acest stadiu inima este o structura bine definita si determina proeminenta cardiaca care bompeaza(proemina) pe fata ventrala a trunchiului embrionului.

Inima septala se caracaterizeaza prin:

1definitivarea formei externe a inimii

2formarea septelor care vor separa cele 4 cavitati concomitent cu formarea aparatului valvular, se diferentiaza miocardul. Perioada sapt 6,7,8 inima incepe un proces de coborare, pana in saptamana a 6-a fiind in regiunea cervicala. Apare santul coronar care va separa compartimentul atrial de compartimentul ventricular. Spre sfarsitul saptamanii a 8a se formeaza septele inter-atriale si interventriculare dar sunt septe incomplete, asa incat in septul interatrial se formeaza orificiul inter-atrial al lui Botalo in timp ce in septul interventricular se va forma orificiul lui Panizza. Cele 2 orificii persista in perioada embriofetala:

-orificiul interventricular se inchide inainte de nastere cu circa 7-14 zile

-orificiul interastrial se inchide la nastere

Inima sufera si un proces de rotatie in aceasta perioada, asa inca ventricolele se plaseaza caudal si ventral de atrii care sunt situate cranial si dorsal.


10

3. Mecanismele generale prin care se formeaza septele si valvulele inimii

1 proliferarea endocardului la nivelul pernitelor endocardice

2 largirea unor portiuni ale tubului cardiac, ex dilatatia ventriculara, si ingustarea altora, prin alungire – bulbul cardiac, datorita hemodinamicii particulare intra-cardiace care se schimba in dezvoltarea cordului

3 proces de vacuolizare – autoliza a unor parti din gelatina cardiaca proprie formarii aparatului valvular atrio-ventricular

4. Dezvoltarea sinusului venos

Sinusul venos pana in saptamana a 8-a prezinta o portiune transversala dilatata si o portiune alungita constituind coarnele sinusului. In aceste coarne incepand din saptamana a 8-a pana in sapatamana a 15-a se diferentiaza 3 perechi de vene. Pe linia mediana – vena vitelina, paramedian venele ombilicale, si lateral vena cardiaca comuna.

Comunicarea dintre sinusul venos si atriul primitiv este la inceput larga, ulterior in partea stanga involueaza, iar in partea dreapta aceasta se largeste, deoarece fluxul venos este mai abundent spre dreapta.

Consecinta! Incapand cu saptamana a 6-a apare o asimetrie de dezvoltare a celor 3 perechi de vene:

-vena ombilicala stanga, vena vitelina stanga, si saptamana a 10-a vena cardiaca comuna stanga, se oblitereaza astfel incat pe partea stanga incepand cu saptamana a 10-a isi fac aparitia 2 mici vene: vena oblica a atriului stang si sinusul coronar.

-partea dreapta a sinusului venos se va dilata foarte mult, si vor asigura comunicarea cu atriul. Aceasta parte a sinusului venos va incorpora atriul drept si va genera portiunea neteda a atriului drept situat la stanga creste terminale.

-orificiul sino-atrial – va fi delimitat de 2 valvule omonime una dr si una st. Ele fuzioneaza generand asa numitul sept fals, septul spurium, care este situat la drepata septului prim ce separa sau separa inca sinusul venos de cavitatea atriala. Ventro-caudal – valvula venoasa drepata va edifica valvula venei cave inferioare descrisa de Eustachio si valvula sinusului coronar descrisa de tebesius. Sinusul coronar – confluenta celor 2 vene coronare care se va deschide in final in atriul drept.

In atriul drept incepand cu saptamana a 10-a se deschide urmatoarele orificii:

1 orificiul venei cave superioare

2 orificul venei cave inferioare

3 orificiul sinusului coronar care aduce sinului venos de la venele coronare

4 se deschid 4-6 venule coronare atriale care colecteaza sangele venos din atriul drept.


11

5 orificul atrio ventricular drept

5. Septarea atriului primitiv

Se realizeaza in 3 etape:

1 septul prim – apare in saptamana a 5-a ca o lama endo-cardiaca semilunara, pe peretele postero-superior al atriului primitiv. Prin crestere acest sept se uneste cu cele 2 pernite endocardice anterioara si posterioara de la nivelul canalului atrio-ventricular, iau nastere astfel valvula intreventriculara dreapta si valvula intreventriculara stanga la nivelul orificiilor omonime. Septul acesta prim divide atriul primitiv in atriul dr si st dar incomplet, pastrandu-se o cominicare antero-inferioare

2 septul secund – apare ca o lama endocardica, semicirculara, pe peretele antero-superior al atriului la dreapta primului sept si apare incepand cu sapt a 7-a. Acesta se va dezvolta posterior si inferior si se aplica peste orificiul septului secund. Numai ca in portiunea lui inferioara acest sept este incomplet si pastreaza comunicarea cu cele 2 compartimente atriale.

Incepand din saptamana a 7-a pana in a 9-a, a 10-a exista concomitent 2 orificii ijntre clee 2 comparimente, orificiul septului prim situat cranial si ventral si orificiul septului secund care este postero-inferior de precedentul.

Aceste orificii au o deosebita importanta in directionarea fluxului sangvin prin inima care este la o presiune destul de mica in atrii pana la nastere. Dupa nastere presiunea din atriul stang creste si depaseste presiunea din compartimentul atrial drept.

3 sept fals – care reprezinta fuzionare craniala ale celor 2 pernite endocardice ale orificiului sino-atrial.

Observatie – valvula dreapta a acestui sept fals va edifica 3 elemente: creasta terminala, o ingrosare pe peretele posterior al atriului drept care separa zona neteda de zona denivelata, valvula venei cave inferioare, valvula sinusului coronarian, thebesius.

Incepand din sapt a8-a atriul drept creste puternic, inglobeaza sinusul venos a.i. in el se vor deschide in vinal 4 vene. Atriul stang emite un mugure al venei pulmonare care la randul lui se bifurca, si acete bifurcatii vor da la randul lor alte vene pulmonare. Prin crestere in dimensiuni si atriul stang inglobeaza treptat primele ramificatii ale venelor pulmonare a.i. la final in el se vor deschide independent fiecare vena pulmonara dintre cele 4.

6 Septarea ventriculului

Dinspre peretele posterior al ventriculului primitiv porneste o lama endocardica denumite sept interventricular care va fi invadat de mioblastii mezodermali a.i. acest sept va fi un sept musculo-conjunctiv. Dupa ce atinge peretele anterior al inimii el imparte ventricolul in 2 compartimente, st si drept. Cranial insa acest sept nu atinge interiorul canalului atrio-ventricular pastrandu-se un orificiu, care se va inchide ulterior. Portiunea septului interventricular dinspre peretele anterior isi pastreaza structura conjunctiva, in timp ce portiunea dinspre peretele posterior va avea o structura musculara.


12

7 Septarea trunchiului arterial

Bulbul cordului in acesta portiune este partial absorbit in ventriculul drept. Isi pastreaza individualitatea dupa nastere formand asa numitul conul arterial care este situat la baza ventriculului drept si care constituie camera de ejectie al acestui ventricul.

In saptamana a7-a in trunchiul arterial care continua bulbul inimii apar 2 creste endocardice longitudinale care se apropie si se unesc una de alta constituind un sept aortico pulmonar, septul spiral, el va imparti bulbul inimii intr-un trunchi arterial aortic(aorta ascendenta) si trunchiul arterial pulmonar. Acest sept se numeste spiral deoarece in portiunea lui craniana este dispusa in plan anterior posterior, iar in portiunea caudala este dispus in plan dorsal, determinand astfel raportul definitiv dintre cele 2 artere. In portiunea inferioara trunchiul arterial este inaintea aortei ascendente. In portiunea mijlocie el se plaseaza la stanga aortei ascendenta.

Acest sept aortico-pulmoar fuzioneaza cu pernitele endocardice de la nivelul orificiului bulbo-ventricular si formeaza in fiecare compartiment in parte cate 3 valvule semilunare: 1 anterioara si 2 posterioare care vor apartine trunchiului pulmonar, in timp ce la dreapta la nivelul aortei va fi o valvula posterioara si 2 anterioare. Ele se numesc valvule sigmoide arteriale si inchiderea lor la sf sistolei ventriculare reprezinta zgomotul 2 al inimii denumit zgomot distolic.

8 Diferentierea miocardului

In jurul endocardului mezenchimul se organizeaza formand miocardul. Intre acest endocard si miocard mezenchimal se gaseste gelatina cardiaca care este tot de origine mezenchimala si ea se va diferentia in tesut conjunctiv subendocardic pana in miocard. Bine reprezentat la nivelul aparatului valvular al inimii constituind un adevarat schelet fibros al corpului.

Muschiul cardiac la inceput este spongios, apoi devine compact mai putin in portiunea profunda din apropierea endocardului care va constitui trabeculele carnoase sau muschii papilari la nivelul ventriculilor si muschii pectinati sau pectineati la nivelul atriilor.

Muschii papilari se vor fixa de valvele atrio-ventriculare prin extremitatea lor valvulara care se fibrozeaza. Apoi se formeaza corzile tendinoase, iar extremitatea opusa se continua cu corpurile musculare.

La inceput muschiul cardiac este unic dar poi prin aparitia scheletului fibros la nivelul canalului atrio-ventricular musculatura atriilo se separa de cea a ventriculilor. Persista insa o parte din aceasta musculatura care isi pastreaza caracterile embrionare nediferentiate, si nu se poate contracta, dar isi pastreaza capacitatea de autoexcitatie, constituind tesutul excito-conductor al inimii care asigura automatismul contractiilor miocardice.

De aceea inca din saptamana a 4-a chiar daca inima nu este in contact cu fibre nervoase aceasta se poate contracta. In saptamana a 6-a miocardul are 65 de contractii/minut, in timp ce in perioada perinatala ritmul cardiac ajunga la 130-140 contractii pe minut.


13

9 Dezvoltarea arterelor

Primele elemente angioformatoare: apar in sapt 3-4. Insule de cellule angioformatoare care apar in mezenchimul solatic. Ele conflueaza si formeaza retele vasculare din care apoi vor diferentia arterele si venele.

Singurl factor care diferentiaza fie arterial fie venos este dat de fluxul sangvin care se raporteaza la cord. Vasele prin care sangele pleaca de la cord vor diferentia in structure arteriale, iar vasele prin care sangele soseste la cord(cardioped) vor diferentia in vene. Vasele care pleaca de la cord se diferentiaza sub forma de perechi si simetrice si pe parcusul cresterii embrionului, fluxul sangvin, presiunea sangvina vor determina o remodelare a acestor artere care vor devein asimetrice.

Prima diferentiere este la nivelul trunchiului arterial va fi septet prin septul spiral care va diferentia in aorta ascendenta si trunchiul arterei pulmonare. Acest trunchi se continua cu 2 aorte ventral si prin saptamana a 5-a apar si 2 aorte dorsale. Aortele ventral sunt unite cu cele dorsal prin 6 perechi de arcuri aortic faringiene.

Pe schita acestor 6 perechi de artere aorte faringiene notate de la I la VI dinspre cranial spre caudal se vor diferentia, vor apare arcurile faringiene. (arcul I va fi afferent nervului trigemen, arcul 2 este afferent nervului facial, arcurilor 3,4,5 vor fi aferente nucleului ambigu care Ia calea nervilor 9,10,11).

Aortele dorsal sunt situate in apropierea notocordului si prin dezvoltarea meznechimului situate lateral de ele, se apropie una de alt ape linia mediana se alipesc si vor forma singura aorta dorsal, care strabate intregul trunchi si se termina bifurcandu-se in 2 artere caudale, care dupa resorbtia cozii (dupa apropierea ultimelor somite coccigiene) cele 2 aorte dorsale se unesc una cu alta si vor constitui o singura prelungire a acestei aorte dorsal care va deveni artera sacrala medie.

Aorta dorsala da 3 categorii de ramuri colaterale:

1 artere ventrale – perechi de artere viteline care vor diferentia in cele 3 structuri viscelare abdominale: in trunchiul celiac, artera mezenterica superioara, si artera mezenterica inferioara. cele 2 artere ombilicale care duc sangele spre placenta, (o singura vena ombilicala), cele 2 artere iliace comune, st si dr, care se vor bifide terminal in iliace interna si iliace externe

2 artere intersegmentare sau parietale: 30 de perechi si ramurile lor dorsale vor deveni arterele vertebrale si care cranial se vor uni si vor forma artera bazilara, ramurile lor ventrale vor forma arterele intercostale posterioare, cele 4 artere lombare si artera intersegmentara a 7a care va edifica partial artera subclavie.

3. arterele segmentare laterale(viscerale): la inceput sunt 20 de perechi ele evolueaza odata cu mezonefrosu, dar 80% din ele se atrofiaza, din ele ramanand doar: 2 artere frenice inferioare(subdiafragmatice), 2 artere suprarenale medii, 2 artere renale si 2 artere genitale. (toate vor fi ramuri colaterale din aorta dorsala care devine descendenta)


14

10. Evolutia arcurilor aortice

Aortele ventrale+Aortele dorsale(2), si cele 6 arcuri aortice care le unesc sufera in perioada saptamanilor 4-7 modificari profunde:

- Arcurile aortice I, II, V se rezorb.

- Arcul III edifica artera carotida comuna, spre sf saptamanii a 6-a incep sapt a 7-a artera carotida comuna se continua cu artera carodida interna care se formeaza din aorta dorsala, cranial arcului faringian 3.

Acesta carotida interna patrunde in craniu si se va anastomoza cu ramuri din aorta bazilara si contribuie astfel la formarea centrului arterial endocranian situat la baza encefalului cunoscut sub numele de poligonul lui Willis. Din aortele ventrale se formeaza artera carotida externa. In cursul evolutiei se pune in contact cu ramurile arteriale derivate din arcurile branhiale 1 si 2. Acestea devenind ramurile colaterale ale carotidei externe: artera tiroidiana superioara, artera linguala si artera maxilara

- segmentul arcului aortei ventrale situat intre arcurile IV si V formeaza trunchiul arterial brahiocefalic care in final va pleca din crosa aortei, crosa aortelor ventrale.

- aorta dorsala situata intre arcurile III si IV se rezoarbe, in timp ce din al 4-lea arc aortic deriva artera subclavie dreapta respectiv crosa aortei situata la stanga. Aceasta crosa a aortei se pune in contact cu carotida comuna stanga si subclavia stanga. Consecinta – din arcul aortic vor deriva trunghiul arterial brahiocefalic, acesta se va bifurca, carotida comuna stanga, subclavia stanga.

La nivelul insulelor angioformatoare ale mugurilor membrelor se va forma o retea de capilare din care se vor diferentia artera axilara si ramurile acesteia. Axilara punandu-se in contact cu subclavia. La nivelul membrului inferior artera axiala sau artera similara axilarei de sus devine artera ischiadica, in timp ce artera ischiadica stanga se resoarbe partial ce ramane din ea da nastere la artera fesiera sau gluteala inferioara. Membrul inferior va fi irigat de iliaca externa.

11. Dezvoltarea venelor

Din insulele angioformatoare se diferentiaza grupe de vene cu functi diferite:

-unele asigura legatura fatului cu anexele fetale, venele viteline si venele ombilicale

- in timp ce altele asigura circulatia de reintoarcere a sangelui din corpul fetal (vene precardiale, vene postcardiale, venele pulmonare si sinusul coronar al inimii). Majoritatea acestor vene ajunse la cord se vor varsa in sinusul venos al inimii, exceptie face sinusul venos al ficatului care se interpune intre sistemul capilarelor venulare fetale si sinusul venos al inimii -> se va forma sistemul venos port hepatic.

Venele viteline: sunt vene perechi care pornesc din peretii sacului vitelin si din tubul intestinal, acestea strabat septul transvers si patrund in sinusul venos al inimii. O data cu diferentierea ficatului si cresterea acestuia in dimensiuni se intrerupe legatura venelor viteline cu sinusul venos al inimii:


15

- se vor forma o categorie de vene viteline subhepatice care se vor transforma in vena porta,

- apoi exista un segment intrahepatic al acestor vene viteline care se vor transfera in capilarele sinusoide,

- apoi venele viteline suprahepatice vor deveni venele supra hepatice. Aici se ataseaza ductul venos descris de Arantius, care este un conduct venos care scurtcircuiteaza ficatul, capilarele sinusoide, acesta leaga venel viteline subhepatice de cele suprahepatice (vena porta cu venele suprahepatice).

o Spre sfarsitul vietii fetale acest duct venos(sunt) se oblitereaza si devine ligamentul venos al lui Arantius care se va gasi pe fata viscerala a ficatului.

Dupa saptamana a8-a in apropierea cordului se oragnizeaza vena cava inferioara, si atunci segmentul suprahepatic al venelor viteline, pierd contactul cu sinusul venos al cordului si se vor deschide in vena cava inferioara.

Venele ombilicale pleaca de la placenta si se deschid in sinusul venos al inimii, lateral de venele viteline. Rolul lor: asigura vascularizatia nutritiva a fatului. Dupa organizarea ficatului, ele, realizeaza legaturi cu sistemul venos intrahepatic, iar segmentul suprahepatic al lor se rezoarbe. O parte din aceste capilare intrahepatice constituie canalul venos al lui Arantius denumit si canal hepatocardiac fiindca pana la constituirea venei cave inferioare el dreneaza in venele suprahepatice.

Consecinta: singele placentar care ia aceasta cale a canalului venos Arantius, scurtcircuiteaza ficatul si ajunge in atriul drept al inimii. Concomitent vena ombilicala dreapta continua sa se atrofieze a.i. permeabila ramane doar cea stanga, care prin ductul venos este legata de vena cava inferioara.

La nastere o data cu intreruperea circulatiei ombilicale acesta vena ombilicala stanga devine ligament rotund al ficatului, situat in segmentul anterior al santului sagital drept.

Venele cardiace: -precardinale situate cranial de inima si post cardinale situate caudal de inima.

Cele precardinale se diferentiaza definitiv incepand cu saptamana a 9-a: cele 2 vene precardinale dr si st, se unesc cu venele postcardinale dr si st, si formeaza 2 vene cardinale comune dr si st. La extremitatea distala a acestor vene precardinale se formeaza plexurile capilare cefalice, care se vor organiza in vene primare ale capului. Capilarele distale ale venelor precardinale vor constitui venele cerebrale si sinusurile venoase endocraniene cu exceptia sinusului cavernos situat de o parte si de alta a corpului osului sfenoid care include vena cava inferioara, nervul oftalmic din nervul trigemen si nervii 3,4 si 6. S

Sinusul cavernos se formeaza din venel primare. Intre cele 2 vene precardinale se organizeaza o anastomoza incepand cu saptamana a 8a din care se va forma vena brahicefalica stanga, in timp ce din vena precardinala dreapta situata cranial de aceasta anastomoza se formeaza vena brahiocefalica drepta.


16

Tot din vena precardinala dreapta situata caudal de anastomoza se formeaza vena cava superioara care va drena cele 2 vene brahiocefalice.

Venele postcardinale evolueaza concomitent cu mezonefrosul, cea mai mare parte dintre ele se vor atrofia ramanand 3 perechi de vene care se anastomozeaza intre ele constituind plexuri venoase care apoi se organizeaza in venele iliace comune care se pun in contact cu venele plexului membrului inferior.

Obs. Din vena postcardinala dreapta se organizeaza in mod particular vena Azygos care se alatura venei Hemiazygos constituind 2 perechi de vene parietale toracice supracardinale (se varsa in vena cava superioara)

Venele inimii

-se dreneaza in sinusul coronar care este un rest al sinusului venos cu exceptia unei insule sangvine locale care va drena direct in sinusul venos si va constitui venele atriului drept.

12. Circulatia fetala si modificarile ei dupa nastere

Singele cu nutriente este drenat de la placenta prin vena ombilicala stanga, care patrunde in ficat, capilarele sinusoide-> vene suprahepatice-> vena cava inferioara-> atriul drept. O parte din acest sange ia si cale ductului venos Arantius ocolind ficatul.

In vena cava inferioara ca atare se amesteca sangele oxigenat venit prin vena ombilicala stanga cu sangele neoxigenat venit prin cava inferioara si de la ficat. Deasemenea la nivelul atriului drept se mai adauga tot sange neoxigenat venit prin cava superioara si prin sinusul coronar. In atriul stang se varsa o mica cantitate de sange, neoxigenat, adus de la plamani. Presiunea in atriul drept este mai mare decat in atriul stang ceea ce face ca fluxul sangvin din atriul drept prin foramen ovale sa ajunga in atriul stang.

In timpul sistolei atriale sangele atrial ajunge in sistemul ventricular si de aici in vele 2 artere distribuindu-se fatului. De la fat insa pleaca arterele ombilicale care duc acest sange amestecat la placenta.

Obs. Prin canalul arterial al lui Botallo(legatura dintre crosa aortei si artera pulmonara stanga) o mica cantitate de sange ajunge la plaman. Tot prin acest canal sangele din ventricolul drept luand calea arterei pulmonare apoi canalului botallo ajunge tot in sistemul aortic scurtcircuitand plamanii. . .

Dupa nastere se instaleaza 2 elemente:

- se intrerupe circulatia ombilicala

- intra in functiune plamanul


17

o Consecinta! Se stabileste circulatia definitiva, dubla, prin intreruperea circulatiei feto-placentare, presiunea din atriul drept scade, in consecinta orificiul intre-atrail al lui Botallo se oblitereaza. Sangele din atriul drept va merge spre ventriculul drept. Prin intrarea in functiune a plamanilor presiunea din atriul stang creste si canalul arterial botallo se oblitereaza, devine ligament. Vena ombilicala devine ligament rotund al ficatului, ductul venos al lui Arantius devine ligament, in timp ce arterele ombilicale raman permeabile doar la partea lor emergenta la locul de pornire de unde vascularizeaza vezica urinara prin arterele vezicale superioare. Restul arterelor ombilicale devin ligamente ombilicale care ridica plica ombilicala mediala.

13. Formarea sistemului limfatic

Sistemul limfatic se edifica independent de cel sangvin, din mezenchim ca tesut limfoblastic. Acest tesut da nastere la plexuri care conflueaza si formeaza saci limfatici. Ei se organizeaza in jurul venelor, sunt in numar de 8, 3 perechi si 2 neperechi: 2 saci jugulari, 2 saci subclavii, 2 saci iliaci, un sac retro-periteneal situat in vecinatatea glandelor suprarenale, si un alt sac – cisterna lui Pecquest(chili).

Dealungul aortei dorsale se organizeaza mici care conflueaza, formeaza 2 canale toracice pereche, care vor constitui in final marele canal limfatic pe partea stanga si ductul limfatic drept, pe partea dreapta. Din sacii limfatici se formeaza capilarele limfatice(ele incep in fund de sac ca deget de manusa), si vesele limfatice. Concomitent o parte din acesti saci limfatici se disperseaza si vor constitui nodulii limfatici in jurul carora se organizeaza vasele limfatice si care in rapor cu acestia sunt de 2 feluri: vase aferente si vase eferente. Splina ca organ limfoid apare in saptamana a 5-a din mezenchimul situat in foita stanga a mezogastrului dorsal (situat medial si dorsal pe tubul digestiv primitiv).Pozitia definitiva o capata prin deplasarea mezogastrului dorsal spre stanga, si incapand cu luna a 3-a ea prezinta limfocite si eritrocite care vor diferentia spre celule mature.

Anomalii ale sistemului Vascular

Defecte ale septelor interatrial si interventricular.

Lipsa totala septului interventricular, ceea ce face ca inima in loc sa aiba 4 camere va avea 3. (inima triloculara)

Lipsa septului interatrial – inima biloculara. 1 atriu si 1 ventricul. Aceste 2 situatii sunt incomplatibile cu viata.

Deficientele de septuri sunt destul de grave, perturband circulatia pulmonara respectiv sistemica. Aceste 2 situatii pot fi tratate chirurgical.

Anomalii cardiace:

1.Trilogia Fallot: -situatia in care apare stenoza valvulara in care orificiul este ingust si nu permite o circulatie normala. Apare hipertrofia ventriculului drept. Comunicarea interatriala, persistenta orificiului interatrial Botallo.


18

2.Tetralogia Fallot: -la care pe langa defectul interatrial apar, defectul septal interventricular, dextropozitia aortei, si stenoza infundibulara dreapta – incapacitate de comunicare cu auriculul drept.

3.Pentelogia Fallot: - la cea de sus se adauga stenoza infundibulara stanga.

Anomalii ale valvelor cardiace: - foarte frecvente, cele mai frecvente sunt stenozele valvulare in care orificiile respective nu se deschid suficient de mult in timpul sistolelor: - stenoza de valvula mitrala, stenoza de valvula tricuspidiana. Consecinta o hipertrofie atriala corespunzatoarea(aceasta este compatibila cu viata).

Stenoza valvulelor sigmoidiene – aortice si pulmonare, de regula nu sunt ambele, aceste stenoze sunt insotite de hipertrofia ventriculara corespunzatoare, care dupa o perioada de suferinta destul de lunga, daca nu se trateaza duce la moarte.

Insuficientele valvulare: anomalii caracterizate prin incapacitatea valvelor respective de a se inchide complet. Sunt fie stanga, fie dreapta. Aceasta incarca atriul cu sange complementar in timpul sistolei ventriculare, diastolei atriale.-> hipertrofie atriala.

Insuficienta valvulara atriala – in timpul distolei ventriculare o parte din sangele arterial se reintoarce in ventricul.->hipertrofie ventriculara, duce la moarte in timp.

Anomalii ale vaselor de la baza inimii: sunt multe variatii in regiunea arcurilor aortice, cum ar fi orientarea arcului aortic la dreapta. Persistenta celor 2 aorte dorsale sau ventrale.

Coarctatia de aorta –este ingustarea istmului arcului aortic care de regula se produce dupa ductul arterial, poate fi substituita prin persistenta ductului arterial. Este tratabila chirurgical.Persistenta singulara a ductului arterial – cea mai simpla anomalie de la nivelul cordului.Persistenta celor 2 canale toracice limfatice din viata intra –uterina.

Embriogeneza tubului digestiv

El deriva in cea mai mare parte a sa din endoderm, din care se formeaza mucoasa intregului tub digestiv. Tot de aici deriva si mucoasa aparatului respirator si alveolele pulmonare.

Obs! Structura tubului digestiv: - de la interior spre exterior tubul digestiv prezinta 4 tunici.

1.Prima tunica este tunica mucoasa, care este un epiteliu cilindric monostratificat(de tip absorbant). Face exceptie de la aceasta regula cavitatea bucala si orofaringele, care au epiteliu pavimentos pluristratificat necheratinizat. Nazofaringele si laringofaringele au un epiteliu respirator pseudo-stratificat ciliat. Orice epiteliu sunt avasculare. Sub epiteliu in stratul profund al mucoasei se gaseste Chorionul mucoasei care este tesut conjunctiv reticulat foarte bogat vascularizat.

2.Submucoasa- care contine tesut conjuctiv lax, o retea bogata de capilare, si plexul nervos submucos al lui meissner. Intre corionul mucoasei si submucoasa se gaseste un strat numit “muscularis mucosae”, musculara mucoasei, care produce pliurile mucoasei.


19

3. Tunica musculara – formata din 2 straturi, un strat cilindric si un strat longitudinal. Contractia consecutiva determina peristaltism, exceptie 2 organe: -stomacul (doar partea verticala)

-> fibrele oblice de la acest nivel determina miscari peristaltice si tonice,

- a 2-a exceptie se gaseste la nivelul colonului, unde stratul longitudinal este discontinu, este dispus sub forma teniilor, 3 tenii la nivelul cecului, colon ascendent transvers, si 2 tenii la niveul colonului descendent, sigmoid, ele creeaza miscarile peristaltice 3-4cm, antiperistaltice 2-3cm, miscarea de “dute-vino”.

In tunica musculara se gaseste plexul mienteric Averbach(mios-muschi). Tunica musculara intestinala e un plex intramural cu ganglioni parasimpatici si fibre postganglionare parasimpatice.

4. Tunica externa – adventice – adventitie, are fie structura de tesut conjunctiv lax, acolo unde organul digestiv este acoperit de peritoneu, sau este tesut conjunctiv fibro-elastic acolo unde organul respectiv este retro-peritoneal. Toate aceste structuri deriva din mezenchimul splahnic, splahnopleura.

In perioada embrionara, pana la varsta de 6-8 saptamani, dupa inchiderea discului embrionar, dupa dubla plicaturare, tubul intestinal primitiv prezinta 3 parti:

1. intestinul anterior sau proenteron,

2.intestinul mijlociu sau mezenteronul – ansa ombilicala, este format dintrùn brat superior descendent, si un brat inferior ascendent, la nivelul flexurii acestor 2 brate . In 5 la mie din cazuri canalul vitelin poate persista si el se numeste diverticul meckel. Inflamatia lui de numeste diverticulita si mimeaza simtomatologia unei apendicite.

3. intestinul terminal sau metenteron – se deschide intr-un receptacol comun denumit cloaca unde se mai deschid alantoida si canalul wolff. Alantoida participand la formarea mucoasei vezicii urinare.

Din proenteron se formeaza:1. mucoasa esofagului, 2. mucoasa intregului aparat respirator inclusiv alveolele pulmonare, 3. mucoasa primei portiuni a duodenului si a segmentului cranial a celei de a 2 –a portiuni a duodenului, 4. deriva ficatul, caile biliare intra si extra hepatice, 5.pancreasul pe seama mugurilor pancreatici, 6.mucoasa gastrica.

Din mezenteron: - deriva 1. mucoasa portiunii caudale ale D2, D3 si D4. 2. mucoasa jejunului, 3. mucoasa cecului, 4. colon ascendent, apendicele vermiform si mucoasa a 2/3 drepte a colonului transvers pana la inelul sau punctul lui Canon-Boem.

Din metenteron: 1. mucoasa treimii stangi a colonului transvers, mucoasa colonului descendent, mucoasa colonului sigmoid, mucoasa rectului exceptand partea terminala a canalului anal care este de origine ectodermala, derivand din proctoderm.

Tubul intestinal este inchis cranial de membrana buco-faringiana, care dispare in saptamana a 4-a si creeaza comunicare cu stomodeumul, gura primitiva. Caudal tubul intestinal primitiv este inchis de membrana cloacala, care dispare in luna a 3-a realizand comunicarea cu cloaca.


20

Obs! Pe toata fata dorsala a acestui intestin primitiv este un mezou(ligamentul vascular) – mezoul dorsal al intestinului primitiv care fixeaza tubul digestiv la peretele posterior al cavitatii trunchiului. In acest mezou dorsal patrunde pentru fiecare dintre cele 3 portiuni intestinale cate o artera si anume: pentru proenteron – trunchiul celiac care se va trifurca intr-o artera hepatica comuna + artera gastrica stanga sau coronara gastrica, +artera lineala sau splenica.

-vascularizatia organelor subduodenale si supramezocolice.

In mezenteron se dezvolta artera mezenterica superioara. Ea va iriga portiunea inframezocolica din duoden si pancreas, jejunul si ileonul, cecul, apendicele, colonul ascendent, si 2/3 dr. din colonul transvers. In partea dorsala a acestui mezou se dezvolta artera mezenterica inferioara care iriga treime st a colonului transvers, colonul descendent, sigmoidul , si 2/3 superioare din rect.

Obs! 1. Intestinul primitiv prezinta si un mezou ventral dar numai la nivelul proenteronului.

2. Deoarece duodenul provine din ultima portiune a proenteronului dar si din prima portiune a mezenteronului el este vascularizat de 2 artere atat de trunchiul celiac care da arterele retro-duodenale si supraduodenale si artera mezenterica superioara, care da ramuri drepte(se numesc artere pancreatico-duodenale inferioare) si ramuri stangi.

2.Dezvoltarea embriologica a esofagului

In saptamana a 4-a esofagul este un organ scurt situat cervical, interpus intre faringe si stomac, si acesta din urma fiind tot un organ cervical. Dupa saptamana a 6-a apare diverticulul laringo-traheal deoparte si de alta apar plicile traheo-esofagiene, ele fuzioneaza separand acest intestin anterior in 2 segmente diferite: anterior tubul laringo-traheal, si posterior esofagul.

Esofagul are la randul lui 2 segmente cu embriologie diferita: segmentul proximal situat deasupra acetor plici traheo-esofagiene care poseda o musculatura striata asemanatoare cu a faringelui, si care deriva din arcurile branhiale mai ales 4 si 5. Si prezinta un al 2-lea segment distal, 2/3 inferioare, care prezinta musculatura neteda derivata din proenteron.

Dupa saptamana a 6-a esofagul se alungeste datorita: - 1 alungirea embrionului in sens craniocaudal, 2 stomacul coboara, 3 datorita septului transvers in care este inclus si stomacul, 4 datorita formarii regiunii cervicale, 5 datorita formarii inimii.

Embriologic mucoasa esofagului este formata dintr-un singur strat epitelial pana in sapt a 4-a, care prin multiplicare incepand cu sapt a 5-a devine epiteliu pluristratificat si care face ca pana in sapt a 5-a, a 6-a la nivelul esofagului sa existe un dop epitelial. Incepand cu sapt a 7-a incepe un proces de vacuolizare a acestuia ducand la aparitia lumenului esofagian.

In sapt a 10-a epiteliul acesta capata aspect columnal, capata cili. O parte din aceste celule post persista in zona esofagului abdominal, si pot sa fie punctele de plecare pentru carcinomul esofagian.

Incepand cu sapt a 12-a acest epiteliu cilindric inalt columnal este treptat inlocuit cu epiteliul pavimentos pluristratificat necheratinizat.

3.Evolutia submucoasei esofagiene


21

Apare in sapt 12, moment in care se dezvolta glandele esofagiene pana in sapt 12- 20. Glandele prezinta celule secretante de mucus. In saptamana 12-13 incep sa apara plexurile submucos Meissner si mienteric Averbach care sunt de origine exogena, provenite prin migrarea crestelor neuronale situate de o parte si de alta a tubului neural dupa ce ele au fost acoperite de ectodermul dorsal al embrionului.

Anomaliile in dezvoltarea esofagului

1 fistulele traheo-esofagiene

2 atrezia esofagiana, esofagul nu are lumen.

3 stenoza esofagiana – de regula se gaseste in portiunea abdominala a esofagului si se datoreaza hipertrofiei fibrelor circulare distale ale esofagului, care pana in perioada copilariei(11-13ani) constituie un adevarat sfincter muscular cardial. Dupa adolescenta printrò atrofiere a acestor fibre, sfincterul cardial devine sfincter fiziologic nonanatomic.

4 diverticulul esofagian

5 esofag scurt – insotit de un stomac necoborat diafragmatic, toracic.

4.Dezvoltarea embriologica a stomacului

In sapt a 4-a stomacul este un organ cervical, ia nastere sub forma unei dilatatii fuziforme a proenteronului spre portiunea ei distala, care dilatatie prezinta: un orificiu distal denumit orificiu proximal denumit cardia, un orificiu caudal denumit orificiu piloric, o margine anterioara , o margine posterioara, o fata laterala dreapta, si o fata laterala stanga. Acest aspect morfologic al stomacului se pastreaza pana in saptamana a 7a, timp in care stomacul sufera un proces de coborare impreuna cu septul transvers in care stomacul este inclus.

Septul transvers este o masa de tesut cu multe celule stem din care se dezvolta cea mai mare parte din diafragm si o parte din ficat. Acest sept transvers leaga stomacul atat de peretele ventral cat si de peretele dorsal ai trunchiului. O data cu formarea diafragmei stomacul ramane legat, fixat de un rest al septului transvers care se numeste mezogastru ventral in partea anterioara, resp mezogastru dorsal in partea posterioara .

In saptamanile 5-7 o data cu coborarea stomacului se produc urmatoarele modificari morfologice:

1. marginea anterioara a stomacului se dezvolta moderat odata cu mezogastrul ventral,

2. marginea posterioara a stomacului se dezvolta rapid, se alungeste mai mult si odata cu ea si mezogastrul dorsal

3. in mezogastrul ventral mugurele hepatic evolueaza asimetric determinand o crestere rapida al lobului drept hepatic, ceea ce va face ca mezogastrul ventral sa tractioneze spre inferior si lateral-dreapta marginea anterioara


22

4. o data cu alungirea marginii posterioare cardia coboara lasand loc acestei magini posterioare si prin tractionarea mezogastrului ventral lateral dreapta, aceasta margine posterioara alungita foarte mult se plaseaza lateral staga, 5. are loc un proces de rotatie a stomacului de app 90grade, a.i. marginea anterioara devine magine laterala dr(mica curbura), marginea posterioara devine margine laterala stanga(marea curbura), ficatul se plaseaza anterior si lateral dreapta, in timp ce splina sa plaseaza lateral stanga fata de stomac. Fata laterala st a stomacului devine fata anterioara si laterala dr devine fata posterioara.

In acelasi timp odata cu aceasta rotire este antrenat si esofagul distal, a.i. nervul vag stang va deveni plex vagal peri-esofagian anterior, in timp ce vagul dr va deveni plex vagal peri-esfagian posterior.

Odata cu rotirea stomacului spatiul peritoneal lateral stang devine marea cavitatea peritoneala in timp ce spatiul peritoneal lateral drept devine mica cavitatea peritoneala retro-gastrica denumite si bursa omentala.

Din mezogastrul ventral se formeaza un mare ligament care fixeaza esofagul abdominal, mica curbura a stomacului, si portiunea intraperitoneala a lui D1, denumita bulb duodenal, le fixeaza la fata inferioara viscerala a ficatului. Ligamentul denumindu-se esogastroduodeno-hepatic sau micul epiploon, care prezinta 3 portiuni, prima pars condensa, a 2-a pars flaccida, si a 3-a pars vasculoza.

Din mezogastrul dorsal se vor forma 4 ligamente:

1.gastro-frenic, care fixeaza formixul gastric pe diafragma

2.ligamentul gastro-lienal, fixeaza marea curbura de splina

3.lig gastro-colic, fixeaza portiunea centrala a marii curburi la colonul transvers

4.ligamentul reno-lienal care fixeaza splina la rinichiul stang

Initial mucoasa gastrica e neteda in timp ce odata cu saptamana a 7a apar areolele gastrice = spatii poligonale in care incepand cu saptamana a 14-a se deschid glandele gastrice. Incepand cu sapt 20-a se secreta suc gastric cu pepsinogen, saptamana 20-21 se formeaza HCl a.i. in sapt 24 incepe digesite de proteine interne ale stomacului. Submucoasa apare in sapt a 12-a, musculara este desavarsita in sapta 20, cu fibre circulare aparute in sapt a 7a, fibre log sapt a9a, si cele oblice proprii stomacului sapt 20. Plexurile nervoase mienterice apar in sapt a 12-a.

Anomalii gastrice:

1.atrezia gastrica- nedezvoltarea stomacului

2.situs inversus – stomacul se roteste la stanga, situs invertus total, sau situs inversus partial subdifragmatic.

3. stenoza congenitala pilorica, hipertrofia sfincterului piloric.


23

4. stomac bilocular – clepsidra, avand 2 segemente, prin hipertrofia fibrelor circulare mijlocii

5. stomac toracic – cu pilor situat in mediastinul posterior, se face diagnosticul diferential cu hernia hiatala, (orificiul diafragmatic al esofagului este larg si prin el pilorul si duodenul supramezocolic migreaza in torace, cardia ramane subdiadragmatic).

Dezvoltarea embriologica a duodenului

Duodenul se dezvolta din mezenteron. La inceput este in plan medio-sagital, prezentand un brat superior si altul inferior. Bratul superior care este si descendent denumit ramura craniala a ansei intestinale primitiv, apartine portiunii caudale a proenteronului, si va da nastere in ceea ce priveste duodenul la D1-duodenul subhepatic si portiunea superioara, supra-mezocolica din D2, locul unde se deschide canalul coledoc. Acest brat superior va fi vascularizat de catre trunchiul celiac.

Bratul inferior sau ramura caudala a ansei intestinale primitive apartine portiunii craniale a mezenteronului si va da nastere la restul duodenului D2, D3, si D4.

Obs! O data cu rotatia stomacului si cu alipirea acestuia la lobul drept al ficatului, ansa duodenala va fi trasa spre dreapta si va fi dispusa in plan frontal. Bratul superior va deveni orizontal indreptat la dreapta, si bratul inferior va deveni oblic ascendent indreptat la stanga.

Ansa duodenala in pozitia medio – sagitala prezinta un mezou denumit mezo-duoden care apartine mezoului primitiv dorsal.

Obs. mezo-duodenul ventral are o viata scurta si disapare.

Prin rotatia laterala dreapta de aproximativ 90 de grade, mezoul mezo-duodenul dorsal se alipeste impreuna cu fata laterala dreapta a ansei duodenale la peretele posterior, generand fascia de cualescenta duodeno-pancreatica Treitz. In timp ce fata laterala stanga ramane acoperita de peritoneu dar ea devine fata anterioara a duodenului, iar peritoneul devine peritoneu parietal.

Consecinta – duodenul impreuna cu pancreasul situat in concavitatea ansei duodenale, din organe intial intraperitoneale devin organe secundar retroperitoneale. Exceptie face prima jumatate laterala stanga a lui D1, care ramane infraperitoneala si va fi legat de fata viscerala a ficatului prin ligamentul duodeno-hepatic.

Profund de acest ligament se gaseste orificiul lui Winslow de patrundere in spatiul lateral drept (vestibul) al bursei omentale. Aceasta portiune intraperitoneala este numita radiologic bulbul duodenal.

Duodenul in saptamanile 6 si 7 prezinta un dop epitelial, datorita proliferarii epiteliului. Dar incepand cu saptamana a 8a o data cu reducerea grosimii epiteliului si transformarea lui in epiteliu clindric monostratificat, apare vacuolizarea duodenului astfel incat el capata lumen.

Anomalii in dezvoltarea duodenului

1 atrezia duodenala- lumenul duodenului lipseste, datorat nerezorbirii, nevacuolizarii epiteliului pluristratificat din saptamana a 8a. Clini nou nascutul prezinta varsaturi cvazi-continue.


24

2 ocluzia sau stenoza duodenului – care consta in dezvoltarea exagerata a fibrelor musculare de tip circular la nivelul lui D3 sau chiar la nivelul portiunii D4, clinic se traduce prin varsaturi biliare.

Dezvoltarea mezenteronului

Ansa ombilicala prezinta 2 brate, superior ascendent si superior descendent. La unirea lor se gaseste ductul vitelin, si din aceasta ansa ombilicala se dezvolta jejun-ileonul denumit si intestinul subtire mobil, cecul si apendicele vermiform, colonul ascendent, si 2/3 drepte ale colonului transvers pana la punctul lui Canon-Boeheme.

Formarea segmentelor definitive ale tubului digestiv si a mezourilor acestora sunt conditionate de 3 factori: 1- lungimea segmentului, 2-pozitia lui si de 3-calibrul ansei ombilicare care este diferit. Evolutia acestor segmente a fost descrisa de Fredet, care a emis teoria rotatiei intestinale. Dupa aceasta teorie ansa ombilicala executa un proces de rotatie in sens invers acelor de ceasornic(de la dreapta la stanga) avand ca ax artera mezenterica superioara.

In realitate nu se executa o rasucire propriu-zisa in jurul arterei mezenterice superioare ci este vorba depre o inegalitate de crestere a calibrului acelor 2 brate ale ansei ombilicare = bratul superior descendent se dezvolta mult mai rapid. La acest factor se mai adauga alti 4 factori:

-spatiul mic al cavitatii abdominale – pana in saptamana 10-12

-dezvoltarea rapida a ficatului, foarte mare, in special lobul drept

-prezenta mezonefrosului care este o proeminenta situata pe peretele posterior a cavitatii abdominale, care ocupa o parte din cavitatatii

-transmiterea ereditara de la parinti spre copii.

Consecinta acestor factori: este ca bratul superior descendent capata niste circumvolute, care sunt dilatatii ce apar din loc in loc si care debuteaza cu o mica dilatatie denumita diverticulul Cecal, in apropierea buclei ansei ombilicale. Aparitia lui este urmata de a altor circumvolute care deniveleaza calibrul bratului superior descendent al ansei ombilicale. Urmarea acestui fapt este greutatea acestui brat creste, si el va cadea in virtutea gravitatie inferior de bratul ascendent(inferior).

Aceste circumvolute – datorita greutatii si masei lor nu mai incap in cavitatea abdominala si incepand cu saptamana a 7a, parasesc cavitatea abdominala patrunzand in cordonul ombilical. – hernie ombilicala fiziologica. Timp de 3 saptamani au loc 3 procese succesive: - alungirea peretilor trunchiului, miscsorarea ritmului de crestere a ficatului si in saptamana a 10-a dispare mezonefrosul.

In saptamana 10, 11, aceste anse (circumvolute) intestinale “reintra” in cavitatea abdominala, ele fiind acoperite de peretele abdominal antero-lateral care se definitiveaza pana in saptamana a 12-a. Primele care reintra in cavitatea abdominala sunt circumvolutele jejunului, ulterior circumvolutele ilionului.

Bratul inferior al axei ombilicale se alungeste spre stanga si devine transvers, si va genera colonul proximal. In dezvoltarea lui atinge peretele abdominal lateral drept, si asta determina formarea unei flexuri, unui cot, indreptand colonul spre fosa iliaca dreapta. Se formeaza astfel


25

colonul ascendent, initial mobil, prezinta un mezou(intraperitoneal), ulterior insa datorita presiunii dezvoltate de ansele intestinale jejuno-ileale, foita drepata a acestui mezou se va alipi de peretele posterior abdominal. Ia nastere astfel fascia de cualescenta a lui Toldt I – colonul ascendent din organ primitiv intra peritoneal devine organ secundar retroperitoneal.

Colonul transvers isi pastreaza pozitia intra peritoneala, prezinta mezou denumit mezo-colonul transvers ce-i asigura mobilitate.

Dezvoltarea structurilor intestinului subtire(duoden, jejun, ileon)

Prima apare submucoasa in saptamana a 12-a, apoi apar vilozitatile intestinale, apoi apar glandele intestinale care secreta sucul intestinal. Incepanad cu saptamana 16, 18 apar glandele duodenale(Brunner) si musculara mucoasa. Incepand cu saptamana 20 apar structurile limfatice intestinale care produc limfocitele B, denumite bruso-dependente, intrucat ele se formeaza dintr-o structura adiacenta mezenteronului numita bursa lui Fabricius.

Aceste limfocite B sunt secretate de foliculii limfatici, aglomerati mai ales la nivelul intestinului mobil terminal, la nivelul apendicelui vermiform si a cecului.(placi limfatice Peyer). Apendicele vermiform are rol imunitar.

In sapt 35, 36 apar in interiorul axelor jejun-ileale niste plici(denivelar) denumite valvule conivente care maresc de 10 ori suprafata de absortie.

Tunica musculara se diferentiaza incapand cu saptamana a 7-a cand apar fibrele circulare pana in saptamana a 11a cand apar fibrele longitudinale, dupa care din sapt 12 se formeaza plexurile mienterice.

Dezvoltarea cecului: cecul este initial un organ subhepatic, incepand cu sapt a 6-a coboara aproximativ 7 vertebre pana in dreptul vertebrei lombare a 5-a, in saptamana a 12-a datorita pseudo-rotatiei lui Fredet cecul sufera un proces de accensiune si urca pana in dreptul vertebrei lombare a 3-a pana in saptamana a 16-a. Partea inferioara a cecului isi pastreaza dimensiunile embrionare reduse, devenind apendicele vermiform, care este un organ mezocecal pana in copilarie.(atat apendicele cat si cecul isi pastreaza caracterul mobil fiecare prezentand un mezou.

O data cu intrarea in perioada de pubertate, datorita dezvoltarii peretelui abdominal apendicele se va deplasa in partea opusa peretelui care se dezvolta cel mai mult: - daca peretele abdominal anterior se dezvolta cel mai mult atunci apendicele devine un organ retrocecal, daca se dezvolta peretele postero-abdominal cel mai mult devine prececal. Daca se dezvolta peretele lateral devine medio-cecal. Concomitent cecul se fixeaza la peretele abdominal posterior si poate sa isi piarda mezoul( poate deveni organ retro-peritoneal.).

Submucoasa apare in saptamana a12-a, musculara mucoasa saptamana a 16-a, tunica musculara se dezvolta in intervalul 12-16 sapt, si incepand cu saptamana 20 se dezvolta foliculii limfatici, foarte numerosi la nivelul apendicelui, din aceasta cauza este denumit amigdala limfatica abdominala.

Dezvoltarea metenteronului


26

-el se deschide in cloaca, si da nastere la treimea stanga a colonului transvers dincolo de punctul lui Canon Boehme, colon descendent, colon sigmoid si rect cu exceptia treimii inferioare a canalului rectal care se dezvolta din ectoderm.

Obs. Si colonul descendent ca si cel ascendent prezinta un mezou(mobil intraperitoneal). Dar datorita dezvoltarii presiunii anselor intestinale si a presiunii lor pozitia stanga a acestui mezou se alipeste pe peretele posterior si constituie fascia de covalescenta Toldt II, devenind organ secundar retro-peritoneal.

Colonul sigmoid – isi pastreaza caracterul intra peritoneal, prezentand mezo-sigmoid si la nastere el este un organ scurt cu pozitie inalta, prezentand un segment abdominal situat in fosa iliaca stanga. Dupa nastere creste in lungime si coboara in pelvis, se adauga un segment pelvin.

Dezvoltarea structurilor intestinului gros

Saptamana a 12-a se definitiveaza mucoasa si submucoasa intestinului gros. Sapt 16 se definitiveaza musculara mucoasei, sapt 20 – apar placile limfatice ale lui Peyer. Saptamana 7 apar fibrele circulare ale tunicii musculare, sapt 11 apar fibrele longitudinale ale tunicii musculare. Sapta 12 apar plexurile intramurale Averbach si Meissner. Saptamana 28 – apar dilatatiile colonului denumite haustre. Saptamana 32 dispar vilozitatile intestinale prezente la nivelul colonului, ceea ce nu mai permit absortia principiilor alimentare ci doar a apei si sodiului.

Fibrele longitudinale se grupeaza in jurul colonului formand teniile colice. Intai apare tenia mezo-colica care urmeaza directia mezocolonului transvers. La nivelul colonului ascendent si descendent ea este pozitionata anterior si postero-medial iar la nivelul colonului transvers este posterior. Celelate 2 tenii, tenia omentala si tenia libera apar incepand cu luna a 4-a, saptamana 16. Tenia omentala este astfel pozitionata: la colonul asc si desc este postero lateral, la colonul transvers este situata anterior si superior, iar tenia libera la colonul asc si desc este anterioara, la transvers este inferioara.

Obs. La nivelul colonului sigmoid teniile se reduc la 2, 1 anterioara si alta posterioara.

Dezvoltarea cloacei

Cloaca = un spatiu caudal comun pt. intestinul terminal (mezenteron) ,canalul alantoidian si canalul lui Wolff ce va edifica diferentiat la cele 2 sexe conductele secretorii ale aparatului urogenital.Temporar cloaca e inchisa de o membrana didermica , ectodermala iar odata cu formarea unei mase mezenchimale din directie craniala spatiul cloacal va fi septat - membrana se va resorbii.

Septul - un compartiment ventral - compartiment urogenital-sinus urogenital

-un compartiment caudal = comapartiment anorectal

Septul - sept uroanal

Membrana cloacala va fi septata intr-o portiune ventrala urogenitala si una anala.Cele 2 membrane didermice si se vor resorbii in saptamana 12-13 odata cu disparitia herniei ombilicale fiziologice.


27

Din saptamana 13 membrana urogenitala fiind completata de mezenchimul septului uroanal se ingroasa si va forma muschii si fasciile perineului –> diafragmul urogenital .Acest mezoderm impinge ectodermul spre caudal , dar acesta isi pastreaza legatura cu endodermul -> pe moment e tensionat , dar ulterior va forma peretii canalului anal in 1/3 lui distala .

Capata denumirea de proctoderm si completeaza 2/3 proximale ale canalului anal de origine endodermala . Lucrul acesta se observa prin 2 aspecte :

1)Structura mucoasei anale

Canalul anal in 2/3 superioare ,deasupra liniei pectinate , este un epiteliu simplu de tip intestinal cu celule columnale in timp ce sub linia pectinata la nivelul proctodeumului epiteliul este pavimentos stratificat –ectodermal

2)Vascularizatia arteriala a canalului anal

Deasupra liniei pectinate -> a. Rectala superioara , ramura din a.mezenterica inferioara

Sub linia pectinata -> a.rectala medie ,ram direct din a.iliaca interna(hipogastrica ) si a.rectala inferioara , ramura din a. Rusinoasa interna , ramura la randul ei din a. Iliaca interna.

Vascularizatia venoasa difera:

-deasupra liniei pectinate : - venele rectale ( med. + sup.) vor drena in v.mezenterica inferioara, aceasta drenand in trunchiul mezenteric lineal ce va ajuta la formarea v. porte -> ficat

-in timp ce v.hemoroidala rectala inferioara dreneaza singele in v. iliaca interna apoi in v. iliaca comuna , iar mai apoi in VCS

Obs !!! La nivelul rectului apare o imp. Anastomoza viscerala portocava prin care atunci cand exista un obstacol de drenaj hepatic , sangele dreneaza pe calea ocolitoare prin acesta anastomoza in sistemul cav inferior . => apar hemoroizii interni = ce sunt simptomatici (insuficienta venoasa locala) - > acesti hemoroizi nu se opereaza .

- in timp ce dilatarea v. sub linia pectinata det. Hemoriozii externi ( curabili chirurgical )

Anomalii ale dezvoltarii tubului digestiv

1)Diverticulul lui Mekel

=un rest al ductului vitelin care nu se autolizeaza complet si ramane la o distanta de aproximativ 60-70 cm de orificiul ilocecal.Este posibil ca acest diverticul sa se inflameze => diverticulita =mekelita

- 5% din apendicite sunt diverticulite 2)Fistulele in regiunea ombilicala

- apar datorita neresolvarii canalului vitelin in totalitate , iar un segment din acesta se deschide la niv. Ombilicului => o fisura la nivelul ombilicului/ileonului


28

3)Chisturi ombilicale/viteline

- cand canalul vitelin nu sa resorbit in totaliotate , isi pastreaza lumenul => dezvoltare chisturi.

4)Omphalocelul

= hernia ombilicala congenitala

- datorita nerefacerii complete a peretelui abdominal antero-lateral , 10-12 anse ileo-jejunale raman in cordonul ombilical

- se trateaza 5)Eventeratia viscerala

-neinchiderea cavitatii abdominale complet dat neformarii structurilor musculare ale peretelui abdominal ( comp. Musculara )

-viscerele sunt acoperite de peritoneu peste care e tegumentul

-de obicei vezica urinara e eventerata

-e mai greu tratabila

Obs !!! Diagnostic difer. Cu evisceratia unde organele sunt la exterior neacoperite de nimic si cu hernia (ombilicala + inghinala) in care orificile naturale ale peretelui abdominal sun largite si permit exteriorizarea viscerelor , ce sunt acoperite de peritoneu si tegument.

Obs !!! Canalul inghinal pt EXAMEN (de pe sem I)

6) Prezenta diverticulilor digestivi la nivelul tubului cel mai frecvent ileal sau esofagian

diverticul=dilatatie a tubului in forma de fund de sac , cecala a peretelui tubului digestiv prin nediferentierea completa a tunicii musculare - tratare chirurgicala

7)Segmente duble ale tubului digestiv ale cadrului colic

- datorate unei septarii a metenteronului in sens longitudinal , fie total (mai rar ) fie partial ca vrecventa in ordinea descrisa : cel mai des apare in colonul ascendent ,colonul transvers , colun descendent ,colon sigmoid.

8)Anomalia Volvulus (congenitala)

-cea congenitala se datoreaza neformarii fasciilor de coalescenta Traitz si Toldt => duodenul , pancreas ,colon asc. + desc raman organe intraperitoneale => organe mobile ca vor avea mezoouri.

9) Situs Inversus –partial + total

-cand e total e toraco-abdominal

-partial cel mai des e abdominal - > in cazul acesta duodenul e pe stanga , cecul si colonul asc. e pe partea stanga , stomacul pe dreapta , si ficatul pe stanga.


29

10)Anomalii cecale

- datorate faptului ca in unele cazuri e intraperitoneal / retroperitoneal

a)Cec mobil

b)Existenta Mezocecului

c)Cec dezvoltat exagerat in volum=megacec

d)Cec situat in pelvis

e)Cec inalt -> situat subhepatic

f)Agenezie cecala - > cec neformat

11)Dolicocolon - colon crescut exagerat in lungime

12)Megacolon - colon crescut exagerat in diametru

13)Megadolicocolon - colon crescut exagerat in lungime si diametru => constipatia cronica

14 ) Megadolicocolon congenital aganglionar

- in care se dezvolta plexurile nervoase vegetative intramurale in special ,plexul lui Auerbach - e lipsit de miscari => megacolon

15)Anomalii cauzate de septare anormala a cloacei(congenitale )

A) a)La barbat - rectul se poate deschide in : vezica urinara => fistula recto-urinara

in uretra - > fistula recto-uretala

la niv. fetei infer. a penisului -> fistula recto- peniana

in bursele scrotale -> fistula recto-scrotala

b)La femei - rectul se poate deschide in : vagin -> fistula recto –vaginala

-in vestibulul vaginal ->fistula recto-vestibular

-tratare chirurgicala

B)Imperforatie anala

-persistenta membranei cloacale ce nu permite comunicarea rectului cu exteriorul



30

C)Atrezia rectala

-prin nedezvoltarea proctodeumului -> dezv.anormala a canalului ano-rectal ce e foarte scurt -> rectul nu comunica cu exteriorul


D)Deschiderea vezicii urinare + rectului intr-o cavitate comuna = cloaca primitiva

-mai frecventa la femei

-datorita neseptarii de septul uro-anal a cloacei

Dezvoltarea ficatului

-incepe prin aparitia unui diverticul hepato-cistic la embrionul de 3 saptamani, la nivelul ansei duodenale in regiunea caudala a proenteronului , in peretele ventral al acestei anse .

-in ziua 22 de regula in acest perete se formeaza placa hepatica prin proliferare hepatica => placa hepatica , care ca diverticul hepatocistic patrunde in partea superioara a septului transvers .

-Sept transvers= dependenta embrionara a cavitatii celomului secundar.

-in saptamana 5-7 acest sept insi modifica pozitia astfel incat diverticuluyl hepatocistic se pozitioneaza in portiunea posterioara a septului si e marginit de cele 2 foite ale mezogastrului ventral.

-din sapt. 7 diverticulul hepato-cistic se bifide intr-un mugure hepatic ce va edifica ficatul si vasele si caile biliare intrahepatice si un mugure cistic de unde se dezvolta vezica biliara si canalul cistic .

Mugurele hepatic

- printr-o proliferare accentuata da nastere la cordoanele hepatice ce patrund in mezenchimul septului transvers . In aces mezenchim se formeaza si capilarele sinusoide intrahepatice , atat ce originea in septul transvers cat si cu originea in vasele viteline ce strabat ficatul.

- Initial aceste vase se gasesc lateral de diverticulul hepatic in traiectul lor spre sinusul venos al cordului

- Ulterior prin dezvoltarea mugurelui hepatic vasele viteline sunt incluse in mezenchimul hepatic a.i. lor li se vor descrie 3 portiuni

Suprahepatica Intrahepatica Subhepatica

- Portiunea suprahepatica a vaselor viteline ev. Astfel : o Venele viteline stangi degenereaza o Venele viteline drepte va forma v.hepatica comuna

- Portiunea intrahepatica o in contact cu capilarele sinusoide o mezenchimul septului transvers are o mare capacitate de proliferare => o retea de

capilare f. Bogate => ele se dezvolta si sub actiunea inductoare a hepatocitelor.


31

- Portiunea Subhepatica o Prin anastomoza intre ele se formeaza v.porta

- Consecinta : Capilarele sinusoide intrahepatice vor constituii elemente de legatura intre v. porta (e un sistem de aport aferent al ficatului ) si VCI ca va deveni v.suprahepatica prin v. hepatica comuna

Capilarele sinusoide = partea terminala a sistemului venos port hepatic si partea initiala a sistemului venos propriu hepatic tributar VCI.

- Din saptamana 8 – reteaua hepatocitara se reorganizeaza in jurul venelor centro-lobulare unde dreneaza capilarele sinusoide .Aceste hepatocite se dispun radiar ca spitele unei roti formanad coloanele hepatocitare ale lui REMAK

- Ele au o dispozitie radiara plecand de la extemitatea hexagonului lobului hepatic care sunt spatiale inter-lobulare mergand spre zona centrilor lobulari.

- Sub actiunea inductoare a cap. Sinus. Celulele heaptice din jurul spatiilor portale sunt celule binucleate cu capacitate mare de diviziune.

-Incepand cu sapt. 8 se produce o clivare a structurilor lobului hepatic initial astfel incat fiecare v.centro-lobulara e inconjurata de coloane Remak , noi ce determina formarea de noi lobuli.

-Consecinta : la embrionul de 7,5mm ficatul are 2 lobuli , la cel de 11,6 mm are 6 lobuli , la nastere are 500000 lobuli , ocupand mai mult de ½ din volumul cavitatii abdominale si datorita faptului ca intraembrionar ficatul are functie hematopoetica si angioformatoare

-d.p.d.v. embrionar din endoderm se formeaza hepatocitele din mezenchimul septului transvers se formeaza celulele sistemului reticulo-histio-citar = celulele lui Keepfer- celule macrofage cu rol in imunitatea specifica a organismului , ele gasindu-se in capilarele sinusoide.

- Din mezenchim se dezvolta

-tesut conjunctiv intrahepatic

-capsula hepatica –fibroasa a lui Glisson ,care este invadata de celule neuronale bogata in receptori nespecifici , ce percep durerea (sunt de asemenea absenti in parenchimul hepatic )

-consecinta : Ficatul nu percepe sensibilitate la durere (nu doare )

- Caile biliare intrahepatice apar in saptamana 8 in mezenchimul situat de-a lungul ramificatiei v.porte.

- Caile biliare – intralobulare ce nu au pereti propri , sunt marginite de polul biliar , sunt continuate de canaliculele biliare intralobulare cu peretii proprii ce se unesc intre ele => canale hepatice propriice prin unire => canalul hepatic comun-extrahepatic


32

Formarea lig. Ficatului

-derivate ale mezogastrului ventral :

1)lig. Coronare

-se formeaza incepand din sapt .4 prin aparitia diverticulilor peritoneali ce separa divertic. hepatic de septul transvers ce va edifica partea antero-laterala a diafragmei.

- ramane o portiune dorsala a diverticulului unita cu septul transvers- alipita de diafragma = paria nuda a ficatului = portiune extraperitoneala a acestuia= a 3 a fata a ficatului ->uni anatomisti = f. Posterioara .

->paria nuda e marginita de : lig.coronar – foite (super + infer )

2)Lig . triunghiular al ficatului

= extremitatea celor 2 foite ale lig.coronar fuzionate la niv. Marg. An. (extremit. Lat. Ale marg.ant. ficat.)

3)Lig Falciform

-din septul transvers ceea ce ramane intre ficat si peretele ventral al cavitatii abd. Este seroasa peritoneala ce inveleste ficatul si se reflecta pe diafragm . Acesta seroasa peritoneala va invelii si lig. rotund al ficatului = cordon fibros plecat de la ombilic spre fata viscerala a ficatului la niv. segm. anter. al santului sagital stang.

-Consecinta : lig.falciform prezinta 2 fete laterale : st. & dr.seroase si 2 margini , una ventrala fixa prin care aceasta se fixeaza si o margine posterioara libera in care se gaseste lig. rotund al ficatului.

4)Lig. Gastro-duodeno-hepatic =micul epiplon =omentul mic

- ia nastere din mezogastrul ventral si din mezenchimul septului ttransvers unind esofacul abdominal , marg. dr. a stomacului(curbura mica ) si I portiune a lui D1 la fata viscerala a ficatului.

Formarea lobilor hepatici + functionarea ficatului embrionar

Pana in sapt. XII ficatul reprezinta 10 % din volumul organism.

In sapt 6 apare mugurele hepatic .

In sapt 7 se formeaza lobul st. al ficatului din care se diferentiaza lobul patrat .

Dupa sapt. 12 cand ansele intestinale reintra in cavit. abd. al ficatului are un ritm de crestere mult mai scazut , dezvoltandu-se foarte mult lobul dr. hepatic.

Intra-embrionar : avem 2 functii :

1)Functia hematopoetica - in sapt. 10 , ficatul produce eritrocite -> sub actiunea inductoare a hepatocitelor , celula mezenchimuli septului transvers => transformandu-se in leucocite gasite intre hepatocite si peretii vaselor.


33

-functia atinge apogeul in luna a 6 a de viata intra-uterina

- in luna a 8 a functia se diminueaza ,ramanand aproape de nastere doar niste insule mici , iar la nastere dispare .

-reaparitia la adult a functiei hematopoetice e un semn patologic

2)Functia Exocrina

-secretia de bila incepe in sapt. 12

-in saptamana 20 bila are structura completa cu pigmenti biliari ce se formeaza in sapt 16 si care rezulta prin distrugerea intrahepatica a hematiilor.

Anomalii in dezvoltarea ficatului

1)Ectopia toracica hepatica

-ficatul se afla in mediastinul drept , prin nediferentierea diafragmei pe partea dreapta.

2)Atrofii lobare - fie de lob dr . fie de lob st .

3)Lobuli hepatici accesori

4)Ficatul polilobat cu fisuri multiple

-aspect morfologic specific vertebratelor inferioare

5)Persistenta lobulului Riendel

=o prelungire a lobului drept ce apare in luniile 3/4 iar la nastere dispare.

Formarea vezicii biliare

- In sapt. 4 apare mugurele cistic din care va evolua vezica biliara . - In sapt. 8 se diferentiaza un lumen al vezicii biliare si unul al canalului cistic ce ulterior prin

proliferarea celulelor ,se astupa ( se obtureaza – sapt .9 ) astfel incat pana in sapt 10 apar peretii vezicii biliare & canalul cystic cu cele 3 tunici

- In sapt. 11-12 caile biliare extra-hepatice se deschid in intestinul primitiv(in proenteron ) - In sapt. 20 apar glandele la niv . acestei structuri si mucusul e secretat in tubul digestiv . - Concomitent cu aceste modificari in proenteron , apare o modificare a calibrului acestuia

din lobul de aparitie al mugurelui hepatocistic pana la zona de bifurcatie (hepatic & cistic ) Reprezentat de ingustarea acestui proenteron => canalul coledoc

- Ca elemente anatomice : vezi desen

Anomalii ale vezicii biliare si cailor hepatice

1)Lipsa vezici biliare

- agenezia mugurelui cistic


34

2)Lipsa canalului cistic - vezica biliara se deschide direct in canalul coledoc

3)Vezica biliara dubla - dedublarea mugurelui cistic

4)Diverticuloza vezicii biliare

-nedezvoltarea corecta a musculaturii vezicii biliare datorata nesecretiei colecistokininei (hormon) de catre mucoasa duodenala

5)Canalul cistic anormal de lung

-se uneste cu canalul hepatic comun direct la varsarea canalului hepatic comun

->canalul coledoc este absent

6)Atrezia vezicii biliare

- cand epiteliul mucoasei acesteia nu se resoarbe

7)Atrezia cailor biliare biliare

8)Atrezia canalului coledoc

9)Stenoze ale canalului coledoc

10)Chisturi ale canalului coledoc

Dezvoltarea v. porte si anomalii

- Deriva din venele viteline (portiunea prehepatica ) = zona aferenta vitelina - Sangele venos al ficatului e preluat de v. eferenta vitelina dr. ce va devenii v. hepatica

comuna ,ce va drena in VCI - V.viteline aferente- prehepatice prezeinta la 4 sapt 3 anastomoze

o Una craniala = preintestinala / intrahepatica o Una mijlocie = in spatele intestinului /extrahepatica o Una caudala = preintestinala / extrahepatica

- Din I anastomoza => canal. ce dreneaza sangele in v. hepatica comuna = canal Arantius - Din cea mijlocie + caudala => 2 arcuri venoase (super + infer ) care marginesc ansa

duodenala - Aceste arcuri venoase se unesc intre ele la locul de varsare in ficat constituind v. porta . - Segmentul de pornire proximal al acestor anastomose vor devenii trunchi mezenterico-

lienal si v. mezenterica inferioara ce sunt colectoarele formatoare ale v.porte Obs !!! Intrahepatic v. viteline aferente se capilarizeaza bogat daterminand vase fara pereti proprii din loc in loc = capilare sinusoide =ramuri de drenaj ale v. porte


35

Anomalii

- Dupa nastere in primele luni are loc o fibrozare a ductului venos Arantius ce se va transforma in ligament situat in segmentul poster. al santului sagittal st. al fetei inferioare a ficatului

- Daca el persista => cale de drenaj aberanta a sangelui venos portal ce nu mai ajunge in ficat => incapacitatea ficatului de a metaboliza nutrientii primiti= > scaderea celulelor hapatocitare binucleate

Evolutia ontogenetica a v. ombilicale si a circulatiei intrahepatice

- V. hepatice sunt incluse in mugure odata cu cresterea lui - ele sunt in nr. de 2 : st & dr . - cea st. se anastomozeaza in grosimea ficatului cu anastomoza vitelo – vitelina cranial ,

intrahepatica / preintestinala - v.ombilicala dr. se oblitereaza

la niv . ficatului exista in perioada embrio-fetala o anastomoza intre v.ombilicala st . si hepatica comuna + ductul venos Arantius .

La nastere v.ombilicala st . se oblitereaza si ea - Astfel rezulta lig. rotund =cale de abord chirurgical secundar de drenaj al sangelui hepatic in

hipertensiunea portal . - Ductul venos Arantius => lig.venos

Circulatia sangelui intrahepatic - evolueaza in 3 etape:

1)Etapa prenatala ,in perioada embrionara pana in sapt. 8 -> formarea v.porte ,iar circulatia este reprezentata de capilarele sinusoide.

2)Etapa embriofetala –pana la nastere -> cea mai mare parte din sange este adusa la ficat de v.ombilicala,ea aducand sange nutritiv placentar.Presiunea acestei circulatii e foarte mare=> necesita diferentiere a ductului venos Arantius ca o supapa pentru micsorarea presiunii sangelui fiind drenat spre V.C.I prin v. hepatica comuna.

3)Etapa postnatala : ficatul scade & v.ombilicala st. dispare ,iar astfel ductul venos Arantius se fibrozeaza.

Dezvoltare pancreas si Anomalii ale acestuia

-in saptamana 4 in segmentul caudal al proenteronului , pe peretele posterior ,deasupra divereticului hepato cistic apare mugurele pancreatic dorsal.

-se va dezv. In mezogastrul dorsal

-in sapt. 5 la jonctiunea mugurelui hepatocistic cu proenteronul => mugurele pancreatic ventral ce va evolua in mezogastrul ventral

-In sapt. urmatoare cei doi muguri evolueza diferit


36

- cel dorsal se dezvolta mai rapid , odata cu evolutia mezogastrului dorsal si aparitia marii curburii gastrice. -> el se alungeste cranio-dorsal si ia contact cu cel ventral astfel incat incep cu saptamana 6 se constituie o masa confluent pancreatica .

Fiecare mugure prezinta un canal de drenaj => cele 2 canala hepatice (Wirsung & Santorinii)

Odata cu coalescenta acestei fascii si concomitent cu rotatia gastro-duodenala din cei 2 muguri => urmatoarele elemente :

1)din cel ventral : capul pancreasului – partea caudate + procesul uncinat (struct. Pancreas ce inconjoara a. mezenterica superioara )

2)din cel dorsal : restul pancreasului (partea superioara ,corpul + coada pancreas)

La sf. Sapt. 8 locul de deschidere al canalului Wirsung in duodenul II e foarte proeminent => o papilla duodenala mare si in jurul ei exista fibre circulare netede ale sfincterului Oddi.

In sapt 8 . apar structurile secretorii exocrine ale pancreasului.

In sapt 12 . -> la nivelul cozii pancreasului si partial apoi la nivelul corpului pancreatic , acninii pancreasului se separa drenand secretiile lor direct in sange , devenind astfel insule pancreatice Langerhans -> secretie glucagon + insulin + somatostratina din luna 4.

In sapt. 20 -> acinii secreta enzyme proteolitice ( tripsina ,chimotripsina )

Anomalii :

1)Pancreas aberrant

-tesut pancreatic accesor in peretii intestinului subtire , diverticulului Mekel

2)Pancreas Inelar :

-mugure ventral –bifurcare in 2 lobi ce se unesc si obtureaza duodenul

3)Prin migrarea mugurelui pancreatic ventral + hepatic=> o vezicula pancreatica alaturi de vezica biliara

Dezvoltarea splinei + anomalii

-evolueaza din saptamana 4 –apare in mezogastrul dorsal in fata pancreasului dorsal prin proliferarea celulelor mezenchimale si ale epiteliului celomic.

=> mugurele splenic in care celulele epiteliale sunt columnare prismatice si invelite in peritoneu .

In a 2 faza din saptamana 6 mezenchimul prolifereaza accentuat => parenchim lineal – ce se poate dezvolta si la nivelul cozii pancreasului ca spline accesorii.

Din saptamana 8 acest tesut splenic se fragmenteaza in lobi primari splenici.


37

Din sapt. 10 lobii fuzioneaza intre ei => splina organ compact

D.p.d.v. structural in sapt 16 se formeaza tesut histio reticular ce va diferentia pe linie limfopoetica .

In sapt. 30 in splina apar noduli limfatici + pulpa alba a splinei diferentiata de restul parenchimului bogat vascularizat =pulpa rosie a splinei.

- Are fct .hematopoetica importanta din sapt. 20 ce se finalizeaza imediat post partum ,dezvoltanduse in mezogastru dorsal ea ramane legata de organelle din jur prin lig. gastro – lineal , leaga splina de marea curbura gastrica si care include in structura lui a. gastro-epiploica st.

-lig. renolienal leaga splina de coada pancreas. Si de polul super. al rinichiului st.

-in acest ligament rezultarea arterei lienale

Anomalii

1)spline accesorii

-la niv. Cozii pancreasului

2)Fuzionare incompleta a lobiilor lienali

-determina struct. Lobulara asplinei

Dezvoltarea aparatului genital si urinar

Originea aparatului urinar

-in totate cele 3 foite embriologice -> din ectoderm se formeaza mucoasa vez.urinare si cea a auretrei (prostatica & perineala )

Din mezoderm -> uretere ,rinichii,etc

Momente importante

Saptamana 3

- Mezodermul intra-embrionar se fragmenteaza si re transforma in nefrotoane Incepand cu sapt 4 => prima structura afunctionala = pronefros

La sf sapt 4 => o structura ev. Afunctionala =mezonefros

La incep sapt 5 => mezonefrosul -> va dezvolta functie

Sapt 11-12-13 => formare urina

OBS !!! In ev. Embrionara ap. Urinar + genital au relatii anatomice f. stranse intrucat unele organe genital definitive deriva din schitele urinare tranzitorii.

La om + vertebrate adulte exista 3 categorii de organe urinare pereche:

- Pronefrosul –apare la pesti in regiunea cervicala


38

- Meznefrosul apare descendent de pronefros – la amfibieni + pesti superiori - Metanefrosul si mai caudeal – la pasari ,mamifere + oameni

Pronefrosul + mezonefrosul

=aparate urinare tranzitorii ce vor fi inlocuite de metanefros.

Resorbtia mezonefrosului e incomplete => structurile , anexele prezente la niv. Organelor genital definitive .

Metanefrosul – in dreptul somitelor 27-28

Mezonefrosul- in dreptul somitelor 14-26

Pronefrosulu – din dreptul somitelor – 7-14

Evolutia Pronefrosului

-la om schitat rudimentar - > se form. din mesoderm intermediary intre somitele 14 -7 pana la niv C6 numit astfel rinichi cervical

-la om e afunctional

-incepand cu sapt 5 datorita segmentarii mezodermului paraxial acest mezenchim pronefrotic intermediar se diferentiaza in 7 perechii de tubi pronefrotici

Extremit. mediala a fiecarui tub se separa ,in timp ce cea laterala se incurbeaza => devine concave caudal

*vezi desen.

Caudal el se continua cu un tub comun mezonefrotic .Extremit. mediale ale tubilor pronefrotici -> contact cu celomul parietal cese vascularizeaza , diferentiaza in cellule angioformatoare astf. incat . ramuri din a. dorsale vor forma la capatul medial al fiecarui tub pronefrotic structure = glomeruli celomici. La nivelul lor se filtreaza urina din sange acestor glomeruli.

Viata pronefrosului pronefrosului la om dureaza cateva zile dupa care dispare.

Evolutia mezonefrosului

-apare caudal de pronefros in dreptul somitelor 14-26 la niv T3 – L 4

= rinichiul toracal si e functional

- Se segmenteaza in tubi mezonefrotici , doar ca nr. tubilor mezonefrotici e mai mare decat nr .somitelor => 2/3 tubi pt . o somita

- Extremit. mediale ale acestor tubi se desprind de somite in timp ce extremit. lat. Se incubeaza caudal => tub mezonefrotic comun= duct mezonefrotic al lui Wolff

- 2 ducte sunt perechi


39

- Cele 2 ducte se vor deschide la niv . cloacai .Caracteristica lor morfologica e ca au pereti dubli si sunt situati si portiunea dorso laterala a trunchi. Si din sapt 5 cele 2 ducte se alungesc => forma sigma => devin sigmoidiformi.

- Extremit. medial a ductelor mezonefrotice devine sferica , se continua cu epiteliu celomic sub forma unei concavitati =capsula glomerulara mezonefrotica .

- In aceasta capsula apar capilare sangvine din cellule angioformatoare celomce => ghem capilare = glomerului mezonefrotic.

- CApsula + glomerulul cosntituie corpusculul mezonefrotic. - Fiecare corpuscul mezonefrotic + tubul mezonefrotic adiacent vor constitui nefronul

mezonefrotic in nr. de aproximativ 40 de perechi de fiecare parte cu capacitatea de a filtra urina mezonefrotica.

- La om acesti nefroni sunt functionali o –urina mezonefro. e in cantitate mica dar se filtreaza in glomerul si prin ductul

mezonefrotic direct in cloaca -> drenata in cloaca -> amestecata cu lichidele biologice.

Mezonfrosul = corpul lui Wolff

- Dezv. Maxima sapt 7. - In sapt .8 apare o prominenta mezonefrotica -> in dreptul ei in profunzimea corpului

embriofetal in partea dorsala apare creasta uro-genitala. - La incep. ea e longitudinala si are un segment lateral urinar si unul medial genital. - Segmentul urinar

o Contine ductul mezonefrotic Wolff si tubi mezonefrotici in timp ce cel genital va forma glanda din regiunea lombara.

o Ventro-lat. Din canalul lui Wolff in sapt 6 la ambele sexe se formeaza un al 2 lea duct care va fi lateral = duct para-mezonefrotic descries de Muller.

o Din aceste ducte se for diferentia component ale aparatului genital in special la sex. feminin unde se for forma caile genitale interne feminine.

Metanefrosul

-dubla origine : -apare din mugurele ureteral si din masa mezenchimala meta-nefrgena , ambele structure se diferentiaza in dreptul somitelor 27-28 adica in dreptul L5 S5

Mugurele ureteral = mezenchim dezv . din ductul mezonefrotic Wolff in segm. Terminal , inainte de a se descide cloaca.

Acesta va patrunde in metanefros ce se dezv. langa mezonefros. Din acesta se vor dezvolta caile excretorii urinare in timp ce din masa metanefrotica se for forma rinichii.

-ureterul se formeaza prin alungirea mugurelui ureteral si la extremitatea lui craniala se dilate si formeaza pelvisul renal =basinet.

-> din acesta prolifereaza la inceput 2 calice mari din care se vor forma inca 11 generatii de ramificatii pana in saptamana 20 .Aceste generatii =calice mici.

*vezi desen.

Inepand din sapt. 8 generatia 2 de ramificatii inglobeaza generatiile 3 & 4 formand aproximariv 9 calice mici.


40

Generatia 5 formeaza aproximativ 25 ducte pailare si urmatoarea generatii (6-12) vor constitui tubii colectori descrisi de Bellini ce intra in structura piramidelor renala Malpighi incare se varsas nefronii intr-o proportie de 2 -4 pt. fiecare tub.

Odata cu acesta ev. a mugurelui , masa meta-nefrogena se fragmenteaza corespunzator. => fiecare ramificatie excretory va fi inconjurata de gramezi metanefrice proprii.

Din fiecare gramada => nefroni alc. din :

Un corpuscul renal descries de Malpighi format dintr-o capsula descrisa de Bowman si corpusculul glomerural Malpighi

Tubul nefrotic Geneziile metranefrogene -> grupeaza => rinichi cu aspect lobular.

La inceput rinichiul e sferic , iar apoi cilindric dup ace se aplatizeaza.

Hilul renal e in pozitie ventrala dupa care => medial.

Odata cu cresterea neregulata a celomului => ascensiunea aparenta a rinichiului.

Rinichii initial sunt organe pelvine dupa care prin dezvoltare + alungire ureter. devin organe lombare => se deruleaza din sapt 3-4 si continua pana aproape de nastere.

Functia renala

- Posibila din sapt 12 de cand se secreta urina diluata si care se elimina in lichidul amniotic in cant . 40 ml/24 h.

- Ureterul se formeaza din ductul mezonefrotic Wolff . In sapt 7 cloaca se septeaza , iar partea ventrala = sinus urogenital in care se deschid 2 ducte para-mezonefrotice Muller si 2 ducte Wolff.Ultimele 2 sunt anexate ureterelor .Pe linia mediana in cloaca se deschide alantoida ce se va obtura = > uraca.

- Componenta alantoidiana a canalului se atrofiaza astfel incat in sinusul urogenital se vor deschide ureterele si uretra.

Formarea vezicii urinare si a uretrei

Vezica urinara, adica varful si corpul vezicii se formeaza din canalul vezico-uretral Wolf. Trigonul vezical este spatiul dintre orificiile ureterale si col, ele fac parte din portiunea distala a canalului mezonefric Wolf. Uretra la femeie se dezvolta tot din canalul vezicouretral ca si vezica la femei, la barbat ia nastere astfel: prima portiune se formeaza din canalul vezico-uretral si din sinusul urogenital, a 2-a portiune care traverseaza perineul si ia nastere tot din sinusul urogenital definitiv, si a 3-a portiune, se formeaza concomitent cu organele genitale externe in speta odata cu formarea penisului.


41

Anomalii in dezvoltarea aparatului renal:

-agenezia renala unilaterala: - e compatibila cu viata

-rinichi supranumerali – mai multi de 2, se datoreaza pastrarii structurii polilobate.

-rinichiul infantil – este rinichiul de forma cilindrica impartin in lobuli, poate sa fie bilateral si atunci hilul sau este pe fata ventrala si nu pe cea mediala.

-rinichiul in potcoava – se formeaza prin alipirea polilor inferiori ai celor 2 rinichi

-rinichiul pelvin – atunci cand rinichiul nu urca suficient de mult

-rinichiul polichistic – este datorat lipsei de definitivare a tubilor colectori si orina se acumuleaza in portiunea distala a nefronului, care se dilata dand aspectul polichistic.

-duplicatia ureterului care poate fi uni sau bilaterala si care poate sa insoteasca rinichiul supranumeral

-extrofia vezicii urinare – procesul de exteriorizare a acestia dupa saptamana a 12-a de viata intra-uterina prin nedefinitivarea portiunii subombilicale a peretelui abdominal anterior.

-persistenta acelui colector comun - a uracei – si fistulizarea cailor urinare intra-abdominale, urina se elimina la peretele abdominal antero-lateral.

- chistul uracal – este un derivat al uracei dupa septare care se comporta ca o tumora benigna si este asezata in vecinatatea uretrei, imediat la iesirea din vezica.

-diferite defecte, anomalii, ale septului uro-anal, care poate sa duca la fistule: recto-vezicale, recto-uretrale, vezico-uterine, vezico-vaginale.

Documents

Embriologie