http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 1/1440
MRTURII
..............................................................................................
2 Epoca volumului întâi
...........................................................................2
Schi biografic
....................................................................................
6 Mrturia 1
...........................................................................................
44 Mrturia 2
...........................................................................................
49
Mrturia 3
...........................................................................................
54Mrturia 4
............................................................................................
59 Mrturia 5
............................................................................................
70 Mrturia 6
............................................................................................
80 Mrturia 7
...........................................................................................
95 Mrturia 8
.........................................................................................
113 Mrturia 9
.........................................................................................
131 Mrturia 10
.......................................................................................
143 Mrturia 11
.......................................................................................
167
Mrturia 12
.......................................................................................
182Mrturia 13
.......................................................................................
208 Mrturia 14
.......................................................................................
230 Epoca volumului doi
.........................................................................260
Mrturia 15
.......................................................................................
263 Mrturia 16
.......................................................................................
298 Mrturia 17
.......................................................................................
329 Mrturia 18
.......................................................................................
381 Mrturia 19
.......................................................................................
431 Mrturia 20
.......................................................................................
458 Mrturia 21
.......................................................................................
505 Mrturia 22
.......................................................................................
554 Mrturia 23
.......................................................................................
603 Mrturia 24
.......................................................................................
638 Mãrturia 25
.......................................................................................
690 Epoca volumul cinci
...........................................................................734
Mrturia 26
.......................................................................................
735 Mrturia 27
........................................................................................
786 Mrturia 28
........................................................................................
834
Mrturia 29
.......................................................................................
877 Mrturia 30
.......................................................................................
930 Epoca volumul ase
...........................................................................
981 Seciunea întâi - Perspectiva
............................................................984
Vol. 6, sec. 2 - Lucrarea evanghelisticã
...........................................992 Vol. 6, sec. 3 -
Educaie
...................................................................1028
Vol. 6, sec. 4 - Lucrarea misionarã medicalã
................................1062 Epoca volumul apte
.......................................................................1126
Vol. 7, sec. 1 - Slujba bine primitã
.................................................1128
Vol. 7, sec. 2 - Lucrarea noastrã în sanatorii
................................1143Vol. 7, sec. 3 - Alimente
dãtãtoare de sãnãtate .............................1165 Vol. 7,
sec. 4 - Lucrarea de publicaii
............................................1175
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 2/1440
Vol. 8, sec. 3 - Scrisori cãtre medici
...............................................1276Vol. 8, sec. 4
-Fii în gardã
...............................................................1308
Vol. 8, sec. 5 - Cunoaterea absolutã
.............................................1319 Epoca volumului
nou
....................................................................1348
Vol. 9, sec. 1 - Pentru venirea împãratului
...................................1351 Vol. 9, sec. 2 - Literatura
în serviciu .............................................1368 Vol.
9, sec. 3 - Lucrarea în orae
.....................................................1377 Vol. 9,
sec. 4 - Lucrarea sanitarã
...................................................1398 Vol. 9,
sec. 5 - Spiritul unirii
..........................................................1407
MRTURII
Epoca volumului întâi
DATELE PRIMELOR PUBLICRI Toate mrturiile pentru biseric din acest
volum au fost publicate pentru prima dat la Battle Creek,
aprând în urmtorii ani: Nr.1-1855; Nr.2-1856; Nr.3-1857; Nr.4-1857;
Nr.5-1859; Nr.6-1861; Nr.7-1862; Nr.8-1862; Nr.9-1863;
Nr.10-1864; Nr.11-1867; Nr.12-1867; Nr.13-1867; Nr.14-1868.
Cele nou volume ale Mrturiilor pentru comunitate, ce totalizeaz
4.738 pagini de text, constau din articole i scrisori scrise de
Ellen G. White i conin sfaturi pentru bunul mers al Bisericii
Adventiste de Ziua a aptea. O brour de 16 pagini, aprut în
decembrie 1855, a marcat începutul seriei acestor sfaturi care
apreau în brouri i cri, una dup alta. Aceste solii se ocupau, cum
era i firesc, de probleme curente, îns în majoritatea cazurilor noi
suntem confruntai astzi cu aceleai probleme, primejdii i ocazii
crora a trebuit s le fac fa biserica în primii ani. Primele Mrturii
au fost publicate la doar apte ani dup memorabilele "conferine cu
privire la Sabat"din 1848, când credincioii adventiti care primiser
adevrurile cu privire la Sabat i Sanctuar au pus temeliile
doctrinelor specifice ale denominaiunii Adventiste de Ziua a aptea.
În timpul acestor câiva ani, cauza advent a înaintat în mod
remarcabil. La început erau doar trei sau patru
predicatori sau "soli", aa cum obinuiau ei s se numeasc pe
atunci, toi fiind dependeni de ceea ce câtigau prin munc
fizic i de darurile de bun voie ale puinilor credincioi, i acetia
sraci în ceea ce privete
bunurile acestei lumi. Aceste începuturi erau limitate în
spaiu doar la statele Noii Anglii. În 1855, anul apariiei
primei brouri cu Mrturii, existau cam 20 de predicatori ai
Sabatului i ai soliei advente. Numrul credincioilor crescuse de la
mai puin de 100 pân spre 2.000. Lucrarea de publicaii, început de
fratele White în vara lui 1849 la Middletown, Connecticut, fusese
condus din diferite locuri, în împrejurri adverse. Acum, în 1855,
era deja stabilit în propria sa cldire la Battle Creek, Michigan.
Perioada de timp cuprins de primele 14 Mrturii, acum adunate în
volumul I, a fost de treisprezece ani. Observm în acest volum
câteva dintre experienele i evenimentele cuprinse în soliile date
în perioada dintre 1855 i 1868. Primul moment de necredin,
apostazia i opoziia câtorva din fraii de mai înainte în lucrare,
cunoscut ca "The Messenger
party"datorit publicaiei lor The Messenger of the Truth(Solul
adevrului), a produs durere i încurctur. Sfaturile anterioare date
cu privire la aceast micare au vorbit i au prezis sfâritul grabnic
al acesteia în confuzie. Micrile fanatice, ce aveau ca int s atrag
sufletele sincere datorit neîmplinirii speranei
"sfinirii", au aprut în diferite locuri, în special în câteva
dintre statele din est i în Wisconsin. În unele cazuri,aceste
învturi erau însoite de ceea ce era presupus a fi manifestarea
"darului limbilor". Îns bisericii i-au fost date sfaturi clare,
menite s o scuteasc de înelciunile vrjmaului. Scurgerea timpului i
vdita întârziere a
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 3/1440
celei de-a doua veniri i ptrunderea în biseric a multora care nu
participaser la micarea de la 1844, cu profunda consacrare
spiritual ce avusese loc atunci, au avut ca rezultat pierderea
dragostei dintâi. A fost, de asemenea, o perioad în care se
speculau pmânturile i casele deoarece statele din vest se
deschiseser fa de coloniti, printre care se afla un mare numr de
credincioi din statele aglomerate din est. Se fceau cele mai
serioase avertizri i apeluri cu privire la evidentele primejdii ale
conformrii cu lumea, care chemau biserica la o consacrare mai
profund. În ultima parte a anului 1856, atenia a fost atras ctre
solia adresat Laodiceii din
Apocalipsa cap.3. Înainte, acest sfat fusese îneles ca aplicându-se
credincioilor adventiti care nu urmaserlumina în cretere a celui
de-al treilea înger i care se organizaser într-o alt biseric, în
opoziie înverunat fa de adevrul cu privire la Sabat. Acum ei se
vedeau pe ei înii "cldicei"i având nevoie s dea atenie sfatului
Martorului Credincios. Timp de mai mult de doi ani, credincioii au
fost puternic micai de aceast solie, ateptându-se ca aceasta s-i
conduc direct la strigtul cel puternic al celui de-al treilea
înger. Soliile serioase cuprinse în Mrturii care relateaz aceast
micare pot fi înelese mai bine dac se cunosc aceste împrejurri. A
fost o perioad de discuii i dezbateri. Muli dintre pastorii notri
erau solicitai s discute despre Sabat i alte adevruri, i unii
dintre acetia au luat chiar o poziie agresiv în asemenea dezbateri.
Era o situaie ce necesita sfat de la Dumnezeu. Unul din pastorii
notri de seam, Moses Hull, s-a angajat în discuii cu spirititii, la
început la solicitarea acestora, apoi a lui. Ca urmare a acestui
pas îndrzne, el a fost prins în labirinturile spiritismului. Dup
acest moment, sora White i-a publicat "Însemnrile trimise fratelui
Hull",
lucrare în care a fcut cunoscute public scrisorile pe care i le
scrisese acestuia în ultimii ani i care, dac le-ar fi dat atenie,
l-ar fi salvat de la ruinarea credinei sale. În acei ani s-au fcut
pai în privina organizaiei. Împotriva acestei micri erau temerile
unora care trecuser prin experienele soliei celui de-al doilea
înger, când se susinuse c organizaia bisericii ar fi un semn al
"Babilonului". Problemele cu privire la organizaie, aa cum apreau
în acea perioad i cum erau discutate între frai, apar în multe din
îndrumrile date bisericii
prin sora White. Iar când, în 1860, a fost organizat lucrarea
de publicaii i când, dup multe discuii i unele întrebri, a fost
adoptat numele de adventiti de ziua a aptea, s-a dovedit c atât
micarea, cât i numele însui erau în armonie cu voina divin. Imediat
urmând pailor finali în privina organizrii, marcai de organizarea
Conferinei generale în mai 1863, a venit memorabila viziune de la
Otsego, din iunie, când sorei White i-a fost dat o perspectiv a
principiilor care aveau s alctuiasc ceea ce urma s se numeasc
"reforma sanitar", cu descoperirea legturii dintre ascultarea de
legile sntii i formarea caracterului, necesar a fi dobândit de
membrii bisericii pentru a putea fi luai la cer. Strâns legat de
aceasta a fost reforma în îmbrcminte. Doi ani mai târziu, s-a dat
sfatul ca s avem "o cas de sntate a noastr", lucru care a dus la
întemeierea Institutului
pentru Reform Sanitar, în privina cruia au fost date multe
îndemnuri. Lumina a fost urmat i institutul acesta a luat amploare,
pân când a devenit unul dintre cele mai bune de acest fel din lume.
În perioada cuprins în acest volum, principiile de conducere care
au dus la necesarul su sunt clar formulate. În acest timp, de
asemenea, rzboiul civil i-a pus pe adventitii de ziua a aptea fa în
fa cu definirea relaiei lor cu stpânirea civil în vreme de rzboi.
Importana cminului în ce privete formarea caracterului cretin i
rspunderea
prinilor au fost accentuate i multe solii solemne, adresate
în mod special tinerilor, se gseau în aceste pagini. Pe lâng
problemele specifice care erau strâns legate de evenimentele acelei
perioade, au fost date multe sfaturi i îndemnuri generale privind
disciplina bisericii i pregtirea în vederea lurii la cer. Aceasta a
fost o perioad
important în dezvoltarea bisericii rmiei, iar Mrturiile, cu
sfaturile cuprinse în ele, au exercitat o influendeosebit.
Consiliul de administraie al publicaiilor Ellenei G. White ANEX
Pentru înelegerea împrejurrilor care au condus la darea anumitor
mrturii, Comitetul însrcinat cu
publicaiile E.G. White a pregtit urmtoarele însemnri:
Pag.116: "Timpul pentru începerea Sabatului"- Timp de zece ani,
adventitii pzitori ai Sabatului au inut Sabatul începând de vineri
seara, de la ora 6, pân sâmbt seara, la ora 6. În prima lui brour
despre Sabat privind valabilitatea i venicia lui, potrivit cu
porunca a patra,
brour publicat în 1846, fr. Joseph Bates a adus argumente
pentru aa-zisa susinere scripturistic în privina pzirii
Sabatului în acest fel. El a citat parabola lucrtorilor în vie,
dintre care ultimii au fost chemai în "ceasul al 11-lea" al zilei i
nu au lucrat decât o or. Plata li s-a fcut "când a venit
seara"(Mat. 20,6.8.12). Punând aceasta alturi de întrebarea
Domnului Hristos: "Nu sunt 12 ore într-o zi?" el a susinut c
"seara" începea o
dat cu ceasul al 12-lea, sau ora 6, calculând dup timpul ecuatorial
sau începutul anului sacru. Respectul fade anii, experiena i viaa
lui evlavioas au constituit probabil motivele principale pentru
acceptarea concluziilor sale, fr a mai investiga. Pe msur ce timpul
trecea i solia se rspândea, un numr tot mai mare
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 4/1440
de pzitori ai Sabatului puneau sub semnul întrebrii aceast practic
i susineau momentul apusului soarelui ca început al Sabatului. O
cercetare amnunit a acestei chestiuni a fost fcut de fratele J.N.
Andrews, care a scris un document ce a cuprins toate argumentele
biblice în favoarea momentului "apusul de soare". Acest document a
fost luat în discuie la Conferina din Battle Creek, Michigan, în
Sabatul din 17 noiembrie 1855, cu rezultatul c aproape toi cei
prezeni au fost convini c era corect concluzia la care a ajuns
fratele Andrews. Prezentarea subiectului în viziunea Elenei G.
White, la dou zile dup aceea, a rspuns la întrebrile care
zboveau înc în mintea unora i a avut ca efect unitate între
credincioi. Comentând despre aceast experien pentru a ilustra
rolul viziunilor de a confirma concluziile bazate pe studiul biblic
mai degrab decât a aduce noi învturi, fratele White a scris mai
târziu: "Se ridic în mod natural întrebarea: Dac viziunile sunt
date pentru a-i corecta pe cei ce greesc, de ce nu a vzut ea mai
devreme greeala legat de ora 6? Eu am fost chiar mulumit c
Dumnezeu a corectat greeala la timpul pe care El l-a gsit cel mai
potrivit i nu a îngduit s se fac o dezbinare între noi cu privire
la acest subiect. Îns, scump cititor, lucrarea Domnului cu privire
la acest
punct este în perfect armonie cu poziia corect privind
darurile spirituale. Se pare c nu este dorina Domnului s învee pe
poporul Su prin darurile Duhului chestiuni legate de Biblie, pân
când servii Si nu cerceteaz cu struin Cuvântul. Când s-a fcut acest
lucru privind subiectul "timpul de începere al Sabatului" i
majoritatea lucrurilor erau clare i câiva erau în primejdia de a nu
fi în armonie cu trupul în legtur cu acest subiect, atunci, da,
atunci a fost timpul potrivit ca Dumnezeu s-i manifeste îndurarea
prin manifestarea darurilor
Duhului Su în îndeplinirea corespunztoare a lucrrii." Review and
Herald, 25 febr.1868. Pag.116, 117, 122, 123: "The Messenger
Party"(Partida Messenger) - În vara lui 1854, a aprut printre
adventitii pzitori ai Sabatului prima înstrinare, sau apostazie.
Doi brbai care predicaser solia au fost mustrai prin Spiritul
Profetic pentru spiritul lor aspru, de critic, pentru avariie i
pentru extravagan în folosirea banilor încredinai lor.
Înverunându-se s se pociasc, ei s-au unit împreun cu alii în a-i
acuza pe nedrept pe fratele i sora White i pe ali conductori,
aducând învinuiri mincinoase împotriva lor. Dei continuau s susin
adevrul referitor la Sabat, ei au iniiat o publicaie calomniatoare,
pe care au numit-o The Messenger of Truth (Mesagerul adevrului).
Acestora li s-au alturat fraii Stephenson i Hall din Wisconsin.
Aceti brbai fuseser pastori adventiti de ziua întâi, care susineau
c accept adevrurile cu privire la întreita solie îngereasc, îns
care continuau s susin învtura cu privire la veacul ce va s vin.
Potrivit acestei teorii, în timpul mileniului avea s existe o "a
doua ans"pentru mântuire. Ei au fost de acord, totui, s predice
solia fr s susin aceast chestiune, dac Review, nu avea s publice
articole împotriva ei. Cu toate acestea, ei nu i-au inut
promisiunea, aa cum s-a indicat în text, i în curând s-au
împotrivit publicaiei noastre Review i suporterilor acesteia. Îns
cursul acestor "împotrivitori ai adevrului" a fost în curând
întrerupt. Atât Stephenson, cât i Hall i-au pierdut minile.
Mesagerul adevruluia încetat s mai apar în 1857 i devreme, în 1858,
fratele White raporta cu privire la aceast grupare: "Nici unul din
cei optsprezece soli cu care ei se ludau altdat c sunt alturi de ei
nu mai aduce acum o mrturie public i, dup cunotina noastr, nu se
mai adun în mod regulat." Review and Herald, 14 ian.1858. Pag.190:
Druirea sistematic - În zilele de început ale soliei, nite brbai au
pornit cu toat convingerea s predice adevrurile nou descoperite.
Pentru a se întreine, ei erau dependeni de munca pe care o fceau ei
înii sau de darurile de bun-voie ale credincioilor. O asemenea
metod nesigur a fost mai mult sau mai puin spasmodic i fluctuant.
Devreme în 1859, s-a simit nevoia
unui plan mai sigur i problema a fost studiat mai serios. În urma
acestui studiu, a luat natere planul numit"Systematic Benevolence"-
druire sistematic. Potrivit cu 1 Cor. 16,2, se recomanda druirea în
ziua întâi a sptmânii i, conform cu cele sugerate în 2 Cor. 8,
12-14, o distribuire echitabil a responsabilitii financiare. Planul
le cerea frailor s pun deoparte sptmânal între 5 i 25 de ceni;
surorile între 2 i 10 ceni, iar cei care deineau proprieti s dea
sptmânal între 1 i 5 ceni pentru fiecare o sut de dolari valoare
bunuri deinute. Planul a fost primit favorabil i a primit aprobarea
din partea Spiritului Profeiei. Cel mai mare pcat existent în
biseric s-a dovedit artat a fi lcomia (pag.194). Druirea
sistematic nu a fost prezentat ca un plan desvârit, pentru c s-a
declarat, de asemenea, c "Dumnezeu conduce în continuare pe poporul
Su" în aceast privin i "îi crete, îi duce în sus" (pag. 191). Pe
msur ce planurile pentru susinerea lucrrii s-au diversificat,
spiritul drniciei a fost tot mai mult încurajat, pân când, în cele
din urm, lumina din Scriptur a descoperit sistemul zecimilor i
darurilor aa cum este cunoscut în biserica de astzi. Pag. 210:
Organizaia -
Pân în anul 1860 nu a existat organizaie legal sau bisericeasc a
adventitilor pzitori ai Sabatului. Ei nu îiadoptaser înc nici mcar
un nume. Ei vorbeau despre ei înii ca fiind "turma împrtiat", "mica
rmi"sau expresii asemntoare. Acum, fratele White a anunat c trebuie
s refuze s continue s-i asume
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 5/1440
rspunderea personal pentru banii dai cu împrumut pentru biroul de
publicaii Review and Herald. Mai departe, el i-a exprimat sperana
ca s poat veni curând timpul când "poporul acesta s aib
posibilitatea s obin o cldire asigurat pentru a o folosi ca
biseric, s-i poat ine adunrile aa cum ar trebui i ca
persoanele care doresc s-i lase prin testament o parte pentru
departamentul de publicaii". El a lansat un apel ctre fraii si s
vin cu sugestii legate de felul în care s-ar putea realiza aceast
dorin, astfel încât "noi ca
popor" s putem aciona pentru a asigura cele de mai sus.
Printre primele rspunsuri date la aceast chestiune a
fost cel al fratelui B., în care el îi exprima convingerea c ar fi
o greeal ca noi s ne înregistrm legal ca uncorp religios. Aceasta
însemna, susinea el, "s ne facem un nume", ceea ce i-au propus
ziditorii turnului Babel i care avea s "fie o temelie a
Babilonului". Cât despre asigurarea caselor de închinare, nu erau
acestea
proprietatea Domnului i nu putea El s le poarte de grij, fr
ajutorul companiilor de asigurare? Mai departe, spunea el, cei care
dau bani cu împrumut biroului de publicaii nu ar trebui s insiste s
primeasc o adeverin semnat de o corporaie legal, deoarece "ei
împrumutau Domnului i pentru aceasta ei trebuia s se încread în
Domnul". (Review and Herald 23 febr., 22 martie 1860). Dup multe
discuii, temerile privind organizarea legal a biroului pentru
publicaii au fost învinse în mare msur i, în cadrul Conferinei
inute în septembrie 1860, a fost creat "The Advent Review
Publishing Association"(Asociaia de publicaii a revistei advente).
Câteva luni mai târziu, numele a fost schimbat în "Seventh-day
Adventist Publishing Association". Chiar i dup acest pas fcut,
câiva se mai împotriveau înc ideii de a intra într-o organizaie
bisericeasc i subiectul a
continuat s fie discutat. Totui, deoarece marea majoritate erau în
favoarea organizaiei, aciunea a mers înainte, întâi prin
organizarea comunitilor, apoi a conferinelor pe state i, în final,
în 1863, a Conferinei generale. Mrturia cu privire la "Organizaie"
(pag. 270-272) vorbete despre opoziia întâmpinat în statul
New York cu privire la aceasta i viziunea referitoare la ea.
Pag. 292 - Vrjitorii nu au fcut cu adevrat ca toiegele lor s devin
erpi; ci, prin magie, susinut de marele îneltor, ei au fcut ca
acest lucru s par aa. Era mai presus de puterea lui Satana s
transforme toiegele în erpi vii. Prinul rului, dei are toat
înelepciunea i puterea unui înger czut, nu are puterea de a crea
sau da via; aceast prerogativ Îi aparine numai lui Dumnezeu. Îns
Satana a fcut tot ce i-a stat în putere; el a lucrat o
contrafacere. Pentru ochii oamenilor, toiegele s-au schimbat în
erpi. Aa credeau faraon i curtea lui. Nimic din înfiarea lor nu-i
deosebea de erpii fcui de Moise i Aaron. Astfel, mrturia vorbete
despre aceasta în limbajul Scripturii; în timp ce acelai Spirit
explic faptul c Scripturile vorbesc despre acesta atunci când a
fost cazul respectiv. Vezi Mrturia nr.33, vol.5, pag. 696-698. Pag.
355: "Rzvrtirea"- La data când a fost scris aceast mrturie, la
începutul anului 1863, adventitii de ziua a aptea au fost pui în
faa unei probleme serioase. Naiunea era în rzboi. Dei în inima lor
erau necombatani, membrii bisericii erau, aproape fr excepie, cu
totul de partea Guvernului care se opunea sclaviei. Pe msur ce
rzboiul continua, tot mai muli brbai erau chemai în armat. La
fiecare apel, fiecare inut era obligat s ofere un anumit numr de
recrui, iar când listele de voluntari nu erau complete, erau
trecute anumite nume pentru a le completa. Un timp a fost posibil
ca, în schimbul unei sume de bani, s se cumpere un înlocuitor i
astfel cel pus pe list s fie scutit. Întrucât nu exista nimic
stabilit în legtur cu necombatana adventitilor i pzirea Sabatului,
pzitorii Sabatului, când erau recrutai, de regul îi cumprau în
acest fel scutirea. Dac individul nu era în stare s plteasc singur
banii, el era ajutat printr-un fond strâns în acest scop. Acum,
pentru c era din ce în ce mai mult nevoie de brbai i legea
privind
recrutarea obligatorie fr excepii de scutire era iminent, fraii
notri au fost pui în încurctur cu privire larspunsul la o astfel de
recrutare, prin care ei ar fi fost obligai s se înroleze sau s
lucreze în Sabat. Cu câteva luni înainte de apariia acestei
mrturii, fratele White a publicat un editorial în Review and
Herald, intitulat "Naiunea", care este menionat la pag. 356. El
considera c Guvernul este bine orientat i c lupt pentru o cauz
dreapt. Sfatul lui cel mai bun, la data aceea, era c, în privina
recrutrii, "era o nebunie s te împotriveti" i aduga: "Acela care se
împotrivete, neinând seama de legea militar, pân când este împucat,
merge prea departe i, gândim noi, îi asum rspunderea pentru
suicid". (Review and Herald, 12 aug.1862). Într-o oarecare msur,
corespondena care a urmat acestui articol, aa cum a subliniat sora
White, avea darul de a-l conduce pe fratele White s protesteze
împotriva acuzaiei de "clcare a Sabatului i crim"care fusese adus
împotriva lui.
Asemenea extremiti au fost mustrai de sora White, pe de o parte, i,
pe de alt parte, a fost dat o not
de avertizare celor ce erau înclinai s se înscrie. În iulie 1864,
legea naional privind recrutarea a fostmodificat în sensul c s-a
anulat clauza referitoare la scutirea prin 300 dolari. S-au fcut
imediat paii necesari pentru a le asigura tinerilor
adventiti de ziua a aptea privilegiile garantate membrilor
denominaiunilor
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 6/1440
religioase care, din motive de contiin, se opuneau purtrii armelor
- de a fi numii în serviciu necombatant, în spital i în a avea grij
de voluntari. Înainte de o criz serioas, aceste eforturi au avut
succes. În câteva cazuri, tinerii adventiti recrutai în armat au
fost repartizai s lucreze în spital sau alte servicii necombatante.
Oriunde se aflau, ei au încercat s fac s strluceasc lumina lor.
Timp de câteva luni, în mod regulat în coloanele publicaiei noastre
Review and Herald apreau liste de înscrieri pentru un fond de
brouri pentru soldai pentru a se putea oferi literatur brbailor.
Experienele adventitilor de ziua a aptea legate de Rzboiul
civil i-au condus s fac pai care le-au asigurat un statut
recunoscut de necombatani, care la acea dat îi fceaîn stare s poat
urma îndemnurile Scripturii cu privire la "stpânirea care este",
care e "de la Dumnezeu". Pag. 421,456: Rochia (îmbrcmintea) de
reform - La data aceea, rochiile purtate în general de femeile din
America (1863-1867) erau foarte duntoare pentru sntate. În special
era de obiectat faptul c erau foarte lungi, apoi strângerea
mijlocului prin corset i greutatea fustelor grele, care atârnau pe
olduri. Cam cu un deceniu mai devreme, câteva femei recunoscute pe
plan naional au iniiat o micare privind adoptarea unui nou stil de
îmbrcminte care s nu aib aceste serioase impedimente. Noua mod de
îmbrcminte semna oarecum cu costumul turcesc, care este purtat i de
brbai, i de femei. Micarea a devenit atât de popular, încât o
perioad de timp se ineau anual convenii privind "îmbrcmintea
de reform". "Costumul american" la care se refer aici sora White
era o modificare a stilului anterior i a fost sponsorizat de Dr.
Harriet Austin din Dansville, New York. Acesta combina fusta scurt,
"care era pân la jumtatea distanei dintre olduri i
genunchi", cu pantaloni, haine, veste brbteti. Vezi descrierea de
la pag. 465. Aceast "aa-numit îmbrcminte de reform", arta E. White
în 1864, nu era potrivit pentru a fi adoptat de poporul lui
Dumnezeu. În 1865, prin How to live (Cum s trim) nr.6, E. White
fcea apel la surorile noastre s adopte un stil de îmbrcminte care s
fie atât modest, cât i sntos. În anul urmtor, noul Institut pentru
Reforma Sntii, deschis la Battle Creek, a fcut pasul de a elabora
tipare de rochii care s corecteze extremele costumului scurt
american i cel al rochiilor prea lungi, purtate de obicei. În 1867
a aprut Mrturia nr.11, cu
primul articol al ei "Reforma în îmbrcminte". Vezi pag.
456-466. În acesta, problema îmbrcmintei a fost pe deplin reluat i
s-au dat sfaturi în continuare. S-a recomandat un tipar general,
care întruchipa principiile descoperite Ellen-ei White i despre
care se spune c "sunt demne de numele de rochie scurt de reform".
În viziune nu i s-a artat nici un model în mod deosebit, iar când a
discutat lucrul acesta la o dat ulterioar, E. White a declarat:
"Unele au presupus c tiparul dat este tiparul pe care toate trebuie
s îl adoptm. Nu este aa. Îns ceva simplu ca acesta ar fi cel mai
bine s adoptm în aceste împrejurri. Nu mi-a fost indicat un stil
anumit, care s fie o regul exact care s ne ghideze pe toate în
îmbrcminte."(E.G.White, Scrisoarea 19,1897). Citat în The Story of
Our Health Message(Istoria soliei noastre despre sntate), pag. 145.
Pe msur ce anii treceau, stilurile predominante în îmbrcmintea
femeilor se schimbau spre mai bine, devenind mai delicate i mai
sntoase. Nu a mai fost sugerat vechea rochie sntoas de reform, cu
tiparul acela fix, ci a existat întotdeauna o mrturie uniform adus
de E.G.White cu privire la principiile fundamentale care ar
trebui s îl cluzeasc pe cretin în aceast chestiune. Astfel, în
1897, ea scria: "Surorile noastre s se îmbrace simplu, aa cum fac
multe dintre ele, fcându-i îmbrcmintea din material bun, durabil,
modest, potrivit cu vârsta, i s nu fac din aceast chestiune a
îmbrcmintei una care s preocupe mintea peste msur". (Idem,
pag. 146). Pag. 525
Pentru explicaii în plus cu privire la subiectul îmbrcminte,
cititorul poate studia Mrturii pentrucomunitate, vol. 4, nr. 30,
articolul "Simplitatea în îmbrcminte". Pag. 689 O dat cu
organizarea societilor pentru publicaii în multe state, acestea
i-au asumat rspunderea
pentru oferirea de cri i brouri sracilor care merit. Unele
din crile menionate aici nu se mai tipresc. COMITETUL responsabil
cu PUBLICAIILE E.G. WHITE .
Schi biografic
Capitolul I COPILRIA MEA M-am nscut la Gorham, Maine, la 26
noiembrie 1827. Prinii mei, Robert i Eunice Harmon, locuiau
de muli ani în acest stat. Înc de timpuriu, ei deveniser membri
serioi i devotai ai bisericii metodiste episcopale. În aceast
biseric au avut o contribuie de seam, lucrând pentru convertirea
pctoilor i pentru cauza lui Dumnezeu timp de patruzeci de ani. În
aceast perioad, au avut bucuria de a-i vedea copiii, opt la
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 7/1440
numr, toi convertii i adunai în turma lui Hristos. Totui, decizia
lor ferm în ce privete cea de-a doua venire a dus la desprirea
familiei de biseric, în anul 1843. Pe când eram înc o copil, prinii
mei s-au mutat din Gorham în Portland, Maine. Aici, la vârsta de
nou ani, s-a întâmplat un accident care avea s-mi afecteze întreaga
via. Împreun cu sora mea geamn i cu una dintre colegele de coal
traversam o intersecie în oraul Portland, când o fat de aproximativ
treisprezece ani, înfuriindu-se datorit unui lucru de nimic, a
început s ne urmreasc, ameninându-ne c ne lovete. Prinii notri ne
învaser s nu ne batem niciodat
cu nimeni, ci, când suntem în primejdie de a fi btui sau maltratai,
s alergm de grab spre cas. Am fcutacest lucru cu toat viteza, îns
fata venea repede dup noi, cu o piatr în mân. Am întors capul s vd
cât de departe se afla în urma mea i, când am fcut acest lucru, ea
a aruncat cu piatra i m-a lovit în nas. Am fost ameit de lovitur i
am czut la pmânt, incontient. Când mi-am revenit, m-am trezit în
magazinul
bcanului; hainele îmi erau pline de sânge care curgea
continuu din nas, iroind pe podea. Un strin cumsecade s-a oferit s
m duc acas cu trsura lui, îns eu, nefiind contient de cât eram de
slbit, am spus c prefer s merg pe jos pân acas decât s-i murdresc
trsura cu sânge. Cei prezeni nu-i ddeau seama c starea mea era atât
de grav i m-au lsat s fac ceea ce am dorit; îns, dup ce am fcut
doar câiva pai, m-am simit fr
putere i ameit. Sora mea geamn i colega m-au dus acas. Nu-mi
aduc aminte de nimic altceva pentru câtva timp dup accident. Mama
mi-a spus c eram absent de la ceea ce se petrecea în jurul meu i c
am zcut într-o stare confuz timp de trei sptmâni. Nimeni, în afar
de ea, nu se gândea c am s-mi revin; ceva o fcea
s simt c eu aveam s triesc. O vecin cumsecade, care se interesa
foarte mult de starea mea, a crezut o dat c voi muri. A vrut s-mi
cumpere o rochie pentru înmormântare, îns mama i-a spus: Înc nu;
cci ceva îi spunea c eu nu aveam s mor. Când am fost din nou
contient, mi se prea c dormisem. Nu-mi aminteam de accident i nu
cunoteam cauza suferinei mele. Când am început s recapt ceva
putere, m miram tot auzindu- i pe cei care veneau s m viziteze,
spunând: "Ce pcat!""Nu a fi recunoscut-o"etc. Am cerut o oglind i,
uitându-m cu atenie, am fost ocat de schimbarea înfirii mele. Toate
trsturile feei mele preau schimbate. Oscioarele nasului meu fuseser
sfrâmate, aceasta fiind cauza desfigurrii mele. Gândul c voi fi
marcat toat viaa de aceast nenorocire era insuportabil. Nu gseam
nici o plcere în via. Nu doream s triesc; totui, îmi era team s
mor, cci m simeam nepregtit. Prietenii care ne vizitau m priveau cu
mil i îi sftuiau pe prinii mei s-l dea în judecat pe tatl fetei
care, cum spuneau ei, m nenorocise. Îns mama mea dorea pacea; ea
spunea c, dac acest lucru mi-ar fi redat sntatea i chipul dinainte,
poate ar fi meritat; îns, cum acest lucru era imposibil, este mai
bine s nu ne facem dumani urmând un asemenea sfat. Medicii
considerau c mi se putea pune în nas un fir de sârm de argint, ca s
poat avea o anumit form. Acest lucru ar fi fost foarte dureros i ei
se temeau c nu va fi de prea mare folos, deoarece pierdusem atât de
mult sânge i trecusem printr-un asemenea oc nervos, încât
vindecarea mea era nesigur. Chiar dac mi-a fi revenit, prerea lor
era c voi putea tri doar puin timp. Artam aproape ca un schelet. În
acest timp începusem s m rog Domnului s m pregteasc pentru moarte.
Când veneau la noi prieteni cretini, ei o întrebau pe mama dac a
discutat cu mine despre eventualitatea morii. Am auzit din
întâmplare acest lucru, i aceasta m-a trezit. Doream s devin o
cretin i m rugam serios pentru iertarea pcatelor mele. Ca urmare,
am început s simt pace în suflet i s iubesc pe toat lumea, simind
dorina ca toi s aib pcatele iertate i s-L iubeasc pe Domnul Isus aa
cum Îl iubeam eu. Mi-amintesc foarte bine de o noapte de iarn, când
pmântul era acoperit de zpad,
orizontul s-a luminat, cerul prea rou i înnorat i prea c se
deschide i se închide, în timp ce zpada prea casângele. Vecinii se
speriaser foarte tare. Mama m-a luat în brae din pat i m-a dus la
fereastr. Eram fericit; credeam c vine Isus i doream atât de mult
s-L vd. Inima îmi era plin; am btut din palme de bucurie i m
gândeam c suferinele mele s-au sfârit. Îns am fost dezamgit;
privelitea aceea neobinuit dispruse de pe ceruri, iar în dimineaa
urmtoare, soarele a rsrit ca de obicei. Îmi recptam puterile foarte
încet. Pe msur ce am început s m joc din nou cu prietenele mele, am
fost obligat s înv lecia amar c înfiarea noastr exterioar face s
fim tratai diferit de camarazii notri. La data când mi s-a
întâmplat nenorocirea, tata era
plecat în Georgia. Când s-a întors, i-a îmbriat pe fratele i
pe surorile mele, apoi a întrebat de mine. În timp ce eu m ddeam
înapoi cu sfial, mama a artat spre mine, îns nici chiar tatl meu nu
m-a recunoscut. Îi era atât de greu s cread c eu eram micua lui
Ellen, pe care o lsase acas, doar cu câteva luni în urm, un copil
sntos, fericit. Acest lucru m-a afectat foarte mult, îns încercam s
am o înfiare vesel, dei inima mea
prea c se frânge. De multe ori în acele zile ale copilriei am
fost fcut s-mi simt profund nenorocirea.Adesea, cu mândria rnit, cu
sufletul zdrobit i înbuit, cutam un loc retras unde, cu tristee,
cugetam la necazurile pe care eram sortit s le îndur zi de zi.
Uurarea prin lacrimi nu-mi era la îndemân. Eu nu puteam
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 8/1440
s plâng prea uor, aa ca sora mea geamn; chiar dac simeam o apsare
pe inim i m durea de parc acum era gata s se sfâie, nu puteam s vrs
o lacrim. Adesea simeam c mi-a uura mult durerea dac a putea
plânge. Uneori, simpatia i buntatea prietenilor îmi alungau
i îndeprtau tristeea pentru un timp, acea greutate apstoare care-mi
chinuia sufletul. Cât de dearte i seci îmi preau plcerile
pmântului! Cât de schimbtoare prieteniile camaradelor mele! Totui,
aceste colege de coal nu se deosebeau de majoritatea oamenilor din
lume. O fa drgu, o rochie frumoas îi atrag; îns, dac o nenorocire
face s dispar aceste
lucruri, prietenia aceea fragil se rcete sau se rupe. Îns, când
m-am îndreptat ctre Mântuitorul meu, El m-amângâiat. În necazul
meu, L-am cutat pe Domnul cu seriozitate i am primit consolare. Am
simit asigurarea c Domnul m iubea chiar i pe mine. Sntatea mea prea
c se deterioreaz iremediabil. Timp de doi ani nu am putut s respir
pe nas, iar la coal am putut s merg foarte puin. Îmi prea imposibil
s înv i s rein ceea ce învam. Chiar fata aceea care îmi provocase
nenorocirea a fost desemnat de învtorul nostru ca monitor al
clasei, iar printre datoriile ei se numra i aceea de a m ajuta la
scris i la lecii în general. Întotdeauna dovedea mult prere de ru
pentru marea suferin pe care mi-o provocase, dei eu eram atent s
nu-i aduc aminte de acest lucru. Era grijulie i rbdtoare cu mine i
se vedea c este trist i afectat de faptul c eu eram dezavantajat i
trebuia s trudesc pentru a dobândi o educaie colar. Sistemul meu
nervos era istovit, mâna îmi tremura, astfel încât nu am putut face
decât mici progrese la scris i nu puteam face altceva decât s
copiez pur i simplu în mod grosolan anumite texte. În timp ce fceam
sforri mari s m concentrez
asupra leciilor, literele de pe pagin preau c se amestec, picturi
mari de sudoare îmi apreau pe frunte i m apuca ameeala i leinul. Am
tuit ru i întregul organism prea slbit. Învtorii m-au sftuit s
abandonez coala i s nu mai urmez cursurile pân ce nu m voi face mai
bine. Aceasta a fost cea mai grea lupt pe care am avut-o în
copilrie, de a ceda datorit slbiciunii fizice i de a decide c
trebuie s prsesc coala i s renun la sperana de a obine o educaie.
Trei ani mai târziu, am mai fcut o încercare de a dobândi o
educaie. Îns, când am încercat s-mi reiau leciile, sntatea mea a
cedat repede i era evident c, dac rmâneam în coal, a fi fcut-o cu
preul vieii mele. Dup vârsta de doisprezece ani nu am mai
frecventat coala. Ambiia mea de a deveni o persoan educat fusese
foarte mare, iar când am reflectat asupra speranelor mele
spulberate i la gândul c aveam s fiu toat viaa o invalid, am fost
neîmpcat cu soarta mea i de multe ori am murmurat împotriva
providenei lui Dumnezeu, care m-a afectat în acest fel. Dac mi-a fi
deschis inima fa de mama, poate c ea m-ar fi îndrumat, mângâiat i
încurajat; îns mi-am ascuns sentimentele rscolite de familie i de
prieteni, temându-m c ei s-ar putea s nu m îneleag. Încrederea plin
de bucurie în dragostea Mântuitorului, de care avusesem parte în
timpul bolii mele, dispruse. Perspectiva unei bucurii pmânteti se
nruise, iar cerul prea c se închisese fa de mine.
Capitolul II CONVERTIREA MEA În martie 1840, William Miller a venit
în Portland, Maine, i a inut prima sa serie de prelegeri despre
a
doua venire a lui Hristos. Aceste prelegeri au produs o mare
senzaie, iar biserica cretin din strada Casco, locul în care
W.Miller inea aceste prelegeri, era aglomerat ziua i seara. Minile
celor ce auzeau aceste discursuri erau ptrunse de o adânc
solemnitate; nu era o exaltare nechibzuit. Se dovedea un mare
interes nu numai de ctre cei din ora, dar i oamenii de la ar veneau
grupuri, grupuri, aducându-i coulee cu mâncare i rmânând de
dimineaa pân la încheierea adunrii, seara. Alturi de prietenii mei,
am participat i eu la
aceste adunri i am ascultat vestea uimitoare c Domnul Hristos avea
s vin în 1843, doar la câiva ani dupaceea, în viitor. Miller schia
profeiile cu o exactitate care întiprea convingeri în inimile
asculttorilor. El a zbovit asupra perioadelor profetice i a adus
multe dovezi pentru a-i susine poziia. Apoi, apelurile i
avertizrile sale so-lemne i puternice ctre cei care erau nepregtii
au uluit mulimile. S-au pregtit adunri speciale, în cadrul crora
cei pctoi aveau posibilitatea de a-L cuta pe Mântuitorul i de a se
pregti pentru evenimentele înfricotoare care aveau s aib loc în
curând. Teama i convingerea profund s-au rspândit în tot oraul.
S-au rânduit întâlniri pentru rugciune i a fost o trezire general
în cadrul diferitelor denominaiuni; cci simeau cu toii, mai mult
sau mai puin, influena pe care o avea învtura despre apropiata
venire a lui Hristos. Când pctoii erau invitai în fa, sute dintre
ei rspundeau apelurilor. Mi-am fcut i eu loc prin mulime ca s iau
loc în fa, printre cei care-L caut pe Domnul. Îns în inim aveam
simmântul c nu voi
putea fi vrednic niciodat de a fi numit copil al lui
Dumnezeu. Lipsa de încredere în mine însmi i
convingerea c îmi va fi imposibil s fac pe cineva s-mi îneleag
sentimentele m reineau de a cere sfat iajutor de la prietenii mei
cretini. Astfel, rtceam neputincioas în întuneric i dezndejde, în
timp ce ei, fr s-i dea seama de ce eram aa rezervat, nu tiau
absolut nimic despre adevrata mea stare. Într-o sear, m
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 9/1440
întorceam acas împreun cu fratele meu Robert de la o adunare unde
ascultaserm o prelegere deosebit de impresionant despre apropiata
Împrie a lui Hristos pe pmânt, urmat de un apel serios ctre cretini
i
pctoi, prin care acetia erau îndemnai s se pregteasc pentru
judecat i venirea Domnului. Sufletul îmi fusese micat de ceea ce
auzi-sem. i atât de profund era convingerea din inima mea, încât m
temeam c Domnul nu m va ajuta s ajung pân acas. Aceste cuvinte îmi
rsunau mereu în ureche: "Marea zi a Domnului este aproape! Cine va
putea sta în picioare când va veni El?"Cuvintele rostite de inima
mea erau:
"Caut-m, o, Doamne, prin întuneric!"Pentru prima dat am încercat
s-i explic ceea ce simeam fratelui meuRobert, care era cu doi ani
mai mare decât mine; i-am spus c nu am curajul s m odihnesc sau s
merg la culcare pân ce nu tiu c Dumnezeu mi-a iertat pcatele.
Fratele meu nu a rspuns imediat, îns aveam s-mi dau seama curând de
ce tcea; el plângea, simind împreun cu mine, în necazul meu.
Aceasta m-a fcut s am i mai mult încredere în el, spunându-i c îmi
dorisem moartea în acele zile când viaa mi se prea o povar
prea grea de dus; îns acum, gândul c a putea muri în aceast
stare pctoas în care m aflam i a fi pierdut pentru venicie
m-a umplut de spaim. L-am întrebat dac crede c Domnul îmi va crua
viaa în acea noapte, dac aveam s-o petrec în rugciune arztoare ctre
El. Robert a rspuns: "Cred c da, dac Îi vei cere aceasta cu credin;
m voi ruga i eu pentru tine i pentru mine. Ellen, nu trebuie s uitm
niciodat cuvintele pe care le- am auzit în aceast sear." Sosind
acas, am petrecut majoritatea orelor lungi de întuneric în rugciune
i lacrimi. Unul din motivele care m determinaser s-mi ascund
sentimentele de prietenii mei fusese teama de a
auzi cuvinte de descurajare. Sperana îmi era atât de mic, iar
credina atât de slab, încât m temeam c, dac i altcineva avea s aib
o prere asemntoare în legtur cu starea mea, acest lucru m va arunca
în disperare. i totui, tânjeam ca cineva s-mi spun ce ar trebui s
fac pentru a fi mântuit, ce pai s fac pentru a-L întâlni
pe Mântuitorul i s m predau cu totul Domnului. Socoteam c
este un lucru deosebit s fii cretin i simeam c aceasta necesit un
efort special din partea mea. Mintea mea a rmas în aceast stare
timp de luni de zile. Eu frecventam mai departe, împreun cu prinii
mei, adunrile metodiste; îns, de când am devenit interesat de
apropiata revenire a Domnului Hristos, participam la adunrile de pe
strada Casco. În vara urmtoare, prinii mei s-au dus la adunrile
metodiste în corturi, care s-au inut la Buxton, Maine, i m-au luat
i pe mine cu ei. Eram cu totul hotrât ca acolo s-L caut serios pe
Domnul i s obin, dac voi putea, iertarea pcatelor mele. Doream atât
de mult în inima mea s am acea ndejde i pace cretin, care vine în
urma credinei! Am fost mult încurajat, auzind într-o cuvântare
urmtoarele cuvinte: "Voi intra la împrat i, dac va fi s pier,
voi
pieri."Vorbitorul se referea la aceia care oscilau între
ndejde i team, dorind mult s fie mântuii din pcatele lor i s
primeasc iubirea plin de iertare a Domnului Hristos, dei erau înc
împiedicai de îndoial, timiditate i frica de a da gre. El îi sftuia
pe acetia s se predea lui Dumnezeu i s se arunce în braele îndurrii
Sale fr întârziere. Ei aveau s gseasc un Mântuitor plin de har,
gata s le întind toiagul îndurrii, întocmai cum Ahavero i-a oferit
Esterei semnul favorii din partea sa. Tot ceea ce i se cerea
pctosului, care tremura în
prezena Domnului Su, era s-i întind mâinile credinei i s
ating toiagul îndurrii Sale. Aceast atingere asigura iertare i
pace. Aceia care aveau s atepte ca s ajung mai vrednici de favoarea
divin, înainte de a face apel la fgduinele lui Dumnezeu, fceau o
greeal fatal. Numai Domnul Isus cur pcatul; numai El ne poate ierta
nelegiuirile. El S-a pus pe Sine Însui cheza pentru a asculta
cererea i a rspunde rugciunii acelora care aveau s vin la El prin
credin. Muli au ideea confuz c trebuie s fac un efort
extraordinar
pentru a obine favoarea lui Dumnezeu. Îns orice dependen de
sine este zadarnic. Numai prin legtura cuIsus prin credin pctosul
poate deveni un copil încreztor, plin de ndejde, al lui Dumnezeu.
Aceste cuvinte m-au mângâiat i mi-au artat ce trebuia s fac pentru
a fi mântuit. Acum începusem s vd calea mai clar, iar
întunericul începu s se risipeasc. Am cutat cu seriozitate iertarea
pcatelor mele i m-am luptat s m predau cu totul Domnului. Îns
adesea eram mult îndurerat pentru c eu nu treceam prin acel extaz
spiritual, despre care credeam c este dovada acceptrii mele de ctre
Dumnezeu, i nu îndrzneam s m socotesc convertit fr aceasta. Cât de
mult aveam nevoie de sfat în privina simplitii acestui lucru! În
timp ce eram plecat în faa altarului împreun cu alii care Îl cutau
pe Domnul, suspinul inimii mele era: "Ajut-m, Isuse, mântuiete-m,
cci altfel, voi pieri! Nu voi înceta s te implor pân când rugciunea
mea va fi ascultat i
pcatele mele iertate!"Mi-am simit, ca niciodat înainte,
starea mea neaju-torat. Pe când eram pe genunchi i m rugam, deodat
povara mi s-a dus i inima mi-a fost uoar. La început m-a cuprins un
simmânt de
tulburare i am încercat s-mi reiau povara durerii. Mi se prea c nu
am dreptul s fiu bucuroas i fericit.Îns se prea c Isus este foarte
aproape de mine; m-am simit în stare s vin la El cu toate
necazurile, durerile i încercrile mele, aa cum veneau la El cei în
nevoie pentru a gsi uurare, când El a fost pe pmânt. Aveam
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 10/1440
siguran în inima mea c El îmi înelegea suferinele i c simea împreun
cu mine. Nu pot uita niciodat aceast asigurare preioas a grijii
pline de îndurare a lui Isus fa de o persoan atât de nevrednic de
atenia Sa. În acest scurt rstimp cât am fost plecat în rugciune
împreun cu ceilali, am învat mai mult despre caracterul divin al
lui Hristos decât oricând înainte. O mam din Israel a venit la mine
i mi-a spus: "Scump copil, L-ai gsit pe Isus?"Eram pe punctul de a
rspunde "Da", când ea a exclamat: "Cu adevrat L-ai gsit,
pacea Lui este asupra ta, vd aceasta pe faa ta!"Iar i iar
m-am întrebat: "Poate fi aceasta religie? Nu greesc eu
oare?"Mi se prea c este prea mult pentru mine, un privilegiu prea
mare. Dei eram prea timid s mrturisescacest lucru, simeam c
Mântuitorul m-a binecuvântat i mi-a iertat pcatele. Curând dup
aceasta, adunarea s-a încheiat i am pornit spre cas. Mintea îmi era
plin de predicile, sfaturile i rugciunile pe care le-am auzit.
Totul în natur prea schimbat. În timpul adunrii, norii i ploaia au
predominat o mare parte din timp, iar sentimentele mele
fuseser în armonie cu vremea. Acum soarele strlucea luminos i clar,
inundând pmântul cu lumin i cldur. Copacii i iarba erau de un verde
mai proaspt, iar cerul de un albastru mai intens. Pmântul prea c
zâmbete sub pacea lui Dumnezeu. Tot aa razele Soarelui Neprihnirii
ptrunseser prin norii i întunericul din mintea mea, risipindu-mi
întristarea. Simeam c fiecare trebuie s fie în pace cu Dumnezeu i
însufleit de Duhul Su. Fiecare lucru asupra cruia zbovea privirea
mea prea c a trecut printr- o schimbare. Copacii erau mai frumoi,
iar psrile cântau mai dulce ca oricând înainte; prea c-L laud pe
Creatorul în cântecele lor. Nu voiam s vorbesc, de team ca nu cumva
aceast fericire s dispar i s pierd
dovada preioas a iubirii lui Isus pentru mine. Pe când ne apropiam
de casa noastr din Portland, am trecut pe lâng oameni care munceau
pe strad. Ei discutau între ei despre lucruri obinuite, îns
urechile mele erau surde la orice altceva ce nu însemna lauda lui
Dumnezeu - iar cuvintele lor îmi preau c sunt mulumiri pline de
recunotin i osanale. Întorcându-m ctre mama, i-am spus: "De ce toi
aceti oameni Îl laud pe Dumnezeu, dei ei nu au fost la adunrile în
corturi?" Nu am îneles atunci de ce lacrimile s-au adunat în ochii
mamei mele i un zâmbet duios i-a luminat faa, în timp ce-mi asculta
cuvintele simple, care-i aminteau de o experien asemntoare trit de
ea însi. Mama mea iubea florile i îi plcea mult s le cultive, fcând
astfel cminul atractiv i plcut pentru copiii ei. Îns grdina noastr
nu mi s-a prut niciodat atât de minunat ca în ziua întoarcerii
noastre. Recunoteam o expresie a iubirii lui Isus în fiecare tufi,
în fiecare boboc i în fiecare floare. Aceste lucruri frumoase preau
c vorbesc, într-un limbaj fr cuvinte, despre dragostea lui
Dumnezeu. În grdin era o floare frumoas, numit trandafirul din
Saron. Îmi amintesc c m-am apropiat de ea i i-am atins cu reveren
petalele delicate; în ochii mei, acestea preau sacre. Inima mea
deborda de bucurie i dragoste
pentru aceste creaii minunate ale lui Dumnezeu. Puteam vedea
desvârirea divin în florile care împodobeau pmântul. Dumnezeu
le pzea i ochiul Lui atotvztor era asupra lor. El le-a fcut i le-a
numit bune. "Ah", m gândeam eu, "dac El iubete atât de mult i poart
de grij florilor pe care le-a împodobit cu frumusee, cu cât mai
mult va purta El de grij copiilor care sunt fcui dup chipul Su".
Îmi repetam încet, pentru mine însmi: "Sunt un copil al lui
Dumnezeu, grija Sa iubitoare este asupra mea. Voi fi asculttoare i
în nici un fel nu-L voi nemulumi i voi luda Numele Lui prea scump
i-L voi iubi întotdeauna". Viaa mi-a aprut într-o lumin diferit.
Nenorocirea care mi-a întunecat copilria mi se prea c a venit
asupra mea din îndurare, pentru binele meu, pentru ca s-mi întorc
inima de la lume i de la plcerile ei lipsite de satisfacii i s o
aplec spre atraciile de durat ale cerului. Curând dup întoarcerea
de la adunarea în corturi, eu, i muli alii am fost pui la
încercare în biseric. Mintea mea era mult preocupat de subiectul
botezului. Aa tânr cum eram, vedeam unsingur mod de botez autorizat
de Scripturi, acela prin scufundare. Câteva dintre surorile mele
metodiste încercau în van s m conving c botezul prin stropire era
biblic. Pastorul metodist a consimit s-i boteze prin scufundare pe
candidaii care preferau acea metod, fiind convini în contiina lor
de acest lucru, dei el sugera c botezul prin stropire era la fel de
bine acceptat de Dumnezeu. În cele din urm, s-a hotrât momentul
când aveam s fim supui acestei rânduieli solemne. A fost o zi cu
vânt, când noi, doisprezece la numr, am coborât în apa mrii pentru
a fi botezai. Valurile se înlau i izbeau rmul; îns, pe când luam
aceast cruce grea,
pacea mea era ca un râu. Când am ieit din ap, puterea mea
aproape s-a dus cu totul, pentru c puterea Domnului era asupra mea.
Am simit c, din acel moment, nu mai eram din aceast lume i c am
ieit din mormântul de ap la o via nou.
În dup-amiaza aceleiai zile, am fost primit ca membr în biseric. O
femeie tânr sttea alturi de
mine, de asemenea fiind candidat pentru primirea în cadrul
bisericii. Aveam pace i eram fericit, pân cândam observat inele de
aur strlucind pe degetele acelei surori i cercei mari, artoi, în
urechile ei. Apoi am observat c plria ei era împodobit cu flori
artificiale i panglici scumpe, fcute funde. Bucuria mi-a fost
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 11/1440
umbrit de aceast etalare de vanitate într-o persoan care susinea c
este o urma a blândului i umilului Domn Isus. Eu m ateptam ca
pastorul s rosteasc în oapt o mustrare sau un sfat ctre aceast sor;
îns se vedea c era nepstor de felul cum arta aceasta i nu i-a
adresat nici o mustrare. Ctre amândou a fost întins mâna dreapt a
primirii în biseric. Mâna împodobit cu bijuterii a fost strâns de
ctre reprezentantul lui Hristos i numele noastre au fost trecute în
registrul bisericii. Aceast împrejurare m-a tulburat destul de
mult, cci îmi aminteam cuvintele apostolului: "Femeile" de
asemenea, s se îmbrace în chip cuviincios, cu ruine i
sfial; nu cu împletituri de pr, nici cu aur, nici cu mrgritare,
nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum secuvine femeilor care
spun c sunt evlavi-oase". Aceast învtur din Scriptur prea
desconsiderat în mod deschis de cei pe care eu îi socoteam cretini
devotai i care aveau mult mai mult experien decât mine. Dac a imita
modelul extravagant al lumii în îmbrcminte era un lucru atât de
pctos cum presupuneam eu, cu siguran c acei cretini vor înelege
aceasta i se vor conforma standardului biblic. Îns, în ce m privea,
eram hotrât s-mi urmez propriile convingeri în privina datoriei. Nu
puteam simi altceva decât c era contrar spiritului
Evangheliei s ne consacrm timpul i mijloacele druite de Dumnezeu
pentru împodobirea
persoanelor noastre i c umilina i tgduirea de sine erau mult
mai potrivite pentru cei ale cror pcate au costat sacrificiul
infinit al Fiului lui Dumnezeu.
Capitolul III SENTIMENTE DE DEZNDEJDE În iunie 1842, domnul Miller
a inut a doua serie de conferine în Portland. Am simit c este un
mare
privilegiu s pot participa la aceste prelegeri, deoarece
czusem în descurajare i nu m simeam pregtit s m întâlnesc cu
Mântuitorul meu. Aceast serie de conferine a produs mai mult vâlv
în ora decât prima. Diferitele denominaiuni, cu câteva excepii, au
închis uile bisericilor lor domnului Miller. Multe predici inute la
diferite amvoane cutau s expun aa-zisele erori fanatice ale
oratorului; îns o mulime de asculttori interesai participau la
adunrile sale, unii dintre ei nereuind s ptrund în sala de
conferine datorit afluenei neateptate. Adunrile erau neobinuit de
atente i linitite. Modul lui de a predica nu era înflorit sau
oratoric, ci el se ocupa de lucruri simple i uimitoare totodat,
care îi trezeau pe asculttorii si din indiferena lor
nepstoare. În timp ce prezenta subiectul, el îi susinea declaraiile
i teoriile cu dovezi din Scriptur. O putere convingtoare însoea
cuvintele sale, i aceasta prea c le pecetluiete ca fiind mesajul
adevrului. El era bun i amabil. Când toate scaunele din sal erau
ocupate i platforma i locul din preajma amvonului erau aglomerate,
l-am vzut plecând de la amvon i mergând de-a lungul intervalului,
pentru a lua de mân vreun
btrânel sau vreo btrânic slbit pentru a le gsi un loc, dup
care se întorcea i îi continua predica. Era numit pe drept Tata
Miller, cci îngrijea cu mult atenie de aceia care veneau la
serviciile sale divine; felul su de a fi era iubitor, firea sa
blând, iar inima sa duioas. Era un vorbitor care stârnea interes,
iar predicile lui erau
pline de putere i potrivite atât pentru cretini, cât i pentru
cei nepocii. Uneori, adunrile sale erau cuprinse de o aa
solemnitate, încât era chiar înfricotoare. Muli au cedat
convingerii spiritului lui Dumnezeu. Brbai cu prul alb i femei în
vârst, cu paii tremurând, cutau nerbdtori locuri. Cei în puterea
vârstei, oamenii maturi, tinerii i copiii erau profund micai.
Suspinurile se amestecau cu plânsul i cu vocile care aduceau laud
lui Dumnezeu la altarul rugciunii. Eu credeam cuvintele solemne
spuse de slujitorul lui Dumnezeu i inima mea era îndurerat când
vedeam împotrivire fa de ele sau când acestea deveneau subiect de
glume. Participam frecvent la adunri i credeam c Isus va veni
curând pe norii cerului; îns marea mea grij era s fiu
pregtit pentru a-L întâlni. Mintea mea zbovea adesea asupra
subiectului sfineniei inimii. Eu tânjeam ca, mai presus de
orice altceva, s obin aceast mare binecuvântare i s simt c sunt pe
deplin acceptat de Dumnezeu. Printre metoditi auzisem multe cu
privire la sfinire. Vzusem persoane care i-au pierdut tria fizic
sub influena unei puternice excitri mintale i auzisem spunându-se c
aceasta este dovada sfinirii. Îns eu nu puteam s îneleg ce era
necesar pentru a fi cu totul consacrat lui Dumnezeu. Prietenii mei
cretini îmi spuneau: "Crede în Isus acum! Crede c El te accept
acum!" Aceasta încercam i eu s fac, îns îmi era imposibil s cred c
primisem o binecuvântare care ar trebui s electrizeze întreaga mea
fiin. M întrebam de ce aveam inima atât de îndrtnic i de ce eu nu
puteam experimenta exaltarea de spirit care se manifesta la alii.
Mi se prea c sunt diferit de ei i c pentru totdeauna voi fi lipsit
de bucuria desvârit a sfineniei inimii. Ideile mele privind
îndreptirea i sfinirea erau confuze. Aceste dou stri erau
prezentate minii mele atât de separate i distincte una de cealalt;
totui, eu nu puteam înelege diferena sau semnificaia termenilor
i
toate explicaiile predicatorilor nu fceau decât s-mi sporeasc
dificultile. Nu puteam s pretind binecuvântarea pentru mine
însmi i m întrebam dac aceasta putea fi gsit numai la metoditi i
dac, participând la adunrile advente, nu cumva eu însmi m
lsam pe dinafar de ceea ce doream mai presus de
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 12/1440
orice altceva - spiritul sfinitor al lui Dumnezeu. Cu toate
acestea, observam c unii dintre cei care pretindeau c sunt sfinii
ddeau pe fa un spirit înverunat atunci când era adus în discuie
subiectul revenirii în curând a Domnului Hristos; aceasta nu mi se
prea o manifestare a sfineniei pe care o pretindeau ei. Nu puteam
înelege de ce pastori de la amvon se opuneau învturii c Domnul
Hristos vine în curând. Predicarea acestui subiect condusese la
reform i muli dintre cei mai devotai pastori i laici îl primiser ca
adevr. Eu consideram c aceia care Îl iubeau sincer pe Isus trebuia
s fie gata s primeasc vestea cea bun a revenirii Lui i s se
bucure
c este atât de aproape. Simeam c eu pot pretinde doar ceea ce ei
numeau îndreptire. În Cuvântul luiDumnezeu scrie c nici un om nu-L
va vedea pe Dumnezeu dac nu e sfânt. Pe lâng aceasta, mai era o int
mai înalt pe care trebuia s o ating înainte de a fi sigur de viaa
venic. Studiam acest subiect continuu, deoarece eu credeam c Domnul
Hristos va veni în curând i m temeam c nu voi fi pregtit pentru
întâlnirea cu El. Cuvinte de condamnare îmi sunau în urechi zi i
noapte i strigtul meu necontenit ctre Dumnezeu era: Ce s fac pentru
a fi mântuit? În mintea mea, dreptatea lui Dumnezeu eclipsa
îndurarea i iubirea Lui. Eu fusesem învat s cred într-un iad care
arde venic, i gândul acesta îngrozitor era mereu în mintea mea,
anume c pcatele mele sunt prea mari pentru a fi iertate i c voi fi
pierdut pentru totdeauna. Descrierile înfricotoare pe care le
auzisem despre sufletele pierdute ptrundeau adânc în mintea mea.
Predicatorii
prezentau la amvon descrieri vii ale strii celor pierdui. Ei
considerau c Dumnezeu i-a propus s-i salveze doar pe cei sfinii.
Ochiul lui Dumnezeu este mereu asupra noastr; fiecare pcat este
înregistrat i are s-i
primeasc o pedeaps dreapt. Dumnezeu Însui ine crile cu
exactitatea înelepciunii infinite i fiecare pcat pe care îl
comitem este înregistrat cu credincioie în defavoarea noastr.
Satana era reprezentat ca fiind foarte dornic de a se repezi asupra
przii sale i de a ne coborî în adâncimile cele mai mari ale
chinului, pentru ca acolo s se bucure de suferinele noastre în
ororile unui iad ce arde venic. Dup torturi de mii i mii de ani,
valuri de foc npdeau în puhoi asupra victimelor care se zvârcoleau
i ipau: "Pân când, Doamne, pân când?" Apoi rspunsul, ca un tunet,
strfulgera abisul: "Toat venicia!" i iari unde de foc îi înghieau
pe cei
pierdui, ducându-i în adâncimile unei mri de foc necontenit.
În timp ce ascultam aceste descrieri, imaginaia mea lucra aa de
mult, încât începeam s transpir i îmi era greu s m abin de la un
strigt de groaz, cci
prea c deja simt durerile nimicirii. Pastorul zbovea apoi
asupra nesiguranei vieii. Într-o clip suntem aici, iar în
urmtoarea, în iad sau într-o clip suntem pe pmânt, iar în
urmtoarea, în ceruri. Vom alege noi lacul de foc i compania
demonilor sau fericirea cerului i tovria îngeri-lor? Vrem s auzim
bocetele i blestemele sufletelor pierdute de-a lungul întregii
venicii sau s cântm cântrile lui Isus înaintea tronului Su? Tatl
nostru ceresc era prezentat în faa minii mele ca un tiran care se
delecta cu chinurile celor osândii; nu ca un Tat îndurtor, un
Prieten plin de mil al pctoilor, care Îi iubete creaturile cu o
dragoste care depete orice înelegere i care dorete ca acetia s fie
salvai pentru Împria Sa. Simmintele mele erau foarte sensibile. Îmi
era team s produc durere vreunei fiine vii. Când vedeam animale ru
tratate, inima mea suferea
pentru ele. Poate eram atât de sensibil la suferin deoarece
eu însmi fusesem victima unei cruzimi nesbuite ce a avut ca urmare
vtmarea care mi-a întunecat copilria. Îns, când acest gând a pus
stpânire pe mintea mea, c Dumnezeu Îi gsete plcere în torturarea
creaturilor Sale, care erau fcute dup chipul Su, prea c un zid de
întuneric m desprea de El. Când m gândeam c Acela care este
Creatorul Universului îi va arunca
pe cei nelegiuii în iad pentru a arde acolo neîncetat în
venicia nesfârit, inima mea era cuprins de team i
m simeam disperat, întrebându-m dac o fiin atât de crud i tiran va
catadicsi vreodat s m salvezedin osânda pcatului. Consideram c
soarta pctosului condamnat va fi soarta mea i c voi îndura flcrile
iadului pentru venicie, tot atât de mult timp cât avea s existe
Dumnezeu. Impresia aceasta a ptruns atât de adânc în mintea mea,
încât începusem s m tem c-mi voi pierde minile. Priveam la
dobitoacele necuvânttoare cu invidie, pentru c ele nu aveau suflet
care s fie pedepsit dup moarte. De multe ori îmi doream s nu m fi
nscut niciodat. O negur total a pus stpânire pe mine i prea c nu
exist nici o cale s scap de umbre. Dac adevrul mi-ar fi fost
prezentat aa cum îl îneleg eu acum, de cât îngrijorare i chin a fi
fost cruat. Dac s-ar fi zbovit mai mult asupra iubirii lui Dumnezeu
i mai puin asupra dreptii sale aspre, frumuseea i gloria
caracterului Su mi-ar fi inspirat o dragoste profund i sincer
pentru Creatorul meu. De atunci mi-am dat seama c muli pacieni din
azilurile de nebuni ajunseser acolo în urma unei experiene
asemntoare cu a mea. Contiina lor era chinuit de simul pcatului i
credina lor tremurând nu îndrznea
s cear iertarea fgduit de Dumnezeu. Ei ascultaser atât de mult
acele descrieri clasice ale iadului, întrucâtse prea c le înghea
sângele în vene; faptul acesta a spat o impresie profund în memoria
lor. Când erau treji i când dormeau, tabloul acela înfricotor era
mereu în faa lor, pân ce realitatea începea s se piard în
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 13/1440
imaginaie, iar ei nu vedeau altceva decât flcrile mistuitoare ale
odiosului iad i auzeau doar ipetele celor npstuii. Raiunea
era detronat, iar creierul era umplut cu închipuirea slbatic a
teribilului comar. Cei care
prezint aceast doctrin a unui iad venic ar face bine s
priveasc în urm ca s descopere autoritatea care a inventat o învtur
atât de plin de cruzime. Nu m rugasem niciodat în public, ci abia
dac rostisem câteva cuvinte timide la adunrile de rugciune. Acum
îns aveam impresia c trebuie s-L caut pe Dumnezeu în rugciune în
cadrul întâlnirilor noastre. Dar nu îndrzneam acest lucru de team s
nu m încurc i s dau gre
în exprimarea simmintelor. Dar aceast datorie era imprimat atât de
puternic în mintea mea, încât, atuncicând am început s m rog eu
singur în tain, mi se prea c îmi bat joc de Dumnezeu pentru c nu
fceam voia Sa. Disperarea m-a copleit i, timp de trei sptmâni, nici
o raz de lumin nu a putut strpunge negura care m învluise. Suferina
minii mele era intens. Uneori, toat noaptea nu puteam închide un
ochi. Atunci ateptam pân ce sora mea geamn adormea, coboram încet
din pat i îngenuncheam pe podea, rugându-m în linite, fr grai,
într-o agonie care nu poate fi descris. Ororile iadului care arde
venic erau necontenit în faa mea. Eram contient c nu voi mai putea
tri mult în aceast stare, dar nu îndrzneam s mor ca s întâmpin
teribila soart a celui pctos. Cu cât invidie îi priveam pe cei care
se simeau acceptai de Dumnezeu! Cât de
preioas era sperana cretin pentru sufletul meu în agonie!
Adesea rmâneam plecat în rugciune aproape toat noaptea, gemând i
tremurând într-un chin inexprimabil i într-o disperare care nu
poate fi descris. "Doamne, îndurare"- era implorarea mea i, ca i
vameul, eu nu îndrzneam s-mi ridic ochii spre cer, ci
stteam plecat cu faa spre pmânt. Ajunsesem foarte slbit i totui nu
spuneam nimnui despre suferina i disperarea mea. În timp ce m aflam
în aceast stare de dezndejde, am avut un vis care a fcut o
impresie
profund asupra minii mele. Am visat c vedeam un templu spre
care se îndreptau muli oameni. Doar cei care îi gseau refugiul în
acel templu aveau s fie salvai la încheierea timpului. Cei ce
rmâneau pe dinafar aveau s fie pierdui pentru venicie. Mulimile de
oameni care mergeau fiecare pe calea lui îi luau în râs i îi
ridiculizau pe cei care intrau în templu i le spuneau c acest plan
de siguran era o înelciune viclean i c, de fapt, nu exist nici un
pericol de care s scpm. Acetia chiar au apucat pe unii din cei care
se grbeau s
ptrund înuntru, spre a-i împiedica s fac acest lucru.
Temându-m s nu fiu luat în batjocur, m-am gândit c e mai bine s
atept pân ce se va risipi mulimea sau pân când voi putea intra
neobservat de ei. Îns numrul cretea în loc s scad i, de fric s nu
fie prea târziu, mi-am prsit repede casa, grbindu-m prin mulime. În
îngrijorarea mea de a ajunge la templu, nu am observat sau nu mi-a
psat de gloata care m împresurase. Intrând în cldire, am vzut c
templul acela mare era susinut de un stâlp imens, de care era legat
un miel complet desfigurat i însângerat. Se prea c noi, cei
prezeni, tiam c acest miel fusese sfâiat i rnit din cauza noastr.
Toi care intrau în templu trebuia s vin în faa lui i s-i
mrturiseasc pcatele. Chiar acolo, în faa mielului, erau puse
scaune pe care stteau nite oameni ce preau foarte fericii. Lumina
cerului
prea c strlucete pe feele lor; ei Îl ludau pe Dumnezeu i
cântau cântri de mulumire, care preau c seamn cu muzica îngerilor.
Acetia erau cei care veniser în faa mielului, îi mrturisiser
pcatele,
primiser iertare, iar acum ateptau bucuroi un eveniment
plcut. Chiar dup ce am intrat în cldire, m-a cuprins o team i un
simmânt de ruine c trebuie s m umilesc în faa acestor oameni. Dar
se prea c sunt silit s merg înainte i, încet, îmi fceam drum
împrejurul stâlpului pentru a ajunge în faa mielului, când, deodat,
o trâmbi a sunat, templul s-a cutremurat, strigte de biruin s-au
înlat din rândul celor sfini i o
lumin înfricotoare a luminat cldirea, dup care totul a fost cuprins
de întuneric. Oamenii fericii disprusercu toii o dat cu strlucirea
aceea, iar eu am rmas singur în linitea înspimânttoare a nopii.
M-am trezit în agonie i de-abia am putut s m conving pe mine însmi
c visasem. Mi se prea c soarta îmi era pecetluit i c Duhul lui
Dumnezeu m prsise pentru totdeauna. Curând dup aceea am avut un alt
vis. Se prea c stteam într-o disperare jalnic, cu faa între mâini,
gândind astfel: Dac Isus ar fi pe pmânt, m-a duce la El, m-a arunca
la picioarele Lui i I-a vorbi despre toate suferinele mele. El nu m
va lsa, ci Se va îndura de mine, iar eu Îl voi iubi i-L voi sluji
pentru totdeauna. Chiar atunci s-a deschis ua i a intrat o persoan
cu un chip i o înfiare plcut. M-a privit cu mil i a spus: "Vrei s-L
vezi pe Isus? Este aici i poi s-L vezi dac doreti acest lucru. Ia
tot ce ai i vino dup mine". Am ascultat aceste cuvinte cu o bucurie
de nedescris i am început apoi s-mi adun vesel tot ce aveam,
fiecare lucru mrunt, i mi-am urmat cluza. M-a condus spre o
prpastie peste care era un ir de scri, în mod vdit nesigure.
Când am început s urc treptele, el m-a avertizat
s-mi in ochii fixai în sus, cci, dac nu, voi amei i voi cdea. Muli
alii care urcaser acele scri au czutînainte de a ajunge în vârf. În
cele din urm am ajuns la ultima treapt i stteam în faa unei ui.
Aici ghidul mi-a spus s îmi las toate lucrurile pe care le adusesem
cu mine. Voioas, le-am lsat jos; atunci el a deschis ua
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 14/1440
i mi-a spus s intru. Într-o clip, m aflam în faa lui Isus. Nu te
puteai înela în privina acelui chip minunat. Înfiarea aceea
binevoitoare i plin de mreie nu putea fi a altcuiva. În timp ce m
privea îndelung, am tiut de îndat c El cunotea toate întâmplrile
din viaa mea i toate gândurile i sentimentele mele. Am vrut s scap
de privirea Lui, nefiind în stare s suport ochii Si ptrunztori, dar
El S-a apropiat, zâmbind i întinzând mâna deasupra capului meu, i
mi-a spus: "Nu te teme". Vocea Sa dulce mi-a înfiorat inima cu o
fericire pe care n-o experimentasem niciodat înainte. Eram prea
bucuroas ca s pot rosti vreun cuvânt, îns, copleit de
emoie, m-am aruncat la picioarele Lui. Pe când stteam acolo
neputincioas, scene pline de frumusee i glorieau trecut prin faa
ochilor mei i se prea c am ajuns în sigurana i pacea din cer. Dup
un timp, mi-am recptat puterea i m-am ridicat. Ochii plini de
iubire ai lui Isus erau îns asupra mea, iar zâmbetul Lui îmi umplea
sufletul de bucurie. Prezena Lui m umplea de un respect sfânt i o
dragoste de nedescris. Cluza mea a deschis acum ua i am ieit
amândoi. Mi-a spus s-mi iau din nou lucrurile pe care le lsasem
afar. Dup ce am fcut acest lucru, mi-a înmânat o funie verde, fcut
ghem. Mi-a spus s o aez lâng inima mea i, când doresc s-L vd pe
Isus, s-o iau de la piept i s o întind la maxim. El m-a avertizat s
nu o las strâns ghem
prea mult timp, ca s nu se înnoade i s devin greu de întins.
Am aezat funia lâng inima mea i am coborât bucuroas pe scrile
înguste, ludând pe Domnul i spunând tuturor celor pe care îi
întâlneam unde Îl pot gsi pe Isus. Acest vis mi-a dat
speran. În mintea mea, funia verde reprezenta credina, iar
frumuseea i simplitatea încrederii în Dumnezeu începuse s se
reverse peste sufletul meu. Acum mi-am mrturisit toate
nelinitile i îngrijorrile mamei mele. Ea a simit cu duioie împreun
cu mine i m-a încurajat, sftuindu-m s m adresez pentru sfat
fratelui Stockman, care predica pe atunci învtura advent în
Portland. Aveam mare încredere în el, deoarece era un slujitor
devotat al lui Hristos. Ascultând istorisirea mea, el i-a aezat
mâna cu
buntate pe capul meu, spunând cu lacrimi în ochi: "Ellen, tu
eti doar un copil. Experiena ta este unic pentru un copil de vârsta
ta fraged. Cred c Isus te pregtete pentru vreo lucrare special".
Apoi mi-a spus c, chiar dac a fi fost o persoan de vârst
matur, chinuit în acest fel de îndoial i dezndejde, mi-ar fi spus c
exist speran pentru mine prin iubirea lui Isus. Chiar agonia minii
prin care trecusem era dovada pozitiv c Duhul Domnului Se lupta cu
mine. El spunea c, atunci când devine împovrat de vinovie, pctosul
nu îi d seama de enormitatea nelegiuirii sale, ci se amgete singur
c st bine i nu se afl în nici un pericol. Spiritul lui Dumnezeu îl
prsete i el ajunge nepstor i indiferent ori nesbuit de sfidtor.
Acest om bun mi-a vorbit despre dragostea lui Dumnezeu fa de copiii
Si care greesc i mi-a spus c El nu Se bucur de nimicirea lor, ci
tânjete s-i atrag la Sine în simpl credin i încredere. El a zbovit
asupra iubirii celei mari a Domnului Hristos i a planului de
mântuire. A vorbit apoi de nenorocirea care m-a atins la o vârst
fraged i a spus c, într-adevr, este un chin dureros, dar m-a rugat
s cred mai departe c mâna unui Tat iubitor n-a fost retras de la
mine; i c în viitor, când ceaa care mi-a întunecat mintea avea s se
risipeasc, voi discerne înelepciunea
providenei care a prut atât de crud i misterioas. Domnul Isus
le-a spus ucenicilor Si: "Ce fac Eu, voi nu înelegei acum; dar vei
înelege mai târziu." În viitorul cel mre, nu vom mai vedea ca
printr-o oglind întunecat, ci ne vom afla fa în fa cu tainele
dragostei divine. "Simte-te liber, Ellen", a spus el; "întoarce-te
acas cu încredere în Domnul Isus, cci El nu Îi va reine dragostea
Sa fa de nici un cuttor sincer." Apoi s- a rugat cu struin pentru
mine i se prea c Dumnezeu avea s ia cu adevrat în seam rugciunea
sfântului Su, chiar dac umilele mele cereri nu au fost auzite. Am
plecat de la el mângâiat i încurajat. În timpul celor
câteva minute cât am primit sfaturi de la fratele Stockman, am
dobândit mai mult cunotin cu privire lasubiectul dragostei lui
Dumnezeu i îndurrii Sale decât din toate predicile i cuvântrile pe
care le ascultasem pân atunci.
M-am întors acas i iar m-am dus înaintea Domnului, fgduindu-I s fac
i s sufr orice îmi va cere, numai s capt bunvoina Sa care s-mi
înveseleasc inima. Aceeai datorie care-mi tulburase mintea înainte
mi-a fost iar prezentat - s-mi iau crucea în mijlocul poporului
adunat al lui Dumnezeu. Ocazia nu s-a lsat mult ateptat; în acea
sear era o or de rugciune, la care am participat i eu. M-am plecat
tremurând în timpul rugciunilor care au fost înlate. Dup ce s-au
rugat câteva persoane, mi-am înlat i eu glasul în rugciune, înainte
s-mi dau seama de ceea ce fac. Fgduinele lui Dumnezeu îmi preau ca
nite nestemate
preioase, care aveau s fie primite doar de cei care le cer.
În timp ce m rugam, povara i agonia sufleteasc, pe care le
îndurasem atât de mult timp, m-au prsit i binecuvântarea lui
Dumnezeu a coborât asupra mea ca o
rou binefctoare. L-am ludat pe Domnul din adâncul inimii mele. Nu
vedeam nimic altceva, decât pe Isus islava Sa; pierdusem contiena
celor ce se petreceau în jurul meu. Duhul lui Dumnezeu a rmas
asupra mea cu o asemenea putere, încât nu am fost în stare s merg
acas în seara aceea. Când m-am întors, a doua zi, o mare
8/14/2019 E.G. White - Marturii 1-9
http://slidepdf.com/reader/full/eg-white-marturii-1-9 15/1440
schimbare avusese loc în mintea mea. Mi se prea c mi-e foarte greu
s fiu aceeai persoan care plecase din casa tatlui meu cu o sear
înainte. Acest pasaj era continuu în gândul meu: "Domnul este
Pstorul meu; nu voi duce lips de nimic". Inima mea era plin de
fericire când repetam încet aceste cuvinte. Felul în care Îl
priveam
pe Tatl se schimbase. Acum Îl priveam ca pe un printe bun i
îndurtor, i nu un tiran aspru, care îi silete pe oameni s-L asculte
orbete. Inima mea s-a îndreptat spre El cu o iubire profund i
arztoare. Ascultarea de voia Lui prea o plcere; era o bucurie s fii
în slujba Lui. Nici o umbr nu a înnegurat lumina care îmi
descoperise voia desvârit a lui Dumnezeu. Am simit asigurarea unui
Mântuitor personal i mi-am dat seamacât este de adevrat ceea ce
spusese Domnul Hristos: "Cel care M urmeaz pe Mine nu va umbla în
întuneric, ci va avea lumina vieii". Pacea i fericirea mea erau
într-un asemenea contrast cu negura i chinul dinainte, încât mi se
prea c am fost salvat din iad i transportat în cer. Am fost în
stare chiar s-L laud pe Dumnezeu
pentru nenorocirea care fusese încercarea vieii mele, cci
aceasta fusese mijlocul prin care gândurile mi-au fost îndreptate
asupra veniciei. Din fire mândr i ambiioas, poate c nu mi-a fi
predat inima lui Isus, dac nu ar fi fost acea suferin aa de
dureroas care m-a doborât i m-a lipsit, într-un anume sens, de
realizrile i deertciunile lumeti. Timp de ase luni de zile, nici o
umbr nu mi-a întunecat mintea i nu am neglijat nici o singur
datorie. M strduiam din toate puterile s fac voia lui Dumnezeu i
s-L pstrez pe Domnul Isus i cerul continuu în mintea mea. Am fost
surprins i încântat de vederile prezentate acum clar în faa mea în
legtur cu ispirea i lucrarea Domnului Hristos. Nu voi încerca s
explic mai departe ce s-a petrecut în
mintea mea; este suficient doar s spun c lucrurile cele vechi au
trecut i toate au devenit noi. Nici un nor nu- mi întuneca vederea
clar. Tânjeam s spun despre iubirea lui Isus, dar nu m simeam în
stare s m angajez în discuie cu cineva. Inima mea era atât de plin
de dragostea lui Dumnezeu i de pacea aceea care întrece orice
înelegere i îmi plcea s meditez i s m rog. În seara urmtoare, dup
ce am primit o binecuvântare atât de mare, am participat la
întâlnirea adventist. Când a sosit momentul ca urmaii lui Hristos s
vorbeasc spre slava Lui, neputând s tac, m-am ridicat i am relatat
experiena mea. Nu m gândisem dinainte ce aveam s spun; de pe buzele
mele, în libertate deplin, s-a revrsat povestea simpl a iubirii
Domnului Isus fa de mine i inima mea era aa de fericit c am fost
eliberat din strânsoarea disperrii întunecate, încât am pierdut din
vedere c m aflu între oameni i mi se prea c sunt singur cu
Dumnezeu. Nu mi s-a prut greu s-mi exprim
pacea i fericirea, cu excepia lacrimilor de recunotin care
mi-au înbuit glasul când am vorbit despre minunata iubire pe care o
artase Domnul Isus fa de mine. Fratele Stockman era prezent. El m
vzuse nu cu mult timp în urm în adânc disperare, i aceast schimbare
remarcabil în înfiarea i simmintele mele i-a atins inima; a plâns
de bucurie împreun cu mine i L-a ludat pe Dumnezeu pentru aceast
dovad a îndurrii i iubirii Sale pline de buntate. Nu la mult timp
dup ce am primit aceast mare binecuvântare, am participat la o
conferin la Biserica Cretin, unde era pastor fratele Brown. Am fost
invitat s relatez experiena mea i am simit nu doar o mare libertate
în exprimare, dar i fericirea de a spune simpla poveste a iubirii
lui Isus i
bucuria de a fi acceptat de Dumnezeu. Pe când vorbeam, cu
inima supus i lacrimi în ochi, sufletul meu prea atras spre ceruri
în mulumire. Puterea transformatoare a Domnului a venit asupra
celor adunai. Muli
plângeau, iar alii Îl ludau pe Dumnezeu. Pctoii erau invitai
s se ridice pentru rugciuni i muli rspundeau apelului. Inima mea
era atât de mulumitoare lui Dumnezeu pentru binecuvântarea pe care
mi-o dduse, încât doream ca i alii s participe la aceast bucurie
sacr. Mintea mea era profund interesat de aceia
care sufereau, simind într-un fel mustrarea lui Dumnezeu i povara
pcatului. În timp ce relatam experienamea, am simit c nimeni nu se
poate împotrivi dovezii iubirii ierttoare a lui Dumnezeu, care
lucrase o schimbare atât de minunat în mine. Realitatea convertirii
autentice era atât de evident, încât mi se prea c îmi ajut
prietenii tineri, conducându-i spre lumin, i cu orice ocazie
influena mea era exercitat în acest sens. Am aranjat întâlniri cu
prietenii mei tineri, dintre care unii erau cu mult mai mari decât
mine, iar câiva erau cstorii. Unii erau încrezui i nepstori;
experiena mea li se pr