08.10.2014

Anul Civilului anotimpul ObligatiunilorCodul Civil=haina juridica (invelisul) de libertate a persoaneiDREPT CIVIL

TEORIA GENERALA A OBLIGATIILOR

-Categorii de obligatii in functie de izvor-

-Aspecte comune ce caracterizeaza drepturile de creanta-Prolegomene Obligatio est vinculum iuris quo necessitate adringimur alicuius solvendae rei, secundum nostrae civitatis iura.

Raportul obligational=raportul juridic al carui subiect activ (creditorul) e indreptatit sa ceara subiectului pasiv (debitorul) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva ce in absenta angajamentului juridic al debitorului ar fi putut face (art. 1164).

*avem in vedere prestatiile negative speciale, NU generale (care sunt corelative, de regula, unui drept civil absolut real, dar si personal nepatrimonial), acestea din urma fiind limitate legal; prestatia negativa speciala, obligatia non faciendo cu caracter special, presupune angajamentul juridic al debitorului, care nu poate sa faca ceva tocmai pentru ca s-a obligat => nu e o limitare a libertatii prin vointa legiuitorului, ci o autolimitare a libertatii prin vointa persoanei.

*avem in vedere obligatia juridica in sensul propriu-zis, ca raport juridic; obligatia desemneaza de multe ori doar elementul pasiv al continutului raportului obligational (datoria, opusa dreptului/creantei), iar alteori desemneaza inscrisul constatator al creantei (instrumentum).

STRUCTURA OBLIGATIEI CIVILE: subiecte; continut; obiect; sanctiune (subinteleasa)

1. Subiectele: activ creditor; pasiv debitor

-sunt situatii in care ei poarta denumiri diferite (ex1: obligatie nascuta din delict civil: creditorul e victima prejudiciului, iar debitorul e faptuitorul/autorul/cel ce raspunde; ex2: obligatie nascuta din comodat creditorul e comodant, debitorul e comodatar; ex3: obligatie nascuta din depozit creditorul e deponent, debitorul e depozitar)

*uneori, denumirea lor sintetizeaza dubla pozitie: in multe raporturi, fiecare subiect e si creditor, si debitor, caci are nu numai drepturi, ci si obligatii (vanzare-cumparare: vanzatorul e creditorul primirii pretului, dar debitorul predarii bunului; simetric, cumparatorul e debitorul predarii pretului si creditorul primirii bunului); la fel la alte obligatii nascute din contracte sinalagmatice (locatiunea: locatarul e creditorul primirii folosintei bunului si debitorul platii numite chirie, iar locatorul e debitorul asigurarii folosintei bunului si creditorul primirii chiriei)2. Continutul: drepturile de creanta si datoriile partilor => latura activa si latura pasiva => natura patrimoniala3. Obiectul: prestatiile partilor (la care creditorul e indreptatit si de care debitorul e tinut), conduita acestora, actiunile si inactiunile-prestatia de a da=transmiterea sau constituirea unui drept real

-prestatia de a face=orice prestatie pozitiva, cu exceptia celei de a da-prestatia de a nu face/negativa cu caracter special=abstentiune-prestatii pozitive=primele doua

-prestatii negative speciale=ultima

*contestata e prestatia de a da, pentru ca s-a spus ca transmiterea si constituirea unui drept real nu sunt prestatii propriu-zise, intrucat ele nu presupun o activitate din partea debitorului; s-a afirmat, pe buna dreptate, ca transmiterea si constituirea unui drept real opereaza fix din momentul incheierii actului (de regula un contract vanzare, constituire a dezmembramintelor), ca efect al vointei juridice. Ideea e sprijinita pe consensualismul actelor juridice => din moment ce prin simpla incheiere contractul produce efecte, cand e vorba de acte translative/constitutive de drepturi reale, nu mai e vorba de o prestatie din partea debitorului, CI de vointa juridica per se, care e suficienta pentru a transmite/constitui drepturi reale

DESI e o logica in aceasta argumentare, ea nu poate fi retinuta, pentru caa) desi e vorba de acte juridice consensuale, e posibil sa avem prestatii de a da ce nu se consuma prin simpla incheiere a actului juridic -> obligatii de a da persistente in timp (partile, chiar prin act, au prevazut un termen pentru transmiterea/constituirea unui drept real res genera, care doar cand se individualizeaza pondere, numere, mensurave pot fi transmise)b) efectul se produce in virtutea legii sau in virtutea vointei partilor, fara a mai fi nevoie de o prestatie a debitoruluic) exista acte juridice care au ca obiect transmiterea/constituirea drepturilor reale mobiliare de cand va intra in vigoare efectul inscrierii in CF (art 885): aici, actul e incheiat, dar dreptul real nu se naste numai ca efect al vointei juridice a partilor, ci prin indeplinirea formalitatii prestatiei debitorului de a a asigura documentele necesare pentru inscrierea in CF.Indiferent de critica prestatiilor de a da, ele exista si nu trebuie ignorate. Ele au o configuratie specifica, in functie de dreptul transmis/constituit. DA, de cele mai multe ori se consuma prin simpla incheiere a actului juridic civil. De aici si diferenta intre a da si a face+a nu face, ultimele doua presupunand o anumita conduita in timp a debitorului.CLASIFICAREA OBLIGATIEI CIVILE

1. Dupa izvorul obligatiei (art. 1165) e important nu exista o abordare tipologica, ca la reale

1.1. Obligatii nascute din acte juridice - contract si act juridic unilateral1.2. Obligatii nascute din fapte juridice stricto sensu licite gestiunea intereselor altuia/de afaceri, plata lucrului nedatorat, imbogatirea fara justa cauza ilicite/delicte civile fapta cauzatoare de prejudicii*1.3. Orice alte fapte sau acte de care legea leaga nasterea unor obligatii

2. Dupa natura prestatiei care formeaza obiectul pozitive (a da, a face) sau negative (neminem laedere baza raspunderii civile delictuale)Critica obligatiilor de a da => obligatii de a preda o suma de bani, obligatii de a preda un bun individualizat si obligatii de a presta un serviciu => e util pentru ca ne ofera o imagine nuantata asupra obligatiilor de a faceTot dupa obiect, avem obligatii de mijloace (de prudenta sau de diligenta) si obligatii de rezultat (determinate).a) la rezultat (vanzare-cumparare): obiectul obligatiei nu e format doar dintr-o anumita prestatie, ci si din rezultatul spre care se tinde prin acea prestatie (rezultatul face parte din obiectul obligatiei)b) la mijloace (avocat, medic): obiectul obligatiei e numai prestatia, IAR NU si rezultatul spre care se tinde prin acea prestatie

IMPORTANTA: la prima se considera executata numai daca e atins rezultatul, pe cand la a doua obligatie poate fi considerata executata desi nu s-a atins rezultatulControverse: ce utilitate mai are clasificarea? Are, da, pe taram probatoriu, dar nu se intelege exact ce se probeaza si care e mecanismul probatoriu. E vorba de proba elementelor raspunderii juridice atunci cand se incalca una sau alta din cele doua categorii de obligatii.-elemente esentiale: fapta ilicita (neexecutarea contractului), prejudiciu (paguba), legatura de cauzalitate dintre primele doua; vinovatia debitorului (care in situatii exceptionale poate lipsi)Greseala e ca multi autori explica probarea prin referire la elementul subiectiv vinovatie/culpa. De fapt, primul element important, pe taram probatoriu, e chiar fapta ilicita. La obligatiile de rezultat, neatingerea sa naste o prezumtie de neexecutare a contractului (cata vreme nu se dovedeste atingerea rezultatului, iar creditorul trebuie numai sa afirme aceasta). La obligatiile de mijloace, neatingerea rezultatului NU naste o prezumtie de neexecutare in sarcina debitorului (creditorul trebuie sa faca dovada ca debitorul nu a depus toata pregatirea si diligenta pentru a indeplini => sarcina probei apartine creditorului).In ambele cazuri, odata dovedita fapta ilicita, se naste si prezumtia de culpa (in partea debitorului) => diferenta NU e pe taramul dovedirii culpei, CI in legatura cu modul de dovedire a faptei ilicite.

Sunt situatii in care diferenta dispare: la vanzare-cumparare, creditorul trebuie sa faca dovada lispei calitatii sau a viciilor bunului.

Mai avem si obligatii pecuniare (regim distinct) si obligatii in natura (executare prin prestatii efective ale debitorului). Ar mai fi si obligatii de valoare drepturi patrimoniale sunt evaluabile in bani mai corect, ele pot fi evaluate economic, iar banii sunt doar instrumente, expresii banesti, dincolo de care exista valoarea intrinseca (ex: azi un tablou valoreaza 1 milion, maine 2 => importanta: la executare trebuie sa avem in vedere valoarea reala)3. Dupa sanctiune:

a) obligatii civile perfecte, care se bucura de o deplina sanctiune sub aspect juridicb) obligatii naturale sau imperfecte, fara a se confunda cu obligatiile morale, au totusi o sanctiune juridica limitata4. Dupa opozabilitate: obligatii civile simple/propriu-zise, obligatii propter rem si scriptae in rem.Vointa joaca un rol foarte important in lume, care nu se reduce numai la ea si la reprezentare, dar care e ghidata, modelata de vointa (Schopenhauer)

CONTRACTULAutonomia de vointa si libertatea de vointa, contractuala.-art. 1169: principiul libertatii contractuale ca expresie a autonomiei de vointa+limitele manifestarii (lege, ordine publica, bunele moravuri o tempora, o mores)-art. 11, art 14-1170: formulare mai larga a ideii de limitare a vointei juridice care priveste si actele juridice unilateraleFundamentul contractului e tocmai libertatea contractuala. Teza contractualista inunda nu doar dreptul privat, ci si pe cel public, avand in vedere politica democratiei constitutionale. Libertatea se bazeaza in primul rand pe spatiul construit in jurul persoanei. A afirma limitele libertatii nu e totuna cu a nega substanta conceptului (diferenta dintre libertate si egalitate).Egalitatea nu inseamna oameni la fel in fata legilor, ci legi la fel in fata tuturor oamenilor (N. Titulescu). Autoritatea e subordonata invididului.Definitie meritorie pentru ca (1) inlatura distinctia artificiala intre acte bilaterale si multilaterale (mecanismul realizarii acordului de vointa); (2) arata efectele produse. Critica: persoane ar trebui sa avem parti in contract (putem avea persoane sau un grup de persoane).Clasificarea contractului ca notiune generala1. Sinalagmatic si unilateral (reciprocitate si interdependenta). Sinalagma=schimb (prin el grecii intelesesera, intuitiv, ceea ce romanii au inteles foarte bine la nivelul practicii, anume ca schimbul e cel mai important element al vieti unei comunitati; nu vorbim numai de schimb material, ci si de idei, sentimente, valori, modele, aspiratii).Interdependenta e inteleasa prin cauza, dar cu o dubla semnificatie ca un element de validitate a contractului, care se refera la incheierea contractului => intr-un contract sinalagmatic fiecare parte se obliga pentru ca are reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte se va obliga; dincolo de momentul incheierii contractului, cauza se prelungeste pe terenul executarii contractului, asa incat, intr-un contract sinalagmatic, o parte isi executa propria obligatie pentru ca are reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte isi va executa obligatia.La actul juridic unilateral: criteriul e numarul partilor. La contracte uni/plurilaterale, criteriul e reprezentat de reciprocitate si interdependenta.

*Contracte sinalagmatice imperfecte: contracte nascute ca unilaterale, dar care pe parcursul executarii contractului, deveneau oarecum sinalagmatice, permitand nasterea obligatiilor in sarcina celeilalte parti, care initial nu se obligase. DE FAPT, obligatia care se naste pe parcursul executarii in sarcina creditorului initial nu izvoraste din contract, ci dintr-un fapt juridic exterior (ex: contractul de depozit el e unilateral; numai depozitarul are obligatia de a resitui bunul, iar deponentul are dreptul de a cere restituirea; totusi, daca depozitarul face cheltuieli cu bunul, deponentul are obligatia restituirii lor; aceasta obligatie vine din gestiunea de afaceri, deci un fapt juridic licit, nu contractual).Interesul clasificarii:

a) dpdv probatoriu: la contractele plurilaterale, se cere formalitatea mai multor exemplare; la contractele unilaterale se cere formalitatea unicului exemplar bun si aprobat

b) dpdv al efectelor: sinalagmaticele permit rezolutiunea sau rezilierea (desfiintarea lor din cauza neexecutarii unor parti); riscul contractual (cand obligatia unei parti devine imposibil de executat din cauza unei situatii fortuite); permit exceptia de neexecutare cand se incalca prinicipiul simultaneitatii executarii obligatiilor (cu exceptii, bineinteles: daca partile au prevazut ca obligatia are termen, sau e cu data succesiva regula e ca se executa mai intai obligatia succesiva in timp, abia la final cea dintr-odata)2. Oneros si gratuit [scopul urmarit de parti exista si cu titlu gratuit, dar sinalagmatice (donatia cu sarcina, atata vreme cat sarcina nu echivaleaza sau depaseste valoarea bunului dat in donatie) => echivalenta prestatiilor e un criteriu subsidiar]a) Oneros comutativ: din momentul lui e certa existenta drepturilor si a obligatiilor e certa, iar intinderea e determinata sau determinabila (vanzare-cumparare)b) Oneros aleatoriu: din momentul incheierii lui e incerta fie existenta, fie intinderea, fie ambele-s (jocul de noroc ambele; renta viagera nu se stie cat timp va trai credirentierul, asadar nu se va sti cat timp va plati debirentierul chiria)

Criteriul: certitudinea/incertitudinea existentei si/sau intinderii obligatiilor

Importanta: la aleatorii avem restrictii si regim juridic stricta) Liberalitati: presupun o diminuare a patrimoniului celui ce le incheie (donatia)b) Contracte dezinteresate: serviciul procurat unei parti nu presupune o micsorare a patrimoniului (comodatul, in masura in care folosinta de catre imprumutat nu uzeaza bunul cat sa se produca o scadere in patrimoniul celui ce imprumuta)Importanta: (1) la cele cu titlu gratuit, forma e riguros reglementata (la donatie e impusa forma autentica ad validitatem); (2) la cele cu titlu oneros, raspunderea e riguros reglementata la anumite garantii (contra evictiunii ori viciilor); (3) numai la gratuite se pune problema reductiunii liberalitatilor excesive sau a raportului donatiilor.3. Consensual, solemn, real (ultimele doua sunt formale) (modul de formare a contractului)

-consensual: simplul consimtamant valideaza operatiunea, actul-solemn: trebuie o forma (autenticitatea e doar o forma a exprimarii solemnitatii!!!!; alteori forma scrisa poate fi o cerinta de solemnitate; alteori, accesul publicului)-real: incheierea valabila depinde pe de-o parte, de acordul de vointa si pe de alta parte de un fapt material (remiterea bunului traditiune) => izvor complex, nu doar acordul de vointa, ci si un element material, altfel am putea avea doar o promisiune de incheiere a actului. Traditiunea e un element de validitate pentru contractele reale, nu de executare (cum e la vanzare-cumparare, contract prin excelenta consensual).4. Contractul numit (reglementate) si nenumit (calificarea legii).

Importanta clasificarii: din art. 1168: regulile aplicabile la numite, aplicam prevederile specifice; la nenumite mai intai aplicam regulile generale, iar de nu-s suficiente, in completando, recurgem la norme ce reglementeaza contractul cel mai apropiat cu cel nenumit

5. Contractul cu executare dintr-odata sau cu executare succesiva sau continua (durata executarii)

-executare uno ictu: prestatie dintr-odata (vanzare-cumparare: desi pretul se plateste in rate, e vorba de o esalonare a aceleiasi prestatii)

-executare succesiva

-continuaImportanta: rezolutiunea dintr-odata; rezilierea succesiva.

6. Contract principal si accesoriu (verificarea validitatii)

7. Contract translativ sau constitutiv de drepturi si contract declarativ (efecte)

-doar in primul caz nasc drepturi, la al doilea doar sunt le recunosc-de fapt, e vorba de o consolidare a ceva preexistent

a) translative/constitutive de drepturi reale

b) constitutive de drepturi de creanta

8. Contract propriu-zise, de adeziune si fortat (rolul vointei juridice a partilor)

-propriu-zise: ambele parti negociaza contractul si isi exprima vointa (majoritatea)

-in alte cazuri, o parte propune contractul si alta il poate accepta sau refuza (cenzura clauzelor abuzive, mai ales la consumatori)

-la cele fortate, legiuitorul impune obligatia: la asigurare

9. Contract-cadru si contract de executare a contracului-cadru (art. 1176): cel cadru e un fel de reglementare pe care partile o adopta privind modul in care ulterior vor incheia alte contracte (ca o lege intre parti, in baza careia vor negocia ulterior alte acte)15.10.2014

INCHEIEREA CONTRACTULUI

Diferenta intre incheiere si formare art. 1182: incheierea are in vedere (1) atat intalnirea vointelor partilor contractului pentru a realiza acordul de vointa, (2) cat si conditiile necesare pentru valabilitatea acestui acord => 2 elemente esentiale: acordul de vointa + conditiile de validitate (de fond si de forma), de ultimele nu mai vorbim, caci sunt aceleasi ca la acte juridice, in general (se aplica mutatis mutandis); formarea se refera la intalnirea celor doua vointe sau a mai multor, dupa cum contractul e bi sau multilateral. De aceea incheierea e reglementata in paragraful referitor la consimtamant.Exprimarea vointei juridice inseamna exprimarea consimtamantului tuturor partilor contractante, dar nu e suficient ca fiecare parte sa isi exprime consimtamantul, CI e necesar ca vointele lor juridice sa se intalneasca.

Astfel inteleasa, formarea contractului e un proces care imbraca 2 forme:

a) forma tipica ceea ce presupune existenta a 4 elemente (oferta, acceptarea, momentul, locul incheierii contractului); aceasta este structura tipica/simplificatab) forma ce desemneaza procesul de negociere in urma caruia partile contractante dau continut vointei lor juridice si isi ajusteaza acest continut al vointei juridice in functie de rezultatul negocierii

iata de ce in art. 1182 CCiv sunt evocate aceste 2 tipuri de formare: contractul se incheie prin negocierea lui de catre parti (a doua) sau prin acceptarea fara rezerve a unei oferte de a contracta (prima).STRUCTURA SIMPLIFICATA (tipica)

1. Oferta1.1. Notiune: propunere facuta de o persoana (parte) pentru incheierea unui contract, propunere care trebuie sa contina suficiente elemente pentru formarea contractului si sa exprime intentia juridica a ofertantului de a se obliga (art. 1188); astfel, prin acceptarea ofertei se poate incheia contractul-ea poate fi facuta in scris sau oral

-daca legea prevede o anumita forma pentru contractul pe cale de formare, oferta trebuie sa fie facuta in forma respectiva (ceea ce rezulta din art. 1187)

*simpla tacere poate valora oferta?

In realitate, problema e a unui alt sistem de semne prin care se poate exprima vointa juridica. Normal, ea se exprima prin limbajul comun cuvinte scrise sau vorbite. Sunt totusi situatii in care alt tip de semne poate fi folosit pentru a exprima vointa juridica. Ceea ce este denumit tacere in discutiile doctrinare, in realitate este utilizarea unui alt sistem de semne decat cel obisnuit (ex1: taximetristul din statie tace, dar se zice ca face o oferta de fapt nu tacerea valoreaza oferta, ci imprejurarea de loc si de instrument, adica statia si masina; ex2: la tacita relocatiune, daca locatarul, chiriasul, continua sa foloseasca bunul dupa expirarea termenului contractual, aceasta imprejurare are valoarea unei oferte de prelungire a contractului de fapt nu simpla tacere are valoare juridica, ci faptul continuarii folosintei bunului, din care se desprinde semnificatia juridica)Qui tacet consentire videtur (cel care tace e considerat a consimti) trebuie completat, in sensul ca trebuie sa vedem ce fel de tacere este => qui tacet cum loqui consentire videtur (cel care tace ca si cum ar vorbi consimte=cel ce foloseste alt sistem de semne).

Oferta poate fi facuta facuta unei persoane determinate, numai ca exceptie poate fi facuta SI unei persoane nedeterminate (aici e de fapt solicitare de oferta sau intentie de negociere). *exceptia: oferta adresata unor persoane nedeterminata valoreaza oferta (ca si cand ar fi facuta unor persoane determinate) numai in circumstantele art. 1189(2) rezulta din lege, uzante sau neindoielnic din imprejurari (la taximetristul nostru, normal, el nu ar putea sa refuze executarea obligatiei primul venit, primul servit => oferta lui e valabila, iar prin urcarea clientului in masina se incheie contractul de transport).Delimitari

Oferta/solicitare de oferta

Mai ales la achizitii publice, cel care are nevoie de servicii face o solicitare de oferta, asteptand sa primeasca mai multe oferte din care sa selecteze cea pe care o considera cea mai avantajoasa. Poate face aceasta si o persoana fizica (vreau sa construiesc o casa, dau anunt si vin 4 constructori; eu aleg).

Oferta/intentia de a negocia

La intentie, nu mai avem structura simpla, ci incheierea pe baza de negociere.

1.2. Conditii-a) sa contina suficiente elemente pentru incheierea contractului

-b) sa exprime intentia juridica reala, serioasa, neviciata a promitentului (ofertantului) de a se obliga juridic =>oferta este un act juridic unilateral

Pe VCCiv, ea era mereu revocabila. NCCiv a abandonat partial ideea revocabilitatii ofertei => conceptia noului cod e dualista (uneori e revocabila, alteori e irevocabila).1.3. Forta juridicaOferta irevocabila (art. 1191) cu termen SAU numai atunci cand poate fi considerata astfel in temeiul acordului partilor, al practicilor statornicite intre parti (ipoteza in care intre aceleasi parti s-au desfasurat raporturi contractuale de lunga durata si potrivit acelor practici oferta era irevocabila, chiar fara termen) al negocierilor, al continutului ofertei (eu, ca parte, o consider irevocabila) sau al uzantelor.

In orice alt caz, daca e fara termen, oferta e revocabila.Ea are forta juridica speciala [art. 1192(2)]. Prin simpla acceptare, daca acceptarea intervine in termenul ofertei sau intr-o durata de timp rezonabila (in situatii de exceptie mai sus amintite), contractul se incheie chiar daca ofertantul si-a revocat oferta [mai bine zicem ca a incercat, caci art. 1192(2) nu il lasa sa revoce de-a binelea].Desi irevocabila, oferta poate fi retrasa. Notiune de revocare nu se confunda cu cea de retragere. Art. 1200 din momentul in care ajunge la destinatar, ea devine irevocabila + 1192 termenul ce masoara durata irevocabilitatii ofertei.Oferta poate fi retrasa pana cand ajunge la destinatar. Ea, de fapt, nu e revocata, caci nu a apucat sa dobandeasca forta juridica (art. 1199) din moment ce cealalta parte nu a luat cunostinta de oferta, e de bun-simt ca ofertant sa isi poata retrage cele zise, retragere care nu dauneaza nimanui.

Oferta revocabila

Cand e fara termen si cand nu se incadreaza in situatiile art. 1191(1) fraza a II-a.

Ofertantul o poate revoca, desi a ajuns la destinatar, dar cu anumite consecinte. Vorbim de revocare numai in masura in care nu a trecut durata rezonabila necesara pentru mentinerea ofertei. Art. 1193(2) ne spune expres ca, desi nu are termen, oferta adresata unei persoane care nu e prezenta trebuie mentinuta un termen rezonabil, dupa imprejurari, pentru ca destinatarul sa o primeasca, analizeze si sa expedieze acceptarea.Chestiunea revocarii ofertei fara termen se pune (1) in intervalul de timp intre care oferta ajunge la destinatar si (2) momentul la care expira termenul rezonabil de acceptare. Daca se revoca oferta in acest termen vorbim de o revocare intempestiva (daca destinatarul sufera un prejudiciu, ofertantul trebuie sa il repare => desi e fara termen, in intervalul mentionat, oferta revocabila are forta juridica, dar o forta inferioara celei a ofertei irevocabile).Temeiul raspunderii ofertantului pentru aceasta revocare intempestiva este...? Cu alte cuvinte, care e temeiul fortei juridice a ofertei revocabile?Contractual nu poate fi, caci nu avem contract. Opinia majoritara e aceea a raspunderii civile delictuale, dar o forma speciala pentru abuzul de incredere ca forma particulara de raspundere civila. Ratiune: desi e un drept, ca orice drept subiectiv civil, si acesta trebuie exercitat conform limitelor materiale si juridice. Abuzul presupune o distinctie intre limitele interne si cele externe. Asadar, daca dreptul subiectiv civil e exercitat in limitele interne, nu se pune problema raspunderii. Daca e exercitat intre limitele interne si externe si provoaca un prejudiciu altuia, acela savarseste un abuz de drept si va raspunde delictual (iar daca era exercitat peste limitele externe, nu mai era nici macar abuz de drept, era ceva ilicit in afara dreptului)1.3. Caducitatea (intervine inainte ca actul juridic sa isi fi produs efectele si lasa actul fara posibilitatea de a mai produce efecte)-art. 1195 (1) a), corelat cu 1198(1): desi acceptarea ajunge peste termen, ofertantul are posibilitatea de a considera ca valabila acceptarea, dar trebuie de indata sa il instiinteze pe acceptant ca sa stie si el ca s-a incheiat contractul

-art. 1195 (1) a), corelat cu 1198(2): de regula, daca acceptarea ajunge peste termen la ofertant, nu se incheie; totusi, daca aceasta se intampla pentru ca au intervenit motive obiective pentru care nu e vinovat acceptantul, prin exceptie se considera ca s-a incheiat contractul, dar cu o precizare: ofertantul, de data asta, trebuie el sa il instiinteze pe acceptant ca nu e de acord cu incheierea contractului [viceversa fata de 1198,(1)].-art. 1195 (1) b) refuza: cata vreme a refuzat sa o accepte, forta juridica a incetat

-art. 1195 (2): textul inoveaza in raport cu VCCom, in sensul ca, de regula, se considera ca decesul ofertantului determina caducitatea ofertei => obligatia raspunderii pentru oferta nu se transmitea la succesori; NCCiv rastoarna regula, asadar oferta va deveni caduca numai prin prisma naturii afacerii (ex.: contract intuitu personae cu un pictor celebru) sau a imprejurarilor.-art. 1194 (1): distingem intre situatia in care ofertantul si acceptantul se afla in acelasi timp si in acelasi loc (1) ipoteza contractului incheiat intre persoane prezente (aici, daca oferta e fara termen, si destinatarul prezent, oferta ramane fara efecte=caduca); daca oferta e cu termen, intelegem ca ofertantul ii da ragaz destinatarului sa se gandeasca SI (2) ipoteza contractului incheiat intre persoane neprezente.1.5. Distinctia oferta-pactul de optiune; oferta-promisiunea de a contractaA. 1278(1) cu 1191 => oferta/pact de optiune

-asemanari: sa ramana legata de propria declaratie de vointa

-deosebiri: pactul e un act juridic complex acord de vointa, intelegere intre cele doua parti, dublata de o manifestare unilaterala de vointa, de o declaratie care are valoarea ofertei; mai intai avem o forta care leaga partile (pactul e un act juridic bilateral), dar si o declaratie a unei parti care are valoarea unei oferte irevocabile pentru viitorul contract => prin simpla ei acceptare, contractul se incheie, DAR aici nu mai poate fi retrasa, deja nu se mai pune problema ajungerii la destinatar => forta juridica superioaraB. 1279(1) => oferta/promisiune de a contracta

Executarea promisiunii presupune o dubla manifestare de vointa, spre deosebire de pactul de optiune, caz in care o parte deja isi manifestase vointa, iar cealalta nu trebuia decat sa accepte. La promisiune, incheierea contractului viitor presupune o dubla manifestare de vointa viitoare a partilor. In plus, promisiunea de a contract e deja un contract, oferta e doar un act juridic unilateral (i/revocabil, dupa caz).

2. Acceptarea=manifestarea de vointa a destinatarului ofertei, care declara ca este de acord cu ofertaAstfel inteleasa, acceptarea poate fi facuta si ea in scris sau oral, dar, conform art. 1187, si acceptarea trebuie facuta intr-o anumita forma, corelativ ofertei (donatie forma solemna, aici autentica).

Si aici, nu simpla tacere are valoare de a contracta. Acceptarea poate totusi rezulta nu doar dintr-un limbaj obisnuit, ci dntr-un sistem de semne. La tacita relocatiune, daca locatarul continua sa foloseasca bunul, acest fapt are valoarea continuarii producerii efectelor contractului. Corelativ, daca locatorul continua sa il lase pe locatar sa foloseasca bunul, se considera ca suntem in prezenta unei acceptari tacite.2.1. Cerintea) de valabilitate a actului juridic

b) de echivalenta a ofertei: daca, in loc sa accepte, destinatarul modifica oferta, el face de fapt o contraoferta, nu mai accepta [1197(1), a)]c) sa ajunga la ofertant in termenul prevazut sau in termenul rezonabil, daca e fara termen oferta

d) daca e adresata oferta unei persoane absente, acceptarea facuta de primul destinatar lasa fara efecte orice acceptari ulterioare3. Momentul incheierii contractului-distingem intre situatia in care contractul se incheie intre persoane prezente si situatia in care contractul se incheie intre absenti (persoane care nu se afla in acelasi loc si in acelasi timp)

3.5. Daca se incheie intre prezenti: unde se afla persoanele; de asemenea, daca se incheie prin telefon sau prin alt mijloc de comunicare in timp real (telefon, facebook, skype)3.6. Daca se incheie intre absenti decalaj de loc si de timp-teoria1: se incheie cand oferta ajunge la destinatar (rejectata)

-teoria2: se incheie cand destinatarul expediaza acceptarea (rejectata pentru ca pana ajunge la ofertant, destinatarul poate sa retraga)

-teoria3: se incheie cand acceptarea ajunge la ofertant

-teoria4: se incheie cand ofertantul ia cunostinta de acceptarea corespunzatoare a destinatatului

Transare: art. 1186 (1) regula (teoria a 3-a): contractul se incheie cand si unde acceptarea ajunge la ofertant; nu are importanta motivul pentru care ofertantul nu a luat la cunostinta de acceptare

art. 1186 (2) exceptie: se incheie contractul cand destinatarul face un act sau un fapt care are semnificatia acceptari, conform indicatiei date de ofertant, practicii, uzantelor, naturii afacerii (aici nu se mai pune problema primirii acceptarii ofertei de catre ofertant).

Importanta: la conflict de legi in timp regula e ca se aplica legea in vigoare la incheierii contractului => tot asa, analizam conditiile de validitate in raport cu legea in vigoare la momentul incheierii; => tot asa, prescriptia curge din momentul incheierii contractului; => tot astfel stabilim daca se mai pune problema revocarii ofertei sau a revocarii acceptarii din momentul incheierii, nu se mai poate.

*Acceptarea poate fi revocata, retrasa, sau si revocata, si retrasa?Simetric: daca acceptarea nu a ajuns, poate fi retrasa. Daca a ajuns la ofertant, nu se mai pune problema revocarii acceptarii caci acordul de vointa e realizat; dupa acest moment se pune problema revocarii contractului, poate, dar nu a acceptarii (deja e data).4. Locul incheierii contractului

-daca nu sunt prezente persoanele (partile) in acelasi loc si in acelasi timp, de regula, locul incheierii contractului e acela unde se afla ofertantul (la fel: prin telefon, facebook, skype)-daca se incheie contractul printr-un act facut de destinatar, locul incheierii e acela unde se afla destinatarul

Importanta: competenta teritoriala a instantelor; conflict de legi in spatiu drept international privat, cu element de extraneitate, locul incheierii contractului e important pentru stabilirea legii = regula legii locului incheierii contractuluiNEGOCIEREADe cele mai multe ori, contractul se negociaza, nu e acceptat imediat in aceasta forma. Avem oferta, propunere, contraoferta, un permanent joc al partilor, care poate dura destul de mult in timp.1. Principiul bunei-credinte (bona fides, ce are legatura cu principiul libertatii de vointa, autonomiei de vointa in forma libertatii de a contracta).-libertatea asta de a contracta are, totusi, limite: tocmai bona fides, care se manifesta cu o forta speciala. Ratiune: tinand seama de durata mare a negocierilor, partile angajeaza cheltuieli mari, existand un cost al negocierilor, iar daca nu avem buna-credinta, riscul e ca o parte sa sufere prejudicii ca urmare a comportamentului culpabil al celeilalte parti.

-art. 1183(1): regula e ca partile contractului nu raspund pentru modul de desfasurare (1), nici pentru ruperea negocierilor (2)

-art. 1183(2): se stabileste exigenta imperativa a negocierilor cu buna-credinta (ba chiar partile nu pot limita sau suprima acest principiu!!!)

Aprecierea bunei-credinte e o chestiune de fapt. Aceasta implica faptul ca mai intai avem o prezumtie de buna-credinta, iar partea care invoca reaua credinta a celeilalte parti trebuie sa o probeze. Sunt totusi situatii de unde se trage o prezumtie contrara celei de buna-credinta [ex.: art. 1183 (3) angajarea in negocieri fara intentia de a incheia contractul]

Pe ce temei raspunde cel ce negociaza cu rea-credinta? Delictuala.

Sunt totusi situatii in care poate fi angajata raspunderea contractuala a unei parti in timpul negocierilor? Da la acorduri prealabile; chiar inainte de a negocia, cand partile stabilesc deja un cadru (la contracte foarte complicate, anumite reguli)2. Principiul confidentialitatii negocierilorNB: nu avem in vedere situatia in care partile au incheiat un acord pe baza asta, ci cea in care nu avem asa ceva (altminteri ar fi o raspundere contractuala) aici e o raspundere delictualaIn cursul negocierilor, important este ca partile care negociaza sa ajunga la un acord in legatura cu elementele esentiale ale contractului. Daca raman elemente secundare asupra carora nu s-a convenit, contractul e incheiat, urmand sa se stabileasca ulterior de parti sau, daca partile nu o vor face, de judecator, la cererea oricarei parti [art. 1182(2),(3) NU se vor aplica daca suntem pe ipoteza art. 1185: cata vreme o parte insista ca acest element, posibil secundar, sa formeze expres obiectul acordului de vointa, contractul nu se considera incheiat decat daca se pun de acord (si) asupra lui]

DIFERITE TIPURI DE CLAUZE (1201-1203)1. Clauzele externe nu sunt prevazute expres in continutul contractului, dar la care se face referire prin acesta => implicit, acele clauze vor face parte din contract.-ele pot fi chiar clauze continute in lege (vanzare-cumparare: partile nu sunt nevoite sa mentioneze chiar toate clauzele, caci se vor aplica prevederile legale ale contractului de vanzare-cumparare: daca sunt imperative, se aplica mereu; daca sunt supletive, atata vreme cat partile nu deroga expres, se aplica e posibil ca pe acestea din urma sa le excluda partile).-ele pot fi extrinseci: desi nu sunt incluse in contract, fac parte fie din alte contracte (1), fie din anumite uzante la care partile fac trimitere (2)

Importanta: stabilirea continutului contractului; problema efectelor contractului.

Intinderea efectelor contractului se face nu doar in raport cu clauzele intrinseci, ci si cu cele extrinseci sau externe.2. Clauzele standard [art. 1202(2)] stipulatii stabilite in prealabil de una dintre parti pentru a fi utilizate in mod general si repetat si care sunt incluse in contract fara a fi negociate cu cealalta parte -ex.: contractele de adeziune (stabilite de o singura parte); dar si stabilite de ambele parti (vor fi parte a contractului in masura in care partile NU isi comunica reciproc ca le resping sau ca le vor modificate)

Ierarhia clauzelor: prioritatea clauzelor negociate in raport cu cele standard [art. 1203(3)].3. Clauzele neuzuale sunt o specie de clauze standard; e vorba de clauze standard interzise de legiuitor.-ori de cate ori anumite clauze standard ar fi deosebit de oneroase pentru cealalta parte, legiuitorul le considera inacceptabile, decat daca sunt acceptate expres, intr-o anumita forma, pentru ca ele creeaza un dezechilibru (art. 1203, teza finala) legatura cu clauzele buzive (nu e vorba neaparat de contracte incheiate cu consumatorii; putem avea si in domeniul profesionistilor).

Insiruirea de la art. 1203 prezinta acele clauze care nu pot face parte din contract decat cu consimtamantul expres al celeilalte parti, in scris (1) cele ce reduc raspunderea; (2) cele privitoare la denuntarea unilaterala; (3) clauza de suspendare a executarii obligatiilor; (4) clauza prin care s-ar prevedea decaderea din drepturi a celeilalte parti sau a beneficiului unui tert; (5) clauza limitarii opunerii exceptiilor; (6) clauza limitarii contractarii cu alte parti; (7) clauza privitoare la reinnoirea tacita; (8) clauza privind legea aplicabila; (9) clauza compromisorie; (10) clauza derogatorie de la competenta judecatoreasca

EFECTELE CONTRACTULUIProlegomene. Prezentarea materieiPrimul pas: interpretarea continutului contractului. Al doilea: stabilirea efectelor (2 principii: pacta sunt servanda = forta obligatorie; res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest = relativitatea+*exceptiile fie aparente, fie reale); opozabilitatea contractului fata de terti +*exceptiile de la opozabilitateStabilirea continutului contractului.

1. Calificarea contractului: identificarea speciei de contract din care face parte => vom stabili si regimul juridic aplicabil; avem si subspecii numite si nenumite => vom stabili continutul contractului, cu problematica acelor clauze care, desi nu au fost expres prevazute de parti, pot fi adaugate2. Interpretarea: proces prealabil si ulterior calificarii pentru a inlatura anumite dubii; el e carmuit de reguli stabilite de legiuitor (art. 1266-1269 + 1272)2.1. Sistemul subiectiv acorda importanta vointei reale a partilor (ce au intentionat partile sa faca)2.2. Sistemul obiectiv acorda importanta unor elemente exterioare vointei partilor, care circumstantiaza aceasta vointa, (1) fie in functie de imprejurari, (2) fie in functie de dispozitii legale, (3) fie in functie de anumite uzante sau cutume.VCCiv, desi calificat ca fiind pe sistemul subiectiv, era mixt (cu prioritatea subiectivului). NCCiv continua solutia. Textele de lege mai sus mentionate dau prioritate vointei partilor, dar au si elemente de obiectivitate.

1. Reguli principale de interpretare

a) art. 1266(1): are prioritate in interpretarea contractului vointa concordanta a partilor iar nu sensul literar al termenilor (nu litera, ci spiritul!!!) ceea ce partile au dorit in mod real sa construiasca prin unirea vointelor lor juridice *care presupun ansamblul cauza-consimtamant-importanta se releva in cazul aparitiei unei diferente/contradictii/antinomii intre sensul literar si vointa concordanta

NB: nu va fi vorba de interpretare daca nu va fi nicio diferenta (situatie ideala)

-in primul rand, sistemul civilist e subiectiv

b) art. 1266(2)+1272: ramane prioritara vointa concordanta a partilor; avem elemente de ajutor pentru a o stabili [1266(2)], dar mai avem si clauze nu expres stipulate, ci cu privire la care partile nu au consimtit (1272) elemente extrinseci vointei partilor (doar presupunem ca partile s-au inteles cu privire la ele, dar de fapt ele sunt elemente obiective avute in vedere pentru a stabili continutul contractului: uzante, legi, echitate)c) art. 1267: interpretarea sistematica reintoarcere la vointa concordanta (clauzele se citesc si se interpreteaza corelativ, cu conexiuni, unele prin altele; desprindem sensul ce deriva din intreg sistemul contractual, nu al unei singure stipulatii)2. Reguli de interpretare a clauzelor indoielnice (1268)-(1): obiectiv; (2): ambele (interpretarea data de parti subiectiv; uzante, imprejurari obiectiv); (3): obiectiv (poate fi si mixt: putem presupune ca, odata incheind contractul, partile au dorit si ele ca acel efect sa se produca; ideea e ca uneori efectul nu e favorabil); (4) subiectiv partile zic in loc de mar, pom; (5) subiectiv partile folosesc un exemplu, dar nu inseamna ca exemplul limiteaza sfera clauzei3. Reguli subsidiare de interpretare (1269)-(1): contractul se interpreteaza in favoarea celui care se obliga (in dubio, pro reo) (regula)

-(2): stipulatiile inscrise in contractul de adeziune se interpreteaza impotriva celui care le-a propus, care e de obicei si creditor (exceptia) ratiune: dezechilibrul economic dintre parti, iar alta interpretare ar duce la augmentarea decalajului contractual.

22.10.2014

De obicei, viata are mai multa imaginatie decat avem noi

Efectele contractului=drepturile si obligatiile la care dau nastere contractele

Efectele sunt carmuite de 2 mari principii (I) forta obligatorie (Pacta sunt servanda), ce carmuieste exact ce se afla in aceasta sfera si (II) relativitatea (res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest), ce carmuieste limita exterioara a acestei sfere (*uneori se extinde se nasc efecte si pentru terti => forme de relief asemenea unor munti; alteori se restrange sfera nu se transmit drepturile succesorilor => forme de relief asemenea unor depresiuni, vai).

I FORTA OBLIGATORIE [pacta sunt servanda - art. 1270 (1)]

Forta obligatorie: contractul este legea partilor (odata valabil incheiat, el imprumuta forta obligatorie a legii); pe cale de consecinta, partile trebuie sa respecte drepturile nascute din contract si trebuie sa indeplineasca obligatiile ce se nasc, corelativ (fundament moral: respectul fata de cuvantul dat, asigurarea coeziunii societatii, dublat de ideea de constrangere juridica posibilitatea partilor de a recurge la forta de constrangere a statului; deplina eficienta).

Odata incheiat, contractul nu mai poate fi modificat decat tot prin vointa concordanta a partilor mutuus consensus, mutuus dissensus exprima aceasta complementaritate intre (I) incheiere si (II) eventualele modificari. In principiu, acordul contractual nu poate fi modificat prin vointa unei singure parti.

Este exact ce spune si art. 1270(2), iar teza finala lasa loc unei portite pentru exceptii cauze autorizate de lege.a) denuntarea unilaterala a contractului: este un act unilateral de vointa ce emana de la o parte contractanta, prin care se desfiinteaza, practic, contractul-situatie exceptionala; legea delimiteaza strict ipotezele in care e permisa

-distinctie de reamintit: contracte cu executare dintr-odata si contracte cu executare succesiva (mai multe prestatii plata chiriei) sau continua (prestatie cu durata in timp asigurarea folosintei locuintei). DAR si o prestatie uno ictu are o durata in timp (constructia unei case nu o poti face intr-o zi; prestatia, ca atare, are un carcter unic; unicitatea ei e esenta, una singura; dincolo, fie avem mai multe prestatii, fie o prestatie ce dureaza mai mult, dar care se executa in fiecare secunda, tot repetandu-se).

Daca e vorba de contracte cu executare dintr-odata sau cu executare succesiva/continua pe durata determinata, denuntarea unilaterala e posibila numai daca partile au prevazut-o. Aici nu e vorba de o deplina exceptie de la pacta sunt servanda. O atare clauza e admisibila, se intemeiaza pe acordul prealabil al partilor, cu conditia ca ea sa nu imbrace forma unei conditii potestative pure din partea celui care se obliga.-pe durata determinata:

A1.1 la contractele uno ictu pe durata determinata: denuntarea e posibila numai daca executarea celeilalte parti nu a inceput [art. 1276 (1), teza finala].-A1.2 la contractele cu executare succesiva/continua pe durata determinata: denuntarea e posibila desi a inceput executarea, dar partea care denunta e nevoita sa dea, in prealabil, un aviz celeilalte parti (vezi ca eu vreau sa denunt contractul) [art. 1276 (2) termen rezonabil de preaviz, ca denuntarea intempestiva ar putea produce pagube celeilalte parti, asa incat preavizul are rostul de a lasa timp celeilalte parti de a se adapta la situatia ce se va crea prin denuntarea contractului). Se prevede si ca denuntarea nu va produce efecte asupra prestatiilor deja efectuate sau in curs de efectuare chirii platite sau prestatia corespunzatoare de a asigura folosinta, care trebuie sa continue pentru toata perioada pentru care s-a platit chiria.E posibil ca aceasta clauza de denuntare unilaterala sa fie cu titlu oneros partea care castiga dreptul de a pune capat contractului sa fie nevoita sa plateasca celeilalte parti o suma de bani (clauza are caracter sinalagmatic => nu va opera denuntarea decat daca se va face plata anterior).Aceste reguli au caracter supletiv, derogabil.

-pe durata nedeterminata (art. 1277): aici e o veritabila exceptie de la principiul fortei obligatorii, pentru ca si daca partile nu au prevazut o clauza de denuntare (nefiind vreun acord), totusi orice parte poate denunta unilateral contractul cu un termen de preaviz. Justificarea acestei derogari sta in principiul mai puternic libertatea persoanei: e inadmisibil, cel putin dupa ce s-a inchis perioada Evului Mediu, ca o persoana sa fie obligata ad aeternam ar fi o servitute personala (si nu mai avem serbi, iobagi, clacasi etc.).b) impreviziunea (rebus sic stantibus art. 1271): alin (1) reafirma principiul fortei obligatorii, asa incat impreviziunea sa nu fie inteleasa ca un mod de eludare; se pune in evidenta caracterul exceptional al impreviziunii-alin (2): 3 conditii esentiale

-interventia unei schimbari exceptionale a imprejurarilor avute in vedere la incheierea contractului (intre momentul incheierii si al executarii definitive)

-dezechilibru valoric intre prestatiile partilor (caracter excesiv de oneros)

-caracterul injust al continuarii executarii pentru una dintre parti (caracterul oneros sa fie dublat de cel injust)

-alin (3): alte 4 conditii esentiale

-schimbarea survine dupa incheierea contractului

-schimbarea si intinderea imprejurarilor nu au fost avute si nu puteau fi avute in vedere in mod rezonabil de atre debitor, in momentul incheierii contractului

-debitorul nu si-a asumat riscul si nu poate fi considerat ca si l-a asumat

-conditie formala: negocierea [se da intaietate tot principiului mutuus dissensus; numai daca partile nu se inteleg, abia apoi partea interesata sesizeaza instanta, care va putea fie (I) sa mentina contractul, modificat, fie (II) sa il desfiinteze].c) obligatiile intuitu personae: nu se transmit la mostenitori (principiul fortei obligatorii zice ca se transmit obligatiile intre parti si succesori, dar aici fara mostenitori)

d) actiunea temporara a fortei majore (casus maior): executarea contractului se suspenda pana la incheierea actiunii fortei majore; daca definitiv nu va mai putea fi executat contractul, atunci se pune problema riscului contractuluie) prorogarea legala a contractelor de inchiriere (in perioade de austeritate economica, legiuitorul intervine, pentru a da chiriasilor un avantaj masura legislativa de ordin social; folosita cu prudenta si parcimonie)

II RELATIVITATEA (res inter alios acta aliis neque nocere, neque prodesse potest art. 1280). Trebuie sa vedem, intai, ca forta obligatorie se produce intre parti si succesorii acestora => efectele nu se produc fata de terti (ei nu sunt nici parti, nici succesori, ci penitus extranei).a) partile: incheie direct sau prin reprezentant contract (mandat)b) succesorii: universali; cu titlu universal; cu titlu particular-la primii doi succesori, de regula, contractul produce efecte ca si fata de parti (ei se substituie partilor, le continua personalitatea; exceptia: contractele intuitu personae)

-ultimii succesori sunt, de regula, in pozitia tertilor; uneori, totusi, se produc si fata de ei certe efecte (ipoteza: intre A si B se incheie un contract; apoi, A incheie un contract cu C, care devine succesor al lui A; avem 2 contracte diferite; problema e daca drepturile si obligatiile din primul contract se transmit si fata de C)

=> regula: succesorul cu titlu particular nu primeste drepturile si obligatiile autorului nascute dintr-un contract incheiate cu alte persoane=> exceptia: in masura in care prin contractul II se transmite un drept principal de care e legat un drept accesoriu din contractul I, atunci acesta se transmite si succesorului cu titlu particular; s-a spus ca acest raport nu trebuie sa fie neaparat de accesorietate, ci prin transmiterea dreptului catre succesor, daca celalalt drept ar ramane in patrimoniul autorului, nu ar mai prezenta interes pentru acesta, atunci s-ar transmite catre C*Datoriile autorului: de regula, ele nu se transmit succesorului cu titlu particular (cineva nu poate fi obligat printr-un contract incheiat intre alte persoane). Nuantari se impun: -daca anterior incheierii contractului cu succesorul cu titlu particular, autorul isi diminuase dreptul sau prin contracte anterioare, succesorul va primi numai ce avea autorul in momentul incheierii actului cu autorul (nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet)

-daca autorul isi grevase dreptul sau pe care il transmite succesorului cu titlu particular cu anumite sarcini (ipoteci sau dezmembraminte), succesorul va primi dreptul cu toate aceste sarcini anterior constituite (aici sunt doua idei cu aplicatie: nemo plus iuris, dar si opozabilitatea erga omnes a sarcinilor reale odata constituite, ele sunt opozabile oricui)-daca anterior, dreptul transmis era legat de obligatii scriptae in rem sau propter rem, succesorul cu titlu particular va fi tinut a le respectac) tertii (penitus extranei)

d) *creditorii chirografari (inclusi, alaturi de succesori, in notiunea de habentes causam care pentru V. Stoica nu are logica, caci intre cele doua elemente nu avem baza comuna; succesorii se substituie partilor, pe cand creditorii chirografari sunt terti fata de contractele incheiate intre debitorii lor si alte persoane). Sunt situatii in care creditorii sunt mai terti decat tertii tertii obisnuiti, desi nu primesc drepturi si obligatii din contract, trebuie sa respecte acel contract inteles ca realitate juridica, si raporturile juridice nascute de acolo; pe cand avem situatii in care anumiti terti nici macar nu trebuie sa respecte acea realitate (creditorii chirografari)Opozabilitatea contractului

Tertii trebuie sa respecte un contract nu ca un act juridic (nu ii obliga, nu le da drepturi), ci ca un fapt juridic stricto sensu (o realitate pe care nu o pot incalca): dubla perspectiva din care e privit un contract. Importanta distinctiei rezida in faptul ca, mai intai, tertii trebuie (1) sa respecte raporturile juridice nascute din contract; (2) daca le incalca, savarsesc o fapta ilicita; (3) daca sufera un prejudiciu, partile sunt indreptatite la reparatie pe temei delictual, extracontractual; (4) partile pot invoca fata de terti actul, dar ca fapt juridic intr-un proces de revendicare, reclamantul sau paratul, in duelul probatoriu pentru dovedirea existentei dreptului de proprietate intr-un patrimoniu sau altul, ar putea aduce un contract incheiat cu o alta persoana, ca titlu de proprietate; valoarea probatorie va fi analizata de instanta de judecata, iar relativitatea nu va putea fi obstacol in retinerea acelui contract; mai apoi, regulile sunt diferite in ce priveste proba (in raporturile dintre parti si terti, tertii pot dovedi cu orice mijloc de proba existenta/inexistenta unui act juridic care pentru ei e, practic, un fapt juridic).*Exceptiile de la principiul relativitatii contractului=ori de cate ori el va naste drepturi sau obligatii in favoarea sau in sarcina unor terti (situatie inversa in raport cu forta obligatorie; sunt cazuri in care contractul nu mai produce efecte in parti/succesori si cazuri distincte in care produce efecte fata de terti).Distinctie intre latura activa si latura pasiva a raportului contractual: a) activ (drepturi): legiuitorul admite anumite exceptii contractul incheiat in folosul unei terte persoane (stipulatia pentru altul, cu actiune directa); *aparenta exceptie promisiunea faptei altei persoane (conventia de porte-forte); b) pasiv (obligatiile): ar trebui o reglementare expresa a legii care sa permita crearea unor obligatii in sarcina unei persoane care nu a convenit la un act (ex.: contractul colectiv de munca cei ce incheie contracte individuale dupa cel colectiv vor respecta si contractul propriu, dar si pe cel anterior, colectiv). Noi analizam exceptiile sub aspect activ.a) Promisiunea faptei altei persoane (exceptie aparenta) art. 1283. Partile sunt creditorul si debitorul si un tert, neparte in contract, care trebuie sa fie facut sa ratifice sau sa se oblige. Din contract, tertul nu primeste nici drepturi, nici obligatii => nu e o veritabila exceptie. Tertul va dobandi drepturi sau obligatii numai cand va incheia contractul cu creditorul (stipulant), dar acelea nu se vor naste din promisiunea altuia, ci din manifestarea vointei juridice (va fi un contract distinct). Obligatia debitorului promitent e una de rezultat, care se stinge atunci cand incheie contractul tertul cu creditorul (va fi liberat); de nu, fiindca are o obligatie de rezultat, debitorul promitent va raspunde contractual si i se vor putea lui cere despagubiri (nu tertului!).E posibil ca debitorul, desi s-a incheiat contractul intre creditor si tert, sa accepte sa garanteze creanta creditorului contra tertului va fi un contract de fideiusiune.b) Stipulatia petru altul=contract prin care o persoana (promitent) se obliga fata de o persoana (stipulant) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, in beneficiul unei a treia persoane (tert beneficiar) art. 1284.In VCCiv nu era expres reglementata, dar erau mai multe aplicatii fie in cod, fie in legi speciale. Doctrina si practica judiciara au confiugrat notiunea de stipulatie pentru altul, iar ulterior ea a fost consacrata in terminis.Suntem deci in prezenta unui contract ce se incheie intre 2 persoane, dar dreptul se naste in favoarea unei persoane care e tert fata de contract. Ea e o veritabila exceptie de la relativitatea efectelor contractului. De multe ori, ea e o haina juridica pentru alte contracte, fie numite, fie nenumite (numite: donatia e un contract nunmit; e posibil, totusi, ca dreptul nascut din donatie sa revina unei terte persoane; de asemenea, se poate incheia un contract de vanzare-cumparare, cumparatorul plateste pretul, dar dreptul de proprietate nu intra in patrimoniul lui, ci al unei terte persoane).Asadar, in raporturile dintre stipulant si promitent intalnim elemente juridice specifice unor contracte numite sau nenumite, dar si particularitatea ca promitentul isi exercita obligatia fata de tertul beneficiar, care dobandeste in felul acesta un drept (=> e o figura juridica noua). Sub aspectul conditiilor, stipulatia pentru altul trebuie sa indeplineasca toate conditiile de fond ale contractului; daca avem un caz de autenticitate ca la donatie, atunci si forma trebuie respectata ad validitatem.Pe langa conditiile generale, mai avem 2 conditii specifice (I) intentia de a stipula (sa reiasa clar ca partile au dorit ca dreptul sa se nasca in favoarea unei a treia persoane); (II) acest tert beneficiar sa fie determinat sau cel putin determinabil (art. 1285).Cat priveste efectele stipulatiei, ele se produc in 3 planuri.

Mai intai, in planul dintre stipulant si promitent: promitentul se obliga fata de stipulant, dar prestatia ce formeaza obiectul obligatiei nu se executa fata de stipulant, ci fata de tertul beneficiar => datoria promitentului are o infatisare specifica, stipulantul are la indemana o actiune de a-l obliga pe promitent sa isi execute datoria, dar nu fata de el, ci fata de tertul beneficiar. Particularitatea: sanctiunea juridica apartine stipulantului, dar prestatia se executa fata de tertul beneficiar.Daca raportul dintre stipulat si promitent are caracter sinalagmatic (adica daca si stipulantul s-a obligat fata de promitent), stipulantul poate invoca rezolutiunea sau exceptia de neexecutare in raport cu obligatia promitentului, iar promitentul poate si el invoca aceleasi mijloace contra stipulantului (anticipand, ele se cheama remediile neexecutarii contractului).Apoi, in planul dintre promitent si tertul beneficiar avem dreptul tertului beneficiar de a cere executarea prestatiei si datoria promitentului de a executa prestatia. Si tertul beneficiar are o actiune contra promitentului. Exista, asadar, o dublare a sanctiunii juridice a obligatiei si la indemana stipulantului, dar si a tertului beneficiar. NB: dreptul se naste direct in patrimoniul beneficiarului, nemaitrecand prin patrimoniul stipulantului => avantaj pentru beneficiar: nu mai suporta concursul nici al creditorilor, nici al mostenitorilor stipulantului/promitentului. Totusi, tertul nu va putea invoca rezolutiunea. Raportul al doilea are caracter unilateral. Ar fi si lipsit de interes tertul sa invoce rezolutiunea contractului fata de care el era un tert.Ultimul, in planul dintre tertul beneficiar si stipulant, nu avem efecte ce se nasc din stipulatia propriu-zisa, dar pot exista efecte nascute fie din intelegerea anterioara intre cei doi, fie din intelegeri ulterioare [ex.: e posibil ca prin stipulatie, stipulantul (a) sa stinga o datorie pe care o avea fata de tert; sau, pe calea stipulatiei, stipulantul (b) sa il imprumute pe tertul beneficiar; sau, tot pe calea stipulatiei, stipulantul (c) sa faca o liberalitate fata de tert de la caz la caz vedem ce se intampla].*Tertul beneficiar are dreptul, NU obligatia de a accepta stipulatia in favoarea sa. Acceptarea, desi un act unilateral, aici are un efect declarativ, nu constitutiv consolidand dreptul ce s-a nascut in patrimoniul tertului chiar din momentul incheierii stipulatiei. E posibil totusi ca el sa nu accepte. E tot un act unilateral ce va duce la invalidarea cu efect retroactiv a stipulatiei, considerandu-se ca nu s-a nascut niciodata dreptul in patrimoniul tertului => ce se intampla cu acel drept? a) fie va profita altui beneficiar, daca mai e cineva prevazut in stipulatie; b) fie va profita stipulantului.Revocarea stipulatiei. Stipulantul o poate revoca, dar numai atat timp cat acceptarea nu a ajuns la stipulant sau la promitent, caci de atunci stipulatia devine irevocabila (art. 1286). O alta limita consta in faptul ca daca promitentul are interes sa execute datoria, revocarea stipulatiei se face numai cu acordul promitentului, desigur, nefiind nevoie de acordul tertului [art. 1287 (1)]. Ea produce efecte din momentul in care ajunge la promitent. Daca nu se desemneaza un alt beneficiar, revocarea profita stipulantului sau mostenitorilor, fara sa se agraveze sarcina promitentului.c) Actiunile directe=ipoteze in care legiuitorul acorda unor persoane posibilitatea de a actiona in justitie partile unui contract la incheierea caruia ele nu au participat

2 situatii una la contractul de antrepriza, art. 1856: avem contractul de antrepriza incheiat intre antreprenor si beneficiar pentru executarea unor lucrari; antreprenorul angajeaza persoane, pe care el trebuie sa le plateasca; daca nu o face, aceste persoane se pot intoarce impotriva beneficiarului, prin actiune directa, pentru plata sumelor date de antreprenor, dar numai pana la concurenta sumelor pe care el, beneficiarul, le datoreaza la randul lui antreprenorului => aici, lucratorii sunt terti beneficiari alta la substituirea facuta de mandatar, art. 2023 (6): avem contract incheiat intre mandant si mandatar, dar pentru a executa contractul, mandatarul apeleaza la o alta persoana, numita submandatar; aici, desi mandantul nu e parte in contractul de submandat, are o actiune directa impotriva submandatarului (si aici e o exceptie de la relativitate).

*Exceptiile de la principiul opozabilitatii fata de terti a contractului 2 situatii: actiunea pauliana (revocatorie) si simulatia.Simulatia (art. 1289-1294). Suntem invatati ca a spune adevarul e moral, iar a minti e o greseala. Cum se ajunge sa acceptam in drept simulatia, adica o minciuna?Juridic, ea e o operatiune in structura careia intra un contract public, dar mincinos (I) si un acord simulatoriu cu caracter secret, caruia i se asociaza uneori si un contract secret, din care rezulta alte efecte juridice decat cele ale contractului public (II). Adevarul se afla in acordul simulatoriu secret (si, daca exista, in contractul secret).Nu mereu minciuna e ilicita. De aceea se face distinctie intre simulatie cu caracter licit si cu caracter ilicit (ne uitam la scop).

Formele simulatieia) simulatia prin act fictiv (absoluta): in structura ei intra contractul public, pe de-o parte (din care pare sa rezulte un anumit raport juridic) si acordul simulatoriu cu caracter secret, pe de alta (care infirma in totalitate raportul public) => intre parti nu se naste niciun raport juridic, ci e doar o impresie publica b) simulatia prin deghizare (relativa obiectiv): in structura ei intra un contract public ce deghizeaza total sau partial un contract secret, iar acordul simulatoriu stabileste ca e vorba doar de o deghizare (ex. clasic: contract de vanzare-cumparare public, dar care deghizeaza in secret un contract de donatie; in public, donatarul apare drept cumparator, iar vanzatorul drept donator).c) simulatia prin interpunere de persoane (relativa subiectiv): in structura lui intra un contract public incheiat intre, sa zicem, A si B, iar contractul secret e incheiat intre A (ok, e si la public) si C (nu e in cel public); acordul simulatoriu, si el secret, e incheiat intre toate cele 3 persoane (toti 3 stiu ca real e cel secret, A-C, iar nu cel public, A-B; ultima precizare e importanta pentru a distinge simulatia prin interpunere de persoane de mandatul fara reprezentare unde persoana care incheie contractul cu mandatarul nu stie ca trateaza cu un reprezentant, adica nu il cunoaste pe mandant: prin ipoteza aici nu exista o intelegere intre cei 3, adica intre mandantul aparent necunoscut, mandatar si tert).Efectele simulatiei. Desi intre parti se produc efectele din actul secret, tertii il pot ignora. Altfel spus, sanctiunea simulatiei este inopozabilitatea fata de terti a actului secret (exceptie veritabila de la acelasi principiu).Manifestarea efectelor in 3 planuri

-intre partile simulatiei: realitatea e cea indicata in acordul secret si eventual in contractul asociat; contractul public e doar un val ce acopera realitatea fata de terti; daca avem un acord simulatoriu cu un contract, acesta din urma va produce efectele specifice, dar in masura in care a fost valabil incheiat

-intre parti si terti: in mod rezonabil, singurul contract ce poate fi luat in considerare ca realitate este cel public; NB: beneficiu pentru terti, nu o obligatie asa incat daca tertii ar avea interes sa invoce contractul secret, o pot face (cerinta: pentru a invoca numai contractul public, nu si cel secret, tertii trebuie sa se fi intemeiat cu buna-credinta, adica sa nu fi stiut la momentul incheierii actului public ca mai era, de fapt, unul secret-real)-intre terti: uneori, pot aparea conflicte unii terti vor sa invoce contractul public, altii vor sa invoce contractul secret (ex. cu deghizarea donatiei intr-o vanzare: creditorii donatorului vor sa invoce contractul secret, pentru ca sunt cerinte mai exigente si ar putea ca, in felul acesta, sa readuca bunul in patrimoniul debitorului lor si sa se indestuleze; mostenitorii donatorului vor putea cere contractul secret pentru a se putea prevala de reductiune; pe de alta parte, creditorii cumparatorului au interes sa invoce contractul public, ca sa ramana bunul in patrimoniul cumparatorului).Regula: castiga cei ce s-au intemeiat cu buna-credinta pe contractul public.

Aici, tertii sunt creditorii partilor si succesorii cu titlu particular ulteriori si succesivi ai uneia dintre parti (daca sunt alti terti, ei vor fi terti obisnuiti, fata de care simulatia, in ansamblul ei, e inopozabila); uneori, si succesorii universali sau cu titlu universal, in masura in care le-au fost fraudate interesele (aici, acesti 2 succesori nu mai sunt in pozitia partilor, nu mai opereaza pacta sunt servanda fata de ei, putand si ei ignora contractul respectiv si deci nemaifiind considerati continuatori ai persoanei autorului lor).Persoana interesata sa dezvaluie secretul poate fi: (I) o parte din contractul secret, daca cealalta parte nu isi executa obligatiile; (II) un tert ce a aflat si are interes. In orice caz, instrumentul prin care persoana interesata poate dezvalui simulatia este actiunea in simulatie, care e o actiune imprescriptibila (nu va fi imprescriptibila actiunea prin care se cere executarea contractului secret in functie de natura obligatiei, in sine!!!).Proba: tertii cu orice mijloc; partile tinand seama de exigentele probatorii ale unui act juridic.Art. 1293: dispozitiile in materia simulatiei in cazul contractelor se aplica mutatis mutandis si in cazul actelor unilaterale. Invers, art. 1294: nu se pot extinde dispozitiile simulatiei la actele juridice nepatrimoniale.Conclusiv: de esenta simulatiei e existenta actului public si a acordul simulatoriu; contractul secret e de natura simulatiei (poate sa existe sau nu); mai mult, contractul secret trebuie sa fie mereu anterior sau maximum concomitent cu cel secret (altminteri ar fi un alt acord de vointa, un fel de revocare mutuala a primului contract, nemaipunandu-se problema simulatiei, in absenta contemporaneitati necesare).29.10.2014Curs IV StoicaEfectele contractului sunt tocmai drepturile si obligatiile ce se nasc intre partile contractante, mai precis raporturile juridice. Ce legatura exista intre efectele contractului si efectele specifice ale cotnractelor sinalamatice? Ce inseamna efectele obligatiilor? Ele se refera la desfasurarea raporturilor obligationale, dupa nastere, pana la stingere (formare valabila, transformare, transmisiune, stingere). Asadar, efectele obligatiilor au legatura cu executarea obligatiilor a datoriilor si cu satisfacerea creantelor subiectelor raportului obligational.Ce inseamna efecte specifice ale contractelor sinalagmatice? Prima facie, se refera la executarea obligatiilor nascute din asemenea contracte sinalagmatice. Ar parea deci ca locul tratarii acestei probleme sa fie mai degraba la efectele obligatiilor.Contractele sinalagmatice presupun reciprocitate si interdependenta (fiecare parte, in momentul incheierii contractului prin exprimarea consimtamantului, are reprezentarea subiectiva ca si cealalta parte se va obliga corespunzator, corelativ; interdependenta presupune prelungirea notiunii de cauza a contractului, de pe terenul incheierii lui pe terenul executarii lui; odata incheiat contractul, fiecare parte isi executa obligatia tocmai pentru ca ea considera ca si cealalta parte isi va executa propriile obligatii).Fundamentul juridic al acestor efecte specifice se afla tocmai in ideea de reciprocitate si interdependenta a obligatiilor nascute din asemenea contracte => de o parte nu isi executa propria datorie, ramane fara cauza executarea datoriei celeilalte parti. Intr-adevar, o parte, daca stie ca nu isi va executa cealalta parte, nu mai are motiv, nu mai are cauza sa isi execute propria datorie.Ideea reciprocitatii si interdependentei obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice e strans legata de ideea simultaneitatii executarii acestor obligatii (cu exceptii).

I. Exceptia de neexecutareIn ce priveste domeniul de activitate: contractele sinalagmatice (sedes materiae: art. 1556); aceeasi idee ce contureaza domeniul de aplicatie a acestei exceptii rezulta si din art. 1171, ce defineste contractul sinalagmatic si cel unilateral.

Obligatiile sunt interdependente in masura in care se nasc din acelasi contract; in masura in care avem un fapt extracontractual, chiar legat de obligatii nascute din contract, obligatiile nu vor fi interdependente => exceptia de neexecutare se aplica numai in cazul contractelor sinalagmatice, nu si in cazul a ceea ce pe vechiul cod se numea contract cvasisinalagmatic.

Tinand seama de interdependenta obligatiilor si de simultaneitatea executarii lor, daca o parte nu-si executa propria datorie, cealalta e in drept, invocand aceasta exceptie, sa amane executarea propriei datorii pana cand prima parte isi va executa propria obligatie. De aici avem o exceptie: cazul in care aceasta parte trebuia sa isi execute prima obligatia, asa incat nu va putea sa se prevaleze de efectul acestei exceptii.*Cazuri in care prin vointa partilor e inlaturat principiul simultaneitatii: partile pot stabili ex contractu ca se executa mai intai obligatia unei parti, iar pentru cealalta se prevede un termen; aici, partea ce nu beneficiaza de termen (prima) nu va putea invoca exceptia, ca tocmai ea trebuia sa isi execute prima obligatia (ce am zis mai sus).

*Cazuri in care prin vointa legiuitorului e inlaturat principiul simultaneitatii.

*Cazul special al duratei: asa cum se zice in art. 1155 (2), executarea unei obligatii care necesita o perioada de timp trebuie sa primeze (adica mai intai se executa obligatia ce dureaza mai mult in timp, apoi cealalta).

Conditii pentru invocare:

1. Cele doua obligatii sa fie nascute din acelasi contract

2. Neexecutarea obligatiei partii ce justifica sau ocazioneaza invocarea exceptiei de catre cealalta parte sa fie suficient de importanta, insemnata, in lumina art. 1551 (1), care, desi se refera si la rezolutiune, are aplicare si aici3. Neexecutarea sa nu se datoreze faptei creditorului, adica nu poti invoca propria culpa pentru a nu-ti executa obligatia (nemo propriam turpitudinem allegans)4. Exceptia de neexecutare nu necesita punerea in intarziere a celeilalte parti5. Nu trebuie sa fim in prezenta vreunei cauze legale, conventionale sau din uzante, ce inlatura simultaneitatea executarii obligatiilor6. Exceptia poate fi invocata direct, intre parti, fara a se face apel la instanta. Totusi, partea impotriva careia se invoca eceptia, daca apreciaza ca cealalta parte a abuzat invocand exceptia, poate sa o cheme in judecata, solicitand instantei sa o oblige la executare. Instanta va aprecia daca a fost sau nu justificata invocareaII. Rezolutiunea/reziliereaCand e vorba de un contract cu executare uno ictu avem rezolutiune. Cand e vorba de contracte cu executare succesiva, avem reziliere. In ambele cazuri, efectul se produce in masura in care o parte nu isi executa fara justificare propria obligatie, asa incat cealalta parte e indreptatita sa ceara instantei fie (I) sa declare ea insasi desfiintarea (rezolutiune), fie (II) sa declare incetarea contractului (reziliere).

Sedes materiae: art. 1549-1554.

Cele doua figuri juridice sunt de fapt sanctiuni civile. Da, ele inseamna desfiintarea/incetarea contractului ca urmare a neexecutarii nejustificate de catre o parte a propriilor obligatii.

Remediile contractuale: stricto sensu, ele sunt mijloace puse de lege la indemana unei parti a contractului atunci cand cealalta parte nu isi executa fara justificare obligatiile. Lato sensu, ele sunt mijloace puse la indemana unei parti cand cealalta parte nu isi executa (fara importanta cum, adica justificat sau nu!) obligatiile.

In prima acceptie, cea restransa, remediile pot fi impartite in functie de motivele ce pot justifica neexecutarea. Aceste motive pot fi mai largi sau mai restranse. Uneori, motivele ce justifica neexecutarea inlatura insasi ideea de culpa a debitorului, alteori ele justifica neexecutarea, desi se pastreaza ideea de culpa.

a) De exemplu, in art. 1555 (1) e precizat principiul simultaneitatii executarii obligatiilor, dar in (2) e exprimata ideea conform careia daca executarea obligatiei unei parti dureaza in timp, cealalta parte poate sa nu isi execute propria prestatie pana cand prima prestatie (cea cu durata in timp) nu e executata pe deplin, complet.

b) A doua cauza de justificare a neexecutari e tocmai imprejurarea ce permite invocarea exceptiei de neexecutare (exceptio non adimpleti). Functioneaza principiul simultaneitatii, iar pentru ca o parte nu il respecta, cealalta parte poate sa nu isi execute propria obligatie.

c) De asemenea, cand exista un termen, partea ce beneficiaza de el poate sa nu execute, in mod justificat.d) Evenimentul fortuit [art. 1556, 1534(1), 1351-1352)]: aici intra forta majora (casus maior), cazul fortuit (casus minor) si evenimentele asimilate acestora, respectiv fapta victimei (creditorului) si fapta unui tert. La interventia unui asemenea eveniment vorbim de imposibilitatea fortuita de executare. Se face asadar distinctie intre (I) situatiile in care neexecutarea unei obligatii nascute dintr-un contract sinalagmatic NU are caracter justificat (ceea ce face posibila aplicarea rezolutiunii/rezilierii sanctiuni civile/remedii contractuale) si (II) situatiile in care nu mai intereseaza caracterul justificat, ci in care se pune problema riscului contractului (al treilea efect special al contractelor sinalagmatice).De obicei, neexecutarea fara justificare echivaleaza cu o neexecutare culpabila. Sunt totusi situatii cand, desi avem element ce inlatura culpa, debitorul raspunde fara culpa. Este o situatie exceptionala admisa mai ales in materie delictuala, dar greu de admis pe taram contractual.

In materie contractuala, art. 1548 prezuma culpa debitorului prin simplul fapt al neexecutarii; in doctrina exista tendinta nejustificata de a inlatura cu totul culpa din intemeierea rezolutiunii si rezilierii (autori ce afirma doar caracterul nejustificat al neexecutarii, ignorand culpa; totusi, de cele mai multe ori caracterul nejustificat al neexecutarii reprezinta tocmai culpa debitorului) culpa nu trebuie dovedita (in cazul raspunderii contractuale, rezolutiunii si rezilierii dar aici debitorul se poate apara, rasturnand prezumtia de culpa prin invocarea cauzei straine sau, cum s-ar spune azi, prin invocarea unei cauze de justificare a neexecutarii). Odata facuta proba, nu mai opereaza nici raspunderea contractuala, nici rezolutiunea/rezilierea.Conditiile necesare pentru a invoca rezolutiunea sau rezilierea:

1. Obligatiile sa fie reciproce si interdependente (sa se nasca dintr-un contract sinalagmatic)

2. Sa existe o neexecutare importanta sau suficient de importanta din partea debitorului, fara de care creditorul (cealalta parte) nu ar mai avea interes la continuarea contractului si la executarea propriei obligatii-distinctie intre contracte: la cele cu executare succesiva/continua, desi neexecutarea e mai putin importanta, dar are caracter repetat, atunci e posibila aplicarea rezilierii (ceea ce nu se poate spune si despre rezolutiune, unde trebuie sa fie importanta neexecutarea).-ultimul alineat prevede ca orice clauza contrara se considera nescrisa; e de discutat daca aceasta prevedere finala se aplica ambelor teze ale primului alineat 1551 sau numai celei de-a douaEsential e ca daca neexecutarea nu e suficient de importanta, asa incat nu se poate aplica rezolutiunea sau rezilierea, partea cealalta, totusi, ar putea sa ceara reducerea proportionala a propriei prestatii => restabilirea echilibrului contractual; in masura in care nu e posibila aceasta reducere proportionala, atunci creditorul va avea dreptul la daune-interese in legatura cu partea neexecutata de debitor (daca se retine culpa acestuia, altminteri am fi pe taramul riscului contractual).3. Debitorul trebuie pus in intarziere. Cerinta nu functioneaza cand el este de drept pus in intarziere sau cand, prin vointa partilor contractante, aceasta cerinta a fost inlaturata4. Neexecutarea trebuie sa fie nejustificata

5. Rezolutiunea/rezilierea poate fi invocata numai de partea ce si-a executat deja sau e pe cale de a-si executa obligatia, nu si de partea ce pur si simplu nu isi executa obligatia, pentru ca s-ar frange forta obligatorie (orice parte ar putea sa invoce aceste remedii pentru a nu executa obligatiile) => dreptul de optiune al creditorului implica doua idei:

a) Numai creditorul poate invoca aceste remedii, nu si debitorul

b) Creditorul nu e obligat, el are un drept de alegere (un drept potestativ).

Conform art. 1516 (2), creditorul poate cere (I) executarea in natura, (II) rezolutiunea sau rezilierea, (III) reducerea propriei obligatii corelative sau (IV) orice alt mijloc prevazut de lege pentru realizarea dreptului sau.

Cum opereaza rezolutiunea sau rezilierea? Raspunsul il avem in art. 1550. Sa cugetam si sa vedem de ce acest text pune in discutie dreptul de optiune al creditorului. Initial, in textul de elaborare a codului civil, aveam numai primul alineat (ce ne spune ca remediile opereaza numai pe cale judiciara sau conventionala). Cand s-a discutat legea de punere in aplicare s-a adaugat alineatul doi (care include si operarea de plin drept prin simplul fapt al neexecutarii). Ultimul alineat pare a infirma tot ceea ce s-a afirmat anterior. Ar fi, de fapt, situatia in care fiecare parte poate inlatura forta obligatorie, neexecutand propria prestatie.Astfel, trebuie sa intelegem ca sintagma de plin drept (folosita si la pactele comisorii) nu inseamna ca desfiintarea/incetarea se produce imediat ca efect al neeexecutarii, ci pentru a sublinia dreptul de optiune al creditorului atunci cand in contract era prevazuta o clauza, numita pact comisoriu (se prevedea dreptul creditorului, fara a mai apela la instanta, de a desfiinta/pune capat contractului, daca debitorul nu isi executa fara justificare obligatia; totusi, nu insemna ca se desfiinta/inceta contractul imediat, ci ca numai el si numai el, creditorul, putea obtine desfiintarea/incheierea, iar debitorul nu se putea prevala de propria neexecutare). Singurul inteles al textului e acela ca, atunci cand partile sau legiuitorul a(u) prevazut o asemenea posibilitate, in realitate nu inceteaza dreptul potestativ (de optiune) al creditorului, iar daca acesta recurge la rezolutiune sau reziliere, desfiintatea/incetarea contractului nu opereaza din momentul in care se cere, ci din momentul in care nu se executa (adica retroactiv).Doua modalitati ale rezolutiunii/rezilierii:a) Rezolutiunea/rezilierea judiciara: creditorul cere instantei sa aprecieze daca sunt indeplinite cerintele pentru desfiintarea/incetarea contractului

b) Rezolutiunea/rezilierea unilaterala: creditorul, prin propria declaratie de vointa (manifestare unilaterala), determina desfiintarea/incetarea contractului (caz de justitie privata isi face singur dreptate: regula e a interzicerii acestei justitii; acesta e un caz exceptional).

Cand poate opera declaratia de rezolutiune? In 3 cazuri ce reies din art. 1552 (1): a) dupa punerea in intarziere a debitorului; b) atunci cand debitorul e de drept in intarziere (cu conditia ca termenul prevazut in punerea in intarziere sa fi expirat); c) atunci cand e inserata o clauza in contract ce ii permite creditorului tocmai sa declare rezolutiunea/rezilierea.Efectul rezolutiunii/rezilierii e consecinta, de regula, a 3 acte juridice: actul procedural de punere in intarziere, cu respectarea cerintelor prevazute in art. 1552 (cea mai importanta se refera la obligatia creditorului de a prevedea, prin punerea in intarziere, un termen pentru executare); manifestarea de vointa a creditorului in sensul desfiintarii/incetarii contractului (de drept substantial); comunicarea declaratiei de rezolutiune/reziliere catre debitor (tot de drept procedural).Cand debitorul e de drept in intarziere sau cand exista o clauza de rezolutiune (ultimele doua variante), prin care partile au inlaturat punerea in intarziere, avem nevoie doar de 2 acte: manifestarea de vointa si comunicarea declaratiei (fara punerea in intarziere).

NB: e posibil sa avem un singur act constatator creditorul emite notificarea de punere in intarziere in care mentioneaza termenul de executare, dar mentioneaza si ca daca pana la acel termen, debitorul nu isi executa obligatia, el considera ca va opera rezolutiunea/rezilierea. Conditiile declaratieiDeclaratia produce efecte de la implinirea acelui termen, dar pe langa comunicare, ea trebuie sa fie emisa si in termenul de prescriptie pentru obligatia a carei executare se cere; dreptul de a emite declaratia e un drept potestativ (asa ca e imprescriptibil): ceea ce spune art. 1552 (2) nu inseamna ca dreptul potestativ e prescriptibil, ci ca el se stinge in momentul in care s-a prescris obligatia a carei executare se cere (prescriptia se refera la obligatia respectiva, nu la dreptul potestativ). Cand e vorba de imobile, declaratia trebuie inscrisa si in cartea funciara. Ea are caracter irevocabil de la data comunicarii sau de la data expirarii termenului prevazut in punerea in intarziere.Una din ipotezele in care opereaza declaratia e acela in care avem o clauza inserata in contract. Uneori, aceasta ia forma pactului comisoriu in sensul art. 1553. Pe VCCiv, orice clauza de rezolutiune/reziliere era considerata pact comisoriu. Pe NCCiv, sintagma au convenit astfel partile (parafrazata) nu presupune neaparat pactul comisoriu. Pe NCCiv, clauza de rezolutiune/reziliere trebuie sa prevada expres obligatiile a caror neexecutare atrage rezolutiunea/rezilierea de drept a contractului. Sintagma de drept nu limiteaza sau inlatura dreptul de optiune al creditorului, ci subliniaza ca nu mai e nevoie de apelul la instanta. Pentru ca pactul sa produca efecte, e nevoie ca debitorul sa fie pus in intarziere, cu exceptia cazului (I) in care s-a prevazut expres in pact ca nu trebuie pus in intarziere sau (II) cand e de drept in intarziere.

Efectele rezolutiunii/rezilierii

Rezolutiunea opereaza retroactiv (ex tunc); rezilierea opereaza pentru viitor (ex nunc)

NB: daca o parte si-a executat prestatia sa pana la un moment dat, adica pana la momentul incetarii contractului, cealalta parte trebuie sa isi execute prestatia pana la acel moment (nu e scutita, pe considerente de echitate, ca sa se ajunga la un oarecare echilibru).

La litigii, desfiintarea/incetarea contractului nu lasa fara efect cluzele privind solutionarea diferendelor, adica acele clauze arbitrale si nici celelalte clauze ce produc efecte chiar in urma terminarii contractului (clauza penala poate fi invocata, desi contractul a fost desfiintat).

Si atunci cand rezolutiunea/rezilierea opereaza de drept prin declaratie unilaterala, nu e cu totul exclus rolul instantei. Debitorul impotriva caruia s-a invocat rezolutiunea/rezilierea poate solicita instantei sa constate ca nu erau indeplinite cerintele pentru a se emite o asemenea declaratie si ca, de fapt, nu s-a desfiintat/n-a incetat contractul. Cand e vorba de rezolutiune/reziliere, interventia justitiei e fie ante factum, fie post factum, dar niciodata nu e nula, zero. La rezolutiunea judiciara, justitia intervine ante (inaintea desfiintarii), pe cand la declaratie ea intervine post (dupa desfiintare, pentru a analiza ce s-a intamplat => nu exista, totusi, o justitie privata absoluta, caci in final, daca debitorul doreste, se va putea adresa instantei). Care mai e rostul acestei declaratii? Cui prodest?

Codul actual a abandonat conceptia potrivit careia creditorul trebuie sa atace mereu, iar debitorul sa stea in cetate si sa se apere. Conceptia era maligna pentru contract. Raportul creditor-debitor e acum schimbat: debitorul nu mai sta in cetatea lui inexpugnabila, creditorul sta in cetate dupa emiterea declaratiei, iar debitorul va trebui sa atace.III. Riscul in contract: Art. 1557 vorbeste de imposibilitatea fortuita (ori de cate ori intervine un eveniment fortuit ce impiedica o parte sa isi execute obligatia). Ce se intampla cu obligatia celeilalte parti? Mai trebuie ea sa fie executata sau nu? Cum se rezolva riscul imposibilitatii fortuite de executare a unei obligatii a unei parti?Evenimentul fortuit, prin chiar denumirea lui, e o imprejurare ce intervine fara vointa partilor si fara ca ele sa o prevada cand incheie contractul. E o situatie de risc contractual. Raspunsul la intrebarea cine suporta riscul? e dat de reglaa res perit debitori (lucrul piere pentru debitor) adica riscul contractului e suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat => debitorul obligatiei imposibil de executat nu mai poate celeilalte parti executarea, iar daca aceasta obligatie corelativa a fost executata, el trebuie sa o restituie (se face aplicarea principiului echitatii).Pe VCCiv, cand vorbeam de contracte translative de proprietate sau de alte drepturi reale, aveam o exceptie de la regula res perit debitori. Ex.: intr-un contract translativ de proprietate, transferul proprietatii se face, de regula, chiar la incheierea contractului, dar daca vanzatorul (la vanzare-cumparare) nu preda bunul, cumparatorul e deja proprietar; ce se intampla daca piere bunul inainte de predare? Cumparatorul suporta riscul aplicare speciala (res perit creditori) a principiului mai larg (res perit domino).Pe NCCiv, atunci cand e vorba de contracte translative de proprietate, riscul e suportat tot de debitor (debitorul obligatiei de predare a bunului) => nu mai avem o exceptie de la res perit debitori (art. 1274). Numai daca acest cumparator (creditorul obligatiei de predare) e pus in intarziere si nu preia bunul, el va suporta riscul. Si in acest caz exceptia e inlaturata daca el, creditorul obligatiei de predare, face dovada ca oricum bunul ar fi pierit si daca l-ar fi primit cand trebuia (caz in care raspunde/suporta riscul tot debitorul, vanzatorul).La contractele sub conditie, rsicul e suportat tot de debitorul obligatiei imposibil de executat. Daca bunul a fost si predat, riscul e suportat de proprietarul sub conditie rezolutorie, pana la indeplinirea conditiei.

IV. Reducerea prestatiilor [art. 1551 (2)]ACTUL JURIDIC UNILATERALDistinctie intre acte juridice private si publice. In public, regula e unilateralul. In privat, aceasta este exceptia (exista si in public administrativ acte juridice bilaterale, cum ar fi contractul administrativ, cu anumite clauze negociate de ambele parti, dar cu altele impuse de autoritatea administrativa).In art. 1324-1326 avem elemente pentru o teorie generala a actului juridic unilateral de drept privat.Definitie: manifestare unilaterala de vointa cu scopul de a produce efecte juridice.

Regimul juridic general imprumuta regimul contractelor (ele fiind regula) tot ce tine de incheiere, de efecte (forta obligatorie, relativitatea etc.).Acte unilaterale supuse comunicarii (importanta sporita) produc efecte doar de la data comunicarii. Sunt supuse comunicarii toate actele ce constituie, modifica sau sting un drept al destinatarului. Actul produce efecte din momentul in care comunicarea ajunge la destinatar. Ce ne intereseaza (dincolo de teoria aceasta ce se aplica si actelor cu caracter patrimonial) sunt actele de unde se nasc obligatii civile (patrimoniale) => art. 1327 reglementeaza promisiunea unilaterala.

Aceasta exprimare e nefericita, caci trimite la antecontractul, la promisiunea de a contracta (acela e un contract bilateral). Era mai bine sa zicem act unilateral ca izvor de obligatii; legiuitorul asta a avut in vedere prin promisiunea unilaterala. Din textul art. 1327 rezulta ca acceptarea nu ne duce la existenta unui contract. Acceptarea din partea destinatarului ramane si ea o manifestare unilaterala, cele doua vointe neintalnindu-se intr-un contract; fiecare act juridic produce efecte distincte: promisiunea naste drepturi in favoarea destinatarului; prin acceptare, acesta fie consolideaza retroactiv dreptul primit, fie desfiinteaza retroactiv dreptul primit.*Promisiunea publica de recompensa (art. 1328, 1329).

FAPTUL JURIDIC LICIT CA IZVOR DE OBLIGATII

El este un eveniment/actiune omeneasca de care legea leaga producerea de efecte juridice. Chiar daca e vorba de o actiune a omului, efectele se produc pentru ca legea o prevede, nu pentru ca asa ar vrea autorul.I. Gestiunea de afaceri (gestiunea intereselor altuia)=fapt juridic licit prin care o persoana (gerant) savarseste fapte materiale si incheie acte juridice prin proprie vointa, in interesul altei persoane (gerat), fara a primi mandat de la aceasta si fara ca geratul sa cunoasca gestiunea, in temeiul careia se nasc raporturi juridice.Ea presupune 3 categorii de conditii obiect, utilitate si atitudinea partilor fata de gestiune.

I.1. Obiectul gestiunii: actele materiale savarsite de gerant si de actele juridice pe care gerantul le incheie cu tertii in favoarea geratului; la actele juridice, ele trebuie sa fie incluse in sfera actelor de administrare (aici, sfera lor e privita nu ut singuli, ci in contextul patrimoniului geratului; ca urmare, ceea ce privit singular ar parea un act de dispozitie, in contextul administrarii averii geratului devine un act de administrare vand un bun pentru a acoperi cheltuielile administrarii capitolul administrarea bunurilor altuia)I.2. Utilitatea: actele si faptele sa evite pierderea patrimoniala in defavoarea geratului; uneori, actele au caracter necesar (aici nu e vorba de o simpla pierdere patrimoniala, ci de pierderea/distrugerea unor bunuri importante).I.3. Atitudinea partilor fata de gestiune: gerantul trebuie sa actioneze cu intentia de a-l obliga pe gerat, altfel, daca vrea sa faca o liberalitate, nu mai avem gestiune de afaceri. E posibil ca gerantul sa actioneze simultan in interesul geratului si in interes propriu, caz in care geratul va fi obligat doar in partea lui.

Geratul trebuie sa fie strain de gestiune macar la inceputul acesteia; altfel, daca are cunostinta, e cel putin vorba de un mandat tacit.

Drepturi si obligatiile nascute din gestiune1. Gerantul are obligatia informarii geratului despre gestiunea inceputa, de indata ce aceasta devine posibila; de atunci se va pune problema daca gestiunea se transforma in mandat au ba.2. Gerantul trebuie sa continue gestiunea fie (I) pana cand scopul e indeplinit, fie (II) pana c