Documents.tips Curs 7a Testarea Sensibilitatii La Antibiotice Si Chimioterapice

8/18/2019 Documents.tips Curs 7a Testarea Sensibilitatii La Antibiotice Si Chimioterapice

1/9

Curs 7.Testarea sensibilităţii la antibiotice şi chimioterapice.

Metode de testare a sensibilităţii bactecteriilor la agenţi antimicrobieni

7.1. Metode de testare a sensibilităţii in vitro

Antibiograma face parte din prima categorie de metode menţionate. Reprezintă metodade laborator prin care se apreciază sensibilitatea la antibiotice a germenilor recoltaţi de la bolnavii cu infecţii bacteriene, după cultivare pe medii îmbogăţite, care să permitădezvoltarea optimă a microorganismului pentru care se efectuează testarea (de exemplu pe agar Mueller-inton!."entru antibiograme trebuie să folosim culturi pure (reprezent#nd o singură tulpină bacteriană!, c$iar în cazul infecţiilor multibacteriene. %ele mai frecvent utilizate te$nicisunt&a! 'e$nicile calitative&

- antibiograma difuzimetrică comună (cu discuri!- antibiograma difuzimetrică comparativă

- antibiograma difuzimetrică standardizată- antibiogramele difuzimetrice rapide b! 'e$nicile cantitative&

- metoda diluţiilor în mediu lic$id- metoda diluţiilor în agar - metoda microdiluţiilor în agar - metoda punctelor de ruptură)- testul *)- metode +i sisteme comerciale, automatizate, de testare etc.

7.1.1. Antibiograma difuzimetrică comună

in punct de vedere te$nic însăm#nţăm germenul de testat pe mediul solid(ex. agar Mueller-inton! turnat în plăci "etri. nsăm#nţarea se poate realiza de exemplu prin inundarea) plăcii urmată de aspirarea, aseptic, a excesului de inocul sau cu autorulunui tampon (există +i alte variante te$nice!. upă circa /0 minute (timp în care placa"etri se lasă cu capacul întredesc$is în vecinătatea becului de gaz, aprins! se aplicămicrocomprimatele în care sunt încorporate antibiotice în concentraţie standardizată.Aplicarea microcomprimatelor se poate face cu autorul unei pense, în condiţii aseptice,sau cu autorul unui aplicator automat) (la minim 10 mm distanţă între ele +i minim 23mm de marginea plăcii4 vom utiliza 3 antibiotice diferite pentru o placă "etri cu diametrulde 5 cm!.

Microcomprimatele trebuie să vină în contact perfect cu mediul, motiv pentru

care, cu autorul unei pense le presăm u+or (după caz!. upă încă 23-/0 minute, incubăm plăcile peste noapte în termostat, la /6 sau 13-178%, în funcţie de temperatura optimă demultiplicare a microorganismului testat.

Antibioticul eliberat din microcomprimat difuzează în mediu, realiz#nd zone dein$ibiţie în care coloniile microbiene nu se dezvoltă.%u c#t zona de in$ibiţie este mai largă, cu at#t germenul va fi considerat mai sensibil.acă în interiorul zonei de in$ibiţie (c$iar dacă diametrul înregistrat este foarte mare! sedezvoltă colonii, mutanţi rezistenţi), germenul va fi considerat rezistent.

2


2/9

Această metodă, cu toate că este folosită pe scară largă în laboratoare, permite de faptnumai eliminarea antibioticelor complet inactive +i eventual selecţionarea antibioticelor foarte active, pentru că te$nica nu este standardizată.

7.1.. Antibiograma difuzimetrică comparativă !"to#es$ %alş&

9e efectuează pentru microorganismul de testat în paralel cu un microorganism dereferinţă, din aceea+i specie (sau o specie asemănătoare!. 9pre exemplu, pentru cocii:ram-pozitivi putem alege pentru comparaţie o tulpină de Staphylococcus spp. 'ulpinade referinţă are o sensibilitate cunoscută la diferitele antibiotice pe care le utilizăm."rin această metodă se înlătură o parte din factorii de eroare ai metodei precedente, spreex. calitatea mediului, calitatea discurilor de antibiotice, care vor fi identice pentrumicroorganismul de referinţă +i pentru microorganismul testat. Rezultatele se exprimă cutermenii& sensibil), intermediar), rezistent), în funcţie de diametrul zonelor dein$ibiţie a multiplicării celor doi germeni, faţă de acela+i antibiotic (umătăţile de cerc seexaminează comparativ!. n cazul în care cunoa+tem %M; (concentraţia minimăin$ibitorie! a microorganismului de referinţă, putem face aprecieri cu privire la %M;

pentru microorganismul testat.in punct de vedere te$nic, pe o placă de forma unui pătrat (împărţită) în 1 zone egalemarc#nd pe partea externă a plăcii liniile de demarcaţie! se inoculează în treimea mediemicroorganismul de referinţă iar în treimile exterioare / microorganisme diferite, pentrucare dorim să realizăm testarea. ;noculul trebuie să fie astfel realizat înc#t să conducă laapariţia după incubare a unor colonii foarte apropiate, dar care să nu fie confluente."lasăm microcomprimatele cu antibiotice pe liniile de demarcaţie dintre culturi. ;ncubăm peste noapte la 13-178% urm#nd ca în ziua următoare să citim +i să interpretămrezultatele.

7.1.'. Antibiograma difuzimetrică standardizată !(irb)*%auer$ +CC,"&

in punct de vedere te$nic se realizează asemănător cu prima metodă prezentată, dar estestandardizată, fiind singura metodă difuzimetrică recunoscută pe plan internaţional, care permite obţinerea unor rezultate reproductibile +i corelabile între laboratoare diferite.*lementele necesare standardizării sunt&

- mediul (în maoritatea cazurilor agar Mueller-inton, pentru că are o valoarenutritivă corespunzătoare +i nu conţine substanţe cu acţiune in$ibitoare!

- există elemente minerale care trebuie adăugate în cazul testării anumitor microorganisme (ex. Mg/ml! în maoritatea cazurilor4

- timpul de incubare (în maoritatea cazurilor 2@-26 ore la 13-178%, nu mai mult de/-1 plăci suprapuse!, atmosfera de incubare, umiditatea atmosferei de incubare4

/


3/9

- concentraţia substanţelor antimicrobiene din microcomprimate +i dimensiuneamicrocomprimatelor (@ mm diametru!4

- alegerea substanţelor antimicrobiene pentru care se face testarea4- păstrarea plăcilor cu mediu p#nă în momentul utilizării (maxim 7 zile, în pungi de

polietilenă, la sau centrele dereferinţă!.

Metodele difuzimetrice au dezavantaul că nu permit aprecierea concentraţiilor eficaceale antibioticului la nivelul focarului infecţios.

7.1.-. Metoda diluţiilor n mediu lichidAcest tip de metodă oferă informaţii cu privire la %M; ale antibioticelor studiate,

faţă de microorganismul testat. %M; concentraţia minimă inhibitorie, reprezintă ceamai mică concentraţie de agent antimicrobian, exprimată în micrograme>ml, care mai

exercită o acţiune bacteriostatică asupra germenului testat.in punct de vedere te$nic, pentru fiecare antibiotic avem nevoie de mai multetuburi cu bulion Mueller-inton în concentraţii descresc#nde (diluţii binare! pornind spreex. de la 2@ micrograme>ml +i p#nă la 0,2/3 micrograme>ml, în total 6 tuburi, plus/ tuburi martor, fără antibiotic (cantitatea finală va fi de 2 ml în fiecare tub!. "reparăm uninocul standardizat turbidimetric +i în condiţii aseptice inoculăm toate cele 20 tuburi cuc#te 2 ml de inocul. Agităm pentru a omogeniza. ;ncubăm cele 6 tuburi cu antibiotice +i2 tub martor timp de 2@-/0 ore la 13-178% iar al doilea tub martor îl menţinem pentruaceea+i perioadă la temperatura frigiderului. "entru controlul de calitate utilizăm +i un +ir de tuburi pe care le inoculăm cu o tulpină de referinţă corespunzătoare. n ziua următoarecitim +i interpretăm rezultatele.

eoarece am utilizat o cantitate de inocul egală cu cantitatea de mediu,concentraţia finală de antibiotic se va înumătăţi (de ex. în tubul în care diluţia iniţială afost de 2@ mg>ml, diluţia finală va fi 6 mg>ml etc.!. n tubul martor menţinut la mlvor fi eficient in$ibate de către antibioticul respectiv +i in vivo.%M; nu are aceea+i valoare pentru genuri, specii sau tulpini diferite. e ex. %M; laamoxicilină în cazul unor tulpini sensibile este de 0,2 mg>ml pentru Staphylococcusaureus, 0,01 mg>ml pentru Streptococcus pneumoniae, 0,/3 mg>ml pentru Haemophilusinfluenzae, / mg>ml pentru E. coli, 2@ mg ml (+i practic aceasta semnifică rezistenţă invivo)! pentru Bacteroides fragilis iar în cazul Klebsiella pneumoniae, Pseudomonasaeruginosa sau Chlamydia trachomatis tulpinile sunt rezistente.

1


4/9

7.1./. 0eterminarea CM% !concentraţia minimă bactericidă&"ornind de la rezultatul obţinut prin metoda diluţiilor în mediu lic$id, se vor utiliza casursă de inocul tuburile în care dezvoltarea microbiană a fost in$ibată.*ste necesară o placă "etri cu agar Mueller-inton care va fi împărţită în sectoare,numărul de sectoare fiind corespunzător numărului de tuburi fără cre+tere microbiană.

nsăm#nţăm în condiţii aseptice din fiecare tub fără cre+tere microbiană, fiecare însectorul de placă corespunzător. ;ncubăm pentru 2@-26 ore la 13-178%. %MC vacorespunde ultimei concentraţii de antibiotic care a distrus microorganismele însăm#nţate(sectoare de placă fără apariţia culturii!. 9e consideră că antibioticul va fi eficient in vivodacă în serul pacientului se pot atinge concentraţii de antibiotic care să depă+ească de =-6ori %MC.

eterminarea %M; +i %MC este extrem de importantă pentru apreciereaeficacităţii antimicrobiene a unui antibiotic asupra unei tulpini bacteriene."entru tratamentul infecţiilor severe (de exemplu endocardite, meningite, sepsis etc!, precum +i la imunodeprimaţi, efectuarea acestei metode este indispensabilă.

7.1.. Metoda 2punctelor de ruptură3 !brea#points&Metoda este folosită în laboratoarele moderne de microbiologie +i este utilizată pentru a defini sensibilitatea +i rezistenţa la antibiotice. epinz#nd de metoda de testarerezultatele sunt exprimate sub forma unei concentraţii (mg>l sau Dg>ml! sau sub formaunui diametru (mm!.

Metoda este practicată de multe dintre laboratoarele din *uropa de Eest, mai alesdacă volumul de muncă este mare sau foarte mare. "rin această metodă se pot testa maimulte microorganisme, în acela+i timp. Antibioticele sunt incorporate în mediul decultură, la o anumită concentraţie limită), în funcţie de cuno+tinţele +i datele acumulateîn ceea ce prive+te activitatea in vivo) a respectivelor medicamente. "lăcile suntinoculate simultan cu mai multe tulpini bacteriene, în spot), folosind un inoculator

construit special, sunt incubate în condiţii corespunzătoare pentru 2@-26 ore. n cazul încare tulpina sau tulpinile din diferitele specii bacteriene nu se dezvoltă la aceastăconcentraţie limită) de antibiotic (considerată ca fiind eficace in vivo)!, bacteria izolatăeste considerată sensibilă. n cazul în care bacteria se dezvoltă (apare cultură bacteriană!, bacteria izolată este considerată rezistentă.

Această concentraţie limită (breaFpoint! trebuie setată în funcţie de următoareledate& distribuţia %M;, evaluarea raportului "G>" (farmacocinetic>farmacodinamic! +irezultatele obţinute în clinică în tratamentul pacienţilor. " reprezintă studiul efectelor medicamentului de-a lungul timpului +i este în str#nsă legătură cu "G care reprezintămodificările concentraţiilor medicamentului în timp.

)"unctele de ruptură) trebuie stabilite înainte ca un antibiotic să fie folosit înclinică +i trebuie să fie revăzute c#nd apar cazuri de rezistenţă la antibiotice. 'otu+isetarea de )puncte de ruptură) nu este perfectă. Metoda este utilă +i în realizarea unor studii epidemiologice în ceea ce prive+te modificarea rezistenţei la antibiotice în anumitezone geografice.

7.1.7. Testul 45 0eterminarea CM6 prin 24 test324 test3 reprezintă o metodă de testare in vitro a sensibilităţii la antibiotice pentru

diferite microorganisme, inclusiv pentru bacteriile pretenţioase +i germenii anaerobi.

=


5/9

4 test3 se aseamănă metodei diluţiei în agar combin#nd principiile metodeidifuzimetrice cu cele de diluţie. 4 test3 este u+or de utilizat +i spre deosebire de metodadifuzimetrică permite determinarea valorii %M;.in punct de vedere te$nic sunt necesare& o placă "etri cu agar Mueller-inton, inocululstandardizat +i lang$etele din plastic pe care au fost fixate antibiotice în gradient, de ex. la

un capăt /3@ mg>ml aung#nd la celălalt capăt la 0,02@ mg>ml (c#te o lang$etă pentrufiecare antibiotic, c#te 23 diluţii marcate pe fiecare lang$etă!. nsăm#nţămmicroorganismul care urmează a fi testat în condiţii standardizate +i depunem radiar lang$etele cu antibiotice.

"rincipiu&Asemănător metodei difuzimetrice$ 2* test) necesită un inocul bacterian austat ca

turbiditate (standardizat!, ce urmează a fi depus pe mediul de cultură potrivitmicroorganismului studiat (ex. mediul Mueller-inton, geloză-s#nge etc!, în plăci "etri.Cenzile 2* test) conţin un gradient de agent antimicrobian +i se aplică după însăm#nţare.n funcţie de antibiotic, gradientul acoperă) un +ir continuu de concentraţii între0,00/-1/ mg>ml4 0,02@-/3@ mg>ml sau 0,0@=-20/= mg>ml. upă incubare (timp de 2@-26

ore la 13-178%! se formează o zonă eliptică de in$ibiţie. Ealoarea %M; se cite+te acolounde cre+terea bacteriană intersectează banda 2* test).Materiale +i reactivi necesari&

- plăci "etri cu agar Mueller-inton (păstrate la /-6H% p#nă în momentulutilizării!4

- bulion Mueller-inton (cu /0-/3 mg %a/


6/9

- înainte de a desc$ide folia care include benzile, inspectăm pentru a observa dacă există perforări4 dacă folia respectivă nu este intactă, atunci benzile din interiorul ei nu se mai pot folosi4 dacă nu sunt probleme, pentru a desc$ide o folie mai înt#i tăiem cu o foarfecăde-a lungul liniei întrerupte apoi între compartimentele ce conţin benzile- scoatem benzile din folie cu autorul unei pensete +i le punem în plăci "etri sterile4 apoi

le putem aplica pe mediul de cultură care conţine inoculul microbian de testat- păstrăm restul benzilor în tuburi în care introducem o substanţă desicantă pentru a le protea faţă de umezeală4 este necesară protecţia +i faţă de căldură +i expunerea directă lalumină (punem tuburile în congelator, la -/08%!C. ;noculul bacterian&- cu autorul ansei sau a unei pipete, transferăm mai multe colonii dintr-o cultură bacteriană de 26-/= de ore într-un tub cu soluţie salină sterilă sau bulion4 omogenizăm(există +i varianta să transferăm mai multe colonii în bulion, să incubăm timp de /-6 ore p#nă c#nd obţinem densitatea dorită!- austăm (vizual! densitatea folosind soluţie salină sterilă 0,63I sau bulion, la unstandard de turbiditate ec$ivalent cu 0.3 Mc?arland4 alternativ, suspensia se poate austa

la standardul dorit cu autorul unui nefelometru (aprecierea vizuală a turbidităţiiinoculului nu garantează numărul corect al unităţilor formatoare de colonii!.%. ;nocularea plăcilor&- introducem tamponul steril în tubul care conţine suspensia bacteriană de testat, rotim dec#teva ori, apoi eliminăm excesul de lic$id prin presarea tamponului de pereţii interiori aitubului4- depunem inoculul pe suprafaţa plăcii cu mediul de cultură av#nd griă să acoperimcomplet suprafaţa mediului (ex. inoculăm pe 1 direcţii diferite, rotind placa cu c#te otreime!4- lăsăm placa timp de circa 20 minute, ca să se usuce, înainte de a aplica benzile * test).. Aplicarea benzilor 2* test)&

- luăm cu griă o bandă fără să atingem sau zg#riem partea pe care este depus agentulantimicrobian4 dacă folosim pensa sterilă, apucăm cu griă de capătul benzii notat cu 4(benzile trebuie să fie complet separate una de cealaltă înainte de a le aplica pe suprafaţamediului de cultură inoculat cu tulpina de testat!4 dacă se folose+te aplicatorul * test), banda adezivă trebuie să fie în poziţia corectă (la fiecare capăt al aplicatorului!4- aplicăm banda 2* test) pe suprafaţa mediului de cultură, cu capătul ce conţineconcentraţia cea mai mare aproape de marginea plăcii4- dacă lucrăm cu plăci cu diametrul de 50 mm, aplicăm una sau două benzi4 dacă lucrămcu plăci cu diametrul de 230 mm, putem aplica +ase benzi 2* test) (benzile se pun ladistanţe egale, radial, pornind din centrul plăcii4 marginea capătului benzii notată cu 4trebuie să atingă marginea plăcii!4- banda trebuie să fie în contact cu suprafaţa agarului4 eliminăm eventualele bule de aer de sub bandă cu autorul unei pense încep#nd de la marginea bulei +i mut#nd-o în sus pegradient p#nă la capătul notat cu 4 (prezenţa bulelor mici nu va afecta rezultatul testării!4- banda aplicată pe suprafaţa agarului nu se mută în altă poziţie (lu#nd contact cu mediulde cultură, agentul antimicrobian de pe partea posterioară se eliberează imediat!4 dacă banda a fost aplicată cu partea posterioară în sus atunci se apucă cu griă, se întoarce +i se pune corect pe suprafaţa mediului4 dacă banda a atins suprafaţa mesei de lucru sau un altobiect, se poate folosi în continuare at#t timp c#t nu a luat contact cu o substanţă lic$idă.

@


7/9

*. ;ncubarea&- timpul +i temperatura de incubare depind de variantele de microorganism-agentantimicrobian ce urmează a fi testate4- incubarea în atmosferă de %L/ modifică p-ul mediului de cultură +i poate afectaactivitatea agenţilor antimicrobieni4 se folose+te numai în cazul în care microorganismele

supuse testării necesită pentru multiplicare %L/ ( Haemophilus spp., eisseria gonorrhoeae, Streptococcus pneumoniae etc!.6nterpretarea rezultatelor- putem citi rezultatul în cazul în care cre+terea bacteriană este confluentă sau aproapeconfluentă4- ţinem placa l#ngă o sursă de lumină (atunci c#nd mediul este Mueller-inton!4 citimvaloarea %M; în punctul în care cre+terea bacteriană intersectează banda 2* test)4 dacăam utilizat agar Mueller-inton suplimentat cu 3I s#nge de oaie, sau geloză-c$ocolateMueller-inton sau alt mediu opac, vom utiliza pentru citirea rezultatului o sursă delumină reflectantă +i o lupă4- pe geloză-s#nge citim zona de in$ibiţie a cre+terii bacteriene nu zona de in$ibiţie a

$emolizei4în cazul în care nu apare nicio zonă de in$ibiţie, raportăm valoarea %M; ca fiind maimare dec#t cea mai mare concentraţie a agentului antimicrobian de pe banda * test)4dacă zona de in$ibiţie nu intersectează banda (zona de in$ibiţie se află sub banda2* test)!, valoarea %M; se raportează ca fiind mai mică dec#t concentraţia cea maiscăzută a agentului antimicrobian de pe banda 2* test)4- în cazul unei valori %M; situată între două marcae ale gradientului benzii, rezultatul pecare îl notăm va fi valoarea cea mai mare4- raportăm rezultatul obţinut pentru tulpina studiată după ce verificăm rezultatul obţinut pentru tulpina de referinţă (control de calitate!4- rezultatele %M; se interpretează conform criteriilor stabilite de J%%9 (Jational

%ommittee for %linical aboratorN 9tandards!.7.1.8. Alte tehnici de testare clasice'estarea sensibilităţii la antibiotice a bacteriilor anaerobe&

• metodele sunt utile în special din punct de vedere al supraveg$eriiepidemiologice, dar sunt rezervate pentru laboratoarele de referinţă

• se pot utiliza te$nici de diluţie în mediu lic$id sau solid, te$nici de microdiluţii înmediu lic$id, teste pentru producerea de K-lactamază etc.

'estarea sensibilităţii mNcobacteriilor • se efectuează respect#nd prevederile "rogramului Jaţional de %ontrol al

'uberculozei (care indică situaţiile în care vor fi efectuate aceste testări!• se pot utiliza metoda concentraţiilor absolute, metoda proporţiilor, metoda

rapoartelor de rezistenţă, metode radiometrice etc.'estarea sensibilităţii altor bacterii

• există +i alte bacterii pentru care trebuie respectate condiţii particulare• spre exemplu pentru testarea sensibilităţii stafilococilor la oxacilină>meticilină se

recomandă ca mediul să conţină =I Ja%l, pentru testarea sensibilităţii laantibiotice a streptococilor se recomandă ca mediul să conţină 3I s#ngedefibrinat de berbec etc.

7


8/9

'estarea sensibilităţii fungilor (antifungigrama!• ţine cont de temperatura +i durata de incubare, care diferă faţă de cele pentru

bacterii, mediul utilizat fiind mediul 9abouraud• se pot utiliza te$nici de diluţie în mediu lic$id sau solid

'estarea producerii de K-lactamaze

• este utilă atunci c#nd se verifică sensibilitatea la antibiotice a microorganismelor care pot produce K-lactamază (ex. Haemophilus spp., Staphylococcus aureus etc.!

• se pot utiliza teste iodometrice, teste acidimetrice, teste cu cefalosporinecromogene etc4 există +i metode puse la punct pentru testarea sintezei deK-lactamaze cu spectru extins (*9C!.

*xistă +i sisteme automate (ex. A'C +i rapid A'C! sau sisteme semiautomate (ex.A'C *xpression sau miniA";!, pentru testarea sensibilităţii la antibiotice +ic$imioterapice, utiliz#nd criteriile de interpretare J%%9.

7.1.9. Tehnici de biologie moleculară utilizate n testarea sensibilităţii la antibiotice şichimioterapice

Au fost imaginate o serie de metode semi-automatizate sau automatizate pentru aoptimiza obţinerea unor rezultate corecte +i în timp c#t mai scurt, cu privire lasensibilitatea>rezistenţa microorganismelor la antibiotice +i c$imioterapice. Metodele careau la bază te$nicile de biologie moleculară pot fi foarte utile (c$iar dacă costurile suntmai ridicate!. e ex. se cunoa+te că agentul etiologic al tuberculozei se multiplică lent pemedii de cultură +i în aceste condiţii rezultatele vor fi obţinute în circa / săptăm#ni prinmetodele clasice. 9e pot utiliza diferite te$nici +i în final $ibridizarea moleculară pentru astudia diferite mutaţii care pot să dea informaţii cu privire la sensibilitatea>rezistenţatulpinilor studiate. 9pre ex. ;JJL-;"A Rif. 'C (;"A ine "robe AssaN!, se realizeazăcu autorul unei truse comerciale puse la punct în O9A. Metoda permite concomitentidentificarea !. tuberculosis precum +i testarea sensibilităţii la rifampicină, după o

amplificare genetică a unui material (AJ! provenit fie din culturi mNcobacteriene, fiec$iar din produse clinice."rincipiul ;JJL-;"A este $ibridizarea AJ rezultat dintr-o amplificare prin "%R ("olNmerase %$ain Reaction! cu sonde nucleotidice specifice, imobilizate sub forma unor linii (benzi! paralele, pe f#+ii de nitroceluloză. 9ondele nucleotidice (92-93! sunt biotinilate (cuplate cu biotină!. upă $ibridizare se adaugă streptavidină conugată cufosfatază alcalină, acest conugat ata+#ndu-se de produ+ii de $ibridizare rezultaţi anterior.;ncubarea în prezenţa unui reactiv cromogen conduce, în cazul existenţei $ibridizării, laapariţia unor benzi colorate, vizibile. n cazul testării rezistenţei la rifampicină, seurmăre+te apariţia unei>unor mutaţii la nivelul genei care codifică pentru subunitatea K aARJ polimerazei (gena rpoC!.

;dentificarea apartenenţei tulpinii testate la specia !. tuberculosis, este certificată cuautorul unei oligonucleotide specifice, situată în poziţia a 1-a, după linia care marc$eazăfiecare f#+ie-test +i respectiv linia care permite verificarea calităţii conugatului(conugate control!."rodusul unei tulpini sensibile la rifampicină deţine fragmente amplificate, care$ibridizează cu sondele specifice 92, 9/, 91, 9= +i respectiv 93. Absenţa uneia sau a maimultor benzi demonstrează că tulpina este rezistentă la rifampicină.

6


9/9

"entru tulpinile rezistente la rifampicină, trusa comercială ;JJL-;"A permitesuplimentar aprecierea locusului mutaţiei. e exemplu, o tulpină poate prezenta o mutaţieîn regiunea R3 (serină-leucină! în timp ce altă tulpină prezintă o mutaţie în regiunea R=a($istidină!, aceste mutaţii apărute la nivelul genei rpoC fiind dintre cele mai frecvente +i pot fi identificate prin această metodă.

7.. Metode de testare a sensibilităţii in vivo şi de apreciere a eficienţei terapeutice*ficienţa terapeutică poate fi apreciată clinic, paraclinic +i prin teste de laborator. *xistăunele criterii nespecifice de laborator care sunt utile în aprecierea eficienţei terapeutice, precum leucograma, examenul sedimentului urinar, examenul citologic al %R, E9, proteina % reactivă etc.intre metodele specifice utilizate pentru aprecierea eficacităţii terapeutice sau pentruevaluarea eventualei nocivităţi a medicamentelor folosite, vom enumera&

• determinarea J*; (nivel de eficienţă inhibitorie! pentru ser, %R sau alteumori4

• determinarea J*C (nivel de eficienţă bactericidă! pentru ser, %R sau alte

umori4 puterea bactericidă a serului celor trataţi (J*C! măsoară capacitateadiluţiilor din serul unui bolnav tratat cu antibiotice de a inactiva un inoculconţin#nd germenul infectant4 se determină diluţia cea mai înaltă de ser care maimanifestă capacitate bactericidă4

• utilizarea acestor metode a fost indicată în cazul endocarditelor bacteriene,osteomielitelor, fibrozei c$istice sau sepsisului la pacienţi cu variate grade deimunodepresie4 produsele se recoltează de obicei la o oră după administrarea uneidoze +i cu c#teva minute înainte de administrarea următoarei doze de antibiotic4

• determinarea nivelului de antibiotic realizat în s#nge, %R sau în alte umori (prinmetode microbiologice, enzimatice, "% etc!.

- 9f#r+it curs -

C;C;L:RA?;*"opa M.;., "opa :.., Antibiotice +i c$imioterapice, în "opa M.;. (coord.!, MicrobiologieMedicală, vol 2 - curs OM? %arol avila), /020.

5