De La Agresivitate La Violenta

8/18/2019 De La Agresivitate La Violenta

http://slidepdf.com/reader/full/de-la-agresivitate-la-violenta 1/12

DE LA AGRESIVITATE LA VIOLENŢĂ

Realizat de:PROF.TUDOR SILVIA GEORGETA

COLEGIUL TEHNIC”RADU NEGRU”GALAŢI



“Ochiul poate ameninţa ca o puşcăîncărcată şi fixată să tragă, poate insulta ca

fluierăturile sau ca lovitura.

Într-o altă stare de spirit, iradiind debunăvoinţă, reuşeşte să te facă să-ţi tresalteinima de bucurie .”

R. W. Emerson



VIOLENŢA ŞCOLARĂ

A. Factorii individuali

B. Factorii familiali

C.Factori care tin de contextul social



DIFERENŢIEREA ÎNTRE AGRESIVITATE ŞI VIOLENŢĂ

• agresivitatea este o potenţialitate ce permite dirijareaacţiunii; ea ţine mai mult de gândire, de analiză, întimp ce violenţa ţine de ordinul acţiunii noastre, oacţiune adaptată obiectivului ce trebuie atins;

Criteriulfuncţional

• agresivitatea ar fi mai ales internă, în timp ce violenţa emai ales externă

Criteriultopologic

• în timp ce agresivitatea, înţeleasă ca potenţialitate

care îi permite individului să înfrunte problemele,poate fi considerată acceptabilă, violenţa, încalitatea ei de acţiune ce produce durere, esteinacceptabilă.

Criteriuletic



„Violenţa este dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social, şi care se traduce printr-o pierdere a intregrităţii ce poate fi fizică, psihică saumaterială. Această dezorganizare poate să se opereze prinagresiune, prin folosirea forţei, conştient sauinconştient,însă poate exista şi violenţă doar din punctul devedere al victimei, fără ca agresorul să aibă intenţia de a face rău.”

Eric Debarbieux (1996)



A g r e s i v i t a t e a e s t e u n c o m p o r t a m e n t s a u o s e r i e d e c o m p o r t a m e n t e p r o v o c a t o a r e , p e c â n d v i o l e n ţ a e s t e d e j a t r a d u c e r e a î n f a p t ă a i n t e n ţ i i l o r , r e s p e c t i v v ă t ă m a r e a .

„ V i o l e n ţ a e s t e c o n c r e t i z a r e a a g r e s i v i t ă ţ i i , s t a d i u l s u p e r i o r ş i d e c i s i v a l a c e s t e i a . D i s o c i e r e a t e r m e n i l o r e s t e c o n v e n ţ i o n a l ă , î n c o m p o r t a m e n t u l c o n c r e t fi i n d f o a r t e d i fi c i l d e t r a s a t o l i n i e n e t ă d e d e m a r c a ţ i e . D e c e l e m a i m u l t e o r i c e l e d o u ă a t i t u d i n i s e î n t r e p ă t r u n d , c u t r e c e r e r a p i d ă d e l a v o r b ă l a

f a p t ă , a g r e s i v i t a t e a p r e g ă t i n d v i o l e n ţ a . ”



agresiuni active verbale directe: înjură, ameninţă;

agresiuni active verbale indirecte: calomnia;

agresiuni active fizice directe:lovirea unui coleg;

agresiuni active fizice indirecte:lovirea unui substituit al victimei;

agresiuni pasive fizice directe: împiedicarea producerii unui comportament al victimei;

agresiuni pasive fizice indirecte: refuzul de a realiza o sarcină, de a da curs uneirugăminţi;

agresiuni pasive verbale directe: refuzul de a vorbi;

agresiuni pasive verbale indirecte: negativism.

TIPOLOGIA CONDUITELOR DE VIOLENŢĂ ÎNŞCOALĂ



CONFLICTUL CA UN ARBORED. SAPIRO

•solul– mediul social în care izbucneşte conflictul (familia, colectivul, societatea);

• rădăcina – cauzele multiple ale conflictului;

• tulpina– (diferite părţi) – părţile implicate în conflict

• scorbura– problema clar definită a conflictului;

• florile– emoţiile proprii pozitive şi negative ale celor implicaţi în conflict;

• frunzele– acţiunile concrete ale persoanelor implicate

•fructul– soluţia rezolvării conflictului.

„Orice măr care nu este mâncat la timp, cade şi din seminţele lui ia naştere un nou pom. Aşa şi

orice conflict care nu este rezolvat la timp serveşte premisa pentru naşterea altui conflict.”



CONFLICTEintrapersonale

interpersonale

sociale

de grup

organizaţionale

revoluţii

revolte

industriale

internaţionale



CONFLICTE Conflictul între generaţiieste unconflict inevitabil, datorat evoluţieisocietăţii în general şi se referă lacreşterea distanţei culturale dintre„bătrâni” şi „tineri” din cauza accelerăriiîn special a progresului tehnic.

Fiecare conflict care se naşte între

generaţii are profilul socio-cultural alperioadei istorice pe care o traversează.

Conflictul de statusîntre profesori şi elevise explică prin faptul că profesorii sunt

percepuţi înspecial prin prisma rolului lor deevaluatori şi nu al aceluia de formatori.

Oamenii de la catedră sunt priviţi în foartepuţine cazuri, drept persoanele care te ajutăsă-ţi găseşti un drum în viaţă. Metodele şi

procedeele folosite în procesul de învăţare facapel fie la constrângere, fie la participare.

Constrângerea îngrădeşte dezvoltarea liberăşi creativă a personalităţii elevilor.

Participarea solicită un efort crescut dinpartea elevilor, efort pe care mulţi nu suntpregătiţi sau nu doresc să îl facă.Uneori,profesorii îşi exprimă „puterea” printr-o

atitudine de superioritate sau prinindiferenţă.Aceste atitudini nu fac altceva

decât să accentueze descurajarea şi lipsaîncrederii în forţele proprii a unora dintrecopii. Rezultatele se văd imediat în felul încare aceştia răspund: sunt pasivi la lecţiesau perturb orele, au atitudini ostile,

provocatoare, refuză să comunice, absenteazăetc.



PREVENŢIA ŞI AMELIORAREA VIOLENŢEI ÎNŞCOALĂ

Intervenţii la nivel individual: cunoaşterea copiilor şi identificarea timpurie a celor cu potenţial violent; valorificarea

intereselor şi aptitudinilor acestora şi, în funcţie de vârstă implicarea lor înactivităţide voluntariat cu caracter social;

înţelegerea mecanismelor recompensă-sancţiune şi evitarea centrării predominant pesancţiune.

Intervenţii la nivel familial:Şcoala Părinţilor, consiliere familială, terapiefamilială.

Intervenţii la nivelul şcolii: Violenţa – temă pe agenda întâlnirilor formale ale şcolii; o cunoaştere mai bună asurselor posibile de violenţă;

transformarea regulamentului şcolar din instrument formal, în mijloc real deprevenţie şi intervenţie;

înfiinţarea structurilor cu rol de mediere (centre de resurse) şi creşterea rolului

consilierului şcolar în viaţa şcolii; programe de informare a elevilor privind modalităţile adecvate de gestionare a unorsituaţii concrete de violenţă (autocontrol, negocierea conflictelor,comunicare, mijloacede auto-apărare etc.);

încurajarea exprimării opiniei elevilor în cadrul dezbaterilor curente; valorificarea întimpul orelor de dirigenţie a temelor relevante pentru problematica violenţei(drepturile şi îndatoririle individului, libertate şi normă/ regulă de comportament,

decizie şi consecinţele deciziilor, abilităţi sociale etc.); programe şi activităţi extracurriculare (săptămâna împotriva violenţei;concursuri/



Bibliografie1.Ulrich, L., (coord.),Violenţa în şcoală. Metodede intervenţie. Ghid de bune practici, ProgramulMatra KAP al Ambasadei Regatului Ţărilor deJos, Editura Atelier Didactic, Bucureşti, 2007

2. Iosifescu, Ş., Management educaţional pentruinstituţiile de învăţământ, Ministerul Educaţieişi Cercetării, Bucureşti, 2001

3.Ţepelea, A. (coord.), Managementul conflictului,Ministerul Educaţiei şi Cercetării. ConsiliulNaţional pentru Pregătirea Profesorilor, 2001

Documents

De La Agresivitate La Violenta