DE CE SUNTEM SOCOTIÚI RESPONSABILIPENTRU P{CATE

PERSONALE, SOCIALE ÔI COMUNE ?

Prima Tip|rire, 1996

Copyright © 1996 Ûinut de

“LET THERE BE LIGHT” MINISTRIES (rs)PO BOX 328

Rogue River, OR 97537U.S.A.

www.LightMinistries.com

Toate drepturile sunt rezervate. AveÛi permisiunea s| retip|riÛi aceast pamflet cu condiÛia ca s|fie duplicat| în întregime Õi f|r| nici o schimbare sau comentare.

Pentru pamflete adiÛionale, cât Õi pentru a primi o list| complet| al altor materiale valabile, v|rog s| scrieÛi la:

BOOKLETSPO BOX 328

ROGUE RIVER, OR 97537U.S.A.

DE CE SUNTEM SOCOTIÚI RESPONSABILIPENTRU P{CATE

PERSONALE, SOCIALE ÔI COMUNE?

Exist| o mare lips| de înÛelegere în ce priveÕte responsabilitatea noastr| pe care o avem înanumite lucruri–fie personal|, social|, sau comun| ( în grup).

Noi putem fi socotiÛi responsabili pentru acÛiunile noastre sau pentru lipsa acestora, pentruconsimÛ|mântul nostru sau t|cerea noastr|, în relaÛia noastr| cu alÛii sau datorit| lipsei acesteia, Õideasemenea pentru asocierea Õi unirea noastr| cu alÛii.

În acest pamflet noi vom investiga din “AÕa spune Domnul” Õi din “Este scris,” ceeaceDumnezeu încearc| s| fac| pe poporul S|u s| realizeze despre responsabilitatea lor pe care ei o auast|zi.

Responsabilitate Personal|

Aceasta este o parte în care noi, ca individuali, suntem socotiÛi responsabili pentru p|catele ÕigreÕelile noastre f|cute f|r| implicarea unei alte persoane.

Aceasta ne este descoperit| cu claritate în Scripturi.“C|ci toÛi trebuie s| ne înfaÛiÕ|m înaintea scaunului de judecat| al lui Hristos, pentru ca fiecare

s|-Õi primeasc| r|splata dup| binele sau r|ul, pe care-l va fi f|cut când tr|ia în trup.” 2 Corinteni5:10.

“Ôi am v|zut pe morÛi, mari Õi mici, stând în picioare înaintea scaunului de Domnie. NiÕte c|rÛiau fost deschise. Ôi a fost deschis| o alt| carte, care este cartea vieÛii. Ôi morÛii au fost judecaÛi dup|faptele lor, dup| cele ce erau scrise în c|rÛile acelea. Marea a dat înapoi pe morÛii care erau în ea;Moartea Õi LocuinÛa morÛilor au dat înapoi pe morÛii care erau în ele. Fiecare a fost judecat dup|faptele lui.” Apocalipsa 20:12-13. (Vezi deasemenea Daniel 7:10).

“S| ascult|m dar încheierea tuturor înv|Û|turilor: Teme-te de Dumnezeu Õi p|zeÕte poruncile Lui.Aceasta este datoria oric|rui om. C|ci Dumnezeu va aduce orice fapt| la judecat|, Õi judecataaceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie r|u.” EcleÕiastul 12:13-14. (Vezideasemenea Apocalipsa 22:11-12; Matei 16:27, 22:11-17; Psalmii 9:7-8, 50:4; Úefania 1:12; Romani2:6 Õi 9 Õi 12-16; Fapte17:30-31; Marcu 13:34; 2 Corinteni 11:15).

Cu toate acestea, indiferent cât de clare sunt textele de mai sus, mulÛi vor s| scape deresponsabilitatea lor personal| pentru înc|lcarea Legii lui Dumnezeu Õi pentru p|catele pe care le-aucomis, printr-o varietate de scuze.

Unii îÕi scuz| p|catele lor prin a spune, “Acesta e felul în care sunt.” AlÛii exclam|, “Acesta efelul în care am fost crescut.” Iar alÛii spun, “Sunt sub atâta stress, împrejur|ri care m| încearc| Õim-au f|cut s| cedez!” Iar copiii folosesc aceast| scuz|, “diavolul m-a îndemnat s-o fac.” Iar listaar putea s| se lungeasc| la indefinit. Îns| NU exist| nici o scuz| pentru p|catele noastre, pentru c|p|catul e f|cut cu consimÛ|mântul nostru!

“Nici un om nu poate s|-Õi scuze tr|irea în rebeliune împotriva lui Dumnezeu datorit|circumstanÛelor, educaÛiei sau temperametului lui. P|catosul este astfel datorit| alegerii saledeliberate.” Ôigns of the Úimes, March 9, 1882 (vol. 1, p.290). (Vezi deasemenea October 14, 1880,June 16, 1890).

“Ispita cea mai puternic| nu este scuz| pentru p|cat. Indiferent cât sever| e presiunea adus|asupra ta, p|catul este acÛiunea ta proprie. Scaunul dificult|Ûii este o inim| nereînnoit|.”Adventist Home, p.331.

“Nu este în puterea lui Satana s| forteze pe cineva s| p|c|tuiasc|. P|catul este acÛiuneaindividual| al p|catosului. Înainte ca p|catul s| existe în inim|, trebuie s| fie datconsimÛ|mântul vointei, Õi imediat ce este dat, p|catul este triumf|tor, iar iadul (îngerii r|i) sebucur|. Îns| nu exist| scuz| pentru p|cat, fie mare sau mic.” Ôigns of the Úimes, December 18,1893 (vol. 3, p.85). (Vezi deasemenea Maranatha, p.82 Õi 225; Testimonies, vol.4, p.623; This DayWith God, p.318; Manuscript Releases, vol.20, p.385-386).

AlÛii se scuz| de responsabilitatea personal| prin a pretinde cea mai mare minciun| crezut| c|:“Hristos a p|zit deja Legea lui Dumnezeu pentru mine, aÕadar eu nu trebuie s| m| îngrijorez pentrup|c|tuirea mea continu|.” Cu toate acestea Dumnezeu ne spune clar:

“Vei auzi zicala ‘Doar crede.’ Satana a crezut Õi a tremurat. Noi trebuie s| avem o credinÛ| carelucreaz| prin iubire Õi o inim| curat|. Ideea c| Hristos a f|cut totul pentru noi predomin|, Õi c|putem merge înainte înc|lcând poruncile f|r| s| fim f|cuÛi responsabili. Aceasta este cea mai mareînÕel|ciune pe care duÕmanul a n|scocit-o.” Selected Messages, book 3, p.153.

De fapt, orice pastor, lider al bisericii, sau persoan| care a condus alÛii s| cread| aceast| mareînÕel|ciune–c| ei pot nesocoti oricare parte a Legii lui Dumnezeu–sunt responsabili pentru toatep|catele f|cute de oamenii care au crezut-o!

“Aceia care cerceteaz| Scripturile pentru a susÛine eroarea, dezonoreaz| pe Dumnezeu foartemult, iar în ziua judec|Ûii, ei vor fi socoÛiÛi responsabili pentru neascultarea acelora care prinsofist|riile lor au fost conduÕi s| dezonoreze Legea divin|.” Review and Herald, August 13, 1959(vol.6, p.526).

Noi alegem fie s| urm|m calea diavolului, sau calea lui Dumnezeu. Nu exist| o alt| alternativ|,Õi nici o putere nu ne va forÛa s| ascult|m de ele. Astfel, noi singuri suntem responsabili pentrualegerea noastr| de a p|c|tui.

Noi nu suntem n|scuÛi p|c|toÕi, ci suntem n|scuÛi cu tendinÛa de a p|c|tui datorit| unei naturic|zute pe care am primit-o de la Adam. Aceasta este exact aceiaÕi natur| pe care Isus a luat-o asupraSa la naÕtere.

“C|ci negreÕit, El n-a luat natura îngerilor asupra Sa, ci El a luat s|mânÛa lui Avraam asupra Sa.Prin urmare, a trebuit s| Se asemene fraÛilor S|i în toate lucrurile...” Evrei 2:16-17.

“C|ci noi n-avem un Mare Preot, care s| n-aib| mil| de sl|biciunile noastre; ci unul care în toatelucrurile a fost ispiÛit ca Õi noi, dar f|r| p|cat.” Evrei 4:15.

“El a fost întotdeauna pur Õi nepâng|rit; cu toate acestea El a luat asupra Sa natura noastr|p|c|toas|.” Review and Herald, December 15, 1896 (vol.3, p.421).

“A fost în planul lui Dumnezeu ca Hristos s| i-a asupra Sa forma Õi natura c|zut| a omului,pentru ca El s| poat| fi f|cut perfect prin suferinÛ|, Õi ca El ÎnsuÕi s| îndure puterea crud| alispitelor lui Satana, pentru ca El s| poat| înÛelege cum s| ajute pe aceia care sunt ispiÛiÛi.”Spiritul ProfeÛiei, vol.2, p.39. (Vezi deasemenea SDA Bible Commentary, vol.4, p.1147, vol.6,p.1074; Review and Herald, February 24, 1874, November 24, 1904).

P|catul este alegerea noastr|. Noi nu putem s| vinov|Ûim pe altcineva, Õi nici nu putem s| nescuz|m pentru alegerea noastr| de a p|c|tui, pentru c| nu exist| scuz| pentru p|cat! Chiar SatanaînsuÕi nu poate g|si nici o scuz| pentru înfinÛarea p|catului!

“Nu exist| scuz| pentru p|cat. Aceasta va fi condamnarea final| a lui Lucifer Õi al îngerilor luica atunci când Dumnezeu va întreba, ‘De ce ai f|cut aceasta?’ Ei nu vor fi capabili s| dea vreunmotiv. Ôi când va veni ziua cea mare iar p|c|toÕii vor fi confruntaÛi cu p|catele lor, Õi sunt întrebaÛi,‘De ce ai p|catuit?’ Orice gura va fi oprit|. Cel p|c|tos va fi f|r| nici un cuvânt înaintea luiDumnezeu.” Review and Herald, September 24, 1901 (vol.4, p.337).

Noi ne alegem obiceiurile noastre p|c|toase–ele nu ne sunt date la naÕtere. Noi le dezvolt|m prinalegerile pe care le facem în diferite situaÛii. Iar noi fie Îl accept|m pe Isus Õi încet|m a mai p|catuiprin puterea Õi harul S|u, fie Îl refuz|m pe Isus lipindu-ne de p|catele noastre. E fie unul sau cel|lalt,îns| niciodat| amândou|.

“Mântuitorul S-a rugat pentru ucenicii Lui, ‘SfinÛeÕte-i prin adev|rul T|u; Cuvântul T|u esteadev|rul.’ Îns| dac| primirea cunoÕtinÛei Bibliei nu face nici o schimbare în obiceiurile Õi practicilelui pentru a corespunde luminii adev|rului, ce va fi atunci? Spiritul se r|zboieÕte împotriva c|rnii,Õi carnea împotriva spiritului; iar unul dinre acestea trebuie s| biruiasc|. Dac| adev|rul sfinÛeÕtesufletul, p|catul este urât Õi ocolit, pentru c| Hristos este acceptat ca un vizitator onorat. Îns|Hristos nu poate s| împ|rt|Õeasc| o inim| împ|rÛit|; p|catul Õi Isus niciodat| nu sunt înp|rt|Õie.” Testimonies to Ministers, p.160.

AÕadar, p|catul este alegerea noastr|, Õi nu exist| nici o scuz| pe care s-o oferim. Îns| prin Isusputem s| biruim tot p|catul Õi astfel s| sc|p|m de responsabilitatea personal|. (Pentru o înÛelegeremai clar| despre cum s| biruim p|catul personal, v| rog s| scrieÛi pentru pamfletul, ‘VoinÛa–PutereaTa de Alegere’ la adresa dat| la începutul acestui pamflet).

În care alte lucruri suntem socoÛiÛi responsabili în mod personal?

– Noi nu suntem socoÛiÛi responsabili doar pentru cunoaÕterea adev|rului pe care-l posed|macuma, ci Õi pentru cunoÕtinÛa pe care am neglijat-o Õi pe care am fi putut s-o fi avut (vezi Reviewand Herald, July 10, 1879, May 27, 1890, February 28, 1899; Temperance p.114; Testimonies, vol.5,p.280; 1888 Materials, p.1348).

“Aceia care au o oportunitate de a auzi adev|rul, Õi totuÕi nu fac nici o sforÛare pentru a-l auzisau înÛelege, crezând c| dac| nu-l aud, ei nu vor fi responsabili, aceÕtia vor fi judecaÛi ca vinovaÛiînaintea lui Dumnezeu ca Õi când l-ar fi auzit Õi refuzat. Nu exist| nici o scuz| pentru aceia care alegs| mearg| în eroare când ei au posibilitatea de a înÛelege ce este adev|rul....

“Aceia care de bun| voie se plaseaz| unde ei nu vor avea o oportunitate de a auzi adev|rul, vorfi socotiÛi c| Õi aceia care au auzit adev|rul, Õi cu persistenÛ| i-au refuzat evidenÛele.” Review andHerald, April 25, 1893 (vol.3, p.42). (SDA Bible Commentary, vol.5, p.1145).

– Noi suntem socotiÛi responsabili pentru felul în care noi auzim sau citim Cuvântul luiDumnezeu (vezi Peter’s Counsel to Perents, p.23).

– Noi suntem desemenea socotiÛi responsabili în a urma adev|rul lui Dumnezeu “ar|tând lumiice este cu adev|rat cresÛien|tatea–ce înseamn| s| ai un caracter Õi o viaÛ| asemenea luiHristos” Fundamentals of Christian Education, p.298-299.

– Dac| nu p|zim Legea divina a lui Dumnezeu–în mod special Sabatul–noi suntem socotiÛiresponsabili de Dumnezeu (vezi Review and Herald, May 6, 1875).

– Noi – în mod special p|storii – vom fi socotiÛi responsabili pentru ignoranÛ| de bun| voie ÕinesocotinÛ| al celor opt legi ale s|n|t|Ûii Õi naturii (vezi Temperance, p.169; Counsels on Health,p.205-206), Õi deasemenea pentru distrugerea pe care am adus-o trupurilor noastre (vezi Youth’sInstructor, August 24, 1893, September 14, 1893).

– Noi suntem socotiÛi responsabili pentru a ne face datoria c|tre Dumnezeu Õi aproapele nostru(vezi Youth’s Instructor, June 21, 1894).

– Noi suntem socotiÛi responsabili pentru harul Õi cu ceeace Dumnezeu ne-a încredinÛat, Õitalentele Õi darurile pe care El ni le-a dat (vezi Matei 25:14-30; Review and Herald, April 21, 1896,April 9, 1901; Youth’s Instructor, June 8 & 15, 1893, August 5, 1897; Christ’s Object Lessons,p.373; Publishing Ministry, p.233; SDA Bible Commentary, vol.5, p.1100; Signs of the Times,November 20, 1884).

“Noi suntem socotiÛi responsabili în mod individual pentru a nu împlini o iot| din abilitatea pecare Dumnezeu ne-a dat-o pentru a o face.” Review and Herald, April 24, 1883 (vol.1, p.351). (Christ’s Object Lessons, p.362-363).

– Dac| ne aÕez|m în calea lucr|rii f|cute pentru Dumnezeu, atunci noi suntem socotiÛiresponsabili pentru ceeace ar fi putut s| fie f|cut, cât Õi pentru “tot r|ul care a rezultat din aceasta”Manuscript Releases, vol.4, p.137 (vezi deasemenea General Conference Daily Bulletin, February23, 1899).

– Noi suntem socotiÛi responsabili pentru timpul, puterea Õi datoriile nelijate Õi folosite în modgreÕit (vezi Review and Herald, April 21, 1896).

– Noi nu suntem socotiÛi responsabili doar pentru facultaÛiile minÛii care ne-au fost date, ci Õipentru îmbun|t|Ûirea acestor facult|Ûi!

“Noi trebuie s| ne îmbun|t|Ûim facult|Ûile, Õi noi vom fi socotiÛi responsabili pentruîmbun|t|Ûirea lor. Ele sunt o încredinÛare sfânt|, Õi dac| nu le folosim în mod corect, dac| nu needuc|m pentru a ne încrede în Dumnezeu, s| credem Õi s| practic|m Cuvântul S|u, noi vom fisocotiÛi responsabili.” Review and Herald, March 16, 1911 (vol.6, p.112). (Vezi deasemeneaYouth’s Instructor, January 11, 1894; Review and Herald, March 7, 1893, April 25, 1893;Testimonies, vol.4, p.468-469).

– Noi nu suntem socotiÛi responsabili doar pentru ceeace am f|cut, ci Õi pentru ceeace n-am f|cut.“Noi nu suntem socotiÛi responsabili doar pentru ceeace am f|cut, ci Õi pentru ceeace am

l|sat nef|cut. Noi vom fi responsabili pentru caracterele noastre nedezvoltate, Õi pentruoportunit|Ûile nefolosite.” Review and Herald, September 22, 1891 (vol.2, p.519). (SDA BibleCommentary, vol.7, p.987; That I May Know Him, p.93).

– Noi vom fi socotiÛi responsabili pentru binele pe care l-am fi putut face “Îns| nu l-am f|cut”pentru c| am fost “neinteresaÛi Õi indolenÛi în a câÕtiga o cunoaÕtere a voinÛei lui Dumnezeu” Reviewand Herald, May 1, 1883 (vezi deasemenea May 1, 1888; Youth’s Instructor, December 21, 1893,January 2, 1896).

– Noi vom fi socotiÛi responsabili pentru folosirea banilor–incluzând zecimea–pentru oricealtceva decât pentru ce au trebuit s| fie puÕi deoparte (vezi Spalding and Magan Collection, p.178;Testimonies, vol.2, p.518, vol.9, p.246-250, vol.6, p.387). (Pentru mai mult studiu despre subiectulzecimii, v| rog sa scrieÛi pentru pamfletul, Subiectul Zecimii, la adresa dat| la începutul acestuipamflet).

“Mânia lui Dumnezeu este aprins| împotriva acelora care pretind s| fie urmaÕii Lui, Õi carepermit ca lucr|torii consacraÛi s| sufere f|r| necesit|Ûiile vieÛii în timp ce sunt angajaÛi într-o slujireactiva. AceÕtia care sunt egoiÕti vor fi chemaÛi s| dea socoteal|, nu doar pentru folosirea greÕit| abanilor Domnului, ci Õi pentru depresiunea Õi durerea pe care a adus-o cursa lor asupraslujitorilor Lui credincioÕi.” Acts of the Apostles, p.340.

– Aceia care sunt binecuvântaÛi cu bani Õi proprietate “sunt socotiÛi responsabili pentru a vedeaÕi a uÕura nevoile cauzei lui Dumnezeu” Review and Herald, December 10, 1901.

– Dac| vom permite ca duÕmanul s| ne înÕele, Dumnezeu ne socoteÕte responsabili “pentru a nune fi împlinit datoria cu credincioÕie” Gospel Herald, April 1, 1905.

– Dac| predic|m minciuni Õi eroare în ce priveÕte Cele trei Persoane ale Dumnezeirii, atunci noisuntem socotiÛi responsabili pentru “a dezonora pe Dumnezeu” Spalding and Magan Collection,p.332.

Îns| responsabilitatea personal| poate s| se întind| în spatele limit|rii noastre în ce priveÕteimplicarea altora.

Responsabilitatea Social|

Responsabilitatea social| este când noi suntem socotiÛi responsabili pentru greÕelile în care i-amimplicat pe alÛii–fie direct sau indirect (vezi Signs of the Times, November 24, 1887).

Urm|toarele sunt câteva exemple despre aceast| responsabilitate social|.– Dac| noi nu împ|rt|Õim adev|rurile pe care le cunoaÕtem cu alÛii, iar ei se vor pierde datorit|

acesteia, sângele lor este asupra umerilor noÕtri (vezi Acts of the Apostles, p.393-394; Review andHerald, August 23, 1908; Christian Service, p.196; Testimonies, vol.6, p.331-332, vol.9, p.86-87;Signs of the Times, August 14, 1901).

– Noi suntem socotiÛi responsabili pentru lucrarea medical| pe care am fi putut s-o facem pentrualÛii (vezi Testimonies, vol.7, p.62-63).

– Noi suntem socotiÛi responsabili pentru efectul pe care influenÛa, cuvintele, acÛiunile Õiimpresiile noastre le-au avut asupra altora (vezi Patriarchs and Prophets, p.556; Medical Ministry,p.202-203; Signs of the Times, October 8, 1885).

“Noi suntem în mijlocul pericolelor ultimelor zile, iar în acest timp plin de r|utate fiecare estesocotit responsabil de Duhul Sfânt pentru poziÛia sa personal| înaintea bisericii Õi a lumii.”1888 Materials, p.453.

“Noi conducem alÛii fie în sus spre fericire Õi viaÛ| f|r| de moarte, sau spre durere Õi moarteveÕnic|. Ôi dac| prin faptele noastre noi înt|rim sau forÛ|m spre acÛionare puterile rele ale aceloradin jurul nostru, noi suntem p|rtaÕi la p|catul lor.” Conflict and Courage, p.201.

– Noi suntem socotiÛi responsabili pentru a nu renunÛa la noi înÕine Õi sacrificând prin “a împ|rÛicelor în nevoie Õi suferinÛ|” binecuvât|ri Õi încurajare–încercând s| uÕur|m nevoile acelora care suntvrednici Õi sa le facem bine.

“Darurile d|ruite la întâmplare deseori sunt mai d|un|toare decât ajut|toare. Deseori încurajeaz|lenevia Õi distruge respectul de sine.” Manuscript Releases, vol.4, p.9-10.

– Noi suntem socotiÛi responsabili pentru exemplul nostru greÕit, fie în mâncare, b|utur|, sautr|ire (vezi Temperance, p.71-72).

– P|storii sunt socotiÛi responsabili pentru starea moral| Õi religioas| al turmei lor (veziPatriarchs and Prophets, p.190 & 578).

– Pastorii vor fi “condamnaÛi cu oamenii” dac| ei nu îi avertizeaz| pe aceia care folosesc zecimeaîn mod greÕit (vezi Counsels on Stewardship, p.86-87 & 106).

– Oricine se afl| în poziÛii de responsabilitate care aleg s| urmeze calea lor, “sunt socotiÛiresponsabili pentru greÕelile acelora care sunt conduÕi greÕit de exemplul lor”. Review andHerald, September 14, 1905.

– P|rinÛii sunt socotiÛi responsabili pentru salvarea Õi s|n|tatea fizic|, cât Õi pentru d|ruireacorect| a lecÛiilor copiiilor lor (vezi Notebook Leaflets, p.78; Review and Herald, December 24,1889, September 10, 1895, September 15, 1904; Signs of the Times, February 9, 1882, August 23,1899; Testimonies, vol.4, p.138).

– Profesorii Õi directorii sunt socotiÛi responsabili pentru vorbirea prosteasc|, glum|, vorbirejosnic|, Õi un spirit necontrolat c|reia i se permite s| existe Õi s| afecteze tineretul (vezi E.G.WhiteBiography, vol.4, p.310).

– Înv|Û|torii sunt socotiÛi responsabili pentru copiii Õi tineretul care sunt în grija lor (veziCounsels to Parents, Teachers, and Students, p.104).

– Dac| noi permitem ca un înv|Û|tor necalificat s| ne conduc| copiii Õi tineretul, atunci noisuntem socotiÛi responsabili (vezi Manuscript Releases, vol.4, p.156-157).

– Daca vedem un frate p|c|tuind Õi nu îi spunem nimica, atunci noi suntem p|rtaÕi în p|catul s|u(vezi Leviticul 5:1, 19:17; Ezechiel 33:8-9; Signs of the Times, November 24, 1881), Õi deasemeneasuntem p|rtaÕi pentru orice r|u care ar fi putut s| fie cauzat datorit| acelui p|cat.

“Aceia care au putin curaj s| mustre r|ul, sau care prin indolenÛ| sau lips| de interes nu fac niciun efort pentru a cur|Ûa familia sau biserica lui Dumnezeu, sunt socotiÛi responsabili pentru r|ul care

poate s| rezulte datorit| neglij|rii datoriei lor. Noi suntem la fel de responsabili pentru relele pecare le-am fi putut corecta în alÛii prin a exersa o autoritate p|rinteasc| sau pastoral| ca Õi când acelefapte ar fi fost ale noastre.” Patriarchs and Prophets, p.578 (vezi deasemenea Desire of Ages, p.441).

– Dac| încerc|m s| scuz|m p|catul pe care îl vedem în altul, atunci noi devenim p|rtaÕ învinov|Ûia lor (vezi Signs of the Times, November 24, 1881).

– Dac| r|mânem indiferenÛi Õi ignor|m p|catele pe care le vedem în altcineva, atunci suntemresponsabili pentru aceste p|cate!

“Dac| exist| rele în mijlocul poporului lui Dumnezeu, Õi dac| slujitorii lui Dumnezeu le trec cuindiferenÛ|, ei susÛin Õi justific| pe p|c|tos, Õi sunt la fel de vinovaÛi, Õi vor primi cu ÕiguranÛ| dinmânia lui Dumnezeu; iar ei vor fi socotiÛi responsabili pentru p|catele celui vinovat.”Testimonies, vol.3, p.265-266.

– Dac| nu sun|m din trambiÛ| un sunet corect de avertizare–incluzând darea de nume al anumitoroameni r|i (vezi Manuscript Releases, vol.12, p.3-4; 2 Timotei 4:14-15; 1 Timotei 1:20; 2 Timotei1:15, 2:17, 4:10)–atunci vom fi socotiÛi responsabili pentru fiecare suflet care va fi pierdut datorit|necredincioÕiei noastre (vezi Ezechiel 33:2-6; Youth’s Instructor, December 21, 1893; Testimoniesto Ministers, p.405).

– Dac| permitem vreunui pastor care tr|ieÕte într-un p|cat cunoscut Õi refuz| s| se pocaiasc|, s|stea la amvonul bisericii Õi s| vorbeasc| sau s| ne slujeasc|, atunci devenim p|rtaÕi la p|catul lui(vezi Pamphlet #28, p.17; Series A#1b, p.23).

– Dac| d|ruim suport, bani Õi binecuvânt|ri vreunei Misiuni sau pastor care tr|ieÕte într-un p|catcunoscut, sau care predic| vreo doctrina fals|, atunci suntem vinovaÛi de a suporta p|catul s|u Õiîmp|rt|Õirea erorii sale, devenind p|rtaÕ la faptele lui rele, iar blestemul cerului este asupra noastr|!

“Oricine o ia înainte , Õi nu r|mâne în înv|Û|tura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine r|mâneîn înv|Û|tura aceasta, are pe Tat|l Õi pe Fiul. Dac| vine cineva la voi, Õi nu v| aduce înv|Û|turaaceasta, s| nu-l primiÛi în cas|, Õi s| nu-i ziceÛi ‘Bun venit!’ C|ci cine-i zice ‘Bun venit!’ se facep|rtaÕ la faptele lui rele.” 2 Ioan 9-11.

“Cei care predic| adev|rul îns| care nu sunt sfînÛiÛi prin acesta vor avea urm|ri înfricoÕ|toare,Õi deasemenea pentru aceia care consimt s| primeasc| pe predicatorul nesfinÛit s| le slujeasc| încuvânt sau doctrin|.” Testimonies, vol.1, p.261-262.

– Dac| alegem s| simpatiz|m cu cei care sunt de partea greÕit|, mângâindu-i în greÕelile lor înloc încercând s|-i ajut|m s| se poc|iasc| Õi s| le p|r|seasc|, atunci suntem p|rtaÕi cu ei în greÕelilelor.

“Vor fi b|rbaÛi Õi femei care vor dispreÛui mustrarea Õi al c|ror ÕimÛ|minte se vor ridica împotrivaacesteia. Nu este pl|cut s| ni se spun| greÕelile noastre. Aproape în orice caz în care mustrarea estenecesar|, vor fi unii care vor trece cu vederea cu totul fapul c| Spiritul Domnului a fost întristat Õicauza Sa f|cuta de ruÕine. AceÕtia vor avea mil| de aceia care merit| mustrarea, pentru c|simÛ|minte personale au fost r|nite. Toat| aceast| simpatie nesfinÛit| îi plaseaz| pe cei caresimpatizeaz| unde se fac p|rtaÕi la vinov|Ûia celui mustrat. În nou| cazuri din zece dac| celmustrat ar fi l|sat sub simÛ|mântul greÕelii lui, acesta ar putea fi ajutat s| le vad| Õi s| se reformeze.”Testimonies, vol.3, p.359 (vezi deasemenea Testimonies, vol.1, p.212-213).

– Dac| acoperim vreun criminal de pedeapsa sa pentru crima sa– în mod special în caz deucidere–când Õtim c| este vinovat, atunci suntem p|rtaÕi la p|catul lor (vezi SDA Bible Commentary,vol.2, p.999).

– Aceia care seaman| dezacord, ceart|, suspiciune, neunire Õi critic| între fraÛi, vor avea sângelefiec|rui suflet condus greÕit de aceste impresii greÕite Õi cuvinte nesfinÛite–incluzând chiar Õi acelesuflete care au fost conduse greÕit dup| moartea acelor care i-au condus astfel!

“Impresia greÕit| asupra minÛiilor umane poate s| r|mân| mult Ûimp dup| moartea acelora careau f|cut-o.” Review and Herald, April 27, 1897 (vol.3,p.460) (vezi deasemenea Mind, Character,and Personality, vol.2, p.399).

– Dac| susÛinem pe cineva care este l|ud|ros, mândru, sau lumesc, atunci suntem “socotiÛiresponsabili de Dumnezeu pentru a-l confirma (înt|ri) într-o iluzie periculoas|” Spalding and MaganCollection, p.333 (vezi deasemenea Testimonies, vol.2, p.181).

–Dac| l|ud|m pe cel necredincios Õi flat|m pe cel neconsacrat, noi devenim p|rtaÕi la p|catullor (vezi Testimonies, vol.3, p.88).

–Noi putem fi p|rtaÕi în vinov|Ûia altuia dac| lu|m o poziÛie dur| Õi nesf|tuit| împotriva lor (veziSigns of the Times, March 21, 1893).

– Dac| suntem implicaÛi în vreun fel în a face, a distribui, vinde, sau a conduce pe alÛii s| bealichior (sau b|uturi alcoholice), atunci suntem responsabili pentru toate p|catele f|cute de ei în timpce au fost imb|taÛi! (Vezi Review and Herald, May 22, 1892; Temperance p.28-29, 40-41; Ministryof Healing, p.341).

– Dac| alegem s| vot|m pentru individuali, indiferent de care partid|, atunci vom fi responsabilipentru p|catele lor f|cute când au fost în acea poziÛie (vezi Gospel Workers, p.391-396;Fundamentals of Christian Education, p.475-486).

– Dac| alegem s| vot|m pentru vreo legislaÛie propus|, care va conduce pe alÛii s| încalce legealui Dumnezeu, si devine lege, atunci suntem responsabili pentru aceste p|cate comise (veziTemperance, p.255).

Dumnezeu avertizeaz| poporul S|u în mod simplu în ce priveste responsabilitatea social|, prina declara:

“S| nu-Ûi pui mâinile peste nimeni cu grab|: Õi s| nu te faci p|rtaÕ p|catelor altora: pe tineînsuÛi p|zeÕte-te curat.” 1 Timotei 5:22.

Îns| diferitele c|i în care putem fi socotiÛi responsabili pentru p|cat nu se limiteaz| doar pentrup|cate personale sau sociale. Noi putem fi socotiÛi responsabili desemenea pentru p|catele altoradoar pentru c| ne-am asociat sau unit cu ei!

Responsabilitate Comun|

Aceasta este o parte al responsabilit|Ûii în care mulÛi oameni par a fi în ignoranÛ|, iar majoritateasunt în mod inocent f|r| aceast| cunoÕtinÛ|. Cu toate acestea, aceasta este una din cele ai importantepe care trebuie s-o înÛelegem dac| dorim s| ajungem în cer în cele din urm|!

Responsabilitatea comun| se centreaz| în jurul unei persoane fiind socotit responsabil pentrup|catele altora datorit| unirii lor împreun|, ca membru, sau prin asociere cu grupuri ca: biserici,instituÛii, organizaÛii, etc., sau pe scurt o organizaÛie de orice fel. Astfel, orice persoan| asociat| sauîn conecÛie în orice fel cu un grup, o biseric|, instituÛie, sau organizaÛie, sunt socotiÛi responsabilipentru p|catele comise în acea organizaÛie la nivel comun. Chiar dac| o persoan| n-a participat înmod personal în p|catul comis, cu toate acestea, acesta este responsabil împreun| cu ceilalÛi dingrupul lor datorit| asocierii sau unirii lui cu aceast| organizaÛie.

Acest principiu adev|rat este înv|Ûat cu claritate în Cuvântul lui Dumnezeu, v|zându-l în dou|locuri principale–p|catele unui membru face întregul grup responsabil; iar p|catele conducerii faceîntregul trup organizat responsabil. Vom examina fiecare punct.

P|catele Membrilor Face Întreaga OrganizaÛie Responsabil| în Mod Comun

Majoritatea dintre noi sunt familiari cu cazul lui Acan. Dumnezeu a spus poporului S|u Israelca ei s| nu i-a nimica din lucrurile date spre nimicire din cetatea Ierihon, pentru c| acestea trebuiaus| fie consacrate Domnului.

Îns| ce a f|cut Acan cu porunca lui Dumnezeu? El nu a ascultat porunca lui Dumnezeu ci a luaniÕte lucruri pentru el însuÕi, Õi ascunzându-le sub cortul s|u, el a p|c|tuit. A fost el singur socotitresponsabil pentru acest p|cat? Nu, pentru c| armatele lui Israel n-au putut s| stea înainteaduÕmanilor lui, Õi Õi-au întors spatele Õi au fugit din ‘naitea oamenilor lui din cetatea Ai.

Dumnezeu ne spune:“Copiii lui Israel au p|catuit cu privire la lucrurile date spre nimicire. Acan...a luat din lucrurile

date spre nimicire. Ôi Domnul S-a aprins de mânie împotriva copiilor lui Israel....“Israel a p|c|tuit; au c|lcat leg|mântul Meu pe care li l-am dat, au luat din lucrurile date spre

nimicire, le-au furat Õi au minÛit, Õi le-au ascuns printre lucrurile lor. De aceea copiii lui Israel nupot sa Ûin| piept vrasmaÕilor lor; vor da dosul în faÛa vrasmaÕilor lor, c|ci sunt daÛi sprenimicire; Eu nu voi mai fi cu voi, dac| nu nimiciÛi ce este dat spre nimicire din mijloculvostru.” Iosua 7:1, 11-12.

Peste 36 de oameni au murit datorit| p|catului lui Acan, cu toate c| aceÕti oameni nu au fostneascult|tori de Dumnezeu ei înÕiÕi prin a lua din lucrurile interzise din Ierihon! Atunci de ce aumurit? Pentru c| Acan împreun| cu aceÕtia au f|cut parte din acelaÕi grup. Cu toate c| doar Acana p|c|tuit, pentru c| el a fost un membru al lui Israel, Dumnezeu a considerat întregul popor al luiIsrael responsabil. AÕadar, datorit| p|catului unui singur om, întreaga biseric| a fost socotit|responsabil| Õi a suferit.

“Porunca lui Dumnezeu a fost nesocotit| de unul dintre cei care au fost pusi deoparte s| executejudec|Ûile Sale. Iar naÛiunea a fost socotit| responsabil| pentru vinov|Ûia înc|lc|torului...

“P|catul lui Acan a adus dezastru asupra întregii naÛiuni. Pentru p|catul unui om, dizgraÛia luiDumnezeu se va odihni asupra întregii biserici pân| când p|catul este c|utat Õi pus deoparte.”Patriarchs and Prophets, p. 494 & 497 (vezi deasemenea Testimonies, vol 3, p 265, 269, 517, vol 4,p 491, vol 5, p 676; Manuscript Releases #449, p 1-2).

Îns| mai r|u decât atât, prezenÛa lui Dumnezeu a fost retras| de la întreaga naÛiune a lui Israelpentru c| a fost p|cat în mijlocul lor.

“...Eu nu voi mai fi cu voi dac| nu nimiciÛi ce este dat spre nimicire din mijlocul vostru.” Iosua7:12.

Astfel, primul aspect al responssabilitaÛii comune este c| p|catele membrilor, chiar al uneipersoane, face ca toÛi membrii s| fie responsabili. Îns| ce se întampl| cu p|catele liderilor–aceia careconduc Õi controleaz| grupul, biserica, instituÛia sau organizaÛia. Se poate ca un sistem întreg sa fiesocotit responsabil pentru faptele p|catoase ale liderilor bisericii?

P|catele Liderilor Face ca Întregul Sistem s| fie Responsabil

Majoritatea dintre noi sunt familiari cu împrejur|rile înconjur|toare a lui Avraam Õi Sara–în modspecial când Avraam a spus lui Faraon si împ|ratului Abimelec c| Sara a fost doar sora lui. Îns| afost doar Faraon Õi împ|ratul Abimelec socotiÛi responsabili de Dumnezeu pentru a lua pe Sara casoÛia lor? Nu.

“Dar Domnul a lovit cu mari urgii pe Faraon Õi casa lui...” Geneza 20:9.

AÕadar, datorit| acÛiunilor greÕite ale celui mai mare lider–împ|rat sau preÕedinte–întreagaîmp|raÛie a fost socotit| responsabil|. Îns| nu este doar pentru p|catele celui mai mare lider c| faceca întregul sistem s| fie responsabil, ci si pentru p|catele altor lideri deasemenea.

Dumnezeu a poruncit lui Ieremia s| mearg| Õi s| vorbeasc| cu putere, cuvinte clare Õi t|ioasepoporului S|u Israel. Liderii bisericii nu le-a pl|cut aceast| solie–în mod special despre biserica lor--c|zând din graÛia Õi protecÛia lui Dumnezeu, devenind legaÛi de Babilon, Õi sub controlul lui complet(vezi Ieremia 21:4-6, 27:2-6 & 12, 28:14, 32:3 & 28, 29:5-6 & 28, 37:9, 25:9-11).

Cu toate acestea liderii bisericii l-au adus pe Ieremia înaintea consiliului lor, iar aceasta esteceeace au spus:

“Atunci preoÛii Õi prorocii au vorbit astfel c|peteniilor Õi întregului popor: ‘Omul acesta estevinovat de pedeapsa cu moartea...’” Ieremia 26:11.

Când Ieremia a auzit cuvintele lor, el le-a spus c| poate s| fac| ce vrea cu el, îns| ei trebuie s|realizeze un principiu important mai întâi. Apoi el le spune tuturor acest principiu:

“Numai s| ÕtiÛi c|, dac| m| veÛi [liderii bisericii] omorâ, v| veÛi face vinovaÛi de sânge nevinovat,voi, cetatea aceasta Õi locuitorii ei...” Ieremia 26:15.

AÕadar, nu a fost doar liderii bisericii care ar fi fost responsabili pentru moartea lui Ieremia, cisângele sau ar fi fost pus în contul cet|Ûii sau bisericii, Õi asupra tuturor locuitorilor sau membrilorei! Asfel pentru faptele p|c|toase ale liderilor, întregul sistem–Õi toÛi membrii–ar fi fost deasemenearesponsabili.

Acest principiu uitat este ar|tat deasemenea în Noul Testament.Dup| Cincizecime, Petru a vorbit casei lui Israel care a fost adunat împreun| din toate naÛiunile.

Iar aceasta este ceeace el le-a spus:“S| Õtie bine dar toat| casa lui Israel, c| Dumnezeu a f|cut Domn Õi Hristos pe acest Isus, pe care

L-aÛi r|stignit voi.” Fapte 2:36.

Îns| care au fost aceia care L-a r|stignit pe Isus? Liderii cei mai mari ai bisericii iudaice în unirecu guvernul civil al Romei. Cu toate acestea Petru le-a spus c| toÛi membrii bisericii iudaice au fostvinovaÛi de crucificarea Domnului–chiar si aceia care nu L-au cunoscut pe Isus! AÕadar, n-a fostdoar liderii bisericii responsabili pentru p|catele f|cute, ci Õi întreaga cas| a lui Israel a fostresponsabil| deasemenea. De ce? Pentru ca ei au fost în legatur| cu ei Õi membrii ai bisericiiiudaice!

Astfel, întreaga biseric| a fost socotit| responsabil| Õi vinovat| pentru p|catele liderilor bisericii.Iar acest principiu este ar|tat clar:

“P|catul unei naÛiuni Õi ruina unei naÛiuni a fost datorit| liderilor religioÕi.” Christ’s ObjectLessons, p 305 (vezi deasemenea Desire of Ages, p. 738).

Astfel, p|catul Õi ruina unei naÛiuni întregi s-a datorat acÛiunilor liderilor bisericii. Îns| ceconsecinÛe urmeaz| pentru cei care sunt membrii al unei biserici cu lideri corupÛi?

“AscultaÛi lucrul acesta, preoÛi [sau pastori]! Ia aminte, casa lui Israel [sau un trup bisericesc]!Ôi pleac| urechea casa împ|ratului [Sau cea mai înalt| conducere]! C|ci pe voi v| ameninÛ|judecata...

“Vor merge cu oile Õi cu boii lor s| caute pe Domnul, dar nu-L vor g|si nicidecum: c|ci S-adep|rtat din mijlocul lor. Au fost necredincioÕi Domnului, c|ci au n|scut copii din curvie...” Osea5:1, 6-7.

Ce va face Dumnezeu cu p|catele bisericii? El Se va dep|rta de la întreaga biseric|. Astfel,chiar Õi acei membri care biruiesc toate p|catele lor, Õi care cred doar în adev|rul curat, suntconsideraÛi “copii din curvie” lui Dumnezeu datorit| leg|turii lor cu acea biseric| corupt|!

Îns| nu aceasta este m|sura cu care Dumnezeu trateaz| o biseric| corupt|:“PlangeÛi-v|, plangeÛi-v| împotriva mamei [biseric|] voastre! C|ci nu este nevasta Mea, Õi Eu

nu sunt b|rbatul ei! S|-Õi dep|rteze curviile dinaintea ei, Õi preacurviile dela ÛâÛele ei!” Osea 2:2.

Care a fost p|catul bisericii alese din textul de mai sus? Adulterie sau curvie. Cum se poate cao biseric| aleas| a lui Dumnezeu s| comit| adulter?

Cum trebuie s| fie biserica în ce priveÕte relaÛia ei cu Hristos? O mireas| credincioas| sau osoÛie. Îns| dac| aceast| soÛie alege s| nu mai traiasc| pentru Hristos Õi doar pentru El, Õi sedep|rteaz| dela soÛul ei, unindu-se cu un alt iubit sau cu mulÛi iubiÛi, ea comite adulter. Atunci eanu mai este o mireas| credincioas| lui Hristos, ci a devenit o biseric| prostituat|. V| rog s| realizaÛic| biserica îns|Õi nu comite adulter, ci liderii bisericii care au ales s| uneasc| întreaga biseric| într-oafacere de iubire adulteroas| cu alte biserici sau naÛiuni religioase.

Care este r|spunsul lui Dumnezeu c|tre o mireas| care o dat| a fost credincioas| îns| care adevenit o biseric| desfrânat|? Mai întâi El a chemat-o s| vin| afar| din curvia ei. Îns| pentru c| eaa refuzat s| se poc|iasc|, Dumnezeu a pus-o deoparte; El a dat-o la o parte; sau cu alte cuvinte Eli-a dat un “certificat de divorÛ” (vezi Ieremia 3:6-8). El n-a mai fost soÛul bisericii Lui alese, iarbiserica n-a mai fost mireasa Sa! Iar toate acestea s-au întâmplat datorit| faptelor p|c|toase aleliderilor bisericii.

Îns| ce se întâmpl| cu membrii acestei biserici desfrânate? Ôi ei sunt puÕi deop|rte împreun| cubiserica mam|–ne mai fiind consideraÛi copiii lui Dumnezeu? Dumnezeu ne spune clar:

“Nu voi mai avea mil| de copiii ei [membrii ai bisericii], c|ci sunt copii din curvie. Mama lora curvit; cea care i-a n|scut s-a necinstit...” Osea 2:4-5.

Cu toate c| conducerea a fost cea care a implicat biserica într-o afacere de desfrâu, toÛimembrii–copiii ai acestei mame necredincioase–sunt consideraÛi vinovaÛi de curvie deasemenea.Astfel toÛi membrii bisericii nu mai sunt copiii lui Dumnezeu, ci sunt consideraÛi de Dumnezeuca fiind “copii din curvie” Õi “copii str|ini” datorit| leg|turii sau unirii lor cu mama biseric|desfrânat|!

Dup| cum aceste principii ale responsabilit|Ûii comune sunt în efect Õi ast|zi, pentru c|Dumnezeu nu Se schimb| (vezi Iacov 1:17; Evrei 13:8), a comis biserica cu care noi ne asociemadulter?

Biserica Romano Catolic| a fost o mam| desfrânat| de multe secole (vezi Apocalipsa 17:1-6,13:1-8; Daniel 7:7-25; Spirit of Prophecy, vol 4, p 232-233). Copiii Romei, sau fiicele ei–toatebisericile Protestante (Luteran|, Baptist|, Metodist|, Penticostal|, Presbiteranian|, etc.)–suntdefranâte deasemenea, pentru c| au refuzat soliile primului si al doilea înger care au fost trimise decer (vezi Apocalipsa 17:5, 13:14-17; Spirit of Prophecy, vol 4, p 231-232). Îns| ce s-a întâmplat cusora bisericilor Protestante–biserica Adventist| de ziua a Ôaptea? A devenit Õi ea o desfrânat|?

“Cine poate s| spun| cu sinceritate c| aurul nostru a fost încercat în foc, c| hainele noastre suntnep|tate de lume.

“L-am v|zut pe Istructorul nostru ar|tând spre hainele celor aÕa numiÛi neprih|niÛi. Rupându-lejos El a ar|tat murd|ria de dedesupt, apoi El mi-a spus, ‘Nu poÛi vedea cum pretinzându-se Õi-au

acoperit murd|ria Õi putreziciunea caracterului? Cum a devenit cetatea credincioas| odesfrânat|. Casa Tat|lui Meu a fost f|cut| o cas| de comerÛ, un loc de unde prezenÛa divin|Õi slava s-au dep|rtat.” Testimonies, vol 8, p 250.

Hristos ÎnsuÕi a denunÛat biserica Adventist| de ziua a Ôaptea ca fiind o desfrânat|! Atunci ceconsecinÛe are pentru fiecare membru AZÔ? Dumnezeu ne-a spus deja foarte clar în Osea 2:4:

“Nu voi avea mil| de copiii ei, c|ci sunt copii din curvie.”

Astfel dac| suntem membrii ale unei biserici desfrânate–Romano Catolic|, oricare din bisericileProtestante, sau chiar biserica AZÔ–atunci suntem socotiÛi responsabili în mod comun pentrup|catele teribile ale bisericii noastre! Iar atâta timp cât r|mânem în conecÛie cu biserica mam| careeste desfrânat|, Dumnezeu nu va avea îndurare pentru noi!

Dumnezeu priveÕte asupra tuturor membrilor bisericilor desfrânate–f|r| s| considere acelepersoane c|rora nu le pas| de p|catele Õi urâciuile bisericii, Õi care r|mân în legatur| cu ea (veziFapte 10:34)–ca Õi cum ar fi una, sau în pat cu o adulter|! Astfel, ei nu sunt copii ai lui Dumnezeu,ci sunt copii din curvie.

“Nu ÕtiÛi c| trupurile voastre sunt m|dulare ale lui Hristos? Voi lua eu m|dularele lui Hristos,Õi voi face din ele m|dulare ale unei curve? Nicidecum. Nu ÕtiÛi c| cine se lipeÕte de o curv|, esteun singur trup cu ea? C|ci El a zis: ‘Cei doi se vor face un singur trup’.” 1 Corinteni 6:15-16.

Cuvântul grec “unit” înseamn| a te lipi sau a Ûine companie (Strong’s #2853). Pavel a spuspoporului lui Dumnezeu c| dac| ei sunt uniÛi sau asociaÛi cu o desfrânat|, ei sunt consideraÛi a fi unsingur trup cu ea--nu mai sunt dou| entit|Ûi, ci una!

Dumnezeu ne spune deasemenea:“Merg oare doi oameni împreun|, f|r| s| fie învoiÛi?” Amos3:3.

Dac| suntem membrii al unei biserici desfrânate, atunci noi nu mai suntem dou| entit|Ûi, cisuntem un singur trup cu acea biseric| desfrânat|. Noi nu putem s| fim uniÛi ca membrii f|r|consimÛ|mântul nostru, sau f|r| accetpatrea noastr| de a r|mâne membrii. Astfel, prin alegerea ÕidorinÛa noastr| pentru a continua de a r|mâne membrii Õi pentru a fi uniÛi cu o biseric| desfrânat|,noi suntem socotiÛi responsabili în mod comun pentru desfrâu Õi nu mai suntem copii ai luiDumnezeu.

Unii sunt în ignoranÛ| de biserica lor care este desfrânat|, sau în înÛelegerea acestui principiu alresponsabilit|Ûii comune. MulÛi au devenit membrii al bisericii lor corupte de la naÕtere, iar astfeln-au ales s| fac| aceasta de bun|voie. Îns| dup| ce ei au realizat acest lucru Õi totuÕi ei contiun| s|r|mân| membrii, atunci ei nu mai sunt în ignoranÛ| Õi de aceea sunt socotiÛi vinovaÛi pentru p|catcomun.

Care va fi pedeapsa noastr| dac| alegem s| r|mânem în legatur| cu o biseric| corupt|? Noi vomfi distruÕi împreun| cu ea!

Nu doar Acan a fost distrus, îns| tot ce a fost în legatur| cu el–încluzând întreaga sa familie! Cutoate c| familia sa n-a participat în furtul acelor lucruri totuÕi ei au pierit împreun| cu el pentru c|ei au f|cut parte din acelaÕi trup.

“Iosua Õi tot Israelul împreun| cu el au luat pe Acan, fiul lui Zerah, argintul, mantaua, placa deaur, pe fiii Õi pe fiicele lui Acan, boii lui m|garii, oile, cortul lui Õi tot ce era al lui;...Ôi tot Israelull-a ucit cu pietre. I-au ars în foc, i-au ucis cu pietre.” Iosua 7:24-25.

Dumnezeu ne spune cu claritate:“Cine umbl| cu întelepÛii se face înÛelept, dar cui îi place s| se însoÛeasc| cu nebunii [aceia

care s-au dep|rtat de Dumnezeu Õi înÛelepciunea Sa] va fi distrus.” Proverbe 13:20 (tradus dinEnglez|).

Astfel, dac| suntem g|siÛi a fi în compania bisericilor care s-au dep|rtat de Dumnezeu ÕiînÛelepciunea Sa vom fi distruÕi împreun| cu ele.

Dumnezeu ne spune deasemenea ce se va întâmpla cu zidul, sau structura pe care poporul S|uo zideÕte, Õi c|rora temelia nu le este întemeiat| pe Hristos:

“De aceea aÕa vorbeÕte Domnul, Dumnezeu: “În urgia Mea voi porni furtuna; în mânia Mea vaveni o ploaie cu vifor; Õi vor c|dea pietre de grindin| ca s| nimiceasc|. Voi surpa zidul pe care l-aÛitencuit cu ispos, îl voi doborî la p|mânt, Õi i se vor dezgoli temeliile; se vor pr|buÕi si veÛi pieri înmijlocul d|râm|turilor lui. Ôi veÛi Õti c| Eu sunt Domnul....

“S-a ispr|vit cu prorocii lui Israel, care prorocesc asupra Ierusalimului, Õi au vedenii de paceasupra lui, când nu este pace, zice Domnul Dumnezeu.” Ezechiel 13:13-14 Õi 16.

Astfel, nu doar structura a c|zut prin mânia lui Dumnezeu, ci Õi toÛi aceia care au r|mas în ea.Ôi cine a fost aceast| structur| religioas|? Ierusalimul–biserica desfrânat|!

MulÛi oameni îÕi asum| altfel Õi se îndoiesc c| biserica Ierusalimului a devenit vreodat|desfrânat|, îns| cu toate acestea Dumnezeu ne spune:

“Vai, cetatea aceea credincioas|(Ierusalimul–vezi primul verset), cum a ajuns o curv|! Era plin|de judecat|, dreptatea locuia în ea, Õi acum e plin| de ucigaÕi!” Isaia 1:21.

“Prin dep|rtare de la Domnul Õi prin leg|tur| cu p|gânii biserica Iudaic| a devenit odesfrânat|; iar Roma, corpându-se în aceiaÕi manier| prin a c|uta suport de la puterile lumeÕti,primeÕte o condamnare asem|n|toare.” Great Controversy, p 382.

“Dup| ce a vorbit despre sfârÕitul lumii, Isus a venit înapoi la Ierusalim, cetatea care atunci st|teaîn mândrie Õi aroganÛ| , spunând: ‘Ôed ca împ|r|teas|,...Õi nu voi Õti ce este tânguirea’ (vezi Apoc.18:7).” Selected Messages, book 3, p 417.

Astfel Ierusalimul a devenit o desfrânat| al Babilonului asemenea bisericii Romano Catolice!Pe cine reprezint| Ierusalimul în mod spiritual ast|zi? Orice biseric| care a fost o dat| aleas| deDumnezeu, îns| care se departeaz| de El–devenind o desfrânat|–incluzând biserica AZÔ (veziTestimonies, vol 8, p 67-68).

Ce ne spune Dumnezeu c| se va întâmpla cu Ierusalimul–s|u toate bisericile desfrânate?Structura lor va c|dea împreun| cu el pentru c| ei sunt socotiÛi responsabili în mod comun.

AÕadar, cum vom putea s| scap|m de a nu fi distruÕi împreun| cu cei r|i din mijlocul uneibiserici desfrânate?

În Numeri capitolul 19, Dumnezeu spune poporului S|u cum poate s| scape de la distrugere.

În vechime poporul lui Dumnezeu a trebuit s| fie purificaÛi înainte ca s| poat| sluji Õi s| lucrezepentru Dumnezeu. Îns| dac| ar fi atins un trup mort ar fi devenit necuraÛi Õi astfel nu ar fi fost admiÕi

pentru a lucra pentru Dumnezeu. Lucr|torul n-a trebuit s| ating| s|u s| îmbr|Ûiseze acel trup mortînainte de a fi devenit necurat; tot ce ar fi trebuit s| se întâmple a fost doar o simpl| atingere–chiarÕi prin atingerea marginii hainei lui–iar aceasta a fost destul s|-l fac| necurat. Cu toate acestea a fostdoar o singur| cale aleas| de Dumnezeu prin care aceast| persoan| ar fi putut s| devin| iar|Õi curatÕi capabil s| poat| lucra iar|Õi pentru Dumnezeu.

Dumnezeu a spus c| acest slujitor necurat a trebuit s| se separe de tabara lui Israel, Õi s|fie cur|Ûat de dou| ori. Ôi oricare lucr|tor care ar fi refuzat s| fac| astfel, a fost dat afar| dinpoporul lui Israel (vezi Numeri 19:12, 20).

Acest proces de cur|Ûire a avut nevoie de ap| curat| curg|toare amestecat| cu cenuÕ| de lasacrificiul unei vaci roÕii care a fost ars|. Apoi o ramur| a fost pus| în acest amestec Õi au stropitpersoana necurat| în dou| ocazii. Dup| aceasta ei ar fi fost curaÛi Õi ar fi putut s| lucreze iar|Õipentru Dumnezeu–fiind acceptaÛi de El (vezi Numeri 19:11-19). Îns| dac| dup| ce ar fi fost cur|ÛaÛi, acest slujitor al lui Dumnezeu ar fi venit iar|Õi în contact cu un trup mort, atunci ar fi fost iar|Õinecurat Õi ar fi trebuit s| repete acelaÕi proces de cur|Ûare.

Ce a semnificat vaca roÕie în mod spiritual? Pe Isus. Ce a reprezentat apa curat| curg|toare?Duhul Sfant. Ce reprezint| slujitorii lui Dumnezeu? UrmaÕii pretinÕi ai lui Hristos. Atunci cereprezint| trupul mort? Reprezint| ceva ce este mort spiritual (vezi SDA Bible Commenary, vol 4,p 1176), sau o biseric| moart| spiritual–moart| în p|cat, r|utate, corupÛie Õi apostazie. Ôi ce arreprezenta atingerea de acest trup mort sau biseric| desfrânt|? Aceast| ar reprezenta orice ar aduceîn conecÛie urmaÕii pretinÕi ai lui Dumnezeu cu o biseric| apostaziat|–incluzând a fii membrii!Astfel numele noastre înregistrate în registrul unei biserici desfrânate ne face responsabili în modcomun Õi nepotriviÛi pentru a lucra pentru Dumnezeu.

Dumnezeu ne spune:“Dac| se atinge cineva, spurcat prin atingerea de un trup mort, de toate aceste lucruri, vor fi ele

spurcate oare?” PreoÛii au r|spuns: “Vor fi spurcate.” Atunci Hagai, luând iar|Õi cuvântul , a zis:“Tot aÕa este Õi poporul acesta, tot aÕa este Õi neamul acesta înaintea Mea, zice Domnul, aÕasunt toate lucr|rile mâinilor lor: ce-Mi aduc ei acolo ca jertf|, este spurcat!” Hagai 2:13-14.

Astfel, oricine este în conecÛie cu o biseric| corupt| –chiar prin atingerea sau unirea cea maineînsemnat|–va deveni necurat Õi nu va putea fi folosit de Dumnezeu în aceast| condiÛie. Iar aceÕtilucr|tori pretinÕi ai lui Dumnezeu vor fi f|r| folos lucrarii Sale, indiferent cât de mult timp Õi efortau depus prin a încerca s|-L serveasc|, pân| când vor urma singura cale pe care Dumnezeu le-a dat-opentru a se cur|Ûii.

Ce va implica acest proces de cur|Ûare? AceiaÕi cale pe care Dumnezeu a ar|tat-o în Numeri 19.Cel necurat este lucr|torul pentru Dumnezeu de ast|zi care trebuie s| mearg| afar| din tabar|, s| sesepare complet din biserica sa corupt|, rupând toate leg|turile–ca membru Õi orice altceva–din aceltrup mort. Ôi doar dup| ce s-au separat complet din tab|r| vor fi cur|ÛaÛi spiritual de cenuÕa în ap|curat| curg|toare cu isop–sau vor fi cur|ÛaÛi de orice p|cate personale (incluzând cele sociale) Õi celecomune [cur|ÛaÛi de dou| ori] de acÛiunea purificatoare a Duhului Sfânt [ap| curat| curg|toare] Õiprin sacrificiul lui Isus Hristos [cenuÕa de la vaca roÕie].

Dup| ce suntem cur|ÛaÛi de p|catul comun Õi responsabilitatea acestuia, trebuie s| mergem înapois| ne unim cu acea biseric| desfrânat|, sau orice alt grup corupt? Nu, nu dac| vrem s| fim iar|Õilucr|tori pentru Dumnezeu Õi s| fim acceptaÛi de El.

MulÛi oameni cred c| ei trebuie s| fie cur|ÛaÛi doar de p|cate personale, îns| ei nu sunt conÕtienÛi–ca Õi cum ar fi orbi–c| ei trebuie s| fie cur|ÛaÛi deasemenea de p|catele comune. Cu toate acesteaHristos a înÛeles acest subiect foarte bine, iar El arat| acest adev|r vital poporului S|u.

“Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, Õi L-au rugat s| Se ating| de el. Isus a luat pe orbde mân|, Õi l-a scos afar| din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Ôi-a pus mâinile peste el, Õi l-aîntrebat: ‘Vezi ceva?’ El s-a uitat, Õi a zis: ‘V|d niÕte oameni umblând, dar mi se par ca niÕtecopaci.’

“Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus s| se uite Ûint|; Õi când s-a uitat, a fost t|m|duit,Õi a v|zut toate lucrurile desluÕit. Atunci Isus l-a trimis acas|, Õi i-a zis: ‘S| nu intri în sat...’”Marcu 8:22-26.

Acest om orb nu a fost vindecat în sat, ci a trebuit s| fie separat de acesta înainte c| s|-l poat|cur|Ûa de orbia sa. Câte cur|Û|ri sau vindec|ri a avut nevoie acest om înainte ca s| poat| fi totalcur|Ûat? De dou| ori! Iar înainte c| s| poat| fi cur|Ûat ce a trebuit s| fac| cu ochii s|i? El a trebuits| se uite. Dup| ce el a fost cur|Ûat total, Hristos i-s poruncit s| nu se întoarc| înapoi în sat de undea fost separat. Aceasta este aceiaÕi cale pe care Dumnezeu a ales-o pentru poporul S|u s-o urmezeast|zi în ce priveÕte unirea ca membrii, sau asocierea cu o biseric| corupt| a Babilonului.

AcelaÕi adev|r se poate vedea în experienÛa lui Avraam Õi Sara.Avraam Õi Sara au tr|it în Urul din Haldea, sau Babilon, care a fost o naÛiune corupt|, idolatr|,

Õi religioas|. Ôi ce a poruncit Dumnezeu lui Avraam Õi Sara s| fac|?“Domnul zisese lui Avram: ‘IeÕi din Ûara ta, din rudenia ta, Õi din casa tat|lui t|u, Õi vino în

Ûara pe care Ûi-o voi ar|ta.’” Geneza 12:1.

Dumnezeu i-a poruncit lui Avraam s| se separe fizic de acea naÛiune religioas| corupt| Õideasemenea de toÛi aceia care au refuzat s| renunÛe la p|catele lor Õi s|-Õi p|r|seasc| naÛiunea lorcorupt|–chiar dac| aceÕtia ar fi fost parte din familia lor.

Ce a f|cut Avraam? L-a pus pe Dumnezeu l-a întrebare c| de ce trebuie s| plece? Nu. A urmatel inclinaÛia Õi gândirea sa uman| Õi limitat| gândindu-se c| poate s| stea în acea naÛiune corupt|pentru a aduce o reform| în ea prin exemplul s|u neprih|nit Õi prin a mustra p|catele oamenilor dinacea naÛiune? Nu. A întârziat el s| asculte, aÕteptând dup| poporul s|u apostaziat s|-i spun| s| plecesau s|-l dea afar|, iar astfel el ar fi ascultat de Dumnezeu? Nu. F|r| nici o întrebare el a ascultat deDumnezeu, Õi “a plecat f|r| s| Õtie unde va merge” (vezi Evrei 11:8). Iar astfel Avraam a trebuit s|exercite credinÛ| în Dumnezeu Õi s| se încread| în El Õi c|l|uzirea Sa dup| ce a f|cut primul pas înascultare.

“Când Dumnezeu a poruncit lui Avraam s|-Õi p|r|seasc| Ûara Õi prietenii, el ar fi putut s|raÛioneze Õi s| pun| la întrebare scopurile lui Dumnezeu în aceasta. Îns| el a ar|tat c| a avutîncredere deplin| c| Dumnezeu îl conducea...El a plecat la porunca lui Dumnezeu. Aceasta esteo lecÛie pentru fiecare dintre noi. Când datoria se pare c| ne conduce în direcÛie opus| inclinaÛiilornoastre, noi trebuie s| avem credinÛ| în Dumnezeu.” Manuscript Releases, vol 10, p 118 (Manuscript#19, March 13, 1886).

A primit Avraam din binecuvântarea leg|mântului atâta timp cât el a locuit în Urul din Haldeasau Babilon? Nu. El a trebuit s| asculte mai întâi de porunca lui Isus de a se separa–rupând toate

conecÛiile cu Babilonul–înainte c| el s| poat| primi binecuvântarea leg|mântului. Tot ce a avutAvraam a fost promisiunea favorii lui Dumnezeu. Îns| aceast| promisiune a fost bazat| asupracondiÛiei ascult|rii sale.

“Dumnezeu l-a ales pe Avraam ca sol al S|u pentru a comunica lumii lumina Sa. Cuvântul luiDumnezeu a venit la el nu printr-o prezentare str|lucitoare al unei vieÛi cu salariu, cu aprecieri m|reÛesau onoruri lumeÕti. ‘IeÕi din Ûara ta, rudenia ta, Õi din casa tat|lui t|u, Õi vino în Ûara în care Ûi-o voiar|ta,’ acesta a fost mesajul divin c|tre Avraam. Patriarhul a ascultat, Õi ‘a plecat f|r| s| Õtie undeva merge,’ ca purt|tor de lumin| pentru Dumnezeu, pentru a p|stra viu numele S|u pe p|mânt. ElÕi-a p|r|sit Ûara, casa, nemurile, Õi toate asocierile pl|cute legate de viaÛa sa de mai înainte, pentrua deveni un c|l|tor Õi str|in....

“Înainte ca Dumnezeu s|-l poat| folosi, Avraam a trebuit s| fie separatde asocierile sale demai înainte, pentru ca s| nu fie controlat de influenÛa uman|, sau s| nu se încread| în ajutorul uman.Acum când el s-a legat de Dumnezeu , el a trebuit s| locuiasc| printre str|ini. Caracterul s|u atrebuit s| fie deosebit, diferindu-se de întreaga lume. El n-a putut nici m|car s| explice aceast|acÛiune pentru a fi înÛeles de prietenii lui deoarece ei au fost idolatrii. Lucrurile spirituale trebuiescînÛelese în mod spiritual; de aceea motivele Õi acÛiunile sale au fost de neînÛeles pentru rudele Õiprietenii lui.

“Ascultarea f|r| întreb|ri a lui Avraam a fost una dintre cea mai uimitoare instanÛ| de credinÛ|Õi încredere în Dumnezeu care poate fi gasit| în Scrierile Sfinte. Doar cu o promisiune dezgolit| c|urmaÕii lui vor poseda Canaanul, f|r| nici o evidenÛ|, el a urmat c|l|uzirea lui Dumnezeu, pedeplin Õi cu o sinceritate care s-a l|sat condus| de condiÛiile date, Õi încrez|tor c| Domnul ÎÕiva împlini cuvântul cu credincioÕie. Patriarhul a mers oriunde Dumnezeu i-a ar|tat datoria; el amers prin pustie f|r| teama; el a mers printre naÛiuni idolatre cu un singur gând: ‘Dumnezeu a vorbit;iar eu voi ascult| vocea Sa; El m| va calauzi, El m| va proteja.’

“Mesagerii lui Dumnezeu de ast|zi au nevoie de o asemenea credinÛ| Õi încredere ca a luiAvraam. Îns| mulÛi pe care Dumnezeu ar putea s|-i foloseasc| nu vor merge înainte, auzindÕi ascultând de Vocea care e mai presus de toate celelalte. Leg|tura dintre neamuri Õi prieteni,asocierile Õi obiceiurile vechi, adeseori au o aÕa mare influenÛ| asupra slujitorilor lui Dumnezeu încâtEl nu le poate da decât puÛin| instrucÛiune Õi cunoÕtinÛ| despre scopurile Sale; Õi deseori dup| ovreme El îi pune deoparte Õi alege alÛii, pe care El îi încearc| Õi îi testeaz| în acelaÕi fel. Domnular face mult mai mult pentru slujitorii Lui dac| ei ar fi cu totul consacraÛi Lui, considerând lucrareaSa mai presus de orice leg|tur| dintre neamuri Õi orice alte asocieri p|mânteÕti.” Testimonies, vol4, p 523-524.

Când a devenit Avraam purt|tor de lumin| Õi capabil s| lucreze pentru Dumnezeu? Dup| ce s-aseparat; însemând c| el n-a putut s| fie purt|tor de lumin| Õi s| lucreze pentru Dumnezeu atâta timpcât a fost în Babilon! Dumnezeu a vrut ca Avraam s| fie purt|tor de lumin| Õi lucr|tor, îns| Avraama trebuit s| fie testat mai întâi pentru a vedea dac| va asculta de Dumnezeu mai presus desinÛ|mintele lui sau oricine altcineva.

A putut Dumnezeu s|-l foloseasc| pe Avraam atâta timp cât el a f|cut parte din Babilon–aceanaÛiune religioas| corupt| de care el a aparÛinut? Nu. “Înainte ca Dumnezeu s|-l poat| folosi el atrebuit s| fie separat” de orice influenÛ| corup|toare. Când el a plecat, a putut el s| depind| de vreunom sau o influenÛ| uman| pentru a-l conduce pe calea cea dreapt|? Nu. El a trebuit s| depind| doarde Dumnezeu. Avraam a ales de bun|voie s| se separe în ascultare de voinÛa lui Dumnezeu, Õi doardup| ce s-a separat de orice conecÛie de împ|r|Ûia Babilonului care a fost a lui Satana, el s-a legat deDumnezeu!

S-a reîntors Avraam vreodat| înapoi la acea naÛiune corupt| pe care o p|r|sise? S-a reîntors ella Urul din Haldea? Nicidecum. A trebuit s| existe un zid de separare între el Õi ceilalÛibabilonieni; el a tebuit s| fie un str|in, caracterul s|u a trebuit s| fie deosebit–diferindu-se de altuturor. (Pentru mai mult studiu, v| rog s| scrieÛi pentru a cere pamfletul S| fie Lumin|: IstoriaBiblic| al Separarii–Prima Õi a Dou| parte, la adresa dat| la începutul acestui pamflet).

De fapt, chiar Sara n-a putut s| r|mân| îns|rcinat|–în ordine pentru a produce un copil înimaginea lui Dumnezeu--pân| când n-a fost separat| complet de Babilon Õi asocierile lui corup|toare.La fel este cu poporul pretins a lui Dumnezeu Õi lucr|torii Lui de ast|zi! Nici unul din poporulpretins a lui Dumnezeu sau slujitorii Lui nu vor putea s| r|mân| în leg|tur| cu El sau s| fie folosiÛide El dac| ei stau în leg|tur| cu împ|r|Ûia desfrânat| a lui Satana al Babilonului.

E imposibil ca o persoan| s| poat| fi cur|Ûat| complet de orice pat| s|u mânjitur| alp|catului în timp ce ei r|mân în leg|tur| Õi uniÛi cu o biseric| apostaziat| care tr|ieste îndesfrâu! Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a ar|tat poporului S|u de ce trebuie s|gaseasc| eliberare de p|cate personale Õi comune afar| din biserica corupt|, Õi doar aceia careîl iubesc pe Dumnezeu suprem Îi va urma voinÛa pe calea îngust| Õi dreapt| a separ|rii.

Aceia care refuz| s| se separe de orice biseric| desfrânat| al Babilonului, vor r|mâne orbi, Õi vorsuferi din mânia lui Dumnezeu împreun| cu biserica lor. Îns| Dumnezeu nu vrea c| nimeni s| suferedin mânia Sa, Õi de aceea El continu| pentru a le aduce adev|rul mai aproape de ei Õi a-l clarifica.

Îns| unii s-ar putea s| se întrebe, Ce se va întâmpl| cu toÛi oamenii buni Õi neprih|niÛi dinbiseric|? Cu siguranÛ| Dumnezeu nu va distruge pe cel neprih|nit împreun| cu cei r|i doar pentruc| ei sunt membrii ai unei biserici desfrânate care e destinat| distrugerii?

“Fiul omului, întoarce-Ûi faÛa spre Ierusalim, Õi vorbeÕte împotriva locurilor sfinte, proroceÕteîmpotriva Û|rii lui Israel! ‘AÕa vorbeÕte Domnul: Iat|, am necaz pe tine, Îmi voi trage sabia din teac|Õi voi nimicii cu des|vârÕire din mijlocul t|u pe cel neprih|nit Õi pe cel r|u’.” Ezechiel 21:1-3.

Ce se va întâmpla cu oamenii buni Õi neprih|niÛi dac| vor r|mâne în mijlocul celor r|i Õi al uneibiserici corupte! Ei vor fi distruÕi împreun| cu cei r|i în acea biseric| corupt|!

De ce? De ce vor fi cei neprih|niÛi distruÕi împreun| cu cei r|i în biserica corupt|? Pentru c|oamenii buni Õi neprih|niÛi au refuzat s| se separe de grupul celor r|i Õi s| se deconecteze de obiseric| destinat| distrugerii! Dumnezeu înt|reÕte acest adev|r deasemenea.

Majoritatea sunt familiari cu istoria rebeliunii lui Core Datan Õi Abiram. AceÕti trei oameniîmpreun| cu alÛi 250 de lideri ai bisericii, s-au decis s| se rebelieze împotriva lui Dumnezeu Õi alsolului S|u, Õi au c|utat s| conduc| întreaga biseric| s|-i urmeze în rebeliunea lor.

Dumnezeu a spus lui Moise Õi lui Aron s| se separe din mijlocul congregaÛiunii pentru ca s|poat| s| distrug| pe toÛi ceilalÛi împreun| cu liderii lor rebelioÕi. Moise Õi Aron s-au rugat luiDumnezeu pentru ei ca s| nu fac| astfel spunând :

“Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oric|rui trup! Un singur om a p|c|tuit, Õi s| Te mâniiîmpotriva întregii adun|ri?” Numeri 16:22.

Care este r|spunsul la aceast| întrebare? DA! Se numeÕte “Responsabilitate Comun|.” Cu toateacestea Dumnezeul nostru milos Õi îndur|tor a dat o Õans| de sc|pare pentru a evita s| die distruÕiîmpreun| cu liderii rebelioÕi ai bisericii. El a spus lui Moise Õi lui Aron în versetul 24:

“VorbeÕte adun|rii, Õi spune-i: ‘daÛi-v| la o parte din preajma locuinÛei lui Core, Datan ÕiAbiram!”

De fapt Dumnezeu a fost mâniat cu întreaga adunare–incluzând cei neprih|niÛi. Îns| cu îndurarele-a dat o Õans| de sc|pare–doar o singur| cale pentru tot poporul S|u, pe care s-o urmeze în ordinepentru a scapa de la distrugere. Iar aceast| cale a lui Dumnezeu a fost calea separ|rii. ToÛi urmaÕiilui Dumnezeu a trebuit s| rup| orice leg|tur| de cei r|i Õi s| se separe de ei complet.

Moise ne spune în versetul 26:“A vorbit adun|rii, Õi s zis: ‘Dep|rtaÛi-v| de corturile acestor oameni r|i, Õi nu v| atingeÛi de

nimic din ce este al lor, ca s| nu pieriÛi o dat| cu pedepsirea lor pentru p|catele lor.’”

AÕadar, dac| vreun membru ar fi refuzat s| se separe de cei rebelioÕi Õi dac| ar fi r|mas lâng|corturile lor s|u atingând ceva din lucrurile lor, ei ar fi fost socotiÛi responsabili pentru p|cateleacestor lideri r|i, Õi ar fi fost distruÕi împreun| cu ei.

“Întreaga adunare a împ|rt|Õit în vinov|Ûia lor [Core, Datan Õi Abiram], pentru c| toÛi într-om|sur| mai mare sau mai mic| au simpatizat cu ei.” Patriarchs and Prophets, p 401.

“Adunarea deasemenea a fost în pericol mare de a fi distrus| în p|catele lor [grupul lui Core] demânia lui Dumnezeu, pentru c| ei au fost p|rtaÕi la crimele oamenilor cu care au simpatizat Õicu care au fost asociaÛi.” Testimonies, vol 3, p 354.

Deoarece ei au fost cu adev|rat socotiÛi responsabili în mod comun Õi în pericol s| fie distruÕide mânia lui Dumnezeu împreun| cu cei rebelioÕi, ce au f|cut mulÛi din adunare?

“Ei s-au dep|rtat din preajma locuinÛei lui Core, Datan Õi Abiram. Datan Õi Abiram au ieÕit afar|,Õi au st|tut la uÕa corturilor lor, cu nevestele, copiii Õi pruncii lor.” Numeri 16:27.

Ce s-a întâmplat cu fiecare membru care a decis fie s| se separe sau fie s| r|mân| cu grupulrebelios Õi corturile lor? Aceia care au r|mas în conecÛie cu ei au fost distruÕi–incluzând pe aceiacare niciodat| n-a spus m|car vreun cuvânt fie pentru sau împotriva rebeliunii! SoÛiile Õi copiii aufost memÛionaÛi ca stând doar în corturile celor rebelioÕi îns| ei au suferit aceiaÕi distrugere. De ce?Pentru c| au fost socotiÛi responsabili în mod comun pentru p|catele acestor oameni r|i fiindc| nus-au separat de corturile lor!

Îns| ce s-a întâmplat cu copiii lui Core? Ôi ei au fost distruÕi împreun| cu el Õi familiile lui DatanÕi Abiram? Nu.

“Fiii lui Core n-au murit.” Numeri 26:11.

De ce n-au murit copiii lui Core împreun| cu tat|l lor Õi acel grup rebelios? Pentru c| aceÕtioameni neprih|niÛi au ales s| fac| voia lui Dumnezeu Õi s-au separat–refuzând s| fie în vreun fellegaÛi de cei rebelioÕi. Ôi cu toate c| le-a fost greu s| se separe de cei iubiÛi ai lor, totuÕi ei au iubitpe Dumnezeu mai mult decât orice alt| rudenie p|mânteasc|. Familia lui Core au rupt orice leg|tur|cu fraÛii rebelioÕi Õi s-au separat complet de grupul rebelios. Ei au refuzat s| fie responsabili în modcomun Õi s| fie p|rtaÕi la p|catele lor, iar Dumnezeu i-a p|zit pe aceÕti oameni neprih|niÛi de ladistrugere!

Dumnezeu a întemeiat acest adev|r foarte clar în experienÛa lui Lot.

Lot, împreun| cu familia sa apropiat| au fost singurii oameni neprih|niÛi r|maÕi în cet|Ûile plinede r|utate ale Sodomei Õi Gomorei. Dumnezeu i-a ar|tat lui Lot c| va trebui s| rup| orice leg|tur|cu acei oameni Õi c| va trebui s| se separe complet de cetate. Îns| de ce? De ce n-au putut s|traiasc| în continuare în acea cetate r|ut|cios| tr|ind o viaÛ| neprih|nit|?

“...îngerii au st|ruit de Lot, zicând: ‘Ôcoal|-te, ia-Ûi nevasta Õi cele dou| fete care se afl| aici, cas| nu pieri Õi tu în nelegiuirea cet|Ûii...Scap|-Ûi viaÛa, s| nu te uiÛi înapoi, Õi s| nu te opreÕti în vreunloc în Câmpie; sc|p| la munte, ca s| nu pieri.’” Geneza 19:15, 17.

Cu toate c| Lot Õi familia sa au fost neprih|niÛi, Dumnezeu le-a spus prin solia îngerului c| eitrebuie s| se separe din acel lor r|ut|cios, altfel ar fi fost socotiÛi responsabili pentru p|catele lui Õiar fi fost distrus împreun| cu cei r|i! Neprih|nirea lor n-ar fi putut s|-i scape de la distrugere dac|ar fi r|mas acolo Õi nu s-ar fi separat! Cu toate acestea Lot a ales s| întârzie în a asculta s| se separepân| la ultimul moment posibil. Iar ca rezultat al acesteia, soÛia lui Lot Õi-a pierdut viaÛa!

“Dac| Lot nu ar fi manifestat Õov|ire în a asculta de vocea îngerului Õi avertizarea lui, Õi dac| arfi fugit cu st|ruinÛ| spre munÛi f|r| un cuvânt de implorare s|u p|rere de r|u, soÛia lui ar fi sc|pat cuviaÛ|. InfluenÛa exemplului s|u ar fi sc|pat-o de la p|catele care i-a sigilat destinul. Îns| Õov|ireaÕi întârzierea lui au cauzat ca ea s| nesocoteasc| avertizarea divin|.” Patriarchs and Prophets,p 161.

Pentru ce s-a rugat Lot? El s-a rugat ca s| nu fie separat complet de leg|turile cu alte cet|Ûi, cis| i se permit| s| se duc| într-o alt| cetate mai mic| care nu a fost atât de rea ca Sodoma, unde s| setransfere ca membru, dup| cum s-ar spune în zilele noastre.

Lot a crezut c| aceast| cetate mic| Úoar n-a putut s| fie atât de corupt| ca Sodoma–cu toate c|a fost legat| de Sodoma Õi Gomora în aceiaÕi câmpie (vezi Geneza 19:18-20). Ce s-a întâmplat cuÚoar? A fost distrus| deasemenea pentru c| a fost unit| cu Sodoma Õi Gomora. Iar datorit| acesteileg|turi cu cet|Ûile Sodoma Õi Gomora, Õi aceast| cetate a fost corupt|! (Vezi Patriarchs andProphets, p 167; Geneza 19:30).

Lot n-a putut accepta ca cel neprih|nit s| fie distrus cu cel r|u. În loc s| se încread| înDumnezeu relizând c| El a Õtiut ce s| fac|, Õi c| El n-ar fi cerut ceva de la ei pentru a-i împiedica dela salvare, Lot a ales s| nu asculte porunca lui Dumnezeu, Õi astfel Õi-a pierdut soÛia.

MulÛi îÕi dau seama ast|zi c|, conducerea bisericii lor–sau inima bisericii lor–nu urmeaz| voinÛalui Dumnezeu Õi c| devine din ce în ce mai mult tot mai corupt|. Cu toate acestea, ei cred, asemenealui Lot, c| Dumnezeu nu va distruge pe cel neprih|nit împreun| cu cel r|u, Õi c| ei pot g|si o biseric|mic| undeva în acest sistem corupt unde nu vor fi afectaÛi de corupÛia celorlalÛi. Ôi mulÛi se transfer|ca membrii la o alt| biseric| mai mic|, crezând c| este destul de departe de conducerea bisericiiapostaziate, Õi de aceea ei nu vor fi corupÛi de ea. Îns| ei sunt în ignoranÛ| de faptul c| orice leg|tur|,atingere sau unire cu cei corupÛi incluzând biserici particulare sau instituÛii, sunt în leg|tur| cu aceaorganizaÛie! Iar Dumnezeu ne spune aceasta:

“Inima lucr|rii se afl| în _____; iar dup| cum inima uman| îÕi arunc| sângele viu în toate p|rÛiletrupului, tot aÕa se întâmpl| la conducerea acestui loc al bisericii noastre afectand pe toÛicredincioÕii. Dac| trupul fizic este s|n|tos, sângele care este trimis în întregul organism estedeasemenea s|n|tos; îns| dac| aceast| fântan| este necurat|, întregul organism devine bolnav delichidul vital care este otr|vit. Tot aÕa este Õi cu noi. Dac| inima lucr|rii devine corupt|, întreaga

biseric| în ramurile Õi interesele ei variate, împr|Õtiate de-a-lungul p|mântului, sufer| înconsecinÛ|.” Testimonies, vol 4, p 210.

Astfel, dac| conducerea bisericii a comis adulter Õi este corupt|, atunci orice instituÛie Õi biseric|care este în conecÛie cu aceasta este deasemenea corupt|. Lot a aflat c| nu exist| o alt| biseric| fiecât de mic| care s| fie pur| Õi la care putem merge pentru a ne transera ca membrii Õi unde s| neputem g|si liniÕtea, pentru c| va fi distrus| datorit| corupÛiei Õi unirii cu ea.

AÕadar, ce doreÕte Dumnezeu ca poporul S|u s| fac| dac| ei se gasesc în leg|tur| cu vreo parteal unei biserici care este poluat| de p|cat Õi r|utate?

“PlecaÛi, plecaÛi, ieÕiÛi de aici! Nu v| atingeÛi de nimic necurat! IeÕiÛi din mijlocul lui!Cur|ÛiÛi-v| cei ce purtaÛi vasele Domnului!” Isaia 52:11 (trad. din Englez|).

“SculaÛi-v| Õi plecaÛi, c|ci nu este odihna pentru voi; c|ci din pricina spurc|ciunii, veÛi fidistruÕi, cu o durere distrug|toare.” Mica 2:10 (trad. din Englez|).

Dac| ne g|sim ca f|când parte de o organizaÛie impur| Õi poluat| de p|cat Õi r|utate, sau uneibiserici desfrânate, atunci Dumnezeu porunceÕte poporului S|u s| se dep|rteze s|u s| se separe deaceasta. Iar aceast| separare trebuie s| fie complet| în ordine pentru a r|mâne puri: aÕa încât s| nuatingem vreo biseric| desfrânat|. În ordine pentru a evita de a atinge o biseric| desfrânat| înseamn|a rupe orice conecÛie cu aceasta, incluzând a ne rupe de ea ca membrii din registrul comunit|Ûii, altfelvom r|mâne necuraÛi de aceast| conecÛie Õi vom fi distruÕi împreun| cu ea. Noi nu putem s| netransfer|m de la o biseric| la alta în aceiaÕi organizaÛie care este poluat|. Ci noi trebuie s| rupemorice conecÛie cu tot ceeace este corupt în acea structur|!

MulÛi cred c| a fi membrii într-o biseric| desfrânat|–sau în oricare alt| structur|–nu este nici oproblem|; c| nu conteaz| pentru Dumnezeu dac| numele noastre sunt înregistrate undeva sau nu;c| ceeace conteaz| este ca vieÛile noastre s| fie în ordine cu Dumnezeu. Îns| Dumnezeu spunepoporului S|u ceva diferit; c| dac| sunt uniÛi cu o structur| corupt|, fie o biseric|, instituÛie, grup sauorganizaÛie–atunci ei sunt contaminaÛi cu p|catele acelei structuri corupte. Iar ei nu pot s| primeasc|sigiliul lui Dumnezeu, Õi vor fi distruÕi!

Acest principiu adev|rat–c| registrarea numelor noastre în registrele unei structuri corupte neopreÕte de a primi sigiliul lui Dumnezeu iar ca atare vom pierde viaÛa veÕnic|, ne este ar|tat prininspiraÛie.

Deasemenea dac| suntem membrii al unei Societ|Ûi Secrete ca Francmasoneria, atunci vom fisocotiÛi responsabili pentru p|catele ei Õi nu vom primi sigiliul lui Dumnezeu!

“CreÕtinii trebuie s| rup| orice leg|tur| care-i leag| de aceste ordini secrete care nu suntsub controlul lui Dumnezeu. Ei nu pot fi loiali lui Dumnezeu Õi al acestor organizaÛii. Dac| nuveÛi rupe conecÛia cu aceste societ|Ûi atunci v| veÛi asimila tot mai mult cu ele...

“Aceia care stau sub steagul p|tat cu sânge al PrinÛului Emanuel nu pot fi uniÛi cu Francmasoniisau cu orice alt| societate secret|. Sigiliul Viului Dumnezeu nu va fi pus asupra nim|nui caremenÛine o asemenea conecÛie dup| ce lumina a str|lucit în calea lui. Hristos nu este împ|rÛit...Domnul ne spune, ‘IeÕiÛi afar| din mijlocul lor, Õi fiti separaÛi,...Õi nu atingeÛi ce este necurat, Õi v|voi primi, Õi v| voi fi Tat|, iar voi Îmi veÛi fi fii Õi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.” SelectedMessages, book 2, p 132, 140.

Deasemenea ni s-a spus c| este datoria noastr| s| ne scoatem numele de membrii din oricebiseric| care a refuzat adev|rul lui Dumnezeu, altfel nu vom putea s| fim asiguraÛi de primaînviere–iar astfel nu vom avea asigurarea vieÛii veÕnice!

“Fratele meu [lui Ellen White] a continuat s| se r|ut|Ûeasc| (de boal|) repede. Dac| a simÛit unnor care s|-l dep|rteze de Isus, el nu s-a odihnit pân| când n-a fost alungat, iar speranÛa l-a înveselitiar|Õi. Cu toÛi care l-au vizitat el a vorbit despre bun|tatea lui Dumnezeu, Õi deseori îÕi ridica degetulîndreptat în sus, în timp ce o lumin| cereasc| s-a odihnit pe faÛa sa, Õi spunea, ‘Comoara mea esteadunat| acolo sus.’ A fost de mirare pentru toÛi ca viaÛa sa de suferinÛ| a fost astfel prelungit|. Ela avut o hemorogie la pl|mâni Õi s-a crezut c| va muri. Apoi o datorie neîmplinit| i s-a prezentat.El s-a unit iar|Õi cu biserica Metodist|. El a fost excomunicat în 1843 cu ceilalÛi membrii ai familiei,datorit| credintei sale. El a spus c| nu va putea s| moar| în pace pân| când numele s|u nu vafi scos din registrul bisericii, Õi l-a rugat pe tat|l s|u s| se duc| imediat Õi s| fac| aceasta.

“DimineaÛa urm|toare tat|l lui l-a vizitat pe pastor spunându-i de cererea fratelui meu. El a spusc| îl va vizita, Õi apoi dac| aceasta va fi totuÕi dorinÛa sa ca s| nu mai fie membru al bisericii lor,cererea lui v| fi împlinit|. Chiar înainte ca pastorul s| vin| fratele meu a avut o alt| hemorogie, ÕiÕi-a Õoptit teama c| nu v| tr|i s|-Õi împlineasc| datoria. Pastorul l-a vizitat, iar el Õi-a exprimatdorinÛa imediat, Õi i-a spus c| el nu poate s| moar| în pace pân| când numele s|u nu vi fi scosdin registrul bisericii; c| el n-ar fi trebuit s| se uneasc| cu ei iar|Õi dac| ar fi stat în lumin|.

“Apoi el a vorbit despre credinÛa sa, sperenÛ| Õi bun|tatea lui Dumnezeu c|tre el. Un zâmbetceresc a fost pe înf|ÛiÕarea sa, iar acele buze, câteva clipe înainte s| fie p|tate de sânge, s-au deschiss|-L laude pe Dumnezeu pentru mântuirea Sa cea mare. Dup| ce pastorul a p|r|sit camera el a spusparinÛilor mei, ‘Acesta este un suflet triumf|tor; Niciodat| n-am v|zut un suflet atât de fericit maiînainte.’ Curând dup| aceasta fratele meu a adormit în Isus, în speranÛa deplin| s| aibe partela prima înviere.” Spiritual Gifts, vol 2, p 163-164.

Tot ceeace este scris prin inspiraÛia lui Dumnezeu este scris pentru noi c| s| înv|Û|m. AÕadar,dac| vom permite ca numele noastre s| r|mân| în registrele unei structuri corupte–în mod specialîntr-o biseric| desfrânat|–atunci noi nu ne-am f|cut datoria, noi totuÕi atingem ceeace este necurat,iar noi nu putem s| primim sigiliul lui Dumnezeu Õi vom fi pierduÛi!

Aceast| pierdere nu este doar o pierdere al acestei vieÛi, ci ne exclude deasemenea de la viaÛ|veÕnic|! AÕadar, aceast| problem| de a fi membrii într-o biseric| desfrânat| este o problem|

important|–de care depinde viaÛa–. ViaÛa noastr| veÕnic| depinde dac| ne-am separat completde orice leg|tur| cu vreo biseric| desfrânat| de ast|zi!

Dumnezeu ne spune:“FugiÛi din Babilon, Õi fiecare s|-Õi scape viaÛa, c| s| nu pieriÛi în nelegiuirea lui...” Ieremia

51:6 (Trad. din Englez|).

Dac| nu ieÕim afar| din Babilon biserica desfrânat|, atunci noi vom fi nimiciÛi împreun| cu eaÕi ne vom pierde sufletul, Õi orice Õans| pentru viaÛa veÕnic|! De ce? Pentru c| n-am vrut s| fimcopiii lui Dumnezeu ci copii din curvie, Õi vom fi num|raÛi cu Babilonul.

Cum putem sc|pa s| nu fim copiii unei desfrânate Õi s| nu ne pierdem sufletul? Dumnezeu nespune foarte clar:

“Nu v| înjugaÛi la un jug nepotrivit cu cei necredincioÕi. C|ci ce leg|tur| este între neprih|nireÕi f|r|delege? Sau cum poate sta împreun| lumina cu întunericul? Ce înÛelegere poate s| fie întreHristos Õi Belial? Sau ce leg|tur| are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împac| templul

lui Dumnezeu cu idolii? C|ci noi suntem templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: ‘Euvoi locui Õi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, Õi ei vor fi poporul Meu.’

“Deaceea: IeÕiÛi din mijlocul lor Õi dep|rtaÛi-v| de ei, zice Domnul; nu v| atingeÛi de ce estenecurat, Õi v| voi primi. Eu v| voi fi Tat|, Õi voi Îmi veÛi fi fii Õi fiice, zice Domnul CelAtotputernic.” 2 Corinteni 6:14-18.

Când devenim fii Õi fiice a lui Dumnezeu ? Este înainte de a rupe orice leg|tur| cu Satana Õiîmp|r|Ûia sa, s|u dup|? Doar DUP{!

Atâta timp cât suntem în leg|tur| cu împ|r|Ûia Babilonului, noi suntem copii din curvie–nu copiiilui Dumnezeu. Îns| dup| ce ne-am separat Õi am rupt orice conecÛie, unire, asociere, sau leg|tur|prin a deveni membrii cu vreo biseric| desfrânat| de care ne-am atins, atunci Õi numai atunci,Dumnezeu ne promite s| ne primeasc| Õi s| fie Tat|l nostru, iar noi s| devenim copiii Lui!

A fi membru al unei biserici te leag| prin atingere de o biseric| desfrânat|. Astfel nu sunteÛi uncopil al lui Dumnezeu, El nu este Tat|l vostru, iar Cerul nu este Casa voastr|. De ce? Pentru c|sunteÛi p|rtaÕi la p|catele unei biserici desfrânate–sunteÛi num|raÛi cu Babilonul–SUNTEÚISOCOTIÚI RESPONSABILI ÎN MOD COMUN!

Ultima solie de îndurare, sau marea strigare al îngerului al treilea, este ultima solie pe careaceast| lume o va auzi. Dac| un om aude aceast| solie preÛioas| Õi persist| în a refuza s-o urmezeel va fi pierdut pentru veÕnicie!

“Solia care este prezentat| acum este ultima solie de îndurare pentru o lume c|zut|. Aceia careau privilegiul s| aud| aceast| solie, Õi care persist| în a refuza s| asculte avertizarea, îÕi arunc|ultima lor speranÛ| de salvare. Nu va exista un alt timp de probare.” Testimonies, vol 6, p 19.

Deoarece aceast| solie e vital de important| pentru a o urma Õi s| nu o refuz|m, atunci ce esteaceast| solie?

“Dup| aceea, am v|zut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; Õi p|mântuls-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare, Õi a zis: “A c|zut, a c|zut Babilonul cel mare![reprezentând orice biseric| desfrânat|–Roma, Protestantismul apostaziat Õi Adventismul] A ajunsun locaÕ al dracilor, o închisoare a oric|rui duh necurat, o închisoare a oric|rei p|s|ri necurate Õiurâte; pentru c| toate neamurile [toate bisericile sau denominaÛiunile–vezi SDA Bible Commentary,vol 7, p 979] au b|ut din vinul mâniei curviei ei, Õi împ|raÛii p|mântului au curvit cu ea, Õi negustoriip|mântului s-au îmbog|Ûit prin risipa desf|t|rii ei.” Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea:“IeÕiÛi din mijlocul ei poporul Meu, ca s| nu fiÛi p|rtaÕi la p|catele ei, Õi s| nu fiÛi loviÛi cuurgiile ei! Pentru c| p|catele ei s-au îngr|m|dit, Õi au ajuns pân| la cer; Õi Dumnezeu Ôi-a adusaminte de nelegiuirile ei.” Apocalipsa 18:1-5.

Tat|l spune tuturor acelora care vrea s| fac| parte din poporul S|u s| iese afar| din bisericadesfrânat| al Babilonului, altfel ei vor fi p|rtaÕi la p|catele ei–fiind socotiÛi responsabili în modcomun–iar ei vor primi din pl|gi–fiind p|rtaÕi al pedepsei bisericii lor desfrânate.

Aceast| separare Õi mesajul responsabilit|Ûii comune se uneÕte cu solia neprih|nirii prin credinÛ|,dup| cum solia îngerului al doilea s-a unit cu primul (vezi Early Writings, p 277). Îns| mulÛi oameniÕi pastori îÕi centreaz| atenÛia doar pe prima parte al acestei solii al evangheliei. Ei se centreaz| pebiruinÛ| asupra tuturor p|catelor personale prin Hristos Õi neprih|nirea Sa, sau slava Domnului, întimp ce ei ignoreaz| cu totul ultima parte al evangheliei. Îns| amândou| jum|t|Ûile trebuie s| mearg|împreun| în ordine pentru a sc|pa de contaminarea cu p|catul–fie personal, social s|u comun!

Solia neprih|nirii lui Hristos, sau prima jum|tate al evangheliei, îndrepteaz| sufletele însetateÕi înfometate spre Isus. Solia despre separarea complet| de o structur| corupt|, în mod specialbiserici desfrânate–fiind partea a doua a evangheliei–îi elibereaz| pe oameni de controlul înl|nÛuitoral oamenilor pentru a fi cu totul liberi în Isus! Solia neprih|nirii lui Hristos separ| sufletul decontaminarea p|catelor personale Õi sociale. Solia separ|rii elibereaz| pe om de contaminareap|catelor comune. Amândou| soliile implic| separare; una de p|catele personale Õi sociale, iarcealalt| de p|catele comune. Când aceste jum|t|Ûi sunt unite într-o evanghelie întreag|, atunci veÛiavea sunetul marii strig|ri al îngerului al treilea!

Îns| refuzând s| ascultaÛi una dintre solii aceasta înseamn| c| nu puteÛi s| fiÛi cu totul perfect Õiliber din p|cat–fie personal, social s|u comun. Astfel, niciodat| nu veÛi fi capabili s| refllectaÛi înmod perfect caracterul neprih|nit a lui Dumnezeu în cur|Ûie Õi f|r| pat| de p|cat! AÕadar, dac|refuzati s| ascultaÛi indiferent care jum|tate al evangheliei–sau solia adev|rului prezent al mariistrig|ri–atunci veÛi r|mâne contaminaÛi de p|cat. Atunci veÛi fi vinovaÛi de al refuza pe Isus prin anu v| purta crucea prin separare de toate p|catele personale, sociale Õi comune. Iar astfel nu veÛiputea s| primiÛi sigiliul lui Dumnezeu. RefuzaÛi o parte al soliei–fie cea al neprih|nirii lui Hristos,sau separarea de orice grupuri p|c|toase Õi desfrânate–de toate bisericile sau structurile corupte–iarastfel nu veÛi primi sigiliul lui Dumnezeu!

“Îngerul [din Ezechiel 9] trebuie s| pun| un semn pe frunÛile tuturor care s-au separat de p|catÕi p|c|toÕi, iar îngerul distrug|tor va urma pentru a ucide atât pe cei tineri cât Õi pe cei b|trâni.”Testimonies, vol 5, p 505.

Chiar dac| aÛi asculta de solia neprih|nirii lui Hristos, Õi veÛi birui toate p|catele personale, îns|refuzând s| v| separaÛi de biserica voastr| care este în desfrâu, cu toate acestea tot veÛi c|dea de av| perfecÛiona în neprihanire Õi fiind f|r| pat| Õi p|cat. Iar sigiliul lui Dumnezeu niciodat| nu va fipus asupra cuiva care este contaminat de p|cat (vezi Testimonies, vol 5, p 212-216). Astfel veÛi fisocotiÛi corupÛi datorit| unei unirii continue cu o biseric| desfrânat| prin a aparÛine acesteia camembru!

Dumnezeu ne spune clar c| dac| ne unim cu ceeace este corupt , atunci Õi noi vom fi corupÛi, iarastfel nu vom mai fi curaÛi Õi puri.

“E imposibil s| v| uniÛi cu cei corupÛi Õi s| r|mâneÛi totuÕi curaÛi. ‘C|ci ce leg|tur| este întreneprin|nire Õi f|r|delege? Sau cum poate sta împreun| lumina cu întunericul? Ce înÛelegere poatefi între Hristos Õi Belial?’ Dumnezeu Õi Hristos Õi oÕtirea cereasc| doresc ca omul s| Õtie c| dac|el se uneÕte cu ceeace este corupt, el va deveni corupt.” Review and Herald, January 2, 1900 (vol4, p 137).

AÕadar, doar urmând s|u predicând solia neprih|nirii lui Hristos al îngerului al treilea, Õineurmând solia separ|rii al îngerului al treilea, îi va l|sa pe oameni contaminaÛi de pac|tul comun.Iar astfel ei vor pierde viaÛa veÕnic|. Tot aÕa, dac| urm|m Õi predic|m doar solia separ|rii f|r| cas|-i îndrept|m pe oameni spre Hristos Õi neprih|nirea Sa, îi va l|sa pe oameni contaminaÛi de p|catulpersonal Õi social. Ôi aceÕtia îÕi vor pierde viaÛa veÕnic|. Amândou| soliile trebuiesc s| fieascultate pentru a împlini toat| neprih|nirea, Õi pentru a fi cu totul eliberat din pata Õimânjitura p|catului prin Isus!

Ceeace oamenii au nevoie cu disperare ast|zi este ÎNTREAGA EVANGHELIE–nu doarjum|tate. Nu este doar predicând Õi crezând solia neprih|nirii lui Hristos, Õi nu este doar predicândÕi crezând solia separ|rii complete. Ci este o SOLIE ÎNTREAG{–solia marii strig|ri–care esteadev|rul prezent pentru ast|zi.

“Adev|rul pentru acest timp îmbr|ÛiÕeaz| întreaga evanghelie.” Testimonies, vol 6, p 291.

Astfel adev|rul pentru acest timp–adev|rul prezent–îmbr|ÛiÕeaz| “întreaga evanghelie,” nu doarjum|tate. A predica “adev|rul prezent” înseamn| a predica solia evangheliei complete al îngeruluial treilea–Õi a predica solia neprih|nirii lui Hristos Õi separarea. Noi nu trebuie s| predic|m doardespre neprih|nirea lui Hristos Õi biruinÛa p|catului, ci Õi solia separ|rii Õi sc|p|rii de p|catul comun.Noi trebuie s| îmbr|ÛiÕ|m întreaga solie al îngerului al treilea–neprih|nirea lui Hristos Õi separarepentru Hristos! Iar dac| vom predica doar jum|tate din solie, atunci noi nu predic|m adev|rulprezent. (Pentru mai mult studiu despre acest subiect, v| rog s| scrieÛi pentru pamfletul, UltimaSolie de Îndurare, la adresa dat| în faÛa acestui pamflet).

Ceeace poporul lui Dumnezeu are nevoie cu disperare este aceast| solie al adev|rului prezent!“Multe adev|ruri preÛioase se afl| în Cuvântul lui Dumnezeu, îns| ceeace turma are nevoie

acuma este ‘adev|rul prezent’.” Early Writings, p 63.

MulÛimi sunt înfometate Õi chiar mor pentru c| nu li se predic| solia adev|rului prezent al–mariistrig|ri–în întregime!

“Domnul mi-a ar|tat c| suflete preÛioase sunt înfometate Õi mor datorit| lipsei de adev|rulprezent care sigileaz|, carnea (mâncare) la timpul potrivit; Õi c| mesagerii iuÛi (rapizi) ar trebuis| se gr|beasc| în drumul lor, Õi s| hraneasc| turma cu adev|rul prezent. Am auzit un înger spunând,‘Gr|biÛi mesagerii iuÛi, gr|biÛi mesagerii iuÛi; pentru c| cazul fiec|rui suflet va fi hot|rât, fie pentruviaÛ|, sau fie pentru moarte.’” Review and Herald, September 1, 1849 (vol 1, p 11).

Dac| alegem s| r|mânem în leg|tur| cu p|cate personale sau sociale, sau dac| alegem s|r|mânem membrii în leg|tur| cu vreo structur| corupt|–incluzând orice biseric| desfrânat|, fieCatolic|, Protestant|, Penticostal|, sau Adventist|–atunci noi nu putem s| fim sigilaÛi de ViulDumnezeu Õi vom pierde viaÛa veÕnic|! (Pentru mai mult studiu despre acest subiect, v| rog s|scrieÛi pentru pamfletul, Controvers| Asupra Capitolului 18 din Apocalipsa, la adresa dat| în faÛaacestui pamflet).

Tat|l nostru Cel îndur|tor Õi iubitor nu vrea s| vad| pe cineva distrus pentru c| ei au refuzat s|se separe de p|cate personale, sociale sau comune. Cu toate acestea, El nu va forÛa pe nimeni s|urmeze voinÛa Sa Õi s| p|r|seasc| o biseric| desfrânat|. Cu îndurare El ofer| tuturor privilegiul Õionoarea de a auzi ultima Sa solie de îndurare, iar apoi ne las| pe noi s| alegem–fie s| r|mânemresponsabili de p|catele Babilonului care pot fi personale, sociale sau comune, sau fie mergând pecalea cea dreapt| Õi îngust| a separ|rii, al renunÛ|rii de sine Õi neprin|nirii.

Dumnezeu a dat poporului S|u adev|rat doar o cale care conduce spre Cer, iar aceast| caleimplic| separare de toate bisericile desfrânate–ca membrii Õi orice altceva. Oricine, fie pastor saulaic, care predic| diferit este un veghetor fals spunând cuvintele unui str|in, iar ei nu lucreaz| pentruDumnezeu! De ce? Pentru c| ei încearc| s| conduc| pe oameni pe o alt| cale decât pe cea careDumnezeu ne-a ar|tat-o. Iar drumul lor fals nu conduce spre Cer!

Hristos ne spune clar pe care cale ÎÕi conduce poporul S|-L urmeze, Õi condiÛiile necesare pentrua le împlini ca s| fim capabili s| mergem pe cale:

“Adev|rat, adev|rat, v| spun c|, cine nu intr| pe uÕ| în staulul oilor, ci sare pe alt| parte, este unhoÛ Õi un tâlhar. Dar cine intr| pe uÕ|, este p|storul oilor. Portarul îi deschide, Õi oile aud glasul lui;

el îÕi cheam| oile pe nume, Õi le scoate afar| din staul. Dup| ce Õi-a scos toate oile, mergeînaintea lor; Õi oile merg dup| Ei au privit asupra ucenicilor lu el, pentru c| îi cunosc glasul.Nu merg deloc dup| un str|in; ci fug de el, pentru c| nu cunosc glasul str|inilor.” Ioan 10:1-5.

“Satana Õi îngerii lui au fost ocupaÛi în a c|uta s| atrag| la cât de mulÛi e posibil gândurile lor dela lumin| [de la îngerul care “va lumina p|mântul cu slava sa”]. Grupul care a refuzat-o a fost l|satîn întuneric. Am v|zut îngerul lui Dumnezeu privind cu un interes profund la poporul S|u pretins,pentru a nota caracterul pe care ei l-au dezvoltat o dat| ce solia cereasc| le-a fost prezentat|.Ôi dup| cum foarte mulÛi care au pretins s|-L iubeasc| pe Isus s-au întors de la solia cereasc| cubatjocur|, dispreÛ Õi ur|, un înger cu un pergament în mâna sa a notat scena ruÕinoas|. Întregul Cera fost plin de indignare la faptul ca Isus s| fie desconsiderat astfel de poporul S|u pretins....

“Satana s-a bucurat de starea urmaÕilor pretinÕi ai lui Isus. El i-a adus în capcana sa. El a conduspe majoritatea s| p|r|seasc| calea dreapt|, iar ei au încercat s| intre în Cer pe alt| parte. Îngerii auv|zut pe cei curaÛi amestecaÛi împreun| cu p|c|toÕii, cei hipocriÛi Õi iubitori de lume în Sion. Ei au privit asupra ucenicilor lui Isus; îns| cei corupÛi i-a afectat pe cei sfinÛi...

“Am v|zut pe Isus...poruncind îngerilor s|-i conduc| pe poporul S|u afar| dintre ceinecuraÛi, ca s| nu fie mânjiÛi. Aceia care au fost ascult|tori soliei au stat liberi Õi uniÛi.”Early Writings, p 245-250.

CondiÛiile vieÛii veÕnice nu sunt grele de înÛeles–separare de p|catele personale, sociale Õicomune în ordine pentru a fi cu totul liber Õi ascuns în Isus. Cu toate acestea mulÛi aleg s| serebelieze împotriva voinÛei lui Dumnezeu, în mod special în ce priveÕte separarea total| de bisericalor desfrânat|–retr|gându-se ca membrii Õi orice altceva–iar ei umbl| pe o alt| cale. Îns| ce nebuniee s| crezi c| poÛi merge pe o alt| cale decât pe cea care voinÛa lui Dumnezeu a specificat-o, Õi totuÕis| crezi c| eÕti pe drumul spre Ceruri! Cu toate acestea predicatori necredincioÕi conduc mulÛimide suflete credincioase în jos pe aceast| cale larg| a distrugerii.

“CondiÛiile pe care salvarea ne este asigurat| sunt foarte simple Õi clare, aÕa încât omul doritornu trebuie s| greÕeasc|. A neglija sau a refuza aceste condiÛii înseamn| a pierde orice speranÛ|pentru salvare. Doar Dumnezeu este capabil s| spun| pe ce termeni omul c|zut Õi rebeliospoate fi salvat. Ce nebunie este din partea oamenilor s| îÕi petreac| timpul prin a încerca s| mearg|pe o alt| cale decât aceea care este atât de simpl| Õi uÕoar| de înÛeles încât Õi omul cel mai analfabetpoate s| i-a avantaj de proviziile ei. Teologi pretinÕi se par a g|si pl|cere s| fac| din ceeace estesimplu, ceva misterios. Ei îmbrac| înv|Û|turile simple al Cuvântului lui Dumnezeu cu înÛelegerilelor întunecoase, iar astfel aduc confuzie în minÛile acelora care ascult| la doctrinele lor. L|saÛi caDomnul s| explice ceeace El doreÕte ca p|c|tosul s| fac| pentru a moÕteni viaÛa veÕnic|.” Signsof the Times, July 2, 1896 (vol 3, p 304) (vezi deasemenea April 1, 1880, July 31, 1884, May 12,1890; This Day With God, p 155 & 266; Testimonies, vol 1, p 131).

Cu toate acestea exist| o parte frumoas| rezervat| pentru resonsabilitatea comun|.Dac| dup| ce ne-am separat de toate p|catele personale, sociale Õi comune, retr|gându-ne ca

membrii Õi unirea noastr| din bisericile desfrânate, iar astfel suntem primiÛi de Dumnezeu ca copiiai S|i–unindu-ne cu Hristos Õi devenind una cu El–ce se va întâmpla atunci? Noi devenim p|rtaÕiÕi de Hristos Õi:

– Neprih|nirea Sa (Review and Herald, March 21, 1893, June 23, 1896; Desire of Ages, p. 25).– Harul Sau (Youth’s Instructor, September 28, 1899; Steps to Christ, p 78).

– ViaÛa Sa (Testimonies, vol 4, p 354; Signs of the Times, March 10, 1887).– Lucrarea Sa de slujire, r|scump|rare Õi ridicare (Messages to Young People, p 47; Upward Look, p 305). – Zelul Sau de a de a lucra cu renunÛare de Sine pentru a uÕura nevoile Õi greut|Ûile omenirii

(Mount of Blessing, p 12).– Bucuria Sa (Mount of Blessing, p 12; Christ’s Object Lessons, p 210).– UmilinÛa Sa (Review and Herald, March 5, 1889; Signs of the Times, September 27, 1883).– S|r|cia Sa (Review and Herald, July 4, 1912).– RenunÛarea Lui de Sine (Review and Herald, December 23, 1884).– Crucea Sa (Gospel Herald, May 1, 1898).– SuferinÛele Sale (Mount of Blessing, p 12; Review and Herald, September 16, 1890; Selected

Messages, book 2, p 248).– Slava Sa etern| (Mount of Blessing, p 12; Upward Look, p 305; Review and Herald, March

6, 1888).– Puterea Sa glorioas| (Manuscript Releases, vol 7, p 130).– Risipaii Sa (Review and Herald, December 26, 1882).– Bog|Ûiile Sale (Review and Herald, December 26, 1882, December 15, 1896).

Îns| nu doar cele de mai sus; uniÛi cu Hristos noi devenim p|rtaÕi deasemenea în:– Natura Sa divin| (Review and Herald, January 12, 1886, July 1, 1890; Signs of the Times,

January 16, 1896).– Îndurarea lui Dumnezeu (Review and Herald, September 22, 1896).– Libertatea glorioas| de fi copiii lui Dumnezeu (Reflecting Christ, p 377; Amazing Grace, p

313; Education, p 151).– Iubirea lui Dumnezeu (Review and Herald, September 22, 1896).– Favoarea lui Dumnezeu (Selected Messages, book 1, p 326).– Demnitatea Õi suferinÛa lui Lui (Manuscript Releases, vol 18, p 80).– Bucuria sfinÛirii (Steps to Christ, p 14; Lift Him Up, p 243).– Puritatea Õi influenÛele Cerului (Southern Watchman, July 9, 1903).– Pace cereasc| (Amazing Grace, p 320; In Heavenly Places, p 35).– Puterea învierii Lui (Desire of Ages, p 209).– LocuinÛele celor binecuvântaÛi (Review and Herald, August 22, 1912).– Ôi viaÛa veÕnic| (Desire of Ages, p 25; Counsels on Stewardship, p 25; Review and Herald,

March 9, 1905).

Toate acestea sunt date din abundenÛ| acelora care împlinesc condiÛiile de a se separa cu totulde p|cate personale, sociale Õi comune, Õi care se leag| de Hristos! Iar toate acestea sunt posibiledatorit| lui Hristos!

“P|catele lumii au fost puse asupra lui Hristos, Õi pentru acest motiv El a fost num|rat împreun|cu cei p|c|toÕi. El a purtat blestemul Õi a fost tratat ca un înc|lc|tor, în ordine ca cel poc|it s|poat| fi îmbr|cat cu neprih|nirea Sa. El a fost condamnat pentru p|cat în care El n-a avut nicio parte, pentru ca noi s| putem fi justificaÛi prin neprin|nirea în care noi n-am avut nici oparte. Hristos Ôi-a manifestat iubirea pentru noi, Õi a devenit reprezentativul nostru pentru cap|catul nostru sa nu ne înece spre pierzare.” Review and Herald, June 23, 1896 (vol 3, p. 369).

“Hristos a fost tratat dup| cum noi meritam, pentru ca noi s| fim trataÛi cum El ar fimeritat. El a fost condamnat pentru p|catele noastre, în care El n-a avut nici o parte, pentruca noi s| putem fi justificaÛi prin neprih|nirea Lui, în care noi n-am avut nici o parte. El asuferit moartea care a fost a noastr|, pentru c| noi s| primim viaÛa care a fost a Sa. ‘Prinr|nile Lui am fost t|m|duiÛi.’” Desire of Ages, p 25 (vezi deasemenea Testimonies, vol 8, p 208-209).

Astfel este separarea de orice p|cat Õi instituÛii corupte, incluzând retragerea numelor noastredin registrele bisericilor desfrânate, p|r|sind orice leg|tur| cu împ|r|Ûia lui Satana al Babilonului,fugind în braÛele întinse cu iubire ale lui Isus care ne aÕteapt|–devenind p|rtaÕ al vieÛii Sale ÕimoÕtenitori ai împ|r|Ûiei Sale neprih|nite.

AÕadar, prin a revizui tot ce am înv|Ûat din ceeace ne spune Domnul, Dumnezeu ne spune c| dac|nu ne separ|m cu totul de p|catul personal, Õi social, Õi de orice biseric| desfrânat| Õi corupt|, atuncinoi atingem ceeace este necurat Õi astfel suntem p|rtaÕi la p|catele ei. Dumnezeu ne va uita. El nuva avea îndurare pentru noi; Õi vom primi din cele 7 pl|gi; vom fi nimiciÛi în f|r|delegea bisericiidesfrânate; Õi vom fi distruÕi pentru totdeauna în lacul de foc.

Îns| dac| ascult|m de voia Domnului, Õi ne vom separa complet de p|catele personale, socialeÕi comune–incluzând retragerea numelor noastre de membrii din registrele bisericilor corupteindiferent cât de mult timp am fost membrii–Õi fiind credincioÕi lui Dumnezeu pân| la sfârÕit, atuncinu vom fi p|rtaÕi la p|catele ei, ci vom fi g|siÛi ascunÕi în Isus; Dumnezeu nu ne va uita, ci ne vascrie numele în cartea Sa de aducere aminte; Dumnezeu va avea îndurare pentru noi; vom fi protejaÛide cele 7 pl|gi; Õi nu vom fi nimiciÛi ci vom avea viaÛ| veÕnic|–sc|pând de lacul de foc! Noi vomfi p|rtaÕi la tot ce este al S|u Õi vom fi uniÛi cu Hristos pentru totdeauna!

Care este alegerea voastr|? VeÛi asculta doar de jum|tate de evanghelie–de mesajul neprih|niriilui Hristos–r|mânând p|rtaÕ cu Satana la distrugerea veÕnic| împreun| cu împ|r|Ûia lui Õi albisericilor desfrânate al Babilonului? Sau veÛi urma Õi veÛi asculta de întreagaevanghelie–separându-v| de toate p|catele personale, sociale Õi comune, iar astfel devenind p|rtaÕcu Hristos Õi împ|r|Ûia Sa veÕnic| a neprih|nirii?

Fie ca s| ne împlinim datoria înaintea lui Dumnezeu prin a studia pentru noi înÕine, nepermiÛândnim|nui–fie pastor, prezbiter, înv|Û|tor sau soÛ-soÛie–s| studieze pentru noi. Fie ca noi s| test|m cuIsaia 8:20, orice doctrin| pe care o auzim, pentru a fi capabili s| vorbim pentru noi înÕine, “Eu Õtiuceeace cred Õi o pot dovedi prin Cuvântul inspirat a lui Dumnezeu.” Dac| nu studiem pentru noiînÕine ca s| Õtim ce credem iar astfel vom pierde viaÛa veÕnic|, pe cine vom putea s| învinov|Ûimdecât pe noi înÕine?

“C|uta s| te înf|Ûisezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucr|tor care n-are dece s|-i fie ruÕine, Õi care împarte drept Cuvântul adev|rului.” 2 Timotei 2:15.

“Dumnezeu ne-a dat darul preÛios al raÛiunii Õi intelectului, iar noi vom fi socotiÛi responsabilipentru greÕelile noastre dac| nu ne vom folosi mintea în studiu serios al Cuvântului luiDumnezeu. Dumnezeu ne-a înzestrat cu capacitatea de a înÛelege ceeace este acceptabil lui Lui. Ideile noastre omeneÕti Õi voinÛa noastr| uman| , nu trebuie s| se întroneze, ci voinÛa luiDumnezeu trebuie s| fie suprem|.” Signs of the Times, February 26, 1894 (vol 3, p 101).

Fie ca Dumnezeu s| ne ajute pe toÛi s| ne realizam responsabilitatea, iar apoi s| alegem s| urm|mdoar voinÛa Lui Õi singura cale pe care a fost dat| s| mearg| cei r|scump|raÛi ai Domnului–aceiaÕicale pe care Hristos ÎnsuÕi a ales s| mearg|.

“De aceea Õi Isus, ca s| sfinÛeasc| norodul cu însuÕi sângele S|u, a p|timit dincolo de poart|. S|ieÕim dar afar| din tab|r| la El, Õi s| suferim ocara Lui.” Evrei 12:12-13.