David Priestland este profesor de istorie moderni la Oxford.

Lucrfuile sale exploreazi istoria Uniunii Sovietice, concentrAn-

du-se mai ales pe relalia dintre ideologie, politici gi culturipolitici in epoca interbelici, explicind originile represiunilor

staliniste de la sfArgitul anilor 1930 (Stalinism and the Politics ofMobilization. Ideas, Power and Terror in Interwar Russia,2007).

Volumul Sfeagr.ll roSu. O istorie a comunismului a fost nominalizat

pentru Premiul Longman/History Today la categoria cea mai

bunl carte de istorie din 2010. Mai recent, Priestland a inceput un

nou proiect care urmiregte studiul istoriei neoliberalismului din

anii L970. Prima sa carte din acest proiect, Merchant, Soldier Sage:

A New History of Power (2012), este un eseu despre extinderea

culturilor de piali in istoria globali gi competilia lor cu alte sisteme

de valori.

DAVID PRTESTLAND

SrENcUt RosUO ISTORIE A COMUNISMULUI

Traducere din limba englezd de Corina Hdddreanu

**Bucuregti

2019

Mulfumiri .'..:..Introducere.1739-1889-1989 " ' ':""" "

CupnrNs

Mulfumiri .'..:.. 7

lntroducere. 17ti9-1889-1989 "''i"""" 9

4.- 9::':'*'?:li-:'- -..::' " " ",'' .... '^Z

Capitolul 1. Un Prometeu german " " ',i! " " "c"iii"i"f 2.Ciitueliidearami'" " "" "" 101

C"iii"i"f :. sub ocirii occidentului " " " " 1s3

Caoitolul4.Oamenideolel """'" 189-aii;;iJ

5. Fronturile populare " " zsr

6i;;il 6. Rdsiritul "rt. togo " ' ' ' 32s

6;;ilT.Imperiul "r"" """ 374

i"loi ofof 8. Paricidul " " " 426

i"iii.i"r e. Gherilele ' !2t-Capitotut 10. Stagnarea 5:9

#;;il ii npig""r6irt"t ri, n*Jrqiire ingeminate ; ffi2npilog. Rogu, portocaliu, verde"' 9i roqu? .' " ' ' " :'

Note . .

Bibli o gr afi e s ele ctiv d

Lista ilustraliilot . .'Indice .

44 David Priestland.

reusit, pentru o vreme, sd-si asigure sprijinul celor siraci.Ei au putut si sd invete din istoria migcdrii revolutionaresi chiar a Revolutiei Franceze. Iacobinii nu aveau la ce sdpriveascd inapoi, cu exceptia unui trecut clasic de o valoareindoielnicd.

Multd weme Robespierre a fost urAt si respins atat destanga, cAt si de dreapta; abia in 1830, ideile socialiste auinceput sd fie la modd si a avut loc reabilitarea lui. Dar ide-ile si fortele pe care el si iacobinii le-au dezl5ntuit urmausd aibd o influentd enorme asupra comunismului, in viitor.In urmdtoarea jumdtate de secol, exemplul RevolugieiFranceze si al egecurilor ei a aruncat o umbri uriasd asuprastAngii. trar evenimentele din 7793-7794 au starnit intr-unmod cu totul special imaginalia unui tAndr radical ndscutin tinutul Rinului ce abia fusese ocupat de Franta revolutio-nard. Pentru Karl Marx, iacobinii fdcuserd erori grave, dar,cu toate acestea, rdmAneau ,,farul tuturor epocilor revoluti-onare", o lumind cdlduzitoare ce aratd drumul spre viitor.3aMarx, ca multi dintre socialigtii din secolul al XIXJea, aveasd-gi construiasci teoria revoluliei invdgAnd din lectia iacobi-nilor si a istoriei lor sAngeroase.

**g*ito!ex& X

UN PROMETEU GERMAN

6

in 1830, Eugdne Delacroix a expus extraordinara sa pic-turi a revolugiei din 7830, Libertatea conducdnd poporul.lteprezentarea fdcutd de el primei revolte majore dinliuropa dupd 7789 a devenit astezi o imagine clasicd a re-volutiei; intr-adevdr, este deseori confundatd cu o imaginea mai faimoasei ei predecesoare. Faptul este de inteles, devreme ce pictura, in unele aspecte, prezinti revolutia din1830 - care a inliturat monarhia Bourbonilor, restauratedupd cdderea lui Napoleon - ca o reluare a celei din 1789.Personajul feminin al Libertdtii, cu bustul gol, purtAnd o bo-neti foigiand gi linAnd un tricolor si o baionet5, este o figurdsemialegoricd, un ecou al eroilor clasici de la sfArsitul seco-lului al XVIII-lea. Pictura era, de asemenea, menitd sI aratealianga burgheziei cu cei siraci, care se produsese in1789.Libertatea conduce un grup de revoluqionari, de la tAnirulintelectual burghez cu joben pAnd la muncitorul cu pieptuldezgolit si un copil al strizii, cllcAnd peste trupurile neinsu-fletite ale martirilor revolutiei.

Pictura arate insd si cum se schimbaserd perspectiveleasupra revolutiei, din perioada lui David. Figurile muncito-rilor si sdracilor sunt mai proeminente decAt ale burghezilorsi, deloc surprinzdtor, datd fiind teama generald inspi-rate de sdraci, criticii ostili s-au plAns ci avocafii, medicii si

46 Dayid Priestland

negustorii au fost omli in favoarea,,golanilor gi muncitori-lor". Mai mult, Libertatea nu era un personaj cu totul alego-ric, ci in mod evident o femeie din popor; Journal des artisteso gisea murdarS, urAti si,,lipsitd de noblege".l Din 1832, pic-tura n-a mai fost expusd cAtiva ani, de teamd cd ar incita latulburdri, dar a fost iar scoasd la lumind in timpul Revolutieidin 1848. Pentru Delacroix, in miezul revolu$ei nu stiteauburghezii drapati in togi, ci muncitorii in zdrenqe.

Pictura lui Delacroix arate izbitor cAt de mult se inde-pertase imaginea revolugiei de tablourile ordonate si hie-ratice ale lui David. Libertatea lui Delacroix are gi cAtevatrisdturi clasice, dar aceasti pAnzd exultd prin puternicul eiromantism. Personajele au o sdlbdticie gi o energie primaricare se afld foarte departe de cumpdtarea clasicd a lui David.Totugi, Delacroix a inserat in ansamblul lui revolulionar gi unstudent purtAnd uniforma $colii Politehnice - institulia infi-inlatd de Carnot, rivalul ,,tehno-iacobin" al lui Robespierre.Romantismul revolutiei a fost temperat, fie gi in micd md-surd, de respectul pentru stiinte.

Entuziasmul lui Delacroix pentru revolulia din 1830 nua tinut insd mult. El nu era un radical politic gi in curAnda iost deziluzionat. intr-adevdr, mulgi au vezut in faimoasalui picturd o atitudine puternic ambivalentd fa15 de violenqarevolutionard: in planul cel mai apropiat de privitor se aflIcAteva cadawe gi, contrar titlului, nu Libertatea este cea careconduce poporul, ci un copil care agitd un pistol. Prin con-trast, Karl Marx nu era impotriva violentei revolutionare si,la fel ca Delacroix, a incercat sd aplice experienta lui 1789 lanoua si puternica politicd socialistd. La sfArgitul anilor 1830gi in anii 1840, germanul Marx era la fel de obsedat de mos-tenirea Iui 7789 ca orice intelectual francez si chiar pldnuiasd scrie istoria revolutiei.2 Si, la fel ca Delacroix, Marx adu-ceala zi tradilia revolutionard, ,,declasicizAnd-o" gi plasAndmuncitorimea in primul plan al intregii miscdri. Esecul ia-cobinilor, insista el, se datora in mod clar admiratiei lor ex-cesive pentru orasul-stat clasic. Nostalgia lor pentru Spartagi Roma antica i-a adus in opozilie fatd de saru-culottes.

Steagul ro;u. O istorie a comunisrnului 47

lipi;rlitateapoliticd pe care au imbrS;igat-o, acordand fieciruiililr ('crtitenie deplind, nu mai era de ajuns; intr-o societaterrrrrrlcrnd, adevdrata egalitate gi armonie se puteau realizarlrrrr prin egalitate economicd" deplind. Lipsigi de sprijinul so-

r'it,t iitii, ei au fost nevoili sd recurgd la violengd.3 Marx a fdcutr,l()rlLlri chiar mai mari decAt Delacroix penffu a-si temperarorrrantismul revolulionar printr-o analizd a gtiinlei si mo-r lr,r'nismului economic. Iacobinii, argumenta el, exageraserd

Irutcrea moralitdqii si a voinqei politice in transformarea so-

t it't:iqii, subestimAnd importanga fortelor economice.in aceastd remodelare a tradiliei revolulionare franceze

st;i originalitatea lui Marx. El fdurea o noud ideologie derilllnga, potrivit5 pentru noile societili industrializate din se-

r'olul al XIX-lea, care credeau in progresul tehnologic, gi pen-trtr pdturile de muncitori, tot mai ample. Era, de asemenea,

lrotrivitd pentru o epocd in care se ascutea conflictul socialintre muncitori gi patronii sprijinili de stat. Mai mult, Marxrr incercat sd deplaseze centrul socialismului din Franla

,,rctrograde" de la sfArgitul secolului al XVlil-lea intr-o altdzond - altd natiune,,retrograd5", Germania.

$x

l)upd ghilotinarea lui Robespierre in 1794" din inchisorilelrranlei au fost eliberati mii de oameni aruncati acolo de re-gimul revolugionar. Printre ei se numdrau si rei gAnditori ra-clicali: Franqois-Nodl Babeul contele Henri de Saint-Simon

;i Charles Fourier. Toqi trei erau traumatizaqi de Teroare gi

au incercat sd invele din ea, desi concluziile lor referitoarela ce a mers prost si la cum putea si fie reanimatl tradigiarevoluqionard erau foarte diferite. Babeuf il condamna pe

Robespierre pentru c[ i-a trddat pe mestesugarii gi pe ;dra-nii Franqei; el a devenit conducdtorul uneia dintre primelemigcdri comuniste. Dimpotrivd, Saint-Simon era mosteni-torul tehno-iacobinilor; dupd el, cea mai condamnabild eraneglijarea de cdtre Robespierre a necesitdlilor producgiei

48 David Priestland

si ale modernit5lii. Fourier s-a diferentiat de amAndoi, con-

cepAnd un viitor in care prioritare nu erau nici egalitatea,

niii productivitatea, ci creativitatea 9i pldcerea. Asadar, fiecare

a fondat un tip specific de socialism - comunismul egalitarist,

socialismul ,,gtiintific" si un socialism mai romantic - toate

trei urmAnd sd fie incorporate de Marx intr-o sintezl mlreaqd,

chiar dacd niciodatd pe de-a-ntregul coerente.

,,Comunismul" lui Babeuf a devenit ;i mai egalitaristin timpul celei de-a doua perioade petrecute in inchisoare,

dupd iSderea lui Robespierre. in acele momente, el a ela-

boiat o condamnare a proprietdlii si mai radicald decAt cea

fdcutd sub iacobini.a Babeuf nu mai credea cd legea agrardgisfAr;itul unor forme evidente de inegalitate erau de ajun^s;

trebuia urmdritd o formd radicald de ,,egalitate absolutd". In

noua societate n-aveau sd mai existe bani; toli oamenii aveau

sd trimitd produsele muncii lor la,,depozitul comun" si apoi

sd primeascd in schimbul lor o parte egal5 din produsul nali-onal. Munca nu avea sd mai fie o povard, Pentru cd oamenii

ar fi dorit sd munceascd, din patriotism 9i din dragoste fafd

de comunitate. in esenld, aceasta era o versiune egalitaristd

a utopiei pe care o avuseserdsans-culottes, potrivit cdreia era

nevoie de muncd grea si de justilie socialS strictl, inrdddci-nate prin recurgerea la o versiune foarte eficientd a distribu-irii iacobine a alimentelor.

La eliberarea din inchisoare, in octombrie 1795, el

a decis sd o apuce pe un drum revolufionar. A contribuit laorganizarea unui Comitet al Insurecliei pentru Siguranlapu-bhce, acesta lansAnd un Manifest pentru egali. Babeuf 9itovardgii lui pldnuiau o revoltf, in luna mai 1796, dar au-

toritdlile au descoperit conspiratia, iar el 9i al$ cAgiva au

fost aiestati;i executagi. Cu toate acestea, tipul lor de po-

liticd revolugionard gi de egalitarism puritan a supravie-

!uit. Filippo buonarroti, care a luat parte la conspiralia luibabeul iJcris o istorie a celor egali in 1828, intr-o perioadd

mult mai receptive h ideile francezului decAt deceniile

precedente. Buonarroti a fdcut ca principiile lui Babeuf sd

ijungd la un public larg, devenind miezul a ceea ce a devenit

Steagul ro;u. O istorie a comunismului 49

cunoscut sub denumirea de ,,comunism": proprietate co-mund, egalitarism si redistribuire a avuliilor cdtre sdraci,precum gi folosirea tacticilor militante, revolugionare pen-tru preluarea puterii.

Acestei tradiqii revolulionare egalitariste ii apartine si

una dintre cele mai cunoscute figuri comuniste din anii1840, croitorul itinerant german Wilhelm Weitling. Acestaera un autodidact, care invdgase singur latina gi greaca gi

era capabil sd citeze din Aristotel gi Homer, ca gi din Biblie,de unde gi-a extras mare parte din teoria sociald. Weitlinga sosit la Paris in 1835 gi, odati ajuns acolo, a intrat in LigaClandestinilor - o societate secrete republicand care urmainvdgdturile lui Babeuf si Buonarroti, dar infuza acest comu-nism cu o viziune cregdne apocalipticS. Pentru Weitling, so-

cietatea ideald, rezultatul unei revoluqii violente, avea sd fieo intoarcere la comuniunea cregtine a bunurilor. Ca si pen-tru Babeuf, principala sa preocupare era egalitatea (degi eradispus sd le accepte ceva lux celor care fdceau muncd supli-mentare). El a incercat sd rezolve problema monotoniei, darprincipala sa propunere a fost ca muncitorii sd fie invilagi s[se bucure de muncl fdcAnd trei ani de serviciu obligatoriuintr-o unitate industriald cvasimilitar5. Weitling a fost pro-babil cel mai influent socialist din Germania, iar ideile lui auinfluenqat o intreagd generafie de muncitori germani in exilla Londra, Bruxelles, Paris sau Geneva. Liga Celor Drepqi,una dintre cele mai mari societdqi secrete radicale germane,a adoptat ideile lui Weitling in manifestul sdu oficial din1839, iar membrii grupului au luat parte in acela;i an laInsurecqia de la Paris, condugi de August Blanqui, amator deconspiralii gi influengat de iacobini.

$i totugi, nu tofi comunistii, inclusiv unii din Liga CelorDrepgi, erau entuziasmagi de socialismul brutal al adepli-lor lui Babeuf gi Weitling. Schapper, unul dintre conducd-torii filialei de la Londra a Ligii, condamna comunismul luiWeitling ca fiind lipsit de fericire si despotic: ,,Exact ca solda-qii in cazarmd... in sistemul lui Weitling nu existd libertate."sDar;i mai ostili fald de acest tip de comunism erau socialistii

50 David Priestland

romantici, numili gi,,utopici", 9i cel mai excentric reprezen-

tant al lor, Charles Fourier.Termenul de ,,socialism utopic" a fost folosit de Marx si

Engels ca o modalitate de a respinge un mare num[r de rivaligi d-e a le denigra ideile, in comparatie cu propriul ,,socialism

;tiinfific". Cu toate acestea, termenul descrie un tip de soci-

alism de la inceputul secolului al XIX-lea'6 Spre deosebire de

comunisti, sociiligtii utopici nu erau in general muncitori 9i

inigial nu au avut o legdturl strAnsl cu migcdrile clasei mun-

citoare. De asemenea, ei erau mult mai pufin interesali de

preluarea puterii. in schimb, isi concentrau eforturile spre

iot*ut"u,tttor comuniti$ mici, experimentale, si aveau o vi-ziune asupra societElii ideale care era mult mai atrdgdtoare

decAt egalitarismul spartan al adeplilor lui Babeuf. $t, mai

degrabi decAt sI impund moralitatea creqtind a lui Weitling,

ei incercau sf, combatl doctrina pdcatului originar, pe care

era fondat cregtinismul gi pe care o considerau opresivd' In

opinia 1or, omenirea era prin natura ei altruistd 9i cgope;

rint5, iar o educaqie potriviti ar permite ca aceste idei sd

predomine. Ei erau in mod special ostili fald de mohorAta

eticd a muncii din noul capitalism industrial, atet de strans

asociatd cu crestinismul 9i mai ales cu ideile protestante ale

wemii. Sistemul fabricilor si diviziunea muncii transformau

oamenii in masini, iar viaqa intr-o trudd lipsitd de bucurie'

Societatea trebuia organizatd astfel incat fiecare membru

al ei sd poatd fi creativ gi sd-gi dezvolte indMdualitatea' Ca

spirit, viziunea lor era, asadar, romanticd. Totuqi, spre de-

osebire de iacobini, al cdror romantism qinea de sacrificiul

eroic de sine al soldatilor, al lor prosldvea creativitatea si re-

alizarea artistului.FranEois Marie Charles Fourier a fost unul dintre prin-

cipalii teoreticieni ai acestei utopii a pldcerii si a creati-

vitAlii. Marcat de experienta iacobinilor, el a respins toate

formele de revolugie violentd si de egalitate economice,

pornind in schimb de la ideea ci civilizatia modern5,

care suprima dorinla naturald de pldcere, era responsa-

bil5 pentru suferinla umand. in locul ei, el a propus noi

Steagul ro;u. O istorie a comunismului 51

comunitili-model - ,,falansterele" - in care responsabilitateasociald gi pasiunile si coexiste.T Fiecare dintre aceste comu-nitdli avea sd numere 1620 de membri. Munca avea sI fiepldcutd gi indatoririle repartizate in funcEie de caracterulfiecdrui individ. Oamenii aveau nevoie gi de varietate, aga

cd ziua de lucru urma sd fie impdrgitd in perioade de doudore, in fiecare dintre acestea muncitorii urmAnd sI lucrezeceva diferit. Fourier a rezolvat problema muncilor nepld-cute, cum ar fi curigarea latrinelor, prin bizara propunere ca

acestea sd fie repartizate copiilor -,,micilor hoarde", cum lespunea -, pe motiv cd lor le place sd se joace in murddrie.El a suslinut gi ideea cd in viitor va apdrea un nou animal,

,,anti-leul" si,,anti-balena", care se va imprieteni cu oameniiqi va face muncile grele. Unele dintre propunerile lui s-ar pu-tea sd nu fi fost fdcute in serios, dar nu este deloc surprinzd-tor cd, in secolul )O(, poetul si criticul Andr6 Breton avea sdlconsidere pe acest visdtor un predecesor al suprarealismu-lui. Totugi, prin doringa de a reconcilia munca si implinireade sine a oamenilor gi prin speranla cd oamenii pot fi feculise fie ,,intregi" evitAndu-se strictegile impuse de diviziuneamoderni a muncii, Fourier a reprezentat latura romanticia socialismului gi a avut o influenti semnificativd asupra luiMarx gi Engels.

Un inamic socialist gi mai influent al comunismului luiBabeuf a fost Pierre Joseph Proudhon, un tipograf care l-adepdEit pe Weitling in eforturile de autodidact, invigAndsingur nu doar latina si greaca, ci qi ebraica. in 1840, ela publicat Ce este proprietatea?, care, prin puternica decla-ratie,,proprietatea este furt", a devenit subiectul principalde disculie in toate saloanele din Franla. Totugi, Proudhonnu voia abolirea proprietdlii private, ci urmdrea mai degrabdca aceasta sd fie repartizatd uniform. Proudhon a obiectat,agadar, impotriva viziunii comunit5;ii egale a lui Babeuf,motivele fiind ,,tortura morald pe care o aplici asupra con-

gtiinqei gi uniformitatea pioasi si stupidd pe care o impune"8.Pentru Proudhon, socialismul trebuia s[ le permitd oame-nilor s5-gi controleze viegile. El voia o formi de democra;ie

52 David Priestland

industriald, in care muncitorii si nu mai fie sclavii maqinilor,ci sd'qi organizeze singuri locurile de munci; idealul lui era

o societate puternic descentralizatd, o federa$e de ateliere ;ide comunitdgi conduse de muncitori. Deloc surprinzdtor, el

a fost considerat unul dintre principalii teoreticieni ai mis-

cdrii anarhiste.Mai apropiat de tradilia comunisti a fost socialismul

lui Etienne Cabet, a cdrui societate utopicd, ,,lcaria", orga'niza proprietatea in comun gi era condusd de un guvern

ales care deqinea controlul total asupra economiei. Adepliisdi - numerogi printre muncitorii ftancezi - au fost printreprimii numili ,,comunisti". Dar figura tipici pentru socialig-

tii romantici utopici a fost gAnditorul britanic Robert Owen,

ale cdrui idei au fost luate in serios atAt de radicali, cAt si de

lumea bund gi ale cdrui planuri de comunitdti socialiste au

fost chiar puse in practice. Fiu al unui om de afaceri, a de-

venit el insuqi un inteprinzdtor de succes 9i a cumpirat cA-

teva lesdtorii pe rAul Clyde, in New Lanark' El a considerat

cd muncitorii nu erau de incredere si, de aceea, a inceput si-imotiveze oferindu-le condigii mai bune de lucru 9i educatiepentru copiii 1or. Dar cum puteau fi reconciliate munca si

plScerea? Solugia lui Owen are multe in comun cu cea a luiFourier: cei cu vArste intre 15 gi 20 de ani aveau si mun-

ceascd si, cu ajutorul copiilor, sd produci toate lucrurile de

care comunitatea avea nevoie; cei cu vArste intre 20 9i 25 de

ani urmau sI supravegheze; cei intre 25 9i 30 de ani aveau sd

organizeze stocarea gi distribu$a, dar, cum aceasta urma sd

le ia doar dou5 ore pe zi, restul timpului putea fi alocat,,pli-cerii gi recompenselor"e.

Socialigtii utopici, asadar, au extins scopurile comunis-

mului de la simpla egalitate la atingerea fericirii. Ei au

transferat totodatd spiritul romantic al eroismului militargi a1 patriotismului la noua epocd industriali, dAnd valoare

creativitdqii omului in muncd. Dar gi ei au avut sllbiciunispecifice:.planurile lor pdreau deseori excentrice gi absurde,legdturile lor cu muncitorii erau mult mai slabe decAt cele

ale comunigtilor, gi pireau sd fie niste visdtori - aveau prea

Steagul ro;u. O istorie a comunismului 53

pufine de oferit in termenii unei strategii prin care societa-tea ideald sd poatd fi realizatd. Ei se limitau la a propovi-dui transformarea morald a omenirii, extrem de dezirabild,fdrd indoiald, dar greu de realizat. Cel pugin comunigtii luiBabeuf aveau un program politic fondat pe o insurectie re-volutionarl proletari, care, date fiind migcdrile muncitorestidin anii 1830 gi 1840, pirea plauzibilS.

Exista totusi o sl5biciune comund comunigtilor lui Babeufsi traditiilor utopice: rareori demonstrau convingdtor in ce

fel ar fi putut comunismul sau socialismul sd rezolve pro-blema securitdlii economice gi a productivitetii. GAnditoriiliberali, apdrdtorii piegei libere - printre care Adam Smith si,mai tArziu, Herbert Spencer - au fost cei care au descris piataintr-o teorie economicd solidd. Exista insd un alt tip de soci-alism care a rdspuns acestei critici - ,,socialismul gtiinfific"al lui Henri de Saint-Simon.

Contele Claude Henri de Saint-Simon, ndscut in 1860, eraun aristocrat dintr-o veche familie ducal5, dar care s-a raliat ini-qial Revoluqiei Franceze. El a intrat in conflict cu Robespierresi a ajuns in inchisoare, dar reactia sa faqd de persecutii a fosttotal diferitd de cea a lui Fourier gi Babeuf: el s-a indreptatspre stiintd pentru salvarea.Franqei. Saint-Simon a fost pro-fetul planificlrii. Scopul societdqii era producgia, intrucAt,,productia de lucruri folositoare este singurul gel rezonabil gi

pozitiv pe care gi-l pot propune societdgile politice".1o La pu-tere trebuiau sd fie, agadar, savantii si industriasii sau o com-binatie a lor. Democratia - conducerea ferii de cdtre maseleignorante - era periculoas[ gi ddundtoare, aga cum demon-strase foarte limpede experienla iacobind. Intr-adevdr, poli-tica ideald se putea dispensa de ea, in favoarea unui procesrational de luare a deciziilor.

Saint-Simon a fost condamnat de Marx si Engels ca ,,so-cialist utopic" pentru cd nu era suficient de ,,gtiingific" pen-tru ei, dar aceaste etichete este inself,toare. Saint-Simon eracontinuatorul filonului antirornantic de gAndire iluministd,iar ideile sale s-au dovedit cAt se poate de atrdgdtoare pen-tru socialistii de mai tArziu, care incercau sd reconcilieze

54 David Priestland

egalitatea cu prosperitatea economici. Combinatia dintre

iieite tui, cele ile cbmunigtilor lui Babeuf si (intr-o mai micd

mdsurd) ale socialismului ,,utopic" avea sd fie semnul dis-

tinctiv al sistemului creat de Marx qi Engels' Aqa cum stanga

anilor 1990 ceuta o ,,a treia cale" intrejustilia sociald qi ,,rati-

onalitatea" piegei globale, tot asa Marx 9i Engels au incercat

sd arate .n-t.t.t -od"l social mult mai radical, comunismul,

poate fi imbinat cu prosperitatea economici'

*t,

Karl Marx s-a nlscut in ora;ul Trier, in ginutul Rinului(Rheinland). in timpul ocupaliei franceze de dupd Revolulie,

irierul a foit guvernat dupl legile napoleoniene, relativ libe-

rale, de p"rltitu cirora abeneficiat tatdl lui Marx, Heinrich,

avoiat respectat 9i fiu de rabin. Revenirea oragului in statul

prusac mai ierarhic si conservator a fost un dezastru pentru

i{einrich; legea prusacd le interzicea eweilor si ocupe orice

functie puUfca dac[ nu aveau o dispensd specialS' Heinrich

a fosi nivoit sd se converteasci la protestantism si a fost bo-

tezat in 1817, in anul dinaintea nasterii fiului sdu, Karl'

Marx a crescut, agadar, intr-o regiune aflatd pe o falie

istoricd gi politicd: intre Franga modernd, revolulionard,

cu principiiie ei de egalitate a tuturor cetelenilor in fala-le-

gii, gi Prusia nobiliaid, avAnd la bazd autocragia, ierarhia

ii piivilegiile aristocratice' Nu este deloc surprinzdtor cd

iulu.*, u c'drui familie se bucurase pentru scurt timp de ra-

zele Iiuminismului inainte sd fie azvArlit[ inapoi in Vechiul

Regim, era foarte interesat de modul in care forlele istoriei

ur i,tt"u fi accelerate pentru a aduce politici ,,progresiste"intr-o gar5,,inapoiatd". in tinerege, MT1:1 qi generalia re-

volugionariior francezi din anii 1770 qi178}, eta obsedat de

inaplierea ldrii sale. Clasa de mijloc germand, se plAngea el,

era slab5 gi subjugatd de aristocratie 9i, spre-deosebire de

echivalenta ei francezd, nu se putea pune bazi pe ea pentru

schimbarea vechii ordini.

Steagul roSu. O istorie a comunismului 55

La inceputul secolului al XX-lea, Rheinland nu se afladoar pe o falie politicd intre liberalismul francez si conserva-torismul german, ci 9i pe una intelectuald: intre Iluminismulfrancez si romantismul german. Tatdl lui Marx, potrivit fiiceilui Marx, Eleanor, era un om al ratiunii si al lluminismului,,,un adevirat francez din secolul al XVIII-lea, care ii cunosteape Rousseau si Voltaire pe dinafard"1l. Totuqi, Marx a intratsub influenga unui mentor rival, baronul von Westphalen,tatdl viitoarei lui solii, Jenny, care i-a fdcut cunostintA cu vi-ziunea romanticd. Dupi cum scria Eleanor, ,,baronul l-a um-plut pe Karl Marx de entuziasm pentru scoala romantice, iar,dacd impreund cu tatdl lui citea Voltaire gi Racine, baronulii citea din Homer si Shakespeare, care au rdmas autorii luipreferati toatd viata."I2

Tensiunea dintre devotamentul iluminist fagi de ratiune,ordine gi gtiinfd, pe de o parte gi disprequl pentru rutine gipasiunea pentru lupta eroicd date de romantism, pe de altdparte, constituia o fisurd in gAndirea lui Marx. Personalitatealui avea, cu sigurangd, mai multe in comun cu strdlucitul 9iextraordinarul geniu romantic decAt cu lumescul gi sociabi-lul om de gtiinld al lui Voltaire. Una dintre scrisorile pe care ile-a trimis tatil lui la universitate surprinde tensiunea dintretatel civilizat, iluminist, qi fiul romantic:

,,Dumnezeu sd ne ajute! Dezordine si bAlbAiald stu-pefiantd in toate gtiingele... Barbarie scdpatd de subcontrol, alergAnd sdlbatic, cu pdrul vAlvoi ;i purtendrobi de savant... Eschivarea de la toate contactele soci-ale, ignorarea tuturor conventiilor... relagia ta cu lumealimitatd la camera ta sordidd, unde probabil zac in cla-sica dezordine scrisorile de dragoste ale lui Jy [Jenny]si imploririle bine intentionate, udate de lacrimi, aletatdlui tdu."13

Ca student la Bonn la jumdtatea anilor 1830, Marx a asis-tat la cursuri de filosofie a artei, unele flnute de August vonSchlegel, faimosul teoretician al romantismului. El pld-nuia totodatd sd publice o lucrare despre romantism qi scria