8/16/2019 curs_EC

1/7

 INFLAŢIA

Inflaţia este un proces autoîntreţinut, o creştere a nivelului general al preţurilor. Dar nuorice creştere a preţurilor înseamnă inflaţie.

Infla ia este un dezechilibru între masa monetară (cantitatea de bani dintr-o economieți volumul bunurilor i serviciilor produse în economia respectivă(!I".ș ș

#onsecin e $ț%. #re terea pre urilor.ș ț&. Devalorizarea monedei.'. căderea puterii de cumpărare (bunuri i servicii care pot fi cumpărate cu o valoareș

monetară într-un anumit timp.)asa monetară * creată de banca na ională i cele comerciale.ț ș

Infla ia este cauzată ca i fenomen de e+pansiunea monetară fără logică i fără barierăț ș șa statului.Inflaţia este un fenomen şi un proces economico-social comple+, ce se caracterizează

 prin creşterea relativ puternică, durabilă şi cumulativă a preţurilor şi deprecierea sau reducerea puterii de cumpărare a unităţii monetare considerate.

 Desinflaţia  reducere a ratei inflaţiei sau încetinire a inflaţiei. Deflaţia  scădere a nivelului general al preţurilor, însoţind o reducere a activităţii

economice.Stagflaţia  situaţie în care se combină o puternică inflaţie şi o stagnare a producţiei

generatoare de şoma.Slumpflaţia  coe+istenţă a inflaţiei cu scăderea producţiei şi cu şomaul.

Deficit bugetar tatul cheltuie mai mult dect încasează.ursa principală a acestui mare dezichilibru o reprezintă gestionarea proastă a monedei

de către stat./n &001 pre ul apartamentelor au auns la o sumă asemănătoare cu cel alț

apartamentelor din ora e precum 2iena sau 3ondra. * acest lucru se datorează creditelor foarteșu or de procurat * vinova i $ tatul i "anca 4a ională.ș ț ș ț

CALCULUL INFLAŢIEI

!entru a calcula rata inflaţiei, trebuie măsurată evoluţia preţurilor cu autorul indicelui preţurillor de consum, furnizat de #omisia 4aţională de tatistică în fiecare lună. Indicele preţurilor publicat de #4 este o informaţie capitală în negocierile sociale. 5voluţia puterii decumpărare a fiecărei categorii de venit nu poate fi măsurată decît cu autorul acestui indice(Indicele puterii de cumpărare Indicele venitului6Indicele preţurilor. #u toate că indicele

 preţurilor publicat de #4, a fost adeseori contestat, el s-a impus puţin cîte puţin, dobîndind oreprezentativitate din ce în ce mai mare, în ceea ce priveşte acoperirea geografică, populaţia dereferinţă sau produsele consumate.

FELURI DE INFLAŢIE

Inflaţia e+istă de cînd e+istă bani şi are un caracter cvasipermanent. 5+ceptînddiversele sale răbufniri istorice din diferite etape de dezvoltare economică şi din diferite zone,

8/16/2019 curs_EC

2/7

după anii 780, ea s-a accelerat în toate ţările industrializate (ani de inflaţie rampantă sautîrîtoare $ '-9: pe an. ;poi, cele două şocuri petroliere din %

8/16/2019 curs_EC

3/7

CAUZELE INFLAŢIEI

Eplicaţia !onetaristă este cea mai cunoscută e+plicaţie a inflaţiei, consideratăîntotdeauna şi pretutindeni un fenomen monetar. Aeoria monetaristă atribuie creşterea

 preţurilor unei creşteri prea rapide a masei monetare. Inflaţia ar fi deci produsul la+ismului

autorităţilor monetare care permit creşterea economică, deci peste masa de mărfuri şi serviciiofertate în economie.;ceastă e+plicaţie se rezumă la analiza manifestării monetare a procesului inflaţionist,

cîtă vreme creaţia de monedă nu face decît să răspundă unor serii de dezechilibre ale căror cauze trebuie căutate în structurile producţiei şi în cele ale repartiţiei venitului naţional. Decideteriorarea mecanismului monetar este doar una din cauzele inflaţiei, deşi este adevăratfaptul că, indiferent de ansamblul cauzal, aceasta se manifestă doar atunci cînd autoritateamonetară BlegitimeazăC dezechilibrele economice şi creşterea preţurilor prin emisiunisuplimentare de monedă. 5ste, în consecinţă, absurd să se vorbească de inflaţie fără a discuta,implicit, despre monedă.

Inflaţia prin cerere. n e+ces al cererii în raport cu capacităţile ofertei se traduce, pe

termen scurt, printr-o creştere a preţurilor.Inflaţia prin costuri. #reşterea costului de .producţie (costul consumurilor 

intermediare, costuri salariate sau costuri financiare se poate repercuta asupra preţurilor devînzare.

Inflaţia "i structura !onopolistică a pieţelor. #oncentrarea întreprinderilor a redusconcurenţa prin preţuri. )arile firme ce domină piaţa se concurează astfel$ prin inovare sau

 prin diferite tehnici de vînzare. De aici rezultă o anumită rigiditate a preţurilor la un nivelridicat.

Inflaţia datorată structurii sociale . !artaarea, venitului naţional dă loc, într-osocietate democratică, unei competiţii între principalele grupuri sociale, în particular întresalariaţi şi patronat. Eiecare grup doreşte să sporească partea sa de venituri. #reştereasimultană a părţii salariilor şi a părţii profiturilor nu este realmente posibilă, iar inflaţia devinemilocul artificial şi periculos de reglare a conflictului. /ntreaga creştere a preţurilor este însoţită încontinuare de o creştere a salariilor şi reciproc, intrîndu-se în ceea ce s-a numit Bspiralainflaţionistă a preţurilor şi salariilorC sau cursa salarii-preţuri.

Arebuie reţinut faptul că o creştere a salariilor ce survine unui spor al productivităţiimuncii nu este inflaţionistă. 5a devine astfel doar dacă creşterea salariilor se generalizează întoate ramurile productive, atunci cînd sporul de productivitate este localizat într-una singură.

Inflaţia prin anticipări. ;nticipările agenţilor asupra procesului inflaţionist conduc lacomportamente care nu fac decît să-% întreţină şi chiar să-% amplifice. Incertitudinea este

 principalul element de nocivitate în acest sens.

C#N$ECINŢELE INFLAŢIEI

!oate părea parado+al, dar e+istă BvociC care susţin că o anumită doză de inflaţie estetolerabilă sau chiar dezirabilă. ;stfel, debitorii sînt favorizaţi pentru că raîa inflaţiei lediminuează efortul de rambursare a împrumutului sau de achitare a datoriilor. Investiţia şiconsumul sînt stimulate prin inflaţie. Fricum, primii pot profita de procesul inflaţionist, înmăsura în care reuşesc să-% anticipeze corect.

;ceste cazuri particulare nu pot totuşi face uitată ideea conform căreia inflaţia este rea prin definiţie. #aracterul nefast al inflaţiei este o necesitate logică, iar eroarea multor 

raţionamente macroeconomice (cum ar fi relaţia dintre inflaţie şi prosperitate constă tocmai în

8/16/2019 curs_EC

4/7

a ignora definiţiile şi conceptele logice pentru a crea pure abstracţiuni cărora se încearcă a li seda un conţinut empiric.

Costurile inflaţiei De%alori&area !onedei. /n primul rînd, inflaţia constituie un atentat la calitatea însăşi

a monedei. #reşterea preţurilor interne se repercutează asupra monedei naţionale printr-o

scădere a puterii sale de cumpărare, pe care piaţa schimburilor o va sancţiona, mai devremesau mai tîrziu, printr-o devaluare sau depreciere. 5+emplul cel mai apropiat şi maicunoscut este devalorizarea cursului de schimb al leului din ultimii ani, cauzată în primulrînd de procesul hiperinflaţionist intern şi de scăderea gravă a puterii sale de cumpărare.Deşi uneori s-a încercat controlul artificial al cursului de schimb şi folosirea lui ca ancorăanti-inflaţionistă - pentru că efectele se produc şi dinspre cursul de schimb spre ratainflaţiei, este vorba de o inter-relaţie -, efectele dorite nu au putut rezista decît pe termenscurt, desigur, adevărul economic ieşind repede la iveală, ca orice adevăr.

Un calcul econo!ic eronat. Eiecare agent economic îşi vede calculele şi estimărileafectate de procesul inflaţionist, drept pentru care încearcă să-I anticipeze, ceea ce nu facedecît sa-l întrţină şi să-l accelereze.

Cre"terea "o!a'ului. /ntr-un univers concurenţial în care competitivitatea provine dincalitatea produselor şi din preţuri, o inflaţie internă superioară celei a partenerilor comerciali handicapează produsele naţionale. @espectiva înseamnă mai puţine e+porturi şimai multe importuri. ;ceastă pierdere de competitivitate antrenează o scădere a producţieişi deci pierderi de locuri de muncă.

$polierea %eniturilor fie "i a econo!iilor. 2eniturile fi+e, chiar reactualizate periodic şi economiile remunerate cu o rată a dobnzii releativ negativă ( inferioară rateiinflaţiei sînt victimele certe şi prime ale creşterii continue a preţurilor.

(#LI)ICI AN)I*INFLA)I#NI$)E

!oliticile de combatere a inflaţiei sînt sugerate de înseşi cauzele ce provoacă flagelulinflaţionist.

 Politica monetaristă  este esenţialmente o politică anti-inflaţionistă. Inflaţia esteconsiderată meteahna principală a economiei modeme, un fenomen pur monetar, generat dee+cedentul masei băneşti în circulaţie. In consecinţă, se recomandă un control oficial al masei

 banilor în circulaţie, admiţîndu-se o rată fi+ă de creştere anuală a ei, corespunzătoare ratei decreştere economică.

"azîndu-se pe observaţii faptice ale unor serii cronologice, teoria monetaristă ainflaţiei susţine că variaţiile ofertei de monedă le precedă în timp pe cele ale cererii demonedă, deci, pe termen lung, raţa inflaţiei este determinată de rata creşterii masei monetare. /n

acest sens, autorităţile trebuie să evite, în afara situaţiilor e+cepţionale, modificările bruşte alemasei monetare şi să adopte, indiferent de conunctura de moment, o regulă monetară fi+ă,considerată optimală pe termen lung, fără a încerca să îndulcească amplitudinea fluctuaţiilor ciclice printr-o politică discreţionară şi mereu schimbătoare, ce nu va reuşi decît să leaccentueze. #ea mai bună politică pentru un guvern constă - în optica monetaristă - în amenţine o rată de e+pansiune monetară regulat compatibilă cu o creştere non-inflaţionistă şi

 practicarea dobînzilor real pozitive, care să proteeze valoarea monedei./n consecinţă, politica monetară contracţionistă este obligatorie pentru a controla

inflaţia.. 5+perienţa multor ţări (;,;nglia, Gaponia, Eranţa, Hermania ş.a. demonstrează cănu este posibil a lupta împotriva inflaţiei fără o acţiune stabilizatoare asupra evoluţiilor agregatelor monetare.

Deţinînd monopolul monetar, guvernele sunt puternic tentate, în special în perioadele pre-eletorale să abuzeze de. puterea de a impune oferta instrumentelor monetare în e+ces.

8/16/2019 curs_EC

5/7

#onsiderînd că valoarea unei monede provine - dincolo de temeiul economiei reale - şi dincalitatea, obiectivitatea şi profesionalitatea celor care o fabrică, o pun în circulaţie şi vegheazăasupra funcţionării sale, se impune un statut de independenţă a băncii centrale, soluţia cea mai

 bună pentru asigurarea protecţiei contra inflaţiei, iar, realitatea economică arată că e+istă ocoincidenţă între independenţă şi o inflaţie moderată, cu alte cuvinte inflaţia este cu atît mai

slabă cu cît banca centrală e mai independentă. Din păcate, cel mai adesea, succesele politiciimonetare în lupta împotriva inflaţiei.sînt însoţite de costuri în termenii creşterii economice şiai ocupării.

F metodă monetară mai puţin folosită este revalorizarea ,  prin care se urmăreşteregăsirea parităţii pierdute a monedei naţionale, întărirea cursului oficial în raport cu altemonede. ;ceastă apreciere monetară poate domoli creşterea preţurilor, deci cursul de schimb

 poate fi utilizat ca ancoră anti-infiaţionistă. In alte conuncturi economico-sociale, rezultate poate să dea şi deprecierea sau devalorizarea monetară, ce reprezintă reducerea legală a valorii paritare a monedei naţionale.

F metodă mai brutală poate fi reforma monetară, stabilizarea puterii de cumpăraresau oprirea fermă a inflaţiei +  respectiv blocarea creşterii preţurilor. Deşi este o metodă

e+tremă, aproape anti-economică, ea poate da rezultate de durată dacă este însoţită decreşterea producţiei, asigurarea echilibrului bugetar al balanţei comerciale si de plăti e+terne

F altă politică anti-inflaţionistă, manifestînd un caracter indirect, este cea dediminuare a cererii  , pe următoarele căi principale$

-reducerea cheltuielilor publice?-reducerea cheltuielilor private din fonduri împrumutate, în special a celor de consum?.-maorarea impozitelor.Dobînzile cresc, creditele se diminuează, iar guvernul limitează strict cheltuielile

 bugetare. 5ste era economiilor şi a dezvoltării încrederii în monedă. ;supra cererii se poateacţiona şi prin „îngheţarea”salariilor . De asemenea, măsurile luate pentru diminuarea cereriiîn economie pot conduce la afectarea creşterii economice şi la scăderea nivelului de trai, cel

 puţin într-o primă fază./mpotriva inflaţiei prin costuri, politica monetară şi cea bugetară sînt considerate mai

 puţin eficace, mult mai recomandabilă fiind o politică a preţurilor şi veniturilor  care să evitesporurile de salarii peste creşterea productivităţii muncii, să instituie norme şi normative de.consum specific pentru materii prime şi materiale, combustibili şr energie, un anumit controlal preţurilor ş.a.

!olitica de control a preţurilor poate îmbrăca atît forme radicale, de blocare efectivă a preţurilor pe un anumit palier de creştere, cît şi forme mai suple. n control permanent al preţurilor este un procedeu administrativ ce nu are legături cu logica economică şi poate bloca mecanismele pieţii, bazate pe concurenţă şi pe opţiuni libere.

#,A-ULȘ

 Apare ca un dezechilibru dintre cererea de muncă i oferta de muncă.ș

;cesta apare cnd oferta de muncă (popula ia este mai mare dect cererea de muncăț(sistemul economic.

8/16/2019 curs_EC

6/7

8/16/2019 curs_EC

7/7