515

CONTRIBUȚIE LA MONOGRAFIA ARHEOLOGICĂ A MUNICIPIULUI ARAD. ARAD-GAI 1 (I)

Eugen D. Pădurean* * Complex Muzeal Arad - colaborator extern; padurean.eugen@yahoo.com Abstract. The historical monograph of the Arad Town published in the year 1989 should be continued by elaborating an archaeological monograph for the municipality. Such an endeavor means the exhaustive publication of all archaeological discoveries made on the territory of Arad Municipality. This present study constitutes a modest contribution to this archaeological monograph, being added to other previous studies we had published. The artifacts discussed in this paper came from the former Gh. Miloi collection and were discovered in the archaeo-logical site known as Arad-Gai 1. Most of them are pottery. They belong to the following cul-tures: Eneolithic (Tisza phase III/Tiszapolgár and phase IV/Bodrogkeresztúr); the Early Iron Age (Basarabi Culture, Ha C); Late Iron Age. The Late Iron Age finds consists of Celtic materials (wheel made pottery and iron artifact), as well as Dacian (handmade pottery). It is interesting to note the presence of pottery with graphite in its composition, as well as the presence of stamped ornaments, belonging to 3rd – 2nd centuries BC (or Latene B2-C). The modest material that we are presenting trough this paper bring information about the Early Iron Age Basarabi culture as well as about the relations between the Celts and the Dacians living on the Lower Mureș Valley. Keywords: pottery, Eneolithic, Early Iron Age, Late Iron Age, Arad-Gai 1.

1. Scurtă introducere Studiul de față constituie o contribuție modestă la elaborarea, într-un viitor nu

prea îndepărtat, a unei monografii arheologice a municipiului Arad, care ar completa - credem - monografia istorică a municipiului Arad apărută deja1.

Materialul arheologic în discuție provine din fosta colecție Gheorghe MILOI din Arad2. El a fost descoperit și salvat, între anii 1954–'68, din punctul Arad-Gai. Situl arheologic este cunoscut în literatura de specialitate sub numele de Arad-Gai 13. Întregul materialul provine din descoperiri fortuite legate de excavările din cariera de nisip și lut.

1 Arad-monografia...,1999. 2 Gh. Miloi a fost un jurist și arheolog amator, colaborator extern al Muzeului din Arad o peri-oadă îndelungată (1952–'89), care a avut o însemnată contribuție la descoperirea și salvarea unor vestigii dintr-un mare număr de situri arheologice. 3 RepArhAr, 1999, p. 35, 6e; Berzovan, 2017, p. 53-54.

516

2. Localizare geografică Situl se află în partea de nord-vest a municipiului Arad, între cartierele Gai și

Bujac, între DN7 și capătul vestic al străzii Mimozei (Fig. 1). Linia ferată Arad–Nădlac îl împarte aproximativ în jumătate. Pe baza descoperirilor arheologice de până acum, aria de extindere s-ar încadra într-un patrulater cu dimensiunile de 200 × 150 m.

Fig. 1. Imagine satelitară Google Earth a sitului arheologic Arad-Gai 1.

Materialul prezentat de noi provine din cariera de lut situată pe un izlaz aflat la 60 m sud de amintita cale ferată (coordonate 46°11′59.85″ N; 21°16′17.93″, altitu-dine 103 m).

Dimensiunea reală a sitului arheologic nu poate fi precizată întrucât partea sudică a fost afectată de-a lungul timpului de cursul râului Mureșul sau de un braț al acestuia. Situl este situat la contactul dintre Câmpia tabulară a Aradului și Lunca Mure-șului inferior4.

3. Descrierea materialului arheologic Materialul arheologic pe care îl prezentăm constituie – cu o singură excepție

– ceramica fragmentară. Nu deținem nici o informație legată de stratigrafie, de aceea și concluziile vor fi limitate.

3.1. Eneoliticul Trei fragmente ceramice aparțin eneoliticului (cultura Tisa).

a. Un fragment aparținând unui picior scund de vas ceramic, picior prevăzut cu orificii circulare, îl atribuim culturii Tisa III (Tiszapolgár) (Fig. 14/5). b. Un fragment ceramic provenind din partea superioară a unui vas de tip “oală de

4 Ardelean, Mândruț, 2009, p. 32-33.

517

lapte”, ornamentat cu motivul în V și meandru hașurat cu incizii în rețea umplute cu substanță albă, calcaroasă, poate fi atribuit culturii Tisa IV (Bodrogkeresztúr)5. c. Un fragment ceramic, se pare aparținând unui altar, poate fi atribuit tot culturii Tisa IV (Fig. 14/6). Bune analogii pentru fragmentele atribuite culturii Tisa IV le avem la Pecica-Forgaci6.

3.2. Ceramica din prima epocă a fierului Studiul s-a făcut pe un lot de șaizeci și unu de fragmente, care au aparținut unor

vase diferite. Criteriile de analiză a materialului sunt legate de pasta, forma și orna-mentele vaselor.

Întâlnim ceramica de uz comun, semifină și fină (procentual redusă). Domină cea de uz comun, unde pasta conține nisip și pietricele. Culoarea dominantă este cea brună sau brună-negricioasă la interior. În spărtură este neagră. Ceramica fină este de culoare neagră, bine lustruită cu luciu metalic. Formele de vase reconstituite pe baza fragmentelor de buze și părți din corp (lipsesc fundurile) sunt: vasul borcan de mari dimensiuni, strachina cu buza mai mult sau mai puțin invazată, cana. Ornamentele, bo-gate ca motivistică, au fost realizate prin: incizie, alveolare, impresiune (ștampilare), canelare, iar cu rol ornamental și funcțional găsim ornamente plastice.

Prin incizie, pe brâurile de pe ceramica de uz comun, a fost realizat motivul de efect “șnur” prin crestături oblice, constant înclinate spre dreapta (Fig. 2/1–3; 3/2–3; 3/2–3; 6/4). Însăși buza este ornamentată cu crestături oblice la exterior. Uneori, tot pe ceramica de uz comun, crestăturile sunt verticale (Fig. 4/1). Pe ceramica fină au fost realizate, prin incizie, triunghiuri hașurate însoțite de spirale înlănțuite (Fig. 6/5; 9/1, 2) și benzi înguste hașurate cu rețea de romburi (Fig. 3/4). Prin impresiune cu o unealtă (din ceramică?) au fost realizate motivele “șnur” formând fascicule de câte 4–9 ghir-lande (Fig. 5/1; 6/1). Uneori, benzile înguste, ștampilate sunt folosite ca și chenar (Fig. 9/4, 8; 8/1; 6/5). Alteori benzile în “șnur” dispuse orizontal alcătuiesc un registru (Fig. 9/5). Tot prin impresiuni întâlnim S-uri orizontale (Fig. 5/4; 9/6) sau oblice, tot spre dreapta, înlănțuite (Fig. 9/8). Impresiuni sub forma unor V-uri minuscule, orizontale, cu vârful spre dreapta, întâlnim pe diametrul maxim al unui vas bitronconic (Fig. 6/3). Prin alveolare s-au realizat pe un brâu mici proeminențe “creastă de cocoș” (Fig. 3/1). Ornamentul plastic cel mai des întâlnit pe ceramica de uz comun este brâul, însoțit de cele mai multe ori de crestături oblice, verticale și alveole (Fig. 2/1–3; 3/1–3; 4/1–4; 6/4).Pe o strachină întâlnim butonul conic (Fig. 6/2). Prin canelare au fost ornamen-tate în special străchinile. Numărul canelurilor variază de la 2–7, fiind situate între dia-metrul maxim și buză, uneori chiar buza prezintă caneluri oblice. Ele sunt puțin pronun-țate tinzând parcă spre fațetare (Fig. 3/4; 5/1; 6/1–3; 9/4, 7).

Fragmentele de toarte aparțin următoarelor tipuri: a. Toartă în secțiune aproximativ triunghiulare cu creastă mediană în partea superioară (Fig. 8/5, 6) b. Toartă în secțiune albiată (tip șa) în partea superioară (Fig. 8/3).

5 Pădureanu, 1982, p. 31, 32, Fig. 1/1-4,6-8; 3/10, 13, 15, 16, 18; 12/6; 4/1, 3, 5, 7, 8; Fig 18. 6 Pădureanu, 1982, p. 29-60.

518

c. Toartă în secțiune triunghiulare cu vârful în jos, ușor albiată în partea superioară (Fig. 8/3, 7). d. Toartă în secțiune plan-convexă (Fig. 8/2, 8). e. Toartă în secțiune lenticulară (Fig. 8/4).

Aceste tipuri de toarte au în partea exterioară ornamente. Astfel: –varianta a are creastă mediană longitudinală și o ușoară albiere a celor două suprafețe delimitate de creastă. –varianta b prezintă un ornament în formă de ghirlandă format din duble caneluri (as-pect de “coloană”). –varianta c prezintă un ornament incizat format dintr-un triunghi hașurat și un romb încadrate de un trapez realizat prin impresiune cu motivul șnur. –varianta d are un ornament format din caneluri longitudinale. –varianta e are trei fațetări.

Un fapt care credem că merită să-l subliniem este modul în care se asociază tipurile de ornamente pe același fragment ceramic. Întâlnim următoarele asocieri: 1. Buze de vase cu crestături oblice la exterior asociate cu brâuri crestate oblic. 2. Grup de caneluri orizontale asociate cu bandă îngustă de romburi incizate. 3. Grup de două caneluri asociat cu V-uri mici, orizontale, realizate prin impresiune. 4. Bandă hașurată cu X-uri asociată cu fascicul de ghirlande. 5. Trei ornamente asociate: caneluri oblice pe buză, S-uri orizontale realizate prin impre-siune și motivul “șnur”, suprapuse de la buză spre diametrul maxim al vasului. 6. Asocierea a trei ornamente: S-uri orizontale realizate prin impresiune, încadrate de linii orizontale, ștampilate cu motivul “șnur”, triunghiuri hașurate prin incizie. 7. Asocierea unui cadru din două linii decorate cu motivul “șnur”, cu S-uri oblice rea-lizate prin impresiune. 8. Asocierea de triunghiuri hașurate prin incizie cu cârlige spiralate. 9. Asocierea de benzi orizontale cu motivul “șnur” realizate prin impresiune cu șir de gropițe imprimate. 10. Grupuri de două caneluri asociate cu triunghiuri hașurate și cu o linie imprimată cu motivul “șnur”.

Precizăm faptul că numeroase ornamente incizate sau imprimate au fost umplu-te cu substanță albă, calcaroasă, slab păstrată. Materialul arheologic aparținând primei epoci a fierului prezentat mai sus poate fi atribuit fără rezerve Hallstatt-ului mijlociu și anume culturii Basarabi (Ha C) din faza clasică. Analogii avem în județul Arad la Păuliș7 și Chesinț-Movila Huncă8, iar în zone mai îndepărtate, în Banat, la Valea Timi-șului9 și Gornea10. Pe Valea Mureșului mijlociu menționăm descoperirile de la Tărtăria-Podul Tărtăriei vest (jud. Alba)11.

7 Dӧrner, 1971, p. 460-461, fig. 15/1, 2, 4; Pădureanu, 1990, p. 179, Fig. 1/2–3; Fig. 21/1–10; 22/1–13; 23/1–11; 24/1–5, 11–12. 8 Pădureanu, 1985, p. 32; Pădureanu, 1993, p. 22, Pl 1/1-7; Pădurean, 2016, p. 202-204. 9 Guma, Guma, 1977, p. 62-67 și Fig. XV/Fig. 9–14; XVII–XIX. 10 Guma, 1979, p. 115-136 și Fig. IV–XII; XV–XXIII; XXVII–XLV. 11 Borș, Rumega-Irimuș, 2017, p. 275-303, Fig. 5–7, 7–10, 12–18, 20–24.

519

3.3. Ceramica epocii Latène Materialul ceramic de la Arad-Gai 1 atribuit acestei epoci aparține culturii ma-

teriale dacice și a celei celtice. 3.3.1. Ceramica dacică Studiul s-a făcut pe un lot de nouă fragmente ceramice lucrată cu mâna. În

general pasta este impură, netezirea sumară. Avem și câteva cazuri când pasta a fost aleasă cu grijă, netezirea bună, lustruirea prezentă. Formele cunoscute sunt: vasul mare cu pereții aproape drepți (Fig. 7/4; 10/4), vasul borcan (Fig. 10/1–2), străchinile (Fig. 7/1–3; 11/1). La vasele cu profil aproape drept culoarea este brună, pasta este bine arsă și nu conține nisip, netezirea sumară. Buzele sunt ușor teșite oblic și rotunjite. Orna-mentele întâlnite sunt: butonul orientat în sus (Fig. 7/4) sau șirul de alveole realizate prin apăsare cu degetul, formând ghirlande (Fig. 10/4).Vasele borcan au culoarea brună sau brună cu pete negricioase, în pastă nu există nisip, netezirea sumară, buzele drepte. Cu rol funcțional și ornamental întâlnim butonul mic, trapezoidal, terminat cu o mică alveolare (Fig. 10/2) sau butonul simplu (Fig. 10/1).

Străchinile sunt de culoare neagră, netezirea este bună și chiar apare lustruirea (luciu metalic). Pasta este mai fină și nu excludem folosirea în pastă a mâlului de râu (Mureș?). Întâlnim mai multe variante de străchini: –strachină bitronconică cu buza lată, teșită în T. Sub buză a avut o toartă mică sub for-mă de bandă. Diametrul maxim este subliniat de o nervură orizontală, îngustă (Fig. 7/1). –strachină bitronconică cu buza ușor teșită (Fig. 7/2). –strachină ușor tronconică cu buza invazată, spre exterior rotunjită. Suprafața este îngri-jit finisată (luciu metalic) (Fig. 7/3). –strachină bitronconică cu buza rotunjită spre interior și teșită spre exterior (Fig. 10/3). Ceramica prezentată mai sus după pastă, forme și ornamente aparține culturii materiale dacice din Latène mijlociu (B2?-C)–sec. III-II îHr. Analogii găsim în zone apropiate pe Valea Mureșului la Aradul Nou (în morminte celtice asociată cu ceramică celtică, arme, podoabe etc.)12, Vladimirescu13, Cicir-Gropi14, Cuvin-Valea Danciului15, Pecica-Șanțul Mare16.

3.3.2. Ceramica celtică Un număr de treizeci și trei de fragmente ceramice fac parte din lotul în studiu,

fragmente care au aparținut câtorva tipuri de vase de factură celtică lucrate desigur la roată. Ceramica are următoarele nuanțe:neagră, bine arsă, cu pasta fină, luciu metalic, brună, brună la interior, neagră-cenușie la exterior. Două fragmente de buze aparțin ceramicii grafitate.

Tipurile de vase sunt următoarele: –castroane cu profilul în S (Fig. 13/3; 11/2); –vase mari și mijlocii (Fig. 9/1, 2);

12 Dӧrner, 1968, p. 11-12; Crișan, 1974, p. 37-86; Crișan, 1978, p. 154, nota 386. 13 Pădureanu, 1979, p. 148 și Fig. VIII/3; IX/5; XIII/4–13; XIV/1–7. 14 Crișan, 1968, p. 241-245. 15 Pădureanu, 1992, p. 158-159. 16 Crișan, 1978, p. 161-163 și Fig.1–3.

520

–vas de tip carafă (Fig. 11/2, 6; 12/1–4); –vase de tip situla, grafitate (Fig. 11/4, 5); –cana cu corpul globular (Fig. 12/4).

Fundurile de vase sunt drepte (neilustrat) sau prezentând umbo (Fig. 14/2). 3.3.3. Ornamentele Întâlnim ornamente organice obținute în timpul lucrului la roată, sub forma

unor nervuri plasate sub buze (Fig. 11/2; 13/1, 3) încadrate de caneluri înguste (Fig. 14/1) borduri late realizate prin împingerea spre exterior a peretelui vasului în timpul lucrului (Fig. 13/2).

O altă categorie de ornamente sunt cele obținute prin impresiune (ștampilare), unele însoțite de un grup de caneluri (Fig. 11/6). Este binecunoscutul ornament de S-uri oblice, înlănțuite, de tradiție hallstattiană. Al doilea ornament realizat prin impresiune are o motivistică interesantă. Între diametrul maxim al vasului (Fig. 14/1) și o nervură îngustă, orizontală, au fost obținute prin ștampilare grupuri de șase cercuri cu diame-trul de 6 mm, dispuse în ciorchine (de sus în jos 3–2–1). În dreapta acestui ornament găsim ștampilat un semn interpretabil: reprezentare umană schematizată , o marcă de olar, un simbol legat de cult? Pe umărul vasului compoziția pare să se repete de patru ori. Asupra acestei probleme vom reveni cu o altă ocazie. Prin caracteristicile sale (pas-tă, forme și ornamente) ceramica în discuție poate fi atribuită culturii materiale celtice din perioada Latène B2-C. Analogiile sunt numeroase și le vom aminti, în primul rând, pe cele din zonă: Aradul Nou, Vladimirescu, Cicir-Gropi, Pecica17, apoi pe cele din cimitirele din nord-vestul României, Ciumești bunăoară18. O sinteză a descoperirilor vestigiilor celtice de pe teritoriul județului Arad a făcut-o Egon DӦRNER19.

Singurul artefact metalic (fier), care însoțește ceramica Latène, îl constitue un lanț, care probabil provenea dintr-un mormânt celtic (Fig. 14/5).

4. Concluzii Deși situl arheologic de la Arad-Gai 1 a fost semnalat încă de la sfârșitul seco-

lului al XIX-lea20 și în decursul timpului au fost descoperite și salvate vestigii arheo-logice de mare importanță, s-a publicat destul de puțin. La materialul publicat deja de noi21 adăugăm pe cel prezentat mai sus urmând ca în viitor să publicăm și alte desco-periri de pe teritoriul municipiului Arad. Prezența comunității preistorice Bodrogke-resztúr semnalată la Arad-Gai 1 indică preferința lor pentru Lunca Mureșului. La 15 km mai la vest, tot pe valea Mureșului, la Pecica-Forgaci am semnalat în anul 1982 o bogată așezare Tisa IV, cercetată din fericire și pe calea săpăturilor arheologice sis-tematice22.

Locuirea în Hallstattul mijlociu de aici confirmă aria de răspândire a culturii Basarabi subliniind faptul că “bazinul Mureșului a constituit drept o zonă de habitat

17 Supra notele 10, 11, 12, 14. 18 Zirra, 1967, p. 1-130. 19 Dӧrner, 1972, p. 151. 20 RepArhAr, 1999, p. 35, 40, Fig. 6a-c. 21 Pădureanu, 1996, p. 79-90. 22 Luca, 1999.

521

intens pentru acea perioadă”23. Prezența ceramicii dacice, lucrată cu mâna, purtând încă moșteniri hallstattiene,

asociată cu cea celtică lucrată la roată, ne dovedește că, precum în cazul locuirilor de la Cicir, Vldimirescu și Cuvin-Valea Danciului, între dacii autohtoni și celții nou-veniți au existat relații complexe de conviețuire24. La Cicir-Gropi și Cuvin-Valea Danciului ceramica dacică depășește procentual pe cea celtică, dar la Vladimirescu și Arad-Gai 1 situația de inversează. Această conviețuire va avea pentru daci urmări din cele mai importante.

23 Borș, Rumega-Irimuș, 2017, p. 276-277, Fig. 1. 24 Crișan, 1966, p. 51-56; Zirra, 1967, p. 100-105; Crișan, 1968, p. 241-251; Dӧrner, 1968, p. 11-14; Pădureanu, 1979, p. 150; Babeș, 2001, p. 517-521.

522

Fig. 2. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice de uz comun aparținând unor

vase hallstattiene (cultura Basarabi).

523

Fig. 3. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice de uz comun (1–3) și

semifine (4) hallstattiene (cultura Basarabi).

524

Fig. 4. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice de uz comun,

hallstattiene (1–4) (cultura Basarabi).

525

Fig. 5. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice semifine aparținând unor

străchini hallstattiene (cultura Basarabi).

526

Fig. 6. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice aparținând unor străchini (1–2),

vas bitronconic (3), vas de mărime mijlocie (4), ceramică fină, ornamentată (5) - cultura Basarabi.

527

Fig. 7. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice aparținând unor vase lucrate cu mâna,

de factură dacică (sec. III–II îHr).

528

Fig. 8. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice fine, hallstattiene, aparținând unor

toarte (cultura Basarabi).

529

Fig. 9. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice fine, hallstattiene, ornamentate prin

incizie și impresiune (cultura Basarabi).

530

Fig. 10. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice aparținând unor vase lucrate cu

mâna, de factură dacică (sec. III–II îHr).

531

Fig. 11. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice lucrate cu mâna, de factură dacică (1)

și lucrate la roată, de factură celtică (2–6) de sec. III–II îHr.

532

Fig. 12. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice aparținând unor vase lucrate la roată,

de factură celtică (sec.III–II îHr).

533

Fig. 13. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice aparținând unor vase de

mari dimensiuni, lucrate la roată (1–2) și a unei străchini, de factură celtică (3) - sec. III–II îHr.

534

Fig. 14. Arad-Gai 1. Fragmente ceramice aparținând unor vase lucrate

la roată, de factură celtică (1 -ornamentat prin ștampilare) și lucrate cu mâna, aparținând eneoliticului (4–6) -cultura Tisa III–IV;

lanț din fier (7) probabil celtic.

535

BIBLIOGRAFIE Arad-mono-grafia..., 1999

Arad - monografia orașului de la începuturi până la 1989, Ed. Nigredo, 1999, VIII + 454 + 6 pg., ISBN 973-99246-4-6.

Ardelean, Mândruț, 2009

Aurel ARDELEAN, Octavian MÂNDRUȚ, Mediul natural al regiunii Arad - Zarand și toponimia geografică, Ed. Vasile Goldiș University Press, Arad, 2009, 149 pg, ISBN 978-973-664-346-0.

Babeș, 2001 Mircea BABEȘ, Celții în spațiul carpato-dunărean, În: Istoria Români-lor, vol. I: Moștenirea timpurilor îndepărtate, Academia Română, Ed. Enciclopedică, București, 2001, XXX + 866 pg, ISBN 973-45-0382-0; p. 511-522.

Berzovan, 2017

Alexandru BERZOVAN, Bazinul Mureșului Inferior și Sud-vestul Munților Apuseni în perioada clasică a Daciei preromane (sec. II î.Hr. - I d.Hr.), Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2017, 429 pg., ISBN 978-606-543-846-0.

Borș, Rumega-Irimuș, 2017

Corina BORȘ, Luciana RUMEGA-IRIMUȘ, Contexte arheologice cu ceramică de tip Basarabi spartă pe loc din situl hallstattian Tărtăria - Podul Tărtăriei, În: ArheoVest, V: In Honorem Doina Benea, Interdis-ciplinaritate în Arheologie și Istorie, Timişoara, 25 noiembrie 2017, Vol. 1: Arheologie, Vol. 2: Metode Interdisciplinare și Istorie, Editor: Sorin FORȚIU (cu mulțumiri pentru ajutorul punctual acordat lui Andrei STAVILĂ, Cristian OPREAN, Adrian CÎNTAR și Simona REGEP); Coordonator: Dorel MICLE; DVD-ROM: Adrian CÎNTAR; WEB: Sorin FORȚIU și Claudiu TOMA, Asociația “ArheoVest” Timișoara, JATEPress Kiadó, Szeged, 2017, Vol. 1: pp. 1-580 + DVD-ROM, Vol. 2: pp. 581-1282, ISBN 978-963-315-358-1 (Összes/General), 978-963-315-359-8 (I. kötet/vo-lumul), 978-963-315-360-4 (II. kötet/volumul); Vol. 1, p. 275-303.

Crișan, 1966 Ion Horațiu CRIȘAN, Materiale dacice din necropola și așezarea de la Ciumești și problem raporturilor dintre daci și celți în Transilvania, Muzeul Reginal Maramureș, Baia Mare, 1966, 94 pg.

Crișan, 1968 Ion Horațiu CRIȘAN, Continuitatea dacică în Câmpia Aradului, În: Apu-lum, VII/1, 1968, p. 241-251.

Crișan, 1974 Ion Horațiu Crișan, Descoperiri celtice păstrate în Muzeul Județean Arad, în: Ziridava, III-IV, 1974, p. 37-59

Crișan, 1978 Ion Horațiu CRIȘAN, Ziridava. Săpăturile de la „Şanţul Mare“ din anii 1960, 1961, 1962, 1964 • Die Ausgraubungen der Jahre 1960, 1961, 1962 und 1964 vom „Şanţul Mare“. Übersetzt von A. Tarnavschi, Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă al Judeţului Arad / Komitee für sozialistische Kultur und Erziehung des Kreises Arad, Arad, 1978, 326 pg. + 66 pg. (130 planşe).

Dӧrner, 1968 Egon DӦRNER, Urme ale culturii materiale dacice pe teritoriul ară-dean, Muzeul Județean Arad, Arad, 1968, 31 pg.

Dӧrner, 1970 Egon DӦRNER, Cercetări și săpătri arheologice în județul Arad, În: Materiale și cercetări arheologice, IX, 1970, p. 445-465.

Dӧrner, 1972 Egon DӦRNER, Urme celtice pe teritoriul arădean, În: Revista Muzee-lor, 2, IX, 1972, p. 149-154.

536

Gumă, Gumă, 1977

Marian GUMĂ, Nicoleta GUMĂ, Săpăturile de salvare de la Valea Timi-șului (jud. Caraș-Severin), În: Banatica, 4, 1977, p. 45-67.

Gumă, 1979 Marian GUMĂ, Date privind descoperirile hallstattiene de la Gornea, În: Banatica, 5, 1979, p. 115-180.

Luca, 1999 Sabin Adrian LUCA, Sfârșitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României - Cultura Bodrogkeresztúr, Bibliotheca Musei Apvlensis, Alba Iulia, 1999, 129 pg, ISBN 973-4-00682-2.

Pădureanu, 1979

Eugen D. PĂDUREANU, Descoperiri arheologice în hotarul comunei Vladimirescu - Arad, În: Ziridava, XI, p. 145-181.

Pădureanu, 1982

Eugen D. PĂDUREANU, Așezarea eneolitică fortificată de la Pecica - Forgaci, În: Crisia, XII, 1982, p. 29-60.

Pădureanu, 1985

Eugen D. PĂDUREANU, Contribuții la repertoriul arheologic al Văii Mureșului Inferior și al Crișului Alb, În: Crisia, XV, 1985, p. 27-53.

Pădureanu, 1990

Eugen D. PĂDUREANU, Noi descoperiri arheologice în așezarea for-tificată de la Păuliș - Dealul Bătrân, județul Arad, În: Thraco-Dacica, 1, XI, nr. 1-2, 1990, p. 157-192.

Pădureanu, 1992

Eugen D. PĂDUREANU, Așezarea dacică timpurie de la Cuvin - Valea Danciului, În: Symposia Thracologica, 9, 1992, p. 158-159.

Pădureanu, 1993

Eugen D. PĂDUREANU, Noi descoperiri hallstattiene pe teritoriul ju-dețului Arad, În: Ziridava, XVIII, 1993, p. 21-34.

Pădureanu, 1996

Eugen D. PĂDUREANU, Așezarea daco-romană de secol III-IV d.Hr. de la Arad - Gai, În: Ziridava, XIX-XX, 1996, p. 79-92.

RepArhAr, 1999

Mircea BARBU, Pascu George HUREZAN, Peter HUGEL, Eugen PĂ-DUREANU (eds), Repertoriul Arheologic al Mureșului Inferior, Jude-țul Arad, Mvseum Banaticvm Temesiense, Bibliotheca Historica et Archaeologica, Cumplexul Muzeal Arad, Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca, Muzeul Banatului Timișoara, Ed. Orizonturi Universitare, Timișoara, 1999, 182 pg., ISBN: 973-9400-71-X.

Zirra, 1967 Vlad ZIRRA, Un cimitir celtic în nord-vestul României, Muzeul Regio-nal Maramureș, Baia Mare, 1967, 136 pg, XXV Fig.