Contextualism: Urban Ideals and DeformationsThomas L. Schumacher

The time is ripe for construction, not foolery. Le Corbusier 1922We can work it out. The Beatles

Timpul este perfect pentru construire, nu prostii/nebunii.Putem sa o scoatem la capat/Putem sa o facem sa mearga.-aceste motto-uri guverneaza textul capitolului si reprezinta cele doua idei predominante pe care se construieste intregul text. Afirmatia lui Corbusier este punctul de plecare al perioadei generate de miscarea modernista, iar motto-ul Beatles ar putea fi reconcilierea cautata.

Thomas L. Schumacher 1941-2009-expert in arhitectura italiana, profesor la Universitatea Maryland (scoala de arhitectura), membru al Academiei americane in Roma-arhitectura si placerile vietii nu au fost niciodata experimentate separatIntr-un articol al unei prietene apropiate a lui Schumacher, Marion Weiss isi aminteste dezbaterea pe care a avut-o cu privire la 2 cafenele in voga: Sant Eustachio si Tazza D'oro. Intr-un final, Schumacher a concluzionat: precum rhitectura, ritualul si forma sunt inseparabile.Si-a inceput studiile sub indrumarea lui Collin Rowe la Universitatea Cornell, unde a initiat o corectare teoretica a sentimentelor anti-moderniste ale vremii. Schumacher a pornit sa reinvie aprecierea critica a lucrarilor neconstruite ale lui Giuseppe Terragni.

Premisele lucrarii-probleme urbane: supraaglomerarea, transportul, economia etc.-examinarea formei orasului modern independent de functiile lui-orasul secolului XX -> combinatie a 2 concepte: orasul traditional si orasul in parc.Orasul traditional (strazi coridor, griduri, piete)-> experienta a spatiilor definite de pereti continui de cladiri aranjati ca sa scoata/accentueze spatiile si sa puna in umbra volumele construite-> experienta gandita ca un rezultat al procesului de sustragere in care spatiile au fost sculptate din masa solidaOrasul in parc -> fenomen articulat de Le Corbusier in Ville Radieuse-> o antiteza a orasului traditional -> compus din cladiri izolate plasate intr-un sit-parc-> experienta care accentueaza volumele construite, nu spatiile pe care le definesc sau implicaDiviziunea=arbitrara, aproximativ realaOrasul secolului XX=combinatie nefericita a orasului traditional cu interpretari variate gresite ale Ville RadieuseContextualitatea a incercat sa rezolve dilema si a facut orasul o forma viabila in viitor, care promite expansiuni enorme.Realitatea a nascut o orgie a constructiilor in vremuri economice infloritoare, care au dus la o harababura a vietii urbane. => STOP AND REFLECT. Teoriile moderne ale urbanismului si aplicatiile lor au depreciat orasul traditional, totusi nu ne-am rupt de valorile lui. Respectam si apreciem farmecul si scara lui umana, in timp ce distrugem in numele progresului (tehnologic+economic) putinul urbanism pe care il posedam. Criteriul economic le intrece pe toate. Daca o cladire nu e profitabila (nu se justifica economic), dispare. Proiectele noi au produs o fisura/prapastie intre vechi si nou, impiedicandu-le pe ambele sa ofere un caracter placut, agreabil.Arhitectura moderna a promis o utopie modelata dupa masina. Promisiunea nu a fost tinuta. In punctul asta am putea sa aducem argumente pentru o filosofie revisionista (atitudine/actiune care urmareste revizuirea+modificarea unei legi, a unui tratat, al unui concept) si sa se reintoarca la ideile orasului traditional. Totusi atitudinea asta nu ne rezolva problemele.Flexibilitatea orasului capitalist a fost limitata de necesitatile economice si piata imobiliara. Ex: presiunea economica si preferintele de design au dus la o tipizare a locuintelor ca pachete care pot fi sustinute doar de orasul-parc, repetitii nenumarate bazate pe profit, nu pe necesitati. => configuratii urbane care nu au legatura nici cu oamenii, nici cu vecinatatile pe care le-au intrerupt.

Concluzia lucrariiEste nevoie de o cale de mijloc. Sa ne retragem intr-un tesut artificial este nerealistic, dar sa lasam un sistem brutal sa domine si sa distruga urbanismul traditional este iresponsabil.Contextualismul a incercat o mediere a ideilor, ca o cale de mijloc.Cateva presupuneri/premise de baza care au format regulile acestei incercari de a solutiona problemele urbane:form need not to follow function -> forma nu trebuie sa urmeze functiunea ->construirea programelor si functiunilor nu trebuie sa fie exprimata in configurarea cladirilor si oraselor.this renders out of context comparisons feasible->realizabil, convenabila restitui, a transmite, a interpretaComparatiile in afara contextului se interpreteaza convenabil. Prin urmare, un plan de biserica si un bloc de locuinte pot sa fie rational comparate. Manipularea formelor la scara mare face legatura directa ca forma de organizare a cladirilor. Lucrari la o scara mica servesc ca modele de analogie pentru proiecte mari.Forma urbana este vazuta ca avand o viata proprie, independenta de cultura, folosinta si conditii economice. Continuitatile formale care urmaresc perioade devin un considerent important. Mai mult, naturii comunicative a arhitecturii ca arta mimetica i se da o noua importanta.Miscarea modernista, bazata pe conceptele de utilitate si economie exprimate in teoria functionalista este inadecvata pentru a face fata complexitatilor experientei moderne si un plus de comunicare este necesara pentru a construi cladiri si orase.Architecture, like every other art, is both reality and representation.Arhitectura, ca orice alta arta, este realitate si reprezentare.Problemele nu pot fi rezolvate de arhitectura, ci de un proces social si economic din care arhitectura e doar o parte. Nu se aduc argumente impotriva relevantei sociale, ci argumente ca dupa un anumit punct, in procesul de planificare, alte criterii sunt mai importante pentru a ne ajuta la o mai buna gandire asupra formei finale a orasului.

Thomas L. Schumacher explica teoria contextualismul ca o reconciliere a urbanismului modern cu orasul traditional prin alternative la deconstructia anumitor zone din centrele oraselor.Aceasta teorie tinde sa gaseasca un teren comun intr-un fel de gel irealist al existentului, care nu permite nicio evolutie.Autorul sustine ca solidul si vidul sunt interdependente. Un spatiu nu se poate explica precum un vid fara sa existe forma solida.Parerea mea este ca teoria contextualismului este afirmata si in zilele noastre are un loc important in demersul conceptului si ulterior in succesul/esecul programului de arhitectura. Acest articol ne face sa luam parte la realizarile anilor '60-'70, perioada in care colectivul a inflorit, cu forme bara in insule. La ora actuala cred ca arhitectii sunt orientati constient catre urbanism si context.Contextualismul cauta precis sa explice felurile in care formele ideale se pot integra intr-un context si cum se pot realiza colajele. Caricaturizeaza arhitectii moderni ca fiind persoane care nu stiu sa creeze decat forme izolate pe parcela. Conceptul nu e nou (Bramante, Doesburg), dar sunt caractere sistematice care se folosesc azi.Orasul secolului XX este definit ca o combinatie incoerenta si dezordonata a doua concepte simple. Este total diferit de orasul traditional compus din strazi culoare, retele, piete, care sunt prezentate ca fiind limitate de cladiri, care actioneaza ca limite pentru a le defini, nu pentru a-si expune forma.