Cercetare științifică

,,Strategii de succes în campaniile politice din mediul online,

adaptate la spațiul românesc"

Sumarularticolului

PR-ul politic descrie strategiile şi tehnicile de creare de imagine intra- şi inter-electorală a

actorilor politici, iar campaniile politice sunt unealta prin care candidatiiincerca sa isiconvinga

electoratul de intentiile lor si astfel sa castige cursa pentru ocuparea pozitiei mult ravnite.

Desigur de-a lungul timpului modalitatea de constructie a campaniei a fost mult imbunatațita, ea

fiind adaptat la vremurile contemporane si intocmitadupa un plan, astfel incat nimic sa nu fie

lasat la voia intamplarii.

In cercetarea noastra am luat drept reper campania electorala a lui Traian Basescu pentru

alegerile prezidentiale din 2009 si cea a presedintelui Statelor Unite, BarackObama din 2008

respectiv 2012.

Cercetarea s-a bazat in principal pe studierea mijloacelor de actiune ale candidațiilor,

vizibilitatea in mediul online, interactiunea cu electoratul, acuratetea si frecventa discursurilor

publice, precum si resursele folosite.

Dacă politicienii din SUA au dat tonul campaniilor electorale în mediul online (cazul lui

BarackObama fiind expresiv în acest sens), în România, candidaţii la prezidenţialele din 2009 au

încercat să se plieze noului model care deja devenise un trend. Totuşi, nici în 2009 nu a existat,

în mod oficial, o supraveghere a activităţii online a website-urilor candidaţilor în ceea ce priveşte

numărul vizitatorilor, a site-urilor independente preocupate de tematica alegerilor, a opţiunilor

electoratului online. Tocmai din acest motiv, se poate considera că proiecte de genul „Politica şi

Internetul”, care să monitorizeze site-urile de campanie până în ziua alegerilor (oferind în final

diverse statistici referitoare la evoluţia online, impactul new media asupra unor categorii de

vârstă sau profesionale, profilul electoratului din mediul virtual, nivelul de interactivitate online

al alegătorului cu partidele şi, respectiv candidaţii), constituie teme de interes pentru alegerile

viitoare. O astfel de monitorizare ar permite analize pertinente pentru a se putea aprecia în ce

măsură e-democracy şi campania din cyberspace sunt aducătoare de voturi.

Campania pentru alegerile prezidenţiale din anul 2009 este prima campanie în care a fost

utilizată new media într-un context mai larg şi într-o structură integrată. Totuşi, trebuie subliniat

faptul că Traian Băsescu a fost primul candidat care a utilizat Internetul încă din 2004, dar la un

nivel mult mai slab. În campania din 2004, Traian Băsescu a utilizat într-un mod inteligent

caracterul viral al Internetului, oferindu-le utilizatorilor jocuri, mesaje prin Yahoo Messenger, iar

site-ul său oficial a permis postarea comentariilor internauţilor datorită platformei de blogging

utilizată.

Cu toate acestea, s-au observat considerabile schimbări în e-campania din România anului 2009.

Candidaţii au consultat specialişti atât din domeniul comunicării, cât şi din domeniul IT, astfel

încât substanţiala modernizare a fost destul de vizibilă, chiar dacă politicienii au avut sau nu

încredere în acest tip de comunicare. Fiecare candidat a fost prezent în mediul online, atât cu

pagini oficiale de campanie, bloguri, cât şi cu conturi deschise pe reţelele de socializare. Staff-

urile de campanie, pe lângă campaniile publicitare tradiţionale (bannere, broşuri, pliante, clipuri

video difuzate la televiziuni), au inclus promovarea candidaţilor prin new media (site-uri oficiale

de campanie, bloguri, video-sharing, photo-sharing, messenger, site-uri de socializare). O altă

caracteristică a campaniei electorale din 2009 constă în faptul că este prima campanie electorală

asociată cu un referendum naţional privind introducerea Parlamentului unicameral.

Introducere

Pe fondul evidenţierii impactului noilor mijloace de comunicare online, folosite în campania

electorală din 2007 pentru preşedinţia Franţei şi a succesului electoral al lui BarackObama în

cursa electorală pentru preşedinţia SUA din 2008, strategii campaniilor prezidenţiabililor din

România, în 2009, au inclus între mijloacele de comunicare şi Internetul, ca o posibilă soluţie

pentru a crea o punte între candidat şi alegător. Faţă de campaniile electorale anterioare, folosirea

Internetului s-a impus ca un dialog între cele două entităţi electorale, nu doar ca mijloc

detransmitere a unor informaţii.

Din pacateinsa aceasta solutie a fost utilizata doar temporar, astfel ca la finalul campaniei

candidatii nu doar ca au uitat sa actualizeze informatiile de pe paginile persoanele, dar mute

dintre ele au fost lasate de izbeliste sau chiar inchise. Nu putem afirma cu exactitate daca acest

lucru s-a datorat dezinteresului sau lipsei de timp a candidatiilor.

Metodologia

Pentru constatarea gradului de utilizare a Internetului şi a interactivităţii online, cu aplicaţie pe

site-urile de socializare în campania electorală din România în 2009, am analizat site-urile web

ale principalilor candidaţi la preşedinţie, cartografiind fiecare site şi inventariind elementele

paginii web ca text, imagini şi clipuri video, cu analiză specială pe pagina de start şi biografia

candidatului, a prezenţei sau absenţei caracteristicilor tehnice care au permis interactivitatea

(link-uri către e-mail, materiale postate pentru a fi descărcate, înregistrarea utilizatorilor), a

hyperlink-urilor textuale, a caracteristicilor convingătoare vizual. Această analiză a ajutat şi la

identificarea scopurilor site-urilor.

În afară de elementele deja standardizate, cum ar fi feedback-ul, e-mailul de contact sau

grupurile de ştiri, partidele au luat rareori măsuri pentru a intensifica interacţiunea directă. Astfel,

doar două dintre website-urile candidaţilor ofereau discuţii pe forumurile special create pentru

alegători, ceilalţi candidaţi preferând să intervină simptomatic la comentariile postate, dar fără o

prea mare implicare. Astfel, internauţii au fost prea puţin încurajaţi să dezvolte un dialog

frecvent, coerent şi direct, interactivitatea nefiind întotdeauna simetrică şi promptă. Totodată, a

funcţionat controlul mesajelor, iar candidaţilor le-a lipsit consecvenţa şi rapiditatea răspunsului.

Pe de altă parte, partidele româneşti şi candidaţii lor la alegerile prezidenţiale s-au concentrat pe

oferirea de informaţii online despre istoria lor, biografia lor, organizarea şi poziţiile lor în ceea ce

priveşte problemele politice curente, prin intermediul buletinelor informative, al documentelor de

campanie, al comunicatelor de presă şi al ştirilor despre partid, în timp ce trimiterile generale,

chiar la sistemul politic din România sau a unei proceduri electorale, au lipsit.

Campania electorală prezidenţială din 2009 a început oficial la 22 octombrie, în cursa pentru

Cotroceni înscriindu-se 12 candidaţi: Traian Băsescu, Dan Mircea Geoană, George Crin

Laurenţiu Antonescu, Corneliu Vadim Tudor, Kelemen Hunor, Sorin Mircea Oprescu, George

Becali, Remus Cernea, Constantin Rotaru, Eduard Gheorghe Manole, Ovidiu Cristian Iane,

Constantin NinelPotârcă. Primele trei locuri favorite în alegerile prezidenţiale din 2009 au fost

ocupate de Traian Băsescu, Mircea Geoană şi Crin Antonescu. Au existat două tururi de scrutin,

pe 22 noiembrie şi 6 decembrie 2009. După primul tur, confruntarea finală a avut loc între

preşedintele în funcţie, Traian Băsescu, şi Mircea Geoană, preşedintele Partidului Social-

Democrat.

Doar şase candidaţi au reuşit menţinerea comunicării online, dar nu toţi au contribuit la utilizarea

backround-ului material oferit (fotografii, arhivarea articolelor, postarea şi transcrierea unor

emisiuni la care participau etc). Funcţiile interactive au fost utilizate, dar nu în mod excesiv. Pe

lângă participare, funcţiile de mobilizare şi integrare/creare de reţele, s-au dovedit a fi, de

asemenea, de interes secundar pentru site-urile politicienilor români. Doar candidatul Partidulul

Naţional Liberal şi cel al Partidului Verde au încercat şi au reuşit, într-o foarte mică măsură, să

strângă prin apeluri online fonduri pentru campania electorală. Uniunea Democratică a

Maghiarilor din România, prin Kelemen Hunor, şi Partidul Social-Democrat, prin Mircea

Geoană, au încercat să-şi atragă voluntari doar prin câteva cuvinte postate la secţiunea special

creată.

Aproape toţi candidaţii la alegerile prezidenţiale au utilizat o platformă activă pentru încurajarea

comunicării mesajelor online, acest lucru fiind evident prin prezenţa lor pe site-urile de

socializare. Notă discordantă au făcut George Becali şi Corneliu Vadim Tudor care, ori din

motive financiare, ori din lipsa unei îndrumări, nu au comunicat deloc, pe parcursul campaniei

electorale, cu electoratul prin intermediul online-ului. În campania pentru prezidenţialele din

2009 cel mai activ, din punctul de vedere al comunicării online, a fost candidatul Partidului

Verde, Remus Cernea. Interactivitatea online este în opoziţie cu vizibilitatea publică, unde acest

candidat este aproape inexistent. Tânărul cu plete, atipic pentru o campanie electorală, îmbrăcat

non-conformist, şi-a atras cei mai mulţi simpatizanţi pe site-urile de socializare, 5.700 de

„prieteni” pe Facebook47 şi 1.000 de abonaţi la mesajele de pe Twitter48. Toţi candidaţii clasaţi

în cursa electorală înaintea lui erau figuri publice foarte cunoscute în România, dar Cernea a fost

cel care s-a menţinut în top la secţiunea politică a serviciului de monitorizare a traficului Internet

Trafic.ro. A fost un site de campanie care a încurajat interactivitatea dintre candidat şi utilizatori,

potenţiali alegători prin postarea comentariilor şi materialelor video pe care ei înşişi le puteau

încărca pe site.

Rezultate obtinute (interpretare)

Cum s-a vazut lupta electorala pe retelele de socializare?

Strategia campaniei new-media, inspirata din retele sociale cum ar fi MySpace si Facebook, a

revolutionat utilizarea web-ului ca instrument politic ajutandcandidatii sa creasca mai mult decat

ar face doua milioane de donatii mai mici de 200 de dolari fiecare, si de a mobiliza rapid sute de

mii de sustinatoriinainte de alegeri importante.

Piesa de rezistenta in aceast tip de campanie este My.BarackObama.com, unde sustinatorii se pot

alatura grupurilor locale, pot crea evenimente, se pot inscrie pentru sectiunea de stiti si pot crea o

pagina personala cu strangere de fonduri.Campania de succes prin strategia new-media a fost

luata in considerare de ceilalticandidati, cum ar fi si candidatul republicanilor, senatorul John

McCain.

“Utilizarea retelelor sociale vor ghida drumul in campaniile viitoare”, a declarat directorul de

internet al lui Clinton, Peter Daou, care a numit “uimitoare” campania online a lui Obama.

Candidatul democrat Obamasustine ca o mare parte din succesul din primul sezon se datoreaza

instrumentelor de retele sociale.

“Una dintre convingerile mele fundamentale este ca schimbarileadevarate vin de jos in sus”, a

declarat Obama intr-un discurs. “Nu este nicio arma de organizare mai puternica decat

Internetul”.

Facebook, cea mai mare rețea socială din lume, are puterea de a capitaliza extrem de mult

public în același timp, în același loc. Acest avantaj, spune Jonathan Karush (apud John Allen

Hendricks Robert E. Denton, Jr., 2010, pag.145), nu poate să fie ignorat de specialiștii în

comunicare politică, mai ales în contextul necesității distribuirii pe scară largă a mesajului de

campanie sau pentru organizarea unei strângeri de fonduri.

Comunicarea politică 2.0 este în atenția cercetătorilor și reprezintă un domeniu de studiu

important în cadrul comunicării politice. Apariția și dezvoltarea explozivă a rețelelor de

socializare aduce modificări atât în conceptul de spațiu public (social media presupune apariția

unui nou spațiu de dezbatere publică și discuții politice), cât și în cel de democrație. În acest

nou

spațiu, individul poate relaționa, se poate alătura unor grupuri, se poate implica în conversații, își

poate construi identitatea și reputația online, dar mai ales poate genera și distribui conținut

Concluzii

Secretele unei campanii de succes sunt ascunse vederii, dar le putem decoda cu putina atentie.

Site-uri de campanie, bloguri politice, donatii online, poze cu mesaj pe retele sociale, apeluri la

actiune. Asa arata lista scurta pe care o stiu in teorie si politicienii de la noi. In practica,

americanii o fac cel mai bine. Nu de alta dar avem opt milioane de romani pe internet iar peste

cinci milioane au cont pe Facebook. In schimb, oamenii politici de la noi nu reusesc sa stranga

nici macarcateva mii de sustinatori online.

Este chiar posibil ca Obama a castigat voturile care ii lipseau tocmai datorita fortei campaniei

sale pe internet. La prima vedere asa este. Aproape 23 de milioane de oameni ilurmaresc pe

Twitter pe presedintele Americii.

Ba mai mult decatatat, Obama are cont inclusiv pe Instagram, unde stafful sau posteaza constant

tot felul de fotografii, care par a fi realizate cu un telefon mobil. Cu alte cuvinte, presedintele

SUA este prezent pe tot ceea ce inseamna zona de interes online.

Acestea sunt pur si simplu niste tehnici de campanie prin care politicienii incearca sa ajunga la

alegatori exact acolo unde sunt ei, adica pe internet. Pe KloutMittRomney avea un scor destul de

bun, 92, insa nu a fost suficient ca sa-l ajunga pe Obama, care avea 99.

Concluziile studiului nostru sunt relativ simple si explicite, o campanie bine realizata poate

asigura succesul candidatului doar in masura in care acesta stie sa se plieze vremurilor actuale si

cerintelor electoratului. La noi aceasta parte inca este in curs de dezvoltare, intrucat nu dispunem

de resursele necesare si nici de tehnologie atat de avansata, ceea ce ne situeaza in urma tarilor

dezvoltate, atat ca mentalitate cat si ca deschidere.

Bibliografie

http://www.semneletimpului.ro/

http://stirileprotv.ro/

http://www.b1.ro/

http://www.unibuc.ro/

http://www.biziday.ro/

http://www.wall-street.ro/

http://www.sferapoliticii.ro/

http://ciprianborsan.wordpress.com/

http://contextpolitic.net/