CATEDRA AS, mai 2016

8/16/2019 CATEDRA AS, mai 2016

1/45

CATEDRA AS Anul VI, Nr.1 (11), Mai 2016

ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 3

CUPRINS

Nr.

crt.

Articolul Pagina

1 CUVINTE… Redactorii

5

2 * CADRUL CONSTRUCTIVIST AL ÎNVĂŢARII PRIN COOPERARE/COLABORARE Prof. înv. primar FEHER CLARAColegiul Naţional “M. Eminescu”, Petroşani, HD

6

3 * PREDAREA INTEGRATĂ, O REALĂ NECESITATE Prof.înv. primar, POPA CARMEN- CRISTINAColegiul Naţional” Mihai Eminescu” Petroşani, HD

8

4 *DEZVOLTAREA COMUNICĂRII PRIN ACTIVITĂȚI EDUCATIVE

Prof.înv. primar: AVRAM MARIANAColegiul Naţional” Mihai Eminescu” Petroşani, HD

11

5 * TINERII ȘI PROVOCĂRILE CONTEMPORANE Prof. BORBEL IOANA

Colegiul Naţional” Carmen Sylva” Petroşani, HD

13

6 *ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ Prof. înv.primar SILVEȘAN NICOLETA Colegiul Naţional” Mihai Eminescu” Petroşani, HD

16

7 *ȘCOALA ALTFEL- SĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN:ECOLOGIZARE

Prof. RAICA LUCIANA// Prof. SOLOMON MELINDAColegiul Naţional” Mihai Eminescu” Petroşani, HD

18

8 * PREȚUIEȘTE VIAȚA!”PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL Prof.înv. primar, BRÎNZAN ARGENTINAColegiul Naţional” Mihai Eminescu” Petroşani, HD

19

9 *PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE,EXTRACURRICULARE ŞI EXTRAŞCOLARE “ŞCOALA ALTFEL” Profesor, VARGA OTILIA

Grădinița PP Nr.3, Structura PP+PN Nr.1 Petroșani, HD

21

10 * VIAȚA LA POZITIV Pr of.înv. primar, MAFTEI-RISIPITU ADINAColegiul Naţional” Mihai Eminescu” Petroşani, HD

23

11 *PAUZA CU POVEȘTI Prof.înv. primar, BARBĂROȘIE ADRIANA Colegiul Naţional” Mihai Eminescu” Petroşani, HD

24


2/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 4

12 *ISTORIA ÎN ȘCOALĂ Pr of.înv. primar, ARDELEAN CRISTINA DANIELAȘcoala Gimnazială “I. G. Duca,, Petroșani, HD

27

13 *PEDAGOGIA LA ÎNCEPUT DE DRUM Pr of.înv. primar, ARDELEAN CRISTINA DANIELAȘcoala Gimnazială “I. G. Duca,, Petroșani, HD

29

14 *PETRU MAIOR- REPREZENTANT AL LEXICOGRAFIEIROMÂNEŞTI Prof.dr. SZAKACS GABRIELA

Colegiul Naţional” Mihai Eminescu” Petroşani, HD

32

15 * METODE INTERACTIVE UTILIZATE LA CLASA A III-A INORELE DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ Prof.înv. primar, MOCANU ELENA Colegiul Naţional” Mihai Eminescu” Petroşani, HD

36

16 * HIPERACTIVITATEA CU DEFICIT DE ATENȚIEExemple de bune practici Prof. consilier școlar TUCALIUC MARCELA Colegiul Naţional” Mihai Eminescu” Petroşani, HD

42

17 *CUVINTE DE FINAL... Redactorii

47

Colaborare permanen


3/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 5


4/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 6

CADRUL CONSTRUCTIVIST AL ÎNVĂŢARIIPRIN COOPERARE/ COLABORARE

Prof. înv. primar FEHER CLARA,Colegiul Naţional “M. Eminescu”, Petroşani, HD

Globalizarea economiei şi tendinţele spre o societate mai deschisă impun diversificareaformelor de învăţare şi de gândire critică prin care să se pregătească individul pentru a percepe şia înţelege modificările la care este martor şi participant, pentru a răspunde noilor provocări şi pentru a-l ajuta să-si contureze un destin propriu. Învăţarea prin cooperare sau colaborare, sauînvăţarea cooperativă, este un răspuns si o cale posibilă la aceste probleme, o categorie şi oaplicaţie importantă în acelaşi timp a constructivismului în domeniul educaţiei, ce poate ficoncretizată prin practicarea zilnică a unui cadru constructivist al învăţării.

Caracteristica esenţială acestui cadru, implicit al învăţării constructive, este aceea că plasează elevul în centrul proiectării didactice (1), prin inventarierea particularităţilor fiecăruielev, particularităţi generate de experienţe personale, capacităţi şi nevoi, talente şi ereditate,depăşind condiţia unui recipient ce trebuie doar umplut sau a consumatorului de informaţie.Achiziţiile elevilor numai pe bază de algoritm sau reuşită la examene standard nu este relevantă pentru învăţare, gândire şi pentru viaţă.

Momentele cadrului constructiv al învăţării aduc cu ele o interogaţie minimală şi de bun

simţ pedagogic: “Cum îi voi face pe elevi să-şi amintească şi să îşi activeze experienţele,informaţiile pe care le deţin despre subiectul pe care îl voi propune?”, “Cum îi voi motiva să seinformeze, să caute, să investigheze?”, “Cum îi voi face să interacţioneze în mod activ cu noileinformaţii şi cu ceilalţi membrii ai grupului?”, “Ce contexte de exersare a noilor conţinuturi voicrea?”, “Cum îi voi face să dea un sens şi o interpretare personală celor învăţate, reprezentative pentru fiecare elev?”.

Identificarea unui scop ( scopuri ) realist(e) – (2) ale învăţării este o necesitate caremotivează elevul în demersul său. Thorndike a stabilit rolul scopului în acţiunea de învăţare: nu

există învăţare decât dacă subiectul realizează experienţe

şi încercări în vederea atingerii acestui scop. Şcoalatrebuie să dezvolte motivaţiile, care constituie baza vieţiimintale, în vederea unei influenţe eficiente asupradezvoltării personalităţii. De aceea, acţiunea practică aşcolii consta intr -o echilibrare delicată a intereseloractuale ale elevilor şi orientarea acestor interese spreasigurarea maturităţii personale şi a adaptării sociale.


5/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 7

Poate că mai importante decât inteligenţa sunt motivaţia, personalitatea, emoţiile, voinţa.

Interacţiunea socială (3) şi activităţile legate deviaţa de zi cu zi sunt caracteristici esenţiale pentru

procesul didactic constructivist. Cercetările în domeniile psihologiei şi sociologiei educaţiei arată că interacţiunilesociale condiţionează dezvoltarea intelectuală a elevului,atitudinile sale cu privire la obiectivele educative ale şcoliişi rezultatele sale. Strâns legat de fenomenul interacţionist sunt discuţiile de grup, neglijate demulte ori şi insuficient exploatate, care favorizează dialogul şi relaţiile dintre elevi, uşureazăcomunicările interindividuale atât de necesare progresului uman şi al societăţii în general. Deaceea, teoreticienii şi practicienii au remarcat valoarea discuţiilor de grup, discuţii care ajutămembrii grupului să repete, să dezbată, sa-şi structureze cunoştinţele şi să le organizeze rapid subimpactul noilor informaţii, iar, în final, să-şi extindă cunoştinţele şi înţelegerea.

Monitorizarea înţelegerii proprii, integrarea noilor informaţii în structuri cognitive proprii,capacitatea elevului de a transfera noile conţinuturi în urma demersului didactic, metacogniţia prin care oamenii devin conştienţi de constructivitatea lumii lor, autoevaluarea şi gândirea criticăsunt alte caracteristici ale cadrului constructivist.

Un asemenea cadru constructivist de proiectare a activităţii didactice bine articulat, coerentşi practic este cel lansat de către programul “Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândiriicr itice”. Prin structura sa, Evocare – Realizarea sensului – Reflecţie, aceasta este un preţiosinstrument de proiectare şi realizare a demersului didactic pentru practicienii din învăţământ şinu numai, care include caracteristicile enumerate mai sus şi prin care aceştia pot:

- să activeze gândirea elevilor; - să stabilească scopuri realiste pentru învăţare; - să aducă sau să elaboreze un material bogat pentru discuţie; - să-i motiveze pe elevi pentru învăţare; - să-i implice activ pe elevi în procesul de învăţare; - să stimuleze schimbarea; - să stimuleze reflecţia şi metacogniţia; - să-i expună pe elevi unei mari diversităţi de opinii; - să-i ajute pe elevi să-şi formuleze întrebări; - să încurajeze exprimarea liberă în condiţiile respectului pentru opinia celuilalt ;

-

să se asigure că elevii procesează informaţia; - să faciliteze gândirea critică.

Concluzii:

1. Cunoaşterea din perspectivă constructivistă este rezultatul activităţii reflexive asubiectului implicat în învăţare asupra propriei cunoaşteri, nu a receptării pasive.


6/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 8

2. Subiectul învăţării îşi construieşte învăţarea prin operarea cu ideile, cunoştinţele şiconcepţiile pe care le posedă deja.

3. Contextele sociale/şcolare sunt criterii şi surse ale cunoaşterii şi înţelegerii prininteracţiunile sociale pe care le oferă.

4. Cunoaşterea şi înţelegerea sunt un proces dinamic şi individual de ada ptare, asimilare

şi acomodare (conform lui Piaget), care se dezvoltă graţie acestor interacţiuni. Înacest context socio-constructivismul este interactiv, iar înţelegerea este un procesdinamic.

PREDAREA INTEGRATĂ, O REALĂ NECESITATE

Prof. înv. primar POPA CARMEN CRISTINA,Colegiul Naţional “M. Eminescu”, Petroşani, HD

Educaţia reprezintă axul principal al formării personalităţii umane. Platon afirmă că :,,nu este nimic mai dumnezeiesc decât educaţia, prin educaţie omul ajunge într -adevăr om”. Înaceastă perioadă asistăm la dezvoltarea unei noi abordări educaţionale, care determinăorganizarea şi trăirea unor experienţe de învăţare ţinând seama de cerinţele viitorului şi denecesitatea producerii unor schimbări dorite în comportamentul copilul de astăzi.

Problemele concrete de viaţă, ce trebuie rezolvate zi de zi, au un caracter integrat şi nu pot fi soluţionate decât apelându-se la cunoştinţe, deprinderi, competenţe ce nu sunt încadrate încontextul strict al unui obiect de studiu. Pentru ca elevii zilelor noastre să facă faţă solicitărilor

lumii contemporane, trebuie să le formăm capacitatea de a realiza transferuri rapide şi eficienteîntre discipline, de a colecta, sintetiza şi de a pune la lucru împreună cunoştinţele dobândite.

Copilul este autorul propriei lui învăţări, iar sursa învăţării lui o constituie diversitateaexperienţelor cognitive, sociale, emoţionale, fizice pe care le trăieşte.

Abordarea integrată a curriculum-ului pune accentul pe formarea unorcompetenţe,atitudini şi valori transversale şi transferabile, utile pentru dezvoltarea personală şisocială a elevilor.


7/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 9

Curriculum-ul integrat presupune o anumită modalitate de predare şi o anumitămodalitate de organizare şi planificare a instruirii ce produce o inter -relaţionare a disciplinelor,astfel încât să răspundă nevoilor de dezvoltare a elevilor.

Evoluţia practicii pedagogice contemporane cunoaşte o dinamică importantă. La noi înţară, s-a propus un astfel de curriculum integrat pentru prima dată în anul 2008, la grădiniţă, iar

în anul 2012 pentru clasele pregătitoare, întâi şi a doua. Integrarea curriculară îşi manifestă beneficiile la clasele pre- primare şi primare şi se datorează atât particularităţilor de învăţare acopiilor, cât şi modului de organizare a predării.

Curriculum integrat şi predarea integrată presupun mai mult decât o schimbare decurriculum şi strategie de predare, presupun abordări şi perspective ce depăşesc graniţelespecializate ale paradigmelor educaţionale şi ale modelelor teoretic – explicative şi practice.

De aceea, în continuare voi enumera câteva dintre beneficiile abordării curriculum-ului de tip integrat.

Hrăneşte şi refortifică abilităţile şi cunoştinţele învăţate într -o arie de studiu şi leutilizează în alta;

Conferă elevilor experienţe academice din ce în ce mai bogate extinzând contextul şi

aplicabilitatea deprinderilor şi informaţiilor lor; Eficientizează utilizarea timpului de învăţare pentru cunoştinţele, competenţele dintr -oarie spre a fi utilizate ca suport în alta.

Dimensiunea integrată a curriculum-ului presupune, atât relaţionarea disciplinelorşcolare cu scopul de a evita izolarea lor tradiţională, cât şi acţiunea de a asocia diferiteleobiecte de studiu,din acelaşi domenii diverse într -una şi aceeaşi planificare a învăţării.

După cum afirmă J. Piaget ,, cunoştinţa provine din acţiune”, iar didactica modernăsubliniază faptul că elevul nu mai este receptor de informaţie, ci subiect al cunoaşterii şiacţiunii.

Predarea integrată a cunoştinţelor este considerată o strategie modernă deorganizare şi desfăşurare a conţinuturilor, iar conceptul de activitate integrată se referă la oacţiune în care se îmbrăţişează metoda de predare-învăţare a cunoştinţelor, îmbinând diversedomenii şi constituirea deprinderilor şi abilităţilor elevilor. Diferitele paradigme de integrarea curriculum-ului cu ample deschideri în planul predării integrate aduc transformăridemersurilor de elaborare a strategiilor didactice.

Argumente ale predării integrate : Angajarea responsabilă a elevilor în procesul învăţării; Încurajarea comunicării şi a relaţiilor interpersonale prin valorificarea valenţelorformative ale sarcinilor de învăţare în grup prin colaborare; Transformarea cadrului didactic în factor de sprijin, mediator, facilitator şidiminuarea funcţiei sale de ,, furnizor de informaţii”. Ioan Neacşu afirmă că ,,educatorii sunt solicitaţi astăzi, în mod continuu, să

promoveze învăţarea eficientă. Şi nu orice învăţare eficientă,ci una participativă, activă şicr eativă”. Metode de predare ale profesorului pot fi convertite de către elevi în metode deînvăţare deoarece metodele de predare induc şi învăţarea. În accepţiune modernă, metodele deînvăţământ reprezintă modalităţi de acţiune, instrumente cu ajutorul cărora elevii sub îndrumarea profesorului sau în mod independent, îşi însuşesc cunoştinţe, îşi formează şi dezvoltă priceperi şideprinderi intelectuale şi practice, aptitudini, atitudini.

Cele mai productive strategii şi metode de predare integrată, recunoscute ca promotoare ale unei învăţări autentice-eficiente sunt :


8/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 10

În încercarea de a sintetiza diferite orientări teoretice putem aprecia faptul căabordarea integrată a conţinuturilor iese din monotonia aceleaşi tehnici de predare a unor lecţiicare le oferă elevilor posibilitatea de a explora în profunzime domenii noi, de a acumulacunoştinţe în mod independent şi de a dezvolta competenţe precum creativitatea, spiritul deiniţiativă.

Atât succesul şcolar cât şi succesul în viaţa personală şi socială este dat tocmai de

capacitatea de a ieşi din tiparul unei discipline şi de a realiza conexiuni şi transferuri rapide întrediscipline, pentru rezolvarea problemelor concrete din viaţa de zi cu zi. Activitatea integrată aduce mai multă coerenţă în procesul de predare-învăţare şi

se dovedeşte a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor de învăţare cu viaţa societăţii,cultura şi tehnologia didactică.

Bibliografie:Ciolan, L . (2008), Învăţarea integrată – fundamente pentru un curriculum transdisciplinar,Editura Polirom, Iaşi; Cucoş, C., (2006), Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi;Bocoş, M., Chiş, V., (2012), Abordarea integrată a conţinuturilor curriculare, particularizări

pentru Învăţământul primar;Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca;Manolescu, M., (2004), Curriculum pentru învăţământul primar şi preşcolar. Teorie şi practică,Universitatea din Bucureşti, Editura Credis ; Văideanu, G., (1988), Educaţia la frontiera dintre milenii, Editura Politică, Bucureşti Bicajan, E., O., (2014), Aplicaţii ale predării integrate la ciclul achiziţiilor fundamentale, Editura Rovimed Publishers, BacăuChiş, V., (2002), Provocările pedagogiei contemporane, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.


9/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 11

DEZVOLTAREA COMUNICĂRII PRINACTIVITĂȚI EDUCATIVE

Prof. înv. primar AVRAM MARIANA,Colegiul Naţional “M. Eminescu”, Petroşani, HD

În şcoală elevii nu trebuie doar să răspundă la întrebări, ci şi să înveţe arta comunicării, să iniţiezeşi să poarte o conversaţie, să-şi exprime punctele de vedere, să se implice în rezolvarea de probleme, să-şiargumenteze ideile şi atitudinile, să interiorizeze valoarea comunicării. De aceea activitatea educativătrebuie să cuprindă o varietate de forme de comunicare, orală şi scrisă.

Noul curriculum echilibrează cele două forme ale comunicării.

Elevii învaţă cel mai bine atunci când exersează comunicarea în grupuri mici, cu sarcini deconversaţie conţinute în contexte naturale şi autentice.

Desfăşurarea educaţiei din perspectiva principiului educaţiei permanente contribuie într -o maremăsură la asigurarea articulării conţinuturilor asimilate de individ prin canalele formal, nonformal,informal.

Educaţia se realizează prin acţiuni educative. Unele dintre aceste acţiuni educative se află în afarasistemului de învăţământ, dar este menit să atingă scopurile pedagogice identificabile. De aceea, şcoala nu

rămâne indiferentă faţă de marea bogăţie de forme de educaţie extraşcolară pe care se structureazăcomunicarea umană contemporană. în acest sens, de mare ajutor s-au dovedit a fi activităţile pe care le-amdesfăşurat pe parcursul celor patru ani ai şcolii primare.

Serbările școlare din viaţa de elev(Parada costumelor de carnaval de 1 Iunie, 8 Martie, Carnavalulfulgilor de nea, Miracolul Crăciunului, 1 Decembrie) sunt un prilej de a îmbina frumos arta cântecului cu

euritmia. De altfel, pe aproape întreaga perioadăşcolară, cântul şi cuvântul merg mână în mână.Virtuţile muzicale ale cuvintelor sunt puse învaloare prin melodie, iar accentele expresive ale

unei linii melodice sunt subliniate prin îmbinarea

de cuvinte. Adeseori în timpul cântecului, elevii,aproape fără să-şi dea seama, însoţesc cuvinteleorganizate ritmic şi melodic cu mişcări ale corpului prin care amplifică mesajul transmis.

În fiecare an,de 1 Iunie , elevii clasei mele participă la Parada costumelor de carnaval îmbrăcați în costumele personajelor din basme și


10/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 12

povești.Ei defilează prin municipiulPetroșani însoțiți de actorii de la TeatrulI.D.Sîrbu Petroșani, cântă și dansează .

Zilele de naştere sunt un prilejde bucurie pentru copii. Celor mai buni

prieteni ai sărbătoritului le revinemisiunea de a ţine o alocuţiune încuvinte rostite din inimă, solemn şi săexprime aprecieri cu încărcăturăafectivă. Am abordat şi această formă decomunicare pentru că, fără să ştie, copiiisunt instruiţi să ţină un discurs, cuvânt,toast, respectând formulele:

*introducere (semnificaţia evenimentului);

*cuprins (expunerea de idei, sentimente);*încheiere (urări, felicitări).Ziua de 1 Martie este pentru învăţătoare, dincolo de semnificaţia ei, un prilej de.bucurie pentru

că, atât ea cât şi mămicile copiilor, vor primi felicitări lucrate de copii după ce au fost instruiţi cum serealizează acestea şi ce trebuie să comunice.

. Ziua de 1 Martie reprezintă începuturile primăverii când natura se trezeşte la o nouă viaţă,răsar primii ghiocei care sunt vestitorii primăverii.Am organizat împreună cu elevii clasei mele, la orele de Artevizuale și Abilități practice, un concurs cu cele mai frumoase mărţişoare confecţionate de elevi,apoi amrealizat o expoziţie cu acestea.

Expoziţia de mărţişoare a fost realizată pe holurile şcolii.Elevii din toate clasele au venit să vadă

expoziţia de mărţişoare şi au manifestat interesul să şi cumpere mărţişoare.Expoziţia a avut multsucces,toate mărţişoarele au fost vândute.Cu banii strânşi am cumpărat fructe şi jucării frumoase și am

făcut o vizită copiilor nevoiași de laOrganizația Salvați Copiii ! FilialaHunedoara .

Aceste activităţi extraşcolare aufost încununate cu succes,la ele participândtoţi elevii clasei mele şi chiar unii dintre părinţii sau bunicii acestora.

Bibliografie:

Călin, Marin, (2003), Teoria şi metateoriaacţiunii educative, Ed. Aramis, Bucureşti.


11/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 13

TINERII ȘI PROVOCĂRILE CONTEMPORANE

Prof. BORBEL IOANA,

Colegiul Naţional “Carmen Sylva”, Petroşani, HD

Lectura cărţilor de calitate reprezintă un act extrem de important în formarea elevilor noştri. Cu precădere, cititul reprezintă o activitate necesară în formarea liceenilor.

Cuvântul „lectură” vine din latina medievală, lectura însemnând cititul dar şi acţiunea de a citi cuvoce tare în faţa unui auditoriu. Prin lectură se mai înţelege şi interpretarea unui text, „o nouă lectură a luiLantreamont”.

Charles W. Eliot consideră cărţile „cei mai tăcuţi şi mai constanţi prieteni, ele fiind cei maiaccesibili şi mai înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători prieteni”.

Urmărind la televizor desene animate (cele mai multe cu personaje foarte violente), copii nu maisunt interesaţi de benzile desenate din revistele pentru tineret. Iar jocurile pe calculator îi ţin ţintuiţi zi şinoapte în faţa ecranului, obosindu-i pese măsură.

Japonezii sunt primii care au tras un semnal de alarmă, datorită dependenţei pe care o creeazăaceste jocuri (mulţi tineri având nevoie de consiliere şi chiar tratamente de lungă durată).

Ofensiva noilor tehnologii comunicaţionale determină tranformări de substanţă la nivelul lecturii în

conotaţiile sale psiho-sociale. În acest context, o cercetare aprofundată se impune cu necesitate. Estenevoie de abordări legate de cadrul şi de metodele de implicare ale sistemului de documentare în evoluţiasau poate, în involuţia lecturii. În zilele noastre, lectura are alte caracteristici psihologice decât acum 50de ani, aproape că este un alt fenomen, chiar daca o putem definii şi azi ca un mod de receptare. Ce citesctinerii? De ce citesc? Cum citesc? Putem constata că asistăm la un evident proces de transformare alecturii.

Societatea de

astăzi trăieşte sub tăişulunui timp accelerat.

Noua normalitate a

impus alte standardeeducaţionale, un alt tipde repere cognitive. Este

inutilă invocareacomparaţiei cu vechile performanţe, specificeanilor lipsiţi de utilitateacalculatorului, deoarece


12/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 14

sistemul de educaţie răs punde cel mai pregnantraţionamentului „ceva se pierde când ceva se câştigă”.

Tânărul de astăzi este un fel de om „recent”,incompatibil cu buchisistul la lumina lămpii. El aparţine uneialte categorii – este un Homo Informaticus, un individ care profită din plin de realizările speciei, dar care nu se mai poateridica la înălţimea reperelor trecute.

„Ce s-a câştigat?” Iuţeala cu care un tânăr poate aveaacces la un volum foarte mare de informaţii.”Ce s-a pierdut?”Pasiunea, misterul viitorului, indispensabile încercărilor de a-şi surclasa învăţătorii. S-au câştigat cele mai noi mijloaceeducaţionale s-a pierdut, în schimb, nivelul de aspiraţiecaracteristic deceniilor trecute.

Adolescenţii nu mai sunt atraşi de citirea unei cărţiinteresante care le-ar forma o personalitate puternică şi i-arajuta să facă faţă provocărilor în viaţa de zi cu zi. Tehnologiacomunicării a evoluat în zilele noastre iar tinerii au mult maimulte opţiuni de informare şi pentru petrecerea timpului liber: televizorul şi calculatorul.

Plăcerea de a citi o carte bună nu se compară cu unele emisiuni care promovează incultura. Mulţitineri preferă astăzi cărţile S.F., acestea fiind pline de mister şi lucruri inexplicabile care le provoacăimaginaţia transpunându-i într -un spaţiu virtual unde totul este permis, unde îşi pot realiza visul atât timpcât sunt prinşi în acel joc al ficţiunii.

De la apariţia internetului, mulţi au decretat sfârşitul lecturii, iar cartea şi calculatorul au fost

plasate pe poziţii adverse pentru că ambele răspund aceloraşi nevoi: de informare şi de divertisment.Cartea şi-a schimbat de nenumărate ori forma şi opţiunea tinerilor este legată în zilele noastre de confortşi accesibilitate. Astăzi există pe internet numeroase biblioteci digitale care sunt intens accesate. Parerezonabil să acceptăm că o ecranizare de calitate poate suplinii parţial lectura unei cărţi. Şi atunci problemele legate de televizor şi calculator se restrâng la cât timp şi în ce scopuri sunt utilizate. Daraceste întrebări este firesc să ni le punem şi în legătură cu cărţile, pentru că există suficiente publicaţiinocive, şi aşa cum dorim să controlăm utilizarea televizorului şi al calculatorului, aşa trebuie controlată şilectura, până la o anumită vârstă. Orice exces devine până la urmă dăunător, inclusiv o lectură excesivă şi prost direcţionată, care poate duce şi ea la izolare, sedentarism, stres, dificultăţi de adaptare şi tulburări devedere.

Problemele pot să înceapă când copii sunt uitaţi de părinţi în faţa televizorului sau a calculatorului jucând neîntrerupt jocuri stereotipe sau navigând fără să fie supravegheaţi pe internet. Nici un părinte nuvrea să aibă în casă adolescenţi care să nu se dezlipească de calculator, care uită de somn şi răspundmonosilabic la întrebări, incapabili să se încadreze într -un program coerent.

Lectura este preferabilă în primul rând pentru că nu dezvoltă o asemenea dependenţă. Deasemenea, cartea nu generează câmp electromagnetic, al cărui consecinţe asupra corpului uman, în


13/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 15

general şi asupra activităţii cerebrale în mod special, nu sunt pe deplin cunoscute şi evaluate, dar au fostdeja trase numeroase semnale de alarmă. Lectura dezvoltă vocabularul, eroii cărţilor pot fi modele bune şieste stimulată comunicarea.

Prin lectură se deschid căi de înţelegere a lumii. Cititorii cunosc mari gânditori şi personalităţi, şi prin lectură se transmit valori de la o generaţie la alta, în timp ce internetul şi televiziunea prezintăcotidianul.

Lectura stimulează gândirea şi creativitatea tinerilor. Cartea acţionează prin cuvinte, iar lectura presupune un efort de reprezentare şi multă imaginaţie. Citind, tinerii îşi imaginează spaţii şi peisaje, personajele, situaţii şi îşi construiesc imagini în mod personal. Televiziunea şi jocul pe calculator scutesctânărul de efortul de imaginaţie, adăugând la cuvânt imaginea şi sunetul, pagini întregi de descriere fiindînlocuite cu un singur cadru.

Am constatat că astăzi nu se mai citeşte aproape deloc poezie contemporană românească. Se poate vedea foarte uşor că tinerii nu mai sunt aproape deloc interesaţi de lectura poeziei. Chestionaţi înaceastă privinţă, 25 de elevi ai unei clase de liceu au declarat că doar 10 dintre ei citesc poeziecontemporană. Considerăm că poezia a avut şi are încă o funcţie cât se poate de concretă: prin intermediulei, tânărul poate descoperii frumosul şi îşi poate explora sufletul în profunzime. Elevii sunt prea grăbiţisau prea ocupaţi cu altceva pentru a fi interesaţi de lectură. Principala lor preocupare este internetul, care poate să fie inamicul numărul unu al lecturii în general, şi al lecturii poeziilor în special. Iar atunci cândcitesc, o fac fie pentru relaxare, fie pentru că le trebuie la examenul de bacalaureat.

Şcoala, şi mai ales examenele sunt un mijloc de constrângere pentr u cei mai mult dintre elevi.Astfel, cei mai mulţi elevi acceptă lectura unei cărţi de care altfel nu le -ar păsa, numai pentru că deaceastă lectură depinde viitorul lor. Tinerii ar citi poate poezie contemporană dacă ar fi ajutaţi să odescifreze. Dar ei au mai greu acces la comentariile critice şi de aceea profesorii ar trebuii să îi ajute să

înţeleagă poezia contemporană.


14/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 16

ÎNTÂLNIREA DE DIMINEAȚĂ

Prof. înv. primar SILVEȘAN NICOLETA,Colegiul Naţional “M. Eminescu”, Petroşani, HD

Anul acesta am avut clasa pregătitoare și unul dintre momentele care ne -au plăcut în mod deosebit mie și copiilor a fost întâlnirea de dimineață, un mod desocializare amuzant și util în același timp, un fel de ,,spargere a gheții”, cu carene-am început fiecare zi de școală.

Întotdeauna mi s-a părut puțin forțat începutul orelor, mai ales la clasele mici, când prima oră de abecedar sau de limba română, după prezență, începea cu ,,ce-am avut de pregătit pentru astăzi...” și am încercat, mereu, să găsesc un alt început: un proverb, o glumă, o strofădintr-o poezie, ceva care să facă începutul mai plăcut și mai destins. Întâlnirea de dimineață avenit, astfel, ca un răspuns la dorința mea și am constatat că acest început este așteptat cu mare plăcere de către copii.

Există mai multe modalități de organizare pentru această întâlnire, în funcție de spațiul pecare îl avem la dispoziție, de dotări, dar și de dorința noastră. Chiar dacă sala mea de clasă nueste foarte mare și numărul de 28 de bănci ocupă aproape tot spațiul, am ales așezarea sub formăde U, pe laterale băncile fiind așezate față în față, două câte două, astfel încât mijlocul clasei sărămână liber și să ne putem întâlni acolo. Dacă spațiul permite, întâlnirea poate avea loc într -un

loc special amenajat, în fața sau în spatele clasei, pe un covor sau pe pernuțe, copiii fiind așezațiîn cerc sau semicerc, astfel încât să se poată vedea unii pe ceilalți.

În fiecare dimineață, după ce ne așezam în mijlocul clasei, eu salutam ,,Bună dimineața,fețe zâmbitoare (acesta este numele nostru de la școală și mascota noastră este un ,,smileyface”), copiii răspundeau, apoi ne îmbrățișam, în special cu vecinii din stânga-dreaptă, dar și cuoricine altcineva doream. Urmează, apoi, stabilirea calendarului zilei: ziua săptămânii, data, luna,anul, anotimpul, meteo, sărbătoritul zilei (când este cazul), prezența și în fiecare luni ,,Temasăptămânii”. Toate acestea se fac pe o planșă specială, care este așezată în fața clasei. Se potstabili ,,elevi de serviciu” care să rezolve prin rotație aceste sarcini, evitând astfel să omitem pecineva și antrenând astfel pe toată lumea, chiar și pe elevii mai timizi, care nu prea au curajul să

se exprime. Putem avea și un ,,mesaj al zilei” scurt, scris cu litere mari de tipar, pe care să-l poatăciti elevii. Doi, trei copii pot prezenta noutățile pe care le au, ceilalți ascultând dar și punândîntrebări, comentând sau cerând lămuriri. Se poate prezenta programul zilei, care poate fi scris petablă/flipchart și citit sau explicat de către învățătoare. Se pot face exerciții de mișcare, cântecesau jocuri preferate de copii, pentru ca întâlnirea să fie cât mai antrenantă și să-i ,,trezească” petoți. Dintre cântecele/jocurile noastre preferate: ,,Salata de fructe” pe care am adaptat -o dupănevoi, în salata de legume, grădina zoologică, buchetul de flori etc. și care constă în principal înalegerea unei legume, fructe, animal, floare… de către fiecare copil. Învățătoarea spune numele


15/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 17

alese pe rând, elevii care au ales acele denumiri schimbându-și locul între ei. La final se spunesalată de fructe, de legume, grădina zoologică etc. și atunci toți elevii își schimbă locul. Se face puțină hărmălaie, dar este amuzant și copiilor le place tare mult. Este un joc de mișcare dar și dememorie și de atenție. Foarte îndrăgite sunt și cântecele de la ,,Gașca zurlii” pentru că suntînsoțite de mișcare și copiii le învață foarte ușor. Ideal ar fi să le puteți proiecta și copiii să

danseze odată cu personajele. Preferatele noastre: Dacă vesel se trăiește, Cântecul lui Yuppy,Animale colorate etc. Dansurile energizante ale lui Charlie bear au fost, de asemenea, în topul preferințelor.

Scopul principal al întâlnirii de dimineață este de a înlesni comunicarea, de a -i încuraja și pe cei timizi să vorbească dar și de a începe ziua într -un mod plăcut. Chiar dacă momentul acestase poate întinde pe o perioadă de 30- 35 de minute, nu este un timp pierdut, ci dimpotrivă, maiales că activitatea la clasa pregătitoare nu trebuie să depășeacă 35 de minute, deci ne încadrăm bine în programul zilei cu toate activitățile.

A schim ba impresii, opinii, păreri cu ceilalţi, este, de asemenea, un moment important alîntâlnirii de dimineaţă. Acum, copiii îşi transmit cu sinceritate, grijile, problemele, experienţele

proprii, părerile despre un anumit eveniment, întâmplări la care au fost martori.

Momentul acesta este foarte important pentru că permite realizarea unei intercunoașteri,oferă copiilor posibilitatea de se face auziţi de ceilalţi, de a se exprima în faţa celorlalţi şi de acapta atenţia colegilor, de a formula întrebări şi răspunsuri, îi învaţă să asculte, să gândeascăcritic, să facă schimb de impresii. Copiii timizi devin mai încrezători, ştiind că sunt respectaţi,ascultaţi şi înţeleşi de colegi.

Un alt rol important al acestei activități este acela de a crea coeziunea gru pului,accentuarea cooperării, includerii şi participării. Activitatea de grup încurajează exprimarealiberă, comunicarea, învăţarea socială, într -un mediu bazat pe încredere şi susţinere. Fiecaremembru al grupului se integrează jucându-se, cântând, luând parte, alături de grup, decolectivitate, la activităţi distractive, plăcute, energizante, non-competitive.

Întâlnirea de dimineaţă are un rol deosebit în:

-stabilirea unităţii colectivului de copii, făcându-i să conştientizeze că sunt legaţi unii de alţii prininterese şi valori comune;

-contribuie substanţial la sporirea aptitudinilor de comunicare - copiii se angajează în discuţii degrup, îşi dezvoltă aptitudini sociale, îşi mută centrul de interes de la propria persoană la alte personae;

-favorizează dezvoltarea unor competenţe academice: vorbirea, ascultarea, dezvoltarea

vocabularului, formularea de întrebări, analiză şi evaluarea;

-crează o atmosferă pozitivă în clasă - copiii se apropie unii de alţii, învaţă să coopereze, învaţăsă evite criticile la adresa altora, învaţă să-i respecte pe ceilalţi ca persoane. Întâlnirea dedimineaţă conturează personalitatea copilului prin următoarele calităţi: grijă pentru ceilalţi,încredere în forţele proprii, disponibilitate pentru ceilalţi.


16/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 18

ȘCOALA ALTFELSĂ ȘTII MAI MULTE, SĂ FII MAI BUN

* ECOLOGIZARE *

Prof. RAICA LUCIANA,

Prof. SOLOMON MELINDA

Colegiul Naţional “M. Eminescu”, Petroşani, HD

Protecția mediului este o prioritate a lumii contemporane, iar educațiaecologică răspunde acestei cerințe, investind în dezvoltarea simțului responsabilității oamenilorfață de mediu și față de problemele sale.

Săptămâna ”Să știi mai multe, să fiimai bun!” constituie un prilej deosebit de adezvolta latura civică a elevilor. În ziua de18.04.2016, un număr de aproximativ 50 deelevi de la Colegiul Național ”MihaiEminescu” Petroșani, clasa a VIII-a E și clasaa VII-a C, însoțiți de doamnele diriginte, prof.Raica Luciana și prof. Solomon Melinda, au participat la o activitate de ecologizare în

regim voluntar în zona de agrement Brădet.

Un rol important în dezvoltarea personală îl are educarea ecologică acetățenilor, acțiunile având drept scop formarea unui comportament social civilizat. Activitatea aavut efecte pozitive asupra mediului înconjurător, dar și asupra voluntarilor care au trăit oexperiență aparte, deoarece au cunoscut sentimentul de a face ceva în folosul comunității.


17/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 19

„ PREȚUIEȘTE VIAȚA!” PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL

Prof. înv primar BRÎNZAN ARGENTINA Colegiul Naţional “M. Eminescu”, Petroşani, HD

ARGUMENT:

Viața este darul cel mai de preț pe care îl avem . Menținerea ordinii sociale permiteoamenilor să se bucure de toate drepturile prevăzute de legislația națională și internațională. În

acest context, o atenție deosebită trebuie acordată protecției drepturilor copilului și preveniriiaccidentelor provocate de foc, apă, cutremure, aspectecare în ultimii ani s-au bucurat de o atenție deosebită din partea autorităților statului român.

Având în vedere importanța muncii de prevenire șiatenția care trebuie acordată protejării intereselorlegitime ale copiilor, Inspectoratul pentru Situații deUrgență, prin Detașamentul de Pompieri Petroșani,

Inspectoratul de

Poliție, prinBiroul PolițieiRutiere Petroșani, cu sprijinul persoanelor competente,ne susțin în organizarea unor activități la nivelul școlii,care atrag pe micii și mai marii școlari în activitățimultiple, menite să-i protejeze de pericolele ce pot să

apară acasă, la școală, în parcuri, la locurile de joacă, în deplasarea lor pe drumurile publice spreșcoală și de la școală spre casă.

Elevii trebuie învățați să-și protejeze viața, să intervină, dacă pot, pentru a salva o viață.

SCOPUL:

☼ Educarea și instruirea elevilor în vederea prevenirii incendiilor;

☼ Formarea unui comportament adecvat de acțiune în caz de pericol provocat de

apă, foc sau orice alt dezastru natural;


18/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 20

☼ Stimularea interesului pentru protecția propriei persoane, în perioada școlarității

și nu numai, pregătirea pentru situații de protecție civilă în vederea eliminării unora

dintre cauzele care pot genera accidente.

☼ Familiarizarea elevilor cu regulile de

circulaţie, formarea şi consolidarea deprinderilorde

comportar e civilizată pe drumurile publice în vederea prevenirii accidentelor de circulaţie

în rândul copiilor

OBIECTIVE SPECIFICE:

☼ Stimularea interesului pentru cunoașterea regulilor de prevenire a incendiilor,

înecului sau electrocutării;

☼ Familiarizarea copiilor cu diferite situații de acțiune în caz de dezastre naturale;

☼ Însușirea unor acțiuni specifice în promovarea strategiilor de pregătire pentru

situații de protecție civilă;

☼ Formarea unei atitudini de respect față de pompieri, polițiști, paramedici, medici;

☼ Formarea şi dezvoltarea capacităţii de a respecta şi de a aplica regulile de circulaţie

învăţate;

☼ Educarea spiritului de autoprotejarea vieţii printr -un comportament activ, conştient;

☼ Înţelegerea rolului activ şi indispensabil al unor instituţii publice, precum Poliţie,

Pompieri, SMURD

Astfel, elevii clasei pregătitoare C, de la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Petroșani,au avut întâlniri cu reprezentanții Detașamentului de Pompieri Petroșani, atât la școală cât și lasediul acestora, cu reprezentanți ai Biroului Poliției Rutiere Petroșani, precum și cu un medic.


19/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 21

Au fost pusi, în timpul acestor întâlniri, săexerseze comportamente specifice de apărare și protejare în caz de incendiu, cutremur, calamităținaturale, precum și să aplice regulile de circulaţieînvăţate. Au aflat despre măsurile ce trebuie luate

pentru prevenirea incendiilor, înecului, electrocutării șidespre capcanele întinse de locurile unde se vor juca.La întânirea cu d-na doctor au discutat despre cum pot

adopta un stil de viață sănătos și despre alimentația necesară vârstei lor.

Am urmărit pe parcursul desfășurării acestui proiect să educăm spiritul de autoprotejare avieţii printr-un comportament activ, conştient, precum și înţelegerea rolului activ şi indispensabilal unor instituţii publice, precum Poliţie, Pompieri, SMURD.

Alături de noi au participat în acest proiect și colegii din clasa a III-a C, îndrumați de d-

na prof. înv.primar Avram Mariana, activitățile noastre fiind în majoritate comune, iar cei miciau fost încântați de atenția și prietenia manifestată de cei mari față de ei.

Să- i ajutăm, educându- i, să- și apere viața!

PROGRAMUL ACTIVITĂŢILOR EDUCATIVE, EXTRACURRICULAREŞI EXTRAŞCOLARE “ŞCOALA ALTFEL”

Prof. VARGA OTILIA

Grădiniţa PP Nr. 3 Grupa mică „Florilor”, Petroșani, HD

“Şcoala altfel “reprezintă un program binevenit şi

necesar. În contexte nonformale copiii şi cadrele didacticesunt mai relaxaţi, mai deschisi, mai receptivi. Timpul li bereste folosit într -un mod mai eficient şi educativ.

Implicarea copiilor, a cadrelor didactice şi a părinţilorîn activităţi care să răspundă intereselor si preocupărilordiverse ale copiilor şi ale părinţilor, care să pună în evidenţătalentele, abilităţile şi capacităţile acestora în diferite domenii


20/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 22

sunt doar câteva dintre obiectivele pe care le-am urmărit înderularea acestui program.

Programul nostru s-a desfăşurat astfel :

LUNI EXCURSIE

Drumeţie la Bradet; Întreceri sportive; Vizită la „Stadionul Ştiinţa”Petroşani;

MARŢI EDUCAŢIERUTIERĂ Observare„Maşina de poliţie”

Desen„Semne de circulaţie”

„Semaforul” „Maşina poliţiei”

MIERCURI ÎN LUMEA DESENELOR ANIMATETeatru cu personaje din

desene animate

Concurs de desen-

„Personajul meu preferat” Vizionare de desene

animate

JOI ATELIERE DE LUCRU PE TEME PASCALE

„BAZARUL DEPAŞTI” Tradiţii şi obiceiuri de Paşte, la români (obs./conv.) -încodeiatul ouălor; -felicitări de Paşte; -însămânţarea

grâului -expoziţie cu vânzar eVINER I EDUCAŢIE ECOLOGICĂ Activitate practică-reciclare de peturi pentru ecologizare;„Cum as vrea sa arate planeta Pamant?” -desene pe temeecologice. Activităţi practice.


21/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 23

VIAȚA LA POZITIV

Prof. înv primar MAFTEI RISIPITU ADINA Colegiul Naţional “M. Eminescu”, Petroşani, HD

Live a positive life! Aceasta este sloganul

care ne-a ghidat pe noi, albinuțele din clasa a II-a A, atunci cand am ales sa fim parte a proiectului

internațional VIAȚA LA POZITIV. Misiuneaacestui proiect este de a promova şi susţine modelede excelenţă îneducaţie, exemplede bună practică

eficiente,contribuind la

dezvoltarea

personală a copiilor,tinerilor, părinţilor şi cadrelor didactice prin dobândirea decompetenţe utile şi necesare societăţii. O viaţă trăită frumos, pe baza unor principii şi valori sănătoase, multiplicând pozitivismul.Un stil de viaţă pozitiv promovat şi manifestat în viaţa personală şi în spaţiul public de fiecare dintre noi.

În viziunea Programului Educaţional International„Positive Life-Viaţa la Pozitiv”, scopul educaţiei nu este doar dea scoate absolvenţi bine informaţi ci şi formarea de persoane curesurse adaptative la solicitările vieţii. În momentul în caretimpul liber este redus la o sumă de activităţi concepute la voiaîntâmplării se poate observa o lipsă de apetit pentru o utilădezvoltare personală şi se poate ajunge la un parcurs individualdistructiv. Pentru evitarea unor astfel de situaţii ar fi indicat ca derularea timpului liber să aibă la bază un demers reflexiv şi responsabil.

Am fost mai mult decât încântați să pornim în această călătorie iar ceea ce a ieșit a fostconform așteptărilor noastre. Voluntarii pozitiviști aiclasei noastre au invitat toți elevii din clasele primaresă participe la activitățile derulate. Astfel că, în luna

martie, a avut loc spectacolul intitulat „LOCULMEU, IDENTITATEA MEA”. Obiceiurile șitradițiile locale din Valea Jiului, portul momârlănesc, jocul, cântecul și voia bună au fost cele care auadunat la un loc copii , cadre didactice, părinți șiinvitați speciali.

Copiii au fost învățați să fie pozitivi, să îșicunoască valorile și să respecte tradițiile. Proiectul a


22/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 24

continuat în luna mai, atunci cândclasele primare au organizat o zi

deosebită, „ZIUA PĂRINȚILOR”.Am aflat, astfel, că nu doar copiii sunttalentați ci și părinții acestora. Ei ne-

au vorbit despre meseriile alese, ne-auspus povești cu tâlc, ne-au învățatlucruri interesante, ne-au arătat jocuricaptivante și ne-au transmis o stareincredibilă...iubire, bucurie, altruism, bună-dispoziție și entuziasm. Pe noine-a încântat foarte mult și am decis

că vom fi mereu veseli și optimiști. Fiți fericiți și gândiți pozitiv!

PAUZA CU POVEȘTI

Prof. înv primar BARBĂROȘIE ADRIANAColegiul Naţional “M. Eminescu”, Petroşani, HD

Dezvoltarea personalităţii copilului şi evoluţia ulterioara a lui este puternicinfluenţată de interesul pentru cunoaştere. Sădirea respectului şi dragostei pentrucuvântul tipărit constituie garanţia faptului că munca dascălului va da roadeleaşteptate.

Încă de la venirea copilului în şcoală, trebuie să căutăm să-l facem să iubească„cartea”. Se vor citi poveşti, poezii, în aşa fel încât, în urma lor, micii şcolari săsimtă nevoia să citească.

Lectura e un instrument care dezvoltă posibilitatea de comunicare între oameni,făcându-se ecoul capacitaţilor de gândire şi limbaj. Ea contribuie într -o maremăsură la lărgirea orizontului de cunoaştere al elevilor, la formarea unui vocabular


23/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 25

activ, bogat şi colorat, la o exprimare aleasă, corectă,literară, la educarea sentimentelor estetice.

Ştim că micii şcolari sunt vrăjiţi de carte, fiind purtaţi din aceasta pe tărâmul minunat al cunoaşterii.Învăţătorul este dator să îndrume paşii copiilor, spre undrum nou, plin de neprevăzut. El este cel care, prinintermediul cărţii, face cunoscute copiilor muzicalitateaşi farmecul deosebit al limbii române.

Prin calitatea pe care o avem, prin orele închinatecărţii, bibliotecii, darşi prin întreagaactivitate desfăşuratăîn clasă şi în afara ei,

vom folosi cele maivariate metode şi procedee: aducem pliante,albume, ilustrate cu biblioteci, expoziţii de carte,vizitarea unor librării şi biblioteci, cumpărareaunei cărţi ca amintire, invitarea unui autor decarte care locuieşte în orașul nostru sau înapropiere, chiar a unuia care locuieşte la odistanţă mai mare. Toate ne vor ajuta sădezvoltăm pasiunea pentru cultivarea şi apărareacărţii.

La clasa I, când trebuie sa învățăm să scriemși să citim corect, este nevoie să găsim și alteactivități prin care să-i determinăm pe copii săexerseze actul cititului și scrisului.

Pentru a le face pauzele mai plăcute le-am propus copiilor sa creeze povești pe care să leilustreze cu desene realizate de ei, inspirându-se din poveștile citite de ei sau pur șisimplu din experiența lor de viață, urmând ca după ce se vor aduna mai multe săfacem o carte de povești a clasei.

O oră pe săptămână este rezervată lecturilor și atunci fiecare copil poate sa -șicitească povestea.

Au primit cu entuziasm ideea și s-au apucat de treabă. Fetițele au fost celeharnice, creative și dornice să se afirme. Băieții , deocamdată , au preocupări maitehnice.


24/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 26

Cu această ocazie se învață scrierea corectă, învățătorul intervenind șiexplicând anumite reguli.

”Manuscrisele” sunt din orice hârtie care putea fi folosită. Totul este creat ”lacald”, imediat ce ideea a sosit.

Iată ce a ieșit:

Mijloacele pasionante ce-i

invita pe copii la lectură suntimportante și necesare in oricemoment petrecut la școală, dacăvrem să-i facem să le placă și săexerseze prin joacă.

Bibliografie

4. Şerdean, Ioan, Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române la clasele I-IV, E.D.P., Bucureşti,1981.

1. Corniţă, Georgeta, Metodica predării şi învăţării limbii şi literaturii române, Ed.Umbria, Cluj-Napoca, 1993 .


25/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 27

ISTORIA ÎN ȘCOALĂ

Prof. înv. primar ARDELEAN CRISTINA DANIELA

Școala Gimnazială “I. G. Duca,,-Petroșani, HD

„Puneţi copiii în faţa monumentelor în care este încorporată istoria … şi în felulacesta istoria poporului nostru nu va mai fi o materie de învăţat pe de rost astăzi şi de uitatmâine, ci un element de putere şi de iniţiativă în sufletul fiecăruia dintre noi” ( N. Iorga )

Rolul elevului în procesul didactic e întărit prin activităţile de învăţare care oferă posibilerăspunsuri la întrebarea “cum se învaţă”.Conţinutul curriculum-ului de istorie prezintă opţiuni privind

fapte şi procese istorice relevante pentru temele propuse. Realizarea obiectivelor predării-învăţării istoriei presupune, pe lângă selecţionarea unui conţinut

corespunzător, şi alegerea unor metode şi procedee didactice adecvate, care să ducă la accentuareacaracterului activ şi conştient al dobândirii cunoştinţelor.

Metodele cele mai utilizate sunt: metoda conversaţiei, munca cu manualul, metoda demonstraţiei, jocul didactic, expunerea sistematică, care în predarea istoriei se foloseşte în cele două variante: povestirea şi explicaţia, împreună cu alte metode şi procedee menite să mărească valoarea formativă.

Aplicarea oricărei metode sau procedeu didactic trebuie să asigure o îmbinare judicioasă a munciiindependente a elevilor cu activitatea colectivă. Eficienţa lor depinde de respectarea adevărului istoric, dedurată, de exprimarea adecvată şi accentuarea elementelor emoţionale.

Obiecte şi urme istorice, arheologice, etnografice, numismatice, tablourile istorice, machetele,hărţile istorice-tematice, mijloacele audio-vizuale. (diapozitive, diafilme, înregistrări pe casete şi C.D.-uri,filmele didactice) sunt mijloace de învăţământ absolut necesare şi obligatoriu de utilizat în predareaistoriei.

Vizita şi excursia reprezintă forme auxiliare de organizare a procesului de predare -învăţare aistoriei a căror eficienţă depinde de planificarea lor în raport cu conţinutul programei şcolare şi de corectaorganizare a lor.

Istoria pe care o studiază elevii în şcoală are caracteristici care o diferenţiază de alte “istorii”, înmod deosebit de cea academică: are scop civic, vârsta elevilor afectează selecţia conţinuturilor şi a

modalităţilor de predare, este influenţată de ”aşteptările” societăţii şi de domeniul politic. Şcoala nu este singura care oferă surse de cunoaştere în domeniul istoriei. Există surse influente

care oferă informaţia: familia, grupul din care face parte la un moment dat copilul, comunitatea,mijloacele tehnologice de comunicare, mass-media. Uneori aceste informaţii sunt percepute eronat, iardascălul are menirea să le clarifice, aducându-le la nivelul de înţelegere al elevului.


26/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 28

Obiectivele şi activităţile de învăţare transformă elevul din obiect al demersului didactic în actor principal al acestuia. Activităţile de învăţare se asociază obiectivelor în ideea de învăţare activă, dedeplasare a demersului didactic de la expozitiv la acţional.

Rolul învăţătorului în predarea istoriei la ciclul primar este determinant pentru organizareaactivităţii elevilor astfel încât aceştia să dobândească nu numai nişte cunoştinţe de moment, dar şi

deprinderi de muncă, de investigare, de studiu folositoare pentru tot restul vieţii.

Istoria naţională este un nesecat izvor de învăţătură şi înţelepciune. Trecutul mărturiseşte celor deazi, care duc mai departe, către cei de mâine, dragostea de neam şi ţară, pentru apărarea fiinţeinaţionale, a independenţei şi integrităţi.

Dacă trecutul a fost demn şi plin de sacrificii, noi, dascălii, avem datoria să deschidem porţilesufletelor celor mici, care ne-au fost daţi în grijă pentru a-i adăpa şi pe ei din această “fântână nesecată agloriei poporului român”.

Bibliografie:

Banu, M. – Unele aspecte ale conţinutului programei de Istorie a Românilor, în revista ÎnvăţământulPrimar 1/ 2002;

Voicu, R. – Căi şi mijloace de predare a istoriei şi de înţelegere a noţiunilor specifice, în Învăţământul Primar 4/1997.


27/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 29

PEDAGOGIA LA ÎNCEPUT DE DRUM

Prof. înv. primar ARDELEAN CRISTINA DANIELA Școala Gimnazială “I. G. Duca,,-Petroșani, HD

„Pedagogia e ştiinţa frunţilor descreţite şi a inimilor deschise. Pentru a apropia depersoana ta, pentru a le insufla încredere în tine, pentru a le da curaj în înfruntareagreutăţilor drumului pe care vrei să-i direcţionezi, trebuie să fii mereu surâzător, să porţiaureola seninătăţii.”

Gheorghe Ionescu

Societatea umană nu putea exista, nu se putea perpetua şi dezvolta fără transmiterea de lao generaţie la alta a cunoştinţelor acumulate, a deprinderilor şi priceperilor formate. Treptat,societatea umană a selectat acele observaţii semnificative, pozitive, benefice care au dobânditstatutul de reguli, demne de a fi respectate. De exemplu, “ai carte, ai parte”, sau “tot păţitu -i priceput”. Ansamblul acestor observaţii şi generalizări transmise din generaţie în generaţiecaracterizează etapa numită pedagogie populară.

Aceste idei şi mentalităţi cu privire la educaţie nu formează un sistem, deoarece multedintre ele sunt contradictorii, de exemplu, “bătaia-i rupă din rai”. Deşi ele nu au fost confirmate

de experienţa ulterioară a omenirii, sau păstrat în ceea ce s-a numit inconştient colectiv(C.G.Jung), fiind greu de schimbat. Perpetuarea lor în mod necritic până astăzi poate să creezemari dificultăţi în procesul educaţional. De aceea, este necesară adaptarea unor concepteeducaţionale la noile perioade socio-culturale, la noile situaţii şi medii educaţionale.

O dată cu dezvoltarea primelor sisteme filozofice, pedagogia cunoaşte o nouă etapă îndezvoltarea ei, pedagogia filozofică. Aceasta evoluează ea însăşi în două subetape:

• cea în care ideile pedagogice erau încorporate în sistemul filozofic. De exemplu laSocrate, Platon, Aristotel;

• etapa inaugurată de J.A.Comenius (Komensky) în secolul al XVIIlea, în care pedagogiaeste elaborată ca disciplină distinctă, dar cu metode filozofice (deducţia).

Marii gânditori ai omenirii din totdeauna, filozofii tuturor timpurilor au meditat asupraeducaţiei, au făcut constatări asupra faptelor educaţionale, au selectat cele mai semnificativeobservaţii, le-au adunat în capitole despre educaţie şi le-au introdus în lucrările lor. Socrate(469-399 î.Hr.), unul dintre cei mai înţelepţi „învăţători” ai omenirii prin întreaga sa activitate şi


28/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 30

viaţă a constituit un model viu de educaţie morală, care a acceptat moartea (a băut cucută) în locsă cedeze principiilor sale. Cele mai importante idei a lui Socrate cu puternic caracter pedagogic sunt : - cunoaşte-te pe tine însuţi; - scopul cunoaşterii este dobândirea virtuţii; -maieutica; - dezvoltarea inducţiei.

Platon (427+347 î.Hr.) urmaşul lui Socrate a înfiinţat şcoala filozofică numităACADEMIA. A elaborat teoria ideilor sau formelor potrivit căreia adevărata realitate oconstituie ideile (de exemplu ideea de frumos, de dreptate şi ideea supremă de bine). Ideile suntîn viziunea sa esenţe suprasensibile, imuabile, care fac parte dintr -o lume aflată în afara timpuluişi spaţiului.

Aristotel (382-322 î.Hr.) filozof grec, întemeietor al logicii, discipol al lui Platon aîntemeiat şcoala filozofică peripatetică numită LICEUL. El arată că generalul, esenţa existănumai prin lucrurile individuale, iar ştiinţa porneşte de la percepţia senzorială şi se ridică lageneral.

A doua subetapă în dezvoltarea pedagogiei filozofice este inaugurată de J.A.Comenius(Komensky). Gânditor umanist, ceh, concepţia sa filozofică PANSOFIA este influenţată defilozoful englez Francis Bacon. Bacon în lucrarea sa principală NOVUM ORGANUM (1620) pune bazele metodei inductive caracterizată prin folosirea analizei, comparaţiei, observaţiei şiexperimentului. Ştiinţa adevărată, arată Bacon se dobândeşte prin prelucrarea metodică a datelorsenzoriale.

Pornind de la Bacon, Komensky construieşte o concepţie pedagogică bazată pe intuiţie(conformarea acţiunii pedagogice cu natura) şi pe însuşirea gradată şi temeinică a cunoştinţelor

prin cele patru trepte:

- şcoala maternă (1-6 ani);

- şcoala elementară (6-12 ani);

- gimnaziul (12-18 ani);

- învăţământul academic (18-24 ani).

Până în sec. al XIX-lea când debutează a treia etapă în dezvoltarea pedagogiei alţifilozofi, scriitori, pedagogi continuă mişcarea pedagogică începută de Comenius.

J.J.Rousseau în sec. al XVIII-lea elaborează lucrarea „Emil sau despre educaţie”, în caresusţine necesitatea întoarcerii la natura copilului. Fr.Herbart în 1806 elaborează lucrarea„Pedagogia Generală” în care deşi susţine o concepţie intelectualistă, are o puternică influenţăasupra învăţământului contribuind la sistematizarea acestuia.


29/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 31

J.Dewey în lucrarea „Democraţie şi educaţie” ca reprezentant al instrumentalismuluifilozofic, arată că orice idee este un instrument de transformare al experienţei, dar şi de adaptarela experienţă.

Ellen Kay prin lucrarea „Secolul copilului” ca şi Maria Montessori prin lucrarea

„Descoperirea copilului” fac deschiderea către secolele XIX şi XX dedicate din punct de vedere pedagogic copilului.

În secolul al XIX-lea în ştiinţele naturii şi în unele ştiinţe sociale sau introdus metodeleexperimentale care au condus la progrese importante.

În ştiinţele educaţiei demersul filozofic rămăsese predominant. Ca urmare se declanşeazăo puternică reacţie împotriva pedagogei filozofice şi a învăţământului centrat pe autoritatea profesorului. Cercetarea experimentală se apropie din ce în ce mai mult de cerinţele practiciieducaţionale, verifică normele tradiţionale şi conduce la constituirea de noi şcoli experimentale

în toate ţările lumii.Pedagogia actuală asociază tot mai mult demersul psihologic cu cel pedagogic în domenii

cum ar fi: educarea creativităţii, identificarea şi cultivarea talentelor. Educaţia este studiată din perspectiva unui mare număr de discipline sau ştiinţe ca: economia, cibernetica, ergonomia,analiza sistemelor, teoria comunicării, sociologia, axiologia, psihologia, filozofia, logica.

Filozofia pune la dispoziţia pedagogiei legile cele mai generale ale societăţii, psihologia,legile psihicului uman, sociologia, legile societăţii, psihosociologia legile grupurilor sociale,logica legile gândirii, ergonomia

legile muncii, economia legile economiei, cibernetice legile comenzii şi ale controlului, analizasistemelor legile sistemelor şi axiologia legile valorilor (frumos, bine, adevăr).

În actuala etapă de dezvoltare a pedagogiei se formulează problema definirii pedagogieica ştiinţă, artă sau tehnologie ajungându-se la concluzia că aceasta se situează la intersecţiadintre ele.

BIBLIOGRAFIE:

1.Stanciu, Mihai, 2002, Reforma conţinuturilor educaţionale, Polirom, Iaşi;2.Tiron, Elena, 2005, Pedagogie-curs pentru studenţi în format electronic, Iaşi.


30/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 32

PROIECTE- Categoria extinsă

PETRU MAIOR

REPREZENTANT AL LEXICOGRAFIEI ROMÂNEŞTI

Prof.dr. SZAKACS GABRIELA

Colegiul Național M. Eminescu, Petroșani, HD

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea efectele transformatoare ale iluminismului s-au făcut simţite şi printre românii din Transilvania. Iluminismul în Transilvania – ca de altfel îngeneral şi în celelalte ţări ale Europei răsăritene – era un amestec curios de legi naturale,raţionalism şi optimism sub influenţa Occidentului şi naţionalism ca urmare a condiţiilor locale.

În vreme ce boierimea din Principate înainta în Europa pe calea politică, ţărănimeaardeleană a găsit un drum bun spre occidentalizare prin biserică. În urma unei intense propagande catolice, care câştigase grupuri răzleţe de preoţi români, se ajunge ca la 1700 o mare parte a clerului ortodox, sub conducerea episcopului lor, Athanasie Anghel, să accepte unirea cu

biserica Romei.1

Ei au făcut acest pas, care necesita modificări minore în dogmă şi practică, însperanţa obţinerii unui statut politic şi economic egal cu cel al romano-catolicilor. Din acest punct de vedere unirea s-a dovedit a fi un eşec, ordinele privilegiate opunându-se oricăreimodificări în constituţia lor venerabilă, dar se pare că unirea a avut mai degrabă efectele cele maisalutare în domeniul culturii şi educaţiei.

1 Keith Hitchins, Conştiinţă naţională şi acţiune politică la românii din Transilvania,(1700-

1868), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1987, p.63.


31/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 33

Deoarece guvernul imperial din Viena era nerăbdător să promoveze mişcarea pentruunire ca mijloc de întărire a bisericii romano-catolice, pe care o considera o forţă majorăcentralizatoar e, a încurajat gimnaziile catolice şi colegiile din Transilvania pentru a primiicandidaţi români, care doreau să devină preoţi uniţi. Prin colaborare cu autorităţile bisericeşti,guvernul a acordat fonduri pentru ca studenţii să-şi poată continua studiile superioare la Roma şiViena.2 Astfel, în special, în ultimul centru amintit, aceştia au intrat în contact direct cu gândireailuministă a secolului.

Dintre aceşti preoţi uniţi a luat naştere un grup de intelectuali, reprezentanţii ŞcoliiArdelene, care vor prelua conducerea mişcării de emancipare naţională în a doua jumătate asecolului al XVIII-lea: Samuel Micu (1745-1806), Gheorghe Şincai (1754-1816), Petru Maior(1760-1821), I. Budai-Deleanu (1763-1820).

3

Petru Maior îşi începe studiile la Târgu-Mureş (1769-1772) şi Blaj (1772-1774), urmeazăapoi Filosofia şi Teologia la Colegiul de Propaganda Fide din Roma (1774-1779), studiază

Dreptul la Universitatea din Viena (1779-1780). Va fi profesor de Logică, Metafizică şi DreptulFirii la Gimnaziul din Blaj (1780-1785), preot în Reghin-sat şi protopop al Gurghiului (1785-1809), crăiesc revizor şi corector al cărţilor româneşti care se tipăreau la Buda (1809-1821).

A fost un militant al drepturilor românilor din Transilvania, participând alături de ceilalţi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene la redactarea Supplex-ului, un apărător al tradiţiilor ortodoxeridicându-se împotriva unor dogme catolice, îndeosebi a primatului papal.

Împreună cu colegii săi a îmbrăţişat, fără rezerve, crezul epocii în educaţie, drept cheie a progresului. În zelul lor de stârpi ignoranţa şi superstiţia, pe care le considerau cauzele

fundamentale ale răului în lume, a produs o varietate de tratate erudite despre istoria şi limbaromână, ştiinţă, precum şi manuale pentru şcoli elementare ortodoxe şi unite recent înfiinţate.

Activitatea lui Petru Maior este foarte bogată şi datorită abilităţii şi spiritului său practicdezvoltat, dintre toţi cărturarii Şcolii Ardelene, el a izbutit să -şi tipărească cele mai multe cărţi.Doar Lexiconul de la Buda, la care a fost colaborator va fi tipări postum, în 1825.4

Lucrările istorice nu pot fi trecute cu vederea, deşi nu fac subiectul acestui referat,deoarece au avut cea mai mare influenţă asupra istoriografiei timpului său. Acestea nu mai auîntinderea în timp şi amplul cuprins problematic ca la cei doi predecesori ai săi, ci abordeazăteme circumscrise, care continuau să rămână de mare interes în dezbaterile ştiinţifice aletimpului. Este vorba de Istoria pentru începuturile românilor în Dacia, ti părită la Buda în 1812,5 lucrare ce urmărea combaterea opiniilor nefondate formulate atunci dinspre sfera politicului, de

2 Ibidem

3 Idem, Românii 1774-1866, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1998, p.261.

4 Nicolae Edroiu, Filologia. Filosofia, în Istoria Românilor , vol. VI, Ed. Enciclopedică,

Bucureşti, 2002, p.870. 5 Ibidem


32/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 34

autori ca Sulzer, Engel, sau Eder, în contestarea vechimii românilor în spaţiul lor de formare şiîndelungă locuire. În Cuvântul înainte din Istoria sa, Petru Maior persifla asemenea teoriineştiinţifice care – mai grav, aprecia autorul – erau răspândite cu cea mai mare rapiditate înliteratura istorică a vremii.

Dovedirea originii romane a poporului nostru şi a latinităţii limbii nu va fi susţinutănumai cu dovezi de ordin istoric, ci şi prin elemente lingvistice. Cultivarea a tot ceea ce era latinşi dimpotrivă, izolarea şi chiar eliminarea elementelor alogene era consecinţa logică a acesteiatitudini, colorată de raţionalismul şi clasicismul târziu al Luminilor. Limba română trebuiascrisă cu „strămoşeştile” litere latine şi nu cu slovele chirilice, calificate drept „caliceşti” sau„varvare”, iar ortografia trebuia să nu fie fonetică, ci etimologică.6

O pătrundere mai clară în problemele de limbă în spiritul aceloraşi principii profesate deMicu şi Şincai aduce şi Petru Maior. Dintre lucrările sale în care se pun probleme de limbă se potaminti: Disertaţie pentru începutul limbii române, Orthografia Romama sive Latino-Valahica,

Buda, 1819 şi Dialog pentru începutul limbii române între nepot şi unchi, apărut ca anexă latratatul Orthografia, pe urmă la Dicţionarul de la Buda.7

În Disertaţie pentru începutul limbii române Maior arată că există o limbă latină savantăşi una populară diferenţiată în mod simţitor de la o regiune la alta. El credea că limba românăeste o formă a latinei populare8 şi cum aceasta este mai veche decât latina clasică, ajunge laconcluzia că „limba română e muma limbei ciei latineşti”.9

Principiile lui Petru Maior referitoare la scrierea cu litere latine sunt expuse înOrthografia Romana sive Latino-Valahica, unde apropie ortografia noastră de cea italiană.10

În 22 iunie 1819, lucrarea era apărută iar Locotenenţa Regească aprobă 125 de florini şi250 de exemplare gratuite pentru această scriere pregătită cu mare trudă.11 Cei cincisprezece anide muncă la lexiconul coloşian, ca şi nesfârşitele greutăţi legate de ortografia acesteiîntreprinderi, au apăsat în cumpăna hotărârii lui Petru Maior de a elabora un instrument adecvatscopului lexicografic. Opera impune prin perspectiva adâncă pe care scriitorul o avea asupraeforturilor anterioare, în direcţia adoptării ortografiei latine. Rostul practic al acţiunii era infinitmai presant decât pe vremea Elementelor lui Micu şi Şincai, acum când tipărirea primuluidicţionar al limbii române chiar cu litere latine era de fapt început. Scopul teoretic, erudit, păleşteîn faţa presantei realităţi practice, încât Petru Maior simte că este de adoptat o asemenea

6 Ion Gheţie, Istoria limbii române literare, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978, p.129.7 Istoria literaturii române. Epoca veche şi Şcoala Ardeleană, Bucureşti, 1957, p.326.

8 Nicolae Edroiu, op. cit, p.876.

9 George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. Minerva,

Bucureşti, 1982, p.63.10

Istoria literaturii române, p.326.11 Internet, Petru Maior: Un caz iluminist.


33/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 35

ortografie latino-română, care să fie potrivită cu natura limbii române şi să cuprindă toatedialectele acestei limbi, şi cu ajutorul căreia limba română să fie învăţată cu uşurinţă.

La sfârşit, autorul exemplifică transpunerea din chirilică în ortografie latină printr -un Dialog pentru începutul limbei române între nepot şi unchi, cules pe două coloane, una cu slove

chirilice şi alta cu litere latine, în ortografia pe care o preconizase.

Petru Maior a contribuit în mod activ şi în redactarea Lexiconului de la Buda. Scriitorula operat desigur corecturi, în sensul ortografiei sale, asupra manuscrisului părţii a doua, de lalitera H până la sfârşit, după ce această parte s-a întors de la Oradea nelucrată. Prima parte, de laA la G o corectase tot el, între 1809-1815.12 Dar moartea îl surprinde cu lucrul neterminat.Dicţionarul este dus la bun sfârşit de Ioan Teodorovici şi Alexandru Teodori, care au adus la unnumitor comun ortografia întregului material lexical, după modul în care a lucrat Petru Maior prima parte şi confor m regulilor din Orthografia. El apare sub titlul de „ Lexicon romanescu-latinescu-ungurescu-nemţescu,care de mai mulţi autori, în cursul a treizeci şi mai multor ani s-au

lucrat”.13

Fiind primul nostru dicţionar etimologic prezintă un interes ştiinţific, deoarece multe dinetimologiile stabilite de autorii lui au rămas până azi valabile. Fără îndoială, o serie de etimologiistabilite sunt false, ba chiar ridicole, prin strădania de a căuta diferitelor cuvinte rădăcini latine: bârfeală-fabella, cleşte-forceps.14

Cercetarea limbii literare a reprezentanţilor Şcolii Ardelene ne obligă de la început săluăm în discuţie probleme purismului lingvistic. Acesta îşi avea pe de o parte rădăcinile înconjunctura politică şi socială din Ardeal, pe de altă parte în ideile lingvistice ale vremii. Cu

toate acestea, între concepţia teoretică a acestor învăţaţi şi felul în care scriau era o maredeosebire.

Sistemul ortografic propus de Petru Maior făcea ca textele lui să fie puţin accesibilecercurilor largi de cititori. Întâlnim forme latinizate: adeque (adică), anche (încă), scryptor(scriitor), credenţia (credinţă), sui (săi), plenu (plin). După părerea unor cercetători ai limbiiliterare şi unele construcţii sintactice ale frazei lui Petru Maior ar fi alcătuite sub influenţa limbiilatine: „Şi a ne chema slavi sau slavini, care nume, cu cât dintâi era mai apoi”.15

Limba lui Maior prezintă multe particularităţi asemănătoare cu acelea a lui GheorgheŞincai, deşi stilul său are o mlădiere mai mare. Cele mai multe neologisme latine pătrunse în

stilul său sunt adaptate şi asimilate. Cuvinte ca: petiţie, fabulă, dogmă, memoriu, expediţie,dovedesc acest lucru, altele însă ca: incursie, titulă, nu au fost adaptate limbii noastre. Unele

12 Ibidem.13

George Călinescu, op.cit., p.63. 14

Istoria literaturii române, p.327.15

Ibidem, p.332.


34/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 36

cuvinte sunt întrebuinţate de Maior într -o altă accepţiune decât cea actuală. De pildă: a mântui - aavea, tâmpit - închis.16

Din punct de vedere morfologic este caracteristică frecvenţa unor sufixe în stilul luiMaior, sufixul – esc sau –icesc: retoricesc, frâncesc, dăcesc, episcopesc, aceeaşi situaţie cu

sufixul –oriu: ajutoriu, arhipăstoriu, scriitoriu, lăudătoriu.17

Fără îndoială, nu se poate vorbi de o grijă deosebită pentru arta cuvântului nici la Micu,nici la Şincai, nici la Petru Maior. Dintre toţi reprezentanţii Şcolii Ardelene, singurul care a fostun estet al cuvântului este I. Budai-Deleanu.

E îndreptăţit să vorbim, în cazul acestei pleiade de autori şi de scrieri de o „şcoală” şi nude un curent, grupare, mişcare. De pe urma studierii originii, evoluţiei şi structurii limbii române,de către Petru Maior alături de ceilalţi reprezentanţi ai Şcolii Ardelene, au fost deduse concluziifundamentale pentru evoluţia ei ulterioară, precum şi a sistemului scrisului românesc. Alăturate

aceste concluzii celor desprinse în urma cercetărilor istorice a rezultat arsenalul de argumenteştiinţifice prin care avea să se sprijine mişcarea politico-naţională a românilor transilvăneni.

METODE INTERACTIVE UTILIZATELA CLASA A III-A IN ORELE DE LIMBA ŞI

LITERATURA ROMÂNĂ

Prof. ȋnv. primar, MOCANU ELENAColegiul Naţional “M. Eminescu”, Petroşani, HD

Învăţarea centrată pe elev a marcat o adevărată revoluţie în învăţământul din şcoala românească.Astfel că, în locul unei şcoli care punea în centrul preocupărilor sale conţinutul învăţământului şiînvăţătorul, nesocotind cerinţele elevului, astăzi este promovată şcoala în care elevul este considerat

pionul principal, şcoala care ţine seama de interesele şi trebuinţele lui specifice, permiţând acestuiaîmplinirea sa. Elevul trebuie să fie învăţat să treacă de la „a şti” la „a şti să facă”. Învăţătorul trebuie sămanifeste creativitate profesională şi să utilizeze, în manieră modernă metodele clasice, dar şi strategiilenoi de pr ovocare şi dirijare a gândirii şi acţiunii elevilor, pentru a obţine eficienţă maximă. O nouădidactică îşi croieşte drum, o didactică a metodelor active, participative, în care învăţarea are un caracter

16 Ibidem, p.333.

17 Ion Gheţie, op. cit., p. 136.


35/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 37

adaptiv şi de împlinire a elevului. Se impune învăţarea de tip inovator care are drept caracteristiciesenţiale caracterul anticipativ şi participativ. Cei patru piloni ai educaţiei în secolul XXI sunt: „a învăţasă cunoşti”, „a învăţa să faci”, „a învăţa să fii” şi „a învăţa să convieţuieşti”. Altfel spus, învăţătorultrebuie să-i înveţe pe elevi să înveţe, să-i abiliteze cu diferite tehnici de învăţare eficientă, pregătindu-i înacelaşi timp pentru autoînvăţare şi educaţie permanentă. În esenţă, învăţarea trebuie să devină un proiect

personal al elevului, asistat de învăţător, care este mai degrabă un organizator, un animator, un manager al

unor situaţii de instruire, care să faciliteze îmbunătăţirea actului educaţional. Învăţătorul nu poate participa decât indirect la activitate, ca mediator al demersului de învăţare. Subiectul va putea facedemersuri importante pentru că decizia îi aparţine. Încrederea acordată va dezvolta în mod naturalcomportamente exploratorii în participarea la deciziile comune.

Maria Montessori numeşte copilul ca fiind „ punctul cel mai fraged al vieţii, în care totul se poateîncă hotărî, în care totul se poate încă înnoi ”, căci acolo , „totul palpită arzând de viaţă, acolo suntascunse tainele sufletului, acolo se plămădeşte creaţiunea omului”. În cadrul învăţării şcolare trebuie săse urmărească valorificarea plenară a potenţialului uman prin antrenarea pe toate planurile a forţelorenergetice ale elevului, declanşarea şi dirijarea mecanismelor învăţării, cu acordarea treptată a uneilibertăţi crescânde până la autoinstruire şi autoînvăţare.Fără a exclude strategiile învăţământuluitradiţional, învăţătorul trebuie să folosească şi strategii didactice moderne, care vor menţine interesul

elevilor, vor avea atmosfera propice de învăţare şi vor ridica actul educaţional la nivelul necesarmomentului în care trăim, începutul mileniului trei. Elevii nu trebuie să fie obiecte ale formării, ci subiecţiactivi ce contribuie la propria formare. Iată câteva metode interactive de grup, tratate exact pe lecţiile, ceşi le însuşesc zi de zi elevii, din manualele alternative ce le folosim în şcoala noastră.

EXPLOZIA STELARĂ - Începe din centrul conceptului şi se împrăştie în afară, cuîntrebări, asemenea exploziei stelare. Pe steaua mare se scrie ideea centrală, iar pe cinci steluţe sescrie o întrebare de tipul: ce, cine, unde, de ce, când? Se apreciază întrebările copiilor, efortulacestora de a elabora întrebări corecte, precum şi modul de cooperare, modul de interacţiune. E ometodă ce stimulează creativitatea.

NINSOAREA, dupa Edmondo de Amicis

Cine se bucura de prima ninsoare? Unde se grăbeau copiii? De ce se bucurau copiii?

Ce au făcut copiii în curtea ṣcolii? Cum erau fulgii de nea?

CUBUL - Este o tehnică prin care un subiect este studiat din mai multe perspective. Cubul se poateobţine acoperind cu hârtie colorată o cutie cu latura de 15 – 20 cm. Pe fiecare faţă a cubului sunt scrisediferite instrucţiuni pe care elevii trebuie să le urmeze: descrie, compară, analizează, asociază, aplică,argumentează. Cubul poate fi folosit în două variante:

se vor rezolva toate instrucţiunile de pe feţele cubului;

NINSOAREA

Cine?

Unde?

De ce?

Ce?Cum?


36/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 38

se aruncă cubul şi se rezolvă instrucţiunea de pe faţa care s-a oprit în faţa elevului.

VIZITĂ- după Ion Luca Caragiale 1. DESCRIE:

Descrie comportamentul lui Ionel din timpul vizitei primite.

2. COMPARĂ:Compară comportamentul lui Ionel cu comportamentul unui co pil bine educat.3. ANALIZEAZĂ:Analizează substantivele şi adjectivele din propoziţia: „ Micul militar apare cu sabia scoasă în faţamamei”. 4. ASOCIAZĂ: Înlocuieşte substantivele subliniate cu altele cu sens asemănător. Când am ajuns acasă, am înţeles de ce băiatul ieşise cu cheseaua în vestibul : ca să-mi toarne dulceaţă înşoşoni .5. APLICĂ: Transformă substantivele după model: copil - copilaş ani-_______________ obraz-__________ băiat-_______ odaie-______________ ochi-____________ 6. ARGUMENTEAZĂ De ce acest text se numeşte „VIZITĂ”? Care este învăţătura care se desprinde din text?

INTELIGENTE MULTIPLE – Teoria lui Howard Gardner despre competenţa individualăa schimbat concepţia asupra învăţării şi educaţiei în ultimii douăzeci de ani. De la apariţia teorieiinteligenţelor multiple şi până astăzi, mii de profesori, părinţi şi cercetători din lumea întreagă auexplorat implicaţiile şi aplicaţiile acesteia. Aplicarea teoriei inteligenţelor multiple în studiulliteraturii române s-a născut din dorinţa de a experimenta o perspectivă nouă de abordare aînvăţării, prin care elevii să se poată exprima prin acea dominantă intelectuală pe care o posedă,

speculând şi valorificând ceea ce au mai bun în ei.

BULGARELE DE ZAPADA- Edmondo de Amicis

INTELIGENŢA LINGVISTICĂ - „ FULGI PUFOŞI”

1. Imaginati-va că Garoffi și-a cerut iertare printr-un bilet. Scrieti conținutul acestui biletrespectând structura acestuia și formulele de adresare potrivite.2. Găsește un alt titlu potrivit pentru text.3. Formulati ( scrieti) un dialog de 6 enunturi prin care Garoffi își cere scuze de la persoana pecare a lovit-o. Prezentati-l in fata colegilor.

INTELIGENŢA LOGICO-MATEMATICĂ – „BULGĂRII NĂZDRĂVANI”

1. Completati enunțul problemei. Scrieti întrebarea și rezolvati problema.Scrieti exercitiul problemei. Garoffi avea în colecția sa ..... timbre. Colegul său Coretti are de ....... ori mai multetimbre decât el. 2. Selectati din text toate cuvintele care exprimă numere. Care este suma lor? 3. În mulțimea adunată la fața locului erau 39 de bărbați. Dacă ar mai fi fost 12 femei erau totatâtea cât bărbații. Câte persoane s-au strâns acolo?

INTELIGENŢA MUZICALĂ - „OMULETII VESELI”


37/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 39

1. Completati versurile următoare găsind cuvinte potrivite care să rimeze. 2. Compuneti o poezie pornind de la versurile date.

Ninge, ninge-truna

..............................................

Ni nge, ninge-truna

..............................................

Pe străduța noastră.............................................

Omul de zăpadă.............................................

3. Completati versurile urmatoare gasind versuri care sa rimeze, apoi compuneti o melodie.

4. Interpretati cantecul ȋn fata colegilor.

INTELIGENŢA KINESTEZICĂ – „SCHIORII”

1. Selectati replicile sergentului, ale oamenilor si ale copilului, dupa incident. Cititi-le, apoimimati gesturile sugerate de cuvintele personajelor. 2. Selectati dialogul dintre tată și fiu.Cititi-l cu intonația potrivită. 3. Interpretati: - dansul fulgilor de nea;

INTELIGENŢA SPAŢIALĂ – „PATINATORII

1. Realizati un om de zăpadă folosind numai forme geometrice. 2. Refaceti puzzle-ul, apoi scrieti 4 enunturi ȋn care sa folositi expresii deosebite.

PRIMA ZAPADA

Prima zăpadă, cade pe ................... Şi aşterne alb covor

De bucurie şi veselie, cântǎ ....................Refren:T ra l a la la la la! E ............. meu de nea!Tra la l a la l a la! M ic, pufos, de ..................

O bunicuţă, la o căsuţă, i - a ȋmbrǎcat pe.................. Să iasă- n stradă şi pe ................ Să alerge acum ..............................Refren

Lui Azorică nu- i este fricăSa alerge pe ................. Şi pe zăpadă cade grămadă

Şi copiii ............................... Refren

- cum s-a manifestat batranul datorita durerii pricinuita de bulgarele de zapada;

- mimati constructia unui om de zapada;

- mimati o „bulgareala”;- mimati cum va dati cu patinele, cu schiurile.


38/45


ISSN 2247- 0778

ISSN-L 2247- 0778 Pag. 40

INTELIGENTA NATURALISTA – „ PRIETENII NATURII”

1. Motivati de ce credeti că directorul a sărit în apărarea copilului.2. Care credeti că au fost motivele pentru care bătrânul l-a iertat?3. Scrieti un text ( 8 enunturi), inspirat de imaginea de mai jos, cu titlul „ Iarna in padure”.

CVINTETUL - Este

CVINTETUL - Este o poezie de cinci versuri care solicită capacitatea elevilor de

Documents

CATEDRA AS, mai 2016