6. PRODUSE DE TREZORERIE. CASIERIA BANCARĂ

6.1 CONCEPT. FUNCŢIONALITATE

Trezoreria bancară reprezintă activitatea de gestionare a activelor şi pasivelor monetare ale băncii în vederea asigurării capacităţii de plată, valorificării resurselor disponibile şi prevenirii riscurilor de lichiditate şi de piaţă. Activitatea de trezorerie se desfăşoară atât în interesul propriu al băncii, cât si al clienţilor prin produsele şi serviciile oferite acestora. Din acest punct de vedere operaţiunile de trezorerie se pot grupa în trei categorii: operaţiuni pentru managementul lichidităţii bancare; operaţiuni pentru clientelă; şi operaţiuni speculative.

Trezoreria acţionează pe piaţa monetară şi pe cea de capital şi necesită un personal specializat în tranzacţiile financiare de piaţă. Pentru activitatea de trezorerie, în cadrul băncii funcţionează un departamenet specializat în operaţiuni pe pieţele locale şi internaţionale care are ca obiective principale, managementul: lichidităţii, inclusiv numerarul, ratei dobânzii, cursului de schimb valutar, structurii valutare a activelor şi pasivelor. Activitatea de gestiune se desfăşoară centralizat, în cadrul Departamentului de trezorerie care elaborează politici, proceduri, studii şi analize, pregăteşte deciziile care urmează a se lua în funcţie de competenţe şi efectuează tranzacţiile.

În cadrul Departamentului de trezorerie, activitatea se desfăşoară pe două planuri: front-office (arbitraj) în care acţionează dealerii care fac tranzacţiile financiare şi back-office personalul care ţine evidenţa contabilă şi efectuează decontările. Front-office este componenta activă a trezoreriei prin intermediul căreia se efectuează o mare parte din tranzacţiile interbancare şi anume:

- atragerea şi plasarea de fonduri, sub forma depozitelor şi a creditelor interbancare;

- vânzări şi cumpărări de devize sau metale preţioase.

112

Din punct de vedere al scopului pentru care sunt efectuate, tranzacţiile interbancare se clasifică în tranzacţii de poziţie şi tranzacţii speculative.

A. Tranzacţii pentru poziţie Tranzacţiile pentru poziţie reprezintă operaţiunile de atragere/plasare de depozite şi operaţiunile de vânzări/cumpărări de devize sau metale preţioase, care sunt efectuate pentru:

- asigurarea lichidităţii prin atragerea de depozite;- plasarea în depozite a surplusului de lichidităţi;- asigurarea nivelurilor prevăzute de Banca Centrala pentru indicatorii

de prudenţă (lichiditate, solvabilitate, rezervă minima obligatorie, poziţia valutară);

- satisfacerea unor solicitări ale clienţilor. Tranzacţiile pentru poziţie au ca scop evitarea sau atenuarea unor pierderi care ar fi generate de:

- lipsa de lichidităţi ca urmare a unor angajamente deja asumate (de exemplu rambursarea unor depozite sau credite bancare);

- nefructificarea unor resurse disponibile;- nevalorificarea surplusului de numerar.

Pentru a explica, vom recurge la următorul exemplu: Să presupunem că, după luarea în calcul a tuturor intrărilor (încasărilor)

şi ieşirilor (plătilor), într-o anumită zi, în şi din contul curent în lei deschis la Banca Naţională a României, trezoreria ajunge la concluzia că la sfârşitul zilei rămâne disponibilă, peste nivelul rezervei minime obligatorii, o sumă de N milioane lei. Dacă această sumă ar rămâne neplasată, chiar şi pentru o noapte, în depozite sau credite bancare, banca va înregistra o pierdere, întrucât pentru suma N va plăti o dobândă de X% anual deponenţilor săi. Prin urmare, prin ordinul primit de arbitrajist pentru plasarea acestei sume, se va urmări:

- identificarea băncilor care doresc să atragă depozite în lei;- plasarea fondurilor la acele bănci care oferă cea mai bună rată a

dobânzii, care să fie cel puţin de X% anual.

113

Există însă situaţii în care, piaţa fiind „saturată”, arbitragistul poate accepta o rată a dobânzii mai mică decât X% anual.În aceste cazuri „s-a limitat pierderea” potenţială care ar fi rezultat dacă fondurile nu ar fi fost fructificate (neplasate).

B. Tranzacţii speculative Atunci când tranzacţiile sunt iniţiate de arbitrajist în scopul speculării unor mişcări de pe piaţa monetară sau valutară în vederea realizării de venituri, acestea poartă denumirea de tranzacţii speculative. În categoria tranzacţiilor speculative intră:

a. Atragerea/plasarea de depozite cu şi fără risc, denumite şi operaţiuni de „money market”:

Tranzacţii fără risc de pierdere („back-to-back deals”) Sunt operaţiuni de atragere şi plasare de fonduri prin care se încearcă valorificarea imperfecţiunilor pieţei, prin specularea momentului în care pe piaţă apar cotaţii de atragere mai mari decat cotaţii de plasare a fondurilor.Exemplu: Concomitent, unul sau doi arbitrajisti solicită băncilor corespondente, pentru care au fost stabilite limite de risc, cotaţii pentru atragerea respectiv plasarea unei anumite sume. În momentul în care rata dobânzii oferită pentru un depozit de o anumită valoare este mai mare decât cea cerută de o altă bancă pentru un depozit de aceeaşi valoare, cele două tranzacţii (de plasare şi, respectiv atragere), se confirmă, de regulă, concomitent de către arbitrajisti. Evident că scadenţa celor două depozite trebuie să fie egală, şi în acest mod, banca care a iniţiat operaţiunea va câştiga din diferenţa de dobândă denumită şi spread.

Tranzacţii cu risc de pierdere În baza unor informaţii privind evoluţia pieţei monetare (de exemplu, se provizionează o creştere a ratelor dobanzilor la depozitele în lei la termen de o lună), arbitrajistul va încerca să atragă depozite la o rată a

114

dobânzii de X% anual, dupa care, în cursul aceleiaşi zile, va solicita cotatii de la alte banci pentru plasarea sumei respective cu aceeasi scadenţa. Daca informaţia privind creşterea ratei dobânzii se confirmă, arbitrajistul va avea o singură problemă – maximizarea câştigului. Prin urmare, va căuta să identifice o bancă care oferă cea mai mare rată şi respectiv, momentul în care aceasta oferă cel mai mult. Dacă informaţia nu se confirmă, problema se complică, în sensul că se va căuta plasarea banilor cu o rată a dobânzii de Z% (<X%) anual, cât mai apropiată de X% anual, astfel încât să fie limitată pierderea. În unele cazuri, pentru limitarea pierderii şi, eventual, pentru a obţine chiar un câştig cât de mic, se procedează la aşa numita „întoarcere a operaţiunii”, în sensul ca se va încerca plasarea unui alt depozit pentru ca la sfârşitul zilei, să se atragă un depozit echivalent la o rată a dobânzii mai mică. Pentru a pondera apetitul uneori excesiv al arbitrajistilor, care în dorinţa de a obţine un câştig cât mai mare nu închid operaţiunile în pierdere, în speranţa ca piaţa se va întoarce în favoarea acestora, băncile stabilesc „TAKE PROFIT” (valorifică profitul) şi „STOP LOSS” (opreşte pierderea). Acestea au în vedere nu numai diferenţele pozitive sau negative aferente tranzacţiilor speculative, dar şi elemente de costuri, cum ar fi comisioanele şi spezele. Limitele „TAKE PROFIT” pentru operaţiunile money market reprezintă diferenţa de dobândă în procente stabilită pentru fiecare tip de valută, la limita căreia arbitrajistul trebuie să închidă operaţiunea în cazul în care, după o evoluţie favorabilă, piaţă începe să îşi modifice trendul. Limitele „STOP LOSS” reprezintă diferenţa de dobândă în procente stabilită pentru fiecare tip de valută, la limita căreia arbitrajistul trebuie să închidă operaţiunea în cazul în care piaţa evoluează nefavorabil.

b. Vânzare/cumpărare de devize sau metale preţioase în scop speculativ denumite şi operaţiuni de schimb valutar:

Tranzacţii fără risc de pierdere („back-to-back deals”) Concomitent unul sau doi arbitrajisti solicită băncilor limite de risc, cotaţii privind vânzarea unei valute contra altei valute.

115

Tranzacţii cu risc de pierdere În baza unor informaţii privind evoluţia pieţei (de exemplu, se previzionează o depreciere a dolarului în raport cu euro), arbitrajistul va cumpara euro vânzând dolarii, urmând ca, pe măsură ce previziunea se dovedeşte a fi corectă, să vândă o parte din euro spre sfârşitul zilei, răscumpărând aceeaşi cantitate de dolari vândută la începutul zilei. Evident diferenţa dintre suma de euro obţinută la momentul iniţierii „speculative” şi suma de euro folosită pentru răscumpărarea dolarilor vânduţi reprezintă profit, a cărui valoare depinde de abilitatea de a găsi banca şi momentul propice pentru a „închide” operaţiunea speculativă. Tranzacţiile speculative de vânzare/cumpărare de valută se pot efectua la vedere („SPOT”), cu o dată de valută de două zile, sau la termen („FORWARD”), cu data de valută mai mare de 2 zile. Şi în cazul operaţiunilor speculative de vânzare/cumpărare de valută sunt stabilite limite „TAKE PROFIT” sau „SPOT LOSS”. Componenta back-office a trezoreriei bancare se ocupă de evidenţierea în contabilitate a tranzacţiilor efectuate de compartimentul front-office, precum şi de efectuarea propriu-zisă a acestora, având un caracter operativ: urmărirea încasărilor şi efectuarea plăţilor care decurg din tranzacţiile asumate.

Pentru clienţii băncii, activitatea de trezorerie este cunoscută sub numele de “cash management”sau “private banking” cu sensul de managementul lichidităţii privind clientela.

6.2 CASH MANAGEMENT/PRIVATE BANKING

Cash management/private banking reprezintă activitatea de plasare sau tranzacţionare a disponibilităţilor, în lei sau valută, ale clienţilor, personae juridice sau fizice, la cererea acestora, pe baza unei convenţii încheiate cu banca în care se prevăd tipul şi condiţiile de plasament/tranzacţie, modul de suportare a riscului şi comisionul de tranzacţie. Această activitate se adresează clienţilor cu disponibulităţi mai

116

mari, în România minimum 40.000 €, iar în străinătate 100.000 €, oferindu-se o gamă foarte largă de produse pentru piaţa monetară şi de capital, de la cele tradiţionale ca depozite, schimburi valutare, servicii electronice de plăţi, până la cele mai sofisticate plasamente financiare, inclusiv asistenţă financiară de specialitate. Pentru administraea acestor resurse, băncile dispun de un personal de specialitate, consilieri de relataţii, care gestionează unul sau mai mulţi clienţi în funcţie de resursele acestora. Produsele principale de cash management/private banking oferite de bănci clientelei sunt următoarele:

Piaţa monetară- plasarea de depozite la bănci, inclusiv certificate de depozit;- schimburi valutare;- cumpărare/vânzare de numerar;- tranzacţii financiare speculative;- tranzacţii cu metale preţioase;- servicii de consultanţă.Piaţa de capital- plasamente în titluri de valori;- hedging cu instrumente financiare derivate;- tranzacţii bursiere speculative;- custodie de titluri de valori.- servicii de consultanţă.Pentru exemplificare, prezentăm mai jos oferta de private banking a

trei bănci, de prim rang, de pe piaţa internaţională:

CITI GROUP NY ING AMSTERDAM DEUTCHE BANK FRactivităţi bancare administrare investiţii consultanţă activăîmprumuturi administrare portofoliu administrare portofoliuadminitrare investiţi planificare pensii învestiţii alternativeplanif. proprietăţii împrumuturi fonduri mutuale(activ. imobiliare) planific averii servicii de trust servicii speciale

117

Gama de servicii este mai mare şi cuprinde alte tipuri de activităţi ca: planificare financiară, planificarea moştenirii, servicii testamentare şi de executori, servicii de impozite personale, asigurări, servicii financiare pentru expatriaţi, activităţi cu privire la familie şi afaceri,depozitare şi tranzacţionare aur şi numismatică etc.

Plasarea de depoziteBăncile pot efectua depozite la alte bănci (în numele băncii sau al

clienţilor), pe diverse termene şi niveluri de dobânzi, potrivit condiţiilor cerute de clienţi, dar numai pentru sume peste o anumită limită. Băncile consiliază clienţii şi le recomandă cele mai bune plasamente în funcţie de evoluţia previzibilă a dobânzii dar şi de solvabilitatea băncii, însă opţiunea şi riscul aparţin clientului. Dacă un client doreşte să obţină cât mai repede sumele din dobândă, atunci cele mai atractive sunt depozitele cu plata lunară a dobânzii sau certificatele de depozit cu discount (plata anticipată a dobânzii) sau dacă doreşte un depozit pe termen scurt dobâda recomandabilă va fi cea variabilă, iar pentru depozitul pe termen lung dobânda fixă. Trezoreria este bine informată şi poate oferi achiziţionarea oricărui produs de pe piaţă, după cum doreşte clientul, întotdeauna însoţită de sugestia profesională privind gradul de eficienţă şi cel de risc. Sumele se virează de către client din contul curent al acestuia într-un cont curent de trezorerie în vederea efectuării plasamentelor.

Schimburi valutareOperaţiuni de schimb valutar se pot efectua la orice bancă. Cursurile

de schimb se stabilesc în funcţie de cursul băncii centrale cu o abatere de ± 5%. În general, băncile cumpără valută sub cursul băncii centrale şi vând peste acest curs, în funcţie de concurenţa de pe piaţă, la care se adaugă un comision. Orice schimb valutar presupune pentru bancă două operaţiuni: de cumpărare a valutei de la client şi de vânzare a valutei solicitate. Pentru sume mai importante, clienţii pot opta pentru mai multe variante valabile pentru o zi, astfel: peste cursul de x lei/valută, la cursul cuprins între x şi x+n, la cel mai bun curs. Banca poate consilia clienţii nu numai în legătură cu cursul valutar cel mai bun, dar şi în ce priveşte structura valutară a

118

resurselor acestora, pe baza studiilor de piaţă ale băncii, în vederea diminuarii efectelor negative ale evoluţiei cursului de schimb.

Cumpărare – vânzare de numerarÎn activitatea curentă, orice bancă se află permanent în una din cele

două situaţii: deficitară sau excedentară de numerar şi mai rar sunt situaţiile de echilibru care nu este decât temporar pentru câteva zile. Acest dezechilibru se reglează prin vânzare - cumpărare de numerar de pe piaţa interbancară sau de la sucursalele băncii centrale. În general, fiecare bancă are o politică proprie de trezorerie prin care îşi reglează deficitul-excedentul de numerar prin transferul fondurilor între unităţile bancare, mai întâi la nivel judeţean, apoi interjudeţean şi în final la nivel central. Datorită costului ridicat de transport al numerarului, de multe ori reglarea se face pe plan local interbancar şi numai excedentul se transferă în alte localităţi.

Plasamente în titluri de valoriBanca centrală permite băncilor comerciale să efectueze astfel de

operaţiuni pentru clienţi, dar fiind o activitate specifică, deosebită de cea bancară, are o pondere scăzută. Băncile mari şi-au creat însă subsidiare care operează pe piaţa de capital pentru clienţii băncii “mamă” şi le asigură astfel de plasamente intr-o gamă variată, tranzacţii speculative, consultanţă de specialitate etc.

Custodie Băncile comerciale pot desfăşura şi activităţi de custodie pentru titlurile de valori, însă numai cu autorizarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.

6.3 CASIERIA BANCARĂ

Activitatea de casierie bancară este o formă a circuitului numerarului prin care acesta trece de la un client la altul prin intermediul casieriei

119

bancare. Activitaea de casierie este cea mai veche activitate bancară şi este prezentă în toate băncile comerciale, ceea ce a creat imaginea că banca înseamnă în primul rând casierie.

În practică, activitatea de casierie se organizează după două concepte privind relaţiile cu clienţii: ghişeul unifuncţional şi ghişeul multifuncţional.

Ghişeul unifuncţional Ghişeul unifuncţional presupune ca toate operaţiunile de încasări şi

plăţi, indiferent de valoarea acestora, să se efectueze prin ghişeele de casierie, iar operaţiunile de cont legate de acelaşi instrument să se deruleze prin ghişeele operative de decontări. În acest concept, clientul trebuie să se prezinte la două ghişee pentru un singur serviciu, ceea ce înseamnă un timp mai mare de staţionat în bancă, aşteptarea la două ghişee şi o aglomerare a spaţiului bancar. Acest sistem se practică în ţările cu un volum mai mare de numerar.

Ghişeul multifuncţionalGhişeul multifuncţional permite ca toate operaţiunile de cont şi cele

de casierie, dar numai de valori mai mici, să se efectueze la un singur ghişeu. Avantajele sunt multiple, atât pentru clienţi cât şi pentru bancă, respectiv operativitatea se măreşte semnificativ, timpul de staţionare în bancă se reduce şi creşte posibilitatea deservirii unui număr mai mare de clienţi. La casierie urmează să se efectueze numai operaţiunile de valori mai mari, precum colectările de numerar de la agenţii economici, plăţi în numerar pentru salarii (societăţi de construcţii), operaţiunile de schimb valutar etc. Aceste sistem se practică în ţările cu un volum redus de numear.

Activitatea de casierie se desfăşoară prin serviciul de casierie care are două compartimente: casa de circulaţie şi tezaurul. Acest serviciu este condus de casierul şef (casierul central)

120

6.2.1 Casa de circulaţie

Casa de circulatie cuprinde întreaga activitate de casierie din cadrul băncii si cuprinde boxele de casierie, ghişeele multifuncţionale, biroul de verificatori, şi compartimentul de transport de valori.

Boxele de casierieBoxele de casierie sunt spaţii închise care permit activitatea unui

singur casier. Boxele sunt protejate cu geamuri antiglonţ şi structuri metalice care asigură o protecţie totală. Accesul se face printr-o uşe securizată care în timpul programului rămâne permanent închisă. Relaţia cu clientul se stabileşte printr-un sertar de primit/restituit banii şi prin microfon. În interior, boxa este dotată cu mobilier de lucru, computer cu imprimantă, maşini de numărat bani şi verificat autenticitatea bancnotelor, un seif pentru depunerea banilor şi un echipamaent pentru declanşarea alarmei.

Ghişeul multifuncţionalGhişeul multifuncţional este dotat cu un mobilier de lucru, computer

şi imprimantă, echipamente de numărat bani şi de verifcat autenticitatea bancnotelor, precum şi un seif cu sertare pentru depozitat bani cu comandă electronică şi echipament pentru declanşarea alarmei.

Biroul de verificatoriBiroul de verificatori este o încăpere dotată cu mobilier de lucru

(mese cu geamuri despărţitoare pentru fiecare loc de muncă) la care lucrează numărătorii de bani. În aceste spaţii se instalează şi echipamentul automat de sortat şi verificat autenticitatea banilor numit sorter (echipament care dispune de camere optice de verificat bancnotele după diverse detalii de culoare, desen, transparenţă, dimensiuni, echipament de măsurat grosimea hârtiei etc cu rejectarea celor necorespunzătoare).

121

Compartimentul de transport valoriCompartimentul de transport valori are în dotare maşini blindate cu

staţii de recepţie-emisie, echipamente pentru personal de protecţie anti glonţ etc.

6.2.2 Operaţiuni de casierie

Deschiderea casei de circulaţieCasa de circulaţie începe să funcţioneze prin preluarea de la tezaur a

rezervei de casă, a genţilor sigilate şi a registrelor de evidenţă a operaţiunilor de casierie. Rezerva de casă se distribuie casierilor operativi pentru a putea începe activitatea zilnică, genţile sigilate se predau controlorului verificator pentru verificare şi numărare iar registrele rămân la casierul şef. Acest transfer de gestiune de la tezaur la compartimentele operative se inscrie în registre speciale pentru mişcarea numerarului.

Operaţiuni de încasăriOperaţiunile de încasări (depuneri de numerar) se fac pe baza

documentului dispoziţie de încasare care se editează electronic de către operatorul/casier din front- office în care se înscrie numele clientului, numărul de cont şi suma depusă. După încasarea sumei de către operatorul/casier, clientul semnează pe document şi primeşte un exemplar drept chitanţă, originalul rămânând în bancă pentru arhivare. Concomitent cu editarea dispoziţiei de încasare, suma se înregistrează în jurnalul de casă şi în contul clientului. Acest procedeu este valabil pentru persoanele fizice şi agenţii economici care depun sume mai mici.

Agenţii economici care depun sume mai mari, ca magazinele comerciale, supermaket-urile, benzinăriile folosesc procedeul genţilor sigilate în care se depun banii şi separat se întocmeşte dispoziţia de încasare însoţită de un borderou monetar. Între bancă şi agentul economic se încheie o convenţie scrisă în care se menţionează condiţiile de pregătire a numerarului, de sigilare a genţilor, modul de predare a acestora la bancă sau la agentul colector, precum şi documentele aferente. Clientul mai depune

122

băncii şi specimenul sigiliului care va fi folosit în relaţia cu banca. Genţile sigilate se depun la bancă fie direct de client fie se colectează de către bancă.

Colectarea de către bancă se face cu maşini speciale de transport valori (maşini blindate), care au asigurată pază înarmată şi un casier colector pentru gestiunea banilor. Casierul colector preia de la sediul clientului geanta sigilată şi dispoziţia de încasare cu borderoul, verificând numai integritatea genţii şi aplicarea sigiliului convenit. La bancă, casierul colector predă genţile şi documentele casierului de la casa de zi care înregistrează operaţiunea de încasare în jurnalul de casă şi în contul clientului. Casierul predă geanta împreună cu documentele controlorului verificator, care după o nouă verificare procedează la deschiderea genţii şi numărarea banilor. În situaţia în care genţile se predau la casa cu program prelungit sau la casa serală, procedurile sunt aceleaşi cu cele de la casa de zi, cu deosebirea că operaţiunile se înregistrează cu data zilei următoare, iar genţile se păstrează peste noapte în tezaur şi se deschid pentru numărare a doua zi.

Operaţiuni de plăţi.Operaţiunile de plăţi (eliberare numerar) se fac pe baza următoarelor

instrumente de plată: dispoziţia de plată, cecul pentru numerar, cambia şi biletul la ordin.

Dispoziţia de plată se editează de operatorul/casier din front-office, la cererea clientului, se verifcă existenţa disponibilului în cont, se efectuează automat înregistrarea în jurnalul de casă şi în contul clientului, după care are loc validarea de către back-office, semnarea dispoziţiei de plată de către client şi eliberarea numerarului.

Operaţiunile de plată pe bază de cec, cambie şi bilet la ordin sunt identice cu cele pentru dispoziţia de plată, cu deosebirea că aceste instrumente de plată sunt pe suport hârtie şi operatorul/casier din front office trebuie să semneze pe documente pentru acceptare, back office-ul pentru validare şi apoi urmează eliberarea sumei. Clientul semnează pe document că a primit suma, după care operatorul/casier face menţiunea „achitat” şi

123

semnează. Instrumentul de plată astfel procesat rămâne în bancă pentru arhivare.

Închiderea casei de circulaţieLa sfârşitul zilei, casierii operativi şi controlorul verifcator predau

casierului şef situaţiile de mişcare a numerarului (încasări şi plăţi) cu soldurile respective care se confruntă cu jurnalul de casă din back-office şi monetarul casierilor. Aceste situaţii se operează în registre şi are loc descărcarea de gestiune a casierilor operativi şi controlorului.

Documentul principal de evidenţă al casei de circulaţie este Registrul „Situaţia casei de circulaţie şi a altor valori existente în tezaur” în care se înscriu zilnic, în formă centralizată, încasările, plăţile şi soldul, structura pe cupiuri a soldului şi celelalte valori existente în tezaur. În situaţie se mai înscrie plafonul de casă (limita superioară a numerarului care poate fi păstrat de unitatea bancară) şi soldul casei de circulaţie, stabilindu-se devierile faţă de plafon. Aceste informaţii sunt foarte utile pentru managementul numerarului, atât pe plan local cât şi central.

Pentru estimarea volumului de operaţiuni care se vor derula zilnic prin casa de circulaţie se foloseşte graficul de încasări şi plăţi în numerar întocmit pe o perioadă de o lună pe baza informaţiilor obţinute de la clienţi. Excedentul sau deficitul zilnic se regleazăprin transferurile de fonduri către sau de la alte sucursale, potrivit planului primit de la trezoreria centralei băncii.

Rezerva de casăRezerva de casă reprezintă reţinerile de monedă de către fiecarea

unitate bancară pentru reluarea activităţii în ziua următoare şi pentru acoperirea unor vârfuri de plăţi în alte zile. Aceasta se determină la nivelul mediei zilnice de plăţi dintr-o lună reprezentativă şi poate varia în funcţie de factorii specifici locali. Rezerva de casă reprezintă o imobilizare de fonduri necesră dar trebuie să se menţină la un nivel cât mai scăzut.

124

Redistribuirea excedentului de casăRedistribuirea excedentului de casă se face potrivit planului transmis

de centrala băncii care cunoaşte cerinţele băncilor din reţea, deci o redistribuire intrabancară. Planul de redistribuire se elaborează pe baza principiului costului minim de transport, stabilindu-se traseele cele mai avantajoase. În ce priveşte plasarea pe piaţă, aceasta are loc numai din dispoziţia centralei băncii, fie la nivel local, fie prin transfer în alte localităţi. Unităţile bancare excedentare primesc cea mai mare parte din veniturile realizate prin valorificarea numerarului. Practica a dovedit că, excedentul este o sursă sigură de venituri, deoarece nu implică riscuri majore de plasament, iar veniturile sunt imediate. De aceea, unităţile bancare cu excedent sunt şi cele mai profitabile, iar realizarea unui excedent cât mai mare rămâne un obiectiv prioritar pentru orice manager bancar.

6.4 TEZAURUL BANCAR

Păstrarea numerarului şi a altor valori se face în mod obligatoriu în tezaur, iar în lipsa acestuia, în camere tezaur cu case de bani prevăzute cel puţin cu două chei. Tezaurul este locul cel mai bine protejat din bancă şi are un regim riguros de acces şi control.

Bunuri care se păstrează în tezaur. Bancnotele se păstrează pe cupiuri (1,5,10,100,200,500 lei) în pachete de 100 bucăţi, ambalate apoi în gropuri de 100 pachete, iar moneda metalică în săculeţi. Atât bancnotele cât şi moneda metalică deteriorate se păstrează separat în vederea transmiterii la banca centrală. Metalele preţioase se păastrează în casete pe feluri de metale. În tezaur se mai păstrează titluri de valoare, acţiuni, certificate de depozit, carnete de cecuri, contractele de credit şi de garanţie. Genţile cu numerar primite de la casa serală se păstrează în tezaur până a doua zi, când se predau la casierie.

Deţinerea cheilor şi a sigiliilor de la tezaur. Tezaurele sunt prevăzute cu trei chei, cu danturare specială, care se deţin de directorul

125

adjunct, contabilul şef şi casierul şef. Deţinătorii de chei mai au şi câte un sigilu de metal pe care este gravată funcţia lor cu care se sigilează uşa de la tezaur. Cheile şi sigiliile se păstrează de fiecare deţinător în seifuri separate în cadrul băncii iar dublurile se depun în casete sigilate la o altă unitatea bancară.

Deschiderea tezaurului se face de cei trei deţinători de chei în prezenţa pazei care are acces numai în ante tezaur. Mai întâi se se verifică integritatea sigiliilor, apoi se dezarmează sistemul de alarmă şi se descuie uşa. Accesul în tezaur este permis numai celor trei deţinători de chei şi a personalului băncii care transportă bunurile. Numele persoanelor care au intrat în tezaur se înscrie într-un registru.

Închiderea tezaurului se face tot de cei trei deţinători de chei. Directorul adjunct are obligaţia să verifce prin sondaj concordanţa valorilor cu registrele deţinute de casierul şef. În prezenţa pazei se incuie uşa, se aplică sigiliile şi se armează sistemul de alarmare.Persoanele care au participat la închiderea tezaurului semnează în registrul de predare-primire pentru paza tezaurului.

Gestiunea tezaurului revine casierului şef. Acesta ţine registrele de evidenţă privind activele din tezaur, organizează primirile sau eliberările de numerar către casierii operativi, colectarea numerarului de la clienţi, expedierea excedentului la alte unităţi bancare sau alimentarea cu numerar de la acestea, precum şi transportul bancnotelor depreciate la banca centrală.

126