STEFAN BONCU

Tay lor, S. E. si Mettee, D. (1971). When similarity breeds contempt. Journal ofPersonality and Social Psychology, 20, 1, 75-8 I .

Walster, E. (1965) . The effect of self-esteem on romantic liking. Journal 01' Experimental Social Psychology , I, 184-197.

Walster, E, Aronson, Y., Abrahams, D. si Rottman, L. (1966). Importance of physical attractiveness in dating behavior. Journal of Personality and Soc ial Psychology, 4, 5, 508-5 I 6.

Walster, E. si Walster, G. W. (1969). The matching hyposthesis. Journal 01' Perso nality and Social Psychology, 6, 248-253.

Walster, E., Wa!ster, G. W., Piliavin, J. si Schmidt, L. (1973). "Playing hard to get": Understanding an elusive phenomenon. Journal of Personality and Social Psycho logy , 26, I, I 13-121.

Werner, C. si Latane, B. (J974). Interaction motivates attraction: Rats are fond of fondling. Journal ofPersonality and Social Psychology, 29, 3, 328-334.

Werner, C. ~ i Parmelee, P. (J 979). Similarity of activi ty among friends: Those who play together stay together. Social Psy chology Quarterly , 42, 1, 62-66.

Wheeler, L. si Kim, Y. (1997). What is beautiful is culturally good: The physical attractiveness stereotype has different content in collectivistic eultures. Personality and Social Psychology Bulletin, 23, 8, 795-800.

Wiggins, 1. S., Wiggins, N. si Conger, 1. C. (1968) . Correlates of heterosexual somatic preference. Journal of Personality and Social Psychology, 10, I , 82-90.

Wilson, P. R. (J 968). Perceptual distortion of height as a function of ascribed academic status. Journal of Social Psychology , 74, 97-102.

Winch, R. F. (1958). Mate Selection: A Study of Complementmy Needs. New York: Harper & Row.

Zajonc, R. B. ( 1968). Attitudinal effec ts of mere exposure. Journal of Personality and Social Psychology, 9, Monograph Supplement, 2, partca a 2-a, 590-6 15.

Zebrowitz, L. A., Olsen, K. si Hoffman, K. (1993). Stability of babyfaced­ness and attractiveness across the lifespan. Journal of Pers ona lity and Soc ial Psychology, 64, 3, 453-466.

Zuckerman, M. si Driver, R. (1989). What sounds beautiful is good: The vocal attractiveness stereotype. Journal ofNonverbal Behavior, 13, 67-82.

Zuckerman, M., Miyake, K. si Hodgins, H. S. (1991). Cross-channel effects of voca l and physical attractiveness and their implicat ions for interper­sonal perception. Journal of Personality and Social Psychology, 60, 4, 545-554.

AUTO-DEZVALUlREA

• Eugen D. isi face cu greutate prieteni. Cei ee-l cunosc 11 simpatizeaza, dar nimeni nu stie ce simte el cu adevarat si cc nazuinte are.

• Camelia S. nu are nici ea prieteni, Spre deosebire de Eugcn, insa, ea nu manifests deloe retineri In a comunica celorlalti sentimentcle si proble­mcle ei. Camelia dezvaluie ginduri iutime aproape oricui. Ccilalti consi ­dera lucrul acesta bizar.

• Sebastian R. se simte mult mai aproape de Lidia B. de la ultima lor intilnire, Lidia i-a vorbit, in sfirsit, despre problernele pe care Ie are cu tatal sau, iar Sebastia n a raspuns marturisindu-i gelozia pc .care intot­deauna a incercat-o fata de fratele lui mai marc. EI are acum convingerea ca relatia cu Lidia a devenit mai solida,

• Gabriel H., un inginer de 45 de ani, era uluit cind a coborit din tren la Bucuresti. Dupa ce au schimbat citeva cuvinte, vecinul de compartiment i-a povestit pe larg despre esecul lui marital recent. Gabriel si-a amintit de sfirsitul primei lui casatorii, asa ca i-a vorbit strainului despre aceas ta. Treptat, Gabriel a marturisit unele din sentimentelc lui cele mai intime. Acum nu intelege cum s-a putu t intimpla. La unna urmei, n-o sa-l mai vada niciodata pe necunoscut. Poate de aceea s-a ~ i confcsat. ..

• loana M. este zguduita de divortul de sotul ei, Iosif. I ~i da seama acum cil nu stie aproape nimic despre el. Timp de cinci ani a trait cu el, a gatit pentru el, i-a spalat camasilc, a dorrnit cu el. In tot acest tirnp , au discutat banalitati: ce VOl' minca la cina, cum isi vor amenaja casa de la munte pe care au mostenit-o, ce culoare va uvea rochia ei la nunta surorii lui. Dar cine este cl si ce vrea de la viata, ea nu ~tie 2 .

2 Deserierea accstor situatii a fost adaptata dupii Chaikin si Derlega (1976).

73 72

~TEFAN BONCU

In toate caz ur ile de ma i sus este implicata auto-dezvaluiros procesul prin care ind ividul comunica altora informati i despre el insusi (Boncu , 1999). Au to-dezva lu irea este 0 pa rte deosebit de importanta a intcractiuni lor noa stre cu ceila lti. Paul Co zby 0 definesn, ca "dezvalui rea verbala intentionata a materialului auto-descript iv in fata unuia sau a mai mu ltor partener i" (Cozby, 1973, p. 88). Cara cte­risticile auto -de zvaluirilor (daca trans mitem ginduri , sentimente sau expe riente alto r pcrsoane, n ivelu l de int imitate al acestor dezva luiri, mo mentul potriv it pentru a 0 face, per soana In fata ca reia ne con­fesam) au rep ercusiu ni insc mnate asupra participarii noastre sociale. Ele determ ina nurnarul si ca litatea relatiilor noastre socia Ie. In egala rn asura, ele afectcaza ginduri le si sent imentele subiectului fata de propriul eu.

1. Auto-dczvaluirea - un tip specific de comunicare

Asad ar , conceptul de au to-dezvaluire se refers la comu nic area vcrba la a inforrn aii ei person a Ie catre un alt individ (Chelunc, 1979). Fa ra indoiala, oa menii tran smit 0 pu zd erie de informatii despre ei insis i pe cal e non -verbala, dar teoreticien ii d in domeniul auto-dezva­luirii au preferat sa se concentreze exclu siv asupra canalului verbal (vczi, pentru detalii pri vind abordarea cornunicarii din perspectiva psihologica, Jacob , 1996) . Sa rernarcam faptul ca dezvaluirile verbaIe pot fi atit oral e (de departe, cazu l eel mai frecvent in interactiunilc cotidienc), cit si sc rise.

Pearce si Sharp ( 1973) au insistat asupra dimen siunii inten­tion ale a aut o-d ezvaluirii , inclusa si de Cozby (1973 ) in definitia lui. Un interogatoriu, bunaoara, in ca re persoan a este con strinsa sa martu­ri seasca anumite fapte ale ei nu reprezinta nicid ecum 0 sit uatie de auto-dezvaluire. De asemen ea, asa cum subliniaza W011hy, Gary si Ka hn (1969), nu putem considcra auto-dezva luiri act ele de comu­nicare ce vehicu lcaza inform atii accesibile observatorului. Cel ce poarta 0 carnasa ros ie si se adreseaza interlocutorului aflat in fata lui cu fraza .Astazi am imbracat 0 carn asa rosie" nu se dezvalui'e. In

74

Procese interp ersonalc

s fir~ i t , atrage m atcntia asupra ea rac terul ui social al auto-dezvaluiri i. Individul se exp rima , oral sau in scris, in fata ce luilalt sau a celorlalti . Din acest punct de vedere, a tine un jurnal intim nu echiva leaza cu auto-dezva luirea. Audienta sa u pu blicul auto-de zva luirilor nu es te subiectul in susi, c i partenerul lui dintr-o d iada sau membrii grupului din care face parte. Majoritatea ce rcetarilor au avut in vedere comu­nicarca inform atiei personale in cadru l di adei. Auto-dezvalu irea este, in buna masura, un fenomen interpersonal.

Conceptul de auto-dezvaluire se cuv ine situ at , de fapt, la granita dintre psih ologia socials si psihologia clinics. Psih ologii de orientare clinica au meritul de a fi sesiza t, inca de la inceputul vea­cului XX, va lente le terapeutiee ale confes iunii. Sidney Jourard, un ecrcc tator ameri can inclus de obice i in grup ul "uman i~ t i l or", trebuie socotit initiatorul studiilor as upra auto-dezvaluirii (Jourard, 1959; 1964; 1971). Ca si alti psihologi umanisti (apropierea de vo lumul lu i Carl Rogers, On Becoming a Person e cea mai frapanta), Jourard a pu s acccntul pe motivatia de dezvoltare (growth) a fiintei umane si pe nevoia ei de increde re, deschidere si onestit ate in relatiile interp erso­nale. EI a socotit auto-dczv aluirea un indicator al sanatatii mentale. Ideea nu este noua in psihologie - Freud ara tase ca nevroza are la ba za anxietatea provocata de refularea dorintelor si a gindurilor , deci de asc underea si neimpartasirea lor ce lorlalti apropiati. Jourard sustine ca auto-dczvaluirea favori zeaza ada ptarea, iar cei ce nu se dczvaluic se expun bolilor rnentale, dar si ce lor somatiec. Dezvoltarc a persoanei sau, cu termenul lui Abraham Maslow - un a lt exponent de vaza al umanismului psihologic - auto-actu alizarea ei, es te blocata atunci cind persoana refuza sa se destainuie celor apropiati. .Person alitatea sanatoasa, scrie autorul american, po scda abilitatea de a se face pe deplin cunoscuta eel putin unei alte fiintc umane importante pentru ca" (Jourard, 1971 , p. 32) .

Dar auto-dczvaluirca arc si a lte fun ctii decit mentin erea sana­ta(ii men taIe a individului . Ea cs tc, in ainte de toate, cscnti ala pcntru dezvo ltarea rcla tiilo r intc rpc rsona le, Ne vine grcu sa ne imaginarn cum sc poate inchcga 0 rclatic si cum se poate ea con solida in lipsa sehimbului de inforrnatii personale in trc ee i doi membri . Cimentar ea

75

ST EFAN BONCU

unci prietenii, de piIda, depinde de amplificarea auto-dezvaluirilo­reciproce. Auto-dczvaluirca II ajuta pe individ sa se exprime, indeplinind 0 functie expresiva. Ea are si 0 functie de auto-clarificare. Ne destainuim celorlalti spre a lamuri pentru noi insine propriile ginduri ~ i sentimente . De cite ori, dupa 0 convorbire cu un prieten, In cadrul careia am marturisit lucrur i mai mull sau mai putin intime despre noi insine, n-am simti: ca a disparut starea de incertitudine? Derlega si Grzelak (1979) adauga si 0 functie de validare sociala a auto-dezvaluirii. Cei doi psihologi se refera la faptul ca, intr-o relatic, auto -dezvaluirea gencreaza un feedback din partea celuilalt. Reactiile conlocutorului (sub forma aprobarilor, completarilor, intreruperilor, sfaturilor etc.) II ajuta pe subiect sa se inteleaga pe sine si sa se pozitioneze In lumea socials.

Cel mai folosit instrument pentru mi surarea auto-dezvaluirii este Jourard Self-Disclosure Questionnaire (JSDQ) . Instrumentul original , descris In articolul lui Jourard si Lasakow (1958), cuprindea 60 de itemi, mai precis cite 10 itemi pentru fiecare din urmatoarelc domen ii: atitudini si opinii, gusturi sau interese, munca (sau studii), bani, personalitate si corp. Subiectii raspundeau la fiecare item indicind gradul In care au dezvaluit informat ii fata de patru persoane­tinta: mama, tata, cel mai bun prieten de sex opus, eel mai bun prieten de acelasi sex. Scorurile aveau valori de la 0 la 2: 0 = lipsa dezvaluirii rata de persoana-tinta; 1 = dezvaluire In termeni generali; 2 = dezva­luire completa privind 0 anurnita chestiune. In afara acestui chestionar standard, unele cercetari au folosit variantc ale lSDQ, diferite de chestionarul initial In ceea ce priveste lungimea, persoanele -tinta, natura itcmilor. Din pacate, validitatea predictiva a JSDQ nu cste foarte ridicata, Cercetatorii n-au putut evidentia intotdeauna 0 rclatic solids intre seorurile subiectilor la acest chestionar si dezvaluirea In situatii reale. Bunaoara, intr-un experiment efectuat de Himelstein si Kimbraugh (19 63), fiecare student dintr-un grup de 25 s-a prezentat pe rind cclorlalti, Studentii nu stiau ca participa la un studiu psihologic si erau libcri sa vorbcasca despre ei insisi oricit. Doi jud ecatori evaluau, pe baza unui set de criterii, auto-dezvaluirile astfel obtinutc. La incheierea acestei faze, cercetatorii au aplicat fiecarui subiect

Fr occse interp ersonale

JSDQ. Corclatia intrc scorurile individuale si gradul de auto-dezva­luire s-a dovedit cu totul nesemn ifica tiva (0,0 12).

JSDQ este un che stionar retrospectiv, in sensul ca mascara, prin intennediul rapoartelor subiectilor, auto-dezvaluirile trecute ale aeestora. Pornind de la conceptul de accesibilitate sociala, socotit sinonim cu auto-dezvaluirea, Rickers-Ovsiankina ( 1956) a construit un instrument la aplicarea caruia subiectii sint solicitati sa desemncze ec anume ar dezvalui, si nu ce au dezvaluit. Rcorientarea temp orala a subiectilor Ii face sa obtina scoruri difcrite la Scala Accesibilitatii Soeiale in raport eu JSDQ. Dar nici chestionarul autoarei americane nu ingaduie predictii acurate cu privire la co mportamentul de auto­dczvaluire In viata cotidiana.

Jourard a intentionat sa utilizeze JSDQ nu numai pentru a detecta pattemurilc de auto-dezvaluire, cit mai cu searna pentru a stabili diferentele dintre indivizi pe dimensiunea auto-dezvaluirii, Convingerea lui era ca diferentel e dintre oarncni in ceea ce priveste comportamentul de auto-dezvaluire sint determ inate de diferente stabile de personalitate. Pe scurt, In conceptia psihologului american , auto-dczvaluirea este 0 trasatura de personalitate. Pe urmele lui, multi ccrcctatori au incercat sa stabileasca profilul indivizilor care se dczvaluie In execs si profilul celor care IlU se dezvaluie. Rezultatele, insa, n-au fost pe potriva asteptarilor. Nimeni nu a reusit sa argumen­tczc convingator ca extraversiunea si sociabilitatca ar corcla pozitiv cu auto-dezvaluirea, In unele studii apar cce ficicnti satisIacatori,1 dar in allele corelatiile sint nesemnific ative sau chiar negative. Intilnirn acclasi pattern al rezultatelor In unna demersurilor vizind dezira­bilitatea sociala, fcminitatea sau autoritarismul, Vondracek si Marshall ( 1971), de cxcmplu, n-au izbutit sa dernonstrczc ca persoanele incli­nate spre auto-dczvaluirc ar fi caracterizatc de un nivcl inalt al incre­dcrii In ceilalti. Autorii au lucrat cu JSDQ si cu Rotter Interpersonal Tru st Scale. Coeficientul de corelatie s-a dovedit II1Sa cu totul ncscrnnificativ.

Exista totusi citcva rezultate care, lara a putea fi considerate pc dcplin convingatoare ori irefutabile, merita arnintite, Diamond si Munz (1967) au obtinut date ce atesta ca primii nascuti sau copiii

76 77

$TEFAN BONCU

uniei se dezvaluic mai putin decit fratii mai mici. Concl uzia eSle oareeum surprinzatoarc, caci se stie ca primii nascu]i au nevoi afiliative mai mari, dar eei doi autor i si-au salva t rezultatele afirmind ca, in general, primii nascuti nu sint eapabili sa-si satisfaca aeestc nevoi , ratind adesea stabilirea unor relatii apropiate eu eei din jur. Studiul elaborat de Shaffer, Smith si Tomarelli (1982) are mai multii consistenta, Shaffer si eolegii lui au testat -0 ipoteza subtila : auto­monitorizarea ar fi un mediator al reci procitatii in auto-dezvalui re Altfel spus, indivizii eu seoruri inalte pe scala de auto-monitorizare prop usa de Snyder (1974) sint mai incli nati decit eei eu seoruri slabc sa raspunda unei dezvaluiri a parteneru lui eu 0 dezvaluirc avind aproximati v acelasi grad de intimitate. Si constiinta de sine, privata sc afla in legatura eu auto-dezvaluirea. Franzoi ~i Davis (1985; Davis si Franzoi, 1986) au eoneeput un program de eereetare arnbitios pentru a obtine probe empiriee in favoarea aeestei ipoteze. Lucrind eu adolescenti , ei au izbutit sa arate ca subiectii eu seoruri mari pc scala constiintei de sine private se dezvaluie mai mult in fata partenerilor decit eei eu seoruri reduse. Eehipa Raymond Reno - David Kenny (1992) a aj uns la rezultate eongruente eu eele facute publiee de Franzoi ~i Davis . In studiul ei, rapoartele subiectilor eu privire 1a propriile dezvaluiri si nivelurile lor de constiinta privata eorelau pozitiv . Reno. si Kenny ered ca "subieetii eu 0 constiinta de sine privata accentuata tind sa se dezvaluie mai mult pur si simplu pentru ea au mai multe lueruri de dezvaluit" (Reno si Kenny, 1992 , p. 80).

Inspirindu-se din lucrarile lui Bowlby (1973) si Ainsworth (Ainsworth, Blehar, Waters si Wall, 1978) asupra stilurilor de arasarnent in copilarie, Hazan si Shaver (1987) au sugerat ea expe­rientele din prima etapa de viata in interactiunile eu parintii influen­[eaza maniera in care adultul abordeaza legaturile afeetive. Cu alte euvinte, Hazan si Shaver, intr-un demers fundamental pentru diseursul stiintific eontemporan asupra relatiilor intime, au stabilit ca stilurile de atasament se perpetueaza de-a lungul intregii vieti. Ca si eopiii , adultii pot avea fie un stil seeurizant, fie un stil evitant, fie unul anxios/ambi­valent. Persoanele earaeterizate de un model mental seeurizant asupra lcgaturilor interpersonale ered ca este faeil sa te apropii de altii. Elc

78

Procese interpersonale

lJl.~re e a za sa initiczc prietenii. Persoanele cvitante se descriu pe ele i [~sc l e ca neavind incredere in cc ilalti ~ i ca displ acindu-le sa depinda de ae e~ t i a . Stilul anxios/ambivalent presupun e in mod esential expcctanta subiectului ca ceilalti nu VOl' sa se apropie de el atit cit ar vrca el sa se apropie de ei. Doi psihologi de la 0 universitate israeliana, Mario Mikulincer si Orna Na chshon (1991 ), au dovedit ca exista 0 determinare intre stilurile de atasament si pattern-uri Ie de auto-dezvaluire. Conform date lor prczcntatc de ei, indivizii evitanti, spre dcoscbire de cei securizanti si de cei anxiosi/arnbivalenti, sint retieenti in ceca ce priveste auto-dezvaluirea. Ei se simt amenintati in prezcnta unui partener ce se dezvaluie foartc intim. Refu zind sa se eonfcseze, ei previn, de fapt, interactiunile intime eu ccilalti.

Pe ansamblu, este reeom andabil sa privim eomportamentul de auto-dczvaluire ea aflindu-se mai curind sub eontrolul situatiilor, Multe studii care au urmarit sa impuna ideea ea el ar f determinat de personalitatea subiectului au ignorat, de fapt, faetorii situationali, In sintcza sa teoretica, Cozby (1973) admite ca, adcsea, corelatele de personalitate ale auto-dezvaluirii au fost eonfundate cu determinanti continuti in situatie. Auto-dc zvaluirea este un comport ament social si nu 0 dispozitie personals.

2. Dimcnsiuni alc auto-d czva luir ii

Auto-de zvaluirea poate varia in multe privin]e . De piIda, un individ poate releva altuia informatii desprc foarte multe aspecte ale victii sale si totusi sa-i furnizcze numai informatii superficiale. Putem sa spunem altei persoane ca sintem studcnti la psihologie, ea ne place tcnisul, ca ne place la nebunie sa mincam pizza ~ i hamburgeri, ca ne-am nascut la Iasi si ca avem doi Irati mai mario Toata accasta poveste il face pe cclalalt sa cunoasca multe fatetc ale vietii noastre, dar el nu va sti nimic desprc spcrantclc, aspira tiilc ~ i ternerile noastre, despre eeea ne face sa fim 0 persoana unica, 0 astfel de dezvaluirc este caractcrizata de largimc, dar nu de profunzime. In alte cazuri, dezva­luirea poate Ii Ioart c intima si persona ls, dar sa se refere la un singur

79

STEFAN BONCU

aspec t al existentei celui ce se dezvaluic - de exemplu, la experientele lui sexuale.

Cozby (1973) considera ca auto-dezvaluirea este caracterizata de urmatorii parametri : a. cantitatea de informatie dezvaluita (largimea auto-dezvaluirii); b. caracte rul intim al informatiei dezvaluite (profunzimea dezva luirii); c. durata dezvaluirii.

Chelune si colegii sai (198 1) au adaugat la aceste caracteristici Inca doua: f1exibilitatea dezvaluirii (adecvarea comportamentului de auto-dezvaluire la context) si maniera afect iva de prezentare. Acccasi autori prefera sa vorbeasca despre rata dczvaluirii (numarul de pro­pozitii auto-descript ive pe unitatea de timp) si de densitatea infor­matiei (ponderea informatiilor auto-descriptive In ansamblul infor­matiilor fumizate) In loc de durata dczvaluirii (care corespunde duratei discursului subiectului, 0 rnasura temporals a auto-dezvaluirii) .

In siruatiile concrete de auto-dezvaluire, caracterul intim si durata dezvaluirii sint independente - s-a stabilit 0 corelatie de 0.42 intre cele doua variabile (Derlega, 1989). CIt despre relatia intre cantitatea de informatie si caracterul intim, ea este de dependents inversa: indivizii au tendinta de a dezvalui foarte putin despre chestiunile intime.

Profun zimea sau intimitatea pare sa fie cea mai irnportanta dimens iune a auto-dezvaluirii, Foarte multe studii au folosit-o drept variabila dependents. Chelune, Skiffington si Williams (1981) au ararat ca oamenii sint inclinati sa considere transmiterea unei infor­matii auto-dezvaluire numai daca apreciaza continutul acesteia ca fiind caracterizat de intimitate . Howell si Conway (1990) au completat aceasta idee, sugerind ca 0 dezvaluire este considerata intima atunci cind este intensa din punct de vedere emotional sau .cind vchiculcaza informatic negativa ori compromitatoare despre subiect.

Este important, tara indoiala, sa precizam ca. intimitatea perccputa a unei dczvaluiri variaza In functie de context. De exemplu, acecasi dezvaluire va fi receptata ca fiind mai intima daca va f facuta unui strain decit unui prietcn; la fel, daca va fi facuta In cadrul unci convorbiri de afaceri decit intr-o conversatie informala. Holtgraves ( 1990) observa ca locul unei dezvaluiri In interiorul unei conversatii

80

Pro cese interpersonale

poate sa-i ampl ifice sau sa-i scada gradul de intimitate perccput. 0 dczvaluire plasata chiar la inceputul discutiei va fi considerata, probabil, mai intima decit acceasi dezvaluire survenita dupa zece minute de discutie.

Teru Morton (1978) face distinctia lntre doua caraetcristici ale dezvuluirii ce par sa. aiba un 1'01 foarte important In actele cotidiene de comunicare. Ea concepe dezvaluirea ca bidimensionala: descriere si cvaluare. Pe de 0 parte, dezvaluirca se poate prezenta ca 0 descriere, rezumindu-sc la relatarea unor fapte. Individul poate fi foarte intim cu ceIalalt, dezvaluindu-i fapte foarte intime despre el (de pilda, 0 con­versiune rcligioasa, 0 incercare de sinucidere, detalii despre viata scxuala etc). Pc de alta parte, dezvaluiril e pot sa cuprinda evaluari ale subiectului, adica marturisirea uuor ernotii, judecati si opinii ale lui care au fost generate de un fapt sau altu!. Putem fi foarte intimi cu eincva marturisindu-i sentiment ele de rusine pc care Ie-am incercat intr-o anurnita situatie, Cele doua dimensiuni sint relativ indepen­dente: 0 descricre factuala a unci inccrcari de sinueidere poate sau nu sa fie imbogatita eu intimitatc evaluativa - eonfesiuni dcspre trairile care au insotit aceasta tentativa, "Sa remarcarn, din punctul de vedere al aeestei dihotomii, scrie autoarea, ca 0 persoana poate sa trivializeze un subiect de discutie foarte intim (ca viata sexuala) folosind exelusiv dcserieri, facind apel la clisee si inforrnatie abstracta ; dirnpotriva, cxista si situatii in care indivizii pcrsonalizcaza putcrnie chestiuni banale atunci cind se auto-dczvaluie (ea spalatul pe dinti sau drumul de la birou spre casa), introducind informatie factuala privata. si martu­risind emotii foarte intime" (Morton , 1978 , p. 73). Siujindu-sc de aceasta distinctic , Morton a aratat , de piIda, ca, in raport eu dezva­luirile simplclor cunostinte, cele ale sotitor sint mai bogatc pe dimen­siunea "descriere", dar nu si pc dimensiunea "evaluare".

Thomas Holtgraves (1990) considera nivclul identificarii vorbitorului drept 0 dimensiune de care trebuie tinut cont In analiza auto-dczvaluirii, Aceasta arc lcgatura, credem, eu distinctia promovata de Tcru Morton, precum si cu dimensiunea .auanicra afcctiva de prezcntare a informatici", scmnalata de Chelune si eolegii sai (19 81). Subieetul se identifies In grade difcritc eu actiuni le lui trecute. Pc

81

STEFAN BONCU

unele Ie considera reprezentative ori definitorii pentru el, de altele sc detasea za, tratindu-Ie cu indifercnta. Cineva care dezvaluie cum si-a petrecut seara precedents poate sa spuna "Am privit la televizor toata seara" sau "Am vegetat toata seara in fata televizorului" . Ultima fraza ilustreaza, evident, un grad mai inalt de identificare cu actiunca, Holtgraves atrage atcntia asupra implicatiilor interpersonale ale nive. lurilor de identificare. De piIda, 0 sotie suspectata ca este inclinata sa flirteze cu alti barbati poate sa-i spuna unci prietene "Am stat de yorba cu Paul" sau poate sa dea seama de acecasi actiune in termeni probind o ident ificare mai pronuntata: .Eu ~ i Paul am incercat sa ne cunoastem mai bine unul pe celalalt" ,

In cercetarile asupra relatiilor interpersonale se bucura de atentie 0 alta distinctie: aceea dintre auto-dezvaluirea personala (dez­valuiri despre propri a persoana) si auto-dezvaluirea relationala (transmiterea inforrnatiei despre relatia subiectului cu persoana carcia i se dczvaluie) (Chelune, Robinson si Kommor, 1984). Auto-dczva­luirea relationala poate dobindi un rol important in rnentinerea si inta­rirea unci relatii, in masura in care partenerii sint capabili sa comunice despre starea lcgaturi i lor. In unele cazuri, ea echivalcaza cu 0 meta­comunicare: membrii diadei analizeaza impreuna disfuncti onalitatilc de comunicare existente. Ca urmare a acestei analize, ei pot imagina solutii pentru ameliorarea cornunicarii, ceea ce va contribui la insana­tosirea si consolidarea relatiei.

Sousa-Poza si Rohberg (1976, apud Holtgraves, 1990) au incercat sa argumenteze in favoarea clasificarii dezvalu irilor dupa modalitatea direcra ori indirecta de comunicare a informatiilor. Admi­terea acestui criteriu ar genera dezvaluiri directe (fraze care cxprima nemijlocit punctul de vedere al subiectului; de exemp1u, "Sint mindru de mine") ~ i dezvaluiri indirecte (fraze care ar permite interlocutorului sa infereze punctul de vedere al subiectului; de exemplu , fraza "Am luat 10 la examenul de ieri" poate fi inteleas a, in multe situatii, ca dezvaluirea unui sentiment de mindrie). Sa rernarcam ca distinctia dintre dczvaluirile directe ~ i cele indirecte ramine valabila atita vrcmc cit nu se suprapune distinctiei dintre dezvaluirile intentionate si cc1c neintentionate - amint im ca, in textul de fata, nu consideram auto-

Procese interpersonale

dczvaluire decit transmiterea intentionata a informatiei auto-referente, Dincolo de acest posibi1 impediment, dihotomia propusa de Sousa­poza ~i Rohrberg trimite la rolul atribuirii In auto-dezvaluire. Cornporta­I11cntul de auto-dezvaluire este, dcsigur, tinta atribuirilor celor ce asculta, Oamcnii cauta sa inteleaga ce auume i i determina pe conlocutorii lor sa Ii sc destainuie. Ei pun auto-dezvaluirea fie pe seama unor trasaturi ale acestora (fac, deci, atribuiri dispozitionale; de cxcmplu, "Dan mi-a vorbit dcsprc boa1a lui de stomac pentru ca c 0 persoana deschisa, careia ii place sa comunice"), fie pe seama situatiei (in acest caz, ei fac atribuiri situationale; de pilda, "Dan mi-a vorbit desprc boala lui de stomac pentru d i sotia lui refuza sa-l mai asculte vaicarindu-se").

Atribuirile hotarasc uneori aportul auto-dezvaluiri i la dezvol­tarca relatici, Taylor, Gould si Brounstein (1981) au sernna lat faptul ca uncori identificam cauza dezvaluirii intime a celuilalt in noi insine. Cu altc cuvinte, consideram ca ni s-a facut 0 confesiune pentru ca sintem simpatici, demni de incredere etc. In astfcl de cazuri, sentimentele noastre de atract ie fata de eel ce se dezvaluic sc intensifica. Pe de alta parte, atunci cind avern interes sa mentinem ori sa consolidam 0 rela­tic faccm atribuiri pozitive asupra comportamentului de dezvaluire a partcnerului nostru. Astfel de atribuiri , ce scot in evidenta caracte­risticile lui pozitive sau bunele lui intentii, perpetueaza armonia interpe rsonala.

3. Intimitatea

Conceptul de intimitate se afla in proximitatea cclui de auto­dczvaluire. Unii cercetatori le-au socotit chiar sinonimc. HCI1lY Stack Sullivan s-a numarat printre primii teoreticieni care au sublini at importanta prieteniilor intime pentru cristalizarea personalitatii . In influentul sau volum din 1953, el declara ca intelegc prin intimitate apropierea dintre doua persoanc. Afirma, in plus, cil intimitatea se dezvolta ca urmare a dczvaluirilor rcciprocc.

Mai aproape de zilclc noastre, Perlman si Fehr (1987) impar­tascsc, in buna masura , conccptia lui Sullivan. Pcntru ei, intimitatea

82 83

~TEFAN BONCU

este "un sent iment de apropiere ca re ia fiinta intre oameni din dezvg, luirile personale" (Perlman si Fehr, 1987, p. 15). Al ]i au tori (bunaoa-g, Berndt si Hanna, 1995) fac di stinctia - pe care no i 0 gasim ese ntiala ­intre auto-dezvaluirea ca proces sau pattern de interactiune si intim], tatea ca 0 calitate a relatiilor . Da ca auto-dezva luirea este un co mporm, ment, inti mitatea se cuvine privita drept 0 ca litate a interactiuniln­dintre persoane. In cart ea lui Derlcga si a colegilor sai (1993) este exprimata limpede ace asta pozitie : .Auto-dezvaluirea reprezinta un mij loc pr in care se manifesta si se co nso lideaza 0 calitate a relatiilo­ca int imitatea" (Derlega, Metts, Petronio ~ i Margulis, 1993, p. 18).

Clark si Reis (1988) prornoveaza 0 conceptie mai d inamica asupra intimitatii. Aceasta devine, In argumentarea lor, un produs al unor dinamici interpersonale complexe; ea capata statutul unui proces. la ta definitia psihologilor americani: .J ntimita tea se constituie ca un proces In care 0 persoana tran smite senti mente si informatii impor­tante pentru ea altei persoane si, ca urmare a raspunsului acesteia din urma, ajunge sa se considere tran sparenta, va lida ta (ea obtine confir­marea propriei conceptii de spre lum e si a valorii personale) ~i

apreciata" (C lark si Rci s, 1988 , p. 628, apud Bemdt si Hanna, 1995). Fraza anterioara descrie auto-dezvaluirea ca pe un indice al intimitatii dintre doua persoane si, totod ata, ca pe un factor stimulator al intimitatii ce caracterizeaza relat ia lor.

Dar eel mai cunoscut model teoretic al intimitatii I-au conturat Ha rry Reis si Philip Shaver ( 1988; vezi, de asemenea, Clark et al., 1994; Reis si Patrick, 1996) . Dobind irea intimitatii intr-o relatie atima de comportamentul de auto-de zva luire al partenerilor, dar si de maniera In care ei reactioneaza la transmiterea informatiei personalc de catre celalalt, Disponibilitatii de a raspunde la dezvaluirile partene­ru lui i se atribuie de dat a ace asta un rol important In generarea int imi­tatii ca si comportamentului de auto-dezvaluire. Procesul care estc intimitatea debuteaza cu dezvaluirea lInui individ In fata altuia. Reis ~i

Sh aver admit ca inforn1atia person ala poate fi comunicata ~i prin ca nalul non-ve rbal. Ei sugereaza, de asemenea, ca exprimarea senti­mentelor conduce mai repede la Inchegarea intimitatii decit transmi­terea informatiei factuale. Procesul co ntinua cu receptarea mesajul ui

Procesc interpersonale

de catre partener si cu rasp unsul ace stuia. Da ca primul individ inter­preteaza raspunsul ca intclcgcrc , aprobare si validare, atunci putem aprccia ca interactiunea a zamis lit produsul pe care-I numim inti­mitate. Desi Rei s si Shaver I~ i focal izea za analiza pe interactiunile simple, punctuale, de genuI celei schitate mai sus, ei postuleaza cres­terea intimitatii 0 data cu repctarea interactiunilor In timp. CIt despre rclatiile intime, acestca presupun mai mult decit 0 acumulare de inte­raetiuni intime . Ele includ, In plu s, sentimentul apartcnentei comune, o pers pective temporal s , angaj arnente ce depasesc conflictele rninore, reactivitate reciproca si incredere bazata pe experientele anterioare pozitive comune.

Intimitatea este un proces strict interpersonal si ea se dezvolta pc baza interactiunilor - astfe l ar putea fi sintetizat modelul propus de Reis si Shaver. Dcsi coordona te le teoretice ale acestui model sint trasate In textul celo r doi autori, dovczile empirice nu sint pe deplin satisfacatoare. Laurenceau , Barrett si Pietromonaco (1998) si-au pro­pus tocmai sa testeze unel e din ipotezele principale emise de Rci s si Shaver. Ei au folosit 0 metodologie bazata pe inregistrarea de cat re participanti a imp resi ilor proprii imediat dupa div ersele interactiuni cotidiene . In aceste consemnari, subiectii se refereau la dezvaluirile lor, la dezvalu irile parteneril or, la masura In care partenerii au raspuns comportamentului lor de auto-dezvaluire si la gradul perceput de intimitate al interactiunilor. S-au obtinut astfel prob e empirice In spr i­jinul ideii ca ind iviz ii resimt intirnitate atunci cind dezvaluirile lor si celc ale partenerului sint legate de sentimentul ca partenerul Ii inte­lege, Ii aproba si le poarta de grija. Laurenceau si colegii sai au ade­verit si ipoteza pot rivit careia auto-dezvaluirea emotiilor ge ne rea za intimitate intr-o masura mai mare decit auto-dezvaluirea faptelor.

Pri etenii intimi ai unci pcrsoane I ~i asuma functiile de a 0

In\elege (ci perccp cu acuratc]c nevoile si sentimentele persoanei, ca si situatia In care se ana accasta) , a 0 valida (ei confirma faptul ca subiectul est e 0 persoana aeceptata ~i valorizata pozitiv) ~i a-i pU11a de grija (e i 11 trat eaza pe subiect eu a fecti une ~ i arata preoeupare pcntru Soarta lui). Acestc fun c\ii dcv in deosebit de importante at unci dnd individul se afla In dificultate. Bunaoara, at unci d nd el p rime ~ te din

85 84

STEFAN BONCU

part ea altora un feed back negativ, care-i infirma conceptia des pre cl insusi, se poa te retrage in cercul intim ilor pentru a cauta sprijin. Daca intimii ii ofera ajutorul, conceptia despre sine pozi tiva poate Supra­vietui feedback-ului d iscrepant. William Swann si Steven Predmore au studia t aceasta imprcj urare si au aj uns la concluzia ca ind ivizi i fac intr-adevar apeI la ce i cu care se afla in relatii intime pentru a-si mentine stima de sine ridicata, .Daca sint ales i cu gr ij a, remarcj autori i, prietenii intimi dev in niste comp lici ca re intaresc concept iil­pe care subiectii si Ie-au co nstruit desprc ei insisi, facindu-le invul, nerabile la ori ce atac" (Swann si Predmore, 1985, p. 16 16). Dimen. siun ile po zitive ale conceptului de sine sin t, in cazu l fiecaruia din noi, rez ultatul colaborarii cu intimii. Stabil itatea conceptiilor poz itive asupra propriului eu este asigurata nu numai cu f0I1e interne, dar si eu f0I1e exteme, provenind din reteaua de relatii sociale.

Despre intimitate se poate vorbi si din punctul de vedere al motivatiei, Este evident ca oamenii sint foarte diferiti in ceea ee pri veste nevoia de experiente inti me . Unii cauta relatii calde, apro­piate, alti i se arata indiferenti fata de acestea, sau chiar Ie evita, Apartenenta sexuala ar putea genera, mac ar in parte, ac este difcrcnte intre oameni. Intr-adevar, exista dovezi suficiente cii interactiunilc dintre barbati sint mai putin intime decit cele dintre femei. Procesul de socializare poate furniza, asa cum vorn constata cind vorn aborda problema diferentelor intre sexe pe di mensiunea auto-dezvaluiri i, 0

expl icati e plauzibila pentru acest fenomen . Totusi, Reis, Senchak ~i

Solomon (1985) cred ca gradul relativ scazut de intimitate al interac­tiunilor dintre barbati nu trebuie inteles ca 0 concluzie definitiva. Barbatii pot interactiona la fel de intim ca fem eile cind situatia le-o impune. De pilda, un factor situational ce stimuleaza tendintele spre int imitate la barbati i1 constituie interacriunea cu un membru al sexului opus ca partener intr-o relatie de dragoste. Efectul din urma estc confirmat si in studiul publicat de Eshel , Sharabany si Friedman (1998). Aplicind 0 scala de intimitate con struita de Ruth Sharabany, ce i trei au tori israel ieni au obt inut dat e indicind 0 intimita te mai mare a adul tilor cu partenerii de sex opus decit cu prietenii de acelasi sex .

86

Procese interpe rsonale

o teo rie deosebit de interesanta au derivat M ichael Argyle si Janet Dean (19 65) din cercetarilc lor asupra afilierii si intilnirii privi­rilor (In limba engleza, eye-contact). Intilnirea privirilor (sau contactul ocu lar) reprezinta , in sine, un subiect incitant. In timpul conversatiei i1 privim pe celalalt din cind in cind in ochi. Fixarea insistenta a parte­nerului declanseaza lnsa anxietatea acestuia. Privirile se infilnesc de mai multe ori daca indivizii aflati in interactiune se plae decit daca se urasc; la fel, daca ei colaboreaza deeit daca se afla in cornpetitie. Argyle si colega sa sustin ea oamenii se privesc mai mult in oehi atunci cind discuta ehestiuni impersonale decit daca abordeaza aspeete relevante pentru ei. De altminteri, este probabil ca ultima idee a eondus la ipoteza echilibrului intirnitatii. In esenta, ipoteza aeeasta prezinta intimitatea ea avind mai multe componente: intilnirea pri­virilor, proximitatea fizica, intimitatea subiectului de discutie, masura in care partencrii i~i zimbesc unul altuia etc . Sa remarcam faptul ea auto-dczvaluirea (gradul de profunzime sau intimitate al ternei de discutie) este inteleasa ca un element al intimitatii. lntimitatea dintr-o diada reprezinta un eehilibru intre toate aceste componente, in sensul ca fiecare detine 0 anumita pondere. Exista, eu alte cuvinte, 0 strinsa intcrdependenta intre componente. Dezvoltarea intimitatii pc 0 anu­mita dimensiune nu se poate face decit in dauna celorlalte dimensiuni. Bunaoara, daca membrii diadei se privesc in ochi indelung, atunei VOl'

mari dis tanta de interactiune si vor zimbi mai putin, VOl' di scuta chestiuni mai putin intime etc. Daca distanta interpersonala se reduce (de exemplu, in tramvaiul sau in ascensorul aglomerate, unde oamenii sint presati unii in altii) indivizii se VOl' feri sa se priveasca in ochi, sa abordeze terne intime etc. .Daca echilibrul intimitatii este perturbat pe o dimensiune, scriu autorii, el va fi refacut prin ajustarea celorlalte dimcnsiuni" (Argyle si Dean, 1965, p . 293).

Jourard insusi s-a interesat de ipotezc!e avansate de cei doi psihologi englczi. lrnpreuna cu Robert Friedman, le-a testat in contextul interactiunii cxperimentator - subiect (Jourard si Friedman, 1970). Manip ularea di n prirnu l lor expe riment prcsupunca varierea distante i din tre cci doi protagoni sti - cxpcrimcntatorul fie parasea incaperca, fie se piasa foart c aproapc de subiect. Va riabila dependent a

87

STEFAN BONC U

o reprezenta durata si gradul de profunzime al auto-dezvaluirii subiectului. Efectul anticipat de autori s-a manifestat numai in cazul subiect ilor de sex feminin: accstia s-au dezva luit mai mult cind expcri. mentatorul se afla departe de ei. Cresterea distantei interpersonalc dec i reducerea intimitatii pe aceasta dimensiune, a determinat crcs. terea duratei auto-dezvaluirilor, Din pacate, al doilea studiu cxpc -]. menta l raportat in articol n-a fost la fel de concludent. De data aceasta auto-dezvaluirea aparea in postura de variabila independenta, Din perspectiva teoriei echilibrului propusa de Argyle si Dean, ne a ~tep _

tam ca auto-dezvaluirea experimentatorului in fata subiectului si dirni, nuarea de catre primul a distantei de intcractiune pina la contact fizic sa inhibe auto-dezvaluirea subiectului . Datele experimcntale au evi­dentiat insa 0 reactie contrara a celui din urma, Ca sa salveze teoria autorilor englezi, Jourard si Friedman au avansat ipoteza d aceasta nu este valabila in cazul diadelor caracterizate de incredere si sentimente pozitive reciproce.

Exceptia identificata de Jourard ~ i Friedman ar putea sugera 0

alta definitie a intirniratii. Diadele din experimentul de mai sus au un grad inalt de intimitate, iar intimitatea lor inseamna tocmai incrcdere si afecte pozitive . Prager, intr-o carte intitulata The Psychology of Intima cy (1995, apud Eshel et 01., 1998) ne indeamna sa privim inti­mitatea ca pe 0 rezultanta a afectiunii, increderii si coeziunii. Putem urma acest indemn, putem adera la opiniile exprimate de Reis ~i

Shaver sau putem ramine la definitia simpla, dar lamuritoare a lui Sullivan: un sentiment de apropiere intr-o relatie. In orice caz, cstc recomandabil sa distingem intimitatea de auto-dezvaluire. Interacti­unea unor indivizi care-si fac dezvaluiri nu dobindest e prin aceasta, in mod automat, intimitate.

4. Contcxtul relational al auro-dczvaluiril

Auto-dezvaluirea este in mod necesar legata de 0 relatie inter­personals . Relatia constituie mediul in care se naste si evolucaza comportamentul de auto-dezvaluire. Comunicarea informatiei pcrso-

Procese interpersonale

ale ccluilalt membru al diadci reprczinta un aspect esential al reia­:~il O r. Auto-dezvaluirea si relatia interpersonala se modeleaza una pe ~ea l a 1ta - auto-dezvalu irca influenteaza intelesul si intensitatea unei relatii, dupa cum natura relatici aft;,cteaza reactiile partenerului la auto­dezvaluire (Derlcga et 01., 1993). Insasi definitia pc care 0 elaboreaza ll1ell1brii diadei asupra relatiei lor cste, in multe cazuri, rezultatul auto­dezvaluirilor. 0 relatie in care ambii parteneri fac dezvaluiri caracte­rizate de profunzime este perceputa ca intima si solida.

Cel mai adesea, definirea relatiilor se efectueaza prin apelul la categorii "sociologice": prieteni , rude, indragostiti, soti, colegi de serviciu, vecini, membri ai aceluiasi grup religios ori etnic etc. In cele cc urrncaza, vom caracteriza in citeva fraze fiecare din tipurile de relatii abordate de ccrcetatorii din domeniul auto-dezvaluirii.

Cu totii ne irnaginam prietenia ca mediul eel mai propice pentru dcstainuiri. In fata cui "ne deschidem sufletul" daca nu in fata unui prieten apropiat? Psihologii au confirmat aceasta intuitie a simtu­lui comun. Sidney Jourard (1971), ca si Carl Rogers (1961) au ararat ca auto-dczvaluirea arnelioreaza interactiunile dintre prieteni, permi­[ind astfel realizarea deplina a persoanei. Prietenia inseamna intimi­tate. Pc masura ce relatia se transforms intr-una de prietenie, partenerii schimba intre ei inforrnatii tot mai intime. De altminteri, in multe studii intilnim variabila intimitate a auto-dezvaluirii ca un indicator al formarii lcgaturii de prietenie.

Totusi , sociologul german Georg Simmel afirma, la sfirsitul veacului al XIX-lea, ca adesea facem confidente unor persoanc strai­ne, comunicindu-lc informatii pe care le ascundem celor apropiati (Chaikin si Derlega, 1974a). Strainul (pe care, foarte probabil , nu-I vom mai vcdea niciodata) se transforms in anumite ocazii intr-un con­fident pentru ca cl nu poate sa foloscasca informatia pe care a obtinut-o impotriva noastra, Facind-o publica sau amenintind ca 0 va face astfel, nu ne va pricinui niei un rau, nu ne va compromite ori umili. In orice caz, potrivit lui Simmel, unei cunostintc nu-i dczvaluim niciodata lucrurile de carc-i vorbim lara rctineri unui strain. Chaikin si Derlega (1974a) au proiectat un demcrs empiric vizind testarea acestei ipoteze si au constatat ca situatia dcscrisa de savantul german nu poate fi luata

88 89

STEFAN BONC U

In calcul dec it ca 0 exce ptio. Subiecti i lor au considerat dezvaluire; intima catre un stra in la fel de ncpotrivita ca si aceea catre 0

cunostinta. Au admis , In schimb, ca receptor firesc al unei astfel de dezva luiri, un prieten.

Cu privire la relatia dintre soti, am amintit deja 0 concluzie formulata de Teru Mor ton ( 1978) potrivit careia actele de comunicare dintre acestia sint caracterizate de mai multa intimitate descriptiva decit schimburile dintre straini, dar nu de mai multa intimitate evalua­tiva, Aceeasi autoare a descoperit ca reciprocitatea nu constituie neaparat principala trasatura a auto-dezvaluirilor din interiorul cuplului. Spre deosebire de straini, sotii nu simt nevoia de a raspunde imediat la 0 dezvaluire intima cu 0 dezvaluirc la fel de intima. Rezul­tatul din urma ne duce cu gindul la relatiile comunale (Clark si Mills, 1979), amintite de noi In prima parte a acestui volum, Cercctarile mai vechi (bunaoara, Levinger si Senn, 1967) gasisera suport empiric pentru existenta reciprocitatii auto-dezvaluirilor In cadrul percchilor casatoritc,

Relatia maritala lipsita de intimitate genereaza nu numai insatisfactie, dar si dereglari emotionale si simptome psihosomatice. Chclune si colegii sai (1984) au demonstrat ca auto-dezva luirea arc 0

contributie sernnificativa la inchegarea intirnitatii dintre soti. Ei au sugerat ca pattemurile de auto-dezva luire din cupluri ar putea devcni tinte insernnate ale interv entiilor psihoterapeutilor, Facilitind expri­marea deschisa a atitudinilor, credintelor si sentimentelor intre parte­neri se arnplifica gradul de intimitate si, 0 data cu el, gradul de satisfactie. De asemenea, studiul efectuat de Susan Hendrick (1981) a stabilit importa nta auto-dezva luirii pentru satisfactia maritala. Apli­carea unei scale de auto-dezva luire si a doua scale menite sa masoare satisfactia produsa de mariaj a scos In evidenta 0 corelatie inalta intre cele doua variabilc. In privinta legaturii cauzale dintre ele, autoarea americana presupun ea 0 bidirec rionalitate: uneori auto-dezva luirea se afla la baza satisfact iei, alteori scntimentul de satisfactie trait de SOli Ii detenni na sa se dezvaluie mai intim unul in fata celuilah.

Ca ~ i partenerul marital, fratele sau sora este, pentru fiecare individ, 0 persoana foarte apropiata. De fapt, relatiile cu fratii ~ i

90

Procese interpersonale

sllrorile sint singurele rclatii care dureaza toata viata , Nici lcgaturile cu parintii, nici cele cu sotul ori sotia, cu proprii eopi i, eu prietenii intimi nu cunosc 0 astfel de longevitate. Multa vreme , psihologii so­ciali au evitat - sau numai au ncglijat - studierea relatiilor dintre frati, a rclatiilor de rudenie in general. Dupa 1980, 0 data cu dezvoltarea ccrcetarilor de psihologie evolutionis ta, s-a produs 0 revigorare a inte­resului pentru acest dorneniu, Volumul coordoua t de Lamb si Sutton­Smith (1982), ca si cel elaborat de Dunn (1985) ates ta noua tendinta.

Daca auto-dezva luirea dintre fratii adulti a ramas in couti­nuare nccxplorata, auto-dezvaluirea dintre frati la virsta copi lariei s-a bucurat, in ultimul deceniu, de atentia citorva psihologi devclopmen­talisti (de pilda, Howe, Aquan-Assee si Bukowski, 1995). Punctul de plccare l-au constituit studiile mai vechi asupra reactiei copilului la nasterea unui frate sau a unei surori. Autorii mcntionati au probat, intrcprinzind demersuri empirice, masura In care fratii lsi impartasesc informatii intime, dependents auto-dezva luirii de caracteristicile dia­dci frateme si a membrilor ei lua]i separat, precum si dependenta de proprietatile mediulu i familial (0 familie flexibila si dovcdind capaci­tatca de adaptare la schimbari incurajeaza auto-dezva luirea). Howe si colegii ei au descoperit ca, In genera l, primii nascuti initiaza schimbu­rile la nivelul auto-dezvaluirii, marturisind uneori fratilor mai mici detalii despre starile lor interne.

Am amintit despre actc lc de comunicarc dintre SOli $i cele intre copiii apartinind aceleiasi familii. Se cuvine, pentru a intregi tabloul auto-dezvaluirilor In eadrul familial, sa faeem citeva prec izari referitoare la comportamentul de auto-dezva luire al eopii lor in fata parintilor. Papini si colegii sai (1990, apud Buhrrnester si Prager, 1995) au sugcrat ca aeesta sc asoc iaza eu satisfac tia resimtita de mernbri si eu gradul ina lt de coeziune al grupului familia l. Eviden t, 111Sa, ca luerurile sint mai eomplexc. Adolescenta determina restrin­gcrea actelor de eomunicare cu parintii. 0 data eu virsta, prietcnii devin un grup de rcfcrinta mai influent dccit parintii ori decit alti adulti. Potrivit lui Balswick ~i Balkwe ll (1977), auto-dezvuluirea catre parinli cste guvcrnatii dc principiul similaritalii (copiii se adreseaza parinlilor de aeela~i scx), de$i cxistii suficicnte datc dovcdind disponi­

91

$TEFAN BONCU

bilitatea mai mare a mamelor de a receptiona mesaje intime din partca copiilor, indiferent de sexul acestora.

Relatiile schitate mai sus din unghiul auto-dezvaluirii sint, tOale, relatii infonnale. Psihologii au studiat si doua tipuri de relatii fonnale, cautind sa distinga rolul auto-dezvaluirii In evolutia lor: relatia dintre psihoterapcut si client si relatia dintre cxperimentator ~ i subiect.

Sc stie ca mai toate formelc de psihoterapie se bazeaza pe auto-dezva luirca c1ientului. Exista dovezi empirice incontestabile po­trivit carora subiect ii care sc ang aj eaza In mod sincer In auto-explo, rare, incercind, cu ajutorul psihoterapeutului, sa-si inteleaga atitu­dinile , valorile, nevoile inrcgistreaza 0 ameliorare mai accentuata a starii lor decit cei ce n-o fac. Nivelul dezvaluirii c1ientului reprezima factorul hotaritor pentru insanatosire.

De la Freud pin a In anii '6 0, rolul terapeutului a fost unul pasiv, eel putin In ceea ce priveste auto-dezvaluirea. Psihologul trebuia sa-l incurajeze pe client sa se destainuie, sa-i accepte martu­risirile, dar sa se abtina de la transmiterea de informatii despre el insusi. Carl Rogers s-a numarat printre primii autori care au plcdat pentru auto-dezvaluirea psihologului In contextul psihotcrapcutic. Comportamentul aces ta ar avea menirea de a stimula auto-dezvaluirca clientului, oferindu-i un model si facind salienta norma de recipro­citate. Totusi, Truax si Carkhuff (1965), intr-un text des invocat, nu recornanda auto-dezvaluirea terapeutului la inceputul interventiei, Efectul facilitator al transmiterii de informatii intime de catre terapeut nu se manifesta decit In stadiile medi i si finale. Psihoterapia ar lua, din punctul lor de vedere, infatisarea unui veritabil dialog, incetind sa mai fie 0 cornunicare unilaterala.

Ca si psihoterapeutul, experimentatorul cauta informatii despre eul privat al subiectului. Situatia de experiment este, In prin­cipiu , 0 situatie In care se incuarajeaza comportamentele de auto-dez­valuire ale participantilor. Principiul reciprocitatii apare si aici: Jourard (197 1) a subliniat importanta dezvaluirilor experimentatorului pentru pcrformanta subiectului. Subiectii care interactioncaza cu un experimentator ce Ii se dezvaluie se arata mai transparenti , mai onesti si ajung sa aiba atitudini mai pozitive fata de studiu.

Procese interp ersonale

Dezvaluiri le subiectilor pot aparea ca urmare a comporta­)11cntului similar desfasurat de experimentator. Dar, la fel de bine d e pol fi determinate de expectantele subiectului referitoare la contextul cxpcrimental. Hood si Back (1971) au atras atentia asupra aceste i posibilitati. Ei au sugerat ca perceptiilc subiectului in icgatura cu experimentul sint dominate de ideea ca laboratorul constituie locul ideal pentru catharsis. "Credem, scriu cci doi autori americani, ca subieclii intra in experiment ca pe 0 sccna amenaja ta pentru auto­dezviiluire si catharsis" (Hood si Back, 1971, p. 130). Dorinta de a lua parte intr-un studiu experimental ~i decizia de a se oferi voluntar sint gcnerate, de fapt, de nevoia de auto-dezvaluire si de catharsis. Ca atarc, voluntarii ar fi mai predispusi spre compo rtamente de auto­dczvaluire decit non-voluntari i. Ipoteza din urma au probat-o Hood si Back In studiul lor, facind ape l la JSDQ. A reiesit, intr-ade var, ca voluntarii aveau scoruri mai inalte decit non-voluntarii. Ne rep re­zcntam, multi dintre noi, experimentul de psihologie ca pe 0 ocazie de a ne auto-dezvalui. Comportarnentul confesiv pare sa fie mai oportun In experiment dccit in multe alte situatii din viata de zi cu zi.

Majoritatea studiilor asupra auto-dezva luirii nu au vizat 0

rclatic sau alta din cele descrise de noi, ci relatiile interpersonale in general. De aceea, In mod obisnuit, In experimentele efectuate pe accasta terns nu intilnim nici SOli, nici frati ori prieteni. Subiectii sint straini, oameni care nu s-au cunoscut inaintca studiului si care intcrac­[ioncaza In laborator pentru putin timp. Totusi, multe din dinamicile psihice descoperite pe aceasta calc apar si In interactiunile reale, in care sint implicati indivizi intretinind un anumit tip de relatie.

5. Teoria pcnctrarii socialc

Tcoria penctrarii sociaie este 0 teorie asupra dczvoltarii rela­[iilor intime, care pune In evidcnta amplificarea progresiva a schim­burilor dintre partencri, precum si rolul auto-dczvaluirii In evolutia relatiilor. Potrivit acestei teorii, rclatiilc interpersonale prcsupun cOl1lportamente reciproce, ca schimbul de inforrnatii, schimbul de

93 92

STEFAN BONCU

afecte pozitive sau negative. Ea a fost propusa de Irving Altman ~ i

Dalmas Taylor In 1973 ~ i afirma, In esenta, ca relatiile evolueaza de la schimburi superficiale la schimburi intime. Auto-dezvaluirea repro, zinta 0 parte a procesului de penetrare socials, un tip fundamental de schimb social, ce evolueaza 0 data cu relatia interpersonala.

Altman si Taylor sustin ca raportul dintre costuri si beneficii influenteaza dezvoltarea relatiei, Experientele initiale pozitive crecaz; posibil itatea evolutiei ascendente. Pe masura ce relatia dintrc doi indivizi se dezvolta, ei vor dezvalui mai multe informatii ~ i la nivcluri tot mai intime: vor comunica despre tot mai multe domenii ~ i In fiecare domeniu vor schimba tot mai multe informatii, Doi prieteni foarte buni sau un cuplu tinar armonios schimba foarte multa infor­matie si de foarte buna calitate - informatii superficiale, dar si infor­matii intime. Stadiile penetrarii pot fi reprezentate ca 0 serie de .xlespicaturi' ' In personalitatea fiecaruia dintre parteneri. In oricare stadiu, se dezvaluie mai multa informatie la nivelurile superficiale decit la cele intime. Asadar, "Iargimea" dezvaluirii se amplifies 0 data cu adincimea sau intimitatea conversatiei, Pe masura ce relatia pro­greseaza, de la straini, la cunostinte si la prieteni, dezvaluirea capata dimensiuni tot mai mari atit In largime, cit si In adincime . .Dcspi­catura" se largeste si se adinceste.

Taylor (1968) a facut descoperiri interesante aplicind teoria penet rarii sociaIe In studiul diadelor de studenti ce locuiau In aceeasi camera. El a constatat ca, In timp, studentii care au comunicat multe informatii intime despre ei colegului de camera, au ajuns sa-l antipa­tizeze pe acesta. Psihologul a explicat acest pattem de evolutie a relatiei apreciind ca, din cauza dorintei de compatibilitate cu celalalt locatar al camerei, studentii supraestimeaza la inceput caracterul pozitiv si favorabil al relatiei.

Cercetarea grupurilor izolate a beneficiat, de asemenea, de concluziile formulate de Altman si Taylor. In mod firesc, conditiilc de izolare sociala incurajeaza explorarea interpersonala si grabesc penc­trarea. Altman si Haythom (1965) au confirmat ipoteza potrivit carcia subiectii izolati se auto-dezvaluie intr-o masura mai mare partenerilor lor decit cei non-izolati . Membrii grupurilor izolate ating destul de

Procese interpersonale

rcpcdc un grad de intimitate comparabil cu acela al prietenilor apropiati. Auto-dezvalu irea In astfcl de grupuri afecteaza indeplinirea sarcinii si adaptarea individului. Taylor, Wheeler si Altman (1973) au izolat diade de militari In camerc de 3m x 3m, pentru opt zile, si au masurat efectele auto-dezva luirii asupra capac itatii lor de a-si duce misiunea la bun sfirsit. Printrc subiecti se aflau atit indivizi cu scoruri mari la un chestionar de auto-dezvaluire, cit si cu scoruri mici. Autorii au constatat ca subiectii care au abandonat inainte de a se scurge cclc opt zile au fost fie subiecti inclinati spre auto-dezvaluire, care s-au dezvaluit foarte putin, fie subiecti cu scoruri reduse la chestionarul de auto-dezvaluire, care s-au dezvaluit mai mult decit ar fi facut-o in conditii nonnale. Asadar, procesul de penetrare sociala a fost modi­ficat de starea de izolare. Autorii formuleaza urmatoarea concluzie: "Nivelurilc de dezvaluire ce deviaza de la nivelul individual obisnuit sint incompatibile cu formarea grupului si, ca atare, non-adaptative" (Taylor et 01., 1973, p. 46).

Altman si Taylor au pus In evidenta si un proces de depe­netrarc. Accsta poate sa apara, de pilda, In prieteniile pe cale sa se dcstrame sau In cupluril e aflate in prag de divert. In astfel de cazuri, costurile interactiunii devin tot mai mari sau/si recompense le tot mai rcduse. Potrivit celor doi autori, deteriorarea relatiei corespunde sea­dcrii treptate a adincimii si a largimii auto-dezvaluirii, Toistedt si Stokes (1984) au rcmarcat ca Altman si Taylor s-au ocupat foarte putin de procesul de dizolvare a relatiei si si-au propus sa verifice temcinicia ipotezelor acestora cu privire la depenetrarea socials. Ei au luat in calcul si 0 a treia dimensiune a auto-dez valuirii , valenta comu­nicarii, definita ca pozitivitatea sau negativitatea faptelor si senti­mentclor dczvaluitc . Toistedt si Stokes au aplicat subiectilor (membri ai unor cupluri cu problcme) chestionare pentru masurarea intirnitatii si a auto-dczvaluirii (JSDQ). De asemenea, ei Ie-au cerut sa reprczinte rclatia de cuplu printr-un grafic (avind ca axe timpul si gradul de satisfactic) ~i sa alcatuiasca 0 lista cu aspectele pozitive ale relatiei, Analiza acestor date a confirmat numai partial conceptia lui Altman si Taylor asupra depenctrarii. Tolstcdt si Stokes au constatat ca 0 data cu scadcrea intimitatii sc produce 0 diminuare a largimii auto-dezvaluirii .

94 95

~TEFAN BONCU

Descresterea atasamcntului conduce la descresterea numarului temelor abordate in auto-dezvaluire . Rezultatul ncasteptat raportat de ac e~t i

autori a fost crcstcrea adincimii auto-dezvaluirii pe masura racirii relatiei. .Durerca si furia asociate cu pierderea unei relatii intime, afirma ei, pot da nastere unor auto-dezvaluiri deosebit de profunde" (Toistedt si Stokes, 1984, p. 96). Cu cit intimitatea dintre doi soti estc mai redusa, cu atit ei discuta chestiuni foarte personale, imparta~indU -~ i

judecat i si sentimente. Acestea sint, In general, negative. Adincimca auto-dezvaluirii poate sa creasca din cauza sentimcntelor negative pe care si Ie marturisesc, uneori cu brutalitate. In timpul conflictului, cantitatea de informatie pe care si-o cornunica indivizii este foarte redusa, dar informatiile sint extrem de intime.

Teoria propusa de Altman si Taylor prezinta 0 analiza a felului in care timpul influenteaza dezvaluir ile, precum si a modului in care dezvaluiril e marcheaza ciclul de evolutie al relatiei. In principiu, relatiile se intensifies treptat, devenind tot mai strinse si mai intime, iar schimbul de mesaje intre parteneri devine din superficial intim ~i

din restrins foarte bogat. Relatiile contureaza cadrul in care oamenii Isi fac destainuiri tot mai numeroase si tot mai intime. Disolutia relatiei echivaleaza cu incetarea auto-dezvaluirilor, De fapt, adesea, disparitia cornportamentului de auto-dezvaluire constituie factorul care provoaca declinul relatiei.

6. Efectul diadic

Unul din fenomenele cele mai studiate din cirnpul teoretic al auto-dezvalurii este reciprocitatea, pe care Jourard a numit-o "efectul diadic" (Jourard si Landsman, 1960). Aceasta terna a fost intens stu­diata in laborator, din cauza ca reciprocitatea dezvaluirii intre straini intr-un experiment de psihologie poate fi vazuta ca un model al for­marii unei relatii de prietenie. Multi cercctatori au sustinut ca dezva­luirea reciproca este esentiala pentru dezvoltarea unei relatii apropiate: daca nu exista reciprocitate in stadiile de inceput, relatia nu va evolua.

96

Procese interpersonale

Cercetarile asupra reciprocitatii au evoluat de la ipoteza atractiei interpersonale ca mecanism subiacent la ipoteza mai simpla a nO I1l1ei de reciprocitate. Primele dernersuri, initiate de Jourard, au Sugcrat ca receptarea infonnati ei intimc conduce la simpatie si la 0

dczvaluire echivalenta. Simpatia pentru partcnerul de interactiune aduce cu sine egalizarea nivelurilor de intimitate ale dczvaluirilor. Atractia determina reciprocitatea in dezvaluire, iar reciprocitatea dctennina atractia.

Impotriva acestei pozitii au argumentat Derlcga, Harris si Chaikin (1973), sustinind ca efectul diadic poate sa apara si In absenta atractiei intcrpersonale. Cei trei cercetatori au demonstrat ca recepta­rca infonnatici foarte intime duce la 0 dezvaluire din partea [intei chiar si atunci cind dezvaluirea persoanei care a initiat conversatia face tinta sa 0 antipatizeze, Pentru a explica efectul diadic, ei au facut apcl la norma de reciprocitate teoretizata de sociologul american Alvin Goulclner in J960. 0 astfel de norma se afla la baza multora din comportamentclc noastre sociaIe. In virtutea ei, apar expectante cu privire la comportamcntul unui individ caruia i s-a facut un serviciu: ne asteptam ca el sa exteriorizeze 0 atitudine pozitiva fata de eel care l-a ajutat si sa-i intoarca aeestuia serviciul. In privinta dezvaluirilor, ne asteptam ea persoana careia i s-a facut 0 dezvaluire intima sa raspunda la fel, altminteri avem tendinta de a percepe interactiunea ca dezechi­librata, Daca receptarea unei dezvaluiri constituie 0 recompensa sociala, eel caruia i se adreseaza dezvaluirea ar trebui sa reactioneze in eonformitate cu prineipiile care guverneaza schimburile sociale in general. Chaikin si Derlega (l974b) au ararat ca norma de recipro­eitate opcrcaza intr-adcvar in aceste situatii, Subiectii care au urmarit un film eu 0 intcractiune diadica au apreeiat dezvaluirea nereciproca mai nepotrivita si mai neobisnuita decit dczvaluirea rcciproca.

Si Paul Cozby (1972) a realizat un experiment pentru a dcmonstra ca reciprocitatea nu dcpinde de atractia interpersonala.

. Studiul lui mcrita rctinut din doua motive: design-ul presupune masuri rcpetate (un astfcl de plan experimental a fost utilizat extrem de rar in dcmcrsurile cmpirice ale psihologilor sociali), iar proeedura se bazcaza pe jocul de rol. Autorul a eerut subiectilor sai, eu totii stu­

97

dente la psihologie, sa-si imagineze ca se afla in fata unei fete cc lc dezvaluie informatii despre ea insasi. Gradul de intimitate al acestor informatii genera cele trei cond itii experimentale: informatiile crau fie foarte intime, fie moderate din punctul de vedere al intimitatii, fie deloc intime. Acelasi grup de studente trecea prin toate cele trei conditii. Ele indicau in scris de fiecare data nivelul de intimitate la care s-ar fi dczvaluit conlocutoarea lor; indicau, de asemenea , masura in care se simteau atrase de ca. Norma de reciprocitate a marcai raspunsurile lor in toate cele trei jocuri de roJ. Cu cit tinara imaginau Ii se dezvaluia mai intim, cu arit studentele participante in studiul lui Cozby apreciau ca ele insele s-ar destainui acesteia la un nivel mai profund. Cit despre arractia interpersonala, ea a fost accentuata In cazul dezvaluirilor moderate ale conlocutoarei imaginare, dar relativ slaba cind aceasta se dezvaluia foarte intim sau foarte putin intim.

Rezultate asemanatoare au obtinut Ehrlich si Graeven (J971), variind gradul de intimitate al mesajelor. Chittick ~ i Himelstein ( 1967) au urmarit reciprocitatea pe dimensiunea cantitativa - ei au consemnat tendinta subiectilor de a dczvalui aproximativ aceeasi cantitate de informatie (acelasi numar de propozitii ) ca si inrerlocutorul lor. Acesti autori au semnalat posibilitatea utilizarii reciprocitatii in auto-dezva­luire ca 0 tehnica de influenja interpersonala. Tendinta indivizil or de a raspunde unei dezvaluiri cu 0 dezvaluire poate fi exploatara pentru a se obtine informajii pe care altfel ei nu le-ar fi fum izat. Tn acest sens, Chittick si Himelstein vorbesc de "manipularea auto-dezvaluirii",

o maniera sirnpla si eficienta de a interpreta reciprocitatea in auto-dezvaluire 0 sugereaza teoreticienii schimbului social. La fel ca multe interactiuni soc iale, auto-dezvaluirea poate fi inteleasa ca un proces de schimb, in care raportul dintre beneficiile si costurile fiecarui partener hotaraste asupra participarii sale. Worthy, Gary si Kahn (1969) au ararat ca receptarea unei informatii personaIe emise de cclalalt este recompensatoare (reprezinta, deci, un beneficiu) intrucit indica increderea pe care eel ce se dezvaluie 0 are in eel ce asculta. Potrivit teoriei schimbului social, indivizii prefers schimburile oneste, in care primesc aproximativ cit au cedat. Auto-dezvaluirile reciproce nu sint, de fapt, decit un schimb onest, fiecare parten er oferind

celuilalt recompense cu 0 valoare comparabila eu aceea a recompen­selor primite. Worthy si colcgii sa i I ~i form uleaza ipoteza astfel: ,Alunci cind un subiect se gaseste intr-o situatie in care poate schimba dczvaluiri cu alti indivizi, el va dezvalui inform atii mai intime ce lor din partea carora a primit informatii intime (Worthy, Gary si Kahn, 1969, p. 60).

Cel mai citat si, tara indoiala, eel mai co ncludent studiu supra reciprocitiitii in auto-dez valuire realizat In aceas ta perioada Ii apartine lui Zick Rubin (1975). Trebuie sa remarcam cforturile acestui psiho­log social de a elucida din punct de vedere teoreti c tema asupra careia s-a aplccat. Pentru Rubin, efectul de reciprocitate se fundamenteaza pe doua procesc distincte, modelarea si increderea. Modelarea este un tcrmcn imprumutat din teoria invatarii sociale si se refera la "adapta­rca nivelului de intimitate al propriului raspuns la raspunsul celeilalt e persoane, In incercarca de a reactiona in mod adecvat la cerintele situatiei" (Rubin, 1975, p. 234). Indivizii sc servcsc de dezvalui rilc celor cu care intra In interactiune ca de niste ind ici privind nivelul de intimitate al dczvaluirilor recomandat in situatie, lncredcrea desernneaza o atitudinc interpersonala, inferata de subiect atunci cind i se fac dczvaluiri intime. Cind partencrul sau i i cornunica informatii cu 0

relcvanta personals pronuntata, subiectul trage concluzia ca celalalt are increderc in el. Ca urmare, simte nevoia de a face la rindul lui dczvaluiri intime, pentru a-si asigura conlocutorul ca nu grcseste investindu-l cu incredere.

Demersul empiric al lui Rubin are 0 calitate relativ rara in cimpul de cercetari pe care-l exploram in aceas ta parte a volumului: cstc ecologic. Autorul american a ales ca loc de desfasurare a studiului sau salonul unui aeroport. De altminteri , el se revendica de la Erwin Goffman si declara ca intreprinde ,, 0 analiza sistematica a comporta­mentului oamcnilor in locurilc publico". Persoanele care astcptau sa se imbarcc erau abordate de cxperimentator cu rugamint ea de a furniza fie mostre de seris, fie auto-descricri. Experimentatorul pretindea ca cfcctucaza un studiu in care si-a propus sa compare propriul lui scris de mina sau propria lui auto-descricrc cu cclc ale altora. Ca atare, inrniua subicctului un text, prezentat fie drept 0 mostra de scris, fie

99 98

$TEFAN BONCU

drept 0 auto-dcscriere. In functie de conditia experimentala, textu] varia ca nivel de profunzime al auto-dczvaluirii. Subiect ii au laClIt dezvaluirile cele mai lungi si mai intime dupa ce au fost expusi la auto-descrierea intima a experimentatorului. Rubin a apreciat ca ei au copiat nivelul de intimitate al auto-descrierii partenerului lor de intc­ractiune, In contextul In care acesta din urma Ie inspirase incredere.

Se cuvine sa observam ca reciprocitatea nu poate coincide ClI imitatia . Ea are la baza, In unele cazuri, imitatia, dar reprezinta, indubitabil, un proces mai complex. De altfel, exista un studiu experi­mental ce ind eparte aza orice suspiciune In aceasta privinta. Tognoli (1969) a organizat In laborator schimburi de replici intre subicctul naiv si un complice, interzicind ambilor parteneri sa raspunda prin preluarea frazei celuilalt. Se elimina, asadar, posibilitatea imitatici. Reciprocitatea In auto-dezvaluire s-a facut sirntita si In aceste conditii: subiectul alegea replici comportind un nivel de intimitate echivalent cu acela al discursului cornplicelui.

Dar, la urrna unn ei, ce insearnna reciprocitatea In auto-dczva­luire? Daca nu presupune neaparat irnitatie, cchivalcaza intotdeauna cu fumizarea de catre receptor a unor dezvaluiri la acclasi nivel de mtirnitate ca si dezvaluiril e prirnului vorbitor? Reciprocitatea priveste numai nivelul de intimitate? Am amintit 'in paginile anterioare de intreprinderea lui Chittick ~i Himelstein (1967) care au demonstrat faptul ca ~i cantitatea de informatii dezvaluite se afla sub controlul nonnei reciprocitatii, Totusi, opinia ca similaritatea nivelurilor de intimitate ale dezvaluirilo r celor doi parteneri indica reciprocitatea pare dominants . Ehrlich si Graeven (1971) remarcau ca participantii din studiul lor nu vorbeau neaparat pe aceeasi terna ca si complicele, dar ca ei incercau sa ernita dezvaluiri echivalente din punctul de vedere al gradului de profunzime ori intimitate. Chaikin si Derlega (1974b), intr-un studiu pe care l-am mai pomenit au acreditat ideea ca doar adecvarea stricta a dezvaluirilor receptorului la dezvaluirilc emitatorului satisface norma de reciprocitate. Subiectii lor citeau mai intii un text despre 0 femeie care facea alteia dezvaluiri fie foarte intime, fie foarte putin intime. Apoi, ei priveau un film In care femeia­receptor se dezvaluia la rindul ei celei dintii, furnizindu-i informatie

100

Procese interp ersonale

[aalt e intima sau foarte putin intima. Subiecti i 0 simpatizau pe femeia­receptor numai daca ea adera la norma de reciprocitate.

In interactiuni le din viata de zi cu zi, a face 0 dezvaluire intima atunci cind celalalt ne face 0 dczvaluire intima nu constituie singurul raspuns adecvat. Adesca, eel ce se confeseaza are nevoie de aprobare si incurajare , si nu de 0 confesiune a interlocutorului sau. John Berg si Richard Archer (19 80) au remarcat acest fapt elementar. Pentru ei, reciprocitatea schimburilor intimc in interactiunile diadice nu presupune In mod necesar , asa cum cred Chaikin si Derlega (1974b), oferirea unei infomatii pcrsonale imediat dupa receptarea unci inforrnatii personale comunicate de partener. ,,0 intelegere mai [lcxibila a nonnei de reciprocitate, afirrna ei, ar trebui sa-i permits ascultatorului sa dea de inteles ca a receptionat informatia intima ~i sa-si exteriorizeze interesul sau ingrijorarea pentru continutul ei In loc sa crni ta 0 auto-dczvaluire la schimb" (Berg si Archer, 1980, p. 245). Nu putcm decit sa Ie dam dreptate celor doi autori: atunci cind celalalt ne pune la curent cu una din problemele lui intime, reactia noastra obisnuita este mai degraba cxprimarca, mai cu seama pe cale non­vcrbala, a simpatiei, interesului si solidaritatii, Berg si Archer si-au confirmat ipoteza intr-un experiment 'in care subiectilor li se descriau difcrite modalitati de a raspunde la 0 dezvaluire. Textul inminat subiectilor prezenta 0 interactiune intre doua femei. Prima se dezva­luia, iar a doua reactiona fie facind 0 dezvaluirc la fel de intima, fie facind 0 dezvaluire foarte putin intima, fie aratind ca participa la necazul interlocutoarei sale si afisind simpatie si ingrijorare. Cea mai favorabila impresie a produs-o subiectilor ferneia din ultima conditio cxpcrimcntala. Apelind la distinctia operata de Morton (1978) intre intimitatea evaluati va si intimitatea descriptiva , autorii studiului au apreciat ca femeia din accasta conditio returna partenerei sale inti­mitate evaluativa,

Ca orice fenomen social complex , reciprocitatea in auto­dczvaluire poate fluctua In mod semnificativ, din pricina interventiei uuor variabile situationale ori personalc. Difcrcnta pronuntata de status dintre doi parteneri, de cxcmplu, poate anula nevoia lor de rcci­procitate. Subtilul analist al intcractiunil or socialc care a fost Elwin

101

$TEFAN BONCU

Goffman (1959, apud Chaikin si Derlega, 1976) a atras atentia asupr' i \' i ~faptului ca dczvaluirea unui individ eu status inferior catre un ind

eu status superior este mai fireasca si, desigur, mai frecveni; dceit dczvaluirca eelui de-al doilea In fata primului, Liftierul ori portarlll pot face destainuiri despre viata lor privata directorului institutiei, dar este probabil ca acesta se va abtine sa se confeseze la rindu] sall. Dezvaluirea aseaza indivizii la acelasi nivel, cgalizeaza statllSllrile incit cel cu status superior nu este deloc motivat sa accepte 0 astfel d~ degradare simbolica. Siobin, Miller si Porter (1968) au descopcrit ea functionarii se dczvaluie mai degraba celor aflati deasupra lor in ierarhia companiei decit subordonatilor, Bineinteles, ecle mai multc dezvaluiri Ie adreseaza colegilor cu acclasi grad ierarhic, Sa mentionarn, In acest context, ca exista relatii de rol care prin clc inselc impiedica reciprocitatea in auto-dezvaluire: medic - pacient, avocat _ client etc.

Psihologii au ezitat 0 vreme sa raspunda la intrebarea rcfc­ritoare Ia influenra dezvaluirii deosebit de intime (privind, de pilda, contactele sexuale ori masturbarea) asupra reciprocitatii. Multi ccrcc­tatori au avut convingerea ca dezvaluirea foarte intima il blocheaza pc part ener si ii anuleaza dorinta de a raspunde in aceeasi maniera. V ictor Savicki (1972) a ararat insa ca aceasta ipoteza nu are 0 sustinerc ernpirica. Subiectii sai au aplicat norma de reciprocitate si in cazul dezvaluirilor saturate in intimitate ale complicelui. Savieki semnalcza pericolul confundarii acestui tip de dczva luire cu vulgaritatea: .Vulga­ritatea poate fi un mijloc de a eluda intimitatea. Ea transforma 0 dczvaluire serioasa, care antreneaza in mod obisnuit rccunoastere si reciprocitate, intr-o gluma supararoare, provocind zirnbete cu subinte­les si priviri strengaresti" (Savicki, 1972, p. 275).

StadiuI de dezvoltare a relatiei are 0 influenta incontcstabila asupra reciprocitarii. Teor ia penetrarii sociaIe prezice si ea acest efect. Intre straini, deci intre indivizi interactiontnd 0 singura data sau intre­tinind 0 rclatie incipienta, nevoia de reciprocitatc in auto-dezvaluirc este marc. in schimb, prictenii sau sotii, parteneri avind relatii conso­lidate, nu rcsimt dorinta irepresibila de a face 0 dezvaluire la fel de intima ca a partenerului in cadrul aceleiasi interactiuni, Rcfcrindu-sc

102

Procese interp ersonale

a cuplurile cas~ tori tc , Ter~ ~o~'ton (1978) a observat c~ dezv~~u ~rile I . sint caractenza te de 0 murmtate mal accentuata decit a strainilor, ~o~r de 0 reciprocitate .m~i s la b~. !n r~l~ ti il ~ de 1~lI1ga durata, constiinta licdiruia din.p aIi~ne ~1 ~a v,a gas? oricind 111 celalalt un bun ascultator Jcnercazii prill ea l11 Sa~1 satisfact ic. g Derlega, Wilson si Chaikin (1976) au pus in evidenta aparenta ncglijare a rcciprocitatii in diadcle de prieteni. Subiectii lor primeau 0 dczvaluire scrisa de la un strain sau de la un prieten. Ei inapoiau striiinului un text cu 0 dezvaluire echivalenta, respectind in mod strict norma de rcciprocitate, Prietenului , insa, ii transmiteau inforrnatii eu un grad scazut de intimitate, indifercnt de nivelul dezvaluirii pe care accsta le-o facuse mai inainte. Autorii si-au interpretat rezultatele sugcrind ca prietenii ajung sa aiba ineredere unul in celalalt si nu simt ncvoia sa-si dovedeasca aeest sentiment ori de cite ori interactioneaza,

Reciprocitatea In auto-dezvaluire este reglata, asa cum am constatat, de 0 norma sociala, Dar n0l111a de reciprocitate nu este intot­dcauna cea mai puternica norma in situatia in care evolueaza cei doi partcneri. Estc posibil, fireste, sa intervina alte norme mai constrin­gatoarc, silind indivizii sa se conformeze prevederilor lor. Brewer si Mittelman ( 1980) au incercat sa dovcdeasca tocmai existents acestui supra-contro l nonnativ al dezvaluirilor, In afara normei de recipro­citate, pe care 0 activeaza automat indivizii In contextele de dezva­luire, ei au 111ai introdus un stimul nonnativ. Subiectii naivi trebuiau sa raspunda la dezvaluirca complicelui folosind un set de replici pus la dispozitia lor de experimentatori. De fapt, existau cinci seturi de rcplici, iar subicctii foloseau un zar pentru a alege unul din ele. Astfel, ei I~i ajustau cornportamentul de dczvaluire In functie de norma dorn inanta, si nu In functie de nivelul de intimitate al dczvaluirilor celuilalt. Potrivit datelor prezentate de Brewer si Mittelman, efectul diadic poatc fi usor eliminat in prczcnta unci cerinte normative supraordonate.

Rcciprocitatea In auto-dczvaluirc depinde si de caracteristicile de personalitate, expcctantelc, valorilc si scopurile celor doi parteneri. Unii dintrc Hoi nici nu simt nevoia sa asculte eonfesiunile eelui caruia ii fac eonfesiuni. Accastii incalcare a regulilor schimbului social este

103

STEFAN BONCU

bizara (ne-am astepta mai degraba ca receptorul sii manifeste reticel1la in privinta reciprocitatii), dar cste cit se poate de rcala. Vangclisii Knapp si Daly (1990, apud Derlega et al., 1993) au propus concepllli de narcisism conversational pentru a da scarna de stilul de interactiune pe care-I avem in vedere. Cu totii numararn printre cuno~tintc l e noastrc oameni care ilustreaza narcisismul conversational: ei vorbesc mult, folosesc des prenumele "eu", nu inceteaza niciodata sa se laude Isi intrerup conlocutorul, nu iau in seama informatia livrata de acesla: nu-l asculta decit ca sa poata spune ceva dcspre ei insisi, cu mult ll1ai important decit ceea ce spunea celalalt etc. Astfel de persoane contrn. leaza intr-o maniera suparatoare conversat iile cotidiene. In fata lor, IlU

ne rarnine decit sa renuntam la expectantele noastre de reciprocitatc. Oamenii intorc dezvaluir ile celuilalt cu mai multa probabi­

litate atunci cind atribuie dczvaluirea lui simpatiei si increderii pc care accsta le-o arata (Jones si Archer, 1976). Atribuirile pozitive asupra motivatiilor sursei il fac pe receptor sa perccapa dezvaluirea ca pc a recornpensa . Evident ca in astfel de cazuri va f inclinat sa aplicc norma reciprocitarii.

Am rnentionat ca actiunea normei de reciprocitate poate fi anulata in contextele de auto-dezvaluire de aparitia altor norme. Poate fi ea anulata si de retinerea cronies a individului de a se dezvalui? Jourard si Jaffe (1970) au identificat cu ajutorul JDSQ subiecti cu ten­dinta de a-si inhiba comportamentul de auto-dezvaluire si au constatat ca chiar ~i acesria raspundeau dezvaluirilor intime ale unui complice ell dezvaluiri avind un grad identic de intimitate.

Intr-un capitol anterior, am citat articolul publicat de Shaffer, Smith ~ i Tomarelli (1982). Potrivit acestor autori, 0 variabila impor­tanta de personalitate, auto-monitorizarea, ar influenta in mod semni­ficativ reciprocitatea auto-dezvaluirilor. Shaffer si colegii sai au ararat ca indivizii cu scoruri inalte pc dimensiunea auto-monitorizare sint mai inclinati decit cei cu seoruri slabe sa aplice norma de reciproeitate in eontextele de auto-dezvaluire, Dupa numai citiva ani, alti trei psiho­logi americani, Ludwig, Franco si Malloy ( 1986) au infinnat aceasta coneluzie. Demersul lor a pomit de la observatia ea persoanelc preoeupate de auto-monitorizare se arata prietenoase, amabile ~i extra­

104

Procese interpersonale

fcrtilCoricind fae cunostinta eu cineva. Ca atare, este p ro~abil ca ele "or face dczvaluiri mai dcgraba profunde in oriee situatic, lntr-adevar, ' UlOrii au constatat ca astfel de subiecti ignorau nivelul de intimitatc al ~czvalu i ri lor part enerilor lor, transmirind mereu informatii intime. Dimpotriva, subiectii cu scoruri reduse pe scala auto-monitorizarii rcactioneaza dupa legea reciprocitatii . Diferenta dintre rezultatele celor doua studii trebuie pusa pe searna metodologiilor difcrite. Ludwig si colaboratorii ei au camu flat mai binc scopul expcrimentului si au dat mai multa libertate de exprimare subiectilor; pcntru acestc motive, studiul lor pare mai credibil.

Adecvarea nivclului de intimitate al dezvaluirilor individului la nivelul de intimitate al dezvaluirilor partenerului sau a fost demonstrata in mod rcpetat In experimentele de laborator. Acest feno­men a fost dcnumit reciprocitatea in auto-dezvaluire sau efectul diadic. Primirea unci inforrnatii intime creea za 0 obligatie pentru receptor. In cele mai multe cazuri , el se achita de aceasta obligatie facind la rindul sau 0 dezvaluire caracterizata de un grad de intimitatc comparabil cu eel al dczvaluirii ccluilalt. In majoritatea cercetarilor asupra efectului diadic s-a amenajat in laborator 0 situatie de intcractiune intre doi indivizi, un subiect naiv si un complice. Subiectii aflau ca urmeaza sa cunoasca 0 persoana si sa poarte 0 scurta discutie cu ca. Complicele avea initiativa conversatiei. Manipul area cea mai raspindita a vizat nivclul de intimitate al inforrnatiilor transmise de el. Caracteristieile dczvaluirilor facute de subiecti reprezentau variabila dependenta.

7. Auto-dczvaluirca stratcgicii .

N-am rnentionat In eapitolul anterior, dcsi s-ar fi cuvenit, dcpcndcnta reciprocitatii de scopuI relational prefigurat de receptorul dczviiluirii. Daca rcceptorul nu dorcstc sa dezvolte relatia cu eel ce-i face dczvaluiri, el nu va rcspccta norma de rcciprocitate, In stadiile incipiente ale relatiei, ambii indivizi implicati sint foarte sensibili la rcciproeitate.

105

De altminteri, intregul comportament de auto-dezva luire, nu numai dezvaluirea reciproca, este ghidat de scopuri. Din acest punct de vedere, auto-dezvaluirea trebuie inteleasa ca un comporta ment stra_ tegic sau ca 0 strategie sociala, Indiv izii evalueaza cu atentie contcx_ tele In care fac si primesc dezva luiri. Ei utilizeaza In mod strategic propriul comportament de auto-dezva luire pentru a obtine diferitc recompense din part ca celorlalti,

Valerian Derlega, eel ce avea sa devina unul din liderii acestui domeniu teoretic , si Janusz Grzelak, un psiholog polonez care a avui prilej ul sa colaboreze cu mai multi ccrcetatori americani faimosi, au propus, In 1979, 0 teorie functionala a dezvaluirii, Ei au distins cinci scopuri pe care individul le poate urrnari cind se dezvaluie sau cinci functii ale dezvaluirii (aceste functii sint mentionate si de catre profe­sorul clujean Petru Ilu] In cart ea sa, Iluzia localismulu i si localizarea iluziei, tiparita In 2000): 1. Functia de exprimare (individul cauta sa-si ventileze sentimentele vorbind cu cineva; 2. Functia de auto-clarifi­care (faptul de a vorbi despre propriile sentimente sau ginduri inga­duie 0 mai buna intelegere a lor si reduce incertitudinea; In tenneni mai precisi, am putea numi aceasta functie clarificarea identitatii); 3. Validarea sociala (auto-dezvaluirea provoaca feedback-ul celorlalti, aj utindu-l pe individ sa se inteleaga mai bine ~i sugerindu-i modalitati de rezolvare a problemelor sale); 4. Dezvoltarca relatiei (comunicarea socials serveste la stabilirea si consolidarea relatiilor); 5. Controlul social (auto-dezva luirea este menita sa procure aprobare socials). Elucidarea comport amentului de auto-dezvaluire nu este posibila Tara a tine seama de scopul subiectului. Oamenii fac apeI la auto-dezva­luire pentru a actiona asupra mediului social In care evolueaza,

Ultima functie a auto-dezvaluirii mentionata de Derlega si Grzelak pare mai apropiata de ideea de comportament strategic dccit celelalte. Aprobarea sociala reprezinta un scop deosebit de frecvent. in lipsa altei recompen se sociale accesibil e In situatie, indivizii nazuiesc sa se faca acceptati si simpatizati de ceilalti, Totusi , tennenul de comportament strategic se refcra la instrumentalitatea auto-dezvaluirii si, din acest punct de vedcrc, urmarirea oricaruia din cele cinci scopuri confera auto-dezvaluirii un caracter strategic. Exercitlnd control social

prin auto-dezvaluire - noi socotim tcrmenul intrucitva impropriu, date fiind couotatiile atribuite de sociologi - individul dezvaluie 0

informatie selectata pentI~ a dirija impresiile celorlalti si pentru a cl$tiga aprobarea sociala, In viziunea schitata de Derlega $i Grzelak, contralul social este, de fapt, 0 auto-prezentare prin auto-dezvaluire, Subiectul isi controleaza irnaginea sociala prin interrnediul dezva­luirilor pe care Ie face partenerului.

Conceptia lui William Chambliss (1965, apud Derlega, 1988), un sociolog american preocup at de felul In care interactiunile sociale modeleaza alegerea partenerului, ilustreaza functia de control social a auto-dezvaluirii. Chambliss credc cii oamenii incearca intotdeauna sa construiascii 0 anumita imagine despre ei insisi in interactiunile cu ccilalti. Imaginea aceasta variaza In functie de context si de tipul de interactiune. Dad indivizii cred ca sint vazuti de altii asa cum se vad ci In$i$i, interactiunea este validanta. Dar validarea presupune ca ei sa divulge cclorlalti informatii , chiar informatii intime, despre propria persoana. Exista si situatii In care indivizii nu VOl' ca imaginea despre ci insisi sa fie perceputa cu acuratcte. Ei I$i indue uncori semenii in eraare, transmitindu-lc 0 imagine falsa si faciudu-i sa reactioneze pozitiv la aceasta imagine. Totusi, Chambliss apreciaza ca evaluarca sociala favorabila a conceptului de sine, precum si intelegerea si acceptarea ca persoana nu pot fi obtinute decit prin revelarea unei informatii adevaratc despre propriul eu.

Auto-prezentarea prin dczvaluire este, intr-adevar, una din cele mai subt ile probleme din psihologia socials. Cum se dezvaluie oamenii atunci cind intentioneaza sa produca 0 anumita impresie celuilalt? George Quattrone $i Edward Jones (l lJ78) au facut apel la teoria atribuirii pentru a raspunde la aceasta intrebare. Practic, a produce 0 anumita imprcsie cchivalcaza cu a-I dctermina pe celalalt sa faca 0 anumita atribuire. Dar are omul de pe strada cunostinte despre inferente, atribuiri, cauzalitate pentru a realiza 0 astfel de perfor­manta? Quattrone $i Jones sustin ca arc. Fiecarc din noi este capabil sa manipuleze atit oportunitatilc comportamentalc, cit $i informatiilc despre sine transmise pc calc verbala pentru a contura In mintea celuilalt imaginca dorita. Bunaoara, dezvaluim aparlcnenta noastra la

107 106

un anum it grup mizind pc faptul ca stereotipul grupulu i respectiv 11 va face pc partenerul nostru sa ne atribuie 0 anumita trasatura. Cineva care urmareste sa apara drept exuberant si vesel va declara originea sa italiana, intruci t stereot ipul grupului etnic italian include aceste trasaruri; dimpotriva, daca un eng lez ar dori sa i se atribuie acelea~ i

caracteristici, ar trebui sa ascunda mai degraba originea sa na!ionala, caci englezii sint perceputi in general ca rezervati si seriosi,

In experimentul raportat in articol, Quattrone si Jones au variat masura in care subicctii puteau utiliza dczvaluirea pentru a-s: atinge scopul. Sarcina subicctilor era aceea de a convinge un compli­ce-regizor sa-i distribu ie in rolul lui Scrooge din piesa lui Dickens, A Christmas Carol. Ei nu se sfiiau sa dezvaluie informatii negative despre ei insisi ("sint la fel de meschin ca Scrooge") pentru a face regizorului impresia dorita. Cu cit aveau mai putin posibilitatea de a stabili pe cale cornportamentala posesia calitatilor adecvate pentru rol, cu atit dezvaluirea devenea mai strategica,

Uneori, scopul comportamentului de dezvaluire nu este neaparat acela de a face 0 impresie buna, ci de a genera un sentiment de obligatio la celalalt, Am mai mentionat lucrul acesta: reciprocitatca in auto-dezva luire poate f manipul ata de catre unul din parteneri pentru a provoca destainuirea unui secret de catre celalalt , Zick Rubin ( 1975) a probat acest efect, oarecum in maniera indi recta, in al doilea experiment infatisat in textul sau, Atunci cind experimentatorul facea subiectului 0 dezvaluire foarte intima, care parea adresata doar lui, subiectul devenea suspicios si reduce a drastic gradul de intimitate al propri ei dezvaluiri, Rubin a consid erat ca a obtinut in acest fel 0

dov ada peremptorie pentru rolul important al increderii in dezvoltarea reciprocitatii in auto-dezvaluire.

Mai scrupulosi in ceea ce priveste explicaria acestui fenomen, Archer si Berg ( 1978) au efectuat 0 analiza bazata pe conceptul de reactanta. Dezvalu irea foarte intima a experimentatorului, formulata in mod explicit numai pentru subiect, ar stirbi libertatea de actiune a acestuia din urrna - i-ar induce, dcci, 0 stare de reactants psihologica. Dcmonstratia efectuata de Archer si Berg este cit se poate de simpla ~ i

de eficienta: dupa dezvaluire (care era slaba, medie ori pronuntata ca

108

grad de intimitate), experimentatorul restaura libertatea subiectului sau ~lcn t i nea presupusa stare de reactant a . Daca in conditia de reactant a subicctii faceau dezvaluiri lipsite de intimitate, indifcrent de mesajul rcccptionat in prealabil, in conditia de recuperare a libertatii ei respec­tau In mod riguros norma de reciprocitate. Pornind de la aceste derner­suri cmpirice, putern conchide ca oamenii stiu sa exploateze reciproci­ratca pcntru a smulge celorlalti dezvaluiri dar, in ace lasi timp, suspec­rcaza intcntia de manipulare in spatele dezvalu irilor intime ale partenerului.

Auto-dezvaluirea poate functiona, in uncle situatii, nu numai ca un comport arnent strategic, dar si ca 0 strategic de manipul arc a conlocutorului. Tendintele manipul ative sint asociate in psihologie cu machiavelismul. Doi psihologi americani, Christie si Geis ( 1970), sint cci ce au teoretizat acest stil interpersonal sau aceasta trasatura de personalitate. Ei au creat un instrument, numit scala Mach, pcntru a masura credinta indivizilor ca ceilalti pot f influentati si manipul ati. Au idcntificat astfel indivizi cu scoruri mari si indivizi cu scoruri mici pc scala Mach. Cei din prima categorie sint detasati din punct de vcdere emotional, pragmati ci, orientati spre scop si capabili sa reziste In fata tentativelor de influentare ale altora. Dirnpotriva, cei cu sco ru ri scazute la scala construita de Christie ~ i Geis sint deschisi, coope­rativi, sensibili la nevoile altora. Machiavelismul ar reprezenta, prin urmare, 0 trasatura proprie celor cu aspiratii de a-si domina si exploata semenii. Elinor O 'Connor si Christopher Simms (1990) au dovedit ca, in cazul femeilor, machiavelismul coreleaza strins cu dezvaluirea, Subiectii de sex feminin cu sco ruri mari pe sca la Mach au pronuntate inclinatii sprc auto-dezvaluire, La barbati llU apare accasta relatie. Pe baza datelor raportate de cei doi profesori de la Universitatea din Dublin, se poate afirma ca femeilc machiavelice utilizcaza auto­dczvaluirca ca pc un mijloc de a-i controla pe ccilalti,

Cercetatoarea americana Julia Ornarzu a propus de curind un model a1 comport amcntului de auto-dczvaluire fundamentat pc ideea earacterului instrumental al acestuia (Omarzu, 2000). Sinteza ei a primit numclc de .modelul deciz iei de dczvaluirc" intru cit are in vcdcrc procesele cognitive ce gcncrcaza decizii le privind continutul,

109

profunzimea, vast itatea si durata auto-dezvaluirii. Omarzu preia de la Derlega si Grze lak conceptia despre auto-dezvalui re ca 0 strategic subordonata unuia din cele cinci scopuri enumerate si de noi. Jndieii situationali fac salienta 0 recompensa soc ials specifica accesibila prin dezva luire, Daca ajunge la concluzia cu dezvalui rea este indicata ca strategie pentru dobindirea respectivei recompense, individul cauta un receptor. In etapa urmatoare, el evalueaza interac tiunea posibila cu receptoru l dupa doua dimensiuni: utilitatea subiectiva si riscul subiee­tiv ale dezvaluirii. Aprecierea utilitatii are im pact asupra vastitatii si durate i dezvaluirii, CIt despre riscuri, autoarea mentioneaza urma. toarele: respingerea de catre ascultator, reducerea autonomiei ~ i a inte. gritatii personale, provocarea unu i discofort ascult atorului, generarea unei impresii eronate In mintea acestuia, impresie care ar putca actiona ca 0 profetie ce se auto-indeplineste, Cea mai sensibila la rise dintre componentele dezvaluirii este profunzimea sau intimitatea; prin urmare , evaluarea unui rise ridicat va reduce intimitatea dezvaluirii, iar anticiparea unui rise scazut 0 va amplifica.

Modelul Juliei Omarzu creioneaza un tablou relativ complex al fenornenului de care se ocupa, Autoarea distinge stagii cognitive succesi ve parcurse de subiect Plna sa se angajeze In dezvaluire, Intre­prinderea ei ne ingaduie sa anticiparn continutul, profunzimea, vasti­tatea si durata dezvaluirii In functie de valoarea instrumentala si de riscurile implicate de comportamentul de auto-dezvaluire,

8. Protejarea relatiei prin aminarea marturisiril

Cercetatoarea americana citata In paragrafele de mai sus are dreptate. Oricare din caracteristicile d ezvaluirii poate fi mobil izata intr-un demers subordonat scopului urmarit de subiect: continutul, ca si vastitatea, profunzimea , ca si durata. Dar dezvaluirea mai dispune de 0 rcsursa instrumentala care i-a sc apar Juliei Omarzu: momentul dezvaluirii, Plasarea dezvaluirii, mai C'U seama a dezvaluirii negative, la inceputul ori la sfirsitul interactiu nii se poate dovedi hotaritoarc pentru impres ia produsa celuilalt.

l IO

Marturi sirea unui fapt negativ despre noi insine poate compro­mite 0 relatie , Simtim nevoia sa ne intemciem rclatiile pc sinceritate, dar avcm In acelasi timp constiinta ca transparenta totala II poate inde­parta pe celalalt, Am fast pusi, cu siguranta, In situatia de a ne intreb a dod anume trebuie sa comun icam celuilalt a informati e negativa despre noi In asa fel incit el sa nu inceteze sa ne simpatize ze. Mo­mcntul dezvaluirii unei astfel de informatii poate, intr-adevar, afecta atractia interpersonala, In general, studiile demonstrcaza ca dezva­luirea unei informatii important e dupa ce relaria s-a stabilizat este mai [ndicatn decit dezvaluirea ei In stadiul de inceput al relatiei , Jones si Gordon (1972) au cerut subiectilor sa asculte un interviu intre un consilier si un student, interviu inregistrat pe banda de magnetofon. Studentul dezvaluia fie un eveniment negativ, fie un eveniment pozitiv din trecutul sau, A doua variab ila independenta era manipulata astfel: studcntul era fie responsabil pentru acest eveniment, fie nu avea nici 0

responsabilitate. In sfirsit, a treia variabila independenta era momentul ales pentru auto-dezvaluire: In uncle conditii, studentul facea martu ­risirea la inceputul conversati ei, din proprie initiativa, in vreme ce in altcle el furniza informatia ca unnare a unei intrebari a consilierului In partea a doua a convcrsatiei, in general, Jones si Gordon au obtinut rezultate care indicau a simpatie mai mare manifestata de subiecti pentru studentul care dezvaluie informatia la urma. Dar In conditiil e in care studentul dezvaluia un eveniment negativ pentru care era rcspon­sabil, el s-a bucurat de mai multa simpatie atunci cind a facut-o la inceputul interviului . in acest caz, gestul studentului a fast interpretat ca un act de curaj, ca asumare a responsabilitatii, ca dorinta de a aseza relatia cu celalalt pe baze solide.

In studiul rezumat mai sus, dezvaluirea a fast apreciata de observatori neimplicati. Adoptind a perspectiva atributionala, WOlt man, Adesman, Herman si Greenberg (1976) si-au propus sa examineze factorii care afectc aza reactia receptorului dezvaluirii. Subiectii lor conversau timp de aprox imativ zece minute cu un complice al cxperimentatorilor. Acesta lc facea 0 marturisire foarte intima - Iaptul di prictena lui cste insarcinata - fie imediat dupa initierea intcractiunii, fie la sfirsit ul perioadei de convcrsatie. Jpoteza

I I I

~TEFAN BONCU

autorilor, potrivit carci a subicctii II VOl' simpatiza mai mult Pc compl ice In al doilca caz, s-a adcverit. Ind ividu l care a dezvaluit un lucru foa rte int im des pre sine la inc eputul relatiei a fost vaz ur ca imatur, neada ptat , fa ls. Subiecti i l-au perceput pe complicele care S-a confesat ma i tirziu ca fiind mai desch is si si-au exprimat dorinta de a-I cunoaste. lata sfatul autori lor eu privire la mornentul potrivit al manu_ ris irii: .Daca cincva vrea sa dezvaluie 0 informat ie personala unci noi cunostinte, trebuie sa se abtina eel putin op t sau zece minut e. Numai procedindu-se ast fel creste probab ilitatea ca celalalt sa raspunda favo­rabil" (W ortman et al., 1976, p. 189). Wortman si colegii ei au folosil atribuirile pentru a expl ica acest efect. Subiectii expusi la 0 dczvaluirc tirzie au interpretat comportamentul complice lui spunindu-si ea cl a asteptat ca interactiunea sa devina persona lizata, sa cistige In comple­xitate. Ei au atribuit complicelui intentia de a continua si adinci relatia. Dirnpotriva, subi ectii care au ascultat confesiunea in dcbutul interactiunii au co nsiderat ca ce lala lt nu face distinctii intre persoanclc carora trebuie sa Ii se eonfeseze si persoanele in fata carora trcbuic sa sc abt ina de la confesiuni .

Exista ase rnanari, dar ex ista s i deosebiri in tre ceJe doua studii infatisate In rindurile anterioare. Ambele au pus In evidenta atractia resimtita de subi ecti pentru complicele care se destainuie mai tirziu, Totusi, Wortman ~ i colaboratorii ei nu au gasit , asa cum gasiscra Jones si Gordo n, ca acceptarea responsabi litatii de catre complicc ar inversa efectul. Aceasta discrepanta intre rezultatele celor doua de mersur i I ~i are ori ginea, cu s iguranta, In manierele diferitc de operationalizare si In proceduri.

Richard Archer si Joseph Burleson (1980) si-au propus sa clarifice problema "variatiei devreme-tirziu". Pentru aceasta , ei au socotit necesar sa introduca in design -ul lor 0 noua variabila, intentia complicelui de a se confesa. Dupa opinia lor , ace asta aparuse In celc doua exp erimente anterioare ca variabila parazita. Archer si Burleson au preluat dezvaluirea negativa din studiul realizat de Wortman et al., dar au manipulat rcs ponsabili tatea schimbind continutul dezvaluirii ­In unele conditii compliccle vorb ea despre sarcina prietcnei lui, iar In alte lc despre sarcina surorii lui . Autorii au anticipat ca atunci cind

11 2

Procese interpersonale

co J1lp l i cc~~ are 'posibi~ i tatea sa al ~ a g a momentul dczvaluirii, plas~r ea \czvaluim unui evemment ncgativ pentru care fusese responsabil la

~ncc pu tu l conversatici va atrage simpatia subiectului naiv ; dimpotriva, ~ ind com plicelui nu i se pcrmite sa stabilcasca cl insusi momentul confcsiunii, dezvaluirea tirzie va provoca simpa tie, indiferent de rcsponsabililate. Ambele ipoteze au fost confirmatc, cee a ce pune de acord rezultatele obtinute de Jones si Gordon cu ccl e prezentate de WOl1man, Adesman, Herman si Greenberg. Trebui c sa admitem ca intcntia de a marturisi un cvenirnent neg ativ constituie un factor car­dinal al impactului pe care momentul dezvaluirii II arc asupra atractiei rcsimtite de receptor. De fapt, noi sintem inclinati sa credem ca in contextul dcstainuirii unui fapt negativ despre propria persoana, intentia de a dezvalui joaca un 1'01 mai important decit poziti a tempo­rala a dezva luirii in cadrul interactiunii,

Faptul ca eel ce dezvaluie mai tirziu 0 informatie despre sine cstc simpatizat mai mult a fost explicat facindu-se apel la un text clasic, tiparit de Jones si Davis (1965). Acesti autori au descri s, printre allele, " inferenta de personalism". Jones si Arch er (1976) au preluat cxpres ia si au apli cat-o In domeniul dezvalu irii . In situat iile in care aetorii soc iali adopta comportamentul de auto-dezva luire, unul din parteneri poate sa faca 0 atribuire de personalism, in sensul ca pune conduita de dezvaluire a celuilalt pe sea ma simpa tie i si incrcderii pe care i le-a inspirat el in cursul intcractiunii, Asadar, potrivit interpre­tarii prin pri sma conceptului de personali sm , ne s imt im atrasi de cei ce se dezvaluic mai tirziu in timpul con vcrsatiei pentru ca avem convin­gerca ca ei au manifcstat discemamint, au asteptat sa-si contureze 0

impresie de spre noi si apoi au decis ca ne pot incredinta sccretul lor. Archer ~i Burl eson au verificat accasta explicatie - au inclu s masuri atributionalc 'in chestionarul lor experiment al pentru a determina masura in care subiectii percepuscra comportamentul complicelui ea rczu ltatul sentimcntelor lu i pozitive fala de ei.

Es tc, lara indoiala, intcmciata ipoteza ca receptorul con siders pcrsonalista dezvaluirea facuta du pa ce s-a scurs un auumit limp de la inccputul convcrsatici. Nelson -Jones si Strong (1976 ) au sugerat insa a cxplicatic altcrnativa, formul ata in termenii teorie i schimbului

113

STEFAN BONCU

social. lata rationamentul lor: .Dezvaluirea negativa a persoanei A poate sa reduca riscul anticipat de persoana B ca propria ei dezvaluire va fi respinsa; In consecinta, B va percepe schimbul ca satisIacator. Daca insa A va face la inceput 0 dezvaluire pozitiva, riscul intrevazut de B cu privire la respingcrea dezvaluirii lui va fi mai mare" (Nelson, Jones si Strong, 1976, p. 325). Cei doi psihologi englezi cred, de aceca, ca dczvaluirea negativa reprezinta 0 variabila importanta in initierea unei relatii,

Merits sa notarn eleganta manipularii cfectuatc de Nelson­Jones si Strong. In locul variatiei dcvreme-tirziu din experimentul realizat de Jones si Gordon, ei au folosit doua variabile independente, fiecare cu doua niveluri: natura dezvaluirilor complicelui si ordinea lor. Mai precis, au creat urmatoarele conditii: doua dezvaluiri negative (NN), doua dezvaluiri pozitive (PP), mai intii dezvaluire ncgativa ~ i

apoi dezvaluire pozitiva (NP), mai Intii dezvaluire pozitiva si apoi dezvaluire negativa (PN). ProbabiI ca cercetatorii englczi nu s-au insclat - plasarea dezvaluirii negative la inceputul sau la sfirsitul conversatiei este 0 chestiune de succesiune, si nu de temporalitate. Atunci cind ne hotarim pentru 0 dczvaluire negativa devine important daca 0 prefatarn sau nu cu una pozitiva, In principiu, necesitatea de a proteja relatia ne impune sa furnizarn mai intii informatii pozitive.

Consideratiile privind mornentul dezvaluirii tin atit de dczva­luirea strategica, cit si de atractic ca rezultat al dezvaluirii. Noi avem convingerea ca alegerea momentului marturisirii reprezinta 0 decizie de management strategic; cei mai multi cercetatori insa au judecat acest fenomen prin prisma variabilei dependente din studiile lor: atractia interpersonala, Daca despre caracterul strategic al comporta­mentulu i de auto-dezvaluire am tratat In capitolul precedent, legaturile dintre auto-dezvaluire si atractie Ie vom aborda in cel urmator.

9. Auto-dezva luir e ~ i atractie interpersonala

Relatia pozitiva dintre auto-dezvaluire si atractie pare cit se poate de fireasca. Altman si Taylor (19 73) au demonstrat prin cerce­

114

Procese interpersonale

tMile lor care au fundamentat teoria penetrarii socialc ca auto-dezva­luirca detine un rol fundamental in consolidarea relatiilor interpcr­sonalc. Cum relatiile intime nu se pot inchega in Jipsa atractiei reci­proce, pare aproape inutil sa mai punem problema legaturii dintre auto-dezvaluire si atrac tie, De altfel, Sidney Jourard a stabilit inca de In Inccput ca cele doua procese interpersonale sc ami In armonie si se potcntcaza unul pe celalalt. In studiul din 1959, el a identificat, intr-o populatie de eleve ale unci scoli mcdicale, 0 corclatie pozitiva intre atrac\ia pentru alta persoana si dezvaluirea catre aceeasi persoana, Mai inainte, Jourard si Lasakow (1958) aratasera ca dezvaluirea catre parin(i sc asociaza cu atractia resimtita fata de ei.

Determinarea dintre auto-dezvaluire si atractie a fost regasita de Worthy, Ga ry si Kahn (1969), de Daher si Banikiotes (1976), ca si de Johnson si Dabbs (1976). Ultimii autori, bunaoara, au notat ca subiectii lor nutresc mai multa simpatie pentru 0 persoana care se dczvaluie decit pentru una care n-o face. Totusi, au aparut si articole in care autorii recunosteau ca n-au putut evidentia nici 0 relatie intre intimitatea dczvaluirii si atractia pentru eel ce se dezvaluia (Ehrlich si Graeven, 1971; Derlega, Walmer si Furman, 1973). Jourard insusi esuase in probarea existentei acestei relatii atunci cind apelase la subiecti de sex masculin (Jourard ~i Landsman, 1960). Cozby (1972) a descris chiar conditiile In care corelatia dintre auto-dezvaluire ~ i

atractia intcrpersonala devine una ncgativa. Aceste discordante au generat treptat impresia de inconsistenta. Literatura asupra legaturii auto-dezvaluire - atractie parea dezorganizata si confuza, Impresia aceasta nu putea fi indepartata decit printr-un travaliu sustinut, vizind identificarea variabilelor modelatoare, travaliu care s-a efectuat numai dupa 1980.

Deosebit de utile pentru clarificarea teoretica a domeniului s-au dovedit si tentativele de a distinge mai multe tipuri de relatii auto­dezvaluirc - atractie, In contextele de dezvaluire avem de-a face cel putin cu intcractiuni diadice, daca nu cu interactiuni de grup; ca atare, apar 0 multitudine de conexiuni intrc comportamentul de auto-dczva­luire al fiecarui membru si sentimentele de atractic pe care el Ie provoaca ori Ie resimtc pcntru ceilalt i. Fara a pretinde ca ar epuiza

11 5

STEFAN BONCU

problema, Nancy Coll ins si Lynn Carol Miller (1994) au intreprins demcrsur i de meta-analiza vizind trei tipuri de efccte auto-dezvaluij-, - atractie : I. masura in care indivizii ii simpatizeaza pe ceilalti ce Ii sc dezvaluie; 2. masura in care indivizi i se dezvaluie celor pe care.] simpatizeaza; 3. masura in care indivizii se simt atrasi de ceilalti ca urmare a faptului ca s-au dezvaluit acestora . A~a cum observa ccle doua autoare, accstc relatii presupun fenomene intrapersonale ~i

interpersonalc foartc difcritc. Primul efcct a fost, de departc, eel mai studiat. Majoritatca

cercetatoril or interesati de conexiunca dintre cele doua procesc interpersonale a socotit util sa elucidezc felul in care dezvaluirile unui emitator i i confers atractivitate in ochii receptorului. In principiu, rezultatele demersur ilor empirice adevercsc intuitiile simtului comun: ne sirntirn mai atrasi, ca receptori, de cei ce ni se dezvaluie decit de cci ce nu ni se dezvaluie, Teoria schimbului social fumizeaza 0 explicatie sirnpla pentru acest fenomen: dezvaluirea este perceputa de receptor ca 0 recompensa (Worthy, et al., 1969). Acesta poate sa dcduca, pornind de la actul destainuirii, simpatia si dorinta emitatorului de a intari si aprofunda relatia. Oricum, dat fiind ca oamenii se simt atrasi de cei ce Ie aplica recompense, receptorul se va simti atras de cel cc i se dezvaluie. Exista purine aspecte ale interactiunilor cotidiene care sa scape logicii schimbului social. Dar, la fel de valabila pare si 0 alta explicatie: sintern atrasi de cei ce ne fac dezvaluiri pentru ca ne simtim confortabil in preajma celor pc care-i cunoastern (Derlega et al., 1993). Livrindu-ne informatii despre sine, partenerul inclinat (fie si contextual) sprc auto-dezvaluire ne ingaduie sa-l cunoastern si astfcl ne reduce incertitudinea. Dimpotriva, cel ce-si reprima comport amen­tul de auto-dezvaluire, ne mentine 0 stare de incertitudin e accentuata, ccea ce ne provoaca inconfort ~ i ne face sa-l respingem.

Ideea ca cei ce ne comunica informatii despre ei insisi ne devin simpatici constituie 0 regula, dar 0 regula cu multe exceptii. 0 puzderie de norme intervin pentru a regia comportamentul de auto­dezvaluire, iar incalcarea oricareia din cle diminueaza drastic atracti­vitatea actorului. Cozby (1972) a izbutit sa reliefcze tendinta noastra de a-i simpatiza pe cei ce ni se dezvaluie moderat ~i de a-i respinge pe

11 6

Procese interpersonale

cci cc ne fac dczvaluiri total lipsite de intimitate sau suprasaturate in informatii intime. Gradul de intimitate se cuvine, prin urmarc, adaptat la context. Dar si plasarea dezvaluirii intimc intr-un stadiu incipient al rclatiei poate compromite atractia, ca si plasarea neadecvata a dezva­luirii in interiorul unci convcrsatii, De asemenea, s-a pus in evidenta capacitatea informatiilor negative de a inhiba atractia, in afara, desi­gur, a cazurilor in care preexista un sentiment puternic de atractie intre cei doi parteneri. Receptorul are, in orice situatic de dezvaluire, anu­mite cxpcctante normative, iar violarea aces tora de catre ernitator conduce la evaluari negative si nicidecum la atractie.

Cornportarnentul femeilor si barbatilor in situatiile de auto­dczvaluire pare sa fie guvernat de norme diferite (vom discuta pe larg IUCJl.ll acesta in capitolul urmator). Derlega si Chaikin ( 1976) au dove­dit di barbatii sint apreciati mai curind negativ cind se dezvaluie foart e intim, in vreme ce femeile, pe baza acclciasi conduite, primesc aprecicri mai curind pozitive. Ne construim, in decursul procesului de socializare, stcreotipuri ale rolurilor de sex; acestea zarnislesc conv in­geri potrivit carora dezvaluirea intima reprezinta un cornportament acceptabil pentru femeie, iar dezvaluirea lipsita de intimitate repre­zinta un comportament adecvat rolului mascul in.

lntr-un studiu menit sa exploreze legatura dintre apartenenta scxuala si atractia generata de indivizi care se dezvaluie, Chris Klcinke si Margi Lenga Kahn (1980) au obtinut date atestind impresia mai favorabila produsa de barbatii cc-si reprimau comportamentul de dczvaluire dccit de femeile care procedau la Eel. Acesti autori au des­coperit importanta continutului dezvaluirii pentru atractia exercitata de rcprczcntantii celor dua sexe. Femcile din experimentul lor erau prefe­rate cind vorbeau intr-o manicra intima despre sinuciderea unui prie­tcne sau desprc atitudinile lor sexualc, dar crau rcspinse cind destainu­iau scntimcntc de agrcsivitatc ~ i ambitia dc a cistiga in competitiile socialc. Dezvaluirile barbatilor aveau drept rezultatc efecte de sens opus: accstia obtincau aprecie ri pozitive cind i ~i marturiseau tendin­tele agrcsive ~i ambitiile. Astfcl de rezultate ne ingaduie sa tragem concluzia ca barbatii inclinati sa sc dezvaluie, ca ~ i femeilc, pot exer­cita atractie daca abordeaza tcme adccvate rolului de sex.

117

$T EFAN BONCU

Kleinke ~i Kahn au explicat si impactul unei caracter istici personale asupra atractici generate de individul care se dezvaluic: atrac tivitatea fizica. Noi am aratat , in prima parte a acestui volum, ca .J rumosii" beneficiaza de tot felul de avantaje sociale. Auto-dezvahj], rca Ie ofera, ca multe alte comportamente sociale, prilej ul de a profita de infat isarea lor. Datele prezenta te de Kleinke ~ i Kahn indica impres ia rnai favorabi la produsa de indivizii atractivi fizic ce nu sc dezvaluiau decit de indivizii lipsiti de atractivitate si inhibati din punctul de vedere al auto-dezvaluirii. Autorii comenteaza cu j ustete ca "atractivitatea fizica ofera compcnsatii pentru comportamentele lipsite de intimitate sau chiar pentru celc usor antisocialc" (Kleinke si Kahn, 1980, p. 191).

Atractia resirn tita fata de cei care nc iau drept [into ale dcstai­nuirilor lor depinde si de atribuirile pe care le facem. Daca, de pilda, punem dezvaluirea intima a celuilalt pe seama situatiei (intr-un expe­riment de laborator asupra auto-dezva luirii, ne spunem ca celalalt sc cornporta asa cum i-a indicat experimentatorul), atunci il vom simpa­tiza mai putin. Atribuirea personala sau dispozitionala 0 realizam atunci cind privim comportamentul ernitatorului ca un rezultat al tendintei sale firesti de a se dezvalui la un numit nivel de intimitate. Cel mai interesant tip de atribuire, in contextul relatiei auto-dezvaluire - atractie interpersonala il reprezinta insa atribuirea personalists . In teoria coresponde ntelor inferate propusa de Jones si Davis (1965), ter­menul de personalism se refera la cornportamentele, pozitive sau ne­gative, adresate percepatorului, Jones ~ i Archer au presupus efectuarea acestui tip de atribuiri de catre receptorul dezvaluirii. Cel ce primeste o dezvaluire poate sa creada ca se afla el insusi la originea ei, ca dezvaluirea nu este decit rezultatul unei calitati a lui iesite din comun, pe care emitatorul a remarcat-o. Evident, daca receptorul face aceasta inferenta, el va ajunge sa se simta atras de ernitatorul dezvaluirii,

Pentru a-si testa ipotezele, Jones si Archer au proiectat un design complex, ecologic, in buna traditie festingeriana. Fiecare din subiectii lor inrilnea un complice, care Ie dezvaluia sau nu Ie dezvaluia informatie stigmatizanta dcspre sine. Inainte insa de a interactiona cu acest complice, subiectii il vedeau si-l auzeau furnizind descrieri ale

118

Procese interpersonale

sale altor doi complici. Descrierile includeau sau nu includeau dezva­luirea stigmatizanta, Evident, subiectii faccau atribuirea personalista atunci cind complicele le vorbea numai lor despre stigmat. Din nefericire, Jones si Archer n-au izbutit sa-si confirme ipotezele intr-o ll1aniera satisfacatoare. Complicele care se dczvaluia numai subiectu­lui era mai simpatizat decit eel ce nu se dezvaluia nici subiectului ~ i

nici cclorlalti doi complici. Totusi, in mod surprinzator si inexplicbil, eel ce transmitea informatie stigmatizanta altora, evitind s-o transmita subicctului, se bucura de aceleasi aprecieri pozitive ca si cel ce provoca prin comportamenrul lui atribuirea personalista.

De mai mult succes s-au bucurat Tay lor, Gould si Brounstein (1 981), precum si McAllister (1980). Primii trei autori si-au confectio­nat un design intimitate x atribuire, care s-a dovedit a poseda validitate intcma, Subiectii lor au declarat sentimente de atractie pentru eel ce Ii sc dezvaluia intim si despre care erau incredintati ca Ii s-a dezvaluit doar lor. Si experimentul lui Hunter McAlister (1980) este un exer­citiu de subtilitate. Acesta verifica ipoteza personalista variind liber­tatea complicelui de a se dezvalui subiectului. Cu cit complicele este mai liber sa decida daca se va dezvalui sau nu, eu atit subiectul devine mai inclinat sa faca atribuirea pcrsonalista, percepind comportamentul complicelui ea un rezultat al sentimentelor pozitive ale acestuia rata de subiect. In plus, McAllister a livrat subicctului informatii despre personalitatea partcnerului de intcractiune, facindu-l sa creada fie ca acesta este inclinat in genera l sa se dezvaluic, fie ca nu are 0 astfel de inclinatie. Infercnta personalista era facilitata, bineinteles, de lipsa tra­saturii care ar fi putut determina comportarnentul.de auto-dezvaluire al complicelui.

Jones si Archer (1976) au cxplicat sentimentul de atractie pro­vocat de atribuirca personalism argumentind ca in astfel de contexte receptoru1 privcstc dczvaluirca ca pe un compliment. A alege a per­soana drept [inta cxclusiva a unci dcstainuiri intime inscamna a avea incrcdcrc in ea si, probabil, a dori initicrea unci relatii solide cu ea. Explicatia aceasta dispune, lara indoiala, de cocrenta ~i a fost multu­mitor atestata empiric (de pilda, McAllister, 1980). Richard Petty si Herbert Mirels (1981) au schijat insa 0 interpretare altcrnativa. Ei au

11 9

$TEFAN BONC U

remarca t corelatia ncgativa ce apare intre perceptiile subiectilor asupra gradu lui de intimitate a unei dczvaluiri si raritatea dezvaluirii (ultima variabila fiind operationalizata ca numarul de persoane carora Ii se face dezvaluirea). Plccind de la aceasta observatie, cei doi psihologi socia Ii americani au avansat ipoteza ca dezvaluirea exclusiva (per­ceputa de receptor ca adresata numai lui) amplifica atractia pentru ea receptorul deduce ca informatia primita este rara si, de aceea, valo. roasa, Date sustinind pe dcplin aceasta ipoteza gasim In textul publicat de Richard Archer si Chistie Cook (1986). Para a insista asupra deta liilor acestui demers experimental, vom descrie succint maniera In care a fost manipulara raritatea inforrnatiei. De fapt, autorii echiva­leaza raritatea sau frecventa scazuta a informatiei cu accesibilitatea ei redlisa pentru subiect. Experirnentatorul Ii explica subiectului ca urmeaza sa intilneasca 0 persoana si sa poarte 0 scurta discutie eu ea. Scopul studiului ar fi investigarea diferitelor moduri de comunicare. Subiectului i se aduce la cunostinta, de asemenea, ca partenerul lui a luat parte deja intr-un alt studiu In care a trebuit sa completeze un chestionar de personalitate. Unii subiecti urmau sa prirneasca chestio­narul partenerului dupa intilnirea cu el, pentru a avea 0 sursa altema­tiva de informatie, utila In incercarea de a-~i forma 0 impresie acurata. Restul subiectilor aflau ca nu vor avea acces In nici un caz la chestio­narul complicelui. Numai In a doua conditie experimentala comporta­mentul de auto-dezvaluire al complieelui a cauzat sentimentele de atractie ale subiectului. Reactia pozitiva la dezvaluirea intima apare daca receptorul are convingerea ca n-ar fi putut obtine informatia dezvaluita de catre partener din alte surse.

Efectul receptarii unei dezvaluiri asupra atractiei resimtite fata de ernitator a Cost studiat fie pe participan]i activi, fie pe participanti pas ivi. Practic, In studiile de laborator s-au folosit doua paradigme diferite: 0 paradigms care presupunea intcractiunea veritabila a doi indivizi ce nu se cunoscusera mai inainte, subiectul naiv si complicele, si 0 paradigma inspirata din studiile aspra formarii impresiei, In care subiectul, ca participant sau observator pasiv, era expus la 0 situatie de dezvaluire angaj lnd doi indivizi (conversatia acestora era fie filmata, fie descrisa Intr-lln text). In cel de-al doilea tip de experimente,

120

Procese interp ersonale

subiectul indica propriile sentimente fata de individu l care se dczva­[uia, sau incerca sa prezica sentimentele celuilalt participant fata de cl11 ilatorul dezvaluirii, lntre rczultatele obtinute cu participanti activi ~i cele obtinute cu participanti pasivi este de astcptat sa apara diferente relativ pronuntate. Archer, Berg si Runge (1980) au semnalat aceasta problema. Ei si-au construit ipoteza plecind de la ideea de atribuire personalista. Observatorii activi, luind parte intr-o interactiune ea oricarc alta, pot face 0 astfel de atribuire. Ei pot credc ca dezvaluirea complicclui le este adresata numa i lor pentru ca i-au inspirat acestuia jncrederc. Dimpotriva, observa torii pasivi nu interactioneaza cu eel ce sc dczvaluie, dczvaluirea nu este forrnulata pentru ci si, ca atare, infe­rcnta de personalism este exclusa, Pe baza cestui rationament, Archer, Berg si Runge au antieipat ca participant ii activi se vor simti mai atrasi de emitatorul dezvaluirii decit part icipantii pasivi. Datcle lor empirice au confirmat ipotcza. Aceeasi ipoteza a primit girul, tara indoiala mai prctios, al demersului meta-analitic intreprins de Collins si Miller (1994).

A doua relatic auto-dezvaluire - atractie priveste inclinatia noastra de a ne dezvalui intr-o mai marc masura celor de care ne simtim atrasi. Jourard (1964) a comentat tendinta fireasca a oamenilor de a se dezvalui celor pe care-i simpatizeaza si In care au incredere. Wort hy, Gary si Kahn (1969) au explicat aceasta tendinta: auto­dczvaluirea echivaleaza cu 0 recompensa.aplicata celuilalt, iar oamenii ofera mai multe recompense celor pe care-i simpatizeaza. Un studiu atcstind rclatia ce ne sta In atentie este eel realizat de Pederson si Higbee (1969, apud Cozby, 1973). Studiul coniine masuratori asupra dczvaluirii si atractiei si a fast cladit pe ipoteza ea proprietatile indivi­duale ce detcrmina comport amentul de dezvaluire al celuilalt difera In fu nctie de receptor. Pederson si Higbee au cuantificat dezvaluirea subiectilor fata de mama, tara, eel mai bun prieten de acelasi sex si eel mai bun prieten de sex opus. Au obtinut, cu ajutoru l unui chestionar cu II itemi, si aprecierile subicctilor Cata de acestc persoane. Dezva­luirca a corclat cu sentimentele de atractic recunoscute de subiecti. Intruc1t auto-dezvaluirea presupune adesea riscuri, oamcnii aleg cu

121

grij a pe eei ca rora Ie corn unica informatii intime; unul din er iter iile orient ind alegerile est e toemai atractia interpersonala ,

Ne simtim atrasi de ce i carora ne dezvaluim dupa ce am faeut acest lucru? De termina auto-dezvaluirea atractia la nivel interpersonal? Faptul de a ne dezva lui ne genereaza sentimente de atractie pentn , interlocu toru l nostru? Au fost raportate citeva dem ersur i empiriee probind un astfel de efect , ] ourard (197 1), care a anal izat auto-dezva, luirea din perspectiva starii de sanatate mentala si a confortului psihie pe care Ie pro cu ra, a sugerat ca asociem efectele pozitive rezultate din cornportamentul de auto-dezvaluire cu persoana care ne-a asc ultat si ajungem astfel sa nutrim simpatie pentru aceasta . Satisfactia dczva­luiri i se transforms intr-o evaluare favorabila asupra recept orului dezvaluirii noastre.

A lan Ch aikin si Valerian Derlega (1976) au apreciat aceasta explicat ie cu radacini In teo ria invatari i soeiale, dar au em is 0 ipoteza ma i subtila, inspi rati de teoria auto-pe rce ptie i a lui Bem (1972). Sa ne amintim ca Daryl Bem, ilustrind un behaviorism rafinat, a sus tinut ca oamenii fae atribuiri asupra propriului comportament fol osindu-se de ace iasi indici ca si observatorii extem i. Potrivit ipotczei avansate de Chaikin si Derlega, de zvaluirea pe care 0 facem celuilalt ne convinge ca-l simpatizam. lata formularea ce lor doi psihologi americani : ,,[ ... ] per soanele care dezvaluie in mod vo lunta r informatie intima despre ele in sel e pot infe ra atractia lor pentru receptor pe baza ace stor dezvaluiri, [.. .] In general, fie eare din noi crede ca dezvaluiri le intime se schimba intre pri eteni apropiati sau confidenti, dec i intre persoane care se plac si au incredere una in cealalta, [... ] eel ce se dezvaluic intim poate sa traga concluzia ca simpa tizeaza receptorul , deoarece 0

as tfe l de dezvalu ire es te rezervata de ob ice i prietenilor sa i' ' (C haikin si Derl ega , 1976, p. 203). Desi lungimea unui citat nu ga ranteaza cfi­cienta lui persuasiv a, spe ram ca am clarificat inde ajuns interpretarea autorilor.

Ch aikin si Derlega s-au multurnit doar sa cre ioneze explicatia fundamentata pe dinamicile psihice de auto-perce ptie. Inccrcari le de testare ernpirica n-au intirziat insa sa apara , Prima de care avem noi cunostinta ii apart ine lui Hunter McAll ister ( 1980). Am mai citat

122

studiul acestui autor cind am abordat infe renta personalista, Dar in cadm l aceluiasi studi u, McAlliste r a demonstrat viabilitatea ex plicatiei propuse de Cha ikin si Der lega. M an ipularea lui princip als a vizat libclt atea subi ectului, ce se dczvaluia in fata unui complice, de a stabi li el insusi niv elul de intimitate al dezvaluirilor sa le. Cu cit subiectul are 0 libert ate mai mare In aceasta privinta si cu cit el se dezvaluie mai intim, eu atit de vine mai probabila auto-atribuirea atractiei fata de compliee. Rezultatele anali zelor sta tis tice s-au dovedit compatibile eu ipot eza. Oamenii pun eo mportamentu l lor de auto­dezvaluire pe sea ma sen timente lor de atractie si a increderii pe care 0

au in partenerul lor de interactiune, Am afinn at , la inceputul acestui capitol, ca, in meta-analiza

lor, Collins si Miller s-au ocupat do ar de cele mai studiate re latii auto­dezvaluire - at racti e. Exista, desigur, si a lte efecte, care as tea pta sa fie elucidate . De pilda, ce loc ocupa In dezvaluirile noastre informatiile despre cei pe care -i s impatizam sau despre cei pe care-i respingem? Sau 111 ce fe l se modi fica auto-de zva luirea unui indi vid ce se stie simpatizat de altul in raport cu dezvalu irea cuiva simpa tizat de alt e patru persoan e? Lasam deocamdata aces te intrebari Tara raspuns, dar raspundem, cu ajutoru l lui Kapl an , Firestone, Degn ore s i Moore ( 1974), la 0 alta , la fel de incitanta: in ce masura ne simtirn atrasi de cci care ne cer sa Ie dezvaluim in forrnatii inti me ? Aut ori i la care ne referim au inte les de la bun ince put rolul covirs itor al co ntex tului in modelarea acestei relati i de a trac tie. Ei au presupus ca int r-un contex t formal, cum cs te interv iul de se lectie profesionala, unde intreba rile intime nu-si au locul, subiectul il va respinge pe ee l ce va risca astfel de intrebari, Dimpotriva, intr-un intcrviu psihoterapeutic sau intr-unul realizat de un consilier in problerne sexuale, subiectul va reactiona mai putin negati v la solicitarea informa tii lor intime. Totusi, Kaplan si colcgii sai au gas it, indiferent de contex t, 0 relatie de prop ortionalitate inversa intre gradul de intimitate a l intrcbarilor si atractivitatea inter­vievatoru lui estima ta de subiec t. Am fi inclinati sa apreciem, In margi­nea accstui rcz ultat, ca auto-dczv aluirea intima reprezinta un act asupra caru ia individul dorcs tc sa aiba 0 libe rtate dcplina, Tentat ivelc de a impune sub iec tului momentul si conditiile auto-d ezvaluirii intimc se soldcaza , In general, cu reactii negative.

123

STEFAN BONCU

Auto-dezva luirca joaca un rol funciar In initierea, cimentarca si pcrpctuarca relatiilor intimc. 0 maniera de a proba acest rol 0

constituie cercctarca legatur ii dintre auto-dezvaluire si atractie, Psiho­logii s-au straduit sa distinga tipurile de conexiuni posibile intre celc doua procesc interpersonalc, precum ~i factorii de care dep inde fiecare tip. Daca In privinta unora din relatiile auto-dezvaluire - atraetic demers urile cmpiricc au fost incun unate de succes, In privinta altora cercetarilc sint mai curind sovaitoa re. In orice caz, rezultatcle tuturor studiilor VOl' trebui integrate intr-un discurs asupra efectelor dezvaluiro - atractie In situatiile interpersonale, discurs riguros, detaliat ~i continind sugestii aplicative.

10. "Femeia exprima sl barbatul r epr ima"

Dorinta de a dezvalui informatie despre ginduril e, sentimen­tele, experientele personaIe a fost examinata In functie de caracte­risticile demograficc, de sanatatea mintala, de trasarurile de persona­litate si de situatia socials. Un rezultat consistent In cirnpul acestor cercetari este dependenta auto-dezvaluirii de aparten enta sexuala a individului : femcilc se dezvaluie mai mult decit barbatii si valori­zeaza mai mult auto-dezva luirea. Jourard (1971) a sugerat ca expect antele de 1'01 Ii impun barbatului sa se arate dur, obiectiv, motivat sa reuseasca, inexpresiv din punct de vedere emotional, ceca ce Ii inhiba tendintele spre auro-dezvaluire, Pe de alta parte, expcctan­tele legate de rolul feminin incurajeaza auto-dezvaluirea, Comporta ­mentul expresiv al ferne ilor trebuie pus pe seama recompensclor si aprobarilor pe care Ie primesc pentru faptul de a se purta astfel. S-a ararat, de exemplu, ca femeile sint mai inclinate sa dezvaluie lucruri foarte intime Inca de la inceputul relatiei sau ca sotii sint mai fericiti decit sotiile In casatorii In care auto-dezvaluirea este foarte slaba, Sotiile sint mai dispuse decit sotii sa discute despre sursclc contlicte lor din familie (Dindia ~ i Allen, 1992). Pe scurt, .femeia exprima si barbatul rcprima",

124

Procese interpersonale

Judecarilc asupra gradulu i de adaptare a unci persoane se fac pc baza adecvarii comportamentului sau la situatii specifice. Nepotri­virile dintre comportamentul persoanci si situatie, ce reprezinta violari ale cxpectantelor sint utilizate pentru a diagnostica dezordinile psiho­logicc. Mai aproape de ceea ce nc intereseaza, judccatile asupra sana­tatii mintale se pot baza pe gradul de deviants de la rolul de sex. Din acest punet de vedere, Derlega si Chaikin ( 1976) au dernonstrat ca 0

atribuire de maladie mintala poate sa tina seama de gradul In care individul dcviaza de la norm ele de auto-dczvaluire ce regleaza comportamentul In grupul sau sexual. Mai precis, barbatii sint apreciati ea adaptati psihologic daca nu se dezvaluie, iar femeile daca practica auto-dezvaluirea. Autorii au inminat subiectilor un text In care se relata despre interactiunea dintre doua persoane ee calatoreau eu avionul. Una din ele intreba la un moment dat: "Va face rau zborul?", iar cealalta raspund ea fie sCU1i ("Cred di da. N-am zburat de prea multe ori."), fie povestea pe larg calatoriile sale anterioare, ofcrind detalii intime despre sine. Dupa ee lecturau textul, subiectii trcbuiau sa apreeieze eea de-a doua persoana In privinta adaptarii psihologiee, a arractivitatii, a masculin itatii-ferninitatii etc. Derlega si Chaikin au pus In evidenta un dublu standard folosit de subiecti pentru j udecarea comportamentelor de auto-dezvaluire: femeile non-expre­sive ~ i barbatii expresivi au fost perceputi ca non-adaptati, iar femeile cxprcsivc si barbatii non-expresivi ca adaptati, Mai rernarcam un rezultat interesant al acestui studiu: femeile care s-au dezvaluit au fost simpatizate mai mult decit femeile care nu s-au dezva luit, In vreme ce barbatii care s-au dezvaluit si barbatii care nu s-au dezvaluit au fost simpatizati 111 aceeasi masura. Mentionam ca Gordon Chelune (1976) a intreprins UI1 demers asemanator, soldat cu aproximativ ace leasi rezultate.

Difcrcntclc intre sexe pe dimcnsiunea auto-dezvaluirii ies III cvidcnta si In situatiile induct oare de stres. Gottlieb si Wagner (199 1, apud Derlcga et al., 1993) au intrcprins un travaliu deosebit de utiI intcrvicvind cupluri casatorite ce avcau Ull copil foartc bolnav (diabet juvenil sau fibroza cistica), Pe masura cc-si culegeau datele , devcnea clar ca sotii si sotiile au patternuri foartc diferitc de a face fala situatici

125

~T EFAN BONCU

stresante. Sotii vorbeau foarte put in despre necazullor, cautau sa evite dezva luirile sotiilor ce Ie provocau anxietate, incercau sa Ie convinga pe acestea ca trebuie ac tionat "ma tur", ca este nevoie sa se concen, treze pe problemele reale ale copilului. Cit despre femei, ele se plin­gea u ca sotii lor nu-si exprima de schis sentimentele. Raceala aparenta a barbatilor si atitudinea lor rezervata cu privire la comunicarea confesiva Ie faceau sa creada ca acestia sint insens ibil i si lipsiti de do rinta sincera de a col abora In sarcina comuna de ingrij ire a copilului. Des igur, pusi intr-o astfe l de situatie nefericita, nici sotul, nici sotia nu-si dau seama ca fiecare se comporta in baza unei alte norme de auto-dezvaluire .

Doi psihologi cu orientare clinica au incercat sa probeze ideea ca relatia dintre sexul persoanei si auto-dezvaluire nu rarnine neschim­bata In con ditiile variatiei factorilor situationali, Potrivit lui David Shaffer si Kirby Ogden ( 1986), studiile ant erioare au avut In vedcre num ai un gen de context , "care a facut sa liente motivele social­expresive" (p. 93). Subiect ii au dedus ca scopul intilnirii lor este de a sta de yorba si de a se cunoaste; in as tfel de contexte, femeile se dezvaluie mai mult unui partener de acelasi sex decit 0 fac barbati i. Shaffer si Ogden au manipulat scopul int ilnirii subiectilor, transfor­mindu-l intr-unul instrumental: participantii au fost informati ca dupa ce vor discuta cite va minute, VOl' participa la 0 sarcina In care vor putea col abora. De data aceas ta, barbatii s-au dezva lu it mai mult decit femeile . Ei sint ori ent ati catre valorile instrumentale intr-o masura mai mare decit femeile. Daca acea sta sluj este unui scop, ei sint gata sa se dezvaluie, Pentru subiect ii de sex masculin din experimentul lui Shaffer si Ogden, comportamentul de auto-dezvaluire a deven it un mijloc In vederea atin gerii scopului de a realiza cu succes sarcina cooperat iva.

Ex ista, asadar, exceptii de la regula "femeia exprirna si barbatul reprima" , Influenta contextului social asupra de zvaluirilor femeilor si barbatilor a fos t pusa In evid enta si de John Davis (1978), intr-un studiu asupra intilnirilor de dragoste efectuat pe 0 populatic de studenti, Conform datelor lui Davis, baietii se dczvaluie mai mult decit fetele la primele intilniri . Ei sint mai asertivi si au mai multe

Procese interpersonale

initiative: incep conversatiile, lans eaza invitatii, initi aza contactul fizic. Tot ei ale g temel e de convcrsati e si stabilesc niv elul de inti­mitate al dezvaluirilor . Davis a pusaceste comp ortamente pc seama nevoii lor de a contro la situatia,

Derlega, Winstead , Wong ~i Hunter (19 85) au examinat inca 0

data probele In favoa rea ipotezei lui Davi s. Ei au organiza t grupuri mixte din punctul de vedere al apartenentei sexuale, ce se reuneau pentru scurte discutii. Dupa aceasta faza experimentala, sub iectilor li se cerea sa-si imagineze ca poarta 0 conversatie cu una din femeile sau cu unul din barbatii intilniti anterior si sa alca tuiasca 0 auto-desc riere pc care urma sa 0 citeasca partenera sa u partenerul lor. Faptul ca barbatii pretuiesc exercitarea controlului Ii face sa se dezvaluie relativ intim In stadiile incipiente ale relatiilor cu sexul opus. Subiectii masculi din studiul efectuat de Derlega si colegii sai, interactionind cu o partenera, au intrecut femeile pe dimensiunea profunz imii auto­dczvaluirii, De altminteri , oare nu ave m cu totii convingerea ca barbatul, si nu femeia, trebuie sa faca primul pas la prima lor intilnire? In orice caz, pe baza studiilor rezumate mai sus sintem inclinati sa forrn u larn concluzia ca barbatii util izeaza auto-dezvalu irea ca un mijloc de a initi a si consolida 0 relat ie cu 0 femeie.

11. "Dcschizatorii"

Scalele de auto-dczv aluire mascara diferent ele indiv iduale pe aceasta dimensiune. Dar - este evident - auto-dezvalu irea sau refuzul de a se dezvalu i al unui individ nu depinde numai de caracteristicile sale de person alitate. Cantitatea si ca litatea auto-dezvaluirii unei persoane cste detcrminata, in buna mas ura, de un facto r important din situatia de intcractiune: partcneru l de dialog. Intuim usor ca exista persoane calde, afectuoase, care stiu sa asculte, care ofera un feed­back adecvat ccl ui care Ii se dezva luie si altele lipsite de oricare din accste ca litati. Pr imclc au fos t nu mite de Mi ller, Berg si Archer (1983) deschizatori - ele .xicschid' ' pcrsoana care vorbcste, 0 stimuleaza sa comunice informati e despre ea ins asi. Sprc a demonstra utilitatc a

126 127

~T EFAN BONCU

constructului, cei trei autori mcntionati au construit 0 scala pentru masurarea acestei .voca tii". Scala lor cuprinde trei categorii de itcmi: I. Itemi ce se refcra la react iilc percepute ale celorlalti (de exemplu, "Oamenii se simt relaxati In preaj ma mea"); 2. Itemi ce se refera la interesul de a-i asculta pe ceilalti ("Im i place sa-i ascu lt pe ceilaltij. 3. Itemi ce se refera la abilitati interpersonale (de exemplu, "Pot sa-i fac pc oameni sa vorbeasca despre ei insisi"). Autori i au demonstrat ca "Opener Scale" este un instrument unifactorial. Ei sustin ca trasatura de personalitate masurata eu ajutorul acestei scale este apropiata de sociabilitate si empatie, dar ca este totusi distincta, Intr-o interactiuno, ea influentcaza largimea si adincirnea auto-dezvaluirii partenerului. Miller, Berg ~i Archer au masurat la 110 studente tendinta spre auto­dezvaluire eu ajutorul JSDQ ~ i tendinta spre deschiderea partenerului cu ajutorul scalei propuse de ei. lnteract iunea acestor tinere In diade a relevat ca cele putin inclinate sa se dezvaluie s-au dczvaluit mai mult In prezenta unei partenere cu scor mare pe "Opener Scale" dccit In prczenta unei non-deschi zatoarc. Potri vit acelorasi autori , indivizii deschizatori sint mai sirnpatizati de partenerii lor atit In contextul unci relatii de lunga durata, cit si In interactiunil e punctuale.

Purvis, Dabbs si Hopper (I 984) si-au propus sa studieze In detaJiu comportamentul deschizatorilor pentru a intelege felul 'in care ei reuscsc sa stimuleze partieip area partenerului, Ipoteza eelor trei psi­hologi a fost ea deschizatorii inzestrati cu 0 mare dexteritate nu se caracterizcaza arlt printr-uncontinut deosebit al mesajelor, cit printr-un cornportament non-verbal si un stil de conversatie specifice. Ca atare, ei au filmat evolutia subiectil or si au analizat atent expresiile lor faciale, directia privirii, pattern-ul de vorbire etc. Au constat at, astfel, ca deschizatorii folosesc un set de co mportamente ce intareste tendinta partenerilor de a-si expune propriul eu. rnrat i ~area lor 'in timpul conversatiei este aceea a unor oameni relaxati , atenti la ce spune celalalt , savurind schimbul de informatii , Expresia chipului lor arata interes pentru discursul celuilalt. Ei pastreaza, intr-o mai mare masura dccit non-dcschizatorii, contac tul vizual direct eu partenerul (II privesc In ochi mai frecvent si mai indeiung). In privinta partic iparii la schimbul verbal, desch izatorii se carac terizeaza prin emiterea unor

128

Procese interpersonale

fraze scurte aprobatoare in timp ce vorbeste partenerul si prin complctarea spuselor acestuia. Putem conchide, pe baza acestor date, ca astfel de indivizi influenteaza in mod activ contributia partenerulu i In conversatie,° variabila insemnata in cercetarea efec tului deschizatorului Soar putea dovedi apartenenta sexuala a subiectilor. Intr-adevar, oare nu stim cu totii din viata de zi eu zi ca femeile sint ascultatoare mai dedicate si mai eficiente decit barbatii? De altminteri, ~ i Miller si colegii ei (1983) au remarcat ca femeile obtin in general scoruri mai mari decit barbatii pe Opener Scale. Pegalis, Shaffer, Bazzini si Grccnicr (1994) au incercat sa probeze ca instrumentul prezentat In textul din 1983 detecteaza, in popul atia de femei, ca si in populatia de barbati, indivizii inzestrati pentru "deschiderea" conlocutorilor. Dar, mai important decit acest obiectiv, Pegalis si colaboratorii ei au intcntionat sa demonstreze d i aptitudinea de a provoca dezvaluiril e celorlalti se manifests mai cu seama In contextele in care ceilalti sint rezcrvati $i se abtin sa comuniee inforrnatii intime despre ei. Autorii au presupus, in acord eu rezultatele studiului reaJizat de Shaffer si Ogden (1986), pe care noi l-am rezumat in paginile anterioare, ca astfel de contexte sint, pent ru fernei ccle instrumcntale, iar pentru barbati ccle expresive. Cu alte cuvinte, eei patru autori antic ipau, alcatuind diade de barbati, ca barbatii cu scoruri inalte pc Opener Scale vor obtinc mai multe informatii intime de la partcnerii lor dcci t cei cu sco ru ri slabe daca diadei i se va cere pur $i simplu sa poarte 0

conversatie timp de zece minute. Dimpotriva, femeile cu aptitudini de deschizatoare se VOl' remarca in discutiile cu pal-teneri de sex ferninin eu precadere in situatiile In care dezvaluirca este necesara pentru atingerea unui scop. Spre a obtine ultimul tip de context, autorii instiintau participantcle ca in etapa urmatoare a experimcntului vor lucra impreuna cu partcnerclc lor intr-o sarcina de luare a deciziei. 0 astfel de instructiune activa motive instru mcntale, si nu preocup ari social-expresive.

Din pacate, Pegalis si colegii ei n-au obtinut rezultatele scontatc. Indivizii eu scoruri mari pe sca la desch iderii apartinind ambelor grupuri sexuale provocau partenerilor lor dezvaluiri Jungi ~ i

129

STEFAN BONeu

intime, indifercnt de tipul contextului. "Se pare, admit autorii, Ca efectul dcschizatoru lui este destul de robust si nu este marcat de variatiilc situationale, eel putin nu de cele manipulate de noi" (Pegalis et al., 1994, p. 418). Rezultatele studiulu i n-au ingaduit nici concluzii edificatoare cu privire la cauzele eficientei deschizatorilor, Echipa condusa de Linda Pegalis mizase pc factori ca: atent ia mai mare pc care 0 afiseaza deschizatorii fata de spusele interlocutorului, credinla celor ce se dezvaluie ca dcschizatorii sint amabili, capacitatea deschizatorilor de a induce partenerilor incredere In ei insisi, Chestio_ narele aplicate subiecti lor n-au con firmat insa actiunea vreunuia din acesti factori. Autorii sfirsesc prin a se declara de acord cu opiniilc formulate de Purvis, Dabbs si Hopper (1984): ei accepta ca deschi. zatorii de succes cornunica interesul lor pentru ceea ce spune parte. nerul prin intermediul unor indici faciali si posturali .

Thomas Holtgraves (1990) n-a facut cercetari asupra deschi­zatorilor, Insa concept ia sa cu privire la comportamentul acestora merita retinuta, EI susrine ca intr-o conversa tie faptul de a raspundc verbal in mod adecvat amplifica probabilitatea dezvaluirii intime a partenerului . A raspunde adecvat inseamna a continua discutia de unde a lasat-o celalalt, a aborda acelasi subiect ce era tratat In ultima lui luare de cuvint. In al doilea rind, Holtgraves se refera la intrebarile adresate de deschizator partenerului. Aceste cereri privind cedarea informatici persona le sint absolut necesare, insa formularea directa ori plasarea lor Ia inceputul conversatiei pot chiar intrerupe interactiunca. Deschizatorii eficienti fac apeI mai curind la strategii indirecte de solicitare a informatiei intime.

Exista, in stiintele cornunicar ii, programe de cercetare asupra proceselor sociale din dialogurile cotidiene. Aceste programe se dcsfa­soara de obicei Tara a face nici 0 trimitere la teoriile si conceptele din domeniul auto-dezvaluirii, desi perspectiva transdisciplinara n-ar face decit sa Ie sporeasca credibilitatea. Trei cercetatoare canadiene, Janet Bavelas, Linda Coates si Trudy Johnson au publicat In anul 2000, in Journal ofPersonality and Social Psychology, un articol ce ilustreaza carcnta sernnalata de noi. Articolul lor se intituleaza "Listeners as co­narrators", iar singura rcfcrinta psiholog ica este Paul Watzlawick.

130

Procese interp ers onale

Ali icolul expune un dcmers experimental deosc bit de interesant, pe carc noi II socotim relevant pentru studiul deschizatorilor, Autoarele disting doua tipuri de raspunsuri ale celui ce asculta: raspunsuri gellerice (ca a da din cap) si raspunsuri specifice (ca a tresar i sau a exclama). Ultimele sint strins legate de ceea ce spune naratorul la l11oll1entul respectiv. Manipularea experimentala a constat In a distrage atcnlia ascultatorilor de la continutul narativ (partenerii lor relatau 0

Illtimplare). Urmarile rnanipularii s-au vazut in reducerea numarului de raspunsuri ale ascultatorilor, mai cu searna a celor specifice. Dar si pcrfonnan!a naratorilor s-a modificat ca unnare a aceleiasi manipulari: III lipsa rapunsurilor ascultatorilor, acestia au povestit intimplarca mult mai putin d ar. Autorii ii socotesc , intemeiat, pe ascultatori co­naratori. Ascultatorii din studiul acesta corespund, bineinteles, deschi­zatorilor de care vorbesc cercetatorii din domcniul auto-dezvaluirii. Ca si ascultatorii, deschizatorii sau, in orice caz, receptorii sau tintele dczvaluirii, participa activ la constituirea discursului partenerulu i. Daca ascultatorii din articolul Janetei Bavelas si a colegelor sale izbu­tesc sa-l faca pe interlocutor sa-si duca la bun sfirsit povestea, deschi­zatorii izbutesc sa extraga informatii personale de la indivizii rezer­vati, ce-si reprima in mod normal comportamentu l de auto-dezva luire.

12. Singuratate si a uto-dczva luire

Singuratatea este, inainte de toatc, 0 stare subiectiva, Ea re­flecta un deficit interpersonal, ce apare atunci cind relatiile unci per­soane sint mai putin numcroase sau mai putin satisfacatoare decit le dorestc ea. Individul 0 resimte ca 0 dispozitie negativa, uneori ca un disconfort psihic accentuat sau chiar ca 0 suferinta greu de suportat. Ea trebuie deosebita de introversiu ne si depresie, ca si de alienare si anomie - ultimele doua, constructe prefcra te de sociologi. 0 chestiune intcrcsanta privestc lipsa legaturii cauzale intre izolarea socia la si sentimentul de singuratate: oamenii se sirnt uncori foart c bine Tara contacte soeiale, iar alteori au senzatia de singuratate dcsi se afla in mijloc ul celorlalti,

131

$TEFAN BONC U

Sin guratatea nu coincide cu de presia, dar adesea ele sinr de nedespartit . Si a lte afecte negative insotesc starea de singuratate: anx ietatea, lipsa de speranta, convingerea persoanei ca nu este iubita, ca nu este intc leasa etc. (Jones si Carver, 1990). Una din ce le mai frecvente co nsta tari ale cercetarilor 0 reprezinta corelatia dintre singu­rat ate si stima de sin e scazuta , Nici atitudinile sociale a le persoanei singure n-o aj uta in cfort ur ile ei de adap tare soc ials: ostilitate fata de semeni, cin ism, timidit ate, fatal ism.

Studiile efectuate pina in prezent au demonstrat ca singu­ratatea presu pune adesea lipsa abilitat ilor de relationa re cu ceilah ] intr-o maniera eficienta si aducatoare de satisfactie. Goswi ck si Jones (1981, apud Jon es, 1982), bunaoara, au de scoperit ca subiectii caracte­rizati de singurata te sint ma i atenti la propriile reactii in situatiile so­ciale decit la reactiil e partenerilor lor. Au tor ii au tras concluzia ca ce lor singur i Ie lips este capac itatea empatica sau, in orice caz, disponi­bi litatea de a raspunde la sentimentele, nevoil e si preocuparile cclor­la lti. Dar In registrul abilitatil or soci ale aflate in legatura cu singura­tatea pe noi ne intere sea za mai cu rlnd comunicarea, caci singuratatea echivaleaza in multe cazuri cu 0 comun icare interpersonala inadec­va ta . Initi atorul studiilor asupra auto-dezva luirii, Sidney Jourard (1971), a avansa t ipoteza ca indiv izi i ca re au sentimentul ca nu s-au destainui t indeaj uns celorlalt i se simt ins trainati si izolati, Intr-adevar, aut o-dezvaluirea ar trebui sa constituie inca un capitol la care indi vizii sin guri sa se dovedea sca deficienti. Put ern antieipa chiar 0 legatura cauzala reciproca : pe de 0 parte, cei ce nu vor sa se dezvaluie sau n-au inclina tii spre dezvaluire vor avea relatii ne satisfacatoare si vor fi expus i r iscului singuratatii, iar pe de alta part e, singuratatea va bloca dezvalu irca since ra si profunda, impiedicindu-I pe indi vid sa se bucure de avantajele con fesiunii.

Exista pu rine dem ersuri empi rice, deocamdata, In perimctru l teoretic al relatiei d intre sing uratate si auto-dezvaluire . Ce l mai citat dintre ace stea apartine un ei echipe de psihologi am ericani cornpusa din Ceci lia Solano, Phill ip Batten si E lisabeth Parish (1982). Autor ii raporteaza, de fapt , In artic olul lor, dou a studi i. Proiectindu-l pe pr imul, au intentionat sa demonstreze ca singuratatea se asociaza cu

132

Procese interpersonale

pcrcep tia indi vidului ca nu s-a dczvaluit altora semnificativ in inte­racriunile trecute. Pentru a rnasura singurata tea, Solano si co legi i sai au apelat la eel mai ut ilizat instrument din domeniu, UCLA Loneliness Scale, prezentat in varianta revi zuita in textul lui Russell , Peplau si Cutrona din 1980. Au aplica t, de ase rnenea , si Jourard Se lf­Disclosure Qu estionnaire (JSDQ): analizele statist ice au adeverit ea indiv izii sin guri , indi ferent de apa rtenenta lor sexuala, au ca rente de dezvaluire ca tre pri etenii de sex opus . Student ele afec tate de singu­ratate partieipante in studiu, spre deo seb ire de subiectii-rnasculi, au raportat Jipsa dezvaluirilor si catr e prietenii de acelasi sex.

Al doilca studiu expus in artieo lul la care ne referim es te mai intcrcsant si ma i edificator, De data aeeas ta, autori i au reconstituit situatii reale de auto-dezvaluire in laborator. Subiec tii eu scoruri inalte sau cu scoru ri reduse pe UCLA Lo neliness Scale interactionau vreme de 0 j umatate de ora eu partener i ce obt inu sera seoruri scazute in U1111a testarii eu acelasi instrument. Autorii au remarea t ca subiect ii afectat i de sing urata te n-au reusit sa transmita jnformatii semnifieative despre ei partenerilor. Ultimii declarau ca nu ajunsesera sa-s i faca 0 impresie clara despre subiecti in timpul conversa tiei . M ai rnult , configura tia rezultatelor a seos la iveala un stil de aut o-dezvaluire specific persoa­nelor sing ure . In interactiunile eu parteneri de acelasi sex, acestea s-au dczva luit in exces, iar in interactiunile eu partener i de sex opus s-au dezvaluit intr-o masura extrem de redusa . Solano si eol abo ratorii ei au eonehis ca singuratatea gene reaza ineapacitatea indi vidului de a fur­niza informat ii despre sine celorlat i si de a pr imi informatii de la ei. Evident, 0 as tfel de deficients la nivelul abilita tilor soei ale anuleaza sansc lc subiec tului de a obtine aprobarea si afectiunea celorlalti, In euvintele autorilor: .Credc m ca stilul de auto-dezvaluire al persoa­nelor singure impicdic a dezvoltarea norrnala a relatiilor sociale " (Solano et al., 1982, p. 530).

Oric it ar fi de so lid fundam entat e, eoncluziile eehipei Solano, Batten si Parish nu sint defi nitive $i irefutabile. Cu un an inainte, Jones , Freemon si Gowick (1981) nu izbutiscra sa ide ntifiee niei un fel de lcgatura intrc singuratate si auto-dczva luire, Contradic tia dintre ee le do ua dcmersuri cstc stridcnta , eu atit ma i mult eu cit au uti lizat

133

~T~ I ~,"'N ROl'CU

acc leasi mstrumcarc psiholugice. Calca de lmpacare 'U" purca-o sugl:liJ rcznlta tele ubl imltc de Chcl une, Sultan ~ i Williams (1980) care iJ lCsl~

li J)Sa dC7vitluirii cane eella Iti in siLualjile ipotcrice doar pentm ft'm.dlt:: singurc, nn ~i pentru btiroapi singuri, De altminrcri, a~11 cum am men. ionat. difcrcnt c intre sexe apa ruscrs ~ i in dernersul gn lplllui C(mclllS de

Cecilia So lano - doar femeile siugurc pe:rct:pei.lu lipsa dcz.vMuirii l:atrc pa rteneri i de acelas i sex , John Berg s i Letitia Anne Peplau ( 1982) <IU

tntreprins 0 cerce tare animati de convi ngerea ca difcrcntcle dintrc gru. puril e sexualc rcprczirua factorul-chcic in int t: l eg~~a lcgaturii dint!!: singuratete ~i uuto-dezvaIII ire , Rarionamentul lor iI socotim pe dCI>1 in iuteme iat: .Sc pare cii feme ile au ma i rnult ii nevoie de auro-dczvaluin, dccf l1iirhalii pcntru a inlreline relatii socialc pnxlucatoare de satisfactic. 0 fernei e poatc s~ rcsirnta sjn~ uJ'::i tate atunci cind este inca­pabi la s.! -~L i m~"jrljj l;'el1scil tralrllc prictcnilor, chiar da ca inrcracrio­ne(l '7.ii fn:c·..ent cu accstia in ILlte manierc rnai putin intirne, Dimpo­triVtl. dar tiinll cii barbatii sinr rnai predispusi s1li..~i rcprime confi ­dcn tele, auio-dczvaluirca ar putea Li 0 componcnI ~l rnai putin impor­tanH'l It reiatii1ur barl>at ilor ~ i, l ie aC.(.~t:' I), L1]) factor mai 1'111 in impurtunl al ::;illgl1f!it!tii lor" mt: rl:!. ~ i Peplall. E'8 2, p. tin). Prin llrrnarc. rc la ~ia

dintr t: l1uLll-tla \..i.'illlirc ~i singurtiLiJLe estc mai plllcmidi in cazul remciloTd<,"dt in cl1:£ul 1>3.rbarilor. A.l: rg ~i P~pla l1 poSCd.1 ~l rgllmen lc ] e

s l I) L i l> l i l' ~ Jll sprij inlll ideii cii 'emeile care nu 5tiu sa Se dez"MlIic sint ~ i n~un: - pll.l1icipantclc din sLuuiul 101' caracrcrin ltc de ., inguJ'i.'i tatc ~

czv1i lliis.cra roo.t1e putin in In:eut pnelenelor lor ~i nu Ilve.au nid in 1ll0111entlll d C 5fn :~;urari i ..:.;:rcl't ~l'ii imentia de I) re dezv~Hu i. EIt.: s-au alltl1-t:villlli.lt ea tlind lipsitt: ue in f~! ~s tn a-i ~m: llh a pt: ceikdri ~ i l':<1 )C'<\vind t:t1cntul Lie iJ-i '1sculta. Ultimul n::t..uH<tt sllgereaza 0 rclaFc de

pmpOJ1i(lllLlJitate invt=rsa inLte scoru rile pc scala uescbjdcrjj (Opt'ner .calc) ~ i Si])g L l1~ ta te, 1-: putin probabiL ea indi.... izii cl1pabili ~li-:?i l'OVOltCCpmi eneri i ILl dczvJtlui l'i intimc l'iii sl1J"ere de singumtate.

SingllriiLaLeLl IIl Sei."1 mn~ in mod ~ st![*"l !\.'Simrirca de c~~ t n::

.•ubiect a u m ll ddicil in rda ~ ij]c :;a lc socil1 lc. Ea apaJ'e din pricinu C~l

suhiecLullli Ii estc hamt UruUlllI SpL'e 0 scne de: SCOpllri ce LHl pllf fi Llt insc dcdL cu sprijinul eclor din jurul S[lll: dcz....oltarca rcl l!~ iilor, Villi· dLlrca soeia lii., venlihrc~ ~ i el",rificarca :'i t=nLimelllelor prin convmbiril

l~

Pt Ilce.\"o:! l u tt¥'!,tT. , rIIUJ[ r'

ell ::~ iIalti. Singurdt..area C3[C, in buua masura, I) consec inlii ,1 iuucce si­.i1 itIl tii unui partcncr social adecvai, In (ala (arllia subiec tul sa se d~~\'J Juie .

i\·{;iltwil>irel1 uno r experiente scmnificari..·c a f( lst lntntdcauua :m15i Ll~f;.l t.'i bcncfics din punct de vcdcrc psihologic. Coufcsiunea are

Llci n~ioie]mcc va lcute catharticc. Capiiolul de (alii este orgall izut III [urul cfectelor ei pozitivc . C onfcsiunca sc cuv inc inlclcas.1 ea 0 speci e de auio-dczvaluirc - C<'I sc caracrcrizcaza de obicci priu profunzime (iJltil11 ili.lLe) ~i pr in unilateralitat e. Ce l l't: S~ cunfeseaza TlU pretindc ncupara t rcciprocitate . fn uncle rcl igi i, confcs innca rcprczinra 0 pra c­til"iJ ee-l ajut..-"i pc individ sa sc clibcrczc , Biscrica orrodoxa, ca ~ i cca catol icu, a u propovaduit ideea Gii martu risirea pac.aldor uduce izhii­vtrca. Cit priveste psihoterupia, inca inain te de sfirsitul vcacului trcc ut, Freud a amtat c.:t gjndurilc rctlllMe produe nevroz.c od psiliozc , r OLri"it Intemcictorului psiliana lizcL lllodalitaLC'<l op fim~l de \'inde­'.: l.lrt.""<l iJ multot malilr.1 ii Ult:nLale C Ul I~ lii Ll>L: rnai in co n~ ti cnli.r. llrt= 1! unur gindlJri indehmg c:<pul7atc din c(l n~tiilltjt , ClIm psili41 na litic('i constituic

111 set dc tehniel prill C3fc- psiholera~u tlll dctCl'luwft Pi."1C jeutLll sil rCllulll..:- ]a J'ef\ l htJ~ . Fn:Lid art! marde lllt'riLdt' u II :--t:mniJ lal faplul di mhibilre.a gilluun lur ~i a L:oll1pmfumcntclur nt=ecsita inve~li~ii de cUt'r:;.ie din parka ilHlividului. EI nu s-s ocupat lnsa (It- 1lle<::m isl11d c Ii/.inloe:iec adiacemc,

tu uh ilfl ii aui. lTIu l ~i c~ n:daluri ~i-uu Inmptal uLcnlia ciHrc r\'b ~i a dinlTc nOIl...nezvaJuirc ~i seres, hi au ajllllS la eoncluzia ct1 cfcctc lc fcti.1zului de i."1 sc confes<l allOt'a in legtulll i.; l:L1 L1 11 evellillleul arar llu t1 ulJlUi in plan psih(J](J/-lic, dar ~ i In planul siiniiliitii fizicc a individullli. in nl1J ltc imprcj urarl. confes i ll nc~ redu-cc strcSlII. Cercctn­rca rC(l lizat~ dc Fleming, Haum. Ulsrkl ~i (j atc])c] a sugeraL. la iuccPlU Lil uecelJiulLlj <II 9-1t:<:t, aCC:i.ll>L<i pusibil i tal~ . Un acc ident gm... :.-a pmdLL'i in Ull1rtic 1979 la e.t.."T1 lrala nuclt=ara Three Mile 1!\lsnd li in 5'~ l t ll l

Pcnusylv41 ni:l, Acnd ~i <lpa au fost CQlltilmLnlue, iar s~n~tatca cclor

1?.5

~T EFAN BONCU

locuiau in imprejurimi ser ios peric litata. Incertitudinea (nimeni nu cunostea cu exacti tate proportiil e scurger ilor reactive si nici masura In care ele afectau organ ismul uman) a provocat un stres putemic. Totusi , Fleming si co legii sai au des coperit cii indivizii care avea u un confident caruia ii imp artasisera temerile lor rezistasera mai bine . Spre deosebire de cei ce nu se confesasera nimanui, ei prezentau mai putine simptome fizice (ca dureri de cap ori greturi) si mai purine tulburari psihice (depres ie ori anx ietate). Cu alte cuvinte, actul confesiunii i i ajutase sa faca fata stresului,

Non -confesiunea presupune 0 inhibare vo lunt ara , Intr-un stud iu fundamental, Fowles (1980, apud Pennebaker, 1989) a oferit un solid suport empiric ideii ca inhibarea cornportamentala este direct proportionala cu un parametru fiziologic important, conductibilitatea electrica a pielii. Cind individul isi infrineaza un anumit comporta­ment sau isi reprima un anumit gind in viata de zi cu zi, activitatea electrodermala creste , Aceasta a fost intotdeauna considerata un indi­cator al stresului. Prin urmare, Fowles a dovedit ca reprimarea confe­siunii genereaza stres. Waid si Orne (198 2) au ident ificat subiccti slab social izati si intens soci alizati folosind scala de soc ializare din California Psychological Inventory. Efectuind masuratori fiziologice, ei au ajuns la concluzia ca subiectii foarte bine socializati (deci, inhibati) au 0 conductibilitate mai mare a pielii decit cei slab socia­lizati, Socializarea intensa presup une refularea multor dorinte, ceea ce se reflects intr-un stres usor, dar continuu.

Daca este adevarat ca inhibarea pe termen scurt a comporta­mentului determina cresterea conductibilitatii pielii , atunci inhibarea activa a comportarnentului pe 0 perioada mai indelungata ar putea dete nnina aparitia bolilor legate de stres. Unele cercetari au indicat faptul ca subi ectii caracterizati ca represivi sau inhibitori sint mai predispusi sa se imb olnaveasca de cancer, au 0 tensiune arteriala mai mare si contracteaza, in general, mai mult e boli. S-a ararat , de exe mplu, ca femeile care traiesc mai mult dupa diagnosticul de cancer la sin sint cele care-si manifesta desc his depresia (Spiegel, 1992, apud Kelly si McKillop, 1996). Nedezvaluirea gindurilor si sentimentelor

136

Procese interpersonale

de-a lungul unei perioade indelungate coreleaza cu boala si 111011a­litatea ridicata,

Exista un instrument psihologic care poate masura tendinta indivizilor de a tainui informatia considerata negativa ori ameninta­toarc. Autorii acestei scale, Larson $i Chastain (1990) au confirmat ipoteza potrivit careia maladia fizica se afla In legatura cu parametrul pe care ei il numesc "auto-ascundere". Scala de auto-ascundere (Self­Concealment Scale) cuprinde zece itemi. lata citiva dintre ace stia: "Am un secret important pe care nu I-am impartasit nimanui" , "Secre­tcle mele m-ar pune in situatii penibile daca ar fi aflat e de altii", "Cind mi se intimpla ceva, am tend inta de a tine acest lucru pentru mine", "Adesea, mi-e tearna sa nu marturisesc un lucru pe care nu vreau sa-l dczvalui" .

Larson si Chastain au aplicat aceasta scala unor subiecti, 0

data cu un chestionar asupra anxietatii , depresiei si simptomelor fizice (frccvcnta durerilor de spate, de cap etc.). Rezultatele au evidentiat 0

corclatie strinsa intre raspunsurile subiectilor la cele doua instrumente: persoanele cu scoruri mari la scala de auto-ascundere au raportat mai multe simptome fizice si s-au dovedit mai anxioase si mai depresive. Dcsi cei doi autori n-au probat 0 relatie cauzala, datele lor sint argumente pretioase in sprij inul ideii ca inhibarea are serioase repercusiuni in plan somatic.

James Pennebaker si colaboratorii sai au con struit in deceniul al 9-lea 0 teorie generala a inh ibarii comportamentelor si a proceselor maladive psihosomatice (Pennebaker, 1989). Potrivit aces tci teorii, inhibarea sau restringcrea voluntara a comportamentelor , gindurilor sau scntimcntelor pre supune 0 ac tivitate fiziologica intensa. .Jnhi­barea activa, scrie autorul american , trebuie vazuta ca unul din stresorii ce afectcaza mintea si corpui. Cu cit indi vidul depune mai multe cfort uri pentru a se inhiba, cu atit stresul este mai mare" (Pennebaker, 1989, p. 231). Inhi barea pe termen scurt este asociata cu auto-control accentuat, iar inhibarea pe termen lung produce boli si stres. Pro fesorul texa n s-a ocupat mai cu seama de efectele fiziologice si psihologice ale con fruntarii (sau evitarii active) individului cu cxperientele lui traum atizante din trecut. A lucrat, de pilda, cu femei

137

STEFAN BONCU

ce fusescra violate in copilarie sau cu persoane carora Ie murise partenerul de viata In accident rutier. Daca refuzul de a discuta eveni_ mentele traumatizante sau stresante este nociv din punct de vedere fiziologic, dczvaluirea acestora este benefica. A vorbi sau a Scrie despre dificultatile majore din viata reduce riscul imbolnavirilor.

Intr-un articol din 1986, Pennebaker si Beall au Incercat sa stabileasca aspectele dczvaluirii care pot influenta sanatatea pe termen lung. Ei au cerut unor studenti (In numar de 46) sanatosi din punci de vedere fizic sa scrie despre experientele cele mai traumatizante pe care Ie-au trait sau despre lucruri cotidiene, ordinare. Subiectii s-a auto­dezvaluit In patru zile consecutive. Din cei carora Ii se ceruse sa scrie despre evenimente stresante s-au alcatuit trei grupuri experimentale: unii au descris fapte brute, Tara sa porneneasca nimic desprc senti­mentele lor (conditia "fapte"), altii au descris emotiile pe care Ie-au trait legate de intimplarea traumatizanta (conditia "emotii") si, In sfirsit, altii au scris despre fapte si ernotii (conditia .faptc + emotii"). Dupa fiecare din cele patru sedinte, subiectii din ultimele doua conditii au declarat eel mai mare inconfort psihic. Experimentatorii au masurat, timp de sase luni dupa confesiunile subiectilor, frccvcnta cu care subiectii s-au adresat medicului pentru orice problema de sanatate ~i au constatat ca cei din conditia .fapte + ernotii" au facut-o eel mai putin. Un chestionar aplicat dupa sase luni a pus In evidenta ca subiectii din acest grup si, intr-o masura mai redusa, cei din grupul "emotii" raportau 0 stare de sanatate mai buna decit cei carora Ii sc ceruse sa scrie despre chestiuni anodine. Acest studiu dernonstreaza ca dezvaluirea In scris a experientelor traumatizante, desi neplacuta pentru individ In momentu! confesiunii , conduce la perccpcrea unei stari ameliorate de sanatate. Pentru ca aceste beneficii pe termen lung sa apara, este important ca persoana sa relateze si emotiile pe care Ie-au declansat evenimentele traumatizante, nu numai faptele brute.

Demersul empiric intreprins de Marilyn Mendolia si Robert Kleck (1993) reprezinta 0 binevenita completare a demonstratici din studiul expus de noi In rindurile anterioare. Mendolia si Kleck nu pun problema exact asa cum au facut-o Pennebaker si Beall. Ei se intc­reseaza de efectul pe care faptul ca 0 persoana vorbeste ca raspuns la

Procese interpers onale

un stimul emotional il are asupra reactiilor ci si de persistenta acestui efect in timp. Subiectii lor, 30 de studenti si 30 de studente, erau exp ll ~i la un stimul inducind stres. Vorbeau apoi fie de reactiile lor el11otionale In fata stimulului (conditia "emotii"), fie de succesiunea evenimentelor pe care Ie percepusera (conditia .f apte"). A doua con­frllntare cu stimulul, imediat dupa etapa cornentarii, a pus in evidenta o mai accentuata activare fiziologica a subicctilor din conditia cmolii". Trecerea in revista a propriilor rcactii emotionale a focalizat

~t cnl i~ subiectilor asupra proprietatilor afecti ~e ale siimulului, ceea ce a amplificat emotia resimtita. Dimpotriva, simpla descricre a ceca ce sc intimplase a facilitat procesarea obiectiva a stimulului. Dar rezul­tatul ce merita retinut din acest studiu este altu!. Daca a doua expunere a stimulului survine dupa 48 de ore de la prima, subiectii care au vorbit dcspre emotiile lor raporteaza afecte pozitive fata de stimul si sint mai putin activati fiziologic decit cei care au descris stimulu!. Pcntru a explica acest efect, autorii pomcsc de la principiul ca inter­prctarea individului asupra unui eveniment afecteaza reactia sa emo­tionala la acesta. Ei fac distinctie intre aprecierea primara a stimulului, cc dcclanseaza cmotii primitive, si 0 apreciere secundara, producind cmotii specifice. Ultima stimuleaza auto-controlul si diminueaza rele­vanta stimulului pentru propria persoana. lata formularea finals a celor doi psihologi: .Pe scurt, rezultatele noastre arata ca exprimarea pro­priilor rcactii cmotionalc la un stimul stresant imediat dupa aparitia lui poate fi mai daunatoare pentru individ decit descrierea lui. Totusi, acelasi individ va fi mai putin afectat daca va fi expus din nou la stimul mai tirziu sau dad! va vorbi mai tirziu despre el" (Mendolia si Kleck, 1993, p. 292).

Colaborind cu Cheryl Hughes si cu Robin O'Heeron, Pennebaker a relevat, intr-un alt studiu, legatura dintre procescle inhibitorii si ccle psihosomatice (Pennebaker, Hughes ~i O'Heeron, 1987). Tinta demersului empiric au constituit-o de data aceasta efec­tclc pe tcrrnen scurt ale dezvaluirii cxpcrientelor neplacute, Subiectilor Ii s-a cerut sa vorbcasca despre evenimentcle stresante din viata lor si despre ce VOl' face dupa experiment. Fiecare subiect se afla singur si vorbea la microfonul unui magnetofon. Pc baza aprecierilor unoI'

138 139

STEFAN BON CU

j udecator i care au studiat mater ialu l inregistrat, subiectii au fost clasificati In ind ivizi predispusi sa se auto -de zvaluie si indivizi pre. dispusi sa evi te au to-dczvaluirea. Ex perimentatorii au masurat tot timpul confesiunii conductib ilitatea pie Iii, tensiunea arterial a si pulsul, Rezultat cle au ararat eli ma rturisirile des pre evenimentele traumai]. zante au fost insotit e de des crest erea inhibarii co mportamentale evi. dentiata de descresterea activitatii clec trodermale. In plus , dezvaluire; a determ inat 0 act ivitate ca rdiovasculara mai inten sa . Si acest studiu ofera da te sufi ciente pentru a ne determ ina sa admitem ca auto-dez va. luirea cs te benefi ca pentru starea ge nc rala de sanat atc fizica. Ind ivizii predispusi la auto-dezva luire I ~i inhiba mai putin gindurile, emotii le si comportamentele, ceea ce se soldeaza cu efecte pozitive atit In plan psihologic, cit si In plan somatic.

Ce rceta rile echipelor conduse de James Pennebaker s-au foca­lizat cu precadere pe dezvaluirea evenimentelor traumatizante alun­gate din memorie In mod rep etat si nedezvaluite mai ina inte. Dar oarc dezvaluirea unui even ime nt traumatic despr e care persoana a mai VOf­

bit alt ora nu are ace leas i consecinte? Nu es te la fel de benefica? Aflarn un raspuns la aceasta intrebare, ese ntiala din pun ctul nostru de vedere, In artico lul publicat de Melani e Greenberg si Arthur Stone (1992). Practic, a dezvalu i un eveniment traumatizant ce a mai fost dezvaluit ec hiva leaza cu a-l come nta co ntinuu, intr-o mani era ernotionala. Autorii la care ne referim au comparat grupuri experime ntale ce dezva luiau In scris traume nernarturisite ori traume deja marturisite si nu au co nsta tat diferent e intre ele pe dim ensiunea impactului pozitiv asupra sanatatii fizice. Prin urmare, ben eficiile In planul sanatatii fi­zice ap ar atunci cind persoana se co nfeseaza cu privire la 0 trauma se ve ra, indiferent daca aceas ta a format sau nu obi ectul unor dczva­luir i anterioare,

Ipoteza principala a stud iului e feetuat de Greenberg si Stone a fost confirmata si de un grup de cerc etatori spanioli, format din Dario Paez, Ca rmen Velasco ~i Jose Lui s Gonzalez (1999). Nu ex ista, afirma acestia, diferente intre dezvaluirea traumelor nedezvaluite si a eel or dezvaluite. Paez ~ i co leg ii sai au co ns tatat, de asemenea, ca a scrie pe scurt (trei minute) de spre un eveniment traumatizant nedezvaluit mai

140

Procese interpersonale

inaintc provoaca stres . Dimpotriva, a scrie despre ace las i evenime nt cite 20 de minute trei zile la rind se soldeaza c u efecte po zitive. Psiho­Iogii spa nioli au mai argume ntat ea alex itimia, defi citul In procesarea cognitiva a emorii lor si In reglarca lor este resp onsabila pentru scol1lrile slabe pe JSDQ. Tendinta de reprima re a auto-dezvaluiri i aparc din pricin a difi cultat ii in a descr ie alt ora propriile senti mente, deci d in ca uza unei verba liza ri em oti on ale saracac ioase, Grcutatea de a da sea ma de propriil e sentimente, dime nsi une a alex itimiei , core­Icaza cu inh ibitia ernotiona la si cu numarul si amploa rea problemelor de sanatate ps ihica . Orieum, subiec tii eu per formante slabe la un instmme nt pentru masurarea ale xitim iei au raportat afecte po ziti ve dupa ee au dczvalu it pe larg In scris un evenime nt traumatizant.

Sa mai amintim un program de ce rce tare ale carui rezultate se afla In co nso nants eu cele obtinute de James Pennebaker. Stephen Lepore, un tinar psiholog am eri can, a asezat la baza conceptiei sale idcca ca gindurile intruse (traduce m as tfel expresia intrusive thoughts) dctin un rol cauzal In dezvoltarea si mentinerca ern otiilor negati ve in pcrioada resimtirii stresului. Acest tip de ginduri reflects 0 procesare inco mpleta sau esuata a evenime nte lor stresante. Indi vizii cu gi nduri intruse despre stimulul stresant se augaj eaza In gi nd irc evitanta si In comportamente menite sa alunge astfel de gindur i. Dar , adesea, asa cum vom co ns tata III capitolul urm ator , inc erc aril e de a ocoli mate­rialul stresant agravea za si prc lungcsic actiunca gindurilor deranjante, o mani era mai efic ienta de a indepart a aceste ginduri es te confrun­tarea cu stimulu l stocat In mernori e, exprimarea deschisa a sentimen­tclor pe care el le-a provocat. Ca si Pennebaker , Lepore crede ca dez­valuirea fac iliteaza procesar ea cogniti va a materialului stresant si adaptarea emotionala numai da ca se produce intr-un context securi­zant in care subiec tul primeste supor t social. C hes tionind mamele ca re picrdusera un co pil prin s indromul mortii subi te, Lepore, Si lver, Wort rnan si Wayment (I996) au rem arcat ca cele ce se confesasera, dar avuscscra impresia ca cci lalti nu VOl' sa Ie as culte sau ca vorbind dcspre ne no rocirea lor provoaca cc lorlal]i inconfort, continuau sa rapOl1eze gindur i intruse.

141

$TEFAN BONCU

Exi sta totusi 0 deosebire intre conceptia lui Pennebaker si aceea a lui Ste phen Lepore. Din punctul de vedere al celui dintii, a oferi subiectului oportunitatea sa-s! exprime gindurile referi toare la stimulul inductor de stres facil iteaza procesul de adaptare prin dimi, nuarea frecventei gindurilor intruse. Lepore (1997) are , dimpotriva, convingerea cii mecanismul prin care dezvaluirea face posibi la adap ­tarea este reducerea imp actului gindurilor deranjante. Atunci cind subiectul isi exprima sincer ~ i dezinhibat, intr-un mediu securizant, sentimentele generate de trauma, gindurile deranjante i~ i pierd fOI1a emotionala, Autorul american a cer cetat mani era in ca re dezvaluirea scrisa cu privire la un examen reduce inconfortul psihologic cauzat de acest even iment. Subiectii ce-si exprimasera "cele mai ad lnci senti­me nte si ginduri cu privire la examen" aveau mai putine simptome depresive in preajma examenului in comparatie cu cei ce scrisescra des pre chestiuni banale. Analiza de continut a relevat ca scr isul a diminuat simptome le depresive mic sorind efectul emotional negativ al gindurilor intruse, si nu numarul acestora. Lepore n-a identificat nici un efect al confesiunii scrise asupra frecventei gindurilor intruse. A observat insa ca in grupul subiectilor ce dezvaluisera che st iuni banale aparea 0 corelatie strinsa intre gindurile intruse la 0 luna inainte de examen si simptome le depresive la 3 zile inainte de examen, in vrcmc ce in grupul celor ce se dezvalui sera profund aceasta corelatie lipsea . Expunerea gindurilor si sentimentelor privitoare la stimulul stresant stimuleaza adaptarea prin reducerea (Lepore spune .rocirea") impactului emotional al gindurilor instruse.

14. Hiperaccesibilitatea gindurilor secrete

Adesea, oam enii Isi rep rima amintirile neplacute. Pentru a-si asigura confortul psihic, ei incearca sa nu se mai gindeasca la intimplarile neplacute care i-au afectat. Ce rcetarile asupra manipularii gindurilor, asupra alunga rii lor din constiinta si asupra aducerii ~ i mentincrii lor in foca ru l constiinte i au conturat un domeniu teorctic ce a primit num ele de control mental. Gindurile despre evenimentelc

142

Procese interp ersonale

ncgativc din trecut pot arunca indoiel i asupra cornpetent ei ori [inutei Il10rale a individului , diminuind stima de sine s i increderea in forte le proprii. De aceea, reactia obi snuita este suprimarea constienta a accstor ginduri. Numai ca nu intotdeauna avem succes in inc ercarea de a scapa de gindurile intruse. Ade sea, tentativa de a evacua 0 infor­ma\ie din constiinta duce la cresterea accesibilitatii ei. Acest efect paradoxal a fost numit hiperaccesibilitatea infortnatiei refulat e.

Daniel Wegner (1992; 1994) a construit un model al meca­nismului ce subintinde fenomenul , numit ntodelul preocuparii. Acesta prcsupune patru faze ale procesului cognitiv al carui rezultat cste prcocuparea obsesiva pentru gindul nedorit:

a. dorinta de a instaura starea de confort psihic duce la refularea unui anumit gind;

b. rcfularea determina aparitia gindurilor intru se, deranj ante; c. accstc ginduri inoportune provoaca noi eforturi de refulare; d. fazele b si c continua intr-o repetitie ciclica, dat fiind ca fiecare se

nastc ca reactie la aparitia celeilalte.

Studiul initial care a demonstrat ca reful arca gindurilor pro­ducc ginduri intruse a fost realizat de 0 echipa de cercetatori condusa de Daniel We gner. Subiectilor Ii s-a cerut sa verbalizeze fiecare gind care Ic trcce prin minte vreme de cinci minute. In ace las i timp , ei trcbuiau sa se abtina sa se gindeasca la un urs polar. Subiectii se aflau singuri in inc apere si tot ceea ce verbal izau se inreg istra pe banda de magnetofon. Rczultatelc au indicat ca ei nu se pot lnfrina sa se gin ­dcasca la ursul polar: se gindesc la el eel putin 0 data pe minut. in plus, dupa aceasta sarcina, gindurile eu privire la ursul polar sint foart e numeroasc (Wegner, Schneider, Carter, si White, 1987). Ce rce­tarile ulterioare asupra hiperaccesibilitatii gindurilor refulate au ararat ca astfel de ginduri ne Yin in minte cu incapatln are , mai ale s in con­ditiile in care efcctuam 0 sarcina cognitiva dificila, chiar mai repede dccit gindurile asupra carora incercam sa ne conccntram. Wegner ~j

Erber (1992) au pus in evidcnta faptul ca parti cipantii la 0 sarcina de tip Stroop cc- si rc fulcaza gindul la un anumc cuvint (de pilda, 1I111nte)

au timpi de rcactic mai ma rio Lor le trebuie ma i mult timp sa pronunte nurnele culorii dec it participa nti lor carora Ii s-a cerut sa se gindeasca

143

~ 1 c r l'"\.l ~ UV l", ,"-,,U

la acest cuv int, Accst rezultat In sarcina Stroop a fost considerat un argument In favoarea accesibiliHitii cognit ive crescute a glndurilor refulate. Efectul pare sa rezulte dintr-un proces automat de cautare ce in sot este refularea, facind accesibile glndurile ce trebuie refulate.

A tine lin secret Inseamna reprimarea auto-dezvaluirii. Secre­tele noastre devin de multe ori ginduri intruse, dificil de alungat din const iinta. Julie Lane si Daniel Wegner (1995) au examinat intr-un text excelent conccput eforturile cognitive ale individulu i care pas­treaza secrete. Caci secretele cer un imens travaliu mental ~ i compor­tamcntal. Nu numai ca cvitam sa ne marturisim secrete le, dar Ie alun­gam ori de cite ori ele incearca sa patrunda in constiinta. Depunem eforturi considerabile si constante pentru a controla informa.ia con­cordanta cu discursul nostru public , dar si pentru a controla informatia pe care intentionarn sa 0 ascundem. "Oamenii, scriu autorii pomcniti mai sus, tin secrete fata de altii de frica repercusiunilor negative ale informaliei ascunsc, ignorind faptul ca urmarile intrapsihice ale tacerii pot fi devastatoare" (Lane ~ i Wegner, 1995, p. 237). Manevrc le cogni­tive vizind pastrarca secretului genereaza In cele din urma 0 preocu­pare obsesiva paradoxala pentru gindul secret. Bunaoara, 0 ado­lescenta care tainuieste faptul ca a fost agresata sexual de 0 ruda va fi foarte atenta sa nu marturiseascs acest secret dureros membrilor fami­liei. Dar membrii familiei VOl' aj unge sa joace rolul unor ind'ci ncga­tivi, care-i vor aminti mereu de informatia refulata si simpla lor prezenta va reintroduce gindul intrus In focarul constiintei. Trcptat, secretul va deveni 0 preocupare foarte importanta pentru nefcricita fata, Lane si Wegner au demonstrat experimental ca a tine un cuvlnt secret nu face decit sa-i amplifice accesibilitatea in memorie: In egal

a

masura, au demonstrat ca subiectii I~i amintesc chestiunil e secrete mai usor decit chest iunile in l e g~tur a Cll care au spus celorlalti adevarul on

au mintit. Reprimarea auto-dezvaluirii sau refuzul de a marturisi sccrc­

tcle presupun un control mental intens si costisitor. Uncori, Cll cit Inccrcam mai abitir sa ascundem ceva , cu atit mai probabil vom s fir~ i prin a ne confesa. Wegner, Lane si Dimitri (1994) rezuma astfcl di­lema celui ce tainuiesre 0 informatie: "Secretul trebuie extras din rnc­

morie, altfcl poate fi spus din greseala, Si nu trebuie sa ne gindim prea des la el, fiindca am putea lasa sa ne scape" (Wegner et al., 1994, p. 288). Reprezentarea potrivit careia mintea noastra este un loc unde sintem stapini s-ar putea dovedi cu desavirsire falsa . Controlul gindurilor secrete nu este deloc facil, iar consecintele cognitive ale faptului de a suprima un gind sint din cele mai surprinza toare pentru individ.

15. AUc argumente in favoarea dezvaluirii sccrctclor

Am luat cunostinta despre principalele argumentele ale psiho­logiei contemporane In favoarea auto-dezvaluirii: 1. dezvaluirea re­duce riscul imbolnavirilor psihice si fizicc; 2. prin dezvaluire se evita crearea unor secrete hiperacce sibile, dificil de refulat. Mai exista Insa citcva aspecte ce pot fi invocate atunci cind trecem in revista bine­facerile auto-dezvaluirii, Pe acestea le vorn discuta succint In capitolul de fata.

Michael Fishbein si James Laird (1979) au avansat 0 ipoteza deosebit de intercsanta referito are la efectele aseunderii unci infor­matii: au presupus ca tainuirea de catre subiect a unei informatii (de pilda, a unui atribut personal) il face sa perceapa aceasta inforrna tie intr-o lumina negativa. Cei doi cercetatori au fost influcntati de studiilc asupra stigmatului efectuatc In anii '60, care aratau ca atunci cind un individ evita sa vorbeasca despre un handicap al sau, ceilalti trag concluzia ca el "are eeva de ascuns", Tocmai din prieina tenta­tivei de carnuflare, ei vor crcde ca handicapul este rusinos si eompro­rni tator. Aceasta dinamica ar putea aparca si la nivel intrapersonal. Subiectul ar putea sa atribuie conotatii negative unei trasaturi proprii dupa ce ar obscrva ca 0 ascunde de ceilalti, Sau, dimpotriva, ar putea sa 0 considere pozitiva, constatind ca 0 dczvaluie lara retineri celor­lalli. Desigur, astfel de schimbari In perceptie n-ar fi posibile daca ~ubiectu l ar avea certitudini cu privire la calitatilc sale. Dar un numar lI1semnat din atributele noastre ramin mcrcu incerte (Sintcm frumosi? Sintem gcncrosi? Sintcm oncsti"), iar evaluarea lor dcpinde de faetori situalionali.

144

~TEF AN BONCU

Cadrul teoretic potrivit pentru ipoteza pe care 0 dezbatem este, Tara indoiala, teoria auto-perceptiei a lui Daryl Bern (1972). Cei doi autori 0 invoca In mod mdreptatit. Com?ortamentul de ascundere sau de dezvaluire al subiectului devine un indicator al caracterului po­zitiv sau negativ al informatiei. Cit despre demersul empiric intreprins de Fishbein ~ i Laird, acesta s-a realizat prin contrastarea a doua grupuri experimentale. Subiectii erau informati ca participa la un test de "inteligenta sociala si nonsociala" . Dupa completarea testului, Ii se comunica rezultatul, +4,6, Tara sa Ii se ofere nici 0 interpretare a lui. In etapa urmatoare a experimentului, fiecare subiect intilnea un compliec pentru 0 convorbire de cinci minute. Subiectul era Indemnat, In functie de conditia experimentala, fie sa dezvaluie scorul sau partenerului, fie sa nu-I dezvalui e Variabila dependenta 0 reprezenta atitudinea subiectului fa\a de rezultatul la test. Asa cum anticipasera autorii, .f aptul de a controla informatia despre un atribut personal marchcaza evaluarile persoanei asupra atributului In cauza" (Fishbein si Laird, 1979, p. 11 9). Subiectii care au cautat sa tina secret scorul lor fata de partenerul de conversatie au ajuns sa vada acest scor ca avind semnificatii negative. Din contra, cei ce 11 dezvaluisera au ajuns sa creada ca-i avantajeaza. Oamenii sint adesea nesiguri cind trebuie sa aprecieze atribute importante proprii. Daca vor lua hotarirca sa vorbeasca cu ceilalti despre aceste atribute, este probabil ca lc vor aprecia ca fiind pozitive; daca Ie vor ascunde, vor sfirsi prin a Ie socoti negative. Rezumind demersul lui Fishbein si Laird, putcm spune ca, intr-un fel, scapam de defecte daca le facempublice.

Tot pe baza teoriei lui Bem (1972) se poate afirma ca auto­dezvaluirea induce subiectului auto-percepj i de extravcrsiune. Astazi exista citeva studii, deosebit de subtile, ce contin demonstrati' pe dcplin satisTadltoare ale ideii ca auto-per.eptiilc sint influcntatc dc comportamentul celorlalti si de intcractiunca sociala In general. Fazio, Effrein ~i Falender (1981), bunaoara, au pus subieetilor tntrebari cc sugerau raspunsuri cu nuanta extravertita (Ce faccti cind vreti sa va distrati la 0 petrecere?) sau, dimpotriva, CL nuanta introvertita (Ce va displace la petrecerile zgomotoase?). Cei ce primisera primul tip de intrebari s-au descris pe ei insisi trur-o mai mare masura ca fiind extra­

146

Procese interp ersonale

vcrtiti decit cei pc care intrebarile i i orientasera spre introversiune. Interactiunile l~i pun amprenta asupra autc-perceptiilor indivizilor. Tinind seama de concluziile cercetarii efectuate de Russell Fazio si de colaboratorii sai, Wright si Ingraham (1986) au sugerat ca In urma unci interactiuni diadice In timpul careia s-a dezvaluit, subiectul ar avca 0 auto-perceptie de extraversiune, iar de pe urma unei convorbiri In care nu s-a dezvaluit ar ramine cu 0 auto-perccptie de introversiunc. Binc1ntcles, impresia de extraversiune cstc aceca care ajuta persoana sa se adaptezc si sa se simta fericita.

Auto-dezvaluirea prezinta si avantajul catharsis-ului. William Stiles (1987) a facut din aceasta idee coloana vertebrata a conceptiei sale. Nazuind sa inchege un discurs consistent asupra functiei cathar­ticc a auto-dczvaluirii, cercetatorul american a dezvoltat "modelui fe­brei". Potrivit acestuia, oamenii tind sa dezvaluie mai mult atunci cind au 0 stare de inconfort psihic - cind resimt anxietate, dcpresie, furie, frica etc. Nivelul inalt al dezvaluirii In astfel de imprcjurari contribuie la indepartarea starii neplacute - prin catharsis si prin facilitarea intclegerii de catre individ a propriilor trairi, .Asadar, scrie autorul, rclatia dintre dczvaluire si starea de inconfort psihic este analoaga rclatici dintre febra ~ i infectia fizica, Dezvaluirea, ca si febra, indica 0

pcrturbare a functionarii nonnale; In plus, amindoua sint parti ale unui proccs de reinstaurare a starii nonnale" (Stiles, 1987, p. 258).

Cum isi sustine Stiles teza? Argumcntarca lui este simpla si ingcnioasa, Inconfortul psihic face ca atentia sa se focalizeze pe materialul intcm (ginduri, sentimente, senzatii) 10 dauna materialului extern (evenimentele din mediu). Tendinta aceasta de concentrare a atcutici pe stimulii intemi este automata, 0 consecinta fireasca a tesirntirii starii neplacute. Pe masura cc inconfortul psihic creste, gin­durilc, scntimentcle, dorintele, valorile, idealurile, intentiile devin mai procmincnte, iar ideile dcsprc obiectelc ~ i evcnimcntele din lumea cxtcrioara, ca si despre fiintclc umane devin tot mai sterse. Propen­si.ullca spre dczvaluirc rezulta din salienta elcmentclor intemc : indi­vidul vorbcste despre ceea ce sc afla In focarul constiintei sale. Stiles, Shustcr si Harrigan (I 992) au gasit probe empirice In sprij inul mode­lului febrci. Cu aju torul unui instrument pcntru masurarea anxictatii,

STEFAN BONCU

ei au alcatuit grupuri de subiecti cu seoruri joase, moderate ~i inalte pc aceasta scala. Le-au cerut subicctilor sa vorbeasca despre evenimentc din trccut care i-au facut fericiti sau care Ie-au provocat anxieta te si au constatat ca participantii cu scoruri moderate si mari se dezvaluiau mai mult atunci cind descriau un eveniment anxiogen decit atunci cind descriau un eveniment fericit.

Anxietatea din studiul expus mai sus nu trebuie confundata e ll

anxietatea sociala. In mod cert, indivizii cu 0 anxietate sociala cronica nu sint inclinati sa se dezvaluie asa cum sustine Wiliam Stiles ea sc intimpla cu indivizii ce resimt anxietate. Pentru Barry Schlenker si Mark Leary (1982), anxietatea sociala este echivalcnta In buna masura cu timiditatea si consista in dorinta individului de a evita evenimentelc sociale negative, ca dezaprobarea. Intr-un text fundamental asupra sti­lurilor de auto-prezentare, Robert Arkin (1981) a ararat ca persoanclc timide adopta strategii de auto-prezentare menite sa Ie protejeze de feedback-uriIe sociale negative. Ele opteaza pentru comportarnente moderate, urmarind sa se plaseze cit mai putin in focarul atentici celorlalti - numai ocolirea extremelor de orice fel face posibila prcintimpinarca dezaprobarii. Arkin adauga ca indivizii caractcrizati de anxietate sociala cronica au dificultati serioase In a stabili legaturi de prietenie. Acest tablou ne face sa presupunem ca anxietatea sociala nu poate corela decit negativ cu auto-dezvaluirea. Cei ce au supus probei empirice aceasta ipoteza sint Ken Meleshko si Lynn Alden (1993). Rezultatele lor atesta faptul ca subiectii anxiosi social sc dezvaluie la un nivel moderat de intimitate, indiferent de profunzimea dezvaluirilor partenerilor de conversatie, Meleshko si Alden au sondat si motivatiile acestor subiecti si au pus astfel in evidenta frica lor de dezaprobare. Sa mai mentionam inca una din concluziile lor, pe care, de altminteri am fi putut sa 0 anticipant facil : comportamentele de auto-protejare ale subiectilor afectati de anxietate sociala au general inconfort psihic celor ce Ie serveau drept parteneri .

Stiles ( 1987) are, Tara indoiala, dreptate cind afirma ca 0 scric de afecte negative (anxietatea, deprcsia, frica, Furia) genereaza 0 pre­siune interns ce ne determine sa ne dezvaluim celorlalti. Cunoa~teJl1

cu totii starea descrisa de autorul american cu expresia "Trebuie sa

Procese interp ersonale

vorbesc cu cineva". Totusi, se cuvine sa rernarcam ca ideile lui Stiles intra oarecum in contradictie cu cercetarile asupra efcctelor sociale ale dispozitiilor pozitiva si ncgativa, In mod normal , asociem dispozitia pozitiva cu tendintele expansive , sociale. Din contra, dispozijia negativa 0 asociern cu 0 motivatie egocentrics , de cvitare a contactelor sociale. Michael Cunningham (1988) a confirmat intr-un experiment aceste intuitii ale simtului cornun. Mai mult, in acelasi experiment a dcmonstrat ca indivizii aflati intr-o dispozitie pozitiva fac dezvaluiri mai intime decit cei cu dispozitie negativa, Vom indeparta contradictia cu rczultatele lui Stiles daca vom preciza ca dispozitia negativa, la Cunningham, inscarnna tristete . Iar tristetea nu sc gaseste pe lista afcctclor negative socotite de Stiles a avea proprictatea de a declansa comportamentul de auto-dezvaluire.

16. Avantajclc discrctiei

In ciuda pledoariei convingatoare a lui Pennebaker si in ciuda concluziilor ce se desprind din cercetarile lui Daniel Wegner, exista situatii in care persoana este mai cistigata daca nu-si dezvaluie sccretele. Unele secrete sint atit de hidoase, incit individul soar compromite dcfinitiv In ochii celui caruia i se confeseaza. Cum sa cxplicarn altfel faptul cii aproape jumatatc din persoanele care urmau 0

tcrapie de lunga durata, platind sume imense pentru tratamentul pe care-I primeau, au marturisit, in chestionare anonime, cii au secrete fala de psihotcrapeurii lor (Kelly si McKillop , 1996) ?

Primul argument impotriva auto-dczvaluirii care ne vine In minte fiecaruia din noi cste, probabil , acela legal de vulnerabilitate . Dezvaluirea informatici intime ne lasa .xlescoperiti' In rata celuilalt, ne face vulnerabili. Confidentul nostru, lcpadindu-si atitudinea prietc­noasa si dcnuntind solidaritatca pc care 0 afisasc mai inainte, ar putea utiliza ceca ce a aflat pcntru a ne compromite, exploata ori santaja. "In general, rcmarca Valerian Derlega, situatiilc in care 0 pcrsoana stic foal1e multe lucruri desprc 0 alta persoana rcprezinta rclatii de putere

149 148

STEFAN BONCU

dezechi librate" (Derlega, 1989, p. 3 1). Destainuirea unui secret nc poate pIasa intr-o rclatie suparatoare de dependents.

Oamenii sin t constienti de acest risco Ei pretind, in multe cazuri, confidentilor lor discretie . 0 fac, bunaoara, ape lind la cee a ce Derlega, Me lts, Petronio si Margu lis (1993) nu mesc "fraze const rin. gatoare anterioare". Accstea avertizeaza asupra atitudinii celui ce se dezvaluie fata de informatia transmisa si se prezinta, de obice i sub forma "Te rog sa nu spui nirnan ui" . Uneori cmitatorul precizeaza per­soane le care mai pot lua cunostinta de informatic. Frazele constrin­gatoare anterioare ilus treaza preocuparea sub iectului de a controla informatia din colo de hotarele diadei in interiorul careia s-a des fasurat comportamentul de dezvaluire.

De altrninte ri, transparent a totala este 0 absurditate. Jourard (1964) a susti nut ca dezvaluirea in exces, ca si lipsa totala a dezva­luiri i indica tulburari ment ale mai mult sau mai putin grave. Cel cc se supradezvaluie es te la fel de inabil si lipsit de sanse in inchegarca unor relatii interp erson ale durabile ea si ce l ce nu se dezvalui e deloc. Unii autori cred ca pastrarea secretelor este ci t se poate de sanatoasa si ca, mai mult , ea contribuie la trasarea granitelor eului si la dezvoltarea unui sentiment al identitatii (Ke lly ~ i McKillop, 1996). Accederea la statutul de persoana matura, adaptata si integrate In societate, pare sa fie conditionata de do bindirea capac itatii de a ase unde anumite infor­matii de ce ilalti si de a le folo si in anumite contex te in mod strate gic.

Atunci cind indi vidul se dezvalui e, el lsi scruteaza propriile sentimente, at itudini , valori , idealuri pentru a Ie putea comunica parte­nerului sau, Din aceasta cauza, el poate intra, potri vit teoriei elaborate de Duval si W ick lund (1972), intr-o stare de atentie auto-ce ntrata (in limba eng leza , objective selfawareness). 0 as tfel de stare, in care subiect ul ia drept obiect al atentie i sale propriul eu, este resim tita ca ncplacuta din cauza ca discrepant ele dintre eul real ~ i eul ideal dcvin ac um pregnant e. Prin urmare, auto-dezva lu irea ar put ea declans a accs t proces de corn parare intre ceea ce es te individul si ceca ce- si dorcstc el sa fie, silindu- I sa-si contemple greselile, lipsuril e, neimplini rile si

. facindu-l sa rcsimta un accen tuat inco nfo rt ps ibic. Archer, Hormutb si Berg ( 1982) au dovedit inteme ierea acestei ipoteze. Cei tre i ps ihologi

Procese inferpersonale

americani au cerut subicctilor sa se dczvalu ie foart e intim sau foart e putin int im. Dezvaluirea intima, In acord cu ana liza din rindurile de mai sus, indu ce atentia auto-centra ta. Autor ii au intensific at ace as ta stare, punindu-i pe unii din subiecti sa vorbeasc a in fata oglinzii (oglinda reprezin ra manipularea preferata de Du val si Wicklund in ccrcetarile lor). Rezultatele nu le-au inse lat as tcptarile. Subiectii din conditia .xiezvaluire intima - og linda" au perceput, spre deoseb ire de subiectii din celelalte conditii, sarcina de auto-dcseriere ea nep lacuta. Destainuirea unor informa tii intime poate focal iza atentia pe neimpli ­nirile personale si poat e, de aeeea, amplifiea afeetele negative. Penne baker (1989) a recunoscut efec tul aeesta, dar a considerat ca este de scurta durata ~ i ca, in orice caz, esre compcnsa t de bin efaeerile pe termcn lung ale eonfesiunii .

Mai presus de orice, Insa, sc cuvine preci zat ca nu intotd eaun a destainuirile facute prietenil or or i rudelor faciliteaza adaptarea ~i ne aj uta sa ind epartam stresul. Hobfoll si London (1986) au intervievat femei isracliene ai caro l' so ti ori pricteni fusesera mob ilizati in timpul eonflictului din 1982 dintre Israel s i Liban. Ei au eonstatat , in mod surprinzator, ca eele ce aveau suport soc ial inregistra u sco ruri mai mari pe sea lele de anx ietate si dep res ie decit cele ce nu aveau. Interpretarea oferi ta de autori es te ap ropiata de efcetul de pol ari zare a atitudinilor in gru p: interact iun ea frecvent a cu pr ietenele si veci nele aflate In acccasi situatic dificila eonducea la ap recieri exagera te as upra riseurilor la care se expunea u cei ce imbr acasera unifonna militara si adincea Ing rij orarea .

Un derners in aceeasi directi e, mai riguros ~ i mai convingator insa, au initiat Cos tanza, Derlega si Winstead (1988). Acesti autori si-au propus sa demon streze experime ntal limit ele de efic ienta ale supo r­tului soc ial, precum si limitele auto-dczva luirii ca remediu impotri va stresului. Subiectii lor, cu totii studcnti, soseau la laborator inso titi de un prieten . Li se comunica natura sarcinii: unnau sa ghideze un paian­jc n print r-un labirint, dupa ce VOl' fi urmar it un model. Erau instrui ti ca, in timp ce astcptau infioratoarca intilnirc cu tarantula sa conver­seze eu prietenul fie despre sentimentc1e lor cu pri vire la sarcina, fie despre 0 chestiune tara lcgat ura cu sa rcina. Subiec tii raportau nivelul

150 151

$TEFAN BONCU

de anxietate si eel de depresie inainte si dupa discutia eu prietcnul Cercetator ii au notat ca eei ee se dezvaluisera intim, marturi s i ndu _~ i teama, aveau, In faza de post-discutie, seoruri la depresie si anxietatc mai mari decit cei ce dialogasera despre chestiuni banale. Auto-dczva_ luirea n-a facilitat, ci a impicdicat adaptarea. Autorii au sugcrat ca auto-dezvaluirca este utila dupa ce persoana a trait evenimcntul stresant, si nieidecum In etapa In care 11 anticipeaza.

Experimentul lui Costanza si al colaboratori lor sai ne semna­leaza ca exista exccptii de la regula potrivit careia exprimarea dcschisa a diseonfortului psihie ne sporeste sansele de adaptare. Sa mai adau. gam un neajuns posibil al auto-dczvaluirii: acest tip de eomportament poate sa ne izoleze din punct de vedere social. Cercetarile din dome­niul depresiei au ararat ca indivizii care-si marturisesc necazurilc sint mai respinsi decit eei ee marturisesc In fata celorlalti ea se dcscurca foarte bine In viata. Avern tendinta de a raspunde ncgativ In interacti, unile eu eei afectati de depresie. Intr-un experiment impresionant prin eoncluziile lui, Strack si Coyne (1983) au aratat ca indivizii afisind depresie provoaca altora depresie, anxietate, ostilitate ~ i sint rcspinsi de acestia intr-o interactiune care dureaza numai 15 minute.

Stilul de auto-dezvaluire al individului influenteaza decisiv eontactele lui sociale. Aceasta eoncluzie se confirma si daca luam In searna 0 distinctie importanta din psihologia contemporana: aceea dintre indivizii cu afecte pozitive si indivizii cu afecte negative. Cei cc raporteaza cxperiente irnplicind mai degraba afecte pozitive se descriu ca fiind entuziasti si increzatori, Ceilalti se caracterizeaza pe ei insisi ea fiind nervosi, vinovati, tematori, Watson (1988) a eerut subiectilor sai sa estimeze numarul de ore pe care-I petree In fiecare zi cu prie­tenii si a masurat, In acelasi timp, nivelul lor de afecte pozitive ori negative. Analizele lui au relevat ca indivizii cu afecte pozitive au contacte sociale prelungi si frecvente. 0 corelatie intre afectele pozi­tive si activitatea socia ls au gasit, de asemenea, Berry si Hansen (1996). Potrivit acestor cercetatoare, evolutia unui individ cu afecte pozitive In cadrul unei interactiuni diadice este apreciata de catre partener si de catre un observator mai pozitiv decit evolutia unui subiect cu afecte negative. Pe de alta parte, subiectii inclinati sa

152

Procese interp ersonale

raportcze In mod preponderent afecte negative au tendinta de a pcrccpe interactiunile lor ca irnplicind un grad inalt de auto-dezva­luirc. Dedueem din toate acestea 0 relatie strinsa intre auto-dezvaluire, afcctc pozitive si activitatea sociala. Din neferic ire, contextele socia le nu-i avantajeaza pe depresivi si pe cei cu afecte predominant negative. pcntru ci, nici macar auto-dezvaluirea nu reprezinta 0 sansa de sporire a paJiiciparii sociaIe.

Rcfcrinte bibliografice

Altman, I. si Haythorn, W.W. (1965). Interpersonal exchange in isolation. Sociometry , 28, 4 11-426.

Altman, I. si Taylor, D. A. (1973) . Social Penetration: The Develop ment of Interpersonal Relationsh ips. New York: Holt, Rinehart and Winston.

Archer, R. L. si Berg, 1. H. (1978). Disclosure reciprocity and its limits: A reactance analysis. JOll171al ofExperimental Social Psychology, 14,527-540.

Archer, R. L., Berg, 1. H. si Runge, T. E. (1980) . Active and passive observers' attraction to a self-disclosing other. Journal of Experim ental Social Psychology, 16, 130-145.

Archer, R. L. si Burleson, 1. A. (1980). The effects of timing of self­disclosure on attract ion and reciprocity. Journal ofPersonality and Social Psychology , 38, I , 120- 130.

Archer, R. L. si Cook, C. E. (1986). Personalistic self-disclosure and attraction: Basis for relationship or scarce resource. Social Psy chology Quarterly, 49, 3, 268-272.

Archer, R. L., Hormuth, S. E. si Berg, J. H. (1982) . Avoidance of self­disclosure: An experiment under conditions of self-awareness. Personality and Social Psychology Bulle tin , 8, I, 122-128.

Argyle, M. si Dean, 1. (1965) . Eye-contact , distance and affiliation. Sociometry , 28, 3, 289-304 .

Arkin, R. M. (1981). Self-presentat ional styles. In 1. T. Tedeschi (ed.), Impression Management Theory and Social Psychological Research. New York: Academic Press.

Aynsworth, M. D., Blehar, M. C., Waters, E. si Wall, S. (1978). Patterns of Attachment: A Psychological Stud)' of the St range Situa tion. Hillsdale: Erlbaum,

-. 153