ANDRE GIDEFALSIFICATORII DE BANIRAO International Publishing Com S.A. O International Publishing Company S P.O. Box 2-l24 Bucuresti, ROMANIA ANDRE GIDE Les Fawc-Monnayews Bibliotheque de la P16iade Editions Gallimard Copyright Editipns Gallimard, 1958 Tous droits reserves Editie alctuita i ngrijita de IRINA MAVRODIN Prefata ilabel cronologic de IRINA MAVRODIN Traducere din limba franceza MIHAI MURGU Copyright 1996 RAO International Publishing Company S.A pentru versiunea fn limba romSnaTiparul executat de ELSNERDRUCK Berlin, Germania Aprilie 1996TABEL CRONOLOGIC1869, 22 noiembrie: Se naste la Paris (in strada M6-dicis, nr. 19), dintr-o familie de stricta traditie protestanta, atit pe linie materna,ctipe linie paterna, Andre Gide. Tatai este profesor universitar, specialist n drept, mama apartine marii burghezii. Locul de bastina al fami-liei tataiui este Languedocul, iar al familiei mamei, Nor-mandia. Unul dintre unchii lui Andre Gide este celebrul economist Charles Gide. nca din copiiarie, Gide mani-festa o sensibilitate cu totul neobisnuita, exacerbata de severa educatie protestanta. Fragil, nervos pina la limita patologicului, are nca de acum sentimentul ca el ,,nu-i asa cum slnt ceilalti". 1877: Este nscris la Ecole Alsacienne iapoi la liceul din Montpellier. Absenteaza mult de la scoaia, starea sanatii lui fiind precara. Isi petrece vacantele la Uzes, la bunica din partea tataiui. 1887-l890: Urmeaza cursuri de retorica ide filoso-fie la Paris, dar starea sanatii sale nu-i permite o frecventa regulata inici sa le duca la bun sfirsit. E perioada n care ii citeste cu pasiune pe Goethe, Schopenhauer, Barr6s. Ii cunoate pe Pierre Louys iPaul Val6ry, cu care devine prieten. 1891: II cunoate pe Mallarm6. ntra n cercurile simboliste, fiind atras de estetica simbolista. Ii cunoate, de asemenea, pe Barres ipe Wilde. Publics Les'Cahiers d 'Andre Walter (Paris, L'Art ndependent), opera ce raspunde n buna masura prin ermetismul ei esteticii simboliste icu al carei personaj pare a se identifica. Apare i Traite du Narcise (idem). 1892: Chemat pentru serviciul militar, este reformat din cauza unei tuberculoze. Apare Les Poesies d'Andre Walter.FALSIFICATOR1I DE BANI 17189e: Apar Le Voyage d 'Urien iLa Tentative amoweuse.189e-l894: n luna octombrie, Andre Gide porneste ntr-o caiatorie pe mare spre Tunisia. nsotit de prietenul sau, pictorul P.A, Laurens, ajunge la destinatie bolnav icu sentimentul ca nsasi viata ii este amenintata. E cast iobsedat de ideea pacatului, fidel iubirii pe care i-o consacra nca de la virsta de cincisprezece ani uneia dintre verisoarele sale, Madeleine Rondeaux, icareia aceasta ii raspunde n acelasi spirit cornelian, nuantat de elanuri mistice, simtind n iubita lui nu numai o logodnica, dar io sora. Dupa doi ani, n 1895, se ntoarce n Franta elibe-rat n urma unei experience esentiale pentru sine: iubirea homosexuaia de vechile nterdictii fizice imorale icu o mare sete de viata. Il stapineste acum certitu-dinea ca nici o dorinta nu-i este straina ica exista o parte din fiinta lui pe care cunoscind-o n sfirsit nu o va mai putea niciodata nega. Perioada aceasta ii va marca ntreaga opera. 1895: Moare mama lui Andre Gide. La 8 octombrie, Andre Gide se casatoreste cu verisoara sa Madeleine Rondeaux, dintr-o imensa dorinta de comuniune spirituaia. Aceasta accepta sa faca o casatorie alba. Tinara pereche face o caiatorie de nunta n Elvetia, Italia, Africa de Nord. nca n cursul acestei caiatorii, facute iin locurile unde Gide traise marea ,,revelatie africana", izbucneste conflictul dintre cele doua exigente contrarii ce se vor manifesta chinuitor de-a lungul ntregii existence a scriitorului. E o criza ce nu-si va gesi niciodata rezolvarea altminteri declt prin opera. Apare Paludes. 1897: Apare Les Nourritures terrestres, carte capitaia, greu de ncadrat ntr-un gen (ca, de altfel, toate operele lui Gide), marcind o data dintre cele mai importante n gindirea gidiana (legidisme). 1899: Apar Philoctete, Billet a Angele, Le Promethee mai enchaine. 1901: Apare piesa de teatru Le Roi Candaule. 1902: Apare importantul roman L 'Immoraliste.18190e: Apare Prttextes. 1904: Apare piesa de teatru Saiil. 1906: Apare Amyntas (text urmat de Mopsus, Feuille de route etc.). 1907: Apare Le Retour de I 'enfantprodigue. 1909: Andre Gide fondeazS publicatia ieditura N.R.F., impreunS cu Copeau, Schlumberger, Gheon. Apare La Porte etroite. 1910: Apare Oscar Wilde. 1911: Apar Isabelle, Nouveaux pretextes, Dostoievky d'apres sa correspondance. 1912: Ca redactor imentor al revistei iediturii La Nouvelle Revue francaise (devenita ulterior editura Galli-mard), Gide respinge manuscrisul ce-i fusese adus de catre Proust (Du cote de chez Swanri), eroare adeseori citata de critica literara ipe care Gide nsusi nu si-a putut-o niciodata ierta. 191e: Este deschis teatrul Le Vieux-Colombier, condus de Copeau, care devine un fel de anexa teatraia a editurii N.R.F. Andre Gide il cunoate pe Roger Martin du Gard, cu care va purta o importanta corespondenta. 1914: Publica Les Caves du Vatican. Are loc ruptura cu Claudel (pe motive de moral religioasa). Face o caiatorie n Turcia. 1915-l916: Traieste o mare criza religioasa. 1917-l918: Caiatoreste n Elvetia, apoi n Anglia, cu prietenul seu Marc A116gret. Profund afectata, Madeleine, sotia scriitorului, arde toate scrisorile pe care le primise de la Gide, nca din prima tinerete. 1919: Apare La Symphonie pastorale. 1921: Este violent atacat de Henri Masis, reprezen-tant al catolicilor de dreapta. 1922: Apar Charles-Louis Philippe, Numquid etTul 192e: Se naste Catherine, fiica lui Andre Gide ia Elisabethei Van Rysenberghe. Apare Dostoievky. 1924: Apar Corydon, adevarat ,,tratat" asupra homo-sexualitii, iIncidences.ANDRfe GIDE 1 19FALSIFICATORH DE BANI1925: Apare singurul text ntitulat de Gide ,,roman" : Les Faux-Monnayeurs. 1925-l926: Face o caiatorie n Africa. 1926: Apare ile grain ne meurt. 1927: Publica Voyage au Congo. 1928 : Apare Le Retour du Tchad. Se muta n strada Vaneau din Paris, unde va locui pinS la moarte. 1929: Apar L 'Ecole desfemmes, Montaigne. 19e0: Apar Robert ipiesa de teatru Oedipe. 19e2-l9ee: Gide isi afirma public simpatia pentru comunism ipentru Uniunea Sovietica, ducind io activitate politica. 19e4 : Apare piesa Persephone. 19e5: Prezideaza, impreuna cu Malraux, primul congres ntru apararea culturii. Apare Les Nouvelles Nourritures terrestres. 19e6: Apare Genevieve. 19e6-l9e7: Gide face o caiatorie n U.R.S.S. Publica, n 19e6, Retour de I'U.RS.S., apoi, n iunie 19e7, Retouches a mon retour de I'U.RS.S.. Rupe cu partidul comunist. 19e8: Moare sotia scriitorului. Andre Gide scrie Et nunc manet n Te, analiza lucida ide mare cruzime araporturilor sale cu Madeleine Rondeaux Gide. 19e9: La nitiativa lui Gide, apare Tableau de la litte-rature francaise de Comeille a Chenier, cu o prefata de Gide iavindu-i drept colaboratori pe Valery, Benda, Giraudoux, Malraux, Thibaudet etc. 19e9-l940: Este publicat Jumahil (1889-l9e9) lui Gide. Scriitorul condamna regimul de la Vichy. Se retrage de la N.R.F., devenita, prin Drieu de La Rochelle, colaborationista. 1942-l945 : Sta la Tunis, apoi la Alger. 194e: Apare nterviews imaginaires. 1946 : Apare partea a doua a Jurnalului (19e9-l942). La Symphonie pastorale este ecranizata. Apare Thlsee. 1947: Lui Andre Gide i se acorda Premiul Nobel Pentru literatura.20ANDRlj GIDE1948 : Apare Correspondance avec Francis Jammes. 1949-l950: Andre Gide apare fn douS filme : Viata Incepe miine, de Nicole Vedres, iCu A. Gide, de Marc A116gret. La 1e decembrie are loc premiera piesei Les Caves du Vatican (adaptare dupS romanul lui Gide cu acelasi nume). 1949 : Apare Feuillet d 'automne. 1950: Apar Litterature engagee, ultima parte a Jurna-lului (1942-l949), Correspondance avec Paul Claudel. 1951: Luni, 19 februarie, moare la Paris Andrd Gide. Ultimele sale cuvnte au fost: ,,Lupta se da ntotdeauna ntre ratiune iopusul ei." Este nmormintat cu slujba religioasa la Cuverville, spre marea ndignare a multor scriitori. 1952: Apare postum Ainsi soit-il. 1955: Correspondance avec Paul Valery. 1968 : Correspondance avec Roger Martin du Card iCorrespondance avec Francois Mauriac. I.M.FALSIFICATORII DE BANILui Roger Martin du Card ii dedicprimul meu roman, in semn de adinca prietenie. AG.PARTEA INTII PARISIarea se aud pasi pe coridor, isi spuse Bernard, fnaita capul si isi mcorda' auzul. Dar nu: tatai si fratele sa'u aveau treaba la Palatul de Justitie; mama era intr-o vizitS; sora la un concert; iarAmezinul,' micutul Caloub, in fiecare zi, dup3 ce termina scoala, se ducea Intr-un pension. Bernard Profitendieu rkmasese acasa ca s toceasca pentru bacalaureat; nu mai avea maintea lui decit trei sptamtni. Familia ii respecta singuratatea; diavolul nu. Desi Bernard is,i scosese vesta, se sufoca de caidura. Fruntea-i era transpirata. O picatura de sudoare i se prelinse de-a lungul nasului si c8zu pe scrisoarea ce-o tinea in mina : Seamank cu o lacrima, gindi el. Dar mai bine sa asuzi decit s plingi. Da, data vorbea de la sine. Nu incapea nici o indoiaia : Jntr-adevar, despre el, Bernard, era vorba. Scrisoarea ii era adresata mamei sale; o scrisoare de dragoste, veche de saptesprezece ani; nesemnata. ' Ce inseamna aceasta initiate ? Un V care poate sa fie la fel de bine un N... S-ar c3dea oare s-o intreb pe mama ?... S avem incredere in bunul ei gust. Am toata libertatea s-mi inchipui c3 a fost un print. Si ce-as cistiga aflind ca sint fiul unui mirlan oarecare ? Nestiind cine ti-e tata, nici nu-ti mai e teama ca ai putea sa-i semeni. Or'ice investigatie obliga. Din descoperirea noastra s nu reti-nem decit ca ne-am usurat de-o povara. Sa nu mai insistam. Pentru astazi ajunge. Bernard impaturi scrisoarea. Avea acelasi format ca si celelalte douasprezece din pachet. Erau legate cu o pan24ANDRE GIDEglica roz, pe care el nu-si d2du osteneala s-o dezlege; o fcu sS alunece la loc asa cum fusese inainte, ca o banderols in jurul teancului. Fuse pachetul in caseta din care il scosese, si caseta in sertarul consolei. Sertarul nu era deschis ; isi dezvaiuise secretul pe sus. Bernard fixS la locul lor lamelele desfacute ale capacului de lemn, pe care avea s-l acopere cu o plac3 grea de onix. Incet si cu precautie o 13sa fn jos, puse deasupra dou3 candelabre de cristal si greoaia pendulS pe care, din simplu amuzament, tocmai o reparase. Pendula sunS de patru ori. O potrivise exact. Domnul judec3tor de instructie si domnul avocat, fiul lui, nu se vor intoarce inainte de sase. Am tot timpul. Si trebuie ca domnul judecator, cind va veni acasa, s gseasca pe birou frumoasa scrisoare In care ii voi notifica plecarea mea. Dar inainte de a o scrie, simt o teribila nevoie de a-mi limpezi putin gindurile; si sS-l caut pe scumpul meu Olivier, ca sa ma asigur, fie si provizoriu, de un cotet. Oh, prietene, pentru mine a sosit timpul s-ti pun bunavointa la incercare, iar pentru tine sa-mi arati clt valorezi. Frumos in prietenia noastra a fost faptul ca ptoa acum nu ne-am servit niciodata unul de ceiaialt. Ei! dar un serviciu care te amuza cind il oferi nu poate fi sfciitor cind il ceri. Problema e doar c3 Olivier nu va fi singur. Atita paguba; dar o sa reusesc eu sa-l iau la o parte. Vreau sS-l inspaimint cu calmul meu. C3ci mai ales In si-tuatiile extraordinare ma simt eel mai in largul meu. Strada T..., unde Bernard Profitendieu locuise pina in ziua aceea, se afia in imediata apropiere a parcului Luxembourg. Acolo, pe vasta alee de linga fintina M6dicis, obisnuiau s se intilneasca in fiecare miercuri, intre patru si sase, cftiva colegi de-ai lui. Se discuta arta, filozofie, sport, politica si literatura. Bernard mergea foarte repede; dar, trecind de poarta parcului, il z3ri pe Olivier si Incetini pasul. Adunarea din ziua aceea era mai numeroasa ca de obi-cei; datorita timpului frumos, fr3 indoiaia. Venisera si unii pe care Bernard inc3 nu-i cunostea. Fiecare dintre acesti tineri, de Jndata ce ajungea in fata celorlalti, intraUK, UAlM25In pielea unui personaj ticluit si isi pierdea aproape cu desvirsire naturaletea. Olivier rosi v3zindu-l pe Bernard c3 se apropie si, p3rasind destul de brusc o tinara cu care statea de vorb'a, pleca intr-alta parte. Bernard era prietenul lui eel mai intim si de aceea Olivier avea grija sa nu lase impresia c3 l-ar c3uta cu tot dinadinsul; uneori se prefacea chiar c3 nu-l vede. Inainte de a ajunge linga el, Bernard trebui s infrunte mai multe grupuri si, cum el insusi se prefacea c3 nu-l cauta pe Olivier, zabovea din loc in loc. Patru colegi de-ai sai fl inconjurau pe un barbos cu ochelari, mult mai in vtrsta decit ei, si care tinea in mina o carte. Era Dhurmer. Ce vrei, spunea el adresindu-se in special unuia, dar vadit incintat ca e ascultat de toti. Am ajuns pina la pagina treizeci fr3 sa gSsesc o singura culoare, un singur cuvint care s picteze. Vorbeste de o femeie; si nu stiu nici macar daca rochia ei era rosie sau albastra. Or, cind nu exista culori, eu pur sisimplu nu v3d nimic. Si din nevoia de a exagera, cu atit mai mult cu cit se simtea mai putin luat in serios, insista : Absolut nimic. Bernard nu-l mai asculta pe eel ce vorbea; socotea cS e necuviincios sa piece de linga ei prea repede, dar tragea cu urechea la altii care se certau in spatele lui si carora li se aiaturase Olivier, dupa ce o parasise pe tinara cu care discuta; unul dintre acestia, asezat pe o banca, citea L 'Action Frangaise. Cit de grav pare Olivier Molinier in comparatie cu ceilalti! Desi e unul dintre cei mai tineri. Figura sa aproape copiiareasca si privirea ii dezvaiuie precocitatea gindirii. Roseste foarte usor. E delicat. Si zadarnic se arata afabil cu toti, c3ci nu stiu ce reticenta secrets, ce sfiaia, ii tine pe camarazii si la distanta. SuferS din cauza asta. Daca n-ar fi Bernard, ar suferi si mai mult. Molinier se oprise cite o clip3, asa cum face Bernard acum, in fiecare grup; din complezenta, dar nimic din ce aude nu-l intereseaza.Se apleca peste umarul celui care citea. Bernard, fara sa se tntoarca, il auzi spunind : Nu faci bine c3 citesti ziarele; v3d c3 ti se urea sfngele la cap. Si ceiaialt replica acru: - Si tu, de indata ce se vorbeste de Maurras, te inverzesti. Apoi un al treilea, pe un ton zeflemitor, intreba: Articolele lui Maurras te amuza ? Si primul raspunse: Ma adorm; dar gasesc c3 are dreptate. Apoi un al patrulea, a carui voce Bernard n-o recu-noscu: Tu crezi ca tot ce nu-i plictisitor e lipsit de profun-zime. Primul riposteaza: lar tu crezi c8 e destul s fii dobitoc ca sa fii si amuzant! Vino, spuse hicet Bernard, apucindu-l brusc pe Olivier de brat. Il trase citiva pasi mai incolo : Raspunde-mi repede; sint grabit. E adevarat ce mi-ai spus, ca nu dormi la acelasi etaj cu pSrintii tSi ? Ti-am aratat usa camerei mele; da direct pe scara, cu citeva trepte mai jos de apartamentul nostru. fmi spuneai ca si fratele t3u doarme cu tine, nu ? Da, Georges. Numai voi doi, singuri ?- DaM^/OL* Si micutul stie s-si tina gura ? Da, daca e nevoie. Dar de ce ? Asculta, eu am plecat de-acasS; sau in orice caz voi pleca In seara asta. Nu stiu fnca unde o sa ma due. Ma poti primi la tine pentru o noapte ? Olivier deveni foarte palid. Era atlt de emotional, fncit nici nu se putea uita la Bernard. Da, spuse, dar sa nu vii inainte de unsprezece. Mama coboara in fiecare seara ca sa ne spuna noapte buna si sa ne tncuie usa cu cheia. Si-atunci cum facem ? Olivier zlmbi:FALS1FICATORII DE BANI 27- Am si eu o cheie. O s bati incet, ca sa nu-l trezesti pe Georges daca doarme. Si portarul ma Ias s tree ? - O s-l anunt. Oho, sint in relatii foarte bune cu el. De altminteri, chiar el mi-a dat cealalta cheie. Pe curind. Se desp3rtir3 fr3 sa-si dea mfna. Si in timp ce Bernard pleca gindind'u-se la scri'soarea pe care voia s-o scrie, iar magistratul urma s-o gseasc3 pe birou cind se va fi inters acasS, Olivier, care nu dorea s fie v3zut c3 sta de vorba numai cu Bernard, se duse la Lucien Bercail, pe care cei-lalti nu prea 11 b3gau fn seama. Lui Olivier i-ar plScea mult, daca nu l-ar prefera pe Bernard. Pe cit este Bernard de intreprinzator, pe atit e Lucien de timid. Se simte c3 e slab; pare ca nici nu exista decit prin inima si prin inteli-genta. Rar indrazneste s faca el primul pas', dar nu mai poate de bucurie de indata ce-l vede pe Olivier apropiin-duse. Toata lumea banuieste ca Lucien scrie versuri; totusi, dupa cite imi dau seama, numai lui Olivier i-a dezvaiuit Lucien proiectele sale. Se retrasera amindoi spre capatul terasei. As vrea, spunea Lucien, sa povestesc nu istoria unui personaj, ci a unui loc uite, de exemplu, istoria unei alei dintr-un pare, afa cum e asta, sa povestesc ce se petrece aid de dimineata pina seara. Sosesc in primul rind bonele cu copiii, doicile inzorzonate cu panglici... Nu, nu... mai intii oamenii aceia cenusii, frasex si fra virsta, care matura aleea, uda iarba, rasadesc florile, m sflrsit, pregatesc scena si decorul Inainte de a se deschide portile, fntelegi ? Apoi, intrarea doicilor. Copiii se joaca in nisip, se ciondanesc; bonele le ard cite o palmS. Pe urma vin scolarii din clasele mici apoi muncitoarele. Mai sint si oameni sraci care vin s manince pe cite-o bancS. Mai tlrziu, tineri care si-au dat inttlnire; altii care se evita; sau cei care se izoleazS, visatorii. Apoi multi-mea, in momentul cind Incepe muzica si se inchid magazi-nele. Elevi, ca in clipa asta. Seara, indragostiti care se sruta; sau altii care se despart plingind. In sflrsit, ctnd se Ias noaptea,'un cuplu de batrfni... Si dintr-o data, un r3p3it de toba: ora ihchiderii. Toata lumea iese. Piesa s-a terminal, tntelegi: ceva ce ti-ar da impresia c3 totul si toate s-au sfirsit, impresia mortii ;ar fra sa se vor-beasca de moarte, bineinteles. Da, vad foarte bine scena, spuse Olivier, care se gindea la Bernard si nu ascultase un cuvint. - Si asta inca nu e totul, nu e totul! relua Lucien cu ardoare. As vrea, intr-un fel de epilog, sa arat aceeasi alee, noaptea, dupa ce toata lumea a plecat, pustie, mult mai frumoasa declt ziua; iar marea tacere amplifica toate zgo-motele naturii: zgomotul fmtlnii, al vlntului prin frunze, si cintecul unei pasari de noapte. M-am gindit la inceput ca ar putea sa se plimbe si niste umbre, poate statui..., dar cred c3 ar fi cam banal; ce parere ai ? Nu, fra statui, fr3 statui, protesta distrat Olivier; apoi, remarclnd privirea trista a celuilalt: Ei, afia, batrlne, c3 daca reusesti, va fi ceva uluitor, striga el cu caidura.IINu exists nici o urma, in scrisorile lui Poussin, de vreo obligatie pe care el si-ar fi asumat-o fa|a de paring sai. Mai pe urma, n-a lasat niciodata sa se vada regretul ca s-a fndepartat de ei. Transplantat de bunavoie la Roma, a pierdut orice dorinta de a se Intoarce, ba chiar parca orice amintire. Paul DESJARDINS (Poussin)Llomnul Profitendieu era grabit sa ajunga acasa si gsea c3 domnul Molinier, colegul su care-l insotea dea lungul bulevardului Saint-Germain, mergea foarte Incet. Albdric Profitendieu avusese la Palatul de Justitie o zi deosebit de mcarcata: era ingrijorat fiindca simtea o anume greutate in partea dreapta; la el, oboseala se rasfrtngea asupra ficatului, care era cam sensibil. Se gindea la baia ce avea s-o faca; nimic nu-l odihnea mai bine, dupa o zi de munca, decft o baie buna; in vederea cdreia nu mincase nimic, socotind ca este mai prudent sa intre in cadS, chiar daca apa e doar cSldutS, cu stomaculFALSIFICATORH DE BANI 29gol. La urma urmelor, poate c3 nu era vorba decit de-o prejudecata; dar prejudecatile sint pilonii civilizatiei. Oscar Molinier lungea pasul cit putea si facea eforturi ca sa se tina dupa Profitendieu, dar era mult mai scund decit ceia'lalt si avea picioarele mai scurte; in plus, avind inima captusitS cu grasime, isi pierdea repede suflul. Profitendieul verde inca la cei cinzeci si cinci de ani ai si, fara burta si sprinten la mers, l-ar fi parasit cu draga inima; dar tinea foarte mult la convenience; colegul sau era mai In virsta si pe o treapta ierarhica mai inalta : ii datora respect. In plus, mai avea sa se faca iertat si pentru averea sa, care de la moartea socrilor devenise cbnsiderabiia, in timp ce domnul Molinier n-avea alt venit decit salariul sau de presedinte de camera, salariu derizoriu si dispro-portionat de mic in comparatie cu inalta situatie pe care o detinea cu o mare demnitate, destinata s-i mascheze mediocritatea. Profitendieu isi ascundea nerabdarea; se intorcea spre Molinier si-l vedea stergindu-se de transpi-ratie; de fapt, ceea ce-i spunea Molinier il interesa foarte mult; numai c3 punctele lor de vedere fiind diferite, discutia incepea sa devina aprinsS. Puneti casa sub supraveghere, spunea Molinier. Cereti rapoarte de la portar si de la falsa servitoare, va fi foarte bine. Dar aveti grija ca nu cumva, inaintind prea mult cu aceasta ancheta, sa nu scSpati din miini afacerea... Vreau sa spun ca ea risca sa va duca mult mai departe decit ati fi putut crede la inceput. Asemenea preocupari nu au nimic de-a face cu justitia. Ei, haide! Haide, prietene; stim noi ce ar trebui sa fie justitia si ce este. Facem tot ce putem, se intelege; dar orice am 'face, nu ajungem decit la o aproxi'matie. Cazul care v3 preocupa acum este extrem de delicat: din cincisprezece inculpati sau care, mai bine zis, la un singur cuvint de-al dumneavoastra, ar putea sa fie miine inculpati, noua sint minori. Si citiva dintre copiii acestia, stiti foarte bine, sint din familii cit se poate de onorabile. lata de ce consider c3 in aceasta imprejurare chiar si un singur mandat de arestare ar fi o nemaipomenita stingacie. Zia-rele partidelor vor scrie fr3 indoiaia despre aceasta afa30ANDRE GILJEcere si veti da apa la moara tuturor santajistilor si calom-niatorilor'. Zadarnic: in ciuda prudentei dumneavoastra, anumite nume proprii tot vor fi rostite... Nu am caderea sa va dau sfaturi si stiti c3 mai degraba sint bucuros sa ascult parerea dumneavoastra, deoarece totdeauna v-am recunoscut si apreciatvederile elevate, luciditatea si spiri-tul de dreptate... Dar, in locul dumneavoastra, iata cum as actiona eu: as cauta un mijloc de a pune capat acestui scandal, retinind numai patru sau cinci instigatori... Da, stiu, sint greu de dibuit; dar ce naiba ! asta ne e meseria. As lua masuri s fie inchis apartamentul, teatrul acelor orgii, si as proceda in asa fel inch s-i previn pe parintii acestor tineri nerusinati, dar fara zarva, in secret, si numai pentru a impiedica recidivele. Da, desigur, sa fie inchise femeile; cu asta sint intru totul de acord cu dumneavoastra ; am impresia ca avem de-a face In acest caz cu citeva creaturi de o mare perversitate si de care e foarte bine s cur3t3m societatea. Dar, inc3 o data, nu-i ares-tati pe copii; multumiti-va s-i speriati, apoi lipiti peste intreaga afacere eti'chet'a ,,au actionat fara discernkmint", iar ei sa r3m!na mult3 vreme inca mirati c3 au sc3pat numai cu spaima... Ginditi-v3 c3 trei dintre ei nu au inca paisprezece ani si ca pSrintii lor ii considers fara discutie niste ingerasi puri si inocenti. Dar, la drept vorbind, draga prietene, ia s vedem, asa Jntre noi, oare la virsta lor, ne statea si noua glndul la femei ? Se opri, mai sufocat de propria-i elocinta decft de mers, si il forta pe Profitendieu, pe care-l tinea'de mineca, s se opreasca si el. Sau daca ne gindeam la femei, relua el, era la mo-dul ideal, mistic, religios, ca sa zic asa. Vedeti, copiii astia de astazi nu mai au nici un ideal... Apropo, ce mai fac ai dumneavoastra ? Bineinteles c3 cele spuse nu se refera la ei. Stiu ca sub supravegherea dumneavoastra si cu edu-catia ce le-o dati, n-aveti a v3 teme din partea lor de ase-mcnea rataciri. intr-adcv3r, Profitendieu n-avusese pina acum decit motive s se laude cu fiii si; dar nu-si fcea iluzii: cea mai bun3 educatie din lume nu putea face nimic in fata unor instincte rele; slav3 Domnului, copiii lui naveauFALMI-ICA1UKI1 LIE BAM31instincte rele, asa cum fara indoia!3 nu aveau nici copiii lui Molinier; se p3zeau deci ei singuri de relatiile pericu-loase si de lecturile proaste. C3ci la ce ajut3 sa interzici ceea ce nu poti impiedica ? Cartile pe care nu-i dai voie sa le citeasca, copilul le citeste pe ascuns. In ceea ce-l privea, sistemul lui era mult mai simplu : nu le interzicea cititul cSrtilor proaste : dar proceda in asa fel incit copiii lui sa nu aiba poftS s le citeasc3. In Iegtur3 cu afacerea despre care discutau, avea sa se mai gindeasca si promitea ca, in orice caz, s nu fac3 nimic fr3 s-l incunostinteze pe Molinier. Pur si simplu va fi exercitata in contuiuare o supraveghere discretS si, pentru c3 r3ul dura de trei luni intregi, putea foarte bine s mai continue citeva zile sau citeva sptamini. fn plus, vacanta scolara avea s8-i imprastie pe delincventi. La revedere. Profitendieu putea in sftrsit sa gr3beasc3 pasul. De indata ce ajunse acasS, alerga spre baie si deschise robinetele de la cad3. Antoine, care pindea intoarcerea stapinului, fcu in asa fel incit drumurile s Ii se incru-ciseze pe coridor. Acest servitor credincios slujea in cas de cincispre-zece ani; ii vSzuse pe copii crescind. Avusese prilejul s afle multe lucruri; si banuia si mai multe, dar se fcea c3 nu remarcS nimic din ceea ce i se ascundea. Antoine ii era drag lui Bernard. Nu voise sa piece fara a-si lua r3mas-bun de la el. Si poate c3 din pricina miniei ce-o incerca Jat3 de familie'se bucura punindu-l la curent pe un simplu servitor de aceasta plecare pe care cei apropiati o ignorau; dar mai trebuie spus, pentru a-l justifica^pe Bernard, c3 nici unul dintre ai si nu era atunci acasa. fn plus, Bernard n-ar fi putut s-si ia r3mas-bun de la ei fr3 ca acestia s incerce s-l retina. Se temea de explicatii. Lui Antoine putea s-i spurla pur si simplu : ,,Plec." Numai c3 facind acest lucru, ii intinse mina intr-un mod atit de solemn, incit batrinul servitor se mira. Domnul Bernard nu se intoarce la cin3 ? Nici la culcare, Antoine. Si cum celSlalt statea ne-dumerit, nestiind prea bine ce trebuie s inteleag, nici daca trebuie s-l intrebe mai multe, Bernard repeta si mai apasat: ,,Plec", apoi ad3ug: Am 13sat o scrisoa're petarnbiroul lui... Nu se putu hotart sa spuna: tata, si relua: I ...pe masa din birou. Adio. Stringindu-i mina lui Antoine, era emotional de parca in aceeasi clipa si-ar fi luat ramas-bun de la propriu-i trecut; repeta in ruga ,,adio", apoi pleca, stapinindu-si cu greu | hohotul de plins pe care-l simtea in git. Antoine banuia c3 isi asuma o grea raspundere iasindu-l sa piece dar cum l-ar fi putut opri ? De altminteri, Antoine isi dadea seama ca plecarea lui Bernard este pentru intreaga familie un eveniment; neasteptat, monstruos, dar rolul su de servitor perfect ii ] ccrea s nu se arate mirat de nimic. N-avea voie sa stie ceea ce domnul Profitendieu nu stia. Fara indoiaia ca ar fi putut s-i spuna pur si simplu : ,,Domnul stie ca domnul j Bernard a plecat ?"; dar in acest fel pierdea orice avantaj, ceea ce era foarte nepiacut. Si isi astepta stapinul cu multa nerabdare, numai pentru a-i strecura, pe un ton! neutru, deferent, si ca o simpia informatie pe care I Bernard l-ar fi insSrcinat s-o transmita,aceasta frazaj pregatitS de multa vreme: Inainte de a pleca, domnul Bernard a 13sat o scri-l soars pentru domnul, in birou. Fraza atit de simpia, incit! risca s treaca neobservata; in zadar c3utase ceva mai izbitor, nu gasise nimic care sa sune totodata si firesc. i fnsa cum lui Bernard nu i se intimpla niciodata s lip-seascS, domnul Profitendieu, pe care Antoine il observa cu coada ochiului, nu-si putu stapini o tresSrire : Cum adica ! Inainte de... Isi regsi imediat stapinirea de sine; nu voia sa para: mirat fn fata unui om inferior; sentimentul superioritatii sale nu-l pSrSsea niciodatS. TerminS pe un ton foarte calm, intr-adev3r magistral: Foarte bine! Si intrind in cabinetul sau : Unde spuneai ca e scrisoarea aceea ? Pe biroul dumneavoastra. Intrind in inc3pere, Profitendieu v3zu intr-adevar un plic pus foarte la vedere in fata fotoliului unde obisnuia el s se aseze ca s scrie; numai ca Antoine nu voia s-l lase in pace chiar atit de repede, si domnul Profitendieu nu33citise inca doua rinduri din scrisoare, ca il si auzi ciocanind la us: Am uitat s v3 spun c3 v3 asteapta doua persoane in salonul eel mic. - Ce persoane ? - Nustiu. - Sint impreuna ? Nus-arp3rea. Si ce mai vor de la mine ? Nu stiu. Ziceau c3 vor sa v3 vada. Profitendieu simtea ca isi pierde rabdarea. Am mai spus-o si o repet ca nu vreau ca lumea sa vin3 sa m3 deranjeze aici si mai ales la aceasta ora; am zilele si orele mele de primire la Tribunal... De ce i-ai lasat s intre ? Spuneau c& au s v3 spunS ceva urgent. - Stnt de multa vreme aici ? De aproape o ora. Profitendieu fcu vreo citiva pasi prin camera si isi sterse fruntea cu palma; in cealalta min3 tinea scriso'area lui Bernard. Antoine statea in fata usii, demn, impasibil. In sffrsit avu bucuria s-l vada pe judecStor pierzindu-si calmul si s-l auda, pentru prima oara in viata lui, batind din picior si strigind : S fiu 13sat in pace! S fiu 13sat in pace ! Spune-le c3 sint ocupat. S vina alta dat3. Abia iesi Antoine si Profitendieu alerga la usa: Antoine ! Antoine!... si pe urm3 du-te si inchide robinetele de la cada. Parc3 de baie !i mai ardea lui! Se apropie de fereastra si citi : ,,Domnule, Am inteles in urma unei anumite descoperiri pe care am facut-o in aceasta dup3-amiaz3 c3 trebuie sa incetez de a v3 mai considera tat3, ceea ce pentru mine e o imensa usurare. Simtind atit de putinS dragoste pentru dumnea-voastrS, am crezut multa vreme c3 sint un fiu denaturat; prefer s stiu c3 nu v3 sint fiu deloc. Socotiti poate c3 v3 datorez recunostintS pentru ca m-ati tratat la fel ca pe34AINUKfc,copiii dumneavoastra; numai c3, in primul rind, am simtit totdeauna c3 v3 purtati altfel fata de ei decit fata de mine; si apoi v3 cunosc destul de bine pentru a sti ca tot ce ati facut pentru mine se datora ororii dumneavoastra de scandal si dorintei de a ascunde o situatie care nu v3 ono-reaza prea mult In sfirsit, pentru c3 nu puteati face altfel. Am preferat s plec fra s-o rev3d pe mama, deoa-rece ma temeam c3, luindu-mi definitiv r3mas-bun de la ea, m-as fi putut induiosa si, de asemenea, pentru c3 s-ar fi putut simti, fata de mine, intr-o situatie jenanta ceea ce mi-ar fi fost dezagreabil. Ma indoiesc c3 nutreste pentru mine o prea mare afectiune; cum am stat mai mult la pension, n-a avut cind s m3 cunoasca, si pentru c3 vederea mea ii amintea de un lucru din viata ei pe care ar fi voit s-l uite, cred c3 m3 va vedea plecind cu usurare si plScere. Spuneti-i, dacS aveti curajul, c3 nu-i port pica pentru c3 m-a nSscut bastard; ca, dimpotriva, prefer s stiu c3 nu sint al dumneavoastrS. (Iertati-ma c3 vorbesc in acest fel; nu am intentia s v3 insult; dar ceea ce spun v3 va permite s m3 dispretuiti si s v3 simtiti astfel mai usu-rat.) Dac3 doriti s p3strez tScerea asupra motivelor secrete care m-au fcut s p3r3sesc cSminul dumnea-voastr3, v3 rog sa nu incercati s m3 siliti sa m3 intorc. Hotartrea mea de a v3 p3r3si este irevocabiia. Nu stiu cit v-a costal intretinerea mea pina la aceasta data; puteam accepta s traiesc pe cheltuiala dumneavoastra atita vreme cit nu stiam nimic, dar e de la sine inteles c3 de a-cum inainte prefer sa nu mai primesc nimic de la dumneavoastra. Ideea c3 v3 sint dator cu ceva imi este insuportabiia, si cred ca, daca ar fi s-o iau de la capat, as prefera mai degraba s mor de foame decit s m3 asez la masa dumneavoastrS. Din fericire, parc3-mi amintesc din cite am auzit spunindu-se c3 mama, cind v-ati c3storit, era mai bogata decit dumneavoastra. Sint deci liber s cred c3 n-am trait decit pe spezele ei. Ii multumesc si, socotind ca pentru rest sintem chit, ii cer s m3 uite. Veti gsi cum s explicati gestul meu celor care se vor mira de plecarea mea. V3 ingadui sa aruncati toata vina asupraFALSIFICATORII DE BANI35mea (desi stiu bine ca nu-mi veti astepta permisiunea pentru a face acest lucru). Semnez cu ridicolul dumneavoastra nume, pe care as vrea s vi-l pot restitui si sint nerabdator s-l dezonorez. BERNARD PROFITENDIEU P.S. Las toate lucrurile mele lui Caloub, care, sper pentru dumneavoastra, le va folosi mai legitim decit mine." Domnul Profitendieu se indrepta ciatinindu-se spre un fotoliu si se asezS. Ar fi vrut s-si limpezeasca gindu-rile, dar ideile i se invirteau confuz prin cap. Mai mult, simtea o mic3 intepatura in partea dreapt3, sub coaste; nici'o indoiaia: incepuse criza de ficat. Se gaseste oare in casa apa de Vichy ? Si m3car dac3 sar fi in tors'si sotia sa acasS! Cum avea s-o instiinteze de fuga lui Bernard ? Trebuia s-i arate scrisoarea ? E nedreapta aceasta scri-soare, oribil de nedreaptS. lar el ar trebui s fie mai ales indignat din pricina ei. Ar vrea s ia tristetea drept indig-nare. Respir3 profund si la fiecare expiratie exclama un ,,ah ! Dumnezeule!" scurt si slab ca un suspin. Durerea de sub coasta i se confundS cu tristetea, i-o dovedeste si i-o Iocalizeaz3. I se pare c3 simte su'pararea la ficat. Se arunc3 intr-un fotoliu sijeciteste scrisoarea lui Bernard. Ridica trist din umeri. In mod cert, aceasta scrisoare e plina de cruzime fata de el; dar simte in ea mai ales dispret, sfidare, aroganta. Niciodata vreunul din copiii lui, copiii lui adevarati, n-ar fi fost capabil s scrie astfel, asa cum nici el insusi n-ar fi fost in stare; o stie prea bine, fiindca in ei nu exists nimic din ceea ce n-ar fi putut regsi si in el. Desigur, a socotit totdeauna c3 trebuie s condamne acel altceva, aspru, neimblinzit pe care il simtea in firea lui Bernard; si zadarnic mai crede asa si acum, pentru c3 isi d3 bine seama ca tocmai de aceea l-a iubit asa cum nu-i'iubise niciodata pe ceilalti. De citeva clipe se auzea in camera de alaturi C6cile, care, intorcindu-se de la concert, se asezase la pian si repeta cu obstinatie aceeasi fraza dintr-o barcaroia. fn cele din urma, Albdric Profitendieu nu mai rezista.36ANDRE GIDEIntredeschise usa salonului si, cu o voce pling5reata, aproape implorfnd, c3ci colicele hepatice il faceau acum sa sufere groaznic (si de altminteri a fost totdeauna oare-cum timid cu ea): Micuta mea Cecile, n-ai vrea sa vezi daca nu e cumva in cas niste apa de Vichy ? lar daca nu e, trimite sa cumpere. Si da'c-ai fi dr3gut3 s nu mai cinti la pian. Estibblnav? - O, nu, nu. Dar pur si simplu trebuie sS reflectez putin pina la cina, si muzica ta m3 deranjeaza. Si, din gentilete, pentru ca suferinta Jl face cumsecade, adauga: - Era foarte dr3gut ce cintai mai 'nainte. Ce era ? Dar iese tnainte de a auzi raspunsul. De altfel, fiica-sa, care stie c3 el nu se pricepe deloc la muzica si confunda Vino, Poupoule cu marsul din Tannh&user (eel putin, asa pretinde ea), nici nu are intentia s-i raspunda. Dar iata-l ca iarasi deschide usa : Mama nu s-a inters ? Nu,inc3nu. E absurd. Se va intoarce atit de ttrziu, incit el nu va mai avea timp s-i vorbeasca inainte de cina. Ce ar putea inventa pentru a explica provizoriu absenta lui Bernard ? Nu putea totusi s le spuna adevarul, sa dezvaluie copiilor secretul usuratatii trecatoare a mamei lor. Ah ! totul era atit de definitiv iertat, uitat, reparat. Nasterea unui ultim copil pecetluise impacarea dintre ei. Si dintr-o data acest spectru razbunator care apare din trecut, acest cadavru pe care valurile il aduc... Ei! dar asta ce mai e ? Usa biroului se deschide fara zgomot; repede vira scrisoarea in buzunarul interior al vestonului; draperia se ridica usurel. E Caloub. Taticule, spune-mi... Ce vrea s zica fraza asta lati-neasca. Nu inteleg nimic din ea... Ti-am mai spus sa nu intri fara sa bati la usa. Si-apoi nu vreau s vii sa m3 deranjezi asa, hodoronctronc. Vad c3 te-ai obisnuit s ceri mereu ajutor si s te bizui pe altii in loc s faci un efort personal. leri aivenit cu o problema de geometric, astSzi e o... din cine-i fraza aia in latina ? Caloub Jntinde caietul: - Nu ne-a spus; dar uita-te putin: tu o s-o recu-nosti. Ne-a dictat-o, dar s-ar putea s-o fi scris gresit. As vrea s stiu m3car daca e cored... Domnul Profitendieu ia caietul, dar suferinta ii e prea mare. II impinge usurel pe copil : - Mai tfrziu. Indata o s cin3m. Charles s-a intors acasa ? A coborit la el in cabinet. (Avocatul isi primeste clientii la parter.) Spune-i s vin3 pina la mine. Du-te repede. Se aude soneria. In sfirsit, soseste doamna Profitendieu; se scuz3 c3 a intirziat; a trebuit s fac3 multe vizite. Se intristeaza vazind c3 sotul ei e suferind. Ce-ar putea face pentru el ? fntr-adev3r, arata foarte r3u. N-o sa poata minca. Vor lua masa fr3 el. Dar dupa cina ea si copiii o sa vina la el. Bernard ? Ah ! era s uit; prie-tenul lui... il stii, eel cu care repeta la matematicS, a venit s-l invite la cin3. Profitendieu se simtea mai bine. La inceput se temuse c3 e prea suferind ca s'poata vorbi. Totufi, important era s explice disparitia lui Bernard. De-acum stia ce avea de spus, oricit de dureros ar fi fost. Se simtea ferm si hotarit. Singura lui teams era c3 sotia sa l-ar putea intrerupe cu plinsete sau cu un tip3t; sau c3 i s-ar putea face r3u... Dupa o or3, ea intra impreuna cu cei trei copii, se apropie de el. O invita s se aseze aiaturi, linga fotoliul lui: Incearca s te stSpinesti, ii spune in soapta, dar pe un ton hotarit; si sa nu scoti iin cuvint, m3 intelegi ? Vom discuta dup3-aceea intre noi. Si in timp ce vorbeste, ii tine o min3 intre miinile sale. Hai, sedeti, copii. M3 simt stinjenit cind v3 v3d stind in picioare, in fata mea, ca la un examen. O s v3 spun un lucru foarte trist... Bernard ne-a p3r3sit si n-o s-l mai vedem... O vreme. Trebuie s v3 aduc la cunostinta astSzi ceea ce v-am ascuns la inceput, din dorinta ca voi s-l iubiti pe Bernard ca pe un frate; c3ci eu si mama38 ANDRfe GIDEvoastra fl iubim ca pe propriul nostru copil. Dar nu e copilul nostru... si un unchi de-al lui, un frate de-al mamei lui adevarate care ni l-a tncredintat inainte de a muri... a venit In seara asta si l-a luat. Cuvintele ii sint urmate de o tacere penibiia si se aude doar smiorcaitul lui Caloub. Fiecare asteapta, gindind ca va mai urma ceva. Dar el face un gest cu mina: Acum plecati, dragii mei. Trebuie sa vorbesc cu mama. Dupa ce ei pleaca, domnul Profitendieu nu spune nimic, multa vreme. Mina pe care doamna Profitendieu o lasase intre miinile lui e ca moarta. Cu cealalta, isi duce batista la ochi. Sta cu cotul proptit de masa cea mare si isi intoarce fata ca s plingS. Printre hohote, Profitendieu b aude susoti'nd: 6h ! clt esti de crud... Oh ! l-ai alungat... Mai adineauri notarise sa nu-i arate scrisoarea lui Bernard; dar in fata acestei acuzatii atit de nedrepte, i-o intinde: Uite: citeste. Nupot. Trebuie s-o citesti. Nu se mai gindeste la suferinta lui. O urmareste din ochi, pma cind termina de citit toata scrisoarea, rind dupa rind. Inainte, in timp ce vorbea, abia isi stapmise lacrimile; acum nu mai e nici macar emotional; isi priveste sotia. Cu aceeasi voce tinguitoare, printre hohote de plins, ea sopteste iar: Oh ! de ce i-ai vorbit despre asta... N-ar fi trebuit s-i spui... Dar vezi bine ca nu i-am spus nimic... Citeste mai bine. Am citit bine... Dar atunci cum a descoperit ? Cine i-a spus ?... Cum ? la asta se gindeste ea ? Aceasta intrebare il intristeaza si mai mult. Vai'l Profitendieu simte in mod nedeslusit ck gindurile lor o iau pe cai diferite. Si in timp ce ea se vaita, acuza, revendica, el Incearca s fndrepte acest spirit indaratnic spre sentimente mai cucernice: lata ispasirea, spune el.UK,BAIN139S-a ridicat din nevoia instinctiva de a domina; sta acum drept, uitind si nep3sindu-i de durerea sa fizica, si pune mina cu gravitate, cu duiosie, cu autoritate pe umarul lui Marguerite. Stie foarte bine c3 ea nu s-a caitdecit superficial de ceea ce el voise totdeauna sa considere a fi fost o siabiciune trecatoare; ar vrea s-i spuna c3 aceasta durere, aceasta incercare i-ar putea sluji ca rascumparare, dar cauta in van o formula care s-l satisfaca si pe care ea s-o poata intelege. Umarul lui Marguerite, rezista la usoara apasare a miinii lui. Marguerite stie prea bine c3 totdeauna, si insuportabil pentru ea, el extrage din cele mai marunte evenimente ale vietii o invatatura moraia, n3scuta de fapt in mintea lui; interpreteaza si traduce totul dupa dogma lui. Se apleaca spre ea. lata ce-ar vrea s-i spuna: Sarmana mea prietena, vezi tu: dintr-un pacat nu se poate naste nimic bun. N-a ajutat la nimic ca am ascuns greseala ta. Vai, am fcut ce am putut pentru acest copil; l-am tratat ca pe propriul meu fiu. Dumnezeu ne arata acum ca a fost o eroare s pretinzi... Dar se opreste chiar de la prima fraza. Si fra indoiaia c ea intelege aceste citeva cuvinte atit de pline de subinteles; fra indoiaia c3 i-au patruns in inima, deoarece iar izbucneste in hohote de plins, mai violente decit la inceput, ea care de citeva clipe nu mai plingea; apoi se apleaca de parca e gata sa ingenuncheze in fata lui, iar el se incovoaie peste ea si o sprijina. Ce spune printre lacrimi ? Se lasa in jos pina la buzele ei. Aude: Vezi... Vezi... Ah ! de ce m-ai iertat... ? Ah ! n-ar fi trebuit sa ma intorc la tine ! Aproape c3-i obligat s-i ghiceasca vorbele. Apoi ea tace. Nici nu poate spune mai mult. Cum s-i fi spus ca" se simtea intemnitata in virtutea pe care el i-o pretindea; ca se sufoca; si ca" acum nu atit greseala o regreta, ci mai cu seama cainta ei ? Profitendieu se ridica : Sarmana mea prietena, spune pe un ton demn si sever, mi se pare ca in seara asta esti putin cam indaratnica. E tirziu. Ar fi mai bine sa mergem la culcare. 140AMDKKO ajuta s se ridice, apoi o conduce pina la camera ei, o saruta pe frunte, apoi se intoarce Jn birou si se prabuseste intr-un fotoliu. Lucru ciudat, criza de ficat i s-a potolit; dar se simte frint. Sta cu fruntea proptita in palme, prea trist ca sa plinga. Nu aude ca cineva bate la usa, dar la zgomotul usii care se deschide, ridica privirea: e fiul su Charles: - Am venit s-ti spun noapte buna. Charles se apropie. El s-a lamurit cum stau lucrurile. Vrea s-i dea de inteles acest lucru. Si ar vrea s-i dove-deascS mila sa, dragostea, devotamentul, dar cine-l mai crede pe un avocat: se exprima cit se poate de stingaci; sau poate devine stingaci tocmai pentru ca sentimentele lui sint sincere. Isi imbr3tiseaz3 tatai. Felul lui insistent de a-si pune, de a-si sprijini capul pe umarul tataiui sau 11 convinge pe acesta c3 fiul su a inteles. A inteles atit de bine incit iata-l c3, ridicindu-si putin capul, intreaba, cu aceeasi stingatie cu care le fa'ce pe toate dar inima-i este atit de chinuita, incit nu se poate abtine sa nu intrebe: - Si Caloub? Intrebarea e absurda, caci pe cit se deosebea Bernard de ceilalti copii, pe atit era de evident c3 micul Caloub era din familie. Profitendieu il bate pe um3r: Nu; nu, linisteste-te; numai Bernard. Atunci Charles, sententios: Dumnezeu il alunga pe intrus pentru c3... Dar Profitendieu il opreste; de ce sa-i vorbeasca in felul acesta ? Taci. Tatai si fiul nu mai au nimic s-si spuna. Sa-i parasim deci. !n curind va fi ora unsprezece. S-o lasam pe doamna Profitendieu in camera ei, asezata pe un scaun care nu e deloc confortabil. Nu mai plinge; nu se mai gindeste la nimic. Ar vrea si ea s fuga ; dar n-o va face. Cind era cu amantul ei, tatai lui Bernard, pe care noi n-o s-l cunoastem, isi spunea : Lasa, totul e zadarnic; niciodata n-o s fa altceva decit o femeie cinstita. Ii era frica de libertate, de crima, de dezmat; drept care, dupa zece zile, s-a intors pocaita acasa. Pe buna dreptate parintii ei ii spuneau cu ani si ani in urma : TuFALSIFICATORII DE BAN!41mm nu stii niciodata ce vrei. S ne oprim aici. Cecile a si ador-mit. Caloub se uita cu deznadejde la luminare; nu va dura destul ca sa poata termina romanul de aventuri cu care isi omoara vremea de la plecarea lui Bernard. As fi fost curios s aflu ce i-o fi povestit Antoine prietenei lui, bucatareasa; dar nu poti trage cu urechea peste tot. lata c3 a sosit si ora la care Bernard se duce s-l intilneasca peOlivier. Nu prea stiu unde a cinat in seara asta, si nici m3car daca o fi cinat. A trecut fr3 necazuri pe lingS loja portarului; urea scarile pe furis... IllPlenty and peace breeds cowards; hardness ever Of hardtness is mother.lSHAKESPEAREOlivier se virise in pat ca s primeasca srutul mamei sale, care, in fiecare sear3, venea s-i imbratiseze, in pat, pe cei doi copii mai mici. Ar fi putut sa se fmbrace din nou, ca s8-l intimpine pe Bernard, dar nu era sigur c3 ea nu se va intoarce si se mai temea si sa nu-si trezeascS fra-tele mai mic. De o'bicei Georges adormea r'epede si se tre-zea tir/iu; s-ar putea nici s nu observe c3 s-a petrecut ceva insolit. Auzind un fel de riciit discret la usa, Olivier sri din pat, isi viri, gr3bit, picioarele in papuci si alerg s deschida. Nu era nevoie s aprinda luminarea; razele lunii luminau destul de bine camera. Olivier il strinse pe Bernard in brate. Cit te-am mai asteptat! Nu-mi venea sa cred ca o s vii. Parintii t3i stiu c3 nu dormi acasS in seara asta ? Bernard priveste drept inaintea lui, in intuneric. Da din umeri. Crezi c-ar fi trebuit sa le cer voie, ce parere ai ?i Bel^ugul ^i pacea zamislesc la?i ; vitregia e-ntotdeauna A curajului muma. (engl.)42ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANITonul vocii lui e de o ironie atit de rece, incit Olivier simte imediat cit de absurda e Intrebarea. Inc3 nu a inteles c& Bernard a plecat ,,pentru totdeauna"; crede c3 intentioneaza s se culce in alta parte doar in seara asta si nu-si explica prea bine motivul acestei trasnai. II intreaba: Cind socoteste Bernard c3 se va intoarce acasa ? Niciodata! In mintea lui Olivier se face lumina. Isi da mare silintS sa se arate la inaitimea situatiei si s nu se lase surprins de nimic; totusi: ,,E colosal ce faci", ii scapa. Lui Bernard nu-i displace s-si uluiasca putin priete-nul; si mai ales e sensibil la admiratia care razbate din aceasta exclamatie; dar ridica iarSsi din umeri. Olivier ii ia mina; e foarte grav; il intreaba ingrijorat: Dar... de ce pleci ? Ei, batrine, e vorba de probleme de familie. Mai mult nu-ti pot spune. Si ca s nu para prea series, se distreaza facind, cu virful pantofului, sa cada papucul pe care Olivier il legana pe virful degetelor de la picioare, c3ci amindoi se asezasera pe pat. Si unde o sa locuiesti ? Nustiu. Si din ce-o sa traiesti ? Osav3deu. Ai bani ? Pentru micul dejun de miine. Si dupa aceea ? Dupa aceea va trebui sa caut. Las' c-o sa gasesc eu ceva. Vei vedea. O s-ti povestesc. Olivier are pentru prietenul su o admiratie imensa. Stie ca e hotarit din fire; totusi, inca se mai indoieste; cind va ajunge la capatul posibilitatilor si cind, in curind, va fi incoltit de nevoi, nu va cauta sS se intoarca acasa ? Bernard il linisteste: va incerca orice mai degraba decit s se intoarca la ai sai. Si cum repeta de mai multe ori si tot mai saibatic: orice pe Olivier il cuprinde spaima. Ar vrea s vorbeasca, dar nu indr3zneste. In cele din urma, incepe, plecindu-si capul si cu o voce nesigura:43 Bernard... oricum, cred ca n-ai intentia sa... Dar se opreste. Prietenul lui isi ridica privirea si, fra s-l vadi prea bine pe Olivier, isi da seama de stinghereala lui. S ce ? intreaba el. Ce vrei s spui ? Vorbeste. S fur? Olivier ciatinS din cap. Nu, nu despre asta e vorba. Deodata izbucneste in hohote de plins; il stringe pe Bernard in brate cu misc3ri convulsive. Promite-mi ca tu n-o sa te apuci de-Bernard il imbratiseaza, apoi il impinge rizind. A inteles: Asta ti-o promit. Nu, n-o s fac pe pestele. Si adaugS: Recunoaste, totusi, c3 ar fi treaba cea mai simplS. Dar Olivier se simte linistit; stie foarte bine c3 ultimele cuvinte sint spuse numai din afectare si din cinism. Si cu examenul, ce faci ? Da, povestea asta m3 cam plictiseste. N-as vrea totusi s-l ratez. Cred ca sint pregfltit, problema e maidegraba sa nu fiu obosit in ziua aceea. Trebuie s rezolv treaba repede. E putin riscant; dar... o s-o scot eu la capSt; vei vedea. O clipa nu-si mai vorbirS. C3zu si al doilea papuc. Bernard: O sa racesti. VM-te in pat. Nu, tu te culci in pat. Glumesti! Hai, repede il forteaza pe Olivier sa intre in asternutul ravasit. Si'tu ? Unde-o sk dormi ? N-are importanta unde. Pe jos. Intr-un colt. Trebuie s m3 obisnuiesc. Nu, asciilta. Vreau s-ti spun ceva, dar nu pot daca nu te simt linga mine. Vino si tu in pat. Si dupa ce Bernard, care s-a dezbracat intr-6 clipa, veni linga el: Stii ce ti-am spus data trecuta... S-a facut. Am fost si eu acolo. Bernard intelege despre ce e vorba. Il stringe lingS el pe prietenul care continua : Ei, afia, batrine, c3 e dezgustator. E oribil... Dup-aceea imi venea sa scuip, sa vomit, s-mi smulg pielea de pe mine, s mS omor.44ANDRE GIDE Exagerezi. Sau s-o omor pe ea... - Ea cine era ? Sper macar c3 n-ai fost imprudent. - Nu, e o dama pe care Dhurmer o cunoaste bine; el mi-a prezentat-o. Dar mai ales ma ingretosa conversatia ei. Ma tutuia intruna. Si era groaznic de timpita ! Nu inte-leg de ce nu se tace to momentul acela. As fi vrut sa-i pun un caius, s-o gitui... Sarmanul meu prieten ! Dar trebuia oricum sa te gindesti c3 Dhurmer nu-ti putea oferi decit o idioata... M3car era frumoasa ? - Da' ce, tti tochipui ca m-am uitat la ea ? - Idiotul esti tu. Esti o bomboana de baiat. Hai s dormim. Dar m3car ai simtit si tu... Fir-ar sa fie ! Pai, tocmai asta ma dezgusta eel mai mult: cum de totusi am putut... intelegi, de parca as fi dorit-o. Ei bine, batrine, afla ca e extraordinar. Mai bine taci. Daca asta-i dragostea, eu m-am lecuit pentru multa vreme. Estiuncopil. As fi vrut sa te vSd in locul meu. Eh, eu, stii si tu ca nu prea alerg dupa ele. Ti-am mai spus : astept aventura. Asa, la rece, asta nu-mi spune nimic. Ceea ce inseamna c3 daca eu... Cadacatu?... Ca daca ea... Adica nimic. S dormim. Si brusc ii intoarse spatele, indep3rtindu-se putin de corpul a c3rui caldura 11 stinjenea. Dar Olivier, dupa o clip3: Spune-mi... crezi c3 Barres va fi ales ? - Ei, fir-ar s fie !... Asta te doare pe tine ? - Putin imi pas! Auzi... Stai s-ti spun... Se propteste de um3rul lui Bernard, care se intoarce. Frate-meu are o amanta. Georges ? Cel mic, care se face c3 doarme, dar asculta totul, cu urechile ciulite in intuneric, auzindu-si numele, isi tine rasuflarea.FALSIFICATORII DE BANI45 Esti nebun! M3 refeream la Vincent. (Mai mare decit Olivier, Vincent a terminal primii ani de medicina.) Ti-a spus el ? Nu. Am aflat fr3 ca el s banuiasca. Parintii mei nu stiu nimic. Si ce-ar spune dac3 ar afla ? Nu stiu. Mama ar fi disperata. Tata i-ar cere s-o rup3 cu ea sau s-o ia de nevasta. Ei, fir-ar s fie! Burghezii cinstiti nu inteleg c3 poti fi cinstit si altfel decit ei. Si cum de-ai aflat ? - lata cum: de citva timp Vincent iese noaptea, dupa ce parintii mei se culca. Nu face zgomot cind coboara, dar eu ii recunosc pasii in strada. Saptamina trecuta, cred c3 marti, noaptea era atit de calda, c3 nu puteam s stau in pat. M-am asezat deci la fereastr3 ca s mai respir si eu. Si-am auzit usa de jos deschizindu-se si inchizindu-se. M-am aplecat, si cind a trecut pe sub felinar, l-am recu-noscut pe Vincent. Era dup3douSsprezece noaptea. Asta a fost prima oara. Vreau sa spun: prima oar3 cind 11 observam. Dar de atunci, aflind eu cum stau lucrurile, stateam la plnda dar numai asa, fSra sa vreau si aproape in fiecare noapte 11 auzeam iesind. El are cheia lui si tata si mama i-au aranjat in fosta noastra camera, a lui Georges si a mea, un cabinet de consultatii, pentru cind va avea clienteia. Camera lui e alaturea, In stinga vestibulului, In timp ce restul apartamentului e la dreapta. Asa c3 poate iesi si intra cind vrea, fr3 s se stie. De obicei eu nu-l aud cind se intoarce, dar alaltaieri, luni seara, nu stiu ce aveam; m3 glndeam la proiectul de revista al lui Dhurmer... Nu puteam sa dorm. Si am auzit voci pe scar3; ma gindeam ca e Vincent. - Si ce or3 era ? IntrebS Bernard, nu atit din dorinta de a afla ora, cit pentru a arata ca e interesat. Cam trei dimineata, mi se pare. M-am ridicat si mi-am lipit urechea de usa. Vincent discuta cu o femeie. Sau mai degraba vorbea numai ea. Si-atunci de unde stii c3 era chiar el ? C3 toti loca-tarii tree prin fata usii tale.46ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BAN!47 E-adevarat, si uneori ma deranjeaza groaznic: fiindca mai ales la orele tirzii fac mare tambaiau cind urea; ii doare undeva de oamenii care dorm !... Numai ca de data asta nu putea fi decit el; o auzeam pe femeie repetindu-i numele. Spunea... ih ! mi-e si scirba sa spun... Hai, d3-i drumul. - Ii spunea : ,,Vincent, iubitul meu, dragostea mea, ah ! numaparasiti!" !i vorbea cu ,,dumneavoastra" ? Da. Nu-i asa ca-i foarte curios ? Zi mai departe. ,,Acum nu mai aveti dreptul sa ma p3r3siti. Ce-ati vrea sa ajung ? Unde ati vrea s m3 due ? Spuneti-mi ceva. Vorbiti-mi." Si ii spunea din nou pe nume si repeta: ,,Iubitul meu, iubitul meu", cu o voce din ce in ce mai trista si din ce in ce mai sc3zutS. Apoi am auzit un zgomot (probabil c2 ea s-a aruncat in genunchi). Si el nu raspundea nimic ? Probabil cS el urcase ultimele trepte; am auzit usa apartamentului inchizindu-se. Dup3 aceea ea a ramas multa vreme acolo, cam pe linga usa mea. O auzeam plingind. Ar fi trebuit s-i deschizi. N-am indraznit. Vincent ar fi fost furios daca ar fi stiut ca sint la curent cu toate povestile lui. Si nici nas fi stiut ce s-i spun. Bernard se intoarse spre Olivier. In locul t3u, eu i-as fi deschis. Da, fir-ar s fie, tu esti totdeauna indrSznet. Faci tot ce-ti trece prin cap. E un repros ? Nu, te invidiez. Si stii cine era femeia aceea ? De unde sa stiu ? Noapte buna. la spune... esti sigur ca Georges nu ne-a auzit ? sopteste Bernard la urechea lui Olivier. Stau amindoi un moment la pinda. - Nu. Doarme, reia Olivier cu tonul lui obisnuit; de altminteri nici n-ar fi inteles. Stii ce l-a intrebat zilele tre-cute pe tata ?... De ce... De data asta Georges nu mai rezista; se ridica pe jumatate din pat si, taindu-i vorba fratelui su : Timpitule, strigS, n-ai vazut c3 am ficut-o dinadins ?... P3i, ce dracu', am auzit tot ce-ati spus mai adineauri; si nici nu v3d de ce trebuie sa ramineti cu gura cascata. In ceea ce-l priveste pe Vincent, le stiam pe toate de multa vreme. Da' acum, puisorilor, vorbiti mai incet c3 mi-e somn. Sau taceti. Olivier se intoarce cu fata spre perete. Bernard, care nu doarme, se uita prin odaia care in lumina lunii parc3-i mai mare. La drept vorbind, abia o cunoaste. Olivier nu sta niciodata aici in timpul zilei. Si in putinele ocazii cind Bernard a venit la el, s-au intilnit in apartamentul de sus. Razele lunii atingeau acum picioarele patului in care, in sflrsit, Georges adormise; a auzit aproape tot ce povestise fratele su; are la ce sa viseze. Deasupra patului lui Georges desluseste o mica etajera, cu doua rafturi, pe care sint as,ezate cartile de scoaia. Pe o masa, linga patul lui Olivier, Bernard z3reste o carte de format mare. Intinde mina si o ia ca s-i vada titlul: Tocqueville; dar cind s-o puna la loc, cartea cade si zgomotul il trezeste pe Olivier. Ce, te-ai apucat acum s-l citesti pe Tocqueville ? - Mi-a imprumutat-o Dubac. Si-ti place ? - E cam plicticos. Dar are si lucruri foarte bune. Asculta. Ce faci tu miine ? A doua zi fund joi, liceenii au liber. Bernard se gindeste c3 eventual s-ar putea intilni cu prietenul su. Intentioneaza sa nu mai mearga la liceu ; si pretinde c3 s-ar putea lipsi de ultimele lectii si c3 va reusi sa invete singur pentru examen. Miine, spune Olivier, la unsprezece m3 due la gara Saint-Lazare, la trenul de Dieppe, s-l astept pe unchiul meu Edouard, care se intoarce din Anglia. Dup3-amiaza,48ANDRfe GIDEpe la trei, ma intllnesc cu Dhurmer la Luvru. In restul timpului trebuie s invat. Cine-i unchiul Edouard ? - E un frate vitreg de-al mamei. E plecat de vreo sase luni si eu abia il cunosc; dar imi place foarte mult. Nu stie ca vin sa-l intimpin si mi-e teama ca n-o s-l recu-nosc. Nu seamana deloc cu ceilalti din familie; e un om deosebit. Si ce face ? - Scrie. I-am citit aproape toate cartile; dar de mult n-a mai publicat nimic. Scrie romane ? Da; un fel de romane. Si de ce nu mi-ai vorbit niciodata de el ? Pentru ca ai fi vrut s-i citesti c3rtile; si daca nu ti-ar fi piacut... - Ei hai, spune pin3 la capat. - Ei bine, m-ar fi suparat. Asta-i. Si de ce spui c3-i un om deosebit ? Nu prea stiu. Ti-am spus c3 abia II cunosc. E mai mult un presentiment, fmi dau seama c3 se intereseaza de multe lucruri care nu-i intereseaza pe parintii mei si c3 pod vorbi cu el despre orice. S-a intimplat odata, cu putin timp inainte de plecarea lui; luase masa la noi; si in timp ce vorbea cu tata, l-am simtit c3 mereu se uita la mine, si asta m3 cam stmjenea; tocmai voiam sa ies Jin camera eram in sufragerie, si toti stateau de vorba la cafea; iar el a inceput s-l intrebe pe tata in legatura cu mine, ceea ce m-a stinjenit si mai mult; si deodata tata se ridica s-aduc3 versurile pe care tocmai le scrisesem si pe care fusesem atit de idiot sa i le arat. Versuri de-ale tale ? - Bineinteles; doar le stii; sint versurile despre care spuneai ca seamana cu Balconul. Stiam c3 nu fac dou3 parale, sau in orice caz nu mare lucru, si eram foarte necajit de ideea tatei. O clipa, in timp ce tata c3uta versurile acelea, am ramas numai noi doi in sufragerie, unchiul Edouard si cu mine, si simteam cum ma fac rosu ca focul;FALSIFICATORII DE BANI49nu stiam ce s-i spun; asa ca m3 uitam pe pereti ca si el de altfel; a inceput s-si rasuceasca o tigara, apoi, asa, ca s m3 scoata din incurcStura, pentru ca a vazut ca rosesc, s-a ridicat si s-a dus sa priveasca pe fereastra. Fluiera. Si deodata imi zice: ,,Eu sint si mai stinjenit decit tine." Dar cred c3 o spunea numai din amabilitate. In sflrsit intra tata; ii da versurile mele unchiului Edouard, care incepe s le citeasca. Eram atit de enervat, incit, daca mi-ar fi fScut complimente cred ca l-as fi injurat. Evident ca tata tocmai asta astepta complimente; si cum unchiul nu spunea nimic, a intrebat: ,,Ei, ce parere ai ?" Iar unchiul ii spune rizind: ,,Mi-e jena sa vorbesc fata de tine." Atunci tata a iesit, rMnd si el. Si cind am ramas din nou singuri, mi-a spus c3 gasea versurile mele foarte proaste; numai c3 mie asta mi-a fScut piacere; si m-a bucurat mai mult cind mi-a aratat cu degetul doua versuri, singurele care imi piaceau din tot poemul, m-a privit zimbind si mi-a spus : ,,Astea sint bune". Nu-i asa ca e nemaipomenit ? Si dac-ai sti pe ce ton mi-a vorbit! L-as fi sarutat. Pe urma mi-a spus ca eroarea mea consta in faptul c3 porneam de la o idee, si nu m3 13sam indeajuns condus de cuvinte. La inceput nu I-am inteles prea bine; dar acum cred c3 stiu ce voia sa spuna si ca are dreptate. O s-ti explic asta alta data. Acum inteleg de ce vrei s-l intimpini. Ei, ce ti-am povestit acum e nimic, si nici nu stiu de ce ti-am povestit. Ne-am mai spus atunci inca multe alte lucruri. La unsprezece si jumatate ai spus ? Dar de unde stii c3 va sosi cu trenul acela ? Pentru ca i-a scris mamei o carte postaia; si am veri-ficat in mersul trenurilor. O s iei masa cu el ? O, nu, la prinz trebuie sa fiu acasa. Abia o s am timp s-i string mina. Dar asta mi-ajunge... Ei, dar ia spune, inainte s-adorm : cind te mai v3d ? Abia dupa cfteva zile. Dupa ce-mi rezolv proble-mele.50 ANDRE GIDE Oricum... dac-as putea sa te ajut cu ceva... S ma ajuti ? Nu. Caci nu-i vorba de-o joaca. Si mi s-ar pirea c3 trisez. Somn usor.IVTatal meu era un prost, dar mama avea multa minte, era quietista; era o femeie fi-rava si bllnda, care adesea imi spunea: Baiete, tu o sa ajungi tn iad. Dar nu se amara deloc din pricina asta. FONTENELLENu, nu la amanta lui se ducea Vincent Molinier cind iesea pe furis In fiecare seara. Desi merge repede, s-l ur'marim. Diri capatul de sus al strazii Notre-Dame-des-Champs, unde locuieste, Vincent coboara pina in strada Saint-Placide, care-i In prelungirea celei dintii; apoi in strada du Bac, pe care se mai v3d cltiva burghezi intirziati. Se opreste in strada Babylone, In' fata unei usi care se deschide'. IatS-l la contele de Passavant. DacS n-ar veni des pe-aici, n-ar intra cu atlta indrazneaia in aceasta casa fastuoasa. Lacheul care ii deschide stie foarte bine cit3 timiditate se ascunde sub aplombul lui prefacut. Vincent nu-i d3 p313ria, si, cu un gest afectat, o arunc3, de departe, pe un fotoliu. 'Totusi, Vincent nu vine aici de mult3 vreme. Robert de Passavant, care se declar3 acum priete-nul lui, este prietenul multora. Nu prea stiu cum s-a cunoscut Vincent cu el. Fr3 Indoiaia c3 la liceu, desi Robert de Passavant este evident mai In vlrsta decit Vincent; nu s-au mai v3zut vreo citiva ani, apoi, de curind, s-au intilnit iar, intr-o seara clnd, In mod cu totul exceptional, Olivier isi insotea fratele la teatru; in antract le-a oterit amindurora Inghetata; aflase in seara aceea c3 Vincent tocmai isi terminase'externatul, c3 era nehotSrit, nestiind daca va profesa ca intern; sincer vorbind, stiintele naturale II atrageau mai mult decit medicina; dar fund" obligat sa-si cistige existenta... Pe scurt, Vincent a acceptat cu dragk ini'ma oferta remuneratorie pe care i-o facu putin dupa aceea Robert de Passavant de a veni InFALSIFICATORII DE BANI 51fiecare seara sa aiba grija de tatai su, care, dupa o ope-ratie destul de grea, r3m3sese foarte s!3bit; trebuia sa i se schimbe pansamentele, s i se faca sondaje complicate, injectii, in sflrsit nu mai stiu ce alte lucruri care pretin-deau mlini de expert. Dar, in afar3 de acestea, vicontele avea motivele lui secrete s si-l apropie pe Vincent; iar acesta avea motivele lui s accepte. Motivul secret al lui Robert vom incerca s-l descoperim mai pe urm3; al lui Vincent, iat3-l: avea mare si urgenta nevoie de bani. Dac3 esti un om de caracter si dac3 o educatie snatoas ti-a inculcat din timp simtul responsabilitatii, nu-i faci'un copil unei femei fra s te simti clt de eft angajat fat3 de ea, mai cu seam3 dac3 femeia aceea si-a p3r3sit sotul ca s te urmeze. Vincent dusese pina atu'nci o viata destul de virtuoasa. Aventura lui cu Laura i se p3rea^ dupa cum batea vintul, sau monstruoasa sau foarte fireasca. E adesea suficient s faci adunarea unei anume cantitati de fapte, foarte simple si firesti dac3 sint luate fiecare in parte, pentru a obtine un total monstruos. fsi spunea de nenumSrate ori acest lucru, in timp ce se pliinba de unul singur, dar cu asta nu rezolva nimic. Fr3 discutie c3 nu s-a gindit niciodata c3 o va Intretine definitiv pe aceastS femeie, c3satorindu-se cu ea dupa divort sau tr3ind cu ea fr3 s se casatoreasca; era silit s recunoasca cinstit ca nu simtea pentru ea o mare dragoste; dar stia c3 sta la Paris fr3 s aiba din ce tr3i; si c3 lui ii dato'ra situatia ei disperat3: era obligat deci s-i dea acest prim ajutor precar, pe care cu mare greutate putea sa i-l asigure astazi mai putin decit ieri, si cu mult mai putin decit in zilele precedente. Pentru ca' spt3mlna trecuta mai avea cei cinci mii de franci pe care cu greu si cu multe sacrificii maica-sa ii pusese deoparte pentru a-i facilita inceputul carierei; cei cinci mii de franci ar fi fost de ajuns, clnd amanta lui avea s nasc3, pentru intretinerea ei intr-o cli-nic3 si primele nevoi ale copilului. Dar de sfatul cSrui demon ascultase el atunci ? In gind, suma Ii si fusese InminatS acelei femei, c3reia Ii era destinata, si d'aca ar fi sustras ceva, s-ar fi simtit vinovat ce demon i-a soptit insa, Intr-o anume sear3, c3, probabil, ar fi insuficient3 ? Nu, n-a fost Robert de Passavant. Robert nu spusese nimic in aceast3 privinta; numai c3 propunerea lui de a-l52 ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANISduce pe Vincent intr-un tripou a fost fScuta chiar in seara aceea. lar Vincent acceptase. Perfidia acelui tripou consta in aceea ca acolo totul se petrecea intre oameni de lume, intre amici. Robert il pre-zenta pe prietenul su Vincent unora si altora. Luat pe neasteptate, Vincent nu se putuavinta in joe, in seara aceea. Avea la el o sums foarte mica si refuza cele citeva bancnote pe care vicontele se oferise sa i le dea cu impru-mut. Dar, cum cistiga, regreta ca nu riscase mai mult si isi promise sa revina a doua zi. De-acum toata lumea de aici te cunoaste; nu mai e nevoie sa te insotesc, ii spuse Robert. Erau la Pierre de Brouville, caruia in mod obisnuit i se spunea Pedro. Incepind din acea seara, Robert de Passavant isi puse masina la dispozitia noului su prieten. Vincent sosea pe la or'ele unsprezece, statea de vorba un sfert de ceas cu Robert, fumind o tigara, urea la primul etaj, unde raminea cu contele citeodata mai mult, alta data mai putin, dupa toanele acestuia si dupa cum se simtea mai bine sau mai prost; apoi automobilul tl ducea la Pedro in strada Saint-Florentin, de unde il lua dupa o ora si il conducea, nu chiar pina acasa, c3ci se temea sa nu atraga atentia alor sai, ci pina la cea mai apropiata raspintie. Alaltaieri noapte, Laura Douviers, asezata pe treptele scarii care duce spre apartamentul familiei Molinier, il asteptase pe Vincent pina la orele trei; abia atunci se intorsese acasa. De fapt, in noaptea aceea Vincent nu fusese la Pedro. Nu mai avea ce s piarda. De doua zile, din cei cinci mii de franci nu-i mai rSmasese nici o cen-tima. O si avertizase pe Laura; ii scrisese ca nu mai putea face nimic pentru ea; ca o sfatuia sa se intoarca la sotul sau la tatai ei; s marturiseasca tot. Numai ca Laurei marturisirea i se parea imposibiia si nici nu se putea gindi la o asemenea eventualitate cu singe rece. MustrSrile amantului nu trezeau in ea decit indignare, iar aceasta indignare n-o pSrSsea decit pentru a face loc disperarii. In aceasta stare o gasise Vincent. Ea voise sa-l retina; el se smulsese din bratele ei. Desigur, trebuise sa facS un efort de vointa, pentru c3 era un om sensibil; dar fund mai mult inclinat spre voluptate decit indragostit, isi facuse cu usurinta din duritate o datorie. N-a raspuns rugamintilor si lacrimilor ei; si, asa cum Olivier, care ii auzise, i-a povestit ulterior 'lui Bernard, Laura a ramas, dupa ce Vincent a inchis usa in urma lui, prabusita pe trepte, hohotind multa vreme in bezna. De atunci, din noaptea aceea, au trecut mai bine de patruzeci si opt de ore. Cu o seara in urma, Vincent nu s-a mai dus la Robert de Passavant, al c3rui tata p3rea ca s-a insn3tosit. In aceasta seara insa, o telegrama il chemase din nou.' Robert voia s-l vada. Cind Vincent intra in camera aceea in care Robert statea de obicei, servindu-i drept birou si fumoar, si pe care si-o amenajase si impo-dobise dupa propriu-i 'gust, Robert ii intinse rieglijent mina, peste umar, fr3 s se ridice. Robert scrie. E asezat in fata unui birou acpperit cu c3rti. In fata lui, usa cu geamuri'care da in gradina e des-chisa spre clarul de luna. Vorbeste fr3 s se intoarca. Stii la ce scriu acum ?... Dar n-o sa spui nimSnui... da ? Imi promiti ?... Un manifest pentru primul numar al revistei lui Dhurmer. Fireste c3 n-o sa-l semnez... cu atit mai mult cu cit imi fac propriul meu elogiu... Si apoi, fiindca oricum se va descoperi ca eu sint eel care o coman-diteaza, prefer s nu se stie prea repede ca-i sint si colabo-rator. Asa ca nici un cuvint! Dar parca mi-ai spus ca tinarul d'umitale frate scrie, nu-i asa ? Cum ziceai c3-l cheama ? Olivier, spune Vincent. Olivier, da, uitasem... Dar nu sta in picioare. la loc in fotoliu. Nu ti-e frig ? S inchid usa ?... Mi se pare c3 face versuri, nu'-i asa ? Ar trebui sa-mi aduca vreo citeva. Fireste c3 nu promit nimic... dar oricum, m-ar mira sa fie proaste. Fratele dumitale pare foarte inteligent. Si apoi se simte c3 e foarte la curent. As vrea sa stau de vofba cu el. Spune-i sa vina pe la mine. Ce zici ? Pot conta pe dum-neata ? Vrei o tigara ? ii intinde cutia lui de argint. Cupiacere. Si-acum asculta-ma, Vincent; trebuie s-ti vorbesc foarte serios. Te-ai purtat ca un copil, seara treciita... si eu de altfel. Nu spun c-am gresit ducindu-te la Pedro ;* dar ma simt oarecum raspunzator de banii pe care i-ai pier-dut. Imi spun c3 eu te-am facut s-i pierzi. Nu stiu dac3 asta se poate numi remuscare, dar incepe s-mi tulbure somnul si digestia, pe cuvintul meu ! Si-apoi m3 gindesc5\ANDRE GIDE FALSIFICATORII DE BANI55U biata fenaeie de care mi-ai vorbit... Dar asta-i o aha pjveste; nui ma amestec; e ceva sfint. Ceea ce vreau s-ti s>un e ca doresc, vreau, da, indiscutabil, s-ti pun la dgpozitie o suma echivalenta cu cea pe care ai pierdut-o. Qua mii de= franci, nu-i asa ? si pe care s-o joci din nou. /ceastS suma, repet, consider ca eu te-am ficut s-o pierzi; q deci ti-o datorez; asa ca n-ai de ce s-mi multumesti. tyj-o restitui, daca vei cistiga. Daca nu, atita paguba pntru mine ! dar vont fi chit. Du-te la Pedro in searaasta c^si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Vei merge cu masina, are dupa aceea se va Intoarce aici ca s ma duca" la Lady Griffith, unde o sa te rog sa vii si dumneata. Ne-am fyteles, nu-i asa ? Masina se va int'oarce s te ia de la Pedro. Deschide un sertar, din care scoate cinci mii de franci si-i da lui Vincent: - Hai, repede... Si tatai dumitale... Ah ! am uitat sa-ti spun : a murit acum... Scoate a>asul din buzunar si exc'lama: Ei dr3cie, ce tirziu s-a fiicut! In curfnd e miezul noptii! La revedere... Pleaca ri;pede. Da, cam acum patru o're. Toate acestea slnt spuse fara nici o precipitare, ci, dimpotriva, oarecum nepasStor. Si nu ramii s... Sa-l priveghez ? !1 intrerupe Robert. Nu, asta e tieaba fratelui meu mai mic; e sus, Impreuna cu batrina liti bona, care se intelegea cu defunctul mai bine decit niine. Si cum Vincent continua sa stea nemiscat, reia: Asculta, dragul meu prieten, n-as vrea sa-ti par cinic, dar am oroare de sentimente de' comanda. Mi-am ojnfectionat si eu, in im'ma, pentru tatai meu, o dragoste filiaia pe masura, dar care chiar de la Inceput mi-a devenit Gun larga, asa c3 a trebuit s-o strimtez. Toata viata lui, batrinul nu 'mi-a oferit decit necazuri, constrtngeri si neplaceri. Si daca i-a mai ramas un dram de dragoste in iiiima, e cit se poate de sigur c3 nu-mi era rezervatS mie. Primele mele elanuri fata de el, de pe vremea cind nu stiam ce este retinerea, nu mi-au atras decit bruftuluieli e m-au Invatat minte. Ai v3zut si singur, clnd il ingri-i... Ti-a mult'umit vreodata ? S-a'uitat m3car fn treacat la dumneata, sau ti-a zimbit m3car o data ? Totdeauna a crezut c3 totul i se datoreaza. Oh ! era ceea ce se numeste un caracter. Am impresia ca pe mama a fcut-o sa sufere foarte mult, desi a iubit-o, daca a iubit cu adev3rat vreodata. Cred c& i-a facut pe toti din jurul lui sa sufere, pe oamenii din preajmS-i, ciinii, caii si amantele; pe prieteni nu, c3 nu a avut nici unul. Era, cred, un om de mare valoare ,,!n patria sa", cum se spune; dar n-am reusit nicio-data sa aflu in ce consta aceasta valoare. Era foarte inteli-gent, e cert. La drept vorbind, aveam si mai am hica pentru el o anume admiratie. Ceea ce nu inseamna insa ca acum o sa-mi scot batista..'. ca o s-mi store niste lacrimi... nu, nu mai sint copil. Hai! pleaca repede si pe'ste o ora ne vedem la Lilian. Cum ? te simti jenat c3 nu esti in smo-ching ? Ce prostie. Dar de ce ? doar vom fi singuri. lata, iti promit c3 voi ramine si eu in veston. Aprinde-ti o tigara inainte de plecare si trimite-mi masina cit mai repede; dupa aceea va veni sa te ia. Il privi pe Vincent plecind, ridica din umeri, apoi se duse in camera lui pentru a-si imbraca haina de seara, care-l astepta tntinsa pe o sofa. Intr-o camera de la primul etaj, batrinul conte z3cea pe patul mortuar. I s-a pus un crucifix pe piept, dar s-a omis s i se aseze miinile crucis. O barba de citeva zile indulcea contururile barbiei lui voiuntare. Ridurile transver-sale care-i brazdau fruntea, sub parul cenusiu ridicat ca o perie, p3reau mai adinci si parca mai destin'se. Ochii-i sint infundati sub arcadele sprincenelor, napadite de doua smocuri de par. Tocmai pentru c2 n-o s-l mai vedem, il contemplu acum mai indelung. La capatiiul patului e un fotoliu pe care sedea S6raphine, batrina bona. lat-o ca s-a ridicat. Se apropie de o masa pe care o lampa cu ulei, de mod3 veche, lumineaza foarte slab incaperea. Un abajur concentreaza lumina asupra cartii pe care o citeste tinarul Gontran... Sinteti obosit, domnule Gontran. Ati face mai bine sa merged la culcare. Gontran ri'dica o privire foarte blinda spre S6raphine. P3rul lui blond, pe care si-l indep3rteaza de pe frunte, ii atirna in suvite peste timple. Are cincisprezece ani si fata56 ANDRE GIDElui, aproape feminina, nu exprima insa decit duiosie si dragoste. Da, si tu ce faci ? C3ci tu ar trebui sa dormi, draga mea Fine. Inca din noaptea trecuta ai stat mereu treaza. Oh! eu m-am obisnuit s stau de veghe; si-apoi am dormit In timpul zilei, pe clnd dumneavoastra... Nu, lasa. Nu ma simt obosit. Si imi face bine sa stau aid ca sa meditez si sa citesc. L-a'm cunoscut atit de putin pe tata; cred ca f-as uita cu desavfrsire daca acum nu'l-as privi bine. O sa-l veghez pina se va face ziua. Spune-mi, Fine, de clta vreme esti la noi ? Sint aici din anul de dinaintea nasterii dumneavoastra ; si dumneavoastra veti avea In curind saisprezece ani. O tii bine minte pe mama ? Dac-o tin minte pe mama dumneavoatra ? Auzi vorba! asta-i ca si cum m-ati intreba daca stiu cum macheama. De buna seama ca'-mi aduc aminte de mama dumneavoastra. Si eu mi-o amintesc putin, dar nu prea bine... n-aveam decit cinci ani cind a'murit. Spune-mi... tata statea de vorba cu ea ? Depindea de zile. C3ci ,n-a fost niciodata prea vorbaret tatai dumneavoastra ;Ai nu-i piacea ca altul s-i adreseze primul cuvintul. Dar bricum, vorbea ceva mai mult decit in anii acestia din urma. Si-apoi, sti\i ce, eu cred ca e mai bine s riu rascolim amintirile si'sa-l lasam pe bunul Dumnezeu s le judece pe toate. Crezi intr-adev3r c3 bunul Dumnezeu se va ocupa de toate astea, draga mea Fine ? P3i, cine altul, daca nu bunul Dumnezeu ? Gontran isi lipeste buzele de mina aspra a lui SeYaphine. Stii ce'trebuie s faci acum ? S mergi s te culci. hi promit c3 te trezesc de indata ce se va lumina de ziua; si-atunci o s m3 due eu la culcare. Te rog. De indata ce S6raphine il 13s singur, Gontran se arunca in genunchi la picioarele patului; isi cufunda fruntea in asternut, dar nu reuses te sa plingS ;'nici un imbold nu-i rSscoleste inima. Ochii-i ramin cu disperare uscati. Atunci se ridica. Se uita la fata aceea impasibiia. E o clip'a solemna si el ar vrea s incerce un simtamint sublim si rar, s auda b comunicare de pe ceiaialt' tSrim, s-si a'vlnteDE BANI 57Igjndirea in zone eterice, suprasensibile dar gfndirea lui ramine agatata de pammt. Priveste miinile livide de mort si se intreab'a clta vreme mc3 unghiile vor mai continua s creasca. E surprins vazind ca mJinile nu sint Jncrucisate. Ar vrea s se apropie, ca s le impreune si s aseze fntre ele crucifixul. Da, e o idee bunS. Se gindeste c3 S6raphine va fi foarte mirata cind va vedea mortul cu miinile impreunate si se amuza chiar de pe acum de uimirea ei; apoi imediat se dispretuieste pentru c3 acest gmd l-a amu-zat. Totusi, se apleaca asupra patului. Apuc3 bratul mor-tului, bratul eel mai Jndep3rtat de el; care e teap3n si refuza sa'se tndoaie. Gontran vrea s-l forteze, dar se misca tot corpul. Apuc3 ceiaialt brat; 3sta pare a fi mai suplu. Gontran aproape c3 reuseste sa aseze mfna la locul cuvenit; ia crucifixul si incearca s-l strecoare si sa-l mentina Intre degetul' mare si celelalte degete'; dar contactul cu aceasta came rece Ji provoaca o stare de sflrseaia. Are impresia c3 i se va face r3u. Ar vrea s-o cheme pe SeYaphine. Se indepSrteaza de pat, ISsind crucifixul s alunece pe cearsaful sifonat, iar bratul s recada -inert la locul de unde-l ridicase; si in marea h'niste funebra, aude deodata un brutal ,,Dumnezeii Dumnezeilbr," care il umple de spaimS, ca si cum un altul... Se intoarce; dar nu: e singur. Si chiar diii gura lui a tisnit aceasta Injur3tur3 sonor3. Apoi se asazS din nou si se cufundS in lectura.Era un suflet si un trup In care nu intra nici un ghimpe. SA1NTE-BEUVELilian se ridica pe jumatate si atinse cu vfrful degete-lor p3rul castaniu al lui Robert: ' Incepi s chelesti, dragul meu. Fii atent: abia ai implinit treizeci de ani. Calvitia o s-ti vina foarte prost. Prea iei viata in serios. Robert isi ridicS fata spre ea si o priveste zimbind. Nu cind sint Iing dumneata, te asigur. I-ai spus lui Molinier s vina si el aici ?:8AfMUKli lilliK Da; din moment ce mi-ai cerut. Si... i-ai imprumutat bani ? - Cinci mii de franci, ti-am spus pe care iar o sa-i piarda la Pedro. Dar de ce crezi c-o s-i piarda ? Sint sigur. L-am v3zut din prima seara. Joaca mapoda. A avut timp sa invete... Pariem c3 in seara asta va cistiga ? Dacavrei. - Oh ! dar te rog sa nu accepti pariul ca o penitents. Jmi place ca tot ce se face s fie fScut fra constringere. - Nu te sup3ra. Ne-am fnteles. Daca cistiga, dumi-tale iti va restitui banii. Daca pierde, mi-i mapoiezi dumiieata. Iti convine ? Ea ap3sa pe butonul unei sonerii: Adu-ne Tokay si trei pahare. Si daca se intoarce iiumai cu cei cinci mi'i de franci, ii laskm lui, nu-i asa ? Adica daca nici nu pierde, nici nu cistiga... Asta nu se intimpia niciodata. E curios insa cit de inult te interesezi de el. E curios c3 nu-l gasesti interesant.- Pentru dumneata e interesant, fiindca esti itidrSgostitS de el. - E adevSrat, dragul meu. Dumitale iti pot marturisi acest lucru. Dar nu din pricina asta ma intereseaza. Cind ma indr3gostesc de cineva, de obicei incepe sS m3 lase rece. Reaparu servitorul aducind, pe o tava, vinul si paha-rele. Vom bea in primul rind pentru pariu; apoi vom bea din nou fmpreuna cu cistigatorul. Valetul le turna vin si ei ciocnira. - Mie, Vincent asta al dumitale mi se pare cam plic-tjcos. Eh! Vincent ,,al meu" !... Ca si cum nu pentru dumneata l-ai fi adus aici. Si-apoi te sfatuiesc sa nu mai spui peste tot ca te plictiseste. S-ar intelege prea usor de ce-l frecventezi.FALSIFICATORII DE BANI59Robert, intorcindu-se putin, isi lipi buzele de piciorul gol al lui Lilian, care si-l retrase 'imediat, ascunzindusi-l sub evantaiul de Imga ea. - Ar trebui sa rosesc ? spune el. - Cind esti cu mine, nu trebuie sa te straduiesti. Fiindca oricum n-ai reusi. Isi goli paharul, apoi: - M3 obligi sa-ti spun, dragul meu, c3 ai toate ca-litatile unui om de litere: esti vanitos, ipocrit, ambitios, versatil, egoist... - M3 coplesesti. - Da, toate astea sint fermecatoare. Dar n-o sa fii niciodata un bun romancier. Pentru c3?... Pentru ca nu stii s asculti. - Mi se pare c3 ascult tot ce spui dumneata. - Ei, lasa; el, care nu e un literal, stie mult mai bine s m3 asculte. Iar cmd sintem impreuna, mai degrabS eu sint cea care asculta. Dar el aproape nici nu stie s vorbeasc3. - Asta pentru c3 dumneata vorbesti tot timpul. Te cunosc: nu-l lasi s scoatS o vorb3. Stiu dinainte ce mi-ar putea spune. Crezi ? Cunosti povestea lui cu femeia aceea ? - Ah ! pentru mine afacerile sentimentale sint cele mai plicticoase. - Mie Imi place chiar si-atunci cind vorbete despre stiintele naturii. - Stiintele naturii sint si mai plicticoase decft afacerile sentimentale. Am impresia c3 ti-a tinut o prelegere. M3car de-as putea s-ti redau ce mi-a spus... E pasionant, dragul meu. Mi-a povestit o grSmada de lucru-ri despre animalele marine. Iar pe mine m-au interesat totdeauna vietuitoarele marii. Stiai c3 in America se construiesc acum vapoare cu ferestre pe laturi ca sa poti vedea de jur imprejur, in fundul oceanului ? Se pare c3 e ceva minunat. Se pot vedea corah' vii si... si... cum le zice ? tnadreporari, spongieri, alge, bancuri de pesti. Vincent spune c3 exists soiuri de pesti care mor cind' apa devine prea srata, sau mai putin srata, in timp ce altii, dimpo-60ANDRE GIDE FALSIFICATORH DE BANItriva, suporta variatiile de salinitate si stau pe marginea curentilor, acolo unde apa devine mai putin sSrata, si-i manin'ca pe primii cind ii lasa puterile. Ar trebui s-l rogi s-ti vorbeascS... Te asigur ca e foarte interesant. Cind vorbeste devine extraordinar. Nu-l mai cunosti... Dar dumneata nu stii sa-l faci s vorbeasca... E ca atunci cind vorbeste despr'e povestea lui cu Laura Douviers... Da, asa o cheama pe femeia aceea... Stii cum a cunoscut-o ? Ti-a spus ? Mi-a spus totul. Stii foarte bine, fiorosule! Si ii mingiie fata cu penele evantaiului inchis. Ti-ai putut inchipui c3, din seara cind l-ai adus prima oara aid, a venit in fiecare zi s ma vada ? In fiecare zi! Nu, intr-adevar, n-as fi banuit. Intr-a patra, n-a mai rezistat; mi-a povestit totul. Si dupa aceea, in fiecare zi mai adauga cite un amanunt. - Si nu te plictisea ? Esti fenomenaia. Ti-am spus c3-l iubesc. Si il apuca de brat cu emfaza. - lar el... el o iubeste pe femeia aceea ? Lilian incepu s rida :- O iubea. Oh ! la mceput a trebuit sa las impre-sia ca ea ma intereseaza foarte mult. A trebuit chiar sa pling impreuna cu el. Si, totusi, eram groaznic de geloasa. Acum nu mai sint. S vezi cum a inceput povestea; erau amindoi la Pau, intr-o casa de snatate, un sanatoriu, unde au fost trimisi si unul si ceiaialt, fiindca medicii sustineau c3 sint tuber'culosi. De fapt, bolnav nu era nici unul. Amindoi credeau insa c3 sint intr-o stare foarte grav3. Inc3 nu se cunosteau. S-au v3zut pentru prima oar3 odata cind s-a intimplat s stea intinsi, unul linga altul, pe terasa unei gradini, fiecare mtr-un'sezlong, printre alti bolnavi care stateau la aer, eft era ziua de lunga, ca s se vindece. Cum se credeau condamnati, si-au b3gat in cap ca orice ar face, pentru ei nu poate avea'nici o consecinta. El ii repeta mereu c3 nici unul, nici ceiaialt nu mai are de trait decit o luna; si era prim3var3. Ea venise acolo sin-gur3. Sotul ei e un'profesoras de franceza in Anglia. Ea l-a p3r3sit ca s vin3 la Pau. Era maritata de trei luni. El a trebuit sa faca sacrificii uriase ca s-o trimita acolo. Ii scria zilnic. Ea era dintr-o familie foarte onorabila; foarte bine crescuta, foarte rezervata, foarte timida. lar acolo... Nu prea stiu ce a putut Vincent s-i spun3, dar intr-a treia zi i-a marturisit c3, desi s-a culcat cu sotul ei, nu stia inc3 ce-i piacerea. Si el ce i-a spus ? El i-a luat mina, care atirna aiaturi de sezlongul ei, si si-a lipit-o indelung de buze. Si dumneata ce-ai spus cind ti-a povestit toate astea ? Eu ! a fost ingrozitor... imagineaza-ti c3 m-a cuprins un ris nebun. N-am putut s ma abtin si nici nu puteam s m3 mai opresc... Si-mi venise s rtd nu atit de ceea ce-mi spunea, eft de mimica interesatS si consternata pe care o compusesem anume pentru a-l convinge s continue. M3 temeam s nu par prea amuzata. Si, la urma urmelor, totul era foarte frumos si foarte trist. lar el era atit de emotional in timp ce vorbea ! Pm3 atunci n-a povestit nim3nui despre aceasta mtimplare. Fireste c3 parintii lui nu stiu nimic. Dumneata ar trebui sa scrii romane. Ei da ! macar daca as sti in ce limba !... Fiindca n-as reusi s m3 decid intre rusa, englezS si francez3. fri sflrsit, in noaptea urm3toare s-a dus la nbua sa prietenS in camera si acolo i-a arStat tot ceea ce sotul ei nu reusise s-o invete, si am impresia c3 a invatat-o foarte bine. Numai c3 ei'fiind convinsi c3 nu mai au decit foarte putin de trait, fireste c3 n-au liiat nici o precautie si fireste ca, dupa putin timp, dragostea avind si ea un cuv^nt de' spus, au inceput sa se simta mult mai bine si unul si ce!31alt. Qnd ea si-a dat seama ca e insarcinata, au rSmas amindoi incremeriiti. Asia s-a intimplat luna trecutS. Incepusera caidurile. *La Pau, vara e insuportabiia. S-au in tors amindoi la Paris. Sotul ei crede c3 ea e la parintii ei, care conduc un pension pe linga Gradina Luxembourg; dar ea n-a avut curajul s dea ochii cu ei, iar acestia o cred la Pau; pin3 la urma ins se vor descoperi toate. La inceput Vincent a jurat c3 n-o va p3r3si: i-a propus s piece impreuna undeva departe, in America sau in Oceania. Dar aveau nevoie de bani. Tocmai atunci te-a intilnit si a inceput s joace. Mie nu mi-a povestit nimic din toate astea.62ANDRE GIDE63 lar eu te rog ca nu cumva s5-i spui ca ti-am vorbit de el !... Se opri, tragind cu urechea: Credeam ca e el... Mi-a spus ca pe drum, de la Pau la Paris, avea impresia ca ea o sa innebuneascS. Abia de curlnd intelesese c3 e insarcinata. Statea in fata lui, in compartiment; erau numai ei doi. De dimineata ea nu scosese un cuvint; a trebuit sa se ocupe el singur de toate, pentru plecare; ea n-a miscat un deget; p3rea ca nu mai e constienta de nimic. El i-a luat miinile intr-ale lui; dar ea avea o privire fixa, ratacita, se uita drept inainte, parca fra s-l vada, si buzele i se miscau intruna. S-a aplecat spre ea. Zicea :' ,,Un amant! Un amant. Am un amant." Repeta asta pe acelasi ton; si mereu revenea acelasi cuvint, de parca n-ar mai fi cu'noscut altele... Te asigur, dragul meu, c3 atunci cind mi-a spus povestea asta, n-am mai avut deloc pofta de ris. In viata mea n-am auzit ceva mai patetic. Oncum insa, mi-am dat seama ca pemasura ce vorbea, se detasa de toate acestea. S-ar fi zis ca senti-mentele-i zboara o data cu vorbele. S-ar fi zis ca mi-e recunoscator fiindcS emotia mea o inlocuieste oarecum pe a sa. Nu stiu cum ai spune asta in rusa sau in engleza, dar te asigur ca in franceza e foarte bine. - Multumesc. Stiam. Abia dupa aceea a inceput sa-mi vorbeasca des'pre stiintele naturale; iar eu am incercat sa-l conving ca ar fi monstruos sa-si sacrifice ca-riera pentru dragoste. Cu alte cuvinte, l-ai sfatuit sa-si sacrifice dragostea. Si te-ai oferit s-i inlocuiesti aceasta dragoste ? Lilian nu raspunse. De data asta cred ca e el, relua Robert ridicindu-se... Repede, inca un cuvint inainte de a intra. Tatai meu a mu-rit acum citeva ore. - Ah ! fcu ea cu simplitate. Cum ti s-ar p3rea daca ai deveni contesa de Passavant ? Lilian se 13sa brusc pe spate rizind in hohote. Dar, dragul meu... imi amintesc foarte bine c3 am uitat un sot in Anglia. Cum ! nu ti-am spus inca ? Poatecanu. - Exista pe undeva un Lord Griffith. Contele de Passavant, care nu crezuse niciodata in au-tenticitatea titlului prietenei sale, zimbi. Aceasta relua : Spune-mi, te rog, nu-i asa c3-mi propui sa ne casatorim pentru a-ti masca felul dumitale de viata ? Ei bine, nu, dragul meu. S raminem asa cum sintem. Prieteni, vrei ? si-i intinse mina, pe care el o saruta. - Eram sigur, fir-ar sa fie, striga Vincent intrind. Tradatorul s-a imbracat in haina de seara. - Da, ti-am promis ca voi ramine in veston, ca sa nu te simti dumneata prost, spune Robert. Iarta-ma te rog, draga prietene, dar mi-am adus aminte subit ca sint in doliu. Vincent era mindru; totul in el trada triumful, bucu-ria. La intrarea lui, Lilian sri de la locul ei. II privi o clipa in ochi, apoi se avinta voioasa spre Robert si incepu s-l loveasca in spinare cu pumnii, saitind, dansind si strigind (Lilian ma cam agaseaza cind face pe copila): A pierdut pariul! A pierdut pariul! Ce pariu ? intreba Vincent. - A pariat ca veti pierde din nou. Haide, repede, spuneti cit ati cistigat ? Am avut curajul extraordinar, virtutea de a ma opri la cincizeci de mii si de a nu mai juca. Lilian scoase un zinibet de piacere. - Bravo ! Bravo ! Bravo ! striga ea. Apoi sari de gitul lui Vincent, care simti de-a lungul trupului su supletea acelui corp arzator cu un ciudat miros de santal, iar Lilian il saruta pe frunte, pe obraji, pe buze. Ciatinindu-se, Vincent se desprinse din strinsoare. Scoase din buzunar un teanc de bancnote. lata, iti restitui banii pe care mi i-ai avansat, spune el intinzindu-i lui Robert cinci bancnote. Acum i le datorezi lui Lady Lilian. Robert ii dadu bancnotele, pe care ea le arunca pe divan. Giflia. Se duse la terasa ca sa respire putin aer. Era ceasul inseiator, indoielnic, cind se sfirseste noaptea si diavolul isi face socotelile. Afar3 nu se aiizea nici un zgd-mot. Vincent se asezase pe divan. Lilian se intoarse spre el si, pentru prima oara, il tutui: Te-ai gindit ce-o sa faci cu banii ? El isi Iu3 capul in miini si spuse intr-un fel de hohot: Nu mai sliu. In timp ce Lilian se apropie de el, Vincent Isi in31ta capul, iar ea ii puse mina pe frunte; ochii lui erau uscati si arzStori. Pina te hot3r3sti, o s& bem impreuna, spuse ea, si umplu trei pahare cu Tokay. Dup3 ce baura: Acum iasati-ma. E tirziu si sint frinta. Ii conduse pina in anticamerS, apoi, cum Robert trecuse inainte, ea strecura in mina lui Vincent un mic obiect de metal si-i sopti: lesi impreuna cu el si intoarce-te dupa un sfert de ora. In anticamera motaia un valet, pe care ea-l scutura de brat. F-le lumina domnilor pina jos. Scara era intunecoasa, dar ar fi fost simplu sa aprinda becul electric; numai c3 Lilian tinea ca totdeauna un servitor s-i vada oaspetii plecind. Lacheul aprinse luminarile dintr-un candelabra mare pe care-l tinea ridicat in fata sa, precedindu-i pe Robert si Vincent pe scara. Automobilul lui Robert astepta in fata usii pe care lacheul o inchisese in urma lor. Eu cred c-o s merg pe jos. Simt nevoia sa umblu ca sS-mi regasesc echilibrul, spuse Vincent, cindceiaialt deschise portiera masinii si-i facu semn s urce. Chiar nu vrei sa te conduc ? Brusc, Robert apuca mina stinga a lui Vincent, pe care acesta o tinea strinsa. Deschide p'alma ! Hai! arata ce ai acolo. Vincent avea naivitatea s se teama de gelozia lui Robert. Rosi, desclestindu-si degetele. O cheita c3zu pe trotuar. Robert o ridlca in a'ceeasi clipa si o pn'vi; rizlnd, i-o restitui lui Vincent. Ei, dr3cie! fcu el; si ridica din umeri. Apoi, intrind in masina, se pleca spr'e spate catre Vincent, care statea locului'incurcat: Azi e joi. Spune-i fratelui dumitale c3 il astept astazi dupa-amiaza la patru si inchise repede portiera, fara s-i mai lase lui Vincent timp s-i raspunda. Automobilul pleca. Vincent facu vreo citiva pasi pe chei, traversa Sena; intra in acea parte 'a parc'ului Tuileries care se afia in afara grilajului, se apropie de un mic bazin, muie batista in apa si si-o aplica pe frunte si pe timple. Apoi, incet, se intoarse la locuinta lui Lilian. 'S-ltAL.aivii:ATUKll OE BAN!65parasim acolo, in timp ce diavolul se uita amuzat la el cum introduce fr3 zgomot cheita in broasca. E ceasul la care, intr-o trista c