CUPRINS

Introducere

…………………………………………………………………… ……………2

Cap. I Actor politic, cetățean, instituții media- definire

…………………………………………………………………………………. 3

Cap. II Mediaimagologie

.………………………………………………………………………………….6

Cap. III III. Studiu de caz: Percepția cetățenilor asupra imaginii președintelui României

…………………………………………………………………………………. 11

Concluzii

………………………………………………………………………………….13

Bibliografie

…………………………………………………………………………………14

1

Introducere

Tema lucrării „Interacțiune între actorul politic, cetățean și instituții media” consider că

este una de actualitate, deoarece actorul politic nu mai are doar funcția de a sta la o tribună și a

cuvânta discursuri ci mai mult trebuie să depună reale eforturi pentru a câștiga încrederea

cetățenilor.

Lucrarea de față „Interacțiune între actorul politic, cetățean și instituții media” este

structurată pe trei capitole.

În primul capitol Actor politic, cetățean, instituții media- definire se definesc principalii

termeni ai titlului poate chiar termenii cheie ai lucrării pentru a avea clar stabilite conceptele de

la care se pleacă

Cel de-al doilea capitol Mediaimagologia punctează o nouă tendință și anume aceea de

promovare a imaginii personale prin intermediul mass-media.

Ultimul capitol este un studiu de caz cu privire la percepția cetățenilor cu privire la

președintele României, Traian Băsescu.

2

I. Actor politic, cetățean, instituții media- definire

Comunicarea este un proces prin care se realizează un schimb de informații între un emițător

și un receptor, cu ajutorul unui cod și a unui canal. „Comunicarea interpersonală nu are exclusiv

funcția de transmitere de informație; ea este și un mijloc de a instaura și menține relații de bună

voință între indivizi, asigurând un anumit echilibru social”1. Astfel, comunicarea nu are doar

rolul de a transmite informații, ci mai mult decât atât, are rolul de a menține legăturile dintre

oameni, iar pentru menținerea echilibrului social, trebuie să existe o comunicare foarte bună și

între instituțiile publice și comunitate.

Max Weber în lucrarea Politica o vocație și o profesie încearcă să definească conceptul de

politică. Acesta este de părere că în sens larg „înglobează orice fel de activitate de conducere

autonomă.”2

Autorul continuă să descrie mai multe tipuri de politicieni după cum urmează:

- Politicieni de ocazie – aici se încadrează orice individ care își exprimă considerațiile

politice prin vot sau prin oricare altă formă de manifestare politică (aplauze, susținere,

proteste, etc.).

- Politicieni ca ocupație secundară – membrii conducerii unor partide politice, care exercită

aceste funcții numai în cazul în care este nevoie și nu trăiesc material din această meserie,

aceștia își dedică viața ocazional politicii și sunt dedicați întru totul acestei ocupații.

Weber este de părere că politica fie o faci din plăcere fie pentru bani. „Există două moduri de

a-ți face o profesie din politică: fie să trăieşti pentru politică, fie, bunăoară, <<din>> politică”.3

Autorul continuă apoi să descrie aceste două tipuri de politicieni, cel ce trăieşte pentru politică

găseşte o plăcere în această meserie, se dedică total şi o practică fie pentruu a-şi susţine

echilibrul inteior fie pentru respectul de sine, aceasta fiind principala cauză pentru care luptă şi

nu are aşteptări materiale ci mai degrabă spirituale.

1 ***, Dicționar de Științe ale Limbii, Nemira, București, 2005, p.127.2 Max Weber, Politica o vocație și o profesie, Editura Anima, București, 2005, p.7.3 Op. cit., p.14.

3

În timp ce politicianul care trăieşte <<din>> politică practică aeastă meserie din dorinţa de a

avea în permanenţă o sursă de venit pentru a-şi îndeplini diverse plăceri şi nu se dedică acestei

meserii, iar în cazul acestuia nu se pune problema că ar practica această meserie din plăcere

pentru o anumită cauză, singurul scop al acestuia este să obţină venituri substanţiale în mod

constant.

Conceptul de actor politic este definit drept „persoane, grupuri sociale, categorii socio-

profesionale, organizaţii ce îndeplinesc un rol politic relevant în cadrul structurilor unei societăţi

într-un moment istoric; […] noi actori politici […] femeile, tineretul, minorităţile etnice,

partizanii protecţiei mediului natural, statele, organizaţiile regionale, continentale sau globale.”4

Astfel definit actorul politic este un individ care este un lider de opinie în cadrul unui partid

sau a unei organizaţii politice.

Alex Mucchielli este de părere că procesele de influențare nu se subordonează forței sau

impactului cuvintelor asupra conduitei umane ci mai mult decât atât, acestea se relizează prin

„construirea unei lumi de obiecte cognitive pentru actorul influențat.” 5

Altfel spus, suntem influențați de lucrurile pe care le înțelegem și cu ajutorul cărora reușim să

facem asocieri în propriul nostru univers cognitiv.

Astfel influențarea se realizează ca un proces de mediere, „în care actorii construiesc

împreună o situație comună de referință, obiectele cognitive ale acesteia permițând, prin relația

dintre ele, producerea acțiunii finale dorite.”6

Adaptarea mesajului în funcție de auditoriu, este foarte importantă, deoarece, dacă mesajul

nu este înțeles, actorul politic nu își mai atinge scopul și nu reușește să convingă. Spre exemplu,

folosește cuvinte necunoscute, expresii ambiguu și complicate, prin toate acestea, reușește să

sustragă atenția publicului de la esența mesajului în sine și finalitatea urmărită este sortită

eșecului, deoarece receptorul nu a reușit să înțeleagă mesajul, prin urmare nu a fost persuadat și

în consecință nu va vota în favoarea acelui partid politic / actor politic.

4 Actor politic în http://ebooks.unibuc.ro/filologie/lexic/cape.htm accesat la 20.05.2014.5 Alex, Mucchielli, Arta de a influența: Analiza tehnicilor de manipulare, Polirom, Iași, 2002, p.192.

6 Idem.

4

În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române termenul de cetăţean este definit astfel:

„CETĂȚEÁN, -Ă, cetățeni, -e, s. m. și f. Persoană aparținând unui stat, care se bucură de

drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen

oficial de adresare; cuvânt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-l cunoaștem.

— Cetate + suf. -ean.”7

Auditoriul este format de un grup de cetăţeni care în funcţie de mesajul actorului politic

reacţionează şi fie îl susţin, fie protestează împotriva măsurilor acestuia fie rămân indiferenţi, iar

acest lucru se realizează de cele mai multe ori prin mesajul transmis de actorul politic. Dacă

acesta are un mesaj clar structurat pentru un anume grup ţintă (ex. tineri, vârstnici) are şanse mai

mari de susţinere în viitor. Cetăţeanul nu trebuie să realiyeye ca este persuadat ci mai mult să

aibă impresia că acelea sunt propriile sale idei şi el se regăseşte în ideile ce compun mesajul

respectiv.

Instituțiile media joacă un rol esențial în transmiterea mesajului actorului politic. În prezent

acestea sunt foarte diversifiate și specializate pe o anumită latură de transmitere jurnalistică

(radio, televiziune, presa scrisă, internet).

În prezent televiziunea are impactul cel mai mare și implicit audiența din partea publicului

(fiind numită a patra putere în stat). Trăind într-o eră a tehnologiei și internetul are o influență

relativ mare asupra publicului (tânăr în special), în schimb presa scrisă și radioul în ultimii ani au

avut scăderi impresionante ale audienței.

Putem urma o schemă simplă pentru a vedea cum se manifestă transmiterea mesajului unui

actor politic:

ACTOR POLITIC → MESAJ → INSTITUȚII MEDIA →CETĂȚEAN↕

FEEDBACK CETĂȚEAN → INSTITUȚII MEDIA → ACTOR POLITIC

Astfel din această schemă reiese faptul că instituțiile media reprezintă un liant între actorul

politic și cetățean.

7 Cetățean în DEX în http://dexonline.ro/definitie/cet%C4%83%C8%9Bean accesat la 20.05.2014.

5

II. Mediaimagologia

Mediaimagologia este definită drept „comunicare, limbaj universal în societatea

informațională”.8 Mediaimagologia este un termen complex însă se referă în principal la metoda

prin care media reușesc să construiască imagini ale unor lideri de opinie.

Aura Maria Sireteanu este de părere că imaginea este obiectivul cheie într-o eră a

globalizării. „Decodificarea unui mesaj mass-mediatic se poate face în câteva secunde sau poate

dura ani. Somnul pasiv al receptorului poate naște monștrii ai feed-back-ului.”9

Astfel actorul politic poate transmite un mesaj către instituțiile mass-media, însă contează

foarte mult maniera în care este prezentat acel msaj de către instituțiile mass media, fiindcă poate

fi un mesaj pozitiv prezentat cu aspecte negative și feedback-ul nu va fi cel așteptat de către

actorul politic. Astfel imaginea acestuia joacă un rol esențial în transmiterea mesajului. O

imagine negativă nu va asigura niciodata o asimilare pozitivă a mesajului acelui lider de opinie.

„Creația imagologică începe cu respectul față de receptor, este un act de devoțiune și

generozitate, dedicat psihicului uman sensibil, imaginativ, neiertător, ca amatorismul agresiv.”10

Instituțiile media care sunt creatoare de zvonuri își pierd treptat credibilitatea și auditoriul are

îndoilei cu privire la mesajul transmis de acestea, spre deosebire de instituțiile media care își

respectă publicul și încearcă să prezinte o situație, un mesaj în mod obiectiv și profesional.

Pentru un actor politic imaginea individuală și cea de grup ( prin alăturarea la un anumit

partid politic) este foarte importantă. Practic acesta este punctull în care cetățeanu decide să îi

acorde atenție și să asculte mesajul acestuia sau nu.

De asemenea sondajele de opinie sunt foarte importante pentru imaginea unui actor politic,

deoarece prin acestea el reușește să afle părere cetățenilor cu privire la persoana sa. Și astfel

poate realiza la ce nivel se află credibilitatea sa în ochii cetățenilor. Este mult mai greu să câștigi

atenția și susțineaeea cetățenilor printr-o imagine negativă.

8 Aura Maria Sireteanu, Media și imagologia, Editura Tritonic, București, 2005, p.11.9 Idem.10 Op. cit, p.12.

6

Chiar dacă în prezent foarte mulți politcieni pentru a se face remarcați recurg la astfel de

șiretlicuri și se folosesc de o imagine negativă pentru a ieși în față, acest lucru se întoarce apoi

împotriva lor. Chiar dacă au reușit să se facă astfel cunoscuți nu reușesc să capete încrederea

cetățenilor și astfel mesajul lui este transmis în zadar deoarece nimeni nu îi acordă credibilitate.

Această imagine individuală prezentată mai sus, în cadrul participării într-o campanie

electorală este asimilată cu imaginea de grup. Astfel actorul politic împrumută elemente

definitorii ale acelui partid/grup politic mai precis ale liderilor acelui partid politic. Iar cetățeanul

asimilează imaginea actorului politic cu imaginea partidului din care face parte.

Astfel putem afirma faptul că în cadrul unei campanii electorale actorul politic se transformă

în produs și partidul depune eforturi pentru a vinde cât mai bine acest produs. Ceea ce înseamnă

că publicul trebuie să fie persuadat prin diverse mijloace (discursuri politice, implicări ale

actorului politic în activități din viața cotidiană a cetățenilor pentru a le câștiga încrederea sau se

ajunge chiar și la oferirea diverselor bunuri de obicei alimentare pentru a atrage cât mai mulți

cetățeni de partea sa).

În campania electorală marketingul politic ia amploare și multe din tehnicile de manipulare

din publicitate sunt aplicate cu ușoare modificări și aici. Este foarte important sloganul, afișul și

nu în ultimul rând poate cel mai definitoriu element imaginea actorului politic.

Cele mai complexe imagini sunt fără doar și poate în prezent cele create cu ajutorul

televiziunii, deoarece pe lângă efectul kinestezic de vizual-auditiv se folosesc diverse practici

pentru influențarea auditoriului fără ca acesta să realizeze acest lucu.

Publicul reușește să fie persuadat în momentul în care reușește să identifice elemente comune

din propriul său sistem de valori în cel din mesajul actorului politic. „De altfel, spațiul de viață,

mediul cultural al receptorului, este definitoriu în decodificarea mesajului mediatic prin

adaptare.”11

Așa cum reușește printr-o reclamă să redea publicului efectul că acesta vrea să cumpere

produsul că este curios nu pentru că a văzut reclama, la fel se întâmplă și în cazul în care este

persuadat politic și va vota cu acel actor politic.

11 Op. cit., p.70.

7

Iar acest lucru nu se va întîmpla pentru că a fost persuadat prin intermediul televiziunii ci

pentru că el este de părere că sistemul său de valori se aseamănă sau poate chiar se identifică cu

cel al actorului politic căruia îi încredințează ce are cel mai de preț și anume încrederea și

implicit votul. Votul reprezintă miza pentru care actorul politic luptă și își vinde imaginea în

spațiul public.

Stereotipul în imagine este asociat cu o reacție de automatism la vederea, auzirea, citirea unui

anume actor politic. „În fapt, stereotipul în imagine, este un automatism având la bază un act

voluntar sau învățat care s-a repetat, la origine un reflex condiționat. Reacția de respingere, de

închidere a butonului televizorului a unui telespectator sau de mutare pe alt program când vede

un personaj de film cu o pușcă este o reacție condiționată de asocierea obiectului cu violența și

rejectarea mesajului.”12 Poate exista posibilitatea ca filmul să nu aibă scene violente și acea armă

să aibă o scenă fugitivă însă asimilată într-un anumit mod foarte greu poți schimba percepția

telespectatorului.

Astfel se întâmplă și atunci când în cazul personajului de film este un actor politic se poate ca

imaginea sa individuală să fie asimilată de partidul din care face parte și astfel telespectatorul să

dezvolte o rejecție față de acea persoană tocmai pentru că o percepe prin prisma imaginii

patidului. Se poate ca acea persoană să aibă o imagine impecabilă dar asimilată cu partidul

politic să fie automat respinsă fără a fi ascultată și astfel mesajul nu reușește să persuadeze

auditoriul în vederea obținerii votului.

Viața publică a actorului politic se bazează în principal pe imaginea pe care acesta reușește să

și-o creeze în ochii cetățenilor prin intermediul mass-media și implicit imaginea partidului din

care face parte deoarece la un moment dat imaginea individuală este asimilată de imaginea de

grup, iar actorul politic nu este văzut în mod individual ci la un loc cu toți ceilalți membrii ai

partidului din care face parte.

În opinia Anei Maria Sireteanu ansamblul mass media se bazează pe următoarea schemă:

12 Op. cit., p. 71.

8

EMIȚĂTOR-COMUNICARE MESAJ IMAGOLOGIC

RECEPTOR-PUBLIC DECODIFICARE FEED-BACK REACȚIE LA MESAJUL

DEODIFICAT

Viorica Roșca este de părere că personalizarea politicului este efectul principal pe care l-a

avut marketingul politic în comunicarea politică. „Odată cu personalizarea politicului accentul a

fost transferat de pe electorat pe omul politic”13

Imaginea actorului politic se construiește în timp pentru a câștiga încrederea cetățenilor astfel

marketingul politic se manifestă și în perioadele în care nu există campanii electorale tocmai

pentru a păstra acea imagine. „Acțiunile politice au fost transformate în strategii de comunicare

(devenite constitutive politicii) elaborate de un număr de specialiști (specialiști PR, style-iști,

specialiști în consultanță politică, fotografi, copywriter-i, etc.) care au transformat politicienii în

populiști.”14

Viorica Roșca este de părere că evenimentele politice în sine se referă la reprezentarea

acțiunilor actorului politic, însă în prezent sunt expresia unor strategii de comunicare. Pentru ca

un eveniment politic să ajungă un eveniment mediatic acesta trebuie să îndeplinească

următoarele condiți15i:

1. Trebuie să facă referire la actorul politic (actorul evenimentului).

2. Actorul politic trebuie să emită mesaje în vederea atragerii atenției și implicit a încrederii

cetățenilor.

3. Trebuie să existe receptori, cetățeni care pot fi persuadați (publicul țintă).

4. Trebuie să existe un context politic prin care actorul politic să aibă motiv să iasă și să își

susțină discursurile.

Îndeplinite toate aceste patru condițiievenimentul politic prin intermediul mass-media

ajuge să fie un eveniment mediatic.

De cele mai multe ori diversele posturi tv în ciuda faptului că susțin corectitudinea și

obiectivitatea în relatare sunt conduse de un baron și se subordonează unui anumit partid

13 Viorica Roșca, Mediatizarea discursului electoral, Editua Institutul European, Iași, 2007, p. 38.14 Op. cit., p.39.15 Op. cit., p. 57.

9

politic. În acest caz relatarea evenimentului politic poate să sufere unele mutații și mesajul

actorului politic să fie distorsionat de liderii de opinie al respectivului post de televiziune.

III. Studiu de caz: Percepția cetățenilor asupra imaginii președintelui României

10

După afirmațiile de mai sus susțin în continuare faptul că o imagine publică se construiește în

timp și la fel se capătă și încrederea cetățenilor. Însă se poate ca un actor politic să își

dobândescă în timp o imagine pozitivă din partea cetățenilor și printr-un anume gest, replică,

eveniment să o piardă într-o clipă. De aceea este foarte important staff-ul din spatele acelui actor

politic (specialiști PR, style-iști, specialiști de comunicare, etc.). Doar așa se poate obține o

imagine completă a actorului politic.

În acest studiu de caz voi analiza în mod succint imaginea președintelui României, Traian

Băsescu. Traian Băsescu este în vârstă de 62 de ani și de-a lungul timpului a lucrat foarte mult la

imaginea sa. Începând cu planul profesional a reușit să avanseze după cum urmează conform

datelor de pe site-ul http://personalitati.infoportal.rtv.net/16:

• 1976-1981 Ofiter Maritim gradele III, II si I, pe nave de mare tonaj la NAVROM Constanta

• 1981-1987 Capitan de Cursa Lunga, Comandant al navelor: ARGES, CRISANA si

BIRUINTA - Nava Amiral a Flotei Comerciale Romane

• 1987-1989 Sef al Agentiei NAVROM din Anvers

• 1989-1990 Director General al Inspectoratului de Stat al Navigatiei Civile din Ministerul

Transporturilor

• 1990-1991 Subsecretar de Stat - Seful Departamentului Transporturi Navale din Ministerul

Transporturilor

• 1991-1992 Ministru, Ministerul Transporturilor

• 1992–1996 Deputat, Parlamentul Romaniei

• 1996–2000 Ministru, Ministerul Transporturilor in guvernele V.Ciorbea, R.Vasile si

M.Isarescu

• 2000–decembrie 2004 Primar General al Municipiului Bucuresti

• 20 decembrie 2004 - prezent Presedinte al Romaniei

16 Traian Băsescu în http://personalitati.infoportal.rtv.net/biografie~nume-traian-basescu.html accesat la 20.05.2014.

11

Însă chiar dacă a avut o viață de familie liniștită fără scandaluri mediatice și prin

ascensiunea profesională până în prezent totuși nu are o imagine bună în ochii cetățenilor

României.

Toate aceste aspecte au fost umbrite de multe ori de discursurile sale care pur și

simplu au aruncat cuvinte fără a fi cizelate, afirmațiile dure în presă cu privire la alți

lideri politici sau chiar scandalurile cu actualul prim-ministru și nu în ultimul rând

jignirile aduse cetățenilor, femeia de etnie rromă și palma dată copilului din public. Toate

acestea nu pot fi trecute cu vederea sau iertate doar pentru simplu fapt că exercită funcția

de președinte.

Din contră cetățenii au taxat toate aceste evenimente și cumulat acestea cântăresc

mai greu decât strădania sa de a avea o viață de familie liniștită și o ascensiune

profesională.

Conform sondajelor de opinie și anume unul particular cu privire la justiție17

promovat pe site-ul www.romanialibera.ro relevă faptul că 77% din cetățenii chestionați

nu sunt mulțumiți de direcția în care merge țara în acest moment și implicit sunt

nemulțumiți și de conducere.

Acest lucru nu poate decât să susțină faptul că o imagine bună construită în timp

poate fi distrusă de elemente considerate a fi mici dar care au ecouri puternice.

Concluzii

17 Sondaj de opinie în http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/sondaj-ires--romanii-cred-ca-traian-basescu-si-victor-ponta-s-au-amestecat-in-functionarea-justitie-315026 accesat la 20.05.2014.

12

Această lucrare s-a concentrat pe prezentarea principalelor mijloace prin care

mesajul ajunge de la actorul politic la cetățean.

S-au definit conceptele de actor politic, cetățean și instituții media pentru ca mai

apoi să se explice în mod detaliat procesul prin care un actor politic creează un mesaj și

cum acesta este preluat de instituțiile media și transmis cetățeanului.

Am descoperit că principala schemă este:

ACTOR POLITIC → MESAJ → INSTITUȚII MEDIA →CETĂȚEAN↕

FEEDBACK CETĂȚEAN → INSTITUȚII MEDIA → ACTOR POLITIC

Dar și faptul că instituțiile media joacă un rol esențial în transmiterea mesajului.

Ân ciuda faptului că politicianul are o imagine bună aceasta poate să fie distorsionată prin

intermediul felului în care liderii de opinie de la acel post de televiziune prezintă mesajul

actorului politic.

Așadar s-a demonstrat prin exemplul din studiul de caz faptul că în ciuda

strădaniei de a avea o imagine publică bună, evenimente elativ minore pot schimba

părerea cetățeanului imediat și cel mai greu este atunci când își pierde încrederea în

actorul politic, în cazul de față în președintele Traian Băsescu.

Bibliografie:

13

***, Dicționar de Științe ale Limbii, Nemira, București, 2005;

Alex, Mucchielli, Arta de a influența: Analiza tehnicilor de manipulare, Polirom,

Iași, 2002;

Aura Maria Sireteanu, Media și imagologia, Ed. Tritonic, București, 2005;

Max Weber, Politica o vocație și o profesie, Ed. Anima, Buccuești, 1992;

Viorica Roșca, Mediatizarea discursului electoral, Ed. Institutul European, Iași,

2007.

Webografie:

Actor politic în http://ebooks.unibuc.ro/filologie/lexic/cape.htm accesat la

20.05.2014.

Cetățean în DEX în http://dexonline.ro/definitie/cet%C4%83%C8%9Bean

accesat la 20.05.2014.

Traian Băsescu în http://personalitati.infoportal.rtv.net/biografie~nume-traian-

basescu.html accesat la 20.05.2014.

Sondaj de opinie în http://www.romanialibera.ro/politica/institutii/sondaj-ires--

romanii-cred-ca-traian-basescu-si-victor-ponta-s-au-amestecat-in-functionarea-justitie-

315026 accesat la 20.05.2014.

14