Embed Size (px)
Citation preview
with financial support from the EU's Daphne Programme – ref. JLS/2008/DAP3/AG/1340
ACTIVE AND SOCIALLY
CONSTRUCTIVE
METHODOLOGY TO FIGHT
AGAINST SEXUAL,
HOMOPHOBIC AND ETHNIC
BULLYING IN SCHOOLS
ACTIVE EXPERIMENTATIONS
AND BEST PRACTICES TO FIGHT
AGAINST YOUTH VIOLENCE
Compendium of romanian cross-referenced
Didactic Project Work
THIS PUBLICATION HAS BEEN PRODUCED WITH THE FINANCIAL SUPPORT OF DAPHNE III, REF.
JLS/2008/DAP3/AG/1340 PROGRAMME OF THE EUROPEAN COMMISSION. THE CONTENTS OF
THIS PUBLICATION ARE THE SOLE RESPONSIBILITY OF THE LEAD PARTNER CA’ FOSCARI
UNIVERSITY, AND THE PARTNERS INVOLVED. THE COMMISSION CANNOT BE HELD RESPONSIBLE
FOR ANY USE WHICH MAY BE MADE OF THE INFORMATION CONTAINED THEREIN.
Please cite these texts as follows: (name of the author), 2011, (title of the active
experimentation), Master in “Social Pedagogy and fight against Youth Violence”,
Venice, Interuniversity Centre for Education Research and Advanced Training,
http://www.mabeproject.eu, organized within the European project MABE (ref.
JLS/2008/DAP3/AG/1340) co-financed by the European Commission in the
framework of the Daphne Programme
8
ACTIVE EXPERIMENTATIONS
AND BEST PRACTICES
TO FIGHT AGAINST YOUTH VIOLENCE
Compendium of romanian
cross-referenced
Didactic Project Work
*** GENERAL INDEX ***
Ana Anton, Anti-bullying daily drop. Integration of bullism topic
into school disciplines and extra-curricular activities 10
Georgiana Aricescu, Violence generates violence 32
Florentina-Daniela Citu, Do no tolerate violence and indifference to violence 60
Simona Lolea, Violence expressed by emotions 80
Mariana Meran, Education for non-violence 106
Delia Atena Milconiu, To be or not to be … violent 134
Sorina-Marinela Persinaru, Doina-Olguta Cocic,
Together, for a school of tolerance! 160
9
10
MASTER
"SOCIAL PEDAGOGY AND FIGHT AGAINST
YOUTH VIOLENCE”
MABE
2011
ANA ANTON
ANTI-BULLYING DAILY DROP. INTEGRATION OF BULLISM
TOPIC INTO SCHOOL DISCIPLINES AND EXTRA-
CURRICULAR ACTIVITIES
This active experimentation is implemented within
the European project ―Active and socially
constructive methodology to fight against bullying‖
(ref. JLS /2008/DAP3/AG/1340), co-funded by the
European Commission in the framework of the
Programme Daphne IIII.
This publication reflects the views only of the
author, and the Commission cannot be held
responsible for any use which may be made of the
information contained therein.
11
12
ABSTRACT
1. BRIEF PROFILE OF TRAINEE
From 1990, after graduating High School Teacher, teacher specialization, I was teaching two years as a
kindergarten teacher, and from 1992 until now I am a teacher in The Primary and Secondary School
Bertea, Prahova County, Romania.
In 2005 I graduated in Sociology and Psychology of the University "Spiru Haret" in Bucharest, earning a
sociology-psychology.
In 2007 I supported the dissertation, following completion of the master in Educational Management from
University of Vest "Vasile Goldis" of Arad, Faculty of Economics.
2. AREA OF INTEREST OF WORK THESIS / PWD
The theme of interest to work project (PW) it consisted in the identification of modalities for the
introduction non-violence theme in daily activities of students on the schools and therefore the teacher
has direct control, that is in the school curriculum and extracurricular activities proposed by the school.
The title: „Drop anti-violence‖- theme integration in the content of school subjects and extra-curricular
activities, and theoretical considerations above, it suggests how to choose the PW.
The activities were held in the locality Bertea, Prahova County from Romania to The primary and
secondary school Bertea, the students of class III B class to the profession as a teacher for primary
education. The entire class is composed of 11 girls and 10 boys, all of the same ethnic origin, of which
only two children from a parent families (the mother only - 2 twins - girls)
Occupations parents: father - no occupation: 6, - unemployed: 6 - workers: 7 the mother - households:
15, - worker (dressmakers, shop, bakery): 6
3. KEY WORDS
1 Partnership
2 Friendship and harmony
3 March of silence
4 Anti-violence
5 Childhood
4. ABSTRACT OF RESEARCH / 'EXPERIENCE
The main idea of this paper lies in that: if bullying is an everyday aspect of children lives and it has
become, or is on the way to become like a habit, that means, like a ''second nature'', and children tend to
consider it as part of normality, it can be counteracted through creating an anti-bullying habit.
Pedagogues, psychologists, experts, etc. propose a large array of activities to fight against violence, but
13
many of them are an one-time event that raise awareness for some days and then everything turns back
to "normal".
In order to help children form a positive and productive anti-bullying habit of mind, the idea has to be
inserted into their daily activities, at least in those that school can control, activities related to curriculum,
teaching and learning, and extracurricular activities.
Activities under this project are only „a drop" of preventing and combating the violence.
5. DEVELOPMENT
a. BACKGROUND OF RESEARCH / EXPERIENCE
The necessity of action to combat aggresession in schools is determined by:
The phenomenon has a frequency becoming higher among students
The need for equality among people, tolerance; combating present violence in school
communities
―Violence can arise violence‖ – If situations of violence / aggression are accepted, tolerated, they
become normality
Young children not only have, among other things, the tendency of repetition and imitation tendency.
First it helps to exercising and strengthening of behavior patterns, which gives the two models of social
behavior among adults that we take as normal. Is why I consider that one way of prevention and
destroying of violent behavior may be helping children to form the positive habitude, anti-violence, the
same psychological mechanisms: repetition and imitation.
b. PROBLEM
Bullying in Romanian schools and schools in Europa has become a daily behaviour that affects the lives
of thousand of children and their families'. Humiliation, fear, frustration, social isolation and loss of self-
esteem that children live when they are harassed lead to absenteeism, themes neglected, poor
performance in school or personality changes, illness, depression and unfortunately sometimes suicide.
Most people are aware that there is aggression, but this behavior remains often unnoticed until it
manifests itself as direct impact on a known person dear to us. The problem became too serious to
ignore it.
c. THEORETICAL FOUNDATIONS AND CONCEPTUAL APPROACH
The majority of people are aware that there is aggression, but this behavior remains often unnoticed until
it manifests as a direct impact on a person known to us dear. The problem became too serious to ignore.
Although primary school students are less involved in physical conflict, it is good violence prevention
education in schools to begin as early, in order to avoid more serious situations in the future.
Physical violence is not the only type of aggression in which a child may be subject to school. Injuries,
nicks or other students refused to communicate or play with it can have effects as serious. Violence
among children occurs frequently in schools and can take several forms: beatings, assault, verbal
violence or property damage other children. All parents want they son or daughter to learn in a safe
environment in which the danger of being victims of physical aggression is reduced.
Although violence prevention in schools seems to be the responsibility of the headmaster and teachers,
parents actually contribute greatly to this endeavor through the steps they take in children's education.
14
Bullying behavior is a constant to produce physical and mental suffering of a child by another child or
group. The boys appear physical abuse, nicknames, seizure of property, destroying of property or
bullying the victim. Among girls, bullying consists of name-calling, social isolation of the victim, gossip
and spread false rumors.
The effects are long term it affects their victims trust in others. Come to fear the interactions, which may
affect future social life.
d. ACTIVITY 'OF RESEARCH / EXPERIENCE PERFORMED
d.1. „ ANTI-BULLYING DAILY DROP” OR „ DROP ANTI-VIOLENCE”?
With this idea in mind I have designed and implemented, throughout the project-work period, a plan to
include the anti-violence idea into disciplines content and into children's learning and productions. In the
paper there are described ways to integrate it in lessons of Reading, Composition, Sciences, Civic
Education, Practical Abilities and in extra-curricular projects in which collaboration with families, with
children from urban schools, or with children with disabilites, involved the topic of anti-violence.
Examples of content selection, examples of learning activities, how to embed non-violence objectives
within the curricular objectives of the lessons, how to select specific teaching methods and strategies that
stress cooperation among children, and assessment strategies that can evaluate the expected outcomes
are also described.
All these made part of a learning or curricular unit named "How a Book is Born'' that included six main
activities: The Colors of Autumn in the Light of Harmony and Friendship - a partnership project, The
Silence March against Violence,-Design and Practical Abilities lesson, We Love Nature (The parts of a
Plant)- Science lesson, This way, yes, That way, not! (The Grasshopper and the Ant) -Reading lesson,
Don't be Aggressive! - Composition lesson, Let's Sing and Dance for Friendship Alliance- Romania-Italy-
Greece - performance in front of parents and others ( inspired by the meeting in Ioannina).
The Learning Unit ended with the main product of children: a booklet with the title „Childhood without
violence" containing compositions, poems, pictures and dessins created by children themselves. The
booklet has been published with ISBN and is going to be distributed to children in other classrooms and
schools.
d.2. THE GENERAL OBJECTIVES OF THE PROJECT WERE:
• The development mechanisms for information, training, monitoring and communication at local
level for prevention and combating of violence in the world, awareness of appropriate behavior in a
society that we want all non-violent.
• Raising pupils, parents and community members regarding the phenomenon of school
violence;
• Identifying the potential artistic stimulation and students by making original work on time.
• Awareness of importance of the information complete, accurate and precise on the risks if we
obey the intolerant and violent behavior;
• Strengthening cooperation between students from different backgrounds to build a dialogue on
tolerance and understanding the intercultural to promote an environment without conflict and violence in
schools and its proximal environment.
Teaching methods included a variety of methods, procedures and tools, including: -questionnaires and
interpreted, -exhibitions, -video recordings, -poster-folding-talk to students and parents, -power-point
presentation, -role play, -lectures with parents, -discussion with the pupils and the parents, -dramatizing,
15
-teamwork, - cooperative learning, -rhythmic exercise, -conversation, -contests, -exhibitions, -
independent and group work, -teaching game, -competition, -Warm-up method, -method Cube, -cluster
method, -Quintet, -observation systematic, -oral evaluation, dramatization, -method "Venn diagram", -
Quadratic method, -method "thinking hats", -the essay 5 minutes, -Problem-solving, -tour gallery, -
celebration, -Exhibition of works made with parents of children, -literary creations children, -Dance.
d.3. PREPARATION ACTIVITIES
Collect relevant information on the phenomena of school violence: development, application and
interpretation of the results of a questionnaire.
Identification of curricular content in which can be integrated thematic of aggression.
Elaborating projects of activity and auxiliary materials.
d.4. TYPES OF INTERVENTION
The issue of bullying in lessons :
composition - Do not be aggressive!
sciences – „We love nature!‖
reading – „So yes, so not!!‖
civic education - Conflict
drawing – „Childhood without Violence‖
practical skills – March of silence
Working with family
„Let’s sing, let’s dance, friendships to bound”
Romania- Greece – Italy -performance
Inter-school collaboration
„ Autumn colors in the lights of friendship and harmony ” –inter-school partnership
e. RESULTS AND CONCLUSIONS
e.1. PRODUCTS OF STUDENTS
Children's book works (prose and poetry): „Childhood without violence”
March of silence against violence thru town
16
Exhibition of drawings and practical works
Poster with tips for children
Poster with tips for parents
Mutual understanding meetings with children from urban schools and children with special needs
6.CONCLUSIONS
• Acts of aggression belong usually to children who have other negative character traits: envy,
malice, pride, laziness.
17
• These negative traits are manifested in the family.
• All subjects in the curriculum allow connection with bullying themes.
• This yields superior results in reducing aggression if there is continuity between formal and
extracurricular.
• Including the theme of aggression in daily activities can lead to a habit of self-control behavior.
• Preventing and combating violence cannot be achieved only through joint efforts of all
stakeholders in education, leading the school and family, this family-school connection and community
partnership with a major role.
• With much love, patience and tact teaching can accomplish anything in education.
• In relation to school - family - community relations must be respect, mutual acceptance,
sympathy and admiration, not suspicion, confusion or irritation and provocation.
• Relationships between schools, pupils, their families and the community must be based on
contact and collaboration, the transmission of information and presentation of situation, the positive
influence on student behavior, the mutual emotional feelings and different forms of manifestation.
• Together with students, parents, teachers and community to fight against violence, to promote
a lifestyle based on respect for life and others, to develop tolerance and solidarity with people in need.
• "Drop by drop" will be able to prevent and combat the violence, by working, permanent, and
extracurricular school, the student is the main actor.
Students have expressed interest throughout the activities of the project and have done with pleasure:
drawings, collages, and literary works in verse and prose, which sent positive messages, nonviolent.
The integration of bullying themes in school and extracurricular activities was achieved through joint
efforts of all stakeholders in education, leading the school and family, and in this context family-school
partnerships and community had a role.
"I am the child. You hold in your hands my destiny. You determine the the greatest extent, if I will
succeed or fail in life. Give me, please, those things that I turn to happiness. Teach me, please, so I
could be a blessing to the world "(" Child’s Appeal ")
7. BIBLIOGRAPHY:
• Byron, Tanya – „Educating your child positive - give what you get ", Ed Aramis, 2009;
• Caron, Gerard – „How to maintain the child according to his temperament, at school and home", Ed
Teaching Publishing House, 2009;
• Enăchescu, Eugenia – „Highlights psychological knowledge and student discovery ", Ed Aramis, 2009;
• John Jinga, Elena Istrate, „Handbook of teaching ", All Publishing House, Bucharest, 2001;
• Ion Serban: „Teaching the Romanian language classes I-IV‖;
• Vasile Molan, Marcela Penes: „Methodology development composition classes - primary exposure‖.
• Iepure, Ileana; Moţcanu, Adriana, Popovici, etc. Geta, „Civic Education. Teacher's guide‖, Ed. Teacher
workshop, Bucarest, 2005;
• Jigau, M. (Coordonator) „Preventing and combating violence at school. A practical guide for managers
and teachers‖, Alpha MDN, Buzau, 2006
• www.didactic.ro
18
PICĂTURA COTIDIANĂ DE ANTI-VIOLENTĂ
Integrarea tematicii agresiunii în continutul disciplinelor scolare si în activitătile extra-curriculare
Ana Anton
INTRODUCERE
Agresiunea în şcolile din România şi din Europa este o problemă de comportament care afectează viaţa
a mii de copii de şcoală şi a familiilor lor. Umilinţa, frica, frustrarea, izolarea socială şi pierderea
respectului de sine pe care copiii le trăiesc atunci când sunt hărţuiţi duc la absenteism, teme nefăcute,
rezultate slabe la învăţătură sau la modificări de personalitate, boală, depresii şi, din păcate, uneori,
sinucidere.
Majoritatea oamenilor sunt conştienţi de faptul că există agresiuni, dar acest comportament rămâne, de
multe ori, neobservat până când se manifestă ca impact direct asupra unei persoane cunoscute care ne
este dragă. Problema a devenit prea serioasă pentru a ignora.
Chiar daca elevii din clasele primare sunt implicati mai rar in conflicte fizice, este bine ca educatia de
prevenire a violentei in scoli sa inceapa cat mai devreme, pentru a evita aparitia unor situatii mai grave
pe viitor.
Violenţa fizică nu este singurul tip de agresiune la care un copil poate fi supus la şcoală. Injuriile,
poreclele sau refuzul altor elevi de a comunica sau a se juca cu el pot avea efecte la fel de grave.
Violenta in randul copiilor se manifesta destul de frecvent in scoli si poate lua mai multe forme: batai,
agresiune, violenta verbala sau distrugerea bunurilor altor copii. Toti parintii isi doresc ca fiul sau fiica lor
sa invete intr-un mediu sigur, in care pericolul de a fi victima unor agresiuni fizice sa fie redus. Desi
prevenirea violentei in scoli pare a fi responsabilitatea conducerii scolii sau profesorilor, in realitate
parintii contribuie foarte mult la acest demers prin masurile pe care le iau in educatia copiilor.
Bullyingul înseamnă o conduită constantă de a produce suferinţă fizică şi psihică unui copil de către un
alt copil sau grup. În cazul băieţilor apar acte de violenţă fizică, porecle, deposedare de bunuri,
distrugerea proprietăţii victimei sau îmbrâncirea. Între fete, agresiunile constau în porecle, izolare socială
a victimei, bârfe şi împrăştierea de zvonuri false.
Efectele sunt pe termen lung pentru că le afectează victimelor încrederea în ceilalţi. Ajung să se teamă
de interacţiuni, ceea ce le poate afecta viaţa socială în viitor.
CONTEXTUL PROJECT WORK
2.1. Contextul românesc al violentei scolare
România si societatea românească se află într-o perioadă prelungită de tranzitie de la o societate
comunistă, totalitară, la o societate democratică, modernă, perioadă caracterizată de tensiuni sociale
care difuzează la nivelul scolii. Democratizarea şcolii presupune nevoia unor reevaluări de rol, de statut,
de norme şi valori ale actorilor, respectiv elevi, cadre didactice, autorităti scolare, părinti, etc. În acelasi
timp, explozia mass-media, cu zeci de canale de televiziune, o mass-media ea însăti în tranzitie, avidă
19
de scandaluri, de can-can-uri si frivolităti, are efecte negative asupra dezvoltării si formării
comportamentelor copiilor.
2.2. Contextul local
Activitatile s-au desfăsurat în localitatea Bertea din judetul Prahova, o comună cu 3400 locuitori, 50%
muncitori, 25% someri si 25% agricultori, în scoala cu clasele I-VIII cu un număr de 317 elevi. Clasa a III-
a B la care am desfăsurat activitătile este compusă din 11 fete si 10 băieti, toti de aceeasi etnie, dintre
care doar unul singur provine dintr-o familie monoparentală (doar mama – 2 copii gemeni – fetite)
Ocupatii părinti: tata – fără ocupatie: 6, - someri: 6 - muncitori: 7
mama – casnice: 15, - muncitoare (croitorese, vânzâtoare, brutar): 6
2.3. Colectarea de informaţii relevante privind fenomenele de violenţă şcolară
Cum putem cunoaşte într-un mod detaliat problemele cu care se confruntă actorii de la nivelul clasei în
ceea ce priveşte fenomenul de violenţă? Cum putem colecta în mod sistematic informaţii credibile,
verificabile şi extinse despre actele de violenţă, prezente sau potenţiale? Un prim pas îl reprezintă
alegerea unor metode adecvate prin care aceste informaţii să fie colectate. În funcţie de resursele
disponibile pe care le-am avut la dispoziție am stabilit un plan de acţiune care să cuprindă o investigaţie
cât mai largă şi un număr cât mai mare de elevi atât de la nivelul şcolii, cât şi de la nivelul comunităţii.
În cele ce urmează voi prezenta sintetic o metodă simplă prin care am colectat informaţii relevante
pentru elaborarea unei diagnoze şi a unei strategii de intervenţie anti-violenţă: aplicarea de chestionare
și realizarea unor discuții individuale sau de grup cu elevii.
Chestionarul pentru elevi
Conform teoriei cercetării educaționale, este important ca întrebările incluse în chestionar să fie
formulate clar şi, pe cât posibil, să aibă variante închise de răspuns (pentru facilitarea procesului de
completare şi minimizarea timpului alocat). De asemenea, trebuie să existe o secţiune în care elevii să
poată să-şi exprime liber opiniile cu privire la fenomenul de violenţă din clasa lor. Am evitat includerea
unui număr prea ridicat de întrebări, focalizându-mă numai asupra aspectelor esenţiale urmărite, un
document de dimensiuni prea mari inhibând repondenţii.
Școala cu clasele I-VIII Bertea
Județul Prahova
Data __________________
CHESTIONAR PENTRU ELEVI
Stimate elev,
Prin răspunsurile tale sincere, contribui la ameliorarea problemelor de violență/ agresivitate, dacă ele există în școală
sau la nivelul clasei. Răspunsurile le formulezi, le încercuiești sau le bifezi așa cum consideri tu. Chestionarul nu trebuie
semnat.
1. Consideri că manifestările agresiv/ violente verbale sunt frecvente/ predominante în școala ta?
Da
Nu
Nu știu să apreciez
2. Dar manifestările agresiv/ violente fizic sunt mai frecvente/ mai predominante față de cele verbale?
20
Da
Nu
Nu știu să apreciez
3. Ce fel de manifestări ai sesizat în școala ta? Fă un „X” în dreptul căsuței corespunzătoare.
Loviri în
joacă
Loviri
intenționat
e
Distrugeri
ale
bunurilor
din
școală
Injurii Calomnii,
etichetări
Marginalizări Amenințări
verbale
Amenințări
fizice
Umiliri
4. După părerea ta, elevii cu astfel de manifestări sunt:
fete
băieți
fete și băieți în egală măsură
mai mult băieți decât fete
mai mult fete decât băieți
5. Consideri că elevii cu manifestări violente recurg la acestea din următoarele motive (poți alege mai multe răspunsuri):
Răzbunare
Invidie
Autoapărare
Avantaje materiale
Nevoia de a domina pe ceilalți
Răutate
Lipsa educației în familie cu privire la comportamentele violente
Familia care încurajează prin aprobarea acestor manifestări („ dacă dă în tine, dă și tu”)
Imitația din mass-media și a sporturilor care predispun la violență
Pentru a atrage atenția asupra celorlalți
Pentru a impune respect
Lipsa unor preocupări educaționale
Altele
…….....................................................................................................................................................................
...........................................................................................
6. Ți-ar plăcea să creezi texte în proză sau în versuri pe tema „Copilărie fără violență”?
Da
Nu
Dacă răspunsul e afirmativ, de ce?
....................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................
21
....................................................................................................................................................................................
....................................................................................................................................................................................
.................................................................
Acest chestionar m-a ajutat să identific la elevii din clasa mea o serie întreagă de violenţe mai subtile
(intimidări, tachinări, ironii, agresiuni verbale etc.). Sentimentul de siguranţă diferă mult de la un elev
la altul, la fel ca şi normele sau valorile prin prisma cărora un fapt este caracterizat ca violent. Prin
intermediul chestionarelor pentru elevi, am putut să investighez aceste aspecte mai puţin vizibile ale
violenţei, legate de cele mai multe ori de atitudini ostile sau intimidări ale actorilor din şcoală.
De asemenea, investigaţia prin chestionar m-a ajutat:
• să identific formele curente de violenţă din clasa mea;
• să măsor frecvenţa cu care apar diferite situaţii de violenţă;
• să identific contextul în care apare violenţa şcolară;
• să cunosc principali elevi implicaţi în situaţiile de violenţă;
• să aflu opiniile elevilor privind combaterea acestui fenomen.
Diseminarea rezultatelor în rândul elevilor şi dezbaterea acestora la nivelul claselor, a fost un prim pas în
elaborarea strategiei și a planului de intervenție.
CADRUL TEORETIC
Copiii mici, dar nu numai, au, printre altele, tendința de repetiție și tendința de imitare. Prima îi ajută la
exersarea și consolidarea unor trăsături de comportament, ce de-a doua le oferă modele de
comportament social din rândul adulților pe care le preia ca fiind normale. Comportamentele agresive se
produc, în general, ca reacție la anumite stări de frustrare generate de diverse interdicții și de neputința
de a le depăși. Dacă actul de agresiune dă rezultate și crează satisfacție, el tinde să fie repetat
devenind, astfel, un automatism, o obișnuință, o "a doua natură". De asemenea, actul de agrsiune este
preluat ca model și este imitat dacă este un pattern social prezent în comportamentul majorității adulților
cu care vine copilul în contact. Prin mass-media vizuală copilul contemporan vine în contact cu mii de
adulți, nu doar cu cei din mediul imediat înconjurător.
De aceea, consider că o modalitate de prevenire și destructurare a comportamentelor violente poate fi
ajutarea copiilor să formeze obișnuințe pozitive, anti-violență, prin aceleași mecanisme psihologice:
repetiție și imitare.
ABORDAREA PROCEDURALĂ
A constat în identificarea de modalități pentru introducerea temei non-violenței în activitățile de zi cu zi
ale elevilor asupra cărora școala și, imlicit, învățătoarea, are un control direct, adică în curriculumul
școlar și în activitățile extra-curriculare propuse de școală. Titlul lucrării: Picătura zilnică de anti-
violență- Integrarea tematicii agresiunii în conținutul disciplinelor școlare și în activitățile extra-
curriculare, și cosiderațiile teoretice de mai sus, sugerează modalitatea de lucru aleasă în project work.
22
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: CUM IA NAȘTERE
O CĂRTICICĂ
Unitatea de învățare pe care am conceput-o în cadrul project-work timp de două luni cuprinde șase tipuri
de activități: 1. Copilăria. Culorile toamnei în luminile prieteniei și-ale armoniei” – constând într-un
proiect de parteneriat educațional cu școli din București; 2. „Marșul tăcerii antiviolență” incluzând
activități ca: marșul elevilor, expoziție de desene și colaje despre toamnă și pe tema antiviolenței,
concursuri distractive, program artistic,-realizarea de pancarte; - crearea sloganurilor; -confecționarea
porumbeilor păcii; 3. Iubim natura! introdusă în lecția de Științe Părţile componente ale plantei; 4. „ Așa
da, așa nu!” introdusă în ora de Lectură „Greierele și furnica‖; 5. Violența-„Nu fiți agresivi!”-lecție de
Compunere după imagini și plan de idei, și 6 .„Să cântăm, să dansăm, prietenii să legăm” România-
Grecia – Italia -activitate interculturală. Încununarea acestor activități s-a realizat prin producerea și
publicarea a unei cărți cu ISBN cu creații ale copiilor cuprinzând compuneri, poezii și ilustrații cu tema
Copilărie fără violență, care va fi distribuită celorlați copii din școală și copiilor din școlile partenere,
precum și a două postere: Sfaturi pentru copii și Sfaturi pentru părinți care vor fi expuse pe
coridoarele școlii.
Obiectivele generale ale proiectului au vizat:
Dezvoltarea unor mecanisme de informare, formare, monitorizare şi comunicare
la nivel local pentru prevenirea şi combaterea formelor de violenţă în lume,
conştientizarea importanţei unui comportament adecvat într-o societate pe care
cu toţii ne-o dorim non-violentă.
Sensibilizarea elevilor, părinților și membrilor comunității față de fenomenul
violenței școlare;
Identificarea, stimularea şi valorificarea potenţialului artistic al elevilor prin
realizarea unor lucrări originale pe tema dată.
Conştientizarea importanţei informării complete, corecte şi precise asupra
riscurilor la care ne supunem daca avem un comportament intolerant şi violent;
Consolidarea cooperării între elevii care provin din medii diferite pentru a
construi un dialog pe înţelegerea toleranţei şi interculturalismului, pentru a
promova un climat fără conflict şi violenţă în mediul școlar și în mediul proxim
acesteia.
Strategiile didactice au inclus o gamă largă de metode, procedee și mijloace, printre care: -chestionare
aplicate şi interpretate. -expoziții, -înregistrări video, -postere, -pliante, -dezbateri cu elevii și părinții; -
prezentări power-point; - jocul de rol; - lectorate cu părinţii, chestionare pentru elevi şi părinţi; -
dramatizări; - muncă în echipă; -învățare prin cooperare; - exercițiul ritmic;- conversaţia; -concursuri; -
expoziții; - munca independentă şi pe grupe; - joc didactic; - competiţia; - metoda Warm-up; - metoda
Cubului; - Ciorchinele; - Cvintetul; -observarea sistematică; - evaluare orală; dramatizarea; Metoda
„Diagrama Venn‖; Metoda Cadranelor; Metoda „Pălăriile gânditoare‖; Eseul de 5 minute;
Problematizarea; Turul galeriei; -Serbare; -Expoziţie cu lucrările copiilor realizate împreună cu părinții; -
Creații literare ale copiilor; - Dans;
23
6.1. Copilăria: „ Culorile toamnei în luminile prieteniei și-ale armoniei” – proiect de
parteneriat educațional
Trăim într-o lume plină de culoare, iubire și candoare datorită naturii ce ne-nconjoară, cu toate
frumusețile ei, dascălilor, copiilor, părinților și comunității care pun sufletul în realizarea tuturor activităților
școlare și extrașcolare întreprinse de școală.
Prin proiectul de parteneriat educaţional „ Culorile toamnei în luminile prieteniei și-ale armoniei ‖
ne-am propus să cultivăm valori, atitudini, comportamente pozitive, întregind activitatea educativă a şcolii
şi stimulând elevii să descopere lumea în care trăiesc. Activitățile proiectului vizează antrenarea copiilor
în activităţi de învăţare concrete prin descoperire, dezvoltarea abilităţii de mânuire a resurselor naturale
şi utilizarea lor în conformitate cu normele europene de protecţie a mediului. Elevii sunt în centrul
activităţii didactice şi trebuie stimulaţi să devină subiect al propriei lor dezvoltări. În acest fel se acordă
şanse egale tuturor copiilor, indiferent de mediul în care trăiesc, de condiţiile sociale şi materiale pe care
le au.
Acest proiect de parteneriat educaţional urmăreşte socializarea copiilor din mediul urban, rural,
copiilor cu nevoi speciale şi realizarea unei colaborări în vederea organizării şi desfăşurării unor activităţi
educative comune. Pentru reușita colaborării e nevoie de iubire, de pace, de toleranță, respect și
armonie.
Copiii înseamnă viitorul, fericire și trebuie să trăiască într-un mediu propice, într-o societate care
să le ofere exemple bune şi siguranţă, încredere în viitor, să li se formeze un comportament non-violent
și non-discriminator.
Un rol esenţial în evoluţia spirituală a copilului îl are arta, care reflectă contactul cu frumuseţea
mediului înconjurător. Educarea gustului artistic, a sensibilităţii estetice a elevilor contribuie la formarea
unei personalități echilibrate, care va cultiva relaţii bazate pe sentimente umane, pe principii de etică,
estetică si echitate în mediul înconjurător. Astfel ei pot deveni mici poeți și mici artiști, iar prin
capodoperele lor să scoată la iveală sentimentele şi gândurile lor bune.
Grădiniţa este prima piatră de temelie care influenţează şi modelează personalitatea viitorului
adult, oferind preşcolarului primele competenţe şi aptitudini în vederea creării unui sistem de valori. Prin
joc, atât preșcolarii, cât școlarii descoperă şi lumea şi viaţa într-un mod accesibil şi atractiv, o
cercetează, o prelucrează şi o trasformă în învăţare, în experienţă personală.
Activităţile distractive, care se pot organiza în cadrul proiectului, îmbinate cu cele de transmitere
de noi cunoştinţe sunt un real succes didactic. Jocurile cu reguli bine stabilite care fac legătura între
motivaţie, stimulare şi muncă, permit copilului să rămână în lumea lui imaginară, de poveste, şi, în
acelaşi timp, să treacă spre realitatea obiectivă, treptat, pas cu pas. Copilul transformă realitatea, îi
descoperă pe ceilalţi, se descoperă pe sine şi se dezvăluie celorlalţi, comunicând, colaborând.
Jocul, dansul şi voia bună fac parte din copilărie, deci să le oferim copiilor şansa să se bucure şi
să se exprime liber, iar părinţii să trăiască și petreacă clipe minunate alături de copiii lor, în lumea
copilăriei, în culorile multicolore ale toamnei și ale rodniciei ei.
Scopurile proiectului de parteneriat:
Promovarea dialogului şi a comunicării între elevii din şcoli diferite; dezvoltarea
cooperării între cadre didactice din unităţi diferite de învăţământ.
Identificarea, stimularea şi valorificarea potenţialului artistic al elevilor prin
realizarea unor lucrări originale pe tema dată.
Formarea unui climat non-violent prin practica artistico-plastică în cadrul
activităților școlare și extrașcolare;
Promovarea mediului incluziv în spaţiul educaţional.
24
6.2. „Marșul tăcerii antiviolență”
Scopurile proiectului:
Implementarea unor activitãţi de conştientizare a problematicii violenţei şcolare în rândul
diferitelor categorii de actori şcolari şi la nivelul opiniei publice;
Acordarea de sprijin pentru dezvoltarea instituţionalã a structurilor cu responsabilitãţi în
coordonarea la nivel local cu responsabilitãţi în combaterea fenomenelor de violenţã în şcoalã;
Implicarea activã a elevilor în activitãţi de prevenire şi combatere a violenţei şcolare organizate
în context şcolar şi extraşcolar;
Atragerea şi implicarea reprezentanţilor comunităţii în acţiuni de prevenţie şi combatere a
violenţei în şcoală.
Sensibilizarea şi educarea elevilor pentru o societate non-violentă;
Sensibilizarea membrilor comunității şcolii cu privire la sursele, cauzele și efectele fenomenelor
de violenţă în şcoală.
Rezultate așteptate au constituit și forme de evaluare
Inițierea școlarilor în elaborarea și derularea de activități de informare, sensibilizare și prevenire;
Îmbunătățirea gradului de implicare voluntară a părinților și a motivației elevilor în combaterea
violenței;
Reducerea numărului de elevi predispuși la acte de violență;
Scăderea nivelului de toleranță a părinților față de violența școlară.
6.3. Iubim natura!
Şcoala joacă un rol important în prevenirea violenţei şcolare. Şi asta nu numai în condiţiile în
care sursele violenţelor sunt în mediul şcolar, ci şi în situaţia în care sursele se află în exteriorul şcolii.
Şcoala este un loc unde elevii se instruiesc, învaţă, dar este şi un loc unde se stabilesc relaţii, se
promovează modele, valori, se creează condiţii pentru dezvoltarea cognitivă, afectivă şi morală a
copilului. Clasa şcolară constituie un grup ai cărui membri depind unii de alţii, fiind supuşi unei mişcări de
influenţare reciprocă ce determină echilibrul funcţional al câmpului educaţional. Fiecare grup cere de la
membrii săi diferite forme de comportament. Însuşi actul predării-învăţării este un proces relaţional, iar
gestiunea acestor relaţii se înscrie în ceea ce unii autori numesc managementul clasei şcolare, şi anume
―setul de activităţi prin intermediul cărora profesorul promovează comportamentul adecvat al elevului şi
elimină comportamentul inadecvat, dezvoltă relaţii personale bune şi un climat socio-emoţional pozitiv în
clasă, stabileşte şi menţine o organizare eficientă şi productivă a clasei‖(Weber).
Copiii sunt răutăciosi, chiar agresivi cu alti colegi sau copii din diferite motive. Fie acest lucru
este o dovada a propriei slăbiciuni: se simt nesiguri și atunci nu știu cum să interacționeze cu ceilalti. Fie
consideră că așa vor fi mai populari în randul celorlalti. Fie, pur si simplu, nu-și dau seama de
consecințele faptelor lor sau nu știu că nu este civilizat să iei în derâdere o persoană diferita din punct de
vedere fizic, de gen sau rasial.
Copilul trebuie să învețe că tachinarea colegilor, prietenilor, chinuirea animalelor nu este
acceptabilă si că poate răni astfel sentimentele celor din jur, fără a obține în schimb prietenie sau
simpatie.
În cadrul comisiei metodice învățători, de la Școala cu clasele I-VIII Bertea, prin
transdisciplinaritatea activității susținute, mi-am propus să formez elevilor atitudini pozitive față de mediul
25
înconjurător, un comportament non-violent și non-discriminator. Sensibilizarea şi educarea elevilor
pentru o societate non-violentă duce la dezvoltarea sentimentului de respect de sine, față de alții și față
de mediu.
La activitate au participat: cadre didactice, d-l Director, d-l Primar, un reprezentant al Poliției
comunei Bertea și comitetul de părinți ai clasei. Alături de aceștia, activitatea s-a desfășurarea într-un
mod plăcut, nonviolent, iar elevii s-au simţit importanţi şi valoroşi în același timp.
Pentru captarea atenției, în cadrul orei de Știinte ale naturii, la clasa a III-a B, elevii au intonat
cântecul „Boroboață‖, în care personajul este un copil cu un comportament agresiv, atât cu copiii , cât și
cu animalele.
Cu timpul, Boroboață a devenit un copil și un elev model, atât pentru familie cât și pentru colegi,
iar pe parcursul activității a pregătit jocuri copiilor pentru consolidarea părților componente ale plantei.
„Jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i face pe elevi să participe activ la procesul de
învăţare‖, remarca J.Bruner.Subliniind rolul formatic al jocului arăta ―că orice obiect poate fi predat pe
orice treaptă a evoluţiei copiilor‖. Se pot organiza jocuri pe baza cărora copiii pot înţelege cu uşurinţă
cele mai complexe probleme ale cunoaşterii.
Jocurile de rol contribuie la formarea personalităţii copilului de vârstă şcolară mică. Ele se
folosesc cu succes la toate disciplínele școlare. Feed-backul activității a constat în prezentarea unui joc
de rol, în care părțile componente ale plantei se certau, crezându-se, care mai de care, mai importante
pentru rolul pe care-l îndeplinesc.
Pentru elevi nu există fruct mai valoros ca învățătura. Să fim ca un tot unitar, prevenind
conflictele, invidiile și violența, iar școala ne va părea mult mai frumoasă și mai interesantă. Fructele pe
care le vom culege nu se văd pentru că ele se află în inima şi în mintea noastră.
Boroboață, după boacănele pe care le-a făcut, a înțeles că violența nu e bună.
„ Pomul se cunoaște după roade, omul după fapte. ‖
Prevenirea si combaterea violentei nu se pot realiza decât prin efortul comun al tuturor factorilor
implicati în educație, cei mai importanți fiind școala și familia, în acest context parteneriatul familie-școală
și comunitate având un rol foarte important.
Violența împietrește sufletele. Nu lăsa violența să intre în casa ta! Ce fel de comportament avea
Boroboață cu vietățile?
Rezultate așteptate constituite în obiective ale lecției au fost:
Elevii manifestă grijă față de mediul înconjurător
Îndreptarea și corectarea unor deprinderi urâte, unor defecte;
Creșterea capacității de analiză și sinteză a informațiilor;
Formarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător și față de sine;
Conştientizarea informaţiilor documentate cu privire la nonviolenţă şi violenţă
6.4. „ Așa da, așa nu!” lecție de Lectură „Greierele și furnica”
S-a folosit lectura:
26
Greierele şi furnica
de Marin Sorescu
- Surioară dragă, am ...
Am venit să-mi dai şi mie ...
Pân’ la primăvară ...
- N-am.
- ... un grăunte ... ai o mie.
- N-am.
- Dar toată lumea ştie:
E doar lucru cunoscut.
- Am, da’ nu vreau să-mprumut!
Astă-vară ce-ai făcut?
- Am cântat ...
- Acuma joacă!
- Îmi e foame, c-aş juca ...
- Joacă ...
- Nu mă enerva,
Că-s nervos ... Îmi dai, or ...
- Ba.
- Eşti zgârcită ...
- Mă închin.
Da’ o să te-ntind puţin.
Şi-agăţând vioara-n grindă,
Greieru-nşfăcă furnica
Şi-ncepu ―să o destindă‖.
Şi-a bătut-o, zdravăn, vere!
Apoi s-a oprit. Tăcere.
Amândoi stăteau ca muţi.
- Ei, acuma mă-mprumuţi,
Surioară?
- Cu plăcere.
care a dat copiilor posibilitatea să analizeze modul cum se generează un act de agresiune, trăsăturile
specifice unui agresor și trăsăturile specifice ale victimei.
Rezultate așteptate constituite în obiective ale lecției au fost:
Îmbunățățirea calității actului de predare/invățare; -- Valorificarea potențialului
creativ al participanților
Cultivarea interesului pentru lectură.
Sporirea interesului pentru lectura operelor literare
În timpul activității de lectură să se construiască reprezentări intermediare și
provizorii ale situației evocate de textul citit;
Formarea elevilor implicaţi în programul de gestionare a conflictelor şi
comunicare / interacţiune non-violentã
6.5. Violența. „Nu fiți agresivi!”- Compunere după imagini și plan de idei
27
Nu este suficient ca o poveste să reţină atenţia copilului, să îl atragă sau să îi trezească
curiozitatea. Dincolo de aceste calităţi, operele literare pentru copii trebuie să stimuleze imaginaţia, să
dezvolte inteligenţa şi afectivitatea, să îi dezvăluie o vastă paletă de dificultăţi pe care să fie în stare să le
conştientizeze, să îi ofere sugestii pentru rezolvarea numeroaselor probleme pe care le întâmpină.
Numai aşa textele literare pot să îmbogăţească viaţa copilului.
Literatura trebuie să se muleze pe relieful personalităţii în formare a micului cititor, oferindu-i
încrederea în posibilităţile sale. Textul narativ are eficienţă formativă în educaţia copiilor prin schemele
tipologice, prin polarizarea personajelor reprezentând binele şi răul, calităţile şi defectele. Şcolarul mic
este afectiv, ghidat de plăcere, dar poate înţelege ce este bine şi ce este rău, poate coopera cu adultul şi
cu cei de vârsta lui, chiar dacă gândirea lui este de tip preponderent intuitiv. Ficţiunea este un domeniu
de predilecţie al său. Lumea imaginară în care se poate „intra‖ cu foarte mare uşurinţă prin jocuri, situaţii
concrete, poveşti, povestiri, basme, schiţe,fabule serveşte ca mijloc de educare.
Este dificil să-i înveți pe alţii cum să se comporte conform drepturilor omului dacă tu însuţi nu eşti
conştient de modul în care reacţionezi în situaţii conflictuale. Noţiunea de conflict este percepută numai
în sens negativ, distructiv, rău, care ar trebui evitat. Fiecare conflict are gradul lui de gravitate, iar
implicarea este diferită de la caz la caz. Când trebuie să mediem într-un conflict, este necesar să
acţionăm cooperant, fără să prejudiciem personalitatea celor implicaţi discutând asupra a ceea ce au
făcut. Trebuie să găsim soluţii pentru conciliere pe temeiul unor interese comune.
În scopul clarificării noţiunii de conflict şi a rezolvării eficiente a situaţiilor conflictuale, se aplica
metoda brainstorming, elevii fiind rugaţi să rostească toate cuvintele şi sentimentele care le vin în minte
pornind de la cuvintele centrale al lecţiei (conflict, ceartă). Toate cuvintele vor fi notate pe tablă, în
ordinea în care sunt spuse de elevi.Vor reieşi, pentru cuvântul „conflict‖ cuvinte ca: ceartă, dezacord,
intoleranţă, supărare, neîntelegere, nedreptate, orgoliu, încăpăţânare, neomenie, adevăr/minciună,
pericol, primejdie, injurii, interese sau sentimente ca: ură, teamă, furie, frică, nestăpânire, lipsă de
control, violenţă, pierderea controlului, ş.a.
Rezultate așteptate constituite în obiective ale lecției au fost:
• Însuşirea exprimării corecte orale şi scrise;
• Dezvoltarea imaginaţiei şi a gândirii;
• Îmbogăţirea şi înfrumuseţarea vocabularului;
• Formarea deprinderii de a crea idei, de a realiza compuneri;
• Asimilarea unor reguli sau norme morale;
• Sensibilizarea şi educarea elevilor pentru o societate non-violentă.
6. 6. „Să cântăm, să dansăm, prietenii să legăm” România- Grecia – Italia
Activitatea interculturală a avut drept scop promovarea unui stil de viaţă bazat pe respectul faţă de viaţa
personală şi a celorlalţi, iar prin dezvoltarea toleranţei şi solidarității faţă de semeni, elevii să
dobândească un comportament social, indiferent de apartenenţa etnică sau socio-culturală.
Oamenii nu pot trăi izolat. Fiecare persoană face parte din mai multe grupuri. La un moment dat
oamenii pot stabili relaţii de prietenie. Aceste relaţii presupun: încredere, ajutor, colaborare, cinste,
sinceritate, preocupări comune, toleranţă, spirit de sacrificiu. Toate aceste trăsături morale se
consolidează în şcoală.
Viitorul omenirii depinde de modul în care copilul este pregătit azi pentru a avea o viaţă,
individuală şi colectivă, potrivit idealurilor sale. În școală se formează personalitatea copilului. Şcoala,
familia şi societatea au un rol hotărâtor în acest sens.
28
Trăind într-o lume în care tehnologia este mult dezvoltată, unii copii parcă nu mai au copilărie,
trăiesc în spaţii limitate, în faţa calculatorului, uitând valorile care sunt esenţiale pentru vârsta lor. Ei nu
ştiu să stabilească relaţii de prietenie cu copii de aceeaşi vârstă, nu apreciază frumosul din natură. Mulţi
trăiesc într-o lume virtuală care nu reuşeşte să atingă nicio coardă a sufletului lor. Datoria noastră, a
cadrelor didactice, este să le arătăm că există şi alte moduri de a trăi copilăria, să îi sensibilizăm pentru a
lega prietenii pentru a le arăta preocupaţiile semenilor lor.
Educaţia interculturală se adresează tuturor copiilor, sensibilizându-i pentru respectarea
diversităţii, toleranţei şi solidarităţii umane. Ea pregăteşte viitorii cetăţeni pentru o viaţă armonioasă sub
aspect etnic, cultural şi religios etc. Această educaţie interculturală se poate realiza prin diverse forme,
dar cele mai eficiente, consider că ar fi: serbările, jocurile şi activităţile desfăşurate împreună.
Interculturalitatea este o componentă a realității zilnice din școală.Tot modul de învățare este
organizat din perspectiva interculturală, permițănd învățarea prin colaborare, comunicare și nicidecum de
marginalizare a unor copii. Deschiderea spațiului școlii către comunitate și specificul ei, organizarea unor
întâlniri, serbări cu specific intercultural, dar nu în detrimentul majorității, urmărește realizarea
obiectivelor de egalizare a șanselor în educație.
Rezultatele așteptate care au fost și obiectivele activității au inclus:
Importanța participării elevilor și părinților în cadrul activităților educaționale extracurriculare
Cunoaşterea drepturilor de a fi protejaţi împotriva oricăror forme de discriminare.
Formarea unei gândiri riguroase, coerente, despre carte şi păstrarea ei.
Schimbarea atitudinii copiilor şi părinţilor, faţă de toţi membrii comunităţii indiferent de etnie,
cultură, religie, faţă de folclorul românesc şi o mai bună colaborare a familiei şi comunităţii locale
cu școala;
Implicarea grupului ţintă în acţiuni de informare şi mediatizare a activităţilor nonviolenţă,
discriminare, toleranță.
CONCLUZII
Actele de agresiune aparțin, de obicei, unor copii care au și alte trăsături negative de caracter:
invidie, răutate, orgoliu, lene...
Aceste trăsături negative se manifestă și în mediul familial
Toate disciplinele din curriculum permit conexiunea cu tematica agresiunii
Se obțin rezultate superioare în diminuarea agresiunilor dacă există o continuitate între educația
formală și cea extracurriculară.
Includerea temei agresiunii în activitățile cotidiene duce la formarea unei obișnuințe de
autocontrol al comportamentului
BIBLIOGRAFIE
• Byron, Tanya - ,,Educa-ti pozitiv copilul - ofera ce vrei sa primesti‖, Ed. Aramis, 2009
• Caron, Gerard - ,,Cum sa sustinem copilul in functie de temperamentul sau, la scoala si acasa‖
Ed. Didactica Publishing House, 2009
29
• Enachescu, Eugenia - ,,Repere psihologice in cunoasterea si descoperirea elevului‖, Ed. Aramis,
2009
• Iepure, Ileana; Moţcanu, Adriana; Popovici, Geta ş.a., Educaţie civică. Ghidul învăţătorului, Ed.
Atelier didactic., Buc., 2005
• Ioan Jinga, Elena Istrate, ,,Manual de pedagogie‖, Ed. All, Bucureşti,2001
• Ion Şerban: Metodica predării limbii române la clasele I-IV;
• Jigău, M. (Coord.) Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală. Ghid practic pentru directori şi
cadre didactice, Alpha MDN, Buzău, 2006
• Vasile Molan, Marcela Peneş: Metodica dezvoltării orelor de compunere - expunere la ciclul
primar.
ANEXA 1
Poster 1.
Sfaturi pentru părinți
Iata cum poti sa il ajuti pe copilul tau sa nu devina victima sau initiator al violentei la scoala:
1. Invata-l pe copil sa comunice nonviolent. Chiar daca actiunile celor din jur ii trezesc emotii neplacute,
invata-l sa evite sa foloseasca un ton ridicat, cuvinte dure sau gesturi violente.
2. Recomanda-i sa nu intervina in conflictele fizice in care sunt implicati alti copii, ci sa cheme un adult
care sa aplaneze conflictul.
3. Invata-l ca atunci cand un prieten apropiat este agresat de catre alt coleg, sa ramana neutru si sa
avertizeze un cadru didactic sau un paznic.
4. Este bine sa nu se lase antrenat confruntari cu alti elevi mai mari ori care dispun de diverse arme sau
obiecte pe care le pot folosi drept arme.
5. Invata-l sa recunoasca emotiile proprii, dar si emotiile celor din jur.
6. Recomanda-i sa nu reactioneze impulsiv. Cum poate face acest lucru? Poate folosi tehnica ‖Stop
gandire‖, care presupune a te opri din elaborarea oricarei concluzii si de a numara in mod descrescator
de la 10 la 1, in timp ce respiri in 4 timpi pentru a-ti induce o stare de relaxare. Astfel, pot fi evitate
deciziile gresite, care sunt de multe ori luate in graba sau sub efectul unor emotii precum furia si
supararea.
7. Invata-l sa ierte actele celorlalti copii, chiar daca se simte jignit, frustrat sau nedreptatit.
8. Invata-l sa isi ceara scuze cand greseste si sa isi asume responsabilitatea pentru actele sale.
9. Prezinta-i situatii ipotetice in care copiii sunt implicati in conflicte violente la scoala. Cere-i parerea
30
despre cea mai buna modalitate de rezolvare a unei asemenea situatii, despre cum ar fi putut fi evitata si
intreaba-l cum ar reactiona el daca s-ar afla intr-o asemenea situatie.
10. Discuta cu invatatoarea copilului tau despre modalitati in care puteti colabora pentru a-i invata pe
copii modalitati nonviolente de rezolvare a conflictelor: jocuri, concursuri, activitati in afara scolii etc.
ANEXA 2
Poster 2.
Sfaturi pentru copiii agresaţi
Acţionaţi cu încredere. Spuneţi clar agresorilor să înceteze. Încercaţi să fiţi calmi şi îndepărtaţi/vă
de ei.
Nu loviţi şi voi
Dacă cineva vă agresează nu încercaţi să-l loviţi. Puteţi fi grav răniţi într-o luptă şi poţi fi
considerat tu însuţi un bătăuş.
În cazul că sunteţi bârfiţi, porecliţi sau înjuraţi
încercaţi să râdeţi. Nu-i lăsa sa vadă că te-au rănit. Agresorii doresc să obţină o reacţie, şi dacă
n-o obţin, te lasă în pace. Reţineţi că nu e vorba despre voi
Adesea, copiii care agresează alte persoane o fac pentru a se simţi ei mai bine, deoarece sunt
nefericiţi, la şcoală sau acasă. Reţineţi că ei au o problemă, nu voi. Nu crede ceea ce vă spun, şi
nu vă auto-condamnaţi.
Spuneţi prietenilor/persoanelor în care aveţi încredere ce se întâmplă şi cum vă simţiţi.
Cereţi-le să vin cu voi să-i spuneţi unui profesor dacă vă este frică. Cereţi-le să se ridice cu tine
împotriva bătăuş.
Spuneti cuiva
Dacă sunteţi agresat, încercaţi să spuneţi cuiva.
Discutaţi cu:
- Părinţii
- Cineva din familie
- Cadrele didactice
- Consilierul şcolii
- Spuneți-le ce s-a întâmplat;
- Cine face acest lucru;
- Cât de des s-a întâmplat;
- A văzut cineva sau să audă ceea ce sa întâmplat
- Ce aţi încercat să fac despre el.
31
32
MASTER
"SOCIAL PEDAGOGY AND FIGHT AGAINST
YOUTH VIOLENCE”
MABE
2011
GEORGIANA ARICESCU
VIOLENCE GENERATES VIOLENCE
This active experimentation is implemented within
the European project ―Active and socially
constructive methodology to fight against bullying‖
(ref. JLS /2008/DAP3/AG/1340), co-funded by the
European Commission in the framework of the
Programme Daphne IIII.
This publication reflects the views only of the
author, and the Commission cannot be held
responsible for any use which may be made of the
information contained therein.
33
34
ABSTRACT
1 PROJECT OVERVIEW
The violent incidents that most often take place are those of students towards students, followed by
those of some people outside the school towards students. The most frequent types of aggression
found in ―Teodor Costescu‖ School No.7 are: swearing and vulgar expressions, threats,
psychological intimidation and moderate aggressive gestures (pushing and bullying each other). The
violent threats usually occur as a consequence of interpersonal or intergroup conflicts.
Considering that the phenomenon of violence in Romania has a broad determination, this paper
proposes an inventory of the main theoretical, methodological and practical issues and presents the
peculiarities of this phenomenon in the conditions of our schools.In the first part of the paper is
presented the context for the development of this project and its motivation.In the second chapter the
problem is identified and are presented the arguments for the intervention.In the third chapter are
presented the ways of intervention, the methodology of the intervention, the presentation of the
methods used in working with students in class , the activities (self-knowledge, communication and
conflict management) carried with them.
The fourth chapter describes the used methods : associative methods, free association, associative
map and brainstorming.Chapter Five presents the results of the intervention, in the classroom,
individually, but also at the institution.The last chapter presents the conclusions of the project
.Motivation:
The phenomenon of aggression in Romanian schools has grown in the last decade of our century.
Teachers do not know anymore or cannot deal with the acts of aggression manifested between
students.
The motivation of this paper is to initiate and develop programs regarding the improvement of
communicational skills, and to produce and cast informational materials with the purpose of
increasing awareness regarding the negative effects of violence. I have involved students in order to
try to focus everybody’s attention on the creation with the purpose of transferring the energy from the
vicious and aggressive field to a more positive, fulfilling one.
2. THE PURPOSE OF THE PROJECT
Fighting violence in schools through ARTTHERAPEUTICAL activities
a. SPECIFIC OBJECTIVES:
1. Enhancing students’ skills of finding solutions for violent situations in school;
2. Development of social relationship skills through ARTTHERAPEUTICAL activities
3. Studying the frequency and ways of expression of students in the school environment
4. Repel violence in the school environment through ARTTHERAPEUTICAL activities
b. BENEFICIARS:
- students in School No.7,
- school teachers;
- parents of students involved in the project
c. THE IDENTIFICATION OF THE PROBLEM
c.1. SCHOOL VIOLENCE CAUSES AND CHARACTERISTICS
35
Given that, in Romania violent behavior in schools has increased significantly in view of the causes
and forms of manifestation of violence in schools should issue the authorized methods and ways of
softening this problem so common.
When such a state is amplified, increasing its duration and can turn into frustration leads often to
disturbances of individual behavior.
Since in such cases the individual feels the need to relieve the tension felt, he may act aggressively
and uncontrollably.
Studies on the phenomena highlighted showed that acquisition depends on the tolerance to
frustration of the student's self, of his temperament, but also internalitate norm. Or, to show self-
control means, first, aggressive reaction delay and frustration expressed in a form acceptable
socially, by offsetting.
From this brief analysis we can see that the events generating deviant personality features of the
individual interacts with a number of social factors such as situational context, its relations with
others, difficulty and complexity of tasks, etc..
This determines the characteristic features of deviance, namely:
low tolerance to frustration, poor self-control, egocentrism, impulsivity and aggression to others,
underestimated the consequences of acts committed, poor social motivation, indifference and
contempt for socially useful activities (if deviations from teaching school), opposition to social norms ,
devaluation of self and valuing attempt by joining delinquent status; false picture of the world etc.
Psycho-individual Causes:
Violent students are usually associated to a series of individual factors, such as: a low level of
tolerance to frustration, difficulties in adapting to school rules, a negative image of himself/herself,
emotional lability, lack or insufficient development of the mechanisms of self control, the tendency to
addictive behavior, weak empathetic capacity.
Family Causes:
Violence in school cannot be explained, foreseen, or improved without examining the family
background, this one having an essential role in the development of the child and mechanisms of self
control in violent impulses.
School causes:
The existence in school of problems such as :
difficulties in communication between students and teachers, the imposing authority of teachers,
distortions in the students’evaluation.
Other aspects in school which can be proved as possible causes of violence are :
some teachers’prejudices about the students ethnicity, the age and his didactic experience, stuffed
curricula.
3. WAYS OF INTERCESSION
Producing materials illustrating scenes of violence
Having in mind all the causes which can lead to undesirable behaviour, we consider extremely useful
in carrying out the MABE project by :
Investigation of a group of students and the application of questionnaires in School Nr 7 „Teodor
Costescu‖ in Drobeta Turnu Severin for the V – VIII grades.
Their aim was to prevent the phenomen of bulism (agressivity) in school through an easy and
interesting formula both for teachers and for students. This formula has ethics, morality rules, art.
Violence prevention through art was the lait reason of all the activities undertaken in school.
36
- Producing posters and drawings to illustrate scenes of explicite violence or to show violence by
colours – joining secondary and primary , complementary colours to suggest cold, rejection,
revulsion, danger.
- Appeals which were posted:
„YOUR POWER IS THE POWER OF YOUR MIND, NOT OF YOUR FIST !‖
„AN EYE FOR AN EYE AND THE WORLD WILL BE BLIND !‖
„SAY NO TO AGGRESSIVITY !‖etc.
From the written messages we went on in our efforts of fighting against violence, of giving models of
non-conflictual rezistance.
- A box manufactured with the students . On the box we have written „ I spy and I suggest‖. I this box
all the students in school were asked to put messages about people who were aggressive and to
propose a penalty for them if the acts were in school (on the corridors, in the classrooms or in the
school yard)
- „A Day of Peace‖, a meeting with the school’s Board of Directors where we asked for a day when
the students talk quietly, to behave properly without loud playing in the corridors.
The teachers agreed and on 4th November all the students acted properly.
4. METHODS AND INSTRUMENTS USED
The Questionnaire Application
We have 100% regained, processed and worked out all the 187 questionnaires.
Working out the results
The highest percentage had the verbal violence ( insults, vulgar language, humiliations, nicknames) ,
followed by physical violence (mild forms :
throwing objects without serious consequences,
- pushings,
- light flicks.
5. METHODS USED :
The warming up phase contained some sample exercises – interwievs with real characters, in order
to achieve the transition from self to the self acting.
The briefing realised that all the „actors‖ to know in details what they had to do. Parts were assigned.
Role playing : Role play 16 students were playing :
4 of them were the students,
4 of them were the teachers
4 of them were the parents and neighbours.
The students in the play are violent and they had to addmit their mistake.
The cooling off phase made easier for the students to went out of their parts by expressing their
feelings during the play.
The debriefing phase was the next day when the students analysed, worked out and explained what
had happened.
The play „The crying eye‖ brings with it a reflection on the viewer’s personal self of the acts which at
least once were their own acts. It impose through the power of the message a self control, a self
check for the future for the one who is tempted to react without control. After presenting the play in
front of several classes it was made into a debate which covered the ways of correction of bad
behaviour.
37
6. THE RESULTS OF THE INTERCESSION
The impact of the experienced teaching plan
The behaviour correction of some problem-students continued by establishing the board of discipline
for each class. The democratically elected leader was asked to communicate all the violences in his
class at the end of the week
Next there was a meeting with representatives of the Mehedinti County Police Inspectorate who
presented the students the effects and the consequences of the acts of violence and also the
penalties for the violent persons. Doctor Cornelia Ene explained the students from the medical point
of view the consequences of the violence acts. She also explained them which are the family factors
that can support the child who tends to be impulsive.
7. RESULTS OF OBJECTIVES
Strategy for preventing and combating of violence in schools with eighth grades 7 from Severin
Objectives proposed in the school
Information and training school teachers on the phenomena of school violence
Coordination of prevention activities with the management of school violence;
Knowledge categories and resources needed for developing anti-violence activities;
Atragererea / involvement of all major factors in the school and community anti-violence activities;
Identify successful interventions for target groups.
The level of knowledge and skills acquired from the activities implemented and promoted
Informing parents about the phenomena of school violence
Institutionalization of activities to prevent and combat school violence;
Forming a coherent perspective, uniform and predictable interventions at school level;
8. CONCLUSIONS
Through lyric, epic creations, through painting, through drama the pupils showed their dissatisfaction,
frustration and even their anger because there are people near them with a behaviour alterate by the
negative examples in their families, in the street, in the media, in school.
So, art is a way of preventing violence with which each individual should meet during his life – by
painting, by drama, by literar creations- because only in this way we can discover what it means to be
sensitive, patient, cordial, compliant, unique in the most beautiful sense.
Violence is one of the great problems of the contemporary world. Print or broadcast media constantly
inform on various manifestations of this phenomenon. Emergence of various forms of violence in
schools seems almost inevitable and is often common, with others coexist without even longer sense
the danger. Even if it is a sensitive issue, putting in check the violence can not be known unless it
causes, origins, their forms and possibilities of prevention.
Violence in schools can and should become a subject of reflection for all those involved in the
educational act. Especially since the school has, we believe, important resources to design programs
to prevent violence and to break the cycle of violence in schools. To carry out prevention and
intervention programs is important to understand the phenomenon of harassment and violence in
schools and characteristics of both perpetrators and victims
So, programs like the one that took place in classes I-VIII School No.7 "Theodore Costescu", the all-
director, head teachers, teachers have students involved in each week to try to channel attention to
all creation translation to energy sphere to burlesque or aggression towards the fulfillment of giving,
the joy of work well done.
38
The poetic and epic, the painting, the theater, students expressed their dissatisfaction, frustration,
even anger with them is that people who have altered behavior of negative examples of family on the
street, the media, the schools.
In conclusion, art is a form of violence prevention that each individual should meet in life - whether
painting, theater or literary creations - because the only way we get to discover what it means to be
sensitive, patient, warm, compliant, unique in the more beautiful
9. BIBLIOGRAFIE:
Ionescu, Miron; Radu, Ion, ―Didactica modernă‖, Editura Dacia, Ciuj-Napoca, 1985
Adriana Băban : ,,Consiliere psihopedagogică‖ – Ed. Ardealul , Iaşi, 2004.
Mielu Zlate: ,,Introducere în psihologie‖, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.
,,Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală, ghid practic pentru directori si cadre Didactice, Buzău,
Alpha MDN, 2006.
Tomşa, G. : Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă
Viaţa Românească, Bucureşti, 1996.
Constantin , Cucoş, ―Pedagogle‖ Editura Polirom, 2002
39
,,VIOLENŢA GENEREAZĂ VIOLENŢĂ”
Georgiana Aricescu
REZUMAT “VIOLENCE GENERATES
VIOLENCE”
I. THE CONTEXT FOR PROJECT DEVELOPMENT
The violent incidents that most often take place are those of students towards students, followed by
those of some people outside the school towards students. The most frequent types of aggression
found in ―Teodor Costescu‖ School No.7 are: swearing and vulgar expressions, threats, psychological
intimidation and moderate aggressive gestures (pushing and bullying each other). The violent threats
usually occur as a consequence of interpersonal or intergroup conflicts.
The motivation of this paper is to initiate and develop programs regarding the improvement of
communicational skills, and to produce and cast informational materials with the purpose of increasing
awareness regarding the negative effects of violence. I have involved students in order to try to
focus everybody’s attention on the creation with the purpose of transferring the energy from the
vicious and aggressive field to a more positive, fulfilling one.
The purpose of the Project
Fighting violence in schools through ARTTHERAPEUTICAL activities
Specific Objectives:
1. Enhancing students’ skills of finding solutions for violent situations in school;
2. Development of social relationship skills through ARTTHERAPEUTICAL activities
3. Studying the frequency and ways of expression of students in the school environment
4. Repel violence in the school environment through ARTTHERAPEUTICAL activities
Date: 17 September – 30 November 2011
Beneficiars: students in School No.7
II. THE IDENTIFICATION OF THE PROBLEM School Violence Causes and Characteristics
Psycho-individual Causes:
Violent students are usually associated to a series of individual factors, such as: a low
level of tolerance to frustration, difficulties in adapting to school rules, a negative image of
himself/herself, emotional lability, lack or insufficient development of the mechanisms of self
40
control, the tendency to addictive behavior, weak empathetic capacity.
Family Causes: Violence in school cannot be explained, foreseen, or improved without
examining the family background, this one having an essential role in the development of the
child and mechanisms of self control in violent impulses.
School causes: The existence in school of problems such as : difficulties in
communication between students and teachers, the imposing authority of teachers,
distortions in the students’evaluation.
Other aspects in school which can be proved as possible causes of violence are : some
teachers’prejudices about the students ethnicity, the age and his didactic experience,
stuffed curricula.
III. WAYS OF INTERCESSION
Producing materials illustrating scenes of violence
Having in mind all the causes which can lead to undesirable behaviour, we consider extremely
useful in carrying out the MABE project by :
Investigation of a group of students and the application of questionnaires in School Nr 7
„Teodor Costescu‖ in Drobeta Turnu Severin for the V – VIII grades. Their aim was to prevent the
phenomen of bulism (agressivity) in school through an easy and interesting formula both for
teachers and for students. This formula has ethics, morality rules, art.
Violence prevention through art was the lait reason of all the activities undertaken in school
Producing posters and drawings to illustrate scenes of explicite violence or to show violence by
colours – joining secondary and primary , complementary colours to suggest cold, rejection,
revulsion, danger.
Appeals which were posted:
„YOUR POWER IS THE POWER OF YOUR MIND, NOT OF YOUR FIST !‖
„AN EYE FOR AN EYE AND THE WORLD WILL BE BLIND !”
„SAY NO TO AGGRESSIVITY !”etc.
From the written messages we went on in our efforts of fighting against violence, of giving
models of non-conflictual rezistance.
- A box manufactured with the students . On the box we have written „ I spy and I suggest‖. I this
box all the students in school were asked to put messages about people who were aggressive
and to propose a penalty for them if the acts were in school (on the corridors, in the classrooms or
in the school yard)
- „A Day of Peace‖, a meeting with the school’s Board of Directors where we asked for a day when
the students talk quietly, to behave properly without loud playing in the corridors.
The teachers agreed and on 4th November all the students acted properly.
IV. METHODS AND INSTRUMENTS USED The
41
Questionnaire Application
We have 100% regained, processed and worked out all the 187 questionnaires.
Working out the results
The highest percentage had the verbal violence ( insults, vulgar language, humiliations,
nicknames) , followed by physical violence (mild forms : throwing objects without serious
consequences, pushings, light flicks)
Methods used :
The warming up phase contained some sample exercises – interwievs with real characters, in
order to achieve the transition from self to the self acting.
The briefing realised that all the „actors‖ to know in details what they had to do. Parts were
assigned.
Role playing : Role play 16 students were playing : 4 of them were the students, 4 of them were
the teachers and 4 of them were the parents and neighbours. The students in the play are violent
and they had to addmit their mistake.
The cooling off phase made easier for the students to went out of their parts by expressing their
feelings during the play.
The debriefing phase was the next day when the students analysed, worked out and explained
what had happened.
The play „The crying eye” brings with it a reflection on the viewer’s personal self of the acts
which at least once were their own acts. It impose through the power of the message a self control,
a self check for the future for the one who is tempted to react without control. After presenting the
play in front of several classes it was made into a debate which covered the ways of correction of
bad behaviour.
V. THE RESULTS OF THE INTERCESSION
The impact of the experienced teaching plan
The behaviour correction of some problem-students continued by establishing the
board of discipline for each class. The democratically elected leader was asked to communicate all
the violences in his class at the end of the week. Next there was a meeting with representatives of
the Mehedinti County Police Inspectorate who presented the students the effects and the
consequences of the acts of violence and also the penalties for the violent persons. Doctor
Cornelia Ene explained the students from the medical point of view the consequences of the
violence acts. She also explained them which are the family factors that can support the child who
tends to be impulsive.
VI CONCLUSIONS
Through lyric, epic creations, through painting, through drama the pupils showed their
dissatisfaction, frustration and even their anger because there are people near them with a
behaviour alterate by the negative examples in their families, in the street, in the media, in school.
So, art is a way of preventing violence with which each individual should meet during his life – by
painting, by drama, by literar creations- because only in this way we can discover what it means to
be sensitive, patient, cordial, compliant, unique in the most beautiful sense.
INTRODUCERE TEMATICĂ
42
Violenţa şcolară este cea mai frecventă conduită de devianţă şcolară care, datorită
diversităţii formelor sub care se manifestă şi a gradului lor de periculozitate, prejudiciază în cel
mai înalt grad calitatea şi eficienţa educaţiei şcolare. În general, prin violenţă se defineşte un
comportament agresiv, realizat prin utilizarea forţei şi a constrângerii în scopul impunerii
voinţei asupra altor indivizi. În mod concret însă, reprezintă formă de iolenţă orice cuvânt, gest sau
conduită care cauzează sau ameninţă să cauzeze un prejudiciu fizic sau psihic unei persoane sau
bunurile ei. Daca de cele mai multe oi prin violenţă se înţelege o agresiune fizică asupra unei
persoane, violenţa psihologică verbală (care afectează, în principal, stima de sine a unei
persoane) se integrează în aceeaşi categorie de acte violente. De aceea, în literatura de
specialitate americană din ultimii ani se vorbeşte şi despre o „violenţă ascunsă‖ (mascată) care
vizează manifestări de conduită mai puţin vizibile, dar producând aceleaşi fenomne de frustrare,
de anxietate, de pierdere. O formă specifică de violenţă şcolară o reprezintă actele de
vandalism care de această dată, nu mai sunt îndreptate împotriva persoanelor (colegi, profesori),
ci împotriva obiectelor, bunurilor ce aparţin instituţiei şcolare sau elevilor. Actele de vandalism
şcolar se manifestă la elevul cu o imagine de sine negativă, care percepe o atitudine ostilă a
profesorului faţă de el şi, în consecinţă, va declanşa o acţiune distructivă faţă de însemnele
autorităţii şcolare (catalog, material didactic, catedră) căutând să îşi restabilească prin aceasta
echilibrul emoţional.
CONTEXT PENTRU DESFĂŞURAREA PROIECTULUI
Motivaţie
Incidentele violente care se produc cel mai frecvent sunt cele ale elevilor faţă de alţi elevi,
urmate de cele ale unor persoane din afara şcolii faţă de elevi. Cele mai frecvente tipuri de
agresiuni întâlnite în Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 7 „Teodor Costescu‖ Drobeta Turnu Severin care
are un efectiv de 800 elevi dintre care70 % dintre elevi provin din familii cu un nivel social foarte
scăzut , 20 % dintre elevi din familii dezorganizate 10 % din familii cu un statut social ridicat şi 2%
elevi de etnie rromă , sunt:
injurii şi vulgarităţi, ameninţări, presiuni psihice (intimidări) şi gesturi agresive moderate (îmbrânceli,
piedici, lovituri umilitoare etc.). Manifestările de violenţă în această şcoală apar, de regulă, în urma
unor conflicte care pot fi interpersonale, dar şi intergrupuri. Afilierea la un grup de elevi are atât
rolul de a se asigura şi dezvolta relaţii securizate, cât şi posibilitatea creşterii stimei de sine a
elevului care a recurs la o asemenea modalitate. Odată inclus în aceste grupuri (bande), elevul se
va conforma regulilor impuse în cadrul acestora în schimbul satisfacerii nevoii de apartenenţă dar
va adopta şi un comportament violent, specific grupului, pentru a dovedi astfel că prezenţa sa în
cadrul grupului nu este întâmplătoare. Violenţa instituţională (sistemică) se manifestă prin faptul că
şcoala răspunde la violenţele elevilor prin măsuri de sancţiune disciplinară care sunt percepute de
elevi tot ca o formă de violenţă. În acest mod, apare un cerc vicios: la violenţă se răspunde tot cu
violenţă. De aici rezultă că o primă sursă a violenţei instituţionale se află în realizarea relaţiei dintre
profesor şi elev exclusiv ca relaţie de putere (relaţie care generează tensiuni, stres şi în final
violenţă). Ca reacţii la agresivitatea profesorului, conduitele agresive ale elevului se manifestă mai
întâi în plan verbal (ironie, sarcasm, denigrare), dar pot evolua şi către forme mai grave (violenţă
fizică) dacă conflictul profesor – elev se amplifică.. Elevii care produc frecvent incidente violente
sunt percepuţi de către ceilalţi ca fiind, în cea mai mare parte, copii cu probleme familiale şi
materiale deosebite, urmaţi de categoria copiilor unor persoane importante pe plan local.
43
Motivaţia acestei lucrări este de a iniţia şi derula programe privind dezvoltarea abilităţilor de
comunicare şi de a elabora şi difuza materiale informative în vederea conştientizării
efectelor negative ale violenţei Am implicat în fiecare săptămână elevii pentru a încerca să
canalizez atenţia tuturor spre creaţie în scopul translatării energiei din sfera burlescului sau a
agresiunii spre cea dătătoare de împlinire, de bucuria lucrului bine făcut
SCOPUL PROIECTULUI
Combaterea violenţei în mediul şcolar prin activităţi ARTTERAPEUTICE.
OBIECTIVE SPECIFICE
1. Creşterea la elevi a capacităţii de soluţionare a situaţiilor de violenţă în şcoală
2. Dezvoltarea abilităţilor de relaţionare socială prin activităţi ARTTERAPEUTICE
3. Studierea frecvenţei şi a modalităţilor de manifestare în mediul şcolar a elevilor
DURATA:
17 SEPTEMBRIE – 30 NOIEMBRIE 2011
BENEFICIARI
- elevii din clasele V-VIII ai Şcolii cu clasele I-VIII Nr. 7 „Teodor Costescu‖ Drobeta
Turnu Severin
- profesorii Şcolii;
- părinţii elevilor implicaţi în proiect
IDENTIFICAREA PROBLEMEI
VIOLENŢA ŞCOLARĂ CAUZE ŞI CARACTERISTICI
În condiţiile în care, în România comportamentul violent în şcoli a crescut semnificativ ţinând
cont de cauzele şi formele de manifestare ale violenţei în mediul şcolar cei autorizaţi ar trebui să
emită metode şi modalităţi de estompare a acestei probleme atât de frecvente.
Când o asemenea stare se amplifică, durata ei creşte şi se poate transforma într-un
sentiment de frustrare ce conduce, deseori, la dereglări ale conduitei individului.
Întrucât în astfel de situaţii individul simte nevoia de a se elibera de tensiunea resimţită, el poate
acţiona agresiv şi necontrolat.
Studiile realizate cu privire la fenomenele evidenţiate au arătat faptul că dobândirea toleranţei la
frustrare depinde de nivelul de autocontrol al elevului, de temperamentul său, dar şi de norma de
internalitate. Ori, a da dovadă de autocontrol înseamnă, în primul rând, amânarea reacţiei agresive
şi exprimarea frustrării într-o formă acceptabilă din punct de vedere social, prin compensare.
Din aceasta succintă analiza se poate observa că în generarea manifestărilor deviante,
particularităţile de personalitate ale individului interacţionează cu o serie de factori de natură
socială cum ar fi contextul situaţional, natura relaţiilor cu ceilalţi, dificultatea şi complexitatea
sarcinilor etc.
Acest fapt determină şi caracteristicile definitorii ale deviantului şi anume:
44
toleranţă scăzută la frustrare; autocontrol deficitar; egocentrism;impulsivitate şi agresivitate faţă
de ceilalţi ;subestimarea consecinţelor actelor comise;o slabă motivare socială; indiferenţă şi
dispreţ faţă de activităţile sociale utile (faţă de învăţătură în cazul devianţei şcolare);opoziţia
faţă de normele sociale;devalorizarea de sine şi încercarea de valorizare prin aderarea la
statutul de delicvent; imaginea falsă despre lume etc.
Cauze psiho-individuale:
Există diferenţe interindividuale la nivelul elevilor cuprinşi într-o instituţie şcolară, în cea ce
priveşte adoptarea comportamentelor violente. Elevilor violenţi le sunt asociaţi cu preponderenţă
o serie de factori individuali, precum: toleranţa scăzută la frustrare, dificultăţile de adaptare la
disciplina şcolară, imaginea de sine negativă, instabilitatea emoţională, lipsa sau insuficienţa
dezvoltare a mecanismelor de autocontrol, tendinţa către comportament adictiv, slaba capacitate
empatică.
Cauze familiale:
Violenţa în şcoală nu poate fi explicată, prevenită, ameliorată sau combătută fără a
examina şi mediul familial, acesta având un rol esenţial în dezvoltarea copilului şi a mecanismelor
de autocontrol a impulsurilor violente.
Astfel, se pot determina asocieri semnificative într-un comportament violent al elevilor şi o serie
de factori familiali, cum sunt: climatul socio-afectiv (relaţii tensionate între părinţi, atitudini violente
ale părinţilor faţă de copil, mediu lipsit de securitate afectivă) ; tipul familiei (provenienţa elevilor din
familii dezorganizate); condiţiile economice ale familiei (venituri insuficiente); dimensiunea familiei
(număr mare de copii în familie, situaţie care implică, de multe ori, accentuarea fenomenului
sărăciei; nivelul scăzut de educaţie al părinţilor.
Cauze şcolare:
Existenţa în şcoală a unor probleme ca: dificultăţi de comunicare elevi-profesori,
impunerea autorităţii cadrelor didactice de tip excesiv autoritar ale profesorilor, distorsiuni în
evaluarea elevilor.
Alte aspecte de natură şcolară ce pot fi identificate drept posibile cauze ale violenţei sunt:
prejudecăţile unor profesori în raport cu apartenenţa etnică a elevilor, vârsta ca şi experienţa sa
didactică, programe şcolare încărcate.
Dacă profesorii identifică sursele violenţei elevilor mai ales în spaţiul formalului pedagogic
(programe încărcate, programul şcolar dificil, numărul mare de elevi într-o clasă, lipsa
infrastructurii şcolare), consilieri şi mai ales elevii situează conflictul în zona interacţiunilor
subiective: disponibilitatea redusă a profesorilor pentru comunicare deschisă în cadrul şi în
afara lecţiilor, distanţa în comunicare, metode neatractive de predare, descurajarea iniţiativelor
elevilor. Elevi resimt mai acut şi semnalează cu mult mai multă francheţe decât cadrele
didactice, directorii, părinţii sau consilierii unele fenomene de violenţă în şcoală.
CĂI DE INTERVENŢIE
Realizarea de materiale care să ilustreze scene de violenţă
45
Având în vedere toate cauzele ce pot conduce la comportamente indezirabile, am
considerat a fi deosebit de utila derularea proiectului MABE prin
- Investigarea unui grup de elevi şi aplicarea unor chestionare în şcoala cu clasele I-
VIII Nr. 7 „Teodor Costescu‖ din Drobeta Turnu Severin, în clasele V-VIII. Activităţile ce s-au
succedat aplicării chestionarelor au avut ca scop prevenirea fenomenului de bulism (agresiune) în
şcoală printr-o formulă simplă şi interesantă atât pentru cadrele didactice, cât şi pentru elevi,
aceasta fiind compusă din norme morale, conştiinţă, artă. Cu alte cuvinte am încercat trezirea
conştiinţei prin artă pentru cimentarea anumitor norme morale.Prevenirea violenţei prin artă a
fost lait motivul tuturor acţiunilor întreprinse în şcoală.
- Realizarea unor afişe şi desene care să ilustreze scene de violenţă explicită sau să redea
violenţa prin cromatică - alăturare de culori secundare şi primare, complementare care să
sugereze răceală, respingere, repulsie, pericol.
- Îndemnuri care au fost postate:
„PUTEREA TA ESTE PUTEREA MINŢII, NU A PUMNULUI!‖,
„OCHI PENTRU OCHI ŞI LUMEA VA I OARBĂ!‖,
„SPUNŢI „NU‖ AGRESIUNII!‖ etc.
De la mesajele scrise s-a pornit în demersul nostru de a combate violenţa, de a da modele de
rezistenţă nonconflictuală.
- O cutie confecţionată împreună cu elevii pe care am scris „Observ şi propun‖, cutie în care toţi
copiii din şcoală au fost solicitaţi să introducă mesaje în care să specifice persoane care a comis o
agresiune şi să propună o sancţiune, dacă faptele s-au petrecut în şcoală (pe coridor, în clase sau
în curtea şcolii).
- ,,O ZI A LINIŞTI‖ o întâlnire cu Consiliul de administraţie al şcolii în care am propus să fie
stabilită în cadrul unităţii de învăţământ, zi în care elevii să vorbească pe un ton scăzut, să se
manifeste civilizat, renunţând la jocul gălăgios de pe coridoare. Cadrele didactice şi-au exprimat
acordul pentru această iniţiativă, iar pe data 04 noiembrie toţi elevii au respectat cerinţele la
care şi ei, în prealabil, au subscris.
METODE ŞI INSTRUMENTE FOLOSITE
APLICARE CHESTIONAR
Au fost aplicate chestionarele pentru depistarea cazurilor de violenţă în şcoală şi interpretarea
rezultatelor. Procentul cel mai mare, după cum se observă din graficele de mai jos i-a revenit
violenţei verbale (injurii, limbaj vulgar, umilinţe, porecle), urmat fiind de violenţă fizică (forme
uşoare: aruncarea obiectelor fără consecinţe grave, împingeri, loviri uşoare).
INTERPRETAREA REZULTATELOR
Interpretarea rezultatelor obţinute în urma aplicării chestionarului pentru elevi.
Din cele 187 de chestionare administrate au fost recuperate, prelucrate şi interpretate
46
100%.
A. 1. Expresii jignitoare între elevi, referitoare la aspectul estetic.
Sut
e
100
%
80%
60%
40%
20%
0%
11% 5%
52
%
32%
Deloc Rar Des
Foar
te
des
47
2. Expresii jignitoare între elevi referitoare la situaţia materială.
Sute
100%
80%
60%
40%
20%
39%
4%
21%
36%
0
%
Deloc Rar Des Foarte des
3. Expresii urâte între elevi.
Sute
100%
80%
60%
40%
20%
8% 16%
21
%
55%
0%
Deloc Rar Des
Fo
arte
des
48
4. Certuri, conflicte.
Sut
e
100
%
80%
60%
40%
20%
8%
17
%
20
%
55%
0%
Deloc Rar Des Foarte
des
5. Expresii jignitoare între elevi referitoare la apartenenţa religioasă.
Sute
100%
80%
60%
40%
20%
39%
4%
36%
21%
0%
Deloc Rar Des Foarte
des
49
6. Expresii jignitoare între elevi referitoare la apartenenţa etnică.
Sute
100%
80%
60%
40%
20%
21% 36%
39%
4%
0%
Deloc Rar Des Foarte
des
7. Bătăi între elevi .
Sute
100%
80%
60%
40%
20%
36% 39%
21%
4%
0%
Deloc Rar Des Foarte
des
50
Alt
e s
itu
ati
i
Su
pra
faţă
3-
D 2
Su
pra
faţă
3-
D 3
S
up
rafa
ţă 3
-
D 4
8.Alte situaţii :
Sute
100%
80%
60%
40%
20%
0%
21%
Unde se manifestă:
1. În orele de curs
2%
5%
28%
65%
Delo
c Rar
Des
Foarte des
51
2 În pauze
2%
5%
65%
28
%
Delo
cRar
Des
Foarte des
52
3.În incinta şcolii, după programul şcolar.
11% 3%
25%
61
%
Delo
cRar
Des
Foarte des
4. Lângă şcoală, după programul şcolar
6% 2%
28%
64
%
Delo
c
Rar
Des
Foarte des
B. 1. Ai fost vreodată în situaţia de a fi violent/agresiv faţă de un coleg sau profesor?
0%
13%
Da
Nu
87%
53
2. Ai fost vreodată agresat de elevi în şcoală?
0%
13%
Da
Nu
87%
3. Ai fost agresat de profesori în şcoală ?
0%
5%
Da
Nu
95%
DESCRIEREA METODELOR FOLOSITE
Observând situaţia actuală în ceea ce priveşte fenomenul violenţei, am încercat
implicarea elevilor într-un role playing, la nivelul claselor a VI a şi a VII a.
Role playing (jocul de rol) este simularea comportamentelor şi atitudinilor, a sentimentelor şi
emoţiilor trăite în viaţa reală. Simularea nu înlocuieşte realitatea, dar permite participanţilor să
reflecteze asupra modului de a acţiona în realitate.
54
Rolurile sunt recitate/interpretate la subiect, adică fără un scenariu implicit, de doi sau mai mulţi elevi
în faţa unui grup de colegi, care acţionează în calitate de observatori, într-o scena (set), controlată de
către profesor. Elevii-actori îşi asumă rolurile primite şi încearcă să acţioneze imaginându-şi modul
în care s-ar comporta oamenii care traiesc de fapt, aceste roluri.
În situatii de agresiune, prin recitarea/interpretarea desfaşurării evenimentului critic, scena aroganţei,
agresiunea sau abuzul (desigur, abuzul fizic este doar mimat), oferă elevilor posibilitatea de a revizui
comportamentele şi reacţiile propriilor personaje şi a celorlalţi, de a practica şi a experimenta noi
comportamente şi atitudini, de a accentua diferite puncte de vedere şi de a primi comentarii şi
feedback.
Jocul de rol are o mare putere catalizatoare care implică emoţional atât participanţii cât şi observatorii.
Ca orice tehnica de sensibilizare utilizată pentru scopuri formative, şi role playing ar trebui sa fie
utilizat ca o tehnica didactica, adică trebuie să fie împărţit în secvenţe structurate şi să se încheie cu o
evaluare a celor învăţate
Role playing este o tehnica deosebit de eficace pentru a întelege şi a combate violenţa juvenilă
pentru că uneşte toate dimensiunile personalităţii: raţionalitatea şi reflecţia, acţiunea şi trăirea,
dimensiunea social-relaţională şi comportamentul.
Se pregateşte o scenă în care elevii simulează o agresiune.
Am identificat o scena mai mult sau mai puţin similară cu cea trăită de către copii, chiar şi pe baza a
ceea ce pot susţine aceştia din punct de vedere emoţional. Pe aceasta bază se aleg participanţii şi
li se atribuie un rol. Într-o situaţie complexă de agresiune rolurile pot fi alese dintre:
• agresorul, cel care ia iniţiativa agresiva;
• cel care îl ajuta pe agresor, care acţioneaza în mod activ, dar cu un rol secundar;
• susţinătorul agresorului, care nu este activ, dar îl încurajează pe acesta, râzând şi incitându-l;
• victima, care suferă agresiunea agresorului şi a acoliţilor săi;
• aparatorul victimei, care încearcă să oprească agresiunea;
• cel din afara, adică cel care asistă indiferent, care nu face nimic.
Pentru a promova ideea de roluri ce urmează a fi interpretate,am sugerat elevilor auto-
reprezentarile dintre personajele principale: agresorul-bataus, victima-pasiva, victima- provocatoare şi
cei din exterior-indiferenţii . Cel mai greu de interpretat este rolul de victima-provocatoare, deoarece
acesta prezintă un profil ambivalent şi inconsecvent. Analizarea personajelor secundare, şi anume
suporterii agresorului şi apărătorii victimei, dar si membrii familiei, atât ai victimei cât si ai agresorului,
profesorii şi educatorii, pot fi cel mai profitabil dezvoltate cu alte metode active, în special cu studii
de caz sau sesiuni de brainstorming.
Faza de warming up a cuprins câteva exerciţii de proba-interviuri cu personajele reale,
pentru a se realiza trecerea de la sine la eul actoricesc.
Briefingul a făcut ca toţi „actorii‖ să cunoască în detaliu ceea ce au de făcut.
Au fost atribuite rolurile. La joc au participat 16 elevi, repartizaţi astfel: 4 au jucat rolul elevilor, 4-al
profesorilor, 4-al părinţilor şi 4-al vecinilor. Elevii din joc sunt violenţi şi puşi în situaţia de a-şi
recunoaşte greşeala.
Au fost numite echipele de observare ce au avut ca sarcina de a monitoriza diferitele personaje,
observând ceea ce fac sau spun aceştia în timpul reprezentării.
Secretarul a avut ca sarcină să înregistreze cu camera video fiecare personaj, să surprindă, pe lângă
mesajul transmis, şi limbajul mimico-gestual al acestora.
55
Dupa citirea instrucţiunilor, s-a trecut la interpretarea în spaţiul prevăzut a rolului stabilit.
Faza de cooling off a facilitat ieşirea din rol a personajelor prin exprimarea sentimentelor
trăite în timpul jocului.
Faza de debriefing s-a realizat în ziua următoare, când elevii au analizat, au interpretat şi
explicat ceea ce s-a întâmplat.Am pregatit pentru această faza un set de întrebări pentru a scoate în
evidenţă anumite aspecte legate de atitudinea „agresorilor‖, motivele şi consecinţele faptelor
prezentate în joc.
După discuţiile avute cu elevii, am solicitat propunerea de soluţii pentru a diminua acest
fenomen; care ar fi metodele, mijloacele, deci strategia prin care putem sa spunem ca un fenomen s-a
transformat‚ într-un accident de o intensitate si frecventa foarte reduse. Role playing-ul a fost îndragit
de elevi şi s-au oferit sa-l joace în cadrul orelor de dirigenţie ale colegilor din clasele V- VIII.
Piesa de teatru „Ochiul care plânge” aduce cu sine o reflectare în eul personal al
privitorului a actelor ce poate deloc sau măcar o dată au fost chiar actele proprii şi impune prin forţa
mesajului o autostăpânire de sine, un autocontrol pe viitor al celui ce este tentat sa reacţioneze
impulsiv. Intenţionând să opunem rezistenţă manifestărilor agresive prin metode non-conflictuale, am
gândit punerea în scenă a unor acte de bulism frecvent întâlnite şi am selectat elevi de la clasa a VI
a şi a VII pentru a juca rolul personajelor agresate sau agresive. Aşadar, conform scenariului în care
am stabilit 2 elevi agresori care doreau să demonstreze că îl domină prin forţă pe un coleg de clasă,
am adus în faţa publicului şcolar scene pe care le văd atât în şcoală, cât şi pe stradă
După prezentarea piesei în faţa mai multor colective de elevi, s-a realizat o dezbatere care a
vizat modalitaţile de corectare a comportamentelor dezadaptive.
REZULTATE ALE INTERVENŢIEI
ACŢIUNEA ,, VIOLENŢA GENEREAZĂ VIOLENŢĂ”
Acţiunea „Violenţa generează violenţă‖ s-a derulat în data de 16 noiembrie 2011.
La aceasta au participat :
reprezentantul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Mehedinţi Lavinia Riza ,
medicul Cornelia Ene,
asistenţi sociali, mediatori, profesori psihologi de la C.J.R.A.E. Mehedinţi,
director C.E.P.E.C.A. Mehedinţi,
elevii claselor a Va, a VI a, a VII a, a VIIIa,
părinţi.
Cu toţi au participat la acţiunea care a cuprins
poezii- creaţiile elevilor ce au avut ca mesaj combaterea violenţei şi rezistenţa în faţa
violenţei într-un mod conflictual, un monolog „Nu Violenţei!‖,
piesa de teatru „Ochiul care plânge‖
o expoziţie de desene şi afişe.
Fiecare dintre invitaţi au apreciat maniera în care au reuşit să surprindă prin rolurile şi prin creaţii
56
cauzele şi efectele formelor de agresiune cu care se confruntă societatea actuală. Au fost impulsionaţi
să continue aceste activităţi prin care să „pună la zid‖ comportamentele nedorite şi să „aplaude‖
fiecare gest de sprijinire a celor ce au nevoie de ajutor.
IMPACTUL PLANULUI DIDACTIC EXPERIMENTAT
Demersul de corectare comportamentală a unor elevi-problemă a continuat în următoarea perioadă
prin:
stabilirea comisiei de disciplină la nivelul fiecărei clase. Liderul ales în mod democratic
a primit ca sarcină să comunice la sfârşitul săptămânii toate actele de violenţă din clasa.
întâlnire cu reprezentanţii Inspectoratul Judeţean de Poliţie Mehedinţi – comisar
Lojigan. Eugen şi subcomisar Tuligă Adrian- care le-au vorbit elevilor despre
urmările actelor de violenţă şi despre pedepsele aplicate persoanelor violente.
elevii şi părinţii au avut prilejul de a avea în mijlocul lor pe mediul Cornelia Ene care a
expus pe larg din punct de vedere medical care sunt urmările actelor de violenţă şi care sunt
factorii familiali ce pot veni în sprijinul copilului care tinde sa aibă porniri impulsive.
propunerea de soluţii pe care elevii, părinţii, profesorii le pot pune în aplicare, pentru
eradicarea fenomenului de agresiune din şcoală respectând de altfel şi Regulamentul de
ordine interioară.
REZULTATE OBŢINUTE LA NIVELUL SCOLII
Strategia de prevenire şi combatere privind violenţa în şcoala cu clasele I-VIII
nr.7 din Drobeta Turnu Severin
1. Obiective propuse la nivelul şcolii
Informarea si formarea cadrelor didactice din scoala cu privire la fenomenele de
violenta scolara
Coordonarea activitatilor de prevenire cu cele de gestiune a violentei scolare;
Cunoasterea categoriilor si necesarului de resurse pentru desfasurarea activitatilor anti-
violenta;
Atragererea/implicarea tuturor factorilor importanti de la nivelul scolii si comunitatii în
activitatile anti-violenta;
Identificarea interventiilor de succes pentru grupurile tinta vizate.
Nivelul de cunoştinte si deprinderi achizitionate în urma activitatilor puse în practică şi
promovate
Informarea parintilor cu privire la fenomenele de violenta scolara.
Plan de desfăşurare a activităţilor
Nr.
crt
Obiective Activităţi Metode Resurse
umane
57
1. Identificarea
situaţiilor de risc,
forme de agresivitate şi
violenţă
-Conştientizarea
consecinţelor atitudinilor
agresive
şi actelor de violenţă
- ore de dirigentie pe
temaviolentei, planificate în
cadrul Strategiei şcolii
- realizarea unor afişe şi desene
(activităti
individuale sau în grup) pe tema
violentei.
-îndemnuri „Puterea ta este
puterea minţii, nu a
pumnului!‖, „Spuneţi „nu‖
agresiunii!‖ etc
Brainstorming
Exerciţii
elevi
2. Colaborarea scolii cu
familiile elevilor
cu potential violent
sau care au comis
acte de violenta,
-Activitati de informare a
parintilor cu privire la
serviciile pe care le poate oferi
şcoala în scopul
prevenirii violentei
scolare si ameliorarii
relatiilor parinti - copii
Studiu de caz
Seminarii
joc de rol,
analiza critica a
mesajelor
audio-izuale cu
continut
parinţi
- Informarea, stabilirea unui
program comun de
interventie,
violent
3. Dezbaterea, în timpul
orelor de consiliere ,
orelor de dirigentie, în
C.A a situatiilor de
violenta petrecute în
scoala .
-Realizarea unei cutii
,,Observ şi Propun‖ –în care
elevii îşi exprimă opiniile
privind situaţiile de violenţă,
,,O zi a linişti‖
04.11.2011
Brainstorming Cadre
Didactice
Elevi
4. Parteneriate la nivelul
comunităţii
Derularea unor programe
antiviolenta
împreuna cu parteneri de la
nivelul comunitatii politia de
proximitate ,medic
-Implicarea elevilor în
activităţi specifice ,,Ziua
jachetei roz‖ 06.12.2011
studiu de caz,
joc de rol, analiza
critica a
mesajelor
audio-vizuale
cu continut
violent,
Cadre
Didactice
Elevi
5 Implicarea cadrelor
didactice şi aportul
mass mediei în
combaterea actelor de
violenţă
Promovarea piesei de teatru
,,Ochiul care plânge‖ în toate
şcolile
joc de rol Trupa de
teatru
Instituţiile
şcolare
58
BIBLIOGRAFIE
1. Ionescu, Miron; Radu, Ion, ―Didactica modernă‖, Editura Dacia, Ciuj- Napoca, 1985
2. Adriana Băban : ,,Consiliere psihopedagogică‖ – Ed. Ardealul , Iaşi, 2004.
3. Mielu Zlate: ,,Introducere în psihologie‖, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.
4. ,,Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală, ghid practic pentru directori si cadre
Didactice, Buzău, Alpha MDN, 2006.
5. Tomşa, G. : Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă
Viaţa Românească, Bucureşti, 1996.
6. Constantin , Cucoş, ―Pedagogle” Editura Polirom, 2002
59
60
MASTER
"SOCIAL PEDAGOGY AND FIGHT AGAINST
YOUTH VIOLENCE”
MABE
2011
FLORENTINA-
DANIELA
CITU
DO NO TOLERATE VIOLENCE AND INDIFFERENCE TO
VIOLENCE
This active experimentation is implemented within
the European project ―Active and socially
constructive methodology to fight against bullying‖
(ref. JLS /2008/DAP3/AG/1340), co-funded by the
European Commission in the framework of the
Programme Daphne IIII.
This publication reflects the views only of the
author, and the Commission cannot be held
responsible for any use which may be made of the
information contained therein.
61
62
Nu tolera violenţa şi indiferenţa la violenţă!
Florentina-Daniela Citu
ABSTRACT/SUMMARY
Violence may lead to (new) violence, if allowed to – if situations of violence and aggression are
accepted or tolerated, they become ―normal‖ or start to seem that way. „Do not tolerate violence and
indifference to violence!‖ focuses on the idea that equality among peers does not inhibit self-affirmation
opportunities of teenagers, yet it actually consolidates and multiplies them, while fostering a positive,
constructive school environment. The project is based on the following pillars:
raising awareness on the issue of violence
defining violence
discovering needs for security in a learning environment
legitimacy of strategies to combat violence
cooperation (school community of interests) against violence
sustainability of actions – positive change in addressing issues of violence in the school
environment
The project was carried out in a Romanian Highschool (Liceul Teoretic Cujmir) with a population of
about 700 students, aged 10 to 18, in the rural community of Cujmir. The intervention plan targets the
group of highschool students, in a multi-class approach, from the 9th to 12th grades, yet it was not
limited to them in that it aimed to produce the benefit of building a non-violent culture in the entire
school, at the institutional level. The intervention plan involved various stages, from introducing the
subject and approaches to the subject, implementing curricular and extra-curricular activities, assessing
impact and evaluating benefits of intervention, to devising follow-up activities for ongoing progress in
combating and preventing violence.
The most frequently manifested forms of violence in the highschool are verbal aggression, with some
less frequent cases of physical aggression; incidents so far, between students of different or same
age, have raised tensions in the
school, and some children are marginalized or feel isolated from the rest of the student body.
Project objectives include:
Raising awareness on issues of violence in learning to identify instances of aggression
Helping students conceptualize and define violence as arising from particular contexts of their
own school environment (profiling the bully, case-studies and typology of aggressive acts,
assessing causes and consequences of violence, deconstruction of prejudice of inferiority,
balancing power relations with aims for solidarity and mutual care amongst teenagers,
multiplying effects and benefits in the practice of non- violence)
63
Re-establishing an equal standing among students, normalizing their relations in preventing
deviance and helping students dIscover their own needs for safety and mutual respect;
integration of students who feel left out or more vulnerable
Enhancing the level of empathy, mutual recognition and relational support, and self-esteem
Improving competences of violence and aggression identification amongst school participants
(students and teachers assume leadership in fighting violence, they champion the ideas and
principles of school education for non-violence)
Encouraging pro-active attitudes in signaling and denouncing violence – cultivating a culture
of involvement and active engagement in removing threats of violence to counter the risks of
tolerating accomplice or
passive/indifferent bystanding in situations of aggression or conflict
Prompting mentorship structures in school – horizontal, peer and group, collective
responsibility for understanding and togetherness
From 17.10.2011 to 30.11.2011, the following lesson plans and activities have been carried out:
UNIT: VIOLENCE IN SCHOOLS. CAUSES AND CONSEQUENCES
UNIT: THE FORMS OF VIOLENCE
UNIT: TO BE VIOLENT MEANS TO BE STRONGER?
UNIT: THE PROFILE OF AN AGGRESSOR - IMPROPER AND INADEQUATE
BEHAVIOUR
UNIT: TEENS’ VIOLENCE - STORY WITH A … ENDING
UNIT: WHAT IS IN AN ATTITUDE? We versus violence
Drawings, anti-violence corner
Verbal productions, bilingual, Romanian and English sayings; deconstruction of
aggressive or discriminative terms
Lectures from honorary guests – debates after watching short movies about
violence in schools, students offered feedback
Halloween activities – « Violence Awareness Event », How are you, pumpkin? Learning
to recognize attitudes; conveying attitudes (peaceful, indifferent / passive, and
aggressive). Children decorated pumpkins with a mean, indifferent, or nice face,
discussed the aspect of the pumpkins and grouped the nice pumpkins at the centre of
the table, the mean pumpkins below the table and the indifferent pumpkins at the edges
of the table.
Projects activities were considered to support not only students’ participation, but in as much as
possible, to convey their ownership of the process of combating violence. As students were invited
to progressively become familiarized with the complexities of dealing with violence in answering
questions such as ―What is violence?‖, ―How can we address/prevent it?‖, ―What are the benefits of
zero tolerance on violence?‖ there was also a requirement to define their ―location‖ (―where are we
now in preventing and fighting violence?‖), their ―destination‖ (―where would you and your school
like to be in fighting violence?‖) and particular environment contextualized ways of getting from
―location‖ to ―destination‖ (―how do we achieve our goals of non-violence?‖). This particular task was
supported through use and practice of different instruments and activities focusing on the need to
comprehend current situations and assume responsibility for positive change.
64
Training aims of activities included:
Raising awareness on the need for tolerance and mutual understanding
Improving communication between teachers and students and among students
Enhancing teaching approaches and methods
Learning to value diversity and differences
Developing new and effective ways to prevent and combat violence in and out of
schools
Assisting students to identify acts of aggression
Training and evaluation were facilitated through self assessment, questionnaires, circle-time, brain
storming, debates, teacher’s and pupils’ logs, workshops, bilingual dialogue (Romanian and
English) for the deconstruction of offensive terms. Instruments for assessment included ex ante
(―How tolerant are we?‖) and ex post (―School aggression and violence statu-quo‖) questionnaires,
counselor’s study cases and grids, students’ artistic renditions of violent acts.
The evaluation of new or improved competences for the students regarded the cognitive
dimension of their conceptual knowledge of the phenomenon of bullying/violence in schools,
through reflection on self and others and behaviour or attitude analysis when confronted with issues
of aggression. Students have shown a positively ―resized‖ capacity for applying new knowledge to
the dynamics of the group in an emotionally intelligent manner. A highly indicative descriptor of
improved abilities to relate in an emotionally conscientious way to peers is the progressive rise of
demand for activities involving campaigning against bullying and violence, especially when
considering the activities of the students’ school club. Results in this sense:
Clear behavioural pattern improvement and positive attitude shifts amongst
students
Mobilization for follow-up activities – leading on change: students’ club guided at
first and then autonomous approaches on the topic of preventing violence through
debates and artistic activities
Refreshed school environment – lively, animated student population by the ideals
and shared interest of violence prevention
Institutional level effects – the school strategy is going to incorporate the new
―standards‖ of non-violence as part of its vision and mission
Recognizing the importance of preventing violence was facilitated through circle-time debates,
witness and confession sessions in disclosing acts of aggression, open dialogue and consultations
on the theme of fighting violence, individual reflection and group brainstorming on ways to remove
violence from schools, team-work activities, role-playing games and theatrical acts/dramatization,
case studying the profiles of the ―victim‖ and of the ―aggressor‖, students’ anti violence strategy-
initiation – campaigning against violence.
Participants involved in the activities ensured the coordination of efforts and constant
communication which produced a community of anti-violence practice, via either expertise
65
(teachers, education counselor, guests) or personal experience (students), which resulted in sharing
best interests in scenario workshops.
The success of the project was measured in terms of a rise in demand for activities which promote
education for non-violence, committment toward goals of violence prevention and gained autonomy
in generating activities based on actual needs for safety and mutual recognition.
66
INTRODUCERE TEMATICĂ MOTIVAŢIE pentru
STUDIUL FENOMENULUI VIOLENŢEI în MEDIUL ŞCOLAR
Contextul actual al învăţământului din România este marcat de discursuri despre, societatea de risc‖,
„oportunităţi de reformă, de schimbare‖, „democratizarea şcolii‖, „nevoia de adaptare la condiţii de
concurenţialitate prin solidaritate‖, în cadrul cărora se pot remarca numeroase dezbateri, la nivel
naţional, despre violenţă şi despre necesitatea prevenirii şi combaterii ei, în special în rândul
tinerilor. Riscurile asociate violenţei în mediul şcolar şi pericolul bulismului reclamă necesitatea
introducerii unor reevaluări de rol, de statut, de norme şi valori ale participanţilor în şcoală. În
acest sens, este util să se procedeze la informare specifică care să cuprindă evaluarea
dimensiunilor fenomenului de violenţă, identificarea situaţiilor de violenţă şcolară şi a tipologiei
agresiunii, identificarea cauzelor generatoare ale violenţei în şcoală, precum şi elaborarea unui set
de recomandări, destinat elevilor, cadrelor didactice, conducerii şcolii şi părinţilor, cu scopul de
ameliorare şi înlăturare a fenomenului violenţei. Realitatea (sau realităţile) violenţei în şcoli se
constituie adesea ca poveşti fără răspuns, al căror adevăr este precum un puzzle sau un mozaic ce
trebuie descifrate atât privind de la distanţă, de la nivelul teoriilor generale şi al orizonturilor de
cunoaştere tematică asupra acestui subiect, cât şi, mai ales, îndeaproape, din situaţiile şi
interiorul condiţiilor particulare ale problemelor: acesta este prilejul de a îmbina teoria cu experienţa
practicii profesionale şi cu iniţiativa personală. Nu este suficient doar să deţinem informaţia sau să o
abordăm în mod pasiv fără o utilizare personalizată, după cum nu are rost un mijloc fără niciun
scop - definind problema violenţei din unghiuri diferite, prin comunicare cu cei care au experienţa ei
şi prin schimburi de opinii cu cei care doresc înlăturarea ei, putem legitima ghiduri şi căi de
acţiune în definirea, identificarea şi combaterea manifestărilor şi cauzelor particulare ale violenţei în
şcoală, sub forma planurilor structurate de intervenţie.
Abordarea tematicii pedagogiei sociale a combaterii violenţei juvenile în mediul şcolar cuprinde în mod
necesar referire la următoarele repere de conţinut:
tipuri de comportamente agresive, forme improprii sau incorecte de relaţionare,
moduri de socializare; comportamentul violent ca formă de adaptare;
cauze şi contexte ale violenţei tinerilor, cercul vicios al agresiunii şi starea de
victimă;
prevenţie şi corecţie - planuri de intervenţie în care fie pedepsele, fie comunicarea
deschisă, directă, joacă un rol principal;
necesitatea pregătirii speciale a cadrelor didactice, consilierea părinţilor şi a copiilor în
adresarea problemelor violenţei;
oportunitatea dezbaterilor publice pe tema relaţiei familie-şcoală- comunitate;
responsabilizarea tinerilor în vederea unei bune schimbări comportamentale; construcţia
unor relaţii între elevi bazate pe toleranţă şi respect, pe cunoaştere reciprocă;
creşterea nivelului de încredere în propria persoană şi empatia faţă de ceilalţi în
combaterea apariţiei agresiunilor în cadrul şcolii şi a victimelor, în general, prin
programe special dedicate;
asigurarea sustenabilităţii acţiunilor de prevenţie în vederea integrării cuprinzătoare
a tinerilor (familie, şcoală, comunitate, societate).
67
Nevoia de egalitate între persoane şi de toleranţă este în mod inevitabil legată de combaterea riscului
violenţei prezent în colectivităţile din mediul şcolar; violenţa poate naşte violenţă, dacă situaţiile de
violenţă/agresiune sunt acceptate, tolerate - ele pot deveni sau pot părea normalitate.
Predispoziţiile spre violenţă se activează în funcţie de presiunea socială, de marginalizare, de
experienţe şi practici de grup. Cu toţii suntem predispuşi la violenţă, numai că ne cenzurăm în mod
constructiv pentru că împărtăşim valorile toleranţei şi principii de bună convieţuire ..... şi pentru că
vrem să fim altfel decât cei care au fost model negativ. Atunci când cauza violenţei este nevoia de
afirmare a identităţii ca drept de a fi diferit, scopul este urmărit de cele mai multe ori în formă simbolică
şi este acela de a obţine recunoaşterea publică din partea celorlalţi. Există, însă, alternative
constructive de asociere a tinerilor (cluburi, diverse organizaţii) pentru afirmarea identităţii sau
susţinerea unei cauze care să fie şi în beneficiul comunităţii din care fac parte. Interesele tinerilor, ce ar
putea fi promovate ca răspuns la violenţă şi ca masură de a o reduce, pot aduce soluţii creative la
neajunsurile sociale prin metode paşnice şi pot fi transpuse în numeroase activităţi:
- luptă împotriva sărăciei şi pentru drepturi egale;
- implicarea în activităţi de importanţă socială şi culturală prin acţiuni de voluntariat;
- organizarea de evenimente cu caracter extra-curricular specifice vârstei gimnazial-liceale;
- participarea în comunitate la evenimente cu caracter social şi umanitar;
- dialog social pentru aflarea nevoilor tinerilor şi organizarea de dezbateri publice pe probleme
ce privesc tinerii;
- servicii de integrare în viaţa comunităţii, precum şi accesul direct la informare a elevilor şi tinerilor
din şcoală şi din comunitate în privinţa
activităţilor în domeniul tineretului;
- educarea tinerilor în spirit civic şi creşterea gradului de implicare a acestora în activităţile
comunităţii din care fac parte;
- servicii de socializare şi petrecere a timpului liber, educare, suport emoţional şi consiliere
psihologică dedicate elevilor şi tinerilor;
- servicii de informare şi consiliere profesională, ca sprijin în căutarea şi obţinerea unui loc
de muncă şi a unei ocupaţii viitoare.
Adesea, publicitatea actelor de violenţă prin frecvenţa cu care materialele de agresiune 'promoţională'
sunt difuzate în mass-media, a alimentat percepţia greşită în cadrul tinerilor că vizibilitatea violenţei
reprezintă un indicator de succes şi constituie o încurajare/incitare care confirmă că practicile curente
sunt adecvate pentru a beneficia de atenţie şi a caştiga reputaţie. Practicarea unor comportamente
agresive, violente, este justificată printr-o construcţie cognitivă negativă cu privire la virtuţile societăţii
şi la echitatea/dreptatea socială. Asumarea actului justiţiar imaginat ca restabilire a echilibrului, ca
recâştigare a unor drepturi, capătă astfel caracter de clandestinitate şi ilegalitate. Percepţia
dreptăţii este profund contextualizată în funcţie de nevoile grupului până la alterarea unui sens
general acceptabil în afara acestora. Cauzele pentru care tentaţia de a acţiona violent este într atat
de mare sunt refuzul anonimatului, dorinţa de dezvoltare a unei identităţi acceptate de către grup.
Tinerii caută un ideal care să le ordoneze existenţa şi care să dea sens, rost, utilitate vieţii lor;
nevoia de încredere în forţele proprii prin prisma împuternicirii unor principii de grup au adesea
drept efect comportamente anti- sociale. În încercarea de a rezolva contradicţii de ordin intern
(anonimat sau afirmare) sau de relaţie între obiectivele urmărite şi posibilităţile pe care societatea i le
oferă, tânarului îi este frustrată libertatea prin faptul că aceasta se transformă într-o constrângere:
68
rolul asumat prin agresiune şi violenţă devine un rol coercitiv, care limitează dezvoltarea armonioasă a
personalităţii sale.
CONTEXT şi PROBLEMATICĂ.
ABORDARE CONCEPTUALĂ a PROIECTULUI
Stagiul de implementare a proiectului de anti-violenţă propus s-a desfăşurat la Liceul Teoretic Cujmir
(unitate de învăţământ ce cuprinde ciclurile primar, gimnazial şi liceal) din comuna Cujmir, judeţul
Mehedinţi, liceu unde învaţă peste 700 de elevi, cu vârste între 10 şi 18 ani. Personal, am lucrat în
acest liceu de un an, în calitate de cadru didactic (profesor de limba engleză), iar cu acordul conducerii
Liceului şi în cadrul parteneriatului instituţional dintre Universitatea din Padova şi Liceul Teoretic
Cujmir, în perioada 17.10-30.11.2011 am implementat la clasele 9-
12 proiectul: «NU TOLERA VIOLENŢA ŞI INDIFERENŢA LA
VIOLENŢĂ!».
O particularitate a populaţiei de elevi din acest liceu este aceea că numai o minoritate sunt originari din
comunitatea locală, majoritatea fiind din afara localităţii, raport păstrat şi la nivel de clasă.
Forme de violenţă manifeste în şcoală: agresiune verbală – predominant, agresiune fizică – izolat. În
cadrul Liceului au fost semnalate câteva cazuri de violenţă între elevi de vârste diferite sau de vârste
asemănătoare, forma cea mai frecventă de agresiune fiind cea verbală, exprimată prin injurii, atacuri
directe, prin formule discriminatorii cu privire la condiţia socială, la capacitatea intelectuală şi la
constituţia fizică. Atmosfera generală rezultată în urma acestor incidente a avut de suferit, în Liceu
putând fi remarcată o anumită stare de tensiune, respectiv de izolare a unora dintre copii. Prin urmare,
publicul ţintă al intervenţiei l-au constituit elevii din clasele V-XII din liceu.
Obiectivele intervenţiei au fost urmărite printr-o abordare de tip multi-clasă, care să genereze
efecte pozitive la nivelul şcolii:
• Creşterea competenţelor de identificare a cazurilor de agresiune
• Restabilirea normalităţii în relaţiile dintre elevi, între elevi şi cadrele didactice; prevenirea
devianţei, combaterea fenomenului de agresiune/violenţă
• Încurajarea unor atitudini proactive în identificarea cazurilor de violenţă; denunţarea actelor
de agresiune, non-complicitate; refuz de complacere/pasivitate în condiţii conflictuale
• Asigurarea mentoratului pentru colegii din clasele V-VIII de către elevii din clasele
superioare – obiectiv de responsabilizare pe orizontală, în cadrul aceluiaşi grup din şcoală:
elevii
Abordarea conceptuală a proiectului s-a centrat pe nevoia de creştere a gradului de conştientizare
asupra violenţei, tipologia agresiunii fiind definită în funcţie de natura interacţiunilor din şcoală şi de
69
accepţiunile elevilor cu privire la respectivele interacţiuni. Elevii sunt cei care au definit violenţa şi nu
au fost impuse aprecieri din partea cadrelor didactice tocmai pentru a conferi legitimitate procesului de
conştientizare şi pentru a contextualiza căile le acţiune împotriva violenţei în baza nevoilor exprimate
de către elevi. Experienţa şcolii în prevenirea şi combaterea fenomenelor de violenţă este relativ
limitată şi formală, în urma analizei documentelor de dezvoltare şcolară şi instituţională, precum şi a
regulamentului de ordine internă. Măsurile de combatere a violenţei sunt bazate pe sancţiune, pază şi
control şi mai puţin pe prevenţie şi pe iniţiative de îmbunătăţire a climatului şcolar şi a metodologiilor
pedagogice şi de consiliere, în ciuda faptului că resursele sunt suficiente: informaţii, instrumente,
personal calificat.
În combaterea violenţei, la nivel individual se impun intervenţii de ordinul identificării timpurii a elevilor
cu potenţial violent, precum şi implicarea activă a acestora în valorificarea constructivă a
intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă; în acelaşi timp, se
impune evitarea centrării exclusiv pe sancţiune. La nivelul şcolii, intervenţia presupune ca violenţa să
devină o temă constantă pe agenda întâlnirilor formale ale şcolii în încercarea de a stimula o mai bună
cunoaştere a surselor posibile de violenţă; de asemenea, regulamentul şcolar trebuie transformat dintr-
un instrument formal în mijloc real de prevenţie şi intervenţie care să vină în sprijinul structurilor cu rol
de mediere. În paralel, se remarcă nevoia de programe de informare a elevilor privind modalităţile
adecvate de gestionare a unor situaţii concrete de violenţă (auto-control, negocierea conflictelor,
comunicare, mijloace de auto-apărare), în continuarea oportunităţilor oferite pentru exprimarea liberă a
opiniei elevilor: drepturile şi îndatoririle individului, libertate şi normă/regulă de comportament, decizie şi
consecinţele deciziilor, abilităţi sociale sunt teme relevante, de valorificat în problematica violenţei.
Acestea pot fi dezvoltate în cadrul unor programe şi activităţi extra-curriculare (săptămâna anti-
violenţă; concursuri/expoziţii tematice, invitarea unor specialişti care să prezinte într-un mod interactiv
teme legate de violenţa şcolară la care să participe, pe lângă elevi, şi cadre didactice şi părinţi),
sau în cadrul unor campanii comunitare de conştientizare susţinute şi de activitatea unor sisteme şi
structuri de monitorizare a fenomenelor de violenţă în şcoală. Toate aceste strategii vor avea de
câştigat de pe urma parteneriatelor instituţionale ce vor orienta atenţia către nevoia de cercetare a
violenţei şcolare.
Cei trei piloni care susţin proiectele şi iniţiativele de gen sunt:
legitimitate a demersului de cercetare;
cooperare în cercetarea fenomenului (intervenţie participativă a celor vizaţi);
sustenabilitate (participanţii nu numai controlează procesul, ci dispun şi de
proprietatea iniţiativei, putând particulariza abordarea, cu autonomie decizională).
INTERVENŢIA - STRUCTURĂ şi
METODOLOGIE, CĂI de ACŢIUNE
În cele ce urmează vor fi descrise o prezentare a proiectului şi a planului de interventie desfăşurate în
cadrul stagiului de practică. Abordarea a fost una de tip integrat în programul de curs, zilnic,
corelând un număr de obiective, activităţi şi metode de lucru, parcurgând etapele de planificare,
70
monitorizare, evaluare şi valorizare a activităţilor de stagiu.
Structurarea abordării activităţilor de proiect în cadrul stagiului şi a conţinuturilor lucrării de dizertaţie a
ţinut cont de următoarele coordonate:
1. Problema de violenţă/agresiune identificată în şcoală.
În liceul în care îmi desfăşor stagiul de practică, am observat că problema de violenţă cel mai frecvent
manifestată este cea a agresiunii verbale între elevii, tinerii de vârste diferite sau de aceeaşi vârstă.
Comportamentul „de turmă‖, gregar, multiplică efectele nedorite ale violenţei. În calitate de cadru
didactic care lucrează cu elevii de liceu am avut ocazia să constat că adolescenţa este o vârstă a
manifestărilor violente prin definiţie. Impulsivitatea şi absenţa discernământului, precum şi variatele
contexte noi de viaţă cu care adolescentul se confruntă şi pe care nu ştie să le gestioneze îl determină
pe acesta să aleagă cu preponderenţă soluţii agresive în soluţionarea problemelor. Noi metode de
combatere a violenţei şi de prevenire a propagării ei în şcoli pot fi descoperite în cadrul unor dezbateri
publice la care participă toţi membrii interesaţi ai comunităţii şi unde se pot descoperi mecanisme
eficace care să fie introduse în şcoli: monitorizare reciprocă a comportamentului, rapoarte semestriale
şi sesizări cu privire la acte de violenţă, discuţii cu consilierii şcolari, şedinţe cu părinţii - adică, o
abordare integrată a metodei de combatere a violenţei în şcoli. Pot spune, din experienţa mea de până
acum, că m-am confruntat cu situaţii diverse de violenţă în şcoală, de la bătai între elevi ca
grupuri organizate sau individual, la maltratarea copiilor mai sensibili şi mai fragili, însa cel mai adesea
cu abuzul verbal urmat de violenţă fizică.
2. Cauzele probabile ale problemelor de violenţă în şcoală. Remedii posibile. Este un mare merit şi o
mare provocare în a înlătura violenţa prin generarea unor activităţi care concurează pentru interesul
şi atitudinile tinerilor. Adică, gândul că, de fapt, elevii nu se cunosc cu adevărat între ei şi acesta
este motivul pentru care interacţionează în mod nepotrivit, ajungând până la violenţa, este înfricoşător.
Apare drept evident, atunci, că în şcoală nu sunt desfăşurate suficiente activităţi pe parcursul sau în
urma cărora elevii să comunice dincolo de o raportare superficială a unora la ceilalţi. Pentru a putea
susţine o campanie de prevenire a violenţei în şcoli consider că este nevoie ca mai întâi să
ne asigurăm că termenul de bulism este unul cunoscut de către majoritatea oamenilor. Pe lângă
dificultatea de a fi imediat înţeles, mai există o barieră în acceptarea publică a relaţiei dintre
atitudinile anti-sociale, violenţa în familie şi comportamentul tinerilor în mediul şcolar. Poate că nici
modelul de educaţie şi tipul de activităţi în şcoală nu sunt tocmai cele mai adaptate pentru a face
faţă problemelor elevilor; de multe ori suntem în situaţia de a nu putea răspunde în timp util faţă
de semnalele de alarmă ce anunţă acte de violenţă. În şcoală, dincolo de viaţa mondenă ce
guvernează atitudinile elevilor, ramâne realitatea crudă a unei atitudini de concurs de
popularitate. Consider că tocmai aceste diferenţe sunt contrastul din care se produce bulismul:
modelele sau aşteptările impuse afectează pe cei care nu le pot atinge, iar originalitatea fiecăruia
are de suferit, ceea ce se traduce prin excluziune sau izolare. Este un cerc vicios în care toţi suntem
părtaşi la vină deoarece, în lipsa comunicării directe, nu putem
controla aceste relaţii de autoritate, de dominare, şi nu putem încă să înlăturăm tensiunile şi stările
conflictuale ce apar din competiţie; la nivelul victimelor este o luptă pentru supravieţuire. În mod sigur,
nici tipul de sancţiune aplicată celor care se fac vinovaţi de bulism nu este unul general valabil; ar
trebui să fie confruntaţi cu stările victimelor lor sau această metodă ar produce un dublu dezechilibru?
Din punctul meu de vedere, ar fi necesare cursuri de responsabilizare (şi de
71
consiliere) pentru ca toţi elevii să poată aprecia în mod just consecinţele unor acţiuni violente. Şi
aceasta cred că este partea de început a soluţiei: nu un tratament special pentru agresori şi victime, ci
restabilire a egalităţii între elevi, înlăturarea presiunilor prin comunicare directă şi protecţie garantată în
cadrul şcolii. Remedierea problemelor de violenţă poate fi realizată prin iniţiative individuale şi acţiune
colectivă, lucrul în echipă cu factori interesaţi, contribuţii prin activitati şi parteneriate, şi elaborare de
instrumente de lucru. În acest sens, cunoştinţele acumulate în cadrul modulelor Masterului au fost
sistematizate şi aplicate, puse în practică prin intermediul planului de acţiune şi al modelului de
intervenţie.
3. Structura intervenţiei în şcoală şi urmărirea obiectivului.
Activităţile de proiect au fost concepute de asemenea manieră încât nu numai să sprijine participarea
elevilor, ci să permită într-un grad ridicat controlarea de către ei a proceselor intervenţiei de
combatere a violenţei. Pe măsură ce elevii au fost invitaţi să se familiarizeze în mod progresiv cu
complexităţile fenomenului de violenţă prin interogaţii precum ―Ce este violenţa?‖, ―Cum putem să
prevenim violenţa?‖, ―Care sunt beneficiile în a avea şi păstra toleranţă zero faţă de violenţă?‖, a fost
conturat şi obiectivul de definire de către elevi a ―locaţiei‖ actuale (―Unde suntem acum în prevenirea şi
combaterea violenţei?‖), a ―destinaţiei‖ dezirabile (―Unde aţi dori voi şi şcoala voastră să vă aflaţi în
lupta cu violenţa?‖), precum şi a căilor contextualizate de către mediu şi preferinţe în a ajunge de la
―locaţie‖ la ―destinaţie‖ (―cum reuşim să atingem obiectivul non- violenţei?‖). Această strategie de
provocare a identificării de priorităţi a avut rolul de a structura opiniile elevilor într-un plan de acţiune
care se poate mai târziu transforma într-o serie de proiecte sprijinite de practici şi intrumente
adaptate la nevoile de înţelegere a stării de fapt asupra violenţei în şcoli şi care să angajeze
responsabilitatea pentru schimbare pozitivă.
Prin urmare, căile de intervenţie au vizat următorul fir logic:
• Realitatea violenţei, realităţile şcolii: identificarea problemelor în şcoală în scopul
conştientizării situaţiilor de violenţă, al recunoaşterii riscurilor şi al înţelegerii importanţei
prevenirii violenţei
• Cercetarea mediului şcolar, prin dezbateri libere, deschiderea dialogului, cercuri de discuţii,
consultări în scopul definirii contextuale a conceptului
de violenţă, al realizării unui profil al ―agresorului‖, şi al interpretării consecinţelor actelor
de agresiune
• Motivarea şi legitimarea unor strategii cooperative de combatere a violenţei, prin jocuri de rol
(mărturisiri-confesări ale ―agresorilor‖ şi ale ―victimelor‖) şi reflecţie, alegerea unui slogan al
luptei împotriva
violenţei, în scopul iniţierii de noi activităţi de către elevi
• Evaluare participativă, prin aportul cadrelor didactice, al consilierului educativ şi al
elevilor, şi cu utilizarea de instrumente de evaluare precum chestionarele şi ghidurile de
interviu ex-ante („Cât de toleranţi suntem?‖), respectiv ex-post („Stare de fapt a violenţei şi
agresiunii în şcoală acum‖), grilele de evaluare, jurnalul de bord şi studiile de caz ale
consilierului educativ, expresii artistice ale elevilor cu privire la prevenirea actelor de
violenţă.
72
ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE
Activităţile stagiului de practică desfăşurate în cadrul unităţii de învăţământ sunt detaliate în cadrul
Resursei Educaţionale Deschise, fiind succint enumerate aici.
În perioada 17.10-30.11.2011, au fost abordate următoarele teme şi activităţi:
17.10-20.10.2011 - Violenţa şcolară. Cauze şi consecinţe (elevii au realizat fişe de lucru).
24.10-27.10.2011 - Formele violenţei (elevii au realizat fişe de lucru, şi au desenat mesaje anti-
violenţă pe asfalt).
31.10-3.11.2011 - A fi violent înseamnă a fi mai puternic? (elevii au realizat planşe; au fost
organizate dezbateri în grupuri de discuţii).
7.11-10.11.2011 - Profilul agresorului, reflecţii asupra comportamentului inadecvat (elevii au
interpretat roluri de agresori şi de victime - jocuri de rol într- o scenetă).
14-17.11.2011 - De la violenţă la devianţă, un singur pas sau acelaşi pas greşit? (elevii au
realizat pliante anti-violenţă, au participat la dezbateri în grupuri de discuţii).
21-24.11.2011 - Violenţa la adolescenţi - Poveste cu final… (elevii au vizionat scurtmetraje pe
tema violentei, au participat la un cerc de dezbateri).
28-30.11.2011 – What is in an attitude? We versus violence. Atitudinea elevilor faţă de actele
de violenţă (elevii au realizat fişe de lucru, au ales un slogan anti-violenţă).
În rândul realizărilor se mai înscriu amenajarea « colţului anti-violenţă » în şcoală, cu imagini şi
reprezentări artistice; discuţii şi fişe de lucru pe baza unor proverbe şi zicători româneşti; producţii
verbale, bilingve – deconstruirea unor termeni agresivi; lecturi şi conferenţieri ale unor invitaţi speciali
din afara şcolii; activităţi de Halloween, ―Violence Awareness‖ event, How are you, pumpkin? -
decorarea de dovlecei care să descrie atitudini agresive sau paşnice.
Momentul declanşator al intervenţiei l-a constituit vizionarea unui scurt film pe tema violenţei în şcoală
- reacţia unora dintre elevi nu a surprins, imaginile de agresiune stârnind râsete, ceea ce înseamnă
că, la început, atitudinea a fost una de acceptare a violenţei. Elevii şi-au exprimat părerile referitor la
73
violentace are loc in scoli, majoritatea considerând că aceia care recurg la violenţă nu ştiu să se facă
auziţi şi apreciaţi de cei din jurul lor, şi nu pot ieşi în evidenţă decât folosind mijloace violente;
din lipsă de comunicare cu părinţii, familia, dirigintele, aceştia ajung să se îndepărteze de colegi,
părinţi, şcoală. Unii elevi consideră chiar că principalii vinovaţi pentru astfel de cazuri de
agresiune în şcoli sunt părinţii. După discuţii le-am cerut elevilor să încerce să îşi imagineze un alt
final pentru film. Cei mai mulţi au preferat finalul în care cei doi băieţi agresori sunt prinşi şi
exmatriculaţi, pedepsiţi pentru ceea ce au făcut; alţii au preferat finalul prezentat în film când unul
dintre agresori realizează că a greşit şi hotărăşte să se schimbe. Am invitat elevii să intre, pe rând, în
rolul celor doi agresori şi în rolul baieţelului agresat; astfel am putut descoperi elevii care au tendinţe
de agresivitate. Cei care s-au identificat ca agresori şi în viaţa reală au primit drept sarcină să îi apere
pe cei agresaţi de ei până la momentul respectiv (în cazul în care vor mai fi agresaţi de alţii aşa cum
au făcut-o ei). Elevii au devenit conştienţi de gravitatea actelor de agresiune şi au fost invitaţi să
propună la sloganuri anti-violenţă; ăspunsurile lor au fost: „Violenţa naşte violenţă‖,
„Violenţa nu înseamnă iubire‖, „Say no to violence‖, „Indiferenţa ta poate duce la o tragedie‖, „Stop
the violence‖, „Violenţa este arma celor slabi (numai cei slabi apelează la bătaie pentru că nu ştiu să
se exteriorizeze, să exprime ce simt şi se ascund în spatele unei măşti numita „violenţă‖)‖, „Violenţa
este ultimul refugiu al incompetenţei‖, „violenţa este un teritoriu al frustrărilor înghesuite‖,
„violenţa este ceea ce desfigurează condiţia umană‖, „Hate violence? Do something about it!‖.
În timpul şi în urma aprofundării conţinuturilor activităţilor elevii au fost sub observare directă şi
reciprocă a comportamentului verbal şi non-verbal la clasă, pe holurile şcolii, în curtea şcolii. Discuţiile
libere pe tema violenţei, confesiunile şi mărturisirile actelor de violenţă, au încurajat elevii să se
descopere pe ei înşişi şi să prevină auto-izolarea. Mai mult chiar, elevii au fost cei care au propus o
determinare a propriului rol în rezolvarea cazurilor de violenţă şi prin exerciţiu de grup, ceea ce a
stimulat încrederea între ei. Opiniile elevilor despre actele de agresiune dintre ei au condus dezbaterile
în direcţia exprimării de păreri pro şi contra cu privire la relaţia dintre violenţă şi putere, fiind identificate
tendinţe ale elevilor de utilizare a forţei în mod violent în ideea afirmării şi fiind subliniată „starea de
control‖ pe care o deţin atunci când se afirmă faţă de ceilalţi într-un mod violent. Elevilor li s-a oferit
prilejul de a descoperi cauzele violenţei, ei trebuind să le identifice, ceea ce le-a relevat cât de uşor
este să devină autori ai sau victime ale violenţei şi ce consecinţe nefaste apar. Elevii au desfăşurat şi
activităţi de identificare a liderului de grup, în perspectiva înfiinţării unui grup de acţiune în şcoală care
să monitorizeze actele de agresiune şi să le prevină. Mai mult, pe viitor va trebui să existe un grup de
lucru compus din părinţi, cadre didactice, elevi, consilieri educativi, psihologi, iar pentru ca acesta să
aibă succes este nevoie de o strategie de comunicare şi metode de lucru ale căror conţinuturi să se
regăsească în viziunea şi în misiunea şcolii - şcoala să îmbrăţişeze în mod deschis educaţia pentru
non-violenţă ca scop declarat.
EVALUARE şi ANALIZĂ
Până la 30.11.2011, data încheierii stagiului, a fost desfăşurată doar o primă fază a proiectului, acesta
urmând să continue pe tot parcursul anului şcolar 2011- 2012. Activităţile de supraveghere vor
continua în cadrul orelor de curs, în pauze şi în activităţile extra-curriculare, în baza observaţiilor
culese până acum.
74
Referitor la opiniile elevilor asupra prezenţei fenomenului de violenţă în şcoală, cele mai multe reacţii
au fost de confirmare, şi de non-raspuns (foarte puţine fiind cele de negare). Cele mai frecvente
forme de violenţă între elevi sunt injuriile, jignirile, agresiunea verbală şi atitudini ironice, sarcastice.
Cauzele familiale par să aibă un impact semnificativ asupra comportamentului violent, remarcându-se
asocieri semnificative între comportamentul violent al elevilor şi climatul socio-afectiv al familiilor (relaţii
tensionate între părinţi, atitudini violente sau de indiferenţă, nepăsare, ale părinţilor faţă de copil, mediu
lipsit de securitate afectivă), economic (venituri insuficiente, sărăcie), sau de educaţie al părinţilor
nivelul scăzut de educaţie a părinţilor. Pentru unii dintre elevi este normală violenţa, ca formă de
comunicare între membrii familiei, alţii au spus că din cauza violenţei de acasă au devenit şi ei violenţi,
pentru că simt nevoia să se răzbune şi, neputând face aceasta faţă de un membru al familiei, se
exteriorizează prin violenţă asupra colegilor. O parte dintre ei merg şi la psihologul şcolii, fiind
conştienţi că au o problemă, ceea ce reprezintă un pas mare spre rezolvarea ei. Au fost, deci,
observate diferenţe semnificative de percepţie între diverşi elevi, atât în modul în care se raportează
la ideea de violenţă, cât şi în ceea ce priveşte gradul de sensibilitate şi toleranţă la violenţa în
şcoală. Pe de altă parte, elevii resimt în mod direct şi semnalează cu mult mai multă promptitudine
decât cadrele didactice sau părinţii actele de agresiune în şcoală. În conturarea profilului elevului
violent şi al ipostazelor de agresiune, cel mai adesea s-au făcut referiri la istoria personală şi la
experienţa victimizării.
În urma desfăşurării activităţilor de proiect a fost remarcată îmbunătăţirea relaţiilor dintre elevi, dupa
cum a reieşit din atitudini manifeste de deschidere către dialog, de curiozitate referitor la
activităţile de promovare a educaţiei pentru non-violenţă, fiind înregistrat un real progres în ceea ce
priveşte obiectivul de creştere a nivelului de conştientizare a nevoii de prevenire a violenţei în şcoală şi
de combatere a cauzelor acesteia, atât în rândul elevilor, precum şi în cel al cadrelor didactice.
Evaluarea noilor şi îmbunătăţitelor competenţe a cercetat dimensiunea cognitivă a cunoaşterii lor
conceptuale referitoare la fenomenul violenţei în şcoli, prin reflecţie asupra propriei persoane şi asupra
celorlalţi. Analiza comportamentelor şi a atitudinilor elevilor atunci când sunt confruntaţi cu probleme de
agresiune relevă că aceştia fac dovada unei „re-dimensionări‖ pozitive a capacităţii de aplicare a unor
cunoştinţe noi asupra dinamicilor de grup într-o manieră emoţional inteligentă.
Un descriptor extrem de relevant cu privire la sporirea abilităţilor de relaţionare într-un mod sensibil la
context şi axat pe reciprocitate între colegi, şi care probează şi intenţionalitatea şi aspiraţiile pe
termen mediu ale elevilor, este cel referitor la (apariţia şi) creşterea nevoii de activităţi şi campanii
împotriva violenţei, în special atunci când ne îndreptăm atenţia către cluburile şcolare ale elevilor.
Rezultatele intervenţiei ar putea fi rezumate astfel :
Schimbări comportamentale şi atitudinale pozitive în rândul elevilor
Mobilizare pentru continuarea activităţilor anti-violenţă, în sensul dorit: conducând
schimbarea, clubul elevilor a început, mai întâi asistat şi mai apoi în mod progresiv
autonom să abordeze tema violenţei şcolare în dezbateri, la întâlniri periodice şi prin
activităţi artistice
Un climat şcolar ―reîmprospătat‖ – o populaţie şcolară animată de interesul comun şi
75
idealul prevenirii violenţei
Efecte revărsate în cascadă, de la nivel de clasă, la nivel instituţional - beneficiu al
abordării de tip multi-clasă, adecvat unei intervenţii orientate către nevoia de
conştientizare - strategia şcolară va încorpora noile ―standarde‖ de non-violenţă ca parte
a misiunii şi viziunii instituţiei de învăţământ.
Datorită perioadei relativ scurte alocate intervenţiei şi evaluării, în condiţiile în care schimbarea
atitudinilor elevilor şi generarea unei culturi a non-violenţei reprezintă un proces de durată, o nouă grilă
de observare a comportamentului elevilor ce prezintă risc de violenţă va fi aplicată la sfârşitul anului
şcolar şi va cuprinde atât întrebări generale, cât şi specifice.
Întrebările generale fac referire la:
- modalităţile de interacţiune, relaţionare ale elevilor;
- repectul reciproc al elevilor în comunicare;
- tendinţa formării unor grupuri de elevi simultan cu marginalizarea altora;
- tendinţe de auto-izolare;
- semne vizibile de lipsă de implicare în activităţile şcolare sau o scădere a performanţei (lipsă
de concentrare, de comunicare, de decizie);
- reacţii agresive, atitudini de superioritate, cu risc de conflict;
- frecvenţa situaţiilor conflictuale;
- formele pe care le iau actele de violenţă;
- un simţ al responsabilităţii elevilor, în mod colectiv, pentru buna înţelegere cu colegii;
- un simţ al responsabilităţii elevilor, în mod individual, pentru siguranţa colegilor.
Întrebările specifice sunt adresate pe de o parte victimelor, pe de altă parte agresorilor, în contextul
unui act de agresiune:
- acceptă victimele să nominalizeze agresorul/agresorii?
- recunosc victimele calitatea de lider a agresorului?
- trăiesc victimele sentimente de frică sau sunt ele deja obişnuite cu acest mod impropriu de
relaţionare?
- sunt dispuse victimele să se adreseze adulţilor pentru a remedia situaţia?
- au victimele încredere că situaţia poate fi controlată şi că abuzul poate fi prevenit?
- au agresorii un comportament cooperant?
- consideră agresorul că victima a meritat acel tratament?
- recunoaşte agresorul gravitatea actului comis?
- consideră agresorul victima ca fiind inferioară?
- poate agresorul justifica agresiunea (enumera motivele)?
- poate agresorul spune ce anume a urmărit prin fapta sa?
CONCLUZII şi REFLECŢII
În vederea dezvoltării unui climat de siguranţă şi de protecţie şi a unei culturi a non-violenţei, este
nevoie de o abordare structurată şi integrată la nivelul întregii şcoli, cu concursul altor instituţii,
autorităţi importante şi figuri marcante din comunitate. Participanţii implicaţi în activităţile proiectului
curent au demonstrat posibilitatea coordonării eforturilor prin comunicare constantă, ceea ce a produs
76
în cadrul şcolii o comunitate de bune practici anti-violenţă, fie prin intermediul expertizei de care dispun
(conducere a şcolii, cadre didactice, consilieri educativi, specialişti), fie prin experienţa personală (ceea
ce face din elevi experţi în domeniul fenomenului violenţei, experţi care trebuie consultaţi de fiecare
dată, pentru orice măsură adoptată în şcoală). Sentimentul apartenenţei la şcoală nu trebuie ignorat,
sentimentul utilităţii pentru comunitatea de interese comune nu trebuie nicicând neglijat. Atunci când
elevii observă diferenţe de putere între ei, fie le conservă, fie încearcă să le schimbe prin resort la
violenţă individuală sau de grup. În şcoală este necesar să existe o cultură şi o practică a prevenirii şi
combaterii violenţei, iar în acest sens, o coaliţie a factorilor interesaţi, veritabili monitori resursă în
motivarea auto-evaluării periodice a şcolii cu privire la prevenirea violenţei şi în promovarea iniţiativelor
elevilor, trebuie să îşi manifeste aprecierea pentru contribuţia elevilor la bună schimbare în mod
public.
Succesul intervenţiei în cazul Liceului Teoretic din Cujmir a putut fi măsurat în termeni de creştere a
numărului de acţiuni şi evenimente ce promovează educaţia pentru non-violenţă, de angajament faţă
de idealul prevenirii violenţei şi de autonomie câştigată în generarea de activităţi ce au la bază nevoi
manifeste
de protecţie şi recunoaştere reciprocă. Prin lărgirea orizonturilor de aşteptare cu privire la empatizare şi
sprijin reciproc a fost înregistrat un progres în ceea ce priveşte obiectivul de sporire a nivelului de
conştientizare a nevoii de prevenire a violenţei în şcoală şi de combatere a cauzelor acesteia,
producându-se la nivelul şcolii, prin activitatea cluburilor elevilor, o reacţie pozitivă de
mobilizare.
Din moment ce cultura non-violenţei în şcoală se poate propaga numai prin practica non-violenţei, o
stare de responsabilitate reciprocă trebuie să domine instituţia de învăţământ: elevii sunt cei care
trebuie să găsească primii soluţii la problemele de violenţă pentru că atunci când identifică soluţii
inovează, generează oportunităţi pentru propriul viitor şi pentru al celor din jur.
Într-o notă concluzivă, cheia pare să fie în binomul roluri şi responsabilităţi în orice proces de implicare.
Iar transformarea rolului din atribuit în asumat, respectiv a responsabilităţii din arbitrară în dobândită
aduce elevilor ceea ce şcoala nu îndrăzneşte să le promită în egală măsură: emanciparea de violenţă.
BIBLIOGRAFIE
În bibliografie se regăsesc materiale pe care le-am lecturat şi aprofundat în studiu individual, în
scopul unei mai bune informări asupra fenomenului violenţei în mediul şcolar şi asupra demersurilor
actuale de combatere a efectelor nedorite, precum şi în pregătirea stagiului de practică, a proiectului
de intervenţie în şcoală şi a lucrării de dizertaţie. Materialele adiţionale sunt detaliate în Resursa
Educaţională Deschisă.
Agenţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, România şi Convenţia ONU cu Privire la
Drepturile Copilului - Al treilea şi al patrulea Raport periodic 2007
Coloroso, B. (2003), The bully, the bullied and the bystander: Breaking the cycle of violence,
New York: Harper Resource.
Consiliul Tineretului din România - Europa ta - Viitorul tău, Dezbatere naţională pe politici pentru tineret
77
Elias, M. J. & Zins, J. E. (2002), Bullying, Peer Harassment, and Victimization in the Schools,
Haworth Press Inc., Binghamtom, NY
Fundaţia pentru dezvoltarea societăţii civile (FDSC), Nevoi emergente ale copiilor din România -
Abordări inovatoare în profesionalizarea lucrului cu copiii, www.copiisitineri.ro
Ferreol, Gilles; Jucquois, Guy (2005), Dicţionarul alterităţii şi al relaţiilor interculturale, Editura Polirom,
COLLEGIUM-Sociologie. Antropologie.
R. A. Geffner, M. Loring, & C.Young (eds.), Bullying behavior: Current issues, research and
interventions, Binghamton, NY: Haworth Press.
James Garbarino and Ellen deLara (2002), And Words can Hurt Forever: How to Protect
Adolescents from Bullying, Harassment, and Emotional Violence, The Free Press.
J. Juvonen & S. Graham (eds.), Peer harassment in school: The plight of the vulnerable and
victimized, New York: Guilford.
Olweus, D. (1993), Bullying at school: What we know and what we can do (understanding
children’s worlds), Malden, MA, Blackwell.
Pânişoară, Ion-Ovidiu (2009), Profesorul de succes – 50 de principii de pedagogie practică, Editura
Polirom.
Sălăvăstru Dorina, Violenţa în mediul şcolar. În: Ferreol, Gilles, Adrian, Neculau, Violenţa. Aspecte
psihosociale, Iaşi, Editura Polirom, 2003.
Sheras, P. L. with Thompson, A. (2002). Your Child: Bully or Victim? Understanding and Ending
School Yard Tyranny, New York: Fireside (Simon & Schuster).
Sykes, Charles J. (2007), Real-word antidotes to feel-good education, 50 Rules kids won’t Learn in
School, Editura St. Martin’s Press.
United Nations Children’s Fund, A Human Rights-Based Approach to Education, United Nations
Educational, Scientific and Cultural Organization, 2007
UNICEF Romania şi Asociaţia Alternative Sociale, 2008, Analiză la nivel naţional asupra fenomenului
copiilor rămaşi acasă prin plecarea părinţilor la muncă în străinătate, Iaşi
Van Oudenhoven, Nico; Wazir, Rekha (2006), Newly Emerging Needs of Children, an Exploration,
Garant, Antwerp
***, ROMÂNIA EDUCAŢIEI, ROMÂNIA CERCETĂRII - Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru analiza
şi elaborarea politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, Bucureşti, 06 iulie 2007
Links:
*** Bullying Online—www.bullying.co.uk
UK website with especially useful information on what parents can do. Although some of the
78
information is geared toward British schools, the general approach recommended is equally useful for
users from other countries.
*** Bullypolice—www.bullypolice.org
A list of anti-bullying laws; links to other websites.
*** Committee for Children—www.cfchildren.org/issues/bully/
Provides information on bullying and bullying prevention.
*** KidsHealth—www.kidshealth.org
From the Nemours Foundation, has much information on bullying, including
“Bullying and Your Child”
*** National Association of School Psychologists (NASP, USA) NASP Resource Library
- www.nasponline.org/resources/index.aspx
From the National Association of School Psychologists, offers several links with
suggestions for parents and teachers concerning bullying.
• http://www.stopbullyingnow.hrsa.gov
• http://www.targetbully.com
• http://www.backoffbully.com
• http:///www.pta.org/bullying/
• http://www.dac.neu.edu/cp/mspa/html1/mspa32.html
• http://www.nea.org/schoolsafety/bullying.html
• http://www.clemson.edu/olweus/index.html
• http://www.mentalhealth.samhsa.gov/15plus/aboutbullying.asp
79
80
MASTER
"SOCIAL PEDAGOGY AND FIGHT AGAINST
YOUTH VIOLENCE”
MABE
2011
SIMONA LOLEA
VIOLENCE EXPRESSED BY EMOTIONS
This active experimentation is implemented within
the European project ―Active and socially
constructive methodology to fight against bullying‖
(ref. JLS /2008/DAP3/AG/1340), co-funded by the
European Commission in the framework of the
Programme Daphne IIII.
This publication reflects the views only of the
author, and the Commission cannot be held
responsible for any use which may be made of the
information contained therein.
81
82
ABSTRACT
The phenomenon of bullying in Romanian schools has mushroomed in the last decade of our century.
Teachers are in a position where I do not know or can not deal with acts of aggression manifested between
students. The motivation of this paper is to form youth mentors among students in school with no clasdele I-
VIII. 11 of Turnu Severin, young students are able to manage physical and psychological violence occurring
Inn at school or close to it. Observational young to be trained in the training activities held in school and work
under the close supervision of psychologists and social.
,, VIOLENCE EXPRESSED BY EMOTIONS‖
Violence and aggression are complex social phenomena, whose means of expression, social consequences
and ways of solving are issues which are impotant for the institutionalized factors of social control and public
opinion.
Violence and aggression are phenomena that complets one another and which generates a series of
negative and destructive consequences on the structure and social stability and causes feelings of insecurity
demoralizing the groups and the individuals. Although the causes of violence are varied, the research studies
about this theme reveals that the sources are powered by the perpetuation of economic, political and social
deficit structures which are unable to alleviate, at certain times of economic difficulties, inflation, poverty and
unemployment, inequalities and inequities between individuals and social groups.
Violence, by virtue of its spectacular conduct benefits from the media by an extension to very broad social
scale.A long exposure to violence through the media can have direct additive effects on youth and adult world
and a long-term effect of increasingly harmful to the generally accepted values of society.
Considering that the phenomenon of violence in Romania has a broad determination, this paper proposes an
inventory of the main theoretical, methodological and practical issues and presents the peculiarities of this
phenomenon in the conditions of our schools.In the first part of the paper is presented the context for the
development of this project and its motivation.In the second chapter the problem is identified and are
presented the arguments for the intervention.In the third chapter are presented the ways of intervention, the
methodology of the intervention, the presentation of the methods used in working with students in class , the
activities (self-knowledge, communication and conflict management) carried with them.
The fourth chapter describes the used methods : associative methods, free association, associative map and
brainstorming.Chapter Five presents the results of the intervention, in the classroom, individually, but also at
the institution.The last chapter presents the conclusions of the project .Motivation:
The phenomenon of aggression in Romanian schools has grown in the last decade of our century. Teachers
do not know anymore or cannot deal with the acts of aggression manifested between students.
1 THE MOTIVATION
Of this paper is to form young mentors among the students from School no. 11 in Drobeta Turnu Severin,
young students who are going to be able to manage physical and psychological violence which can appear In
or near the school. These young people will be trained in the training activities held in school and will work
under the close supervision of the psychologist and the social worker.
2 THE GLOBAL PROJECT
To Increase the capacity of students to handle violent situations, which can appear in school.
3 SPECIFIC OBJECTIVES
83
Training the students' ability to cope violent situations.
Increasing the capacity of students to cope with conflict situations appeared in school
Training in school 25 students mentors for other students, to manage situations of violence in school
4 DURATION
200 hours starting from 17 September to 30 November 2011
5 CONTEXT
School Number 11 Drobeta Turnu Severin Romania
6 BENEFICIAIRES
- Direct: Seventh grade students B
-Indirect: -Students of School No 11 Drobeta Turnu Severin;
- School teachers;
- Parents of students involved in the project
In order to diagnose the phenomenon of violence in the school when I practised I initially found it necessary
to apply a questionnaire to identify existing forms of violence. The questionnaire applied has a set of 10
questions.
After I applied the questionnaire for identifying problems, and subsequently in the training activity, I found
that:
-The forms of violence that occurs in school are: student-student violence found as the most common form of
violence, and violence between the teacher-student and student-teacher occurs rarely or not at all.
- Insults and bad words are the most common situation that occurs between students, followed by quarrels
and bad words
-The forms of violence seen by students are most frequently during the breaks
-The phenomena of violence Observed, occurs between students in the same class
- Forms of violence between students and teachers identified by school students are indiscipline,
absenteeism,, running away from hours, bad words and insults.
- Following the responses to the questionnaire, we found that quite often happens the following situations:
- Teachers stimulate students to outrun each other more than collaborate;
- Teachers do not have enough patience to listen to their problems and concerns;
-Teachers require students to reproduce what they have taught and less to have original or , bold ideas
-Teachers wrongly encourage some students
Most Of the students surveyed, said they do not feel protected at school against violence of some colleagues,
teachers or others.
Students considered that reducing violence cases can be achieved by following:
Extracurricular activities, collaboration between students, not to offend anymore, to respect each other, to help each other, to be friends, not to talk bad, not to fight, to empathize with others, the attention in class, to seek support from the school psychologist.
7 PROCEDURES FOR INTERVENTION
Self-awareness activities
Her self-esteem and how a person sees herself are closely related to the family or to the social and economic environment.
Communication activities. A Good communication is necessary for healthy and happy relationships between students in the school.
Conflict management activities ; avoiding conflicts, compromise (negotiating, agreements, transactions), competition (destruction of the other party), adaptation (concessions acceptance, tolerance, respect), and collaboration in solving conflicts by confronting points of view.
84
8 METHODS AND INSTRUMENTS
Associative methods. Processes used in these methods lead students to express spontaneously their content
representations based on a small number of inductive stimuli. On the other hand, the student establishes
certain concepts in the form of simple words, does not return in the form of written or spoken phrases.
Communication difficulties are removed completely.
1. Free association . This technique allows the collection of student’s representation content. All the
words produced by students may be so associated and may become material when using other
complementary associative methods , especially associative map, forming pairs of words or coupled
evaluation.
2. Brainstorming. Brainstorming or rain of ideas is a flow of ideas on a specific subject. This method
generates an unlimited number of ideas.
3. Associative map (mental map) Associative map is the continuation of free association
9 THE RESULTS OF THE INTERVENTION AT THE INSTITUTION
The Strategy for preventing and combating violence in school with grades I-VIII No. 11 of Turnu Severin:
- Forming a group of students- mentors (at school) for school violence, with a role in advising and monitoring cases of school violence.
- Elaborating a brochure / leaflets by students about violence that will be distributed in school and other schools;
- Making materials by students on the school violence (drawings, compositions / essays, messages, slogans);
- Conduct focus groups with students in school and their parents (along with the working group to which it belongs) to identify violent situations
- Participation at the contest for choosing a slogan and at a drawing contest (,, the color of violence ',' Emotions violence ")
10 IMPACT ON EXPANDED COMMUNITY
The students from Seventh B grade from School No 11, participating in all activities included in this work
,understood that they must change their attitude and their approach to colleagues, they become mentors; in
other words an example of student promote nonviolence
The impact occurred primarily in their family. Parents have become interested in supporting this team
approach, supporting us all the time, and they understood that communication is important in their
relationship with the child.
Secondly, the proposed strategy makes a difference in the conduct of activities and the involvement of teachers and the 25 mentors students in school is an example for other schools in the city and county.
11 RESULTS OF SURGERY AT THE INSTITUTION
Strategy on violence prevention and control in Primary School No.11-VIII Drobeta Turnu Severin –
Goals at school:
• Identify and assess the scale of the phenomenon of violence in school and in its proximal environment.
• Awareness of all school actors on the sources, causes and effects of the phenomena of violence in school.
• Attracting and community representatives involved in the actions of prevention and combating violence in
school.
• Develop a strategy for improving the institutional level phenomena of violence at school - (Strategy to
prevent and combat violence in school - SPCVŞ).
85
• Development and testing of tools to identify, monitor and evaluate the phenomena of violence in school
(which lead to the development of a Barometer of violence in school, as an operative instrument for
intervention), as part of the School Development Plan - PDS.
• Involving stakeholders from the school and the community in carrying out activities under the strategy-
monitoring training mentors for students in school violence.
• Dissemination of project in other educational institutions
a.The results obtained in the internship
Organizing a series of workshops with students, the following topics:
- Develop a class project on violence prevention in school
- Develop materials to students on school violence (drawings, compositions / essays, messages, slogans);
- Develop a brochure to students / leaflets about violence that will be distributed in school and other schools;
-Other curricular or extracurricular (art-project activities Mabe)
- Forming a group of students, mentors (at school) in school violence, the role in advising and monitoring
cases of school violence.
- Conducting focus groups with students in school and their parents (along with the working group to which it
belongs) to identify violent situations.
- Develop an individualized program of counseling for students, teachers and parents.
b.Closing remarks
Learning methods in group I helped students and teachers how to develop interpersonal relationships and to
increase confidence and self esteem. Also, I was informed to take into account the social environment of the
young and the strong influence that has on the attitude of family and friends.
Seventh grade students from school B grades I-VIII No. 11, participating in all activities covered in the paper
understood that should change their attitude and approach to colleagues, they become mentors in other
words an example of student promote nonviolence.
The impact occurred primarily on the family. Parents are more interested in supporting the team approach
that is, supporting us all the time, and they understand that communication is important in their child releţia.
Secondly, the proposed strategy make a difference in the conduct of activities involving teachers and mentors
and 25 students in school but is an example for other schools in the city and county.
12 COCLUSIONS
- Educational influences that come directly from adults shape children's fundamental attitude.
- Learning processes can control the aggression and the meaning that action provides student friendly
models.
- The media is one of the most influential factors on students' behavior, both by the values it promotes, and
the consequences on how leisure
- If a company would satisfy the desires in response to a plea and not in response to aggression, the
aggression should not be used as means to achieve-ments desire
13. BIBLIOGRAFIE:
1.,,Manual de educaţie pentru viaţa de familie ’’, Fundaţia Tineri Pentru Tineri, Bucureşti, Ed. Dareco, 2001.
2.Adriana Băban : ,,Consiliere psihopedagogică‖ – Ed. Ardealul , Iaşi, 2004.
86
3.Mielu Zlate: ,,Introducere în psihologie‖, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.
4.,,Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală, ghid practic pentru directori si cadre
Didactice, Buzău, Alpha MDN, 2006.
5.Tomşa, G. : Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă Viaţa Românească, Bucureşti,
1996.
6.Miklos Kenderfi:,, Curs conflict‖, Universitatea Agricolă, Gődőllő, Ungaria, 1999.
7.Esoh Elamé - Deconstrucţia violenţei prin intermediul reprezentărilor sociale-Centrul Interuniversitar pentru
Cercetare Didactica si Instruire Avansata –Universitatea Cà Foscari din Veneţia
8.Abric, J.-C. : ,,Pratiques sociales et représentations’’, Paris, PUF, 1994.
,,Violenţa exprimată prin emoţii”
Simona Lolea
REZUMAT
Violence and aggression are complex social phenomena, whose means of expression, social
consequences and ways of solving are issues which are impotant for the institutionalized factors of social
control and public opinion. Violence and aggression are phenomena that complets one another and which
generates a series of negative and destructive consequences on the structure and social stability and
causes feelings of insecurity demoralizing the groups and the individuals. Although the causes of violence
are varied, the research studies about this theme reveals that the sources are powered by the
perpetuation of economic, political and social deficit structures which are unable to alleviate, at certain
times of economic difficulties, inflation, poverty and unemployment, inequalities and inequities between
individuals and social groups.Violence, by virtue of its spectacular conduct benefits from the media by
an extension to very broad social scale.A long exposure to violence through the media can have direct
additive effects on youth and adult world and a long-term effect of increasingly harmful to the
generally accepted values of society. Considering that the phenomenon of violence in Romania has a
broad determination, this paper proposes an inventory of the main theoretical, methodological and practical
issues and presents the peculiarities of this phenomenon in the conditions of our schools.In the first part of
the paper is presented the context for the development of this project and its motivation.In the second
chapter the problem is identified and are presented the arguments for the intervention.In the third chapter
are presented the ways of intervention, the methodology of the intervention, the presentation of the methods
used in working with students in class , the activities (self-knowledge, communication and conflict
management) carried with them.The fourth chapter describes the used methods : associative methods,
free association, associative map and brainstorming.Chapter Five presents the results of the
intervention, in the classroom, individually, but also at the institution.The last chapter presents the
conclusions of the project .Motivation:
The phenomenon of aggression in Romanian schools has grown in the last decade of our century.
Teachers do not know anymore or cannot deal with the acts of aggression manifested between students.
87
The motivation of this paper is to form young mentors among the students from School no. 11 in
Drobeta Turnu Severin, young students who are going to be able to manage physical and psychological
violence which can appear In or near the school. These young people will be trained in the training
activities held in school and will work under the close supervision of the psychologist and the social
worker.
The goal of the project:
To Increase the capacity of students to handle violent situations, which can appear in school.
Specific objectives:
Training the students' ability to cope violent situations.
Increasing the capacity of students to cope with conflict situations appeared in school
Training in school 25 students mentors for other students, to manage situations of violence in school
Duration:
200 hours starting from 17 September to 30 November 2011
Context:
School Number 11 Drobeta Turnu Severin Romania
Beneficiaries :
- Direct: Seventh grade students B
-Indirect: -Students of School No 11 Drobeta Turnu Severin;
- School teachers;
- Parents of students involved in the project
In order to diagnose the phenomenon of violence in the school when I practised I initially found it
necessary to apply a questionnaire to identify existing forms of violence. The questionnaire applied has a
set of 10 questions.
After I applied the questionnaire for identifying problems, and subsequently in the training activity, I found
that:
-The forms of violence that occurs in school are: student-student violence found as the most
common form of violence, and violence between the teacher-student and student-teacher occurs rarely
or not at all.
- Insults and bad words are the most common situation that occurs between students, followed by
quarrels and bad words
- The forms of violence seen by students are most frequently during the breaks
- The phenomena of violence Observed, occurs between students in the same class
- Forms of violence between students and teachers identified by school students are indiscipline,
absenteeism,, running away from hours, bad words and insults.
- Following the responses to the questionnaire, we found that quite often happens the following
situations:
- Teachers stimulate students to outrun each other more than collaborate;
88
- Teachers do not have enough patience to listen to their problems and concerns;
-Teachers require students to reproduce what they have taught and less to have original or , bold ideas
-Teachers wrongly encourage some students
Most Of the students surveyed, said they do not feel protected at school against violence of some
colleagues, teachers or others.
Students considered that reducing violence cases can be achieved by following:
- -Extracurricular activities, collaboration between students, not to offend anymore, to respect each
other, to help each other, to be friends, not to talk bad, not to fight, to empathize with others, the
attention in class, to seek support from the school psychologist.
Procedures for intervention:
Self-awareness activities
Her self-esteem and how a person sees herself are closely related to the family or to the
social and economic environment.
Communication activities. A Good communication is necessary for healthy and happy relationships
between students in the school.
Conflict management activities ; avoiding conflicts, compromise (negotiating, agreements,
transactions), competition (destruction of the other party), adaptation (concessions
acceptance, tolerance, respect), and collaboration in solving conflicts by confronting points of
view.
Methods and instruments:
1. Associative methods. Processes used in these methods lead students to express
spontaneously their content representations based on a small number of inductive stimuli. On the
other hand, the student establishes certain concepts in the form of simple words, does not return in
the form of written or spoken phrases. Communication difficulties are removed completely.
2. Free association . This technique allows the collection of student’s representation content. All
the words produced by students may be so associated and may become material when using
other complementary associative methods , especially associative map, forming pairs of words or
coupled evaluation.
3. Brainstorming. Brainstorming or rain of ideas is a flow of ideas on a specific subject. This
method generates an unlimited number of ideas.
4. Associative map (mental map) Associative map is the continuation of free association
The Results of the intervention at the institution:
The Strategy for preventing and combating violence in school with grades I-VIII No. 11 of Turnu
Severin:
- Forming a group of students- mentors (at school) for school violence, with a role in advising and
monitoring cases of school violence.
- Elaborating a brochure / leaflets by students about violence that will be distributed in school and
other schools;
89
- Making materials by students on the school violence (drawings, compositions / essays, messages,
slogans);
- Conduct focus groups with students in school and their parents (along with the working
group to which it belongs) to identify violent situations
- Participation at the contest for choosing a slogan and at a drawing contest (,, the color of
violence ',' Emotions violence ")
Impact on expanded community:
The students from Seventh B grade from School No 11, participating in all activities included in this
work ,understood that they must change their attitude and their approach to colleagues, they become
mentors; in other words an example of student promote nonviolence
The impact occurred primarily in their family. Parents have become interested in supporting this team
approach, supporting us all the time, and they understood that communication is important in their
relationship with the child.
Secondly, the proposed strategy makes a difference in the conduct of activities and the
involvement of teachers and the 25 mentors students in school is an example for other schools in the
city and county.
INTRODUCERE
Violenta si agresivitatea reprezinta fenomene sociale complexe, ale caror modalitati de manifestare,
consecinte sociale si moduri de solutionare intereseaza atat factorii institutionalizati de control social cat
si opinia publica. Violenta si agresivitatea sunt fenomene care se completeaza si care genereaza o
serie de consecinte negative si distructive asupra structurii si stabilitatii sociale si provoaca stari
demoralizatoare si de insecuritate la nivelul grupurilor si indivizilor.
Desi cauzele violentei sunt diversificate, studiile si cercetarile intreprinse pe aceasta tema releva ca
sursele sunt alimentate de perpetuarea unor structuri economice, politice si sociale deficitare care sunt
incapabile sa atenueze, in anumite momente dificultatile economice, inflatia, saracia si somajul,
inegalitatile si inechitatile intre indivizi si grupuri sociale.
Violenţa, in virtutea desfăşurării sale spectaculoase, beneficiază din partea mass-mediei de o
extindere la scara socială extrem de largă.
Expunerea prelungită la violenţa prin mass-media poate sa aibă efecte cumulative directe asupra tinerilor
si asupra lumii adulte si un efect pe termen lung din ce in ce mai nociv asupra valorilor general admise de
societate.
Considerând ca fenomenul violenţei in România are o determinare multicauzală, lucrarea de faţă îşi
propune o inventariere a principalelor aspecte teoretice, metodologice si practice legate de specificul si
particularităţile acestui fenomen in condiţiile din şcolile noastre.
In prima parte a lucrării este prezentat contextul pentru desfăşurarea project work-ului şi motivaţia
acestuia.
In capitolul al doilea este identificată problemaşi sunt prezentate argumentele pentru desfăşurarea
intervenţiei.
În capitolul al treilea sunt prezentate căile de intervenţie, metodologia intervenţiei, prezentarea
metodelor folosite în lucrul la clasă cu elevii , activităţile ( de autocunoaştere, comunicare şi managementul
conflictului) desfăşurate cu aceştia.
90
Capitolul al patrulea descrie metodele folosite: metodele asociative, asocierealiberă, harta
asociativă şi brainstorming-ul.
Capitolul cinci prezintă rezultatele intrvenţiei, la nivel de clasă şi individual, dar şi la nivel de
instituţie.
În ultimul capitol sunt prezentate concluziile project- work-ului.
CADRU TEORETIC
Context pentru desfăşurarea proiectului
Motivaţie:
Fenomenul agresivităţii în şcoala românească a luat amploare in ultimul deceniu al secolului
nostru. Cadrele didactice se află în situaţia în care nu ştiu sau nu mai pot face faţă actelor de
agresivitate manifestate între elevi. Motivaţia acestei lucrări este aceea de a forma tineri mentori
printre elevii din Şcoala cu clasdele I- VIII nr. 11 din Drobeta Turnu Severin, tineri elevi care să
fie capabili să gestioneze actele de violenţă fizică şi psihică apărute înn cadrul şcolii sau în
imediata apropiere a acesteia. Acesşti tineri urmează a fi formaţi în cadrul activităţii de stagiu
desfăşurată în şcoală şi vor lucra sub atenta supervizare a psihologului şi asistentului social.
Scopul Proiectului:
Creşterea capacităţii elevilor de a face faţă situaţiilor de violenţă apărute în şcoală.
Obiective specifice:
OS1: Formarea la elevi a abilităţii de a face faţă situaţiilor generatoare de violenţă.
OS2: Creşterea capacităţii elevilor de a face faţă unei situaţii conflictuale apărute în şcoală.
OS3: Formarea în şcoală a unui număr de 25 de elevi mentori pentru ceilalţi elevi care să gestioneze
situaţiile de violenţă din şcoală.
Durata :
200 ore incepând din data de 17 septembrie până pe data de 30 noiembrie 2011
Context:
Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 11 din Drobeta Turnu Severin, România.
Echipa de proiect:
- Simona Lolea asistent social
- Bianca Răducan profesor sociopsiholog
Beneficiari:
- direcţi: elevii clasei a VII-a B ;
-indirecţi: - elevii Scolii generale nr. 11 din Drobeta Turnu Severin;
- profesorii Şcolii;
- părinţii elevilor implicaţi în proiect.
91
Graficul desfăşurării activităţilor în cadrul project work
Nr.crt. Activitatea desfăşurată Responsabili Data
1. Formarea echipei de proiect Simona Lolea 17 septembrie 2011
2. Desfăsurarea activităţilor în
cadrul planului de desfăşurare al
actv.
Echipa de proiect 19 septembrie – 31
octombrie 2011
3. Desfăsurarea activităţilor în
cadrul planului de desfăşurare al
actv.
Echipa de proiect 1 noiembrie – 25
noiembrie 2011
4. Realizarea strategiei
antiviolenţă
Director
Profesori diriginţi
Elevi
30 noiembrie 2011
IDENTIFICAREA PROBLEMEI
Argumente privind desfăşurarea intervenţiei
Colectarea de informaţii relevante privind fenomenele de violenţă şcolară- aplicare chestionar
Violenţa se manifestă în şcoală sub toate formele şi aspectele. Pentru a putea diagnostica fenomenul de
violenţă în şcoala în care am făcut stagiul, am considerat necesar să aplic iniţial un chestionar pentru
identificarea formelor de violenţă existente şi prevenirea şi combaterea violenţei în şcoli.
Chestionarul aplicat cuprinde un set de 10 întrebări. Acesta se află în Anexa 1.
În urma aplicării chestionarului de identificare a problemelor, şi, ulterior, în activitatea de
stagiu, am constatat următoarele:
Formele de violenţă care se manifestă în şcoală sunt: violenţa elev-elev constatată ca fiind
cea mai frecventă formă de violenţă, iar violenţa între profesor-elev şi elev-profesor se
manifestă destul de rar sau chier deloc.
Injuriile şi cuvintele urâte reprezintă cea mai frecventă situaţie care se manifestă între
elevi, urmată de certuri şi cuvinte urâte.
Formele de violenţă observate de elevi se manifestă cel mai frecvent în pauze.
Fenomenele de violenţă observate se manifestă între elevii din aceeaşi clasă .
Formele de violentă dintre elevi şi profesori constatate de elevii din şcoală sunt :
indisciplină, absenteism, fuga de la ore, vorbe urâte şi jigniri.
În urma răspunsurilor la întrebările din chestionar, am constatat că se întâmplă destul de
des
următoarele situaţii:
- profesorii îi stimulează pe elevi să se întreacă între ei mai mult decât să colaboreze;
- profesorii nu au suficientă răbdare să le asculte problemele şi nelămuririle;
- profesorii cer elevilor să reproducă ceea ce au predat şi mai puţin să aibă idei
92
originale, îndrăzneţe.
- Profesorii favorizează nejustificat unii elevi;
Dintre elevii chestionaţi, majoritatea au răspuns că nu se simt protejaţi la şcoală faţă de
violenţa unor colegi, profesori sau alte persoane.
Elevii consideră că reducerea cazurilor de violenţă se poate realiza prin următoarele:
- activităţi extraşcolare;
- colaborare între elevi;
- să nu se mai jignească;
- să se respecte ;
- să se ajute reciproc ;
- să fie prieteni ;
- calmi ;
- să nu se mai jignească şi să fie uniţi ;
- să nu vorbească urât, să nu se bată ;
- să nu se mai ia de copiii mai mici ;
- să empatizăm cu ceilalţi ;
- prin atenţie la ore ;
- să meargă la psihologul şcolar.
CĂI DE INTERVENŢIE
Metodologia intervenţiei:
Activităţi de autocunoaştere
Propria stimă sau modul în care o persoană se vede pe ea însăşi sunt strâns legate de familie, sau de
mediul social şi cel economic. Când copiii se simt ascultaţi,luaţi în serios şi îngrijiţi, se preţuiesc mai mult
prin dragoste şi sprijin orice fiinţă se poate simţi valoroasă. Când copiii sunt crescuţi intr-un mediu în care
adulţii importanţi( părinţii , educatorii) îi corectează şi le impun restricţii, ei îşi pot pierde încrederea în sine.
Activităţi de comunicare
O bună comunicare este necesară pentru realizarea unor relaţii sănătoase şi fericite între elevii din cadrul
şcolii. Aceasta implică mai multe componente. Una dintre ele , comunicarea sentimentelor înseamnă să
exprimăm ceea ce simţim despre cineva , lucru care uneori poate fi dificil .O altă componentă este
acceptarea sentimentelor comunicate de o altă persoană , respectând dreptul fiecăruia de a-şi exprima
sentimentele într-um mod acceptabil.
Să fii hotarât este o componentă importantă a unei bune comunicări mai ales pentru copii.Uneori a fi hotarât
se confundă cu a fi agresiv.
O comunicare agresivă înseamnă de obicei să îi umileşti pe ceilalţi, saîi blamezi , să ţi critici ,sau să
foloseşti un limbaj violent , şi are efectul de a inhiba comunicarea.
Elevii asimilează stilurile de comunicare de la părinţi şi de la alţi adulţi importanţi pentru ei ( cadre
dodactice). Comunicarea un domeniu complex al învăţării şi mulţi dintre elvi au dificultăţi în stăpânirea ei.
Activitaţile descrise mai jos vin în sprijinul elevilor pentru dezvoltarea abilităţilor de comunicare. Folosirea
93
acestor abilităţi îi vor da elevului încredere în sine şi posibilitatea de a se înţelege mai bine cu cei din jur.
Următorele activităţi sunt destinate să îi ajute pe elevi să îşi clarifice imaginea de sine şi să îşi
clădească încrederea în sine. De asemenea sunt destinate să formeze abilităţile de ascultare şi de
comunicare ce se susţin reciproc.
Activităţi de managementul conflictului:
Conflictele sunt prezente în mod inevitabil peste tot unde sunt oameni, în toate domeniile de activitate ,dar şi
în mediul şcolar
În cadrul accestor activităţi elevii sunt antrenaţi în cunoaşterea şi familiarizarea cu diferitele stiluri de
soluţionare a conflictelor
1. evitarea conflictelor;
2. compromisul (negociere, acorduri, tranzacţii);
3. competiţia (distrugerea celeilalte părţi);
4. adaptarea (acceptarea concesiilor, îngăduinţei, respectului);
5. colaborarea în rezolvarea conflictelor prin confruntarea punctelor de vedere
Detaliere activităţi:
Activităţi de autocunoaştere şi comunicare
Activitatea nr.1 Harta inimii- cunoaştere
Scop: Cunoaşterea şi discutarea caracteristicilor comune şi a diferenţelor dintre indivizi în cadru
grupului.
Materiale:Copii ale formularului :Cunoaşte-te pe tine însuţi- harta inimii
Activitatea nr.2 Analiza SWOT – Puncte slabe, puncte tari
Scop: Cunoaşterea şi discutarea caracteristicilor comune şi a diferenţelor dintre indivizi în cadru
grupului.
Materiale:Coli A4, instrumente de scris
Activitatea nr.3 Cunoaşte-te pe tine însuţi – Cine sunt eu?
Scop: Tinerii au frecvent o imagine interioară despre sine dar adeseori sunt prea timizi sau nesiguri
când trebuie să vorbească despre ei înşişi. Această activitate este concepută să îi ajute să înceapă să
işi exploreza sentimentele şi percepţiile interioare si sa afle că ceilalţi au valori şi viziuni asemănătoare.De
asemenea, oferă posibilitatewa formării unei echipe, ca şi ocazia de a afla ceva mai Materiale: coli mari
de hârtie A4, lipici, foarfecă, creioane, carioci, reviste.
Activitatea nr.4 Lucruri care mă descriu
Scop: Să încurajeze o comunicare deschisă şi autoexplorarea. Acest exerciţiu oferă participanţilor
posisibilitatea să se priveasca dintr-o perspectivă realistă şi să împărtăşească acest punct de vedere şi
celorlalţi.
94
Materiale: Formulare – Lucruri care mă descriu
Activitatea nr. 5 Să ştii să spui ,,NU” – Pregătirea pentru a spune ,,NU”
Scop: Să le dea participanţilor prilejul de a-şi exersa capacitatea de a spune ,,NU‖ şi de a-şi
schimba hotărârea dacă ,,NU‖ este cu adevărat decizia lor în ce priveşte relaţiile sexuale nedorite şi
bolile cu transmitere sexuală
Materiale: Exemplare din ,,Pregătirea pentru a spune NU‖, ,,Exersarea capacităţii de a spune NU‖ şi ,,
Comunicarea convingătoare‖
Activitatea nr.6 Ierarhizează-ţi valorile
Scop: Să ţi ajute pe participanţi să devină conştienţi de propriile valori.
Materiale: Formularul intitulat : ,,Ierarhizază-ţi valorile‖ pentru fiecare paricipant , o hârtie pentru notarea
rezultatelor , creioane
Activitatea nr.7 Atomul social
Scop:Să devină conştienţi de trăsăturile de caracter pe care le dorim prezente la prietenii noştri
Materiale: Copii ale formularului intitulat ,,Atomul social‖
Activitatea nr.8 Alegerea valorilor
Scop: Să încurajeze participanţii în explorarea valorilor personale
Materiale: O cameră liberă, formularul intitulat ,,Alegerea valorilor‖ într-un exemplar pentru instructor, două
coli pe care să scrie: ,,DE ACORD‖ şi ,,ÎMPOTRIVA‖
Activitatea nr. 9 Luarea deciziilor
Scop: Discutarea şi înţelegerea procesului de luare a deciziilor în contextul unei varietăţi de chestiuni
legate de viaţă . Să scriem / să verbalizăm ideea că multe din deciziile noastre au un efect important
asupra altor oameni şi că la rândul nostru suntem influenţaţi în deciziile noaste de către alţii
Materiale:Formulare ,,Luarea deciziilor‖
Activitatea nr.10 Procesul de luare a deciziilor
Scop: A trece în revistă procesul de gândire atunci când se iau decizii ,,cheie‖. Multe dintre decizii sunt
spontane şi uşor de luat; altele, însă , implică urmări mai serioase şi trebuie judecate într-o manieră
mai complexă.
Materiale: Exemplare din materialul ,, Procesul de luare a deciziilor şi exemplare din materialul ,, Cum
să iei o decizie‖
Activitatea nr.11 Interpretarea de roluri în luarea deciziilor
Scop:Să sprijine ideea că fiecare poate fi stăpân pe luarea propriilor decizii şi că este folositor să
exersezi luarea acestor decizii înainte de a te afla în faţa unor situaţii reale din viaţă.
Materiale: Lista cu situaţii posibile pentru interpretarea de roluri
Activitatea nr.12 Situaţii pentru interpretarea de roluri în luarea deciziilor
Scop: Rolurile sunt incluse pentru ca participanţii să exerseze cum să asculte şi cum să răspundă la
întrebările prietenilor lor
95
Materiale:Nici unul sau puteţi copia foaia de interpretare a rolurilor
Activitatea nr. 13 Studiu de caz- cazul lui Sorin
Elev cu comportament violent – studiu de caz (elaborat pe baza informatiilor furnizate de directorul
scolii si cadrele didactice în cadrul interviurilor individuale si discutiilor de grup):
„Sorin R. are 12 ani si este în clasa a VI-a. Are rezultate scolare slabe si a fost pe punctul de a fi lasat
repetent. Corigent a fost de mai multe ori. Are o sora în clasa a VIII-a care învata foarte
bine. Dar cele mai grave probleme sunt cele de disciplina. Este un elev foarte violent. Se întâmpla
aproape zilnic sa fie implicat într-o bataie, mai distruge unele bunuri din scoala, a stricat un scaun … a
aruncat cu el… a spus ca a fost nervos pentru ca ceilalti colegi l-au acuzat pe nedrept. Deranjeaza
mereu orele. Se ia de fete, le adreseaza cuvinte urâte. Într-o zi a venit la scoala mama unei eleve, a
intrat în clasa în timpul orei si l-a batutde fata cu doamna profesoara si cu ceilalti colegi pentru ca i-a
jignit fata, a facut-o c…. Nu prea are prieteni în clasa. Pe parinti nu i-am vazut pe la scoala. Mai vine
bunica. I-am spus sa-l duca la medic sau la un psiholog pentru ca are deficiente psihice. Ea a spus
ca nu poate, nu are bani…. Nu mai stim cum sa procedam cu el pentru a-l disciplina. Am încercat tot felul
de amenintari si i-am spus de nenumarate ori ca îl dam afara din scoala daca nu se potoleste. Nu stim ce
sa mai facem …. L-am pus sa dea declaratii scrise prin care se obliga sa se transfere la “scoala de
corectie”, în cazul în care actele lui violente se vor repeta. Cred ca are deficiente psihice. Ar trebui sa
mearga la doctor, la o scoala speciala de deficienti psihici… „
Ce solutii propuneti în cazul lui Sorin?
Transferul la o alta scoala Consultarea de catre un medic (psihiatru) Orientarea catre o scoala speciala
Orientarea catre o „scoala de corectie‖
Povestea lui Sorin, redata de el însusi
„Mama este roma si tata român. Mai am o sora. Parintii se certau mereu … se înjurau … tata o facea
c… si o batea pe mama, mai ales când venea beat. Se întâmpla des … Era foarte rau si scandal
mereu … Mama spunea ca nu aduce bani, ca nu munceste, el se supara si dadea în ea …O dadea afara
din casa. Pâna la urma a plecat de-acasa [mama], s-a dus la munca, în Italia. Tata zice ca nu munceste,
face altceva… Nu stiu ce-o mai face acum …Nu ne scrie. Tata vine si mai des beat…acum e si somer… a
furat si l-a dat afara. Iau banii [alocatia], de exemplu. Se duce si-i bea. Daca duc banii la mamaie, iese cu
scandal. Ar fi bine daca tata nu ar face asta. Dar oricum, mi-e frica sa nu ne lase si tata…Ne bate, ne
înjura pe noi, mai ales pe mine… stau pe-afara…Ma batea si ma înjura si mama, dar mai rar. Cred ca
sunt rau…dar nici tata nu ma iubeste, mama nu stiu
…Bunicii mai au grija de noi, dar n-au nici ei; vara pleaca la tara si ne lasa singuri. Nu prea avem haine si
ce mânca…Nu vreau bani, azi îi ai mâine nu-i mai ai. Dar fara nimic? Îmi vine asa, câteodata, sa
ma omor singur… Mi-e frica mereu, si acasa si la scoala. Colegii vin în timpul orelor si spun ca i-am
înjurat… Nu e întotdeauna asa. Nu am prieteni. Ma mai înteleg doar cu unele fete. Si profesorii m-au
batut. Nu prea învat, ma port urât… Nu stiu de ce… Ma duc la biserica… cânt în cor … si singur… îi
place preotului de mine, ma mângâie pe cap…Si lumii îi place de mine, spune ca cânt frumos. Îmi place
când vine duminica si ma duc la biserica, e bine acolo, e frumos … Numai Dumnezeu poate sa-mi faca
dreptate.”
După ce ati luat cunostinta de „povestea” lui Sorin:
96
Care credeti ca sunt principalele cauze ale comportamentului lui? De ce manifesta conduite violente?
Cum apreciati atitudinea cadrelor didactice din scoala fatade Sorin? De ce credeti ca la biserică Sorin se
simte fericit?
Ce tipuri de intervenţii aţi adopta în cazul lui? Una dintre cele prezentate mai sus sau altele? Elevii clasei a
VII-a B au fost împărţiţi în 4 grupe pentru a găsi soluţii la cazul lui Sorin,
Activităţi de managementul conflictului
Activitatea nr.14 Sunt fericit, mă simt groaznic !
Obiectiv: Să ne amuzăm!
Desfăşurare: Toţi participanţii stau pe scaune dispuse în formă de cerc. Unul se întoarce spre vecinul
lui şi spune: „Sunt fericit―, dar cu o expresie cât mai deprimată, tristă pe faţă.
Sau spune „Mă simt groaznic―, dar zâmbeşte fericit. Lucrurile se repetă în cerc, fiecare participant
încercând să facă ceva aproape imposibil şi cei mai mulţi dintre participanţi izbucnesc în râs.
Activitatea nr.15 Brainstorming
Obiectiv: Gândire creatoare, sprijin pentru găsirea soluţiilor.
Rechizite: un pachet de coli mari de hârtie, tablă de scris/şevalet, markere cu culori vii, bandă adezivă
pentru lipit pe perete.
Desfăşurare: Participanţii stau pe scaune formând un cerc. Problemele care formează subiectul
brainstorming-ului trebuie să fie formulate ca întrebări, de exemplu: „Cum se pot împăca mai bine bătrânii
cu tinerii?―
Dimensiunea grupului depinde de vârsta şi creativitatea membrilor.
În cazul grupurilor mari, este nevoie de un asistent sau de o persoană care să scrie. Adesea,
poate fi foarte folositor să se recurgă la umor în timpul aplicării tehnicii de brainstorming. Iată un exemplu
considerat clasic:
„Ce se poate face cu o cană cu apă?―
o cărămidă
· o frânghie de uscat rufe făcută din sârmă?
În atmosfera veselă a atelierului de lucru se pot aplica principiile brainstorming-ului:
Ceea ce contează este cantitatea şi nu calitatea ideilor.
Lasă creierul să zburde liber!
Nu judeca pe nimeni. Să râzi împreună cu alţii, nu de alţii.
Ajutaţi-vă unul pe altul cu aceste idei; încurajaţi enunţarea de idei opuse (contradictorii,
chiar bizare).
97
· Ce este conflictul? Este inevitabil?
· Este bun sau rău?
· Când este folositor / distructiv?
· Cunoaşteţi exemple de conflicte în societate?
Chiar dacă tema brainstorming-ului este uneori serioasă, regulile nu se schimbă; se poate râde în
voie, critica, dar nimeni nu trebuie să glumească, să fie ironic pe seama cuiva sau pe vreo idee.
Cineva din grup scrie fiecare idee pe o bucată de hârtie. Munca se desfăşoară mai rapid dacă se
stabileşte un anumit scop, de exemplu: să se adune 20 de idei în 2 minute sau în 5 minute să se
completeze 2 coli de hârtie sau în 10 minute să se umple 5 coli etc.
Activitatea nr. 16 Conflictele fac lumea să meargă înainte
Obiective: iniţierea unei dezbateri şi urmărirea modului în care participanţii reacţionează la situaţii
conflictuale (violenţa, discriminarea, furtul).
Rechizite: tablă de scris, coli de hârtie pentru vot şi un plic mai mare în care să poată fi adunate
colile de hârtie.
Desfăşurare: Conducătorul grupului cere opinia membrilor grupului despre un anumit conflict. De
exemplu:
Pentru cei care trăiesc în medii în care înţelegerea, cooperarea şi comunicarea eficientă pot fi
experimentate şi practicate, multe probleme se rezolvă „automat―.
Cu toate acestea, nimeni nu duce o viaţă total lipsită de conflicte.
Există numeroase moduri de rezolvare a problemelor, interesante şi de succes, folosite cu tot mai
multă eficacitate chiar şi în situaţii diferite.
Nu întotdeauna este nevoie să se explice aceste principii în detaliu. Pentru membrii multor
grupuri, însăşi participarea ca atare la activitatea grupului contează cel mai mult, pe lângă discuţiile despre
propriile descoperiri şi experienţe. Această trăsătură este caracteristică pentru o comunitate ai cărei
membri cooperează şi îşi acordă sprijin reciproc.
Rezolvarea problemelor este numai partea vizibilă a aisbergului: cooperarea, comunicarea şi
dobândirea încrederii sunt, în esenţă, pilonii ascunşi pe care se sprijină succesul rezolvării conflictelor.
METODE ŞI INSTRUMENTE
Metodele asociative
Metodele asociative pot fi utilizate în practicile de predare. Utilizarea diferitelor tipuri de tehnici,
care, plecând de la unul sau mai multe cuvinte inductive, permite respondentului (daca este cazul
98
elevul), sa produca în raspuns alte cuvinte, expresii sau adjective care îi vin în minte. Metodele
asociative sunt preferate de catre teoreticienii "nucleului central" al RS, deoarece acestea sunt mai
neutre decât celelalte. Procesele utilizate în aceste metode conduc elevii sa-si exprime în mod
spontan conţinutul reprezentarilor lor plecând de la un numar mic de stimuli inductivi. Pe de
alta parte, elevul stabileste anumite concepte sub forma de cuvinte simple, nu le restituie sub
forma de fraze scrise sau vorbite. Dificultatile de comunicare sunt sterse complet.
Asocierea libera
Asocierea libera este un proces utilizat în principal de catre psihanaliza, care considera ca elementele
asociate din punct de vedere verbal, aparent fara legatura, la nivelul inconstientului sunt legate. Profesorul
o poate aplica într-o clasa, dupa cum urmeaza:
1) propune un cuvânt inductiv elevilor. Cuvântul inductiv trebuie sa fie unul din conceptele-cheie ale
unitatii învatarii;
2) fiecare elev va produce în continuare, pe hârtie, toate cuvintele sub forma de substantive,
adjective sau expresii care îi vin în minte;
3) acelasi exercitiu este repetat pentru alte concepte cheie ale unitatii de învatare care sunt considerate ca
fiind cuvinte stimuli sau cuvinte inductive.
Caracterul spontan al liberei asocieri, face posibila apropierea elementelor implicite sau latente. Aceasta
tehnica permite colectarea continutul reprezentarii elevului. Toate cuvintele produse de catre elev pot fi
astfel asociate si pot deveni material utilizabil, folosind alte metode complementare asociative, în special
harta asociativa, formarea de perechi de cuvinte sau evaluarea cuplata.
Harta asociativa (harta mentala)
Harta asociativa este continuarea asocierii libere. De fapt, elevul, dupa ce a combinat cu prima
coloana de cuvinte date de profesor o a doua coloana de cuvinte produse prin asociere libera, trebuie sa
creeze o a treia coloana de asocieri plecând de la perechi de termeni care sunt pe fiecare linie. În
continuare, pentru fiecare dintre aceste triade se adauga un nou cuvânt, formând astfel o a patra coloana.
Astfel se obtin lanturi de câte patru elemente. În acest fel, plecând de la un cuvânt stimul, avem o serie
de inductii cascada care permite obtinerea unui spatiu de "harta mental", din care reiese continutul RS
elevului.
Daca luam exemplul lui Abric (1994) la cuvântul stimul "asistenta" un elev asociaza: "îngrijire", apoi
"ascultare", si ulterior "disponibilitate", "formare". Aceasta tehnica permite evidentierea continutului si
sensul reprezentarii datorita contextului semantic.
Cu toate acestea, daca o metoda este interesanta si stimulanta, profesorul va tine seama de faptul
ca utilizarea sa în clasa are scopuri didactice si nu de cercetare de tip universitar. Prin urmare, este
necesar sa verificam daca dispunem de timp pentru a începe aceasta tehnica, inclusiv de timpul necesar
pentru activitaţile de deconstructie. O dificultate majora este faptul ca profesorul are un numar mare
de harti mentale. Nucleul periferic care se poate dovedi, poate fi prea vast si poate complica procesul de
deconstructie, facându-l greu, lung si plictisitor. În consecinta, a începe o dezbatere în rândul tuturor
elevilor si a raspunde la stimulii care provin de la elementele nucleului.
Planificarea educaionala si didactica pentru prevenirea violenei juvenile periferic al celorlalti
elevilor poate fi dificil de gestionat si poate obosi inutil clasa, daca profesorul nu este obisnuit sa
foloseasca metodele de colectare a continutului RS. În plus, prelucrarea statistica a 20/25 de "harţi
mentale" ale unei clase este deosebit de dificila, având în vedere timpul disponibil pentru profesor si
99
resursele informatice necesare.
Brainstormingul
Brainstormingul sau ploaia de idei este un flux de idei pe o temă dată. Acestă metodă geneerează un
număr nelimitat de idei . Toate răspunsurile sunt acceptate iar ideile nu sunt evaluate.Este o
tehnică de strângere de informaţii , de verificare a informaţiilor deţinute de participanţi, de stimulare
acreativităţii, de deschidere a comunicării. Ajută la obţinerea unei palete largi de idei şi informaţii de la
participanţi, precum şi la folosirea pregătirii şi experienţelor participanţil
REZULTATE ALE INTERVENŢIEI
Rezultate la nivel de clasă şi la nivel individual
Cuvintele asociate găsite de elevii clasei a VII-a B pe tema : ,,Violenţa” :
Răutate
Masacru Forţă
Explozie
Egoism
Ură
Sânge Agresivitate
AGRESIVITATE (-)
Lovituri VIOLENŢA
Împuşcături
Băutură
Crime
Omucideri
P
i
100
cioare
Droguri Moarte Arme
Interlop
101
Cuvintele asociate găsite de elevii clasei a VII-a B pe tema : ,,Educaţie pentru nonviolenţă”:
Pacifism
Răbdare Fericire Credinţă
Curaj Paşnic
Ajutorare
Compasiune
Afecţiune Pace
Altruism
Linişte
Calm
Bună creştere
Amabilitate
Sinceritate Căldură sufletească
Îmţelegere
Bunătate Bucurie
Încredere
Înţelepciune
Iubire
102
Rezultate ale intervenţiei la nivel de instituţie
STRATEGIA DE PREVENIRE ŞI COMBATERE PRIVIND VIOLENŢA ÎN ŞCOALA CU CLASELE I-VIII NR.11
DIN DROBETA TURNU SEVERIN - SPCVŞ
Obiectivele propuse la nivelul şcolii :
• Identificarea si evaluarea dimensiunii fenomenului de violenta în scoala si în mediul proxim al acesteia.
• Sensibilizarea tuturor actorilor scolii cu privire la sursele, cauzele si efectele fenomenelor de violenta în
scoala.
• Atragerea si implicarea reprezentantilor comunitatii în actiuni de preventie si combatere a violentei în scoala.
• Elaborarea unei strategii la nivel institutional privind ameliorarea fenomenelor de violenta la nivelul scolii -
(Strategia de prevenire si combatere a violentei în scoala – SPCVŞ).
• Elaborarea si testarea unor instrumente de identificare, monitorizare si evaluare a fenomenelor de violenta în
scoala (care sa duca la elaborarea unui Barometru al violentei în scoala, ca instrument operativ pentru
interventie), ca parte a Planului de Dezvoltare al Scolii - PDS.
• Implicarea actorilor de la nivelul scolii si de la nivelul comunitatii în derularea activitatilor dezvoltate în cadrul
strategiei- formarea de elevii mentori pentru monitorizarea actelor de violenţă în şcoală.
• Diseminarea proiectului la nivelul altor institutii de învatamânt.
103
Plan de desfăşurare a
activităţilor
Resurse
umane
Acţiuni de
conştientizare
Acţiuni de
intervenţie
Indicatori de
evaluare
Diseminare
ELEVI -Dezbateri privind
legislatia,
regulamentul
scolar si notiunile de
disciplina si „regula‖
- ore de dirigentie pe
tema violentei,
planificate în cadrul
Strategiei şcolii
-Realizarea unor
referate, eseuri, studii
de caz (activităti
individuale sau în grup)
pe tema violentei. În
acest scop, grupul de
viitori elevi mentori de la
nivelul şcolii va furniza
celorlalţi elevi suport
informativ privind
violenta în scoala
-Participare la concursul
privind alegerea unui
slogan, la concursul de
desene (,,Culoarea
violenţei‖,
,,Emoţiile violenţei‖)
Organizarea unui
ciclu de workshop-uri
cu elevii, cu
urmatoarea tematica:
- Elaborarea unui
proiect al clasei
privind prevenirea
violentei în scoala
- Realizarea de catre
elevi a unor materiale
pe tema violentei în
scoala
(desene, compuneri /
eseuri,mesaje,sloganu
ri );
- Elaborarea de catre
elevi a unei
brosuri/pliant pe tema
violentei care va fi
distribuita în scoala si
în alte scoli;
-Alte activitati
curriculare sau
extracurriculare(activ
itati artistice- proiectul
Mabe)
- gradul de
familiarizare al
elevilor cu tema
privind violenta în
scoala;
-gradulde implicare
al elevilor în
proiectul Mabe pe
tematica educaţiei
non- violente
derulate în scoala;
-Implicarea elevilor în
activităţi specifice,
precum:
„Saptamâna anti-
violenta”şi ,,Ziua
jachetei roz”
- Publicarea unor
produse ale proiectului
pe site-ul scolii, în
revista scolii; postere,
bannere
- Prezentarea propriilor
activitati si rezultate în
alte întâlniri ale elevilor
din diferite scoli,
seminarii pe tema
violentei,
- Informarea parintilor
cu privire la activitatile
desfăşurate pe tema
antiviolentei.
104
PSIHOLOGI -Participare la o sesiune
deinformare si formare
privind violenta,
organizata în scoala prin
implicarea unor specialisti
în domeniu. Temele de
discutie vor fi comune cu
cele prezentate cadrelor
didactice..
- formarea unui grup
de elevi- mentori (la
nivelul scolii) în
domeniul violentei
scolare, cu rol în
informarea şi
monitorizarea cazurilor
de violenta scolara.
- realizarea de focus-
grupuri cu elevii din
scoala si parintii acestora
(împreuna cu grupul de
lucru din care face parte)
în scopul identificarii
situatiilor de violentă.
-elaborarea unui
program
individualizat
de consiliere pentru
elevi, cadre didactice si
parinti.
- gradul de
implicare
în activitatile
proiectului MABE;
- eficienta
modalitatilor de
interventie si
preventie cuprinse în
Resura Educaţională
Deschisă la nivel
individual şi de
clasă;
- eficienta
programului de
consiliere
ndividualizat.
-Prezentarea
programului
specific de
asistenta psiho-
pedagogica de
prevenire si
combatere a
violentei în scoala
-Diseminarea
rezultatelor
proiectului în
reteaua
judeţeană a
consilierilor
scolari şi pe
grupul de lucru
al consilierilor
şcolari
-
Impl
icare
a
cons
ilieri
lor
scolari în
activitatile
cuprinse în
„Ziua
jachetei
roz”
BIBLIOGRAFIE
1. ,,Manual de educaţie pentru viaţa de familie ’’, Fundaţia Tineri Pentru Tineri, Bucureşti, Ed. Dareco,
2001.
2. Adriana Băban : ,,Consiliere psihopedagogică‖ – Ed. Ardealul , Iaşi, 2004.
3. Mielu Zlate: ,,Introducere în psihologie‖, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.
4. ,,Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală, ghid practic pentru directori si cadre
Didactice, Buzău, Alpha MDN, 2006.
5. Tomşa, G. : Consilierea şi orientarea în şcoală, Casa de Editură şi Presă Viaţa
Românească, Bucureşti, 1996.
6. Miklos Kenderfi:,, Curs conflict‖, Universitatea Agricolă, Gődőllő, Ungaria, 1999.
7. Esoh Elamé - Deconstrucţia violenţei prin intermediul reprezentărilor sociale-Centrul Interuniversitar
pentru Cercetare Didactica si Instruire Avansata –Universitatea Cà Foscari din Veneţia
8. Abric, J.-C. : ,,Pratiques sociales et représentations’’, Paris, PUF, 1994.
105
106
MASTER
"SOCIAL PEDAGOGY AND FIGHT AGAINST
YOUTH VIOLENCE”
MABE
2011
MARIANA MERAN
EDUCATION FOR NON-VIOLENCE
This active experimentation is implemented within
the European project ―Active and socially
constructive methodology to fight against bullying‖
(ref. JLS /2008/DAP3/AG/1340), co-funded by the
European Commission in the framework of the
Programme Daphne IIII.
This publication reflects the views only of the
author, and the Commission cannot be held
responsible for any use which may be made of the
information contained therein.
107
108
ABSTRACT
1. THE MAIN INTEREST AREA OF THE TESYS
The title of the paper: „Education for nonviolence ‖
The place of development :Special Schiool no 6 ,,Saint Nicolas’, Bucharest, Romania
2. KEY WORDS
1 Nonviolence
2 Education
3 Tagging
4 Atitude
5 Prevention
3. RESUME
Violence can be defined as a phenomena that is manifested through physical, verbal violence, emotional
state of mind, humiliation. Its purpose is to control, to hurt or to suggest fear. It is manifested as a try to
correct others or to control the others .
Violence assumes the visual confrontation, upseting someone, laughing about someone , naming someone
in a bad way, denigrating someone, refusing to help someone, hitting someone with objects, pushing
someone. At the upper limit is stabbing someone.
Violence and abbuse may occur any time and may have different forms: physical agression, nicknames,
insultes, injuries, threarening, psychical, verbal, sexual abbuse, humiliation, fights, rape and so on. The
physical and verbal violence are the most frequent violence forms inside schools, especially at the teenagers
from highschools.
The physical violence is seen as a conflict between :
- teacher-pupil (a teacher who agresses the pupils);
- pupil-pupil (fight is the most often met form );
- pupil – family (often met especially in the desorganized/mono-parental families or in the cases where the
aggressive parental example has always been present.).
4. DEVELOPMENT
a. Background of research/ experience
Our school is situated downtown. Here live families with modest salaries, most of them graduated only the
elementary school and most of them don’t have a job.
The neighborhood doesn’t offer adequate possibilities to spent their free time or to raise their cultural
competences .Because there is a large number of gipsies, the pupils and their parents asked us to include
rromani clases.
b.Proposed Objectives (the goals)
To promote the key-competences in order to diagnose the forms and types of violence/
aggression observed in the scholar environment
To experiment intervention methods in order to combat and/or prevent the violence
phenomena of violence and aggressive manifestations
To create a set of good methods in order to correct the violent behaviors
109
b.1. Reasons
Violence in school is statisticly the most frequent behaivoral deviance example.Mass-media, the official
statistic research report a spactaculos growth of this phenomena in the last three decades. That is why its
growth has become the most visible evolution in the formal education area.
b.2. Considerations
1. We consider that if we imply the teachers, the parents and the members of the community in
activities the degree of comprehension that we need to stop the violence among pupils. at the school level.
2. We consider that elaborating and developing activities based on the relations between cultures and
non-discrimination will lead to a lower violence degree and to less wrong behaviors inside the school.
3. We consider that if we support the pupils and their parents to understand the different forms of
violence we will promote and encourage a culture against violence and identify other alternative behaviors.
c. Theoretichal Foudations and Conceptual Approach
It is known that school is a very important relational place. The relations developed inside the school are
essential for the children’s’ social life. The other person becomes echother’s confident, support source but
also a bridge for other friendships and helps them to enter and participate in more developed relational
social networks. Therefore, the colleagues are a very important force of socialization and contribute to the
personal and emotional development of the teenager. For some teenagers this socialization force may
encounter problems as it gives birth to rejection reactions or it may suffer bad treatments from the other
pupils. This type of relations bring prejudices to a child when he meets the so called violence inside the
scholar environment.
The social and relational discomfort at school is a phenomena that goes beyond every pupil and often
implies the other colleagues and the entire class. This kind of situations create a very difficult environment
for both pupils and teachers. Because this is very strong related to the intern dynamic of the group, the main
purpose of the intervention plan is to act at the entire class and the scholar system level , so it may influence
the intern dynamic and also the interpersonal components that represent the wrong behavior and the
negative relations between colleagues. In order to discover efficient solutions for this phenomena depends
mainly by a scholar general policy which implies the class, the teachers and the other people who work at
school, the families and the different educational agencies from the area.
d. Activity of research/ experience performed
d.1. The introductory phrase
A child is not bad starting with its birth. This is the result of the social and familial environment in which he
has grown, of the way he was loved or he was allowed to love by the close persons.
This project’s theme is necessary, either we want to admit it or not, due to all the violence/agression acts
observeed in schools, to their repercurcussions on the personality’s development for both victims and
agressors.
The problem of violence is not new and its solutions will never end. Its roots are deep, this problem existed
and will exist as long as people will live. The teachers have the role to eradicate it. The project’s purpose is
to approach this phenomena and to form the pupil’s personality, especially beacuse this is the teacher’s role.
In other words, they have to form, to develop them in order to acquire abilities, knowledge, competences and
to make it easy the integration process in the normal life.
4.THE PROJECT’S OBJECTIVES
110
To promote the key-competences in order to diagnose the forms and types of violence/
aggression observed in the scholar environment
To experiment intervention methods in order to combat and/or prevent the violence
phenomena of violence and aggressive manifestations
To create a set of good methods in order to correct the violent behaviors
5.INTERVENTIONS’ METHODOLOGY
The activity began with four quiz-tests regardind scholar violence for teachers(1) and for pupils(2). After we
analysed the results we have created the structure of the course: theoretical approach and practical ways of
intervention. We organized workshops and most of the teachers have participated.
6.INTERVENTIOS’RESULTS
As a result of the quiz-tests application, we noticed:
The most frequent problems of the pupils inside school are :
acts of indisciplin ;
Physical agressive reactions ;
Nonverbal agresivitty (gestures, threatening looks, )
Threatenings;
Refusing to do what they are told to do .
In our case we talk about vulnerable persons like : smaller pupils, the ones with physical and emotional
impairments.
According to the quiz-tests applied to teachers regarding the verbal and physical aggressively of pupils
directed toward teachers we observed the following:
The type of agressivity The total number of teachers who
responded
Yes % No %
Physical agressivity 31 9 26% 22 74%
Verbal agressivity 31 25 82% 6 18%
26%
74%
0%
20%
40%
60%
80%
100%
DA NU
physical agressivity
DA
NU
82%
18%
0%
20%
40%
60%
80%
100%
DA NU
verbal agressivity
DA
NU
Related to the punishments the teachers gave as measures against the aggressive and violent behavior of
the pupils we concluded:
Sanction The total number of teachers
who responded
The number of
teachers
%
A lower mark at behavior 8 8 100%
Expelling 8 1 12,5%
111
Elimination 8 2 25%
a. Steps
- Finding the problem/the agression /violence problems identified in school
- Revealing the way to identify the problem : the agression’s form/ the type of violence, the frequency of its
apparition, the intensity of manifestation
-Identifying the possible causes of the violence inside the school;
- Proposing ways/ solving solutions for different problems: individual initiatives, collective action, team work
with the interested factors, partnerships, work instruments used by all;
- Describing the structure of the intervention (steps to be followed, challenges, reflection time, and analysis,
finding all the available resources)
- Identifying/creating at the school’s level a group of experts, resourse-persons, facilitators
- Distributing, according to relevant observations, assumed and attributed roles and responsibilities
-Defining the project/the activities included in this project by presenting the essential aspects:
The key-points;
Points of view ;
Coordinates of implication;
Opportunities to affirm and diversify the profile activities
Books including competences and good practiced used in school
Relations between different institutions
The promoting of different social campaines in the target-society
- Offering examples of good methods used in order to approach the violence phenomena inside schools
7. RESULTS AND CONCLUSIONS
There are three important aspects in the prevention of violence:
- To understand the factors that determines the risk of antisocial behavior appearance;
- To develop programs in order to stop the antisocial behavior;
- To offer the appearance of more factors that stops the antisocial behavior;
It is necessary for every school a plan for crisis situations that contents a system of values at a group’s level
and also at the level of the entire school or kindergarten. The teachers, the pupils, the parents must be
implied in organizing and developing the scholar environment and also play the necessary role in the child’s
development. The curriculum applied in this field must be according to the needs of each group, encouraging
active participation. The efficient programs of violence prevention must be applied on a long period of time,
they must include more components and to have as targets the juvenile population and also the one who
risks developing an antisocial/violent behavior.
In order to solve these problems, we need actions that lead to these directions:
To center the measures of violence prevention on education, on the values of democratic
duty promoted by these (finding a peaceful solution, between different cultures, nondiscrimination, tolerance,
respecting the human’s rights, valuing the person)
An early prevention of violence
Considering pupils as the main actors and/or partners in all anti-violence actions
Anticipating fast and efficient ways of reaction in the case of the violence actions
The agreement considering the institutional partnership , that includes the elaboration of
approaching strategies of scholar violence and coordonating the efforts with the society’s institutions
collaboration and the dialog between different parts of community;
Including different programms for families a
112
a.Practical actions
The implication of teachers and specialized people like psychologysts, scholar counselors, social workers,
mediators, in order to identify as early as it can be the pupils with violent potential and the causes that can
determin the manifestations of violence
Elaboration and development of individualized assistance programms for the implied pupils (as authors or
victims)
An active implication of pupils with violent potential who already did violence acts in different problems
organized in partnership with another school or institutions (communitary police, local authorities, specialized
NGO-s in programms related to protection and education for children and teenagers)
Using the pupil’s interests, aptitudes, and abilities in scholar and other activities
Offering different tasks to the pupils with violent behavior, avoitting the focus on sanctions and eliminating
from the educational methods sanctions that are against the educational principles (punishing the violent
behavior through marks, repeting the grade, measures of physical correction).
Identifing and assisting pupils who have been victims of scholar violence with the help of teachers ,experts
and parents
8. ADDITIONAL INFORMATION
1. It is assumed that if we center education interests on the prevention of violence , on the values of
the democracy promoted by this , it will have as a result the diminushing of violence acts at the pupils.
2. It is assumed that if we anticipate fast and efficient ways to react , we will develop a non-violent
behaviour.
3. It is assumed that if we include the pupils as main actors and/or partners in all the actions against
violence , we will develop a right atitude of the pupils towards violence acts.
Education for nonviolence
Mariana Meran
1 - ABSTRACT
THE PURPOSE OF THE STAGE
to promote the key- competences in order to diagnose the forms-types of violence-
aggression observed in the scholastic environment
to experiment together new intervention methods of intervention in order to combat and-or
prevent the violence phenomena and aggressive manifestations
to create a new set of good practices in order to change the aggressive , violent
behaviors.
THE INSTITUTIONAL , SOCIAL AND CULTURAL CONTEXT
Our school is situated downtown. Most of the families have modest incomes , most of them
graduated only the primary school and they have not got a place to work. The neighborhood
does not offer possibilities to spent time in an adequate way or to raise their cultural education.
There is a large number of gypsies , that is the reason why the pupils and their parents asked us to
include rromani classes
113
THE PRACTICAL ACTIVITY DEVELOPED IN SCHOOL
The activity began with three quiz-tests regarding violence in school applied for teachers – 1 and for
pupils-2. After we analysed the obtained results we have c reated the course structure- theoretical
approach and practical ways of intervention. Have been organized workshops and the majority of the
teachers participated .
The course lasted for 250 hours and 40 participants attended. According to their schedgule, to the
violence-aggression problems in the daily activities , to teachers interest for different course aspects, we
organized debates, case studies presentations, personaliyed intervention programms.
In the first part of the course have be en presented and debated the following themes , grouped in
three modules
Psychological aspects of violence inside school and in other places
Non-violence pedagogy and active methods in order to prevent the juvenile violence
The psychosocial and commu nication in different violence situations
THE QUI Z-TESTS SHOWED THE NEXT THI NGS
The most frequent forms of aggressive behavior met at the pupils are the following : Indiscipline acts;
Agressive physical reactions ; Non-verbal aggressivity Injuries, offences, threatenings; Thezy refuse to
fulfill the tasks
The pupils aggressive behavior is influenced by desorganised families; A bad material situation
A low level of education from the family side
Out of the 38 pupils integrated , 24 of them declare that they have been the victims of a violence act.
The second part of the course is based on Didactic instruments for scholar prevention in school.
Among the methods, didactic instruments for preventi ng violence presented by the initiators of the
course , the participants have been organized on group - teams . They had to identify, to describe and to
give practical examples of methods, instruments who have had results in combating the violence
phenomena .At the end of the course a notebook for good practices has been made.
It has been very useful the study cases, followed by elaborating personalized intervention plans. All the
practical activities, the methods used by the coursants and approved have been monitored and evaluated.
THE OBSERVING ACTIVITY
During the course the mentor observed the reactions of the participants about the debated theme . The
mentor has insisted on active implication of the participants on their activity and also on the group he
was a part of. The results of the course have been debated at the meetings with the parents.
THE RESULTS OBTAINED IN THIS ACTIVITY
As a educational resourse , also used by other teachers, have been elaborated the following
Quiz-tests for teachers and pupils
Case studies
Planns-personalized intervention programms programms
Methods to combate and prevent the juvenile violence
At the end of the course we can saz that it has reached its purpose :
The teachers achieved the key-competences in order to diagnose the forms -tzpes of aggression
in school
114
New methods of intervention in order to combate –prevent the violence and aggressive the
phenomena of violence have been tryied
A set of good practices for the deconstruction of violent behaviors and for promoting a tolerance
and nondiscrimination attitude has been created
FINAL COBSERVATIONS
The entire activitz has been appreciated by coleagues, pupils and it responded to the parents and
pupils needs to know the forms -types of violence-aggression, their causes and the measures taken in
order to contracarate their effects.
115
,,A învăţa că în viaţă, mai uşor se poate învinge ura cu dragostea, minciuna cu adevărul şi
violenţa cu abnegaţia, ar trebui să fie un element fundamental în educaţia oricărui copil .,,
Mahatma Gandhi
MOTIVAŢIE
În general despre copii se obişnuieşte să se vorbească cu căldură, laudativ, să li se
elogieze inocenţa şi frumuseţea. Dar cum vorbeşti despre nişte copii care fură, fug de acasă,
abandonează şcoala sau chiar îşi bat părinţii? Nimeni nu se gândeşte că un copil nu se naşte rău,
că ceea ce devine el la un moment dat este şi rezultatul mediului familial şi social în care a trăit, al
modului în care a fost iubit sau a fost lăsat să iubească de către persoanele cele mai apro piate.
Ceea ce se întâmplă în jurul lor, agresiuni, certuri, neglijenţă, îi fac să simtă că au pierdut
cel mai important lucru pentru ei: afecţiunea părinţilor. Această lipsă de înţelegere a
adulţilor poate face ca iubirea să se transforme în ură. Atunci copilul se va simţi singur iar, în
momentul în care va avea suficientă energie şi hotărâre, îşi va lua destinul în propriile mâini. Ce
va face însă un copil care se simte puternic şi în stare de orice atunci când cei din jurul lui
consideră că nu e în stare de nimic bun? Foarte probabil lucruri rele.
Există tratate, cărţi, studii legate de fenomenul violenţei; există chiar şi o lucrare de
referinţă: ―Agresivitatea umană‖. Şi totuşi, pe acest tărâm, ne simţim şi noi vulnerabili. De ce oare?
Poate pentru că fiecare dintre noi am avut porniri de violenţă, agresiune faţă de cineva care ne -a
deranjat întrun fel sau altul, am avut tentaţia de a răspunde conform dictonului ―dinte pentru dinte‖,
poate pentru că suntem oameni şi nu putem trăi mereu pe culmi; uneori coborâm, deşi nu o dorim,
în abis. Cu această povară în spate, recunoscută şi asumată de câţiva, purcedem la a deconstrui
concepte, la a modela sufletul unor copii în spiritul a ceea ce e bine şi drept, conform normelor
acceptate. Credem că e bine să o facem şi chiar ne facem un crez din asta.
Astfel stând lucrurile, să ne aplecăm asupra principalelor teme ale proiectului nostru.
Rezumatul pe care l-am prezentat este edificator, credem noi. Problema care se pune este de ce
această temă şi nu alta? Răspunsul e simplu: tema se impune, cu sau fără voia noastră; mărturie
stau toate actele de violenţă/agresiune constatate în mediul şcolar, repercusiunile lor asupra
dezvoltării personalităţii tututor, victime sau agresori.
Nu credem că este aici momentul sau prilejul de a pleda pro sau contra. Elevii sunt ai
nostri, aşa cum sunt ei, cu identităţi, valori specifice, indiferent de etnie, intelect, abilităţi,
rezistenţă la stres, porniri violente/agresive şi menirea noatră este de a-i ajuta să aibă o viaţă
normală care să le aducă satisfacţii atât lor, familiilor lor, cât şi celor din jur. Este greu să faci
acest lucru, mai ales că decontarea eforturilor tale ca dascăl se va face mult mai târziu. Efortul
merită, totuşi.
Problema violenţei/agresiunii în mediul şcolar nu este nouă şi nici epuizabilă întrun curs,
fie el şi online. Rădăcinile sunt adânci şi această problemă a existat dintotdeauna şi sunt
şanse sigure că va mai exista atâta timp cât există şi fiinţa umană. Ca întotdeauna, cadrelor
didactice le revine sarcina de a eradica tarele societăţii, chiar dacă eforturile lor în acest sens sunt
luate în derâdere.
În virtutea faptului că orice dascăl este obligat, deşi nu a depus un jurământ de credinţă
(precum medicul, juristul, preşedintele unei naţii), să rezolve toate problemele pe care un elev le
întâmpină; mai mult, acesta are şi sarcina, ba chiar responsabilitatea de a forma personalitatea
elevului său. Cu alte cuvinte, trebuie să-l formeze, dezvolte în vederea achiziţiei de cunoştinţe,
abilităţi, competenţe de natură a-i uşura procesul de integrare în viaţa normală. Multe se cer
116
dascălului dar, mai ales, toţi îi cer să facă ce n-au făcut alţii, sau să repare ceea ce a fost construit
greşit. În acestă tevatură de cereri, de revendicări, cadrul didactic face ceea ce a învăţat şi a
constatat că e bine pentru elevi: le creează o oază de linişte, de reflecţie pentru a putea lua o
hotărâre în cunoştinţă de cauză. Tema noastră ne aduce în prim plan câteva întrebări:
când?
cum?
unde?
de ce?
ce pot face?,
toate legate, în cazul nostru, de fenomenul violenţei în mediul şcolar.
Pornind de la aceste întrebări, lucrarea îşi propune să abordeze fenomenul violenţei/agresiunii din
mediul şcolar. Întrebările rămân, soluţiile oferite sunt oare viabile? Cine ştie? E cazul însă să
procedăm la o abordare proactivă; poate ea ne va oferi soluţia corectă. Sau poate nu? Oricum,
merită să o abordăm, lucru lăudabil dar cam greu de realizat. Să vedem, totuşi în ceea ce va urma.
REZUMAT
Este necesar să înţelegem complexitatea şi eterogenitatea formelor de violenţă care ne
înconjoară: violenţa spontană, violenţa instituţionalizată, violenţa comportamentală, violenţa
verbală şi cauzele care duc la aceste forme de violenţă.
Acest project work îşi propune să aducă în centrul atenţiei fenomenul violenţei/agresiunii
în mediul şcolar, cu alte cuvinte:
- să depisteze problema/problemele de violenţă / agresiune / discriminare identificate în
şcoală
- să evidenţieze modul în care a fost identificată problema respectivă: forma agresiunii/tipul
de violenţă, frecvenţa apariţiei, intensitate de manifestare;
- să depisteze cauzele probabile ale problemelor de violenţă din şcoală;
- să propună modalităţi/soluţii de remediere a problemelor întâlnite: iniţiative individuale, acţiune
colectivă, lucru în echipă cu factori interesaţi, parteneriate, instrumente de lucru asumate de
toţi;
- să precizeze structura intervenţiei (paşi de urmat, provocări, moment de reflecţie, analiză,
inventarierea reusrselor disponibile),
- să identifice/creeze, la nivelul şcolii, un corp de specialişti, persoane-resursă, facilitatori;
- să distribuie, conform celor constatate, roluri şi responsabilităţi, asumate şi
atribuite;
- să facă vizibil proiectul/activităţile din cadrul intervenţei prin prezentarea aspectelor esenţiale:
puncte-cheie;
repere;
coordonate ale implicării;
oportunităţi de afirmare şi diversificare a gamei activităţilor de profil;
portofolii de competenţe şi practici în şcoală;
relaţii inter-interinstituţionale;
promovarea unor campanii sociale în comunitatea de referinţă.
- să ofere exemple de bune practice în abordarea fenomenului violenţei din mediul şcolar.
117
ANALIZA PROBLEMATICII- CĂI DE
INTERVENŢIE
1. ANALIZA CRITICĂ A LITERATURII EXAMINATE
Lucrarea de faţă îşi propune să ofere, în primul rând, o definire clară a termenilor utilizaţi în acest
domeniu ca, pornind de aici, să poată propune modalităţi, abordări specifice. Aşadar, despre ce vorbim? Despre violenţă, agresiune, despre formele şi tipurile lor, despre
modalităţile de a pe preveni/contracara aceste manifestări? În acest context, este necesar să
delimităm clar termenii pe care-i vom utiliza.
AGRESIVITATEA poate fi definită ca orice formă de comportament care are ca scop să aducă
atingere sau să rănească o alta fiinţă care nu vrea să suporte acest tip de tratament. Ea poate fi:
Inadecvată – când este folosită pentru a obţine un beneficiu special sau ca o soluţie la un
conflict;
Adecvată – când este folosita în auto-aparare într-un cadru psiho-socio-cultural în care
atitudinile şi comportamentele agresive fac parte din viaţa de zi cu zi.
Ca parte din repertoriul comportamental, fenomenul de agresiune poate fi considerat:
- Ca o formă de conduită socială;
- Ca un ansamblu de caracteristici care definesc personalitatea agresorului.
Astfel, nivelurile de agresiune pot fi:
- interpersonale;
- de grup;
- sociale.
Semnificatia VIOLENŢEI este mai limitată şi circumstantială, în sensul că ar trebui să
fie înţeleasă ca o acţiune agresivă, dar care implică utilizarea agresiunii fizice sau ameninţarea în
scopul provocării unei daune fizice.
Violenţa poate fi definită ca un fenomen care se manifestă prin acţiune fizică, verbală, stare
emoţională şi sufletească, umilinţă, cu scopul de a controla, maltrata sau de a sugera senzaţia de
frică. Ea se manifestă ca un comportament coercitiv folosit de un individ pentru a deţine sau
menţine controlul şi puterea asupra celorlalţi.
Violenta presupune confruntarea vizuală, tachinarea, ironizarea, poreclirea, denigrarea,
bruscarea, refuzul de ajutorare, lovirea cu obiecte, pălmuirea, impingerea etc., la intensitatea
cea mai mare, aflându-se înjunghierea.
Violenţa şi abuzul pot apărea oricând şi pot îmbrăca mai multe forme: agresiuni fizice,
porecle, insulte, injurii, ameninţare, ironii, abuz psihic, abuz verbal, abuz sexual, umilire, certuri,
violul etc. Violenţa fizică şi cea verbală sunt cele mai întâlnite forme de violenţă în şcoli şi, în
special la liceeni.
Violenta fizică este întâlnită ca un conflict între:
- profesor – elev (profesor care agresează elevii);
- elev – elev (bătaia fiind cel mai des întâlnită);
- elev – familie (des întâlnită cu precădere în familiile dezorganizate / mono-parentale sau unde
118
exemplul parental agresiv a fost mereu prezent).
Violenţa în şcoală este din punct de vedere statistic cea mai frecventă conduită de devianţă şcolară.
Mass - media, cercetările statistice oficiale raportează o creştere spectaculoasă a fenomenului în
ultimele trei decenii încât escaladarea violenţei în şcoală a devenit cea mai vizibilă evoluţie din
câmpul educaţiei formale.
Dupa criteriul aspectului clinic, conduitele de violenţă şcolară se structurează astfel: violenţe
determinate de conflicte ,,normale ― între colegi, de conflicte între bande/grupuri de elevi şi violenţe
determinate de conflictul adult-elev.
Violenţa din scoală este o expresie a violenţei din societate; când violenţa se produce în scoală, ea
conduce însă şi la alte consecinţe decât violenţa din societate: alături de prejudicii, victimizare,
uneori moarte, violenţa din şcoală reduce şansele elevilor de a beneficia de o educaţie de bună
calitate, de a-şi dezvolta personalitatea pe deplin. Acesta consecinţă îi afectează atât pe elevii
implicaţi în condutele violente, cât şi pe cei care nu sunt implicaţi, dar sunt martorii lor.
Componentele psihologice care stau la baza comportamentului orientat către agresiune (emoţional şi
cognitiv) sunt:
FURIA – configurează starea emoţională subiectivă care variază în intensitate şi variază de la
simple iritaţii la furie turbată şi intensă, ca urmare a unei frustrari trăite sau a unei ameninţări
percepute;
OSTILITATEA – este o construcţie cognitiv ă care se referă la interpretarea şi evaluarea
negativă pe care un subiect o face oamenilor, obiectelor, stimulilor din contextul social şi
însoţită deseori de dorinţa de a le face rău.
Criterii şi motive care ghidează agresiunea:
MODUL DE EXPRIMARE:
– Verbală
– Fizică
MOTIVUL:
– Reactivă
– Proactivă
În general, trebuie avute în vedere şi:
FUNCTIA AGRESIUNII (intenţiile sau motivaţiile care o promovează şi/sau declanşează)
FORMA AGRESIUNII (natura şi direcţia în care este canalizată).
Luand în considerare motivaţia care conduce la actul agresiv este mai uşor să se facă distincţa între
agresivitatea indusă (de furie sau de impulsivitate ) şi celălalt tip de agresiune care se face în mod
deliberat şi serveşte un scop (agresiune care merge dincolo de prejudiciul iniţial cauzat victimei
alese).
AGRESIUNEA REACTIVĂ – îşi are originea în teoria explicativă de frustrare- agresiune;
ar fi un răspuns la orice fel de ameninţare sau provocare percepută (acesta este motivul pentru care
agresiunea este adesea însoţită de furie, adică de un fenomen emoţional declanşat de frustrare).
AGRESIUNEA PROACTIVĂ – poate fi configurată ca acel tip de agresiune în care sunt
―absente‖ emoţiile şi unde predomină planificarea şi premeditarea (adică predomină aspectele
119
raţionale). Din această perspectivă, comportamentul agresiv ar apărea ca un mijloc de a obţine ceva
pe care agresorul îl consideră mult mai important decât posibilele daune pe care el le-a făcut
victimei.
Felson încearcă să facă o diferentţă între caracterul proactiv şi cel reactiv al agresiunii; potrivit
acestuia, agresiunea reactivă ar fi prădăoare în timp ce agresiunea proactivă ar fi mai potrivită
pentru dispute. Potrivit lui Felson, agresiunea este ghidată de trei motive de bază:
- CONFORMITATE – controlarea comportamentului victimei;
- JUSTITIE – schimbarea unui comportament care este considerat greşit;
- IDENTITATE SOCIALĂ – promovarea sau apărarea propriei imagini.
Eforturile pentru a înţelege şi explica într-o mare măsură comportamentul agresiv al subiecţilor
au fost realizate, pornind de la diverse abordări teoretice, identificate clar, în două mari puncte
explicative care contrastează aspectele biologice şi instinctive cu cele ale învăţării derivate din
factori sociali şi de mediu.
O ―a treia cale‖ teoretică priveşte agresiunea ca un rezultat al factorilor externi şi interni
subiectului (concentrează atenţia pe eforturile care doresc să ofere o explicaţie a modului în care
cultura, educaţia şi interacţunea socială influentează comportamentul agresiv al unui subiect). Fără
a nega influenţa biologiei şi a ―factorilor mediatori‖ (frustrare şi provocare), abordarea teoretică a
învăţării sociale susţine că respectivul comportament agresiv este dobândit prin experienţă şi, ca
orice alt comportament uman, este produsul învăţării subiectului.
Argumente aduse în domeniul teoriei învăţării pot oferi un răspuns rezonabil la
întrebarea ―De ce comportamentul agresiv se menţine şi chiar se consolidează în timp?‖
Răspuns: comportamentul agresiv este produsul unei învăţări directe (subiectul în prim plan), dar şi
indirecte (imitarea şi observarea de modele).
Pornind de la principiile de bază ale învăţării sociale şi urmărind urmele modelelor de
prelucrare a informatiilor, HUESMANN (1986), propune o teorie care vrea să ţină seama de influenţa
imaginilor în comportamentul subiectiv agresiv. Script Theory este o teorie care ţine seama de
influenţa imaginilor în comportamentul subiectiv agresiv. Potrivit Script Theory, comportamentul
social al unei persoane este ghidat de scheme cognitive create prin experienţa subiectivă dar şi prin
imagini audio-vizuale (odată ce aceste scheme şi aceste imagini audiovizuale sunt stocate în
memoria persoanei, acestea ghideaza comportamentul lor). Aşadar, expunerea obisnuită la
programele de televiziune sau în jocurile cu conţinut violent, îi învaţă pe copii şi pe adolescenţi
atitudini şi comportamente care apoi pot influenţa felul lor de a fi şi de a face şi pot fi păstrate până
la maturitate. Însă chiar dacă unele studii ne spun că oamenii care au văzut un film sau emisiuni TV
agresive, au o tendinţă mai mare de a se comporta agresiv decât cei care nu le -au văzut, nu există
dovezi incontestabile care permit să se stabilească o concluzie fermă şi finală în această privinţă.
Întotdeauna a existat şi va exista o interdependenţă între agresiune, pe de o parte, şi cultură şi
societate, pe de altă parte. Printre abordările teoretice care iau în considerare factorii sociali ca
elemente declanşatoare ale agresiunii, găsim General Strain Theory (teoria generală a presiunii),
ceea ce înseamnă comportamentul agresiv ca un produs cultural, adică, o consecinţă a
caracteristicilor politice şi economice ale societăţii. Aceasta abordare explică faptul că atunci când
cineva primeşte un tratament de inferioritate sau este supus unor presiuni în interiorul relaţiilor sale
sociale, poate reacţiona cu furie şi poate dezvolta un comportament agresiv.
Şcoala este un spaţiu relaţional important; relaţiile care se dezvoltă aici sunt esenţiale pentru
viaţa socială a copiilor. Colegii constituie o forţă foarte important de socializare pentru dezvoltarea
120
personală şi emoţională a adolescentului.
Violenţa în şcoli…
poate fi definită ca ―orice act sau omisiune deliberată care, în şcoli şi/sau în afara
şcolii, provoacî sau poate provoca un prejudiciu altora‖;
poate adopta ca modalităţi de acţiune conflicte între elevi şi profesori dar şi
comportamente de vandalism care vizează deteriorarea structurii şcolii în sine.
Copiii care abuzează de colegii lor şi elevii care suferă agresiuni sunt rezultatul unei societăţi
care tolerează abuzul, în parte din cauza ignoranţei şi în parte pentru un câstig personal. Cei
responsabili pentru apariţia şi dezvoltarea abuzurilor în rândul elevilor nu sunt numai copiii direct
implicaţi în incidentele de abuz sau adulţii care de multe ori nu intervin pentru a ajuta victima, şi nici
contextul familiei sau cel şcolar, ci societatea în general, care tolerează conflictul şi care acceptă
valorile cum ar fi rivalitatea şi concurenţa, este cea care poate încuraja dezvoltarea unor
comportamente abuzive.
Elemente pentru a defini şi caracteriza agresiunea în mediul şcolar:
1. Copiii implicaţi în actele de agresiune au o relaţie inegală de putere.
2. Agresiunea este considerată o acţiune tipică deliberată şi sistematică.
3. Agresiunea agresorului este făcută de obicei de către un elev.
4. Agresiunea şcolară este considerată o formă de agresiune proactivă.
5. Comportamentul agresiv este generat în interiorul grupurilor sociale cu care atât victima cât
şi agresorul se simt familiariza ţi.
6. Teama victimei de a vorbi despre situaţia/condiţia sa (cu consecinţe precum stima de sine
scăzută, stare de depresie a victimelor etc).
7. Agresiunea şcolară poate fi considerată ca un comportament colectiv.
Agresiunea şcolară este amplasată în interiorul unui eveniment, cu dimensiuni diferite care se
descrie ca fiind un disconfort juvenil, în special pe plan socio-relational. Cel mai important lucru nu
este de a atribui vina sau responsabilitatea, ci de a detecta şi înţelege un fenomen şi, în consecinţă,
de a identifica comportamente pentru a le plasa într-un context educaţional.
Consecinţele agresiunii în şcoli:
- Agresiunea continuată şi, deci, sistematică, de către un agresor contribuie la
crearea unei bunăstări psihologice scăzute, care se traduce de cele mai multe ori prin nefericire
subiectivă, prin sentimente de tristeţe, insecuritate, anxietate, stimă de sine scăzută,
depresie, încredere redusă în el însuşi;
- Elevii care sunt în mod repetat victime ale agresiunii, dezvoltă sentimente de
aversiune faţăde mediul şcolar şi au rate ridicate de
absenteism.
- Agresorii care nu au o poziţie socială dominantă în contextul şcolar se simt mai putin angajaţi
din punct de vedere şcolar, au dificultăţi academice, au rate ridicate de eşec şcolar, relaţii
proaste cu profesorii lor şi suferă de excludere majoră în şcoală.
Agresiunea la şcoală nu mai trebuie studiată doar din perspectiv
relaţiilor interpersonale (între agresor şi victimă), ci ca un fenomen de grup, luându-se în
considerare şi rolul altor elevi (fani ai agresorilor, apărători ai victimelor, spectatori ai incidentelor
de agresiune etc). Grupul este esenţial pentru crearea fenomenului de agresiune iar şcoala poate
121
deveni locul unde este uşor să găsesşti dinamicile de apartenenţă şi excludere, tipice agresiunii.
Printre procesele de grup studiate, cercetările au arătat că anumite atitudini faţă de agresiunea la
şcoală sunt influenţate de presiunea grupurilor sociale de care aparţin (elevii care au o atitudine
pozitivă faţă de agresiune aparţin adeseori unor grupuri în care implicarea în incidente de agresiune
faţă de colegii de clasă poate fi configurată ca un obicei).
Din analiza calităţii relaţiilor interpersonale ale victimelor sau ale intimidatorilor reiese că, în
cadrul clasei, nu sunt relavate diferenţe semnificative; cu toate acestea se pare că cei care au roluri
similare între ele tind să formeze reţele sociale şi de prietenie (persoanele agresive au tendinţa de
a forma contacte cu colegii agresivi). Analizarea dinamicilor sociale legate de agresiune au
constatat că atât băieţii cât şi fetele au tendinţa să se alăture grupurilor de colegi cu un nivel de
comportament şi/sau atitudini agresive similare cu comportamentul lor. Agresiunea implică, până la
urmă, componente diferite ale comunităţii şcolare şi este reglementată de roluri sociale diferite pe
care la au elevii care susţin sau se implică în aceste dinamici.
2. MODELE DE INTERVENŢIE
OBIECTIVUL PROIECTULUI
promovarea competenţelor-cheie pentru diagnosticarea formelor şi tipurilor de violenţă/agresiune
întâlnite în mediul şcolar;
experimentarea împreună a unor metode de intervenţie pentru combaterea şi/sau prevenirea
fenomenului violenţei şi a manifestărilor agresive;
realizarea unui set de bune practici pentru deconstrucţia comportamentelor violente, agresive.
CONTEXT SOCIO-CULTURAL ŞI INSTITUŢIONAL
Instituţia noastră de învăţământ(Şcoala Specială nr. 6 ―Sf. Nicolae‖) este situată la periferia
oraşului unde predomină familii cu venituri modeste, majoritatea cu studii gimnaziale sau liceale,
mulţi şomeri.
Cartierul nu oferă posibilităţi de petrecere adecvată a timpului liber sau de creştere a gradului
de cultură. Există un număr semnificativ de rromi, fapt ce a determinat şcoala să introducă cursuri
de limba rromani la solicitarea părinţilor / elevilor.
METODOLOGIA INTERVENŢIEI
Activitatea a debutat cu aplicarea a 3 chestionare privind violenţa în şcoală (1 pentru
profesori şi 2 pentru elevi). Analiza datelor obţinute a permis schiţarea structurii cursului: abordare
teoretică şi modalităţi practice de intervenţie. Au fost organizate workshop -uri la care a participat
majoritatea cadrelor didactice din şcoală.
Cursul s-a desfăşurat pe parcursul a 250 ore şi a curprins un număr de 40 participanţi. În
funcţie de orarul cadrelor didactice, de problemele de violenţă/agresiune constatate la clasă, de
interesul profesorilor pentru anumite aspecte ale cursului, au fost organizate dezbateri, prezentări
de studii de caz, programe de intervenţie personalizată.
Prima parte a cursului a constat în prezentarea şi dezbaterea următoarelor teme (grupate în 3
module):
Aspecte psihologice ale violenţei în şcoală şi în afara ei;
Pedagogia nonviolenţei şi metode active pentru prevenirea violenţei juvenile;
122
Relaţia psihosocială şi comunicarea în contexte de violenţă.
Abordarea acestor teme a fost impusă de rezultatele obţinute în urma aplicării chestionarelor;
enumerăm câteva din datele semnificative surprinse în urma aplicării chestionarelor:
Chestionarele au reliefat următoarele:
- Cele mai frecvente forme de conduită agresivă întâlnite la elevi sunt:
Acte de indisciplină; Reacţii
fizice agresive;
Agresivitate nonverbală (gesturi, priviri ameninţătoare, ghionturi);
Injurii, jigniri, ameninţări;
Refuzul de a îndeplini sarcinile
- Conduita agresivă a elevilor este influenţată de:
Familii dezorganizate ;
Situaţia materială precară;
Nivelul scăzut de educaţie a familiei;
Domiciliul situat la periferia oraşului, în zonă cu grad mare de infracţionalitate.
- Din totalul de 38 elevi investigaţi, un număr de 24 declară că au fost victima
unui act de violenţă.
Partea a doua a cursului s-a axat pe Instrumentele didactice pentru prevenirea violenţei în
şcoală. Pe lângă prezentarea de către formator a unor metode, instrumente didactice
pentru
prevenirea şi combaterea violenţei juvenile, cursanţii, organizaţi pe grupe/echipe de lucru, au
identificat, descris şi exemplificat practic şi alte metode, instrumente care au avut succes în
combaterea fenomenului violenţei. La finalul cursului a fost elaborat un caiet de bune practici
pentru prevenirea/combaterea violenţei în mediul şcolar.
Foarte utilă a fost realizarea de studii de caz, urmate de elaborarea unor planuri/programe
de intervenţie personalizată. Toate activităţile practice, tehnicile supuse dezbaterii şi
aprobate de cursanţi au fost atent monitorizate şi evaluate în vederea continuării/regândirii
acţiunilor propuse.
EXPERIMENTAREA ACTIVĂ
Trebuie spus că tot cursul a pornit de la microcercetarea privind fenomenul violenţei în mediul
şcolar. Acesta a fost punctul de plecare în demersul nostru didactic. În timpul cursului au fost
observate, de către mentor, reacţiile cadrelor didactice în legătură cu tema supusă de zbaterii. Astfel
au putut fi abordate şi alte teme decât cele propuse iniţial, a putut fi restructurat cursul pe măsura
defăşurării lui, au putut fi experimentate şi alte practice decât cele la care ne-am gândit iniţial.
În plus, pentru fiecare workshop, a fost desemnat, prin consens, un moderator şi un raportor. S-a
insistat mult pe faptul că fiecare trebuie să se implice activ, să fie responsabil de activitatea sa dar
şi a grupului din care făcea parte la un moment dat.
Diseminarea celor prezentate, dezbătute s-a făcut în cadrul comisiilor metodice
existente la nivelul şcolii dar şi, la nivelul claselor de elevi, în şedinţele cu părinţii elevilor.
Demersul nostru a vizat, în acest proiect/model de intervenţie, realizarea unor obiective care
corespond scopului propus în stagiul de practică realiazat la nivelul instituţiei:
promovarea competenţelor-cheie pentru diagnosticarea formelor şi tipurilor de
violenţă/agresiune întâlnite în mediul şcolar;
experimentarea împreună a unor metode de intervenţie pentru combaterea şi/sau
prevenirea fenomenului violenţei şi a manifestărilor agresive;
123
realizarea unui set de bune practici pentru deconstrucţia comportamentelor violente,
agresive.
Pornind de la contextul socio-cultural şi instituţional, analizat după modelul SWOT, ca şi de la
rezultatele chestionarelor aplicate elevilor şi cadrelor didactice, ne-am propus câteva obiective:
promovarea competenţelor-cheie pentru diagnosticarea formelor şi tipurilor de
violenţă/agresiune întâlnite în mediul şcolar;
experimentarea împreună a unor metode de intervenţie pentru combaterea şi/sau
prevenirea fenomenului violenţei şi a manifestărilor agresive;
realizarea unui set de bune practici pentru deconstrucţia comportamentelor violente,
agresive.
În acest sens, s-a plecat de la identificarea formelor, tipurilor de agresiune/violenţă, de la
constatarea frecvenţei manifestării acestora şi, mai presus de acestea, de la surprinderea cauzelor
şi consecinţelor lor. În principal, activitatea desfăşurată în cadrul proiectului de
intervenţie s-a axat pe:
identificarea problemei de violenţă/agresiune/discriminare identificată;
modalitatea de a o identifica;
sesizarea formei, frecvenţei apariţiei şi intensităţii acesteia;
surprinderea cauzelor probabile ale problemelor de violenţă din şcoală;
găsirea şi exersarea unor modalităţi de remediere/soluţionare a problemelor apărute;
modalităţi de remediere/soluţionare a problemelor constatate (individual, prinacţiune
colectivă, lucru în echipă, activităţi specifice, parteneriate, instrumente de lucru, rezultate
aşteptate);
stabilirea unei structuri organizate a intervenţiei la nivelul şcolii (paşi de urmat, provocări şi
moment de reflecţie, analiză, resurse disponibile etc.);
stabilirea clară a rolurilor şi responsabilităţilor persoanelor implicate: specialişti, personae-
resursă, facilitatori, domeniul de activitate al acestora, experienţa şi expertiza pe care o au,;
identificarea victimelor şi agresorilor în funcţie de vârstă, sex, condiţie social, particularităţi;
promovarea resursei educaţionale realizate în cadrul stagiului de practică la nivelul
şcolii, altor instituţii cu profil asemănător, ca şi la nivelul părinţilor, comunităţii/autorităţilor
locale;
găsirea de noi oportunităţi de afirmare şi diversificare a gamei de activităţi
realizate în cadrul proiectului;
realizarea unui set de bune practici în domeniul prevenirii/combaterii fenomenului violenţei
juvenile şi promovarea acestuia la nivel de sector, municipiu;
promovarea unor relaţii inter-instituţionale, a unor campanii sociale în comunitatea de
referinţă.
Proiectul/modelul de intervenţie a debutat cu aplicarea a 4 chestionare privind violenţa în şcoală (2
pentru profesori şi 2 pentru elevi). Analiza datelor obţinute a permis schiţarea structurii cursului de
stagiu-practică: abordare teoretică şi modalităţi practice de intervenţie.
La nivelul şcolii au fost organizate workshop-uri la care a participat majoritatea cadrelor didactice
din şcoală.
Ca resursă educaţională, ce poate fi utilizată şi de alţi profesori, în cadrul acestui stagiu au fost
elaborate:
- Chestionare de opinie, pentru cadre didactice şi elevi;
- Studii de caz;
124
Educatia precara din familie
Neajunsuri materiale in familie
Familie dezorganizata
Violenta in familie
Absenta familiei (abandonul minorului si insitutionalizarea lui)
Comunicare defectuoasa FAMILIE-SCOALA-MEDIC
Lipsa afectivitatii
Lipsa administrarii tratamentului
Lipsa unor modele de comportament civilizat
Nerespectarea regulamentului clasei si al scolii
Lipsa unor masuri concrete luate de scoala pentru elevul agresiv
Influenta negativa a mass-mediei asupra elevilor
Anturajul
Teribilismul elevilor tolerat de cadrele didactice
- Planuri/programe de intervenţie personalizată;
- Suporturi de curs privind prevenirea şi combaterea violenţei juvenile;
- Elaborarea unor seturi de bune practici pentru prevenirea/combaterea violenţei în mediul
şcolar.
- Activităţi de consiliere care abordează teme antiviolenţă.
Deosebit de interesante ni s-au părut a fi chestionarele de opinie referi tore la tema noastră
(adresate copiilor dar şi pentru cadrele didactice).
REZULTATELE INTERVENŢIEI
În urma aplicării chestionarelor pentru cadrele didactice s-au constatat următoarele aspecte:
1.Cele mai întâlnite probleme ale elevilor în cadrul şcol ii sunt:
Acte de indisciplină;
Reacţii fizice agresive;
Agresivitate nonverbală (gesturi, priviri ameninţătoare, ghionturi);
Injurii, jigniri;
Ameninţări;
Refuzul de a îndeplini sarcinile.
2.În instituţia noastră nu sunt grupuri, ci persoane vulnerabile şi acestea pot fi: elevi mai
mici, cei cu deficienţe, mai ales cei cu deficienţe psihomotorii şi emoţionale.
3.Cadrele didactice au identificat urmatoarele comportamente agresive intalnite la elevii
din scoala:
Violenta verbala (injurii, amenintari, apelative tendentioase)
Agresivitate fizica (agresiuni intre elevi, agresiuni fata de cadrele didactice)
Distrugerea bunurilor scolii (deteriorarea mobilierului clasei si al scolii, scris pe pereti diferite
slogane etc)
Autoagresivitate (tendinte de automutilare)
Lipsa de respect fata de profesori (amenintari, injurii, agresiuni fizice)
Tendinta de a fi lider (sentimente de superioritate fata de ceilalti elevi)
4. Cadrele didactice chestionate considera drept cauze ale comportamentului agresiv al
elevilor urmatoarele:
125
Tipul agresivitatii Total numar cadre didactice
respondente
Da % Nu %
Agresivitate fizica 31 9 26% 22 74%
Agresivitate verbala 31 25 82% 6 18%
5. În urma chestionarii cadrelor didactice cu privire la agresivitatea verbala si agresivitatea
fizica a elevilor asupra cadrelor didactice s -au constatat urmatoarele:
6. Cadrele didactice au enumerat urmatoarele masuri pe care orice profesor ar trebui sa le ia in vederea
diminuarii violentei elevilor:
Consilierea elevilor agresivi
Colaborarea cu toate cadrele didactice de la clasa
Colaborarea cu parintii
Colaborarea cu Politia
Colaborarea cu medicul
Colaborarea cu psihologul scolar
Responsabilizarea elevilor
Implicarea elevilor in activitati atractive
Intarirea comportamentului pozitiv
Aplicarea unor sanctiuni severe legale
Respectarea regulamentului clasei si al scolii
Interzicerea participarii la activitati care ii fac placere elevului
Ignorarea comportamentelor agresive
7. Cadrele didactice au enumerat urmatoarele masuri pe care scoala ar trebui sa le ia in vederea
diminuarii violentei elevilor:
Luarea unor sanctiuni legale severe
Colaborarea mult mai stransa cu familia
Colaborarea cu politia (prin actiuni de prevenire a violentei)
Obligativitatea administrarea tratamentului medicamentos elevilor de catre medicul scolii
Activitati de informare atat a parintilor cat si a elevilor (parteneriatele dintre scoala si parinti sa
fie formulate mult mai clar iar masurile sa fie aplicate intotdeauna in cazul nerespectarii acordului)
Transparenta activitatii comisiei de disciplina a elevilor
Dotarea claselor cu echipamente tehnologice (computere, imprimante etc)
Infiintarea unor ateliere alternative de lucru (pictura, modelaj, ateliere de croitorie etc)
Introducerea unui sistem de recompense stimulativ si motivant pentru elevi
Diminuarea numarului de elevi intr-o clasa
Introducerea uniformelor
126
8. Privitor la sanctiunile pe care profesorii diriginti le -au luat la clasa ca masuri impotriva
comportamentului agresiv si violent al elevilor s -au constatat urmatoare le:
Sanctiune Total numar cadre
didactice respondente
Numarul cadrelor
didactice
%
Scaderea notei la purtare 8 8 100%
Exmatriculare 8 1 12,5%
Eliminare 8 2 25%
În urma aplicării chestionarelor pentru elevi s-au constatat următoarele aspecte:
La întrebările din chestionarul aplicat elevilor s -au obţinut următoarele rezultate:
Nr.
crt.
Întrebarea adresată elevilor DA % NU %
1 La cea mai mică neîntelegere vă enervaţi/supăraţi pentru lucruri
mărunte?
16 44.20 22 55.80
2 Vă păstraţi în orice împrejurare calmul şi stăpânirea de sine? 28 73.60 10 27.40
3 Când sunteti nervoşi spuneţi lucruri de care apoi vă pare rău? 34 89.40 4 10.60
4 În cazul unei certe în clasă vă păstraţi întotdeauna calmul? 18 47.30 20 52.70
5 Când trebuie să aşteptaţi la coada pentru a plăti ceva aveţi
întotdeauna răbdare?
20 52.70 18 47.30
6 Gesticulaţi mult? Sunteţi repezit în mişcări? 26 68.40 12 31.60
7 Aţi vrut vreodată să aruncaţi cu obiecte sau să loviţi pe cineva? 20 52.70 18 47.30
8 Vi s-a întâmplat să rataţi vreun concurs, vreo competiţie din
cauza nervozităţii?
18 47.30 20 52.70
9 Vă răzbunaţi pe cei care vă supără? 26 68.40 12 31.60
10 Aveţi uneori izbucniri nervoase? 26 68.40 12 31.60
.
100%
80%
60%
52,70%
victima nervilor vostri
care va controleaza
permanent
comportamentul
nervii va joaca feste, va
este foarte greu sa va
stapaniti emotiile
40%
2
0
%
0%
0
%
127
21%
26,30
%
r
e
u
s
i
t
i
u
n
e
o
r
i
s
a
v
a
s
t
a
p
a
n
i
t
i
d
a
r
d
e
p
i
n
d
e
n
u
m
ai de situatie
va stapaniti in totalitate,
este greu sa va enerveze
cineva
128
CONCLUZII
Reflecţie integrală
Factorii de risc constituie condiţiile sau situaţiile care au legătură în mod empiric cu actele
de violeţă.
O persoană cu risc o putem defini ca fiind orice copil care datorită unor condiţii
dizabilizante culturale, economice sau medicale îi sunt refuzate sau are minimul de resurse şi
oportunităţi egale cu ceilalţi într-o varietate de domenii:
Orice experienţă cu diverse grade de risc din viaţa acestor copii şi numărul, tipurile,
durata şi severitatea acestora, influenţează în mod negativ dezvoltarea individuală. În mod
evident, varietatea antecedentelor preced comportamentul deviant, iar factorii de risc multipli
sunt asociaţi cu comportamentul antisocial sau violent.
Demersul ştiinţific pentru a înţelege factorii de risc la nivel individual este necesar să
includă studiul unor factori externi cum ar fi: familia, şcoala, comunitatea şi „peer grupurile‖
care influenţează apariţia factorilor interni. Factori interni de risc pot fi descrişi ca fiind factori
individuali ce ţin de sine şi de planul intrapsihic . Prezintă o serie de caracteristici fizice şi
psihologice. Predictorii fizici cum sunt: graviditatea precoce, traume, acumularea de griji şi
sărăcia au dus la pierderea din vedere a valorilor centrale care stau la baza noţiunilor creştine
„Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi‖.
Factorii externi de risc sunt variabile prezente în mediu care creează contextele vieţii
cotidiene. O serie de condiţii existente acasă, în familie, sunt considerate a fi predictori în
apariţia precoce a unor paternuri cronice de comportament antisocial la copii. Aceşti factori
includ: criminalitatea parentală, lipsa implicării parentale, conflicte familiale, abuzul copilului
şi/sau neglijenţa şi respingerea.
Alţi factori de risc:
- Părinţi arestaţi;
- Neimplicarea serviciilor de protecţie a copilului;
- Incidenţa unor modificării în structura familiei;
- Neimplicarea serviciilor de educaţie specială;
- Istoria unui comportament antisocial precoce sau/şi sever.
Factorii comunitari care cresc riscul apariţiei unui comportament violent şi antisocial la copii
includ gradul ridicat de dezorganizare a proximităţii (crime, bande şi locuinţe sărace).
Un alt factor predictiv al delicvenţei este contactul copiilor cu colegi lor care prezintă un
risc crescut în apariţia comportamentului delicvent.
Copiii care prezintă comportament antisocial interacţionează cu colegii lor prin modalităţi
care menţin şi susţin continuarea acestui tip de comportament. Aceste relaţii devin extrem de
puternice în timp şi primesc întăriri de-a lungul anilor, pattern–urile şi convingerile privind
acest tip de comportament devenind rezistente la schimbare.
Înainte de a dezvolta modele de intervenţie mai accesibile şi mai eficiente trebuie să ne
focalizăm asupra prevenţiei.
129
În prevenirea violenţei se relevă trei aspecte importante:
Înţelegerea factorilor care determină riscul apariţiei comportamentului antisocial;
Dezvoltarea unor programe pentru anihilarea comportamentului antisocial;
Sporirea factorilor potrivnici care permit realizarea comportamentului antisocial.
Însăşi societatea în ansamblul ei trebuie să apeleze la o nouă optică şi aceasta nu poate fi
decât la nivel profilactic, deoarece doar o axiologie consolidată şi interiorizată la nivelul fiecărei
conştiinţe, este prima barieră în faţa unui comportament antisocial. O societate funcţioneză ca o
reflecţie a practicilor cu copiii. Dacă copiii sunt ignoraţi, slab educaţi şi neprotejaţi în legătură cu
violenţa atunci când vor creşte adulţi vor forma o societate violentă, noncreativă şi reactivă.
Este necesar ca cei care iau decizii să înţeleagă relaţia indestructibilă între experienţele
timpurii de viaţă şi sănătate fizică, emoţională, socială şi cognitivă. Schimbările la nivel cultural
se pot produce doar furnizând experienţe bogate la nivel cognitiv, emoţional, social şi fizic.
Înainte ca societatea să ofere aceste experienţe este necesară educaţia privind dezvoltarea
copilului. Educarea publicului trebuie să fie dublată de continuarea cercetărilor privind impactul
experienţelor pozitive şi negative asupra dezvoltării copilului.
Deschidere euristică
- Prevenţia primară – se referă la demersurile aplicate la scală universală care vizează
prevenţia apariţiei violenţei şi a factorilor de risc.
- Prevenţia secundară – conţine demersurile aplicate unei populaţii selectate care prezintă un
risc crescut în adoptarea unui comportament violent urmărind prevenţia apariţiei violenţei sau
reducerea riscului apariţiei acesteia.
- Prevenţia terţiară – se referă la strategii aplicate unei scale indicate, apariţia
comportamentului violent, fiind deja evidentă şi producând prejudicii. Înainte de aplicarea unei
intervenţii sau acţiuni este necesar să fie definite contextul şcolar şi comunitar cu punctele forte
şi puncetele slabe, precum şi problemele vizate în legătură cu prevenţia violenţei.
Necesitatea evaluării presupune o analiză a profilului violenţei la nivelul mediului local.
Acurateţea informaţiei asupra nivelului şi tipului va susţine focalizarea eforturilor asupra nevoilor
reale ale comunităţii şcolare respective. Colectarea datelor cu privire la caracteristicile violenţei
înainte ca un anumit program să fie aplicat va constitui o bază de date utilă şi operaţională
pentru a compara rezultatele după intervenţie şi a aprecia schimbările înregistrate în raport cu
obiectivele propuse.
Înaintea intervenţiei se recomandă să se identifice caracteristicile mediului pentru ca
programul de prevenţie să aibă o ţintă specifică. Aici pot fi incluse: terenurile de joacă, toaletele,
băile şi alte arii izolate. O dată ce acestea au fost identificate, rolul acţiunilor este de a reduce
riscul violenţei: de exemplu, fluenţa traficului copiilor pe coridoare poate fi modificată pentru a
evita aglomeraţiile şi posibilele confruntări, infrastructura terenurilor de joacă poate fi adaptată
astfel încât să ofere posibilităţi alternative de recreaţie pentru elevi, toate acestea contribuind la
scăderea riscului apariţiei comportamentului violent în ariile cu mare vizibilitate.
Este imperios necesar a fi definită cooperarea care există între şcoală, familie,
comunitate. Disponibilitatea pentru cooperare în combaterea vioelnţei şi găsirea resurselor
existente determină eficacitatea costurilor, oferind suport şcolii în eforturile sale.
130
Acţiunile de promovare a prevenţiei primare sunt: antrenamentul deprinderilor sociale şi
învăţării prin cooperare, promovarea practicii active a elevilor şi schimburi între elevii de diverse
niveluri. Prevenţia secundară şi terţiară includ acţiuni de prevenţie a iniţierii violenţei în şcolile în
care există un risc major sau să se reducă posibilitatea de apariţie a unui comportament în
şcolile care deja se confruntă cu acestă problemă. Drepturile de coping în faţa presiunii colegilor
sau partenerilor, la fel ca propriile deprinderi de coping sunt exemple de prevenţei secundară.
Ar fi necesar ca societatea să reexamineze valorile orientate spre violenţă şi să ajungă la
o înţelegere comună că aceasta nu poate fi acceptată. În mod curent copiii învaţă, ba chiar şi
unele familii, cercuri de prieteni sau mass-media, că violenţa înseamnă putere şi este un
mod acceptabil de rezolvare a problemelor. Ar fi de dorit mai degrabă ca educaţia copiilor să se
bazeze pe spiritul comunitar decât pe supravegherea trebuinţelor individuale.
Este necesar ca fiecare unitate şcolară să aibă un plan pentru situaţiile de criză care să
cuprindă un sistem de valori atât la nivelul uni grup cât şi a întregii şcolii sau grădiniţă.
Educatorii, elevii, părinţii, trebuie să se implice în organizarea şi dezvoltarea mediului şcolar,
precum şi stabilirea semnificaţiei rolului cheie jucat de fiecare grup în dezvoltarea copilului.
Curriculum-ul care se va aplica în acest domeniu este necesar să fie relevant nevoilor fiecărui
grup, fiind încurajată participarea activă.
Programele eficiente de prevenţie a violenţei trebuie aplicate o perioadă îndelungată de
timp, trebuie să includă mai multe componente şi să vizeze atât populaţia juvenilă, în general, cât
şi pe cea cu risc în adaptarea unui comportament antisocial sau violent.
Pentru remedierea acestor probleme este nevoie de o acţiune concertată care să vizeze,
ca direcţii următoarele:
centrarea prevenirii violenţei pe educaţie, pe valorile civismului democratic promovate de
către aceasta (soluţionarea pacifistă a conflictelor, interculturalitate, nondiscriminare, toleranţă,
respectarea drepturilor omului, valorizarea persoanei etc.) ;
prevenirea timpurie a violenţei ;
includerea elevilor, ca actori principali şi/sau parteneri, în toate acţiunile anti- violenţă ;
anticiparea unor modalităţi rapide şi eficiente de reacţie în cazul declanşării faptelor de
violenţă ;
consensul privind parteneriatul instituţional în elaborarea strategiilor de abordare a
violenţei şcolare şi coordonarea eforturilor cu organismele societăţii civile ;
colaborarea şi dialogul intracomunitar ;
integrarea atenţiei acordate familiilor în programele şi proiectele de prevenire.
Impactul social şi educaţional al proiectului
Ca acţiuni concrete propunem :
implicarea cadrelor didactice şi a personalului specializat (psihologi, consilieri şcolari,
asistenţi sociali, mediatori) în identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent şi a cauzelor
care pot determina manifestările de violenţă ale acestora ;
elaborarea şi derularea unor programe de asistenţă individualizată pentru elevii implicaţi
(ca autori sau ca victime) în cazuri de violenţă care să vizeze :
- conştientizarea consecinţelor actelor de violenţă asupra propriei persoane şi asupra
131
celorlalţi (colegi, cadre didactice, părinţi, prieteni etc.)
- prevenirea apariţiei dispoziţiilor afective negative (resentimentul, suspiciunea
excesivă, iritabilitatea, ostilitatea, negativismul)
- ameliorarea imaginii de sine
- dobândirea autocontrolului privind impulsurile violente şi a capacităţii de autoanaliză a
propriului comportament
- identificarea şi asistarea elevilor care au fost victime ale violenţei şcolare prin
implicarea cadrelor didactice, a personalului specializat (consilieri şcolari, psihologi,
asistenţi sociali, mediatori), a părinţilor
- acordarea primului ajutor, imediat după actul de violenţă : asigurarea asistenţei imediate
şi a sprijinului, începerea unui program de restabilire a normalităţii, minimalizarea
efectelor pe termen lung a traumei suferite
implicarea activă a elevilor cu potenţial violent sau care au comis fapte de violenţă în
programe de asistenţă derulate în parteneriat de către şcoală şi alte instituţii specializate (Poliţia
comunitară, autorităţi locale, biserica, ONG-uri specializate în programe de protecţie şi educaţie
a copiilor şi tinerilor) ;
valorificarea intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă
prin implicarea acestora în activităţi şcolare şi extraşcolare ;
responsabilizarea elevilor cu comportament violent, evitarea centrării exclusiv pe
sancţiune şi eliminarea din practica educaţională a unor sancţiuni care contravin principiilor
pedagogice (sancţionarea comportamentului violent prin notă, repetenţie, măsuri de corecţie
fizică etc.) ;
identificarea şi asistarea elevilor care au fost victime ale violenţei şcolare prin implicarea
cadrelor didactice, a personalului specializat şi a părinţilor .
Un alt fel de concluzii
Copilăria şi adolescenţa constituie perioade de fragilitate biologică şi psihologică în cursul
căreia a comite o violenţă este un semn de afirmare a unor mijloace de a atrage atenţia asupra
sa. Copilul este în faţa unei reorganizări personale faţă de prieteni, colegi, familie, societate
ceea implică o emancipare în raport cu cei din ju r şi o întărire a imaginii de sine. Sunt perioade
de experimentare a unor noi comportamente. Elevul trebuie sa facă faţă unor solicitări
numeroase şi adesea contradictorii: cinstea şi morala despre care învaţă cedează adesea în faţa
realizării imediate a unor dorinţe.
Prevenţia si intervenţia în cazul violenţei şcolare, ca demers specific, integrat în strategia
de diminuare a infractionalităţii la scara societăţii, trebuie să realizeze două obiective, corelate
între ele: pe de o parte eliminarea/diminuarea cauzelor şi condiţiilor ce generează conduite
violente, iar pe de alta parte, resocializarea, recuperarea morală şi socială a elevilor
violenţi.Una din laturile prevenţiei – intervenţia, desemnează un demers specific, individual
susţinut de un personal specializat, în cooperare cu cadre didactice şi părinţii. Obiectivul urmărit
de intervenţie este preveirea structurării comportamentelor violente cu forme grave, cu conţinut
antisocial, infracţional precum şi prevenirii recidivei conduitelor deviante.
132
Aşadar, liniile directoare ale unei prevenţii eficiente a problemelor de comportament în
scoală sunt:
atenţia individuală acordată în şcoală elevilor cu risc comportamental semnificativ
colaborarea şcoală familie - comunitate în reducerea factorilor de stres care acţioneaza
asupra elevilor.
La sfârşitul stagiului practic, putem afirma că acesta şi-a atins scopul:
Cadrele didactice şi-au însuşit competenţe-cheie în domeniul diagnosticării formelor şi
tipurilor de violenţă/agresiune în mediul şcolar;
Au fost experimentate metode de intervenţie pentru combaterea şi/sau prevenirea
fenomenului violenţei şi a manifestărilor agresive;
A fost realizat, cu participarea tuturor, un set de bune practici pentru deconstrucţia
comportamentelor violente, aggressive şi promovarea unei atitudini de toleranţă,
nondiscriminare.
Vrem să subliniem faptul că toată activitatea, pe lângă faptul că a fost apreciată de
colegi, de elevi, a răspuns şi nevoilor părinţilor de a cunoaşte formele şi tipurile de
violenţă/agresiune, cauzele acestora, măsurile ce pot fi utilizate pentru diminuarea acestora şi a
efectelor lor.
BIBLIOGRAFIE
1. T.Sellin apud V.T.Dragomirescu – Psihologia comportamentului deviant, Editura Stiintifica si
Enciclopedica, Bucuresti, 1976
2. Neculau, A. ; Ferreol, Gilles . Violenţa. Aspecte psihosociale. Iaşi: Editura Polirom, 2003.
3. Floro, Michel. Questions de violence violence à l'école. Paris: Editions Eres, 1996.
4. Jigău, Mihaela (coord.). Violenţa în şcoală. Buzău, Editura Alpha MDN, 2006.
5. Jigău, Mihaela (coord). Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală. Ghid practic pentru
directori şi cadre didactice. Buzău, Editura Alpha MDN, 2006.
6. Neamţu, Cristina. Devianţa şcolară. Ghid de intervenţie în cazul problemelor de comportament ale
elevilor. Iaşi: Ed. Polirom, 2003.
7. Sillamy, Norbert. Dicţionar de psihologie. Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic, 1996.
8. Ana, Stoica-Constantin. Conflictul interpersonal, prevenire,rezolvare şi diminuarea efectelor,
Ed. Polirom, Iaşi, 2004;
9. Andrei, Steluţa; Mădălina, Belcin. Consiliere şi orientare, concepte moderne şi idei practice,
Ed. Crizon, Constanţa, 2007;
133
134
MASTER
"SOCIAL PEDAGOGY AND FIGHT AGAINST
YOUTH VIOLENCE”
MABE
2011
DELIA ATENA MILCONIU
TO BE OR NOT TO BE … VIOLENT
This active experimentation is implemented within
the European project ―Active and socially
constructive methodology to fight against bullying‖
(ref. JLS /2008/DAP3/AG/1340), co-funded by the
European Commission in the framework of the
Programme Daphne IIII.
This publication reflects the views only of the
author, and the Commission cannot be held
responsible for any use which may be made of the
information contained therein.
135
136
ABSTRACT
Violence in school is an expression of violence in society; when school violence occurs, it leads to other
consequences. With prejudice, victimization, sometimes death, violence in school reduces the chances
of pupils to fully develop their personality and to acquire a quality education. For the school to assume
the role of prevention and control of the phenomenon of violence, we must invest in training teachers,
pupils and parents. It requires specific training, in order to meet the problems of ―difficult students‖. We
can’t wait passively for matters to be resolved by itself, especially as, in an unstable family environment,
school can be for students a second chance.
1.CONTEXT
The occurrence of Romanian school violence is determined by social tensions associated with the
periods of transition; the change processes accompanied by social tensions; the democratization of the
school (the need to review the role, the status, the norms and values of stakeholders); the role of mass-
media in informing the public; the influence of media on child development.
The violence manifested in the proximity of the school has become a disturbing phenomenon because
the aggressive forms of violent behavior and the intensity of these attacks. Data available already
indicate some worrying trends related to school violence. Thus, over 75% of schools in Romania
recorded phenomena of violence and 60% of students are verbally and physically assaulted at school.
Halinga Agricultural High School - the school where I conducted the internship is located in the
countryside, four miles North from Drobeta Turnu-Severin county, at the intersection of three rural
communities which have numerous and frequent conflicts, especially of criminal nature. Most students
who study in Halinga Agricultural High School come from these areas and are often involved in
delinquent acts, which stress the school climate.
2.MOTIVATION
Considering the fact that school violence is common in every grade of Halinga Agricultural High School, I
chose only one class - X B - natural resources and environmental profile, specialization ecology
technician.
The project "To be or not be... violent" was born as a result of the fact that in school year 2011 - 2012 the
acts of violence involving class X B increased in intensity and complexity. Thus, I identified using direct
observation, the following four major aspects that play an important role in preventing and managing
school violence:
Lack of general procedure for intervention in situations of school violence;
Lack of a monitoring sheet for the acts of school violence;
Insufficient learning units for the students on the issue of school violence;
Insufficient psychological interventions to change the perceptions of students regarding school
violence.
The frequency and the variety of the acts of school violence manifested by the students of class X B
motivated me to develop their abilities in order to prevent and manage school violence.
3.INTERVENTION
To achieve the goal of this project I established two reference objectives:
137
a.The awareness, knowledge and understanding of school violence;
b. Changing the perceptions of students regarding the phenomenon of school violence.
c. approached the two objectives based on the idea that learning occurs over time and that young people
progress through a series of stages or levels as learning takes place. Thus, specific objectives were
pursued: - acquisition, identification, description, or providing information about the phenomenon of
school violence; - applying knowledge learned in the group counseling lessons and individual counseling
sessions; - regularly use the knowledge learned, outside the classroom and counseling office.
The target group of this project included 15 students of class X B, and the selection criteria were: high
school attendance, the involvement of students in different acts of violence and the risk families they
belong to (strained relationships between parents, violent attitudes of parents towards the child,
dysfunctional families, insufficient income, many children in the family, low educational level of parents).
Another actor involved in the project was the class master who had an active role – he monitored the
acquisition and application of knowledge learned by the students and evaluated how students used and
applied the information after the project ended.
The intervention for developing skills of prevention and management of school violence for the 15
students, was achieved through group counseling and individual counseling. Thus, I designed an action
plan based on 10 lessons of group counseling and five sessions of individual counseling per student,
held in the school counseling office. The themes of group counseling lessons were: personal self-
knowledge, the characteristics of school violence (definition, types, causes, consequences) stereotypes,
conflict resolution, patterns of living, conscious behaviors, preventive measures. The evaluation of the
students was both: individual and collective. The results I expected regarded the ability of the students to
identify, describe and offer informations about school violence. During group lessons the students
received various educational materials such as: individual work sheets, sheets of flip chart, markers,
pens, colored chalk, post-it notes, crayons, video camera, internet. They worked in teams, but also on
their own, benefiting from the following methods: heuristic conversation, explanation, reflection, analysis,
discussion, observation, case studies, energizing exercises, brainstorming, role-play, interview,
questionnaires.
Here is a detailed presentation of the group lessons:
The subject of the lessons: ―Allow me to introduce myself‖, ―The violence in my life‖, ―The profile of the
student as an aggressor and its victim‖, ―The road to violence‖, ―About stereotypes‖, ―How do we face a
conflict‖, ―Models and decisions‖, ―Conscious behavior‖, ―New habits‖, ―Actions steps and prevention
solutions‖. The overall goal: self-knowledge, awareness of the phenomenon of school violence and
knowledge of school violence types, awareness of actors involved in the acts of school violence, knowing
and understanding the causes of school violence, understanding the stereotypes, awareness of conflict
characteristics, evaluating patterns of life, interpretation of emotional states and behaviors that people
express in conflict situations, assessing different types of habits, an intervention plan to reduce school
violence. Objectives: identify personal qualities, explaining the term "trust", the definition of school
violence, identify and describe different types of school violence, the description of the student as an
aggressor and its victim, identifying short and long term consequences of the acts of school violence,
identify external and internal generators of school violence, explaining the importance of the two
categories of factors that generate school violence, explaining the term ―stereotype‖, describing why
people who use stereotypes discriminate, explaining the term "conflict", observing the similarities or
differences between the terms ―conflict‖ and "violence", identifying ways to resolve conflicts, explaining
138
the motivation why students choose one behavioral model or another, comparing positive and negative
models, decision making, identify emotions and behaviors expressed in conflict situations; comparison
the intense emotional and behavioral reactions with moderate or small reactions, identify negative and
positive habits; recognize habits that lead to school violence, creating a plan to form a new habit, identify
solutions and action steps to reduce school violence, compose a prevention plan by students and class
tutor.
During the individual counseling sessions, I approached the following themes: personality needs,
problem solving, negative patterns of language, thoughts and emotions. I explained concepts and used
specific methods for motivational psychology and neuro-linguistic programming (the model of the six
human needs, the spiral of weakness, the behavioral triad, metaphors). The methods I used were
modeling and programming. Modeling helped students realize: "what" are they doing (behavior and
physiological manifestations), "how" are they doing a certain behaviour (thinking strategies), "why" they
do what they do (initial beliefs and assumptions), what part of their behavior is responsible for personal
efficiency and in what ways they can learn specific skills. The process of programming increases
personal efficiency, allowing the student to acquire internal behavioral patterns. Here are some principles
and some specific theoretical presuppositions of NLP: "The deep purpose of every human behavior is
positive", "We are not identical with the way we behave", "Our communication is defined by the response
we receive from others". On the other hand, motivational psychology is justified by the principle of
"pleasure‖ and ―pain" (people tend to move away from what hurts / scares or creates discomfort to them
and move toward what brings them pleasure / comfort / welfare).
The individual counseling sessions also satisfied certain requirements: no interruptions were allowed; the
atmosphere was casual and provided direct observation of the student (mimics and gestures) and of his
response (feedback); each topic was covered in two individual counseling sessions; the duration of each
session didn’t exceed one hour.
Also, at the end of group lessons and individual sessions, I developed together with the school directors
a general procedure for intervention in cases of school violence and a violent behavior monitoring sheet.
The main steps of this project work followed naturally and were focused on Planning - Designing -
Implementation - Testing - Evaluation - Dissemination. I planned and organized the project work in the
first week of the training, when I clarified issues like: the problem of violence in school, how to identify
school violence, different types of school violence and some basic characteristics (intensity, frequency,
causes, solutions, intervention, stakeholders, specialists, visibility). In the second week I continued the
dissemination of the project work, so it was necessary to present the information to the teachers and
obtaining the implication of the headmaster. During that period, I also concluded another valuable
internal document - a collaboration protocol with the class master – this document allowed students to
attend individual counseling sessions. In the third week of the project work, I started to teach the lessons
in class and implement group activities. In the fourth week I continued with the class lessons and
individual counseling sessions, and in the last week of the project I started writing the thesis.
4.RESULTS
Students were actively involved in all activities undertaken in class and counseling office: they completed
worksheets, they made pictures, photo collages, even a short video that showed the types and
consequences of school violence.
139
At the end of the project work the students of class X B developed skills that prevent and manage school
violence, they also changed their perceptions towards school violence; the acts of violence that occurred
between the students reduced; between the students developed interpersonal relationships based on
friendship, understanding, communication, support; the school climate improved and the intervention
strategies became more effective in situations of school violence.
5.CONCLUSIONS
I think it was necessary for the school to establish a general procedure for intervention in situations of
violence, using the monitoring sheet for the acts of violence. Also the learning units for students on the
issue of school violence, along with the 150 hours of psychological intervention were very appreciated.
The approach and methodology I used with this project work led to expected results and represents
future paths for action.
In the future, for a better anti-violence strategy, the school will follow the next steps: an early
identification of potentially violent students and of those who have been victims of school violence; a
better understanding of all potential sources of violence; a better monitoring of violent behavior; identify
the interests, skills and abilities of students who have committed acts of violence; an active involvement
of potentially violent students in programs that manage concrete situations of violence (self-control,
conflict negotiation, communication, means of self-defense); avoid sanctioning violent behavior by low
grades or expulsion; collaboration with families.
All these examples of programs and activities can be successful only if they meet one essential
condition: the school and its partners develop team intervention actions. The fight against violence in
school by reducing violence and promoting pro-social behaviors, it has to include school and family
interventions, and must establish a very close interaction between all stakeholders: teachers, pupils,
parents and principals.
6.BIBLIOGRAPHY
1. Ferreol, Gilles, Adrian, Neculau, Violence. Psychosocial Issues, Iasi, Polirom, 2003.
2. Jigau, M (Eds.), Violence in School, The Institute of Educational Sciences, 2006.
3. Soitu, L., Havârneanu, C. (Eds.) Aggression in School, Iasi, European Institute, 2001.
4. Neamtu, C. Deviant School. Interventional Guide for Behavioral Problems of Students, Iasi,
Polirom, 2003.
5. Cowie, H. & Wallace, P., Peer Support in Action, London: Sage, 2000.
6. Harper, Kate, Horno, Pepa, Lansdowne, Gerison, Martin, Florence, Newell, Peter Nilsson, Mali,
The Elimination of Physical and Humiliating Punishment Against Children, Bucharest, 2010.
7. Magheras, Ana-Maria, Botu, Denisa, Atanasoaei, Claudia, Combating Violence in Schools: A
Better Communication Between School, Parents and Children, 2009.
8. Călineci, Claudia Marcela, Păcurari, Otilia Stephanie, Stoicescu, Daniela, Reducing Violence in
School, Bucharest: Education 2000 +, 2009.
9. Mischnick, Ruth The Nonviolent Transformation of Conflicts, Bratislava / Slovakia, 2008.
10. Gittins, Chris, Reducing Violence in Schools - A guide for Change, October, 2007.
11. Petrovai, Domnica, Tudose, Diana, Botis, Adina, Costandache, Sorina, Disciplinary Guide for
Parents, Cluj Napoca, 2007.
12. Preventing and combating violence in schools: a practical guide for principals and teachers,
Alpha MDN, Buzau, 2006.
140
13. Popescu, Adriana, Mares, Andersen, Gabriel, Demenenco, Daniela, Vameşu, Ancuta, Emerging
Needs of Children in Romania, Civil Society Development Foundation, 2009.
14. Cialdini, Robert, The Psychology of Persuasion, Bucharest, Business Tech International Press,
2004.
15. Iosifescu, Viorel, Duplicity and Moral Education, Aramis Publishing, 2004.
16. Shapiro, Daniel, Conflicts and Communication, ARC Publishing, 2009.
17. Cretu, Carmen, The Success of Special Education, Polirom, Iasi, 1997.
18. Carnegie, Dale, Secrets of Success. How to Make Friends and Become Influential, Ed. Old
Court, 2002.
19. Robbins, Anthony, Unlimited Power, Amaltea Publishing House, Bucharest, 2002.
7.WEBOGRAPHY
www.coe.int/children
www.educatiefărăviolenta.ro
www.bullying-in-school.info
www.create2009.europa.eu/
www.peersuport.uk
www.antibullying.net
www.antibullyingweek.co.uk
www.there4me.com
www.dfes.gov.uk/bullying
www.bbc.co.uk/schools/bullying
www.nspcc.org
video.google.com (bullying)
www.ncb.org.uk
www.peersupport.co.uk
www.ukobservatory.com
www.ace-ed.org.uk
www.bbc.co.uk/schools/bullying/
www.beatbullying.org
www.childline.org.uk
www.parentlineplus.org.uk
www.kidscape.org.uk
www.eastsussex.gov.uk/bullying
www.confl ict-prevention.net
www.stopbullyingnow.hrsa.gov
141
“A fi sau a nu fi...violent”
Delia Atena Milconiu
1 - ABSTRACT
Violence in school is an expression of violence in society; when school violence occurs, it
leads to other consequences. With prejudice, victimization, sometimes death, violence in school
reduces the chances of pupils to fully develop their personality and to acquire a quality education.
For the school to assume the role of prevention and control of the phenomenon of violence, we must
invest in training teachers, pupils and parents. It requires specific training, in order to meet the
problems of ―difficult students‖. We can not wait passively for matters to be resolved by itself,
especially as, in an unstable family environment, school can be for students a second chance.
Halinga Agricultural High School - the school where I conducted the internship is located in
the countryside, four miles north from Drobeta Turnu Severin county, at the intersection of three
rural communities which have numerous and frequent conflicts, especially of criminal nature. Most
students who study in GSA Halinga come from these areas and are often involved in delinquent acts,
which stress the school climate.
Considering the fact that school violence is common in every grade of the high school, I
chose only the class X B - natural resources and environmental profile, specialization Ecology
technician.
The project "To be or not be... violent" was born as a result of the fact that in school year 2011
- 2012 the acts of violence involving class X B increased in intensity and complexity. Thus, I identified
using direct observation, the following four major aspects that play an important role in preventing and
managing school violence:
• Lack of general procedure for intervention in situations of school violence;
• Lack of a monitoring sheet for the acts of school violence;
• Insufficient learning units for the students on the issue of school violence;
• Insufficient psychological interventions to change the perceptions of students regarding
school violence.
The frequency and the variety of the acts of school violence manifested by the students of
class X B motivated me to develop their abilities in order to prevent and manage school violence.
To achieve the goal of this project I established two reference objectives: I. The
awareness,knowledge and understanding of school violence; II. Changing the perceptions of
students regarding the phenomenon of school violence. I approached the two objectives based on
the idea that learning occurs over time and that young people progress through a series of stages or
levels as learning takes place. Thus, specific objectives were pursued: - acquisition, identification,
description, or providing information about the phenomenon of school violence; - applying knowledge
142
learned in the group counseling lessons and individual counseling sessions; - regularly use the
knowledge learned, outside the classroom and counseling office.
The target group of this project included 15 students of class X B, and the selection criteria
were: high school attendance, the involvement of students in different acts of violence and the risk
families they belong to (strained relationships between parents, violent attitudes of parents towards
the child, dysfunctional families, insufficient income, many children in the family, low educational level
of parents). Another actor involved in the project was the class master who had an active role – he
monitored the acquisition and application of knowledge learned by the students and evaluated how
students used and applied the information after the project ended.
The intervention for developing skills of prevention and management of school violence for
the 15 students, was achieved through group counseling and individual counseling. Thus, I
designed an action plan based on 10 lessons of group counseling and five sessions of individual
counseling per student, held in the school counseling office. The themes of group counseling
lessons were: personal self-knowledge, the characteristics of school violence (definition, types,
causes, consequences) stereotypes, conflict resolution, patterns of living, conscious behaviors,
preventive measures. During group lessons the students received various educational materials
such as: individual work sheets, sheets of flip chart, markers, pens, colored chalk, post-it notes,
crayons, video camera, internet. They worked in teams, but also on their own, benefiting from the
following methods: heuristic conversation, explanation, reflection, analysis, discussion, observation,
case studies, energizing exercises, brainstorming, role-play, interview, questionnaire and the
techniques of neuro-linguistic programming.
During the individual counseling sessions, I approached the following themes: personality
needs, problem solving, negative patterns of language, thoughts and emotions I explained
concepts and used specific methods for motivational psychology and neuro-linguistic programming
(the model of the six human needs, the spiral of weakness, the behavioral triad, metaphors). Also,
at the end of group lessons and individual sessions, I developed together with the school
directors a general procedure for intervention in cases of school violence and a violent behavior
monitoring sheet.
Here are the results recorded after the intervention: the students of class X B developed
skills that prevent and manage school violence, they also changed their perceptions towards
school violence; the acts of violence that occurred between the students reduced; between the
students developed interpersonal relationships based on friendship, understanding, communication,
support; the school climate improved and the intervention strategies became more effective in
situations of school violence.
I think it was necessary for the school to establish a general procedure for intervention in
situations of violence, using the monitoring sheet for the acts of violence. Also the learning units for
students on the issue of school violence, along with the 150 hours of psychological intervention were
very appreciated.
In the future, for a better anti-violence strategy, the school will follow the next steps: an early
identification of potentially violent students and of those who have been victims of school violence; a
better understanding of all potential sources of violence; a better monitoring of violent behavior;
identify the interests, skills and abilities of students who have committed acts of violence; an active
involvement of potentially violent students in programs that manage concrete situations of violence
(self-control, conflict negotiation, communication, means of self-defense); avoid sanctioning violent
behavior by low grades or expulsion; collaboration with families. All these examples of programs
143
and activities can be successful only if they meet one essential condition: the school and its partners
develop team intervention actions. The fight against violence in school by reducing violence and
promoting pro-social behaviors, it has to include school and family interventions, and must establish
a very close interaction between all stakeholders: teachers, pupils, parents and principals.
INTRODUCERE TEMATICA
Violenta umană este una dintre marile probleme ale societătii contemporane. Numeroase
exemple de tipuri de violentă pot fi intalnite zilnic, atat in spatiul public si privat, cat si in cel public
institutionalizat, cum este, Scoala.
Violenta manifestata in spatiul din proximitatea scolii a devenit, mai ales in ultima perioada de
timp, un fenomen ingrijorator din cauza formelor tot mai agresive ale comportamentelor violente si a
intensitatii acestor agresiuni. Datele disponibile la zi semnalează deja o serie de tendinţe
îngrijorătoare legate de violenta scolara. Astfel, in peste 75% din şcolile din Romania se
înregistrează fenomene de violenţă, iar 60% din elevi sunt agresaţi verbal şi fizic în şcoală.
Violenţa fizică insa nu este singurul tip de agresiune la care un copil poate fi supus la şcoală.
Injuriile, poreclele sau refuzul altor elevi de a comunica sau a se juca cu el pot avea efecte la fel de
grave pe termen lung pentru că le afectează victimelor încrederea în ceilalţi. Ajung să se teamă de
interacţiuni, ceea ce le poate influenta viaţa socială în viitor.
Contextul aparitiei violentei in scoala romaneasca este determinat de tensiunile sociale asociate
perioadelor de tranziţie; procesele de schimbare însoţite de tensiuni; democratizarea şcolii
(nevoia unor reevaluări de rol, de statut, de norme şi valori ale actorilor); rolul mass-media în
informarea publicului; efectele mass-media asupra dezvoltării copiilor.
Violenţa în şcoală este o expresie a violenţei din societate; când violenţa se produce în şcoală,
ea conduce şi la alte consecinţe: alături de prejudicii, victimizare, uneori moarte, violenţa din şcoală
reduce şansele elevilor de a-şi dezvolta personalitatea pe deplin şi de a dobândi o educaţie de
calitate. Pentru ca şcoala să îşi asume acest rol de prevenire şi de stăpânire a fenomenului violenţei,
prima investiţie trebuie făcută în domeniul formării profesorilor. Trebuie să recunoaştem că, atât în
cadrul formării iniţiale, cât şi al formării continue, atenţia este concentrată asupra lucrului cu clasele
de elevi „fără probleme". Se discută mult prea puţin despre modalităţile de abordare a claselor
dificile. Este nevoie de o formare specifică, în măsură să permită satisfacerea cerinţelor elevilor „cu
probleme". Nu putem aştepta pasivi ca problemele să se rezolve de la sine, cu atât mai mult cu
cât, în condiţiile unui mediu familial instabil, tensionat, conflictual, şcoala poate reprezenta pentru
elev o a doua şansă.
PROBLEMATICA
Avand in vedere numeroasele solicitari directe cu privire la medierea situatiilor de violenta
aparute la clasa, venite din partea elevilor, dar si a profesorilor diriginti din cadrul liceului
tehnologic - Grupul Scolar Agricol Halinga, Mehedinti, Romania, am decis sa intervin in rezolvarea
situatiilor aparute la una din clasele de a X-a. Astfel, mi-am pus la dispozitie cunostintele si abilitatile
de consiliere psihopedagogica obtinute ca urmare a calificarii in functia de consilier scolar psiholog in
unitatea de invatamant mai sus mentionata, avand ca scop dezvoltarea abilitatilor elevilor de
prevenire si gestionare a violentei scolare. Asa a luat nastere proiectul „A fi sau a nu fi…violent” – o
144
activitate de practica necesara pentru finalizarea masterului online „Pedagogie sociala si lupta
impotriva violentei juvenile‖. De asemenea, toate activitatile desfasurate in cadrul proiectului s-au
alaturat strategiei anuale a Grupului Scolar Agricol Halinga, privind reducerea violenţei în mediul
şcolar in anul şcolar 2011-2012.
Pentru atingerea scopului acestui proiect am stabilit doua obiective de referinta:
I. Constientizarea, cunoasterea si intelegerea violentei scolare;
II. Schimbarea perceptiilor elevilor fata de fenomenul violentei scolare.
Am abordat cele doua obiective pornind de la ideea ca învăţarea se produce în timp şi că
tinerii progresează printr-o serie de etape sau niveluri pe măsură ce se desfăşoară învăţarea.
Astfel, obiectivele specifice ale proiectului au urmarit: 1 - Conştientizarea fenomenului de violenta
scolara (elevii achiziţionează informaţii, identifica, descriu sau ofera informaţii despre fenomenul
violentei scolare); 2 – Cunoasterea şi înţelegerea fenomenului de violenta scolara (elevii
achiziţionează informaţii, identifica, descriu sau ofera informaţii despre fenomenul violentei scolare);
3 – Aplicarea cunoştinţelor deprinse in cadrul lectiilor de consiliere de grup si a sedintelor de
consiliere individuala; 4 – Utilizarea in mod regulat a cunoştinţelor deprinse, în afara clasei si a
cabinetului de consiliere.
Grupul tinta al acestui proiect a fost alcatuit din 15 elevi de clasa a X a - profil resurse
naturale si protectia mediului ce studiaza la Grupul Scolar Agricol Halinga localizat in mediul rural,
intr-o zona de periferie - la patru kilometri de municipiu avand un numar de 855 de elevi inscrisi in
anul scolar 2011-2012. Au fost selectati doar 15 elevi din cei 27 ai clasei respective, tinand cont de
urmatoarele criterii: frecventa scolara mare; implicarea in diferite acte de violenta scolara si extra-
scolara si provenienta din familii aflate in situatii de risc (in care exista relaţii tensionate între părinţi,
atitudini violente ale părinţilor faţă de copil; familii dezorganizate; venituri insuficiente; număr mare de
copii în familie, situaţie care implică, de multe ori, accentuarea fenomenului sărăciei; nivel scăzut
de educaţie a părinţilor). De asemenea, elevii nostri au varste cuprinse intre 16 si 17 ani, cu
domiciliul in mediul rural, 8 dintre acestia facand naveta si 7 elevi fiind cazati la internatul scolii. Un
alt aspect important in selectiea grupului tinta a fost profesorul diriginte – un bun colaborator al
consilierului scolar. Profesorul diriginte a avut alaturi de autorul proiectului „A fi sau a nu fi…violent”
un rol activ - a monitorizat achizitiile informationale ale elevilor si aplicarea cunostintelor invatate si a
evaluat capacitatea de utilizare a informatiilor in afara si dupa terminarea proiectului.
Interventia pentru formarea abilitatilor de prevenire si gestionare a violentei scolare la 15 elevi din
Grupul Scolar Agricol Halinga, s-a realizat prin consiliere de grup si consiliere psihopedagogica
individuala ca urmare a observarii violentelor dintre elevi, atat in timpul pauzelor, cat si in timpul
orelor de curs. Frecventa, intensitatea si diversitatea formelor de violenta intalnite la beneficiarii directi
ai acestui proiect m-au motivat sa concep un plan de actiune bazat pe 10 lectii de consiliere de grup
desfasurate la clasa si 5 sedinte de consiliere psihopedagogica individuala per elev, desfasurate la
cabinetul de consiliere al scolii.
Temele lectiilor de consiliere de grup au clarificat aspecte legate de autocunoasterea
personala, caracterizarea violentei scolare (definitie, forme, cauze, consecinte) stereotipuri,
rezolvarea conflictelor, modele de viata, comportamente constiente, masuri de prevenire. In timpul
lectiilor desfasurate la clasa elevii au primit diferite materiale didactice de tipul: fise de lucru
individuale, coli de flipchart, markere, pixuri, creta colorata, post-it-uri, coli A4, tabla, sfoara,
creioane colorate, camera foto-video, internet. Acestia au lucrat pe echipe, dar si de unii singuri, fiind
145
stimulati de urmatoarele metode didactice: conversaţia euristică, explicaţia, reflectia, analiza,
dezbaterea, observaţia, studiul de caz, exercitii de incalzire, brainstorming, jocul de rol. Alte
metode utilizate au fost: observatia, interviul, chestionarul, programarea neuro- lingvistica.
In cadrul sedintelor de consiliere psihopedagogica individuala am abordat subiecte avand ca
teme nevoile personalitatii, rezolvarea problemelor, limbajul, gandurile si emotiile
negative,utilizand concepte si metode specifice psihologiei motivationale si programarii neuro-
lingvistice (modelul celor sase nevoi umane, spirala neputintei, triada comportamentala, metaforele).
De asemenea, la finalul lectiilor de la clasa si a sedintelor individuale, am elaborat impreuna
cu conducerea scolii o procedura generala de interventie in situatii de violenta scolara si o fisa de
monitorizare a comportamentelor violente.
Principalele etape ale acestui proiect s-au succedat intr-o ordine fireasca si s-au focalizat
pe Planificare – Proiectare – Implementare – Experimentare – Evaluare - Diseminare. Planificarea si
organizarea proiectului s-au realizat in prima saptamana de stagiu, cand au fost clarificate aspecte
legate de: problema de violenta identificata in scoala, modalitatile de identificare, tipul agresiunii si
caracteristicile acesteia (intensitate, frecventa, cauze, solutii, interventie, beneficiari, responsabili,
vizibilitate). In saptamana a doua au continuat actiunile de informare si diseminare a proiectului,
astfel a fost necesara prezentarea proiectului in consiliul profesoral si obtinerea acordului de
implementare din partea conducerii scolii. De asemenea, s-au mai semnat inca doua documente
interne valoroase, este vorba de protocolul de colaborare cu dirigintele clasei de elevi-beneficiari, si
acordul parintilor ce au permis astfel copiilor sa participe la sedintele de consiliere psihologica
individuala. In cea de-a treia saptamana de stagiu, am inceput predarea lectiilor ce au permis
astfel copiilor sa participe la sedintele de consiliere psihologica individuala, iar din ultimele
saptamani am inceput scrierea tezei
PARTEA I CONSTIENTIZAREA,
CUNOASTEREA SI INTELEGEREA VIOLENTEI SCOLARE
Lectia 1 Dati-mi voie sa ma prezint…
Aria curriculara: Consiliere si orientare
Disciplina: Consiliere si orientare
Scop: Autocunoastere
Obiective: 1- identificarea calitatilor personale; 2 - explicarea termenului de „incredere‖.
Evaluare: individuala si colectiva.
Metode didactice: conversatia, problematizarea, reflectia, analiza, argumentarea, exemplificarea.
Materiale: creta colorata, fise de lucru, pixuri.
Intrebari si indicatii pentru discutii:
1. V-ati pus vreodata intrebarea „Cine sunt eu?‖ Care sunt primele voastre ganduri?
2. Ce va defineste cel mai mult in viata? Ce sunteti, ce aveti sau ce faceti?
3. Ce este cel mai important: sa fii, sa ai sau sa faci?
4. Cum ar fi viata voastra daca doar „ati fi‖ si nu ati avea nimic sau face nimic?
5. Care dintre lucrurile pe care le aveti si le faceti va caracterizeaza cel mai bine?
6. Exista lucruri de care sunteti mandri? Dati exemple.
7. Aveti o parere buna despre voi?
146
8. Credeti ca sunteti o persoana placuta?
Lectia 2 Violenta din viata mea
Aria curriculara: Consiliere si orientare
Disciplina: Consiliere si orientare
Scop: Constientizarea fenomenul de violenta scolara si cunoasterea formelor de violenta scolara.
Obiective: 1 - definirea conceptului de violenta scolara;
2 - identificarea si descrierea diferitelor tipuri de violenta scolara.
Evaluare: individuala si colectiva.
Metode didactice: conversatia, problematizarea, brainstorming-ul, metafora, reflectia, analiza.
Materiale: creta colorata, fise de lucru, pixuri, reviste, hartie colorata, internet, imprimanta.
Intrebari si indicatii pentru discutii:
1.Ce este viata in opinia voastra?
2. Care sunt cele mai importante trei aspecte ale vietii voastre? (enumerati-le in ordinea prioritatilor)
3. Cat de satisfacuti sunteti, pe o scala de la 0 la 10 (unde 10 inseamna satisfactie deplina) de
fiecare dintre cele trei aspecte prioritare ale vietii voastre?
4. Alegeti acel aspect al vietii voastre cu cel mai mic grad de satisfactie,.
5. Care sunt principalele probleme in legatura cu acest ultim aspect?
6. In ce fel este violenta prezenta in problemele enuntate anterior?
7. Care sunt cuvintele si ideile care va vin in minte atunci cand va ganditi la violenta scolara? Gasiti
semnificaţii si sinonime ale cuvantului „violenta scolara‖.
8. Care dintre aceste definitii caracterizeaza cel mai bine fenomenul violentei scolare?
9. Completati individual fisa „Unde ne intalnim cu violenta‖ (Lectia 2, Fisa 3)
10. Daca violenta ar fi un animal/planta/fruct/culoare/melodie cum ar arata?
11. Care sunt formele violentei scolare? Dati exemple.
12. Completati fisa „Cum sa recunoastem violenta‖ (Lectia 2, Fisa 4)
13. Creaţi postere, fluturasi, pliante cât mai creative în care să evidenţiaţi caracteristicile fenomenului
de violenta scolara, prin care să oferiţi informaţii despre acest concept. Folosiţi informaţii de pe
Internet, pe diferite motoare de căutare (căutaţi după cuvântul cheie: violenta si violenta scolara)!
Lectia 3 Profilul elevului agresor si victima acestuia
Aria curriculara: Consiliere si orientare
Disciplina: Consiliere si orientare
Scop: Constientizarea actorilor implicati in actele de violenta scolara.
Obiective: 1 - descrierea personalitatii elevului agresor si a elevului victima;
2- identificarea consecintelor pe termen scurt si lung ale manifestarilor de violenta scolara.
Evaluare: individuala si colectiva.
Metode didactice: conversatia, problematizarea, jocul de rol.
Materiale: creta colorata, coli A4, fise de lucru, coli de flipchart, markere, pixuri.
Intrebari si indicatii pentru discutii:
1. Cine permite violentei scolare sa existe?
2. Intre cine pot aparea acte de violenta scolara? Care este sistemul de relatii la nivelul carora se
manifesta?
147
3. In ce categorii se pot imparti actorii scenelor de violenta scolara?
4. Identificaţi caracteristicile personalitatii celor două tipuri de protagonisti ai fenomenului de violenta
scolara. Daţi exemple. Realizaţi caricaturi pentru cele două tipuri de personaje, apoi prezentaţi-le
colegilor.
5. Credeti ca agresorul a fost vreodata in postura de victima si invers?
6. Care dintre cei doi credeti ca este mai avantajat? Dar cel mai fericit?
7. Credeti ca in acest fel, cei doi prin comportamentul lor, pun capat violentei scolare?
8. In cazul vostru, au existat situatii de viata cand ati avut cand un rol, cand pe celalalt?
9. Cine este responsabil de ce ni se intampla, de agresivitatea manifestata sau suportata?
10. Credeti ca avem de ales sa ne purtam si altfel?
11. Ce ne aduce pe termen scurt agresivitatea si postura de victima?
12. Ce se intampla pe termen lung, care sunt consecintele celor doua comportamente?
13. Ganditi-va la o situatie conflictuala scolara recenta si apoi completati fisa „Foaie de idei pentru
activitatea elevilor‖ (Lectia 3, Fisa 5)
14. Credeti ca violenta scolara este necesara in viata noastra? Argumentati.
Lectia 4 Drumul spre violenta
Aria curriculara: Consiliere si orientare
Disciplina: Consiliere si orientare
Scop: Cunoasterea si intelegerea cauzelor violentei scolare.
Obiective: 1 - identificarea factorilor interni si externi generatori de violenta scolara; 2 - explicarea
importantei celor doua categorii de factori.
Evaluare: individuala si colectiva.
Metode didactice: conversatia, problematizarea, joc de rol.
Materiale: creta colorata, coli A4, coli de flipchart, markere, pixuri.
Intrebari si indicatii pentru discutii:
1. Are violenta scolara o fata ascunsa?
2. Stim ce este, cine o face si care sunt consecintele, dar de ce se manifesta?
Ne nastem violenti? In ce masura?
Sau invatam sa fim violenti?
Cine sau ce ne invata sa fim violenti? Acasa si la scoala?
Faceţi o analiză de mesaj a versurilor unuia dintre cântecele „la modă‖?
De ce credeţi că este necesar să cunoaşteţi factorii generatori ai violenţei scolare?
Care factori credeti ca sunt mai importanti in determinarea violentei scolare, cei externi sau
interni?
Cum aţi putea comenta afirmaţiile: „Copilăria ne trăită e ca o bombă cu ceas... Fericiţi cei ce
surâd revăzându-şi, cu ochii închişi, copilăria, vremea nemărginită, ritmată de joacă, de
iubirea părinţilor, plină de poveşti le bunicilor şi mângâierile lor! Pentru ceilalţi, pentru cei
mulţi, golurile din aceste rubrici nu se anulează de la sine. Dimpotrivă, cumulate, exacerbate,
ele se regăsesc în frustrările şi angoasele adulţilor. Copilăria ne trăită îndeajuns se revoltă la
maturitate şi răscoleşte lumea adulţilor – cu proprii lor copii: unii sunt neînţelegători, indiferenţi
sau agresivi; alţii, dispuşi să se apropie, sunt adesea depăşiţi de condiţia de părinte, care
cere timp şi energie sufletească.‖
148
Lectia 5 Despre stereotipuri
Aria curriculara: Consiliere si orientare
Disciplina: Consiliere si orientare
Scop: Cunoasterea si intelegerea termenului de stereotip.
Obiective: 1 - explicarea conceptului de stereotip;
2 - descrierea motivelor pentru care stereotipurile discrimineaza.
Evaluare: individuala si colectiva.
Metode didactice: conversatia, problematizarea, reflectia, analiza.
Materiale: creta colorata, coli A4, fise de lucru, pixuri.
Intrebari si indicatii pentru discutii:
1. Care sunt grupurile si categoriile sociale pe care le cunoasteti in prezent?
2. Completati fisa „Diferentele asemanatoare‖ (Lectia 5, Fisa 6)
1. Ce se spune despre categoriile sociale cunoscute de tine?
2. Sunt aprecieri pozitive sau critici?
3. Obisnuiti sa faceti generalizari negative cu privire la anumite grupuri de persoane?
4. Completati fisa „Despre stereotipuri‖ (Lectia 5, Fisa 7)
5. Ati notat mai multe stereotipuri negative sau pozitive?
6. Cum ati caracterizat grupul din care faceti voi parte?
7. De cate experiente sau situatii avem nevoie pentru a ne forma un stereotip?
8. Care este tendinta oamenilor in general? Sa formuleze aprecieri negative sau pozitive?
9. De ce ne este mai usor sa ne ducem cu gandul la ce nu e bine si la ce nu ne place?
10. Cum v-ati simti daca ati fi victima unui stereotip?
11. Considerati ca stereotipurile discrimineaza?
12. Prezentati in ce masura sunteti de acord cu urmatoarea afirmatie "Toate fiintele umane se
nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si constiinta si
trebuie sa se comporte unele fata de celelalte in spiritul fraternitatii."
Lectia 6 Cum facem fata conflictelor?
Aria curriculara: Consiliere si orientare
Disciplina: Consiliere si orientare
Scop: Constientizarea particularitatilor conflictului.
Obiective: 1 - explicarea termenului de „conflict‖; 2 - compararea cu termenul de „violenta‖;
3 - identificarea modalitatilor de rezolvare a conflictelor.
Evaluare: individuala si colectiva.
Metode didactice: conversatia, problematizarea, brainstorming.
Materiale: creta colorata, coli A4, fise de lucru, coli de flipchart, markere, pixuri.
Intrebari si indicatii pentru discutii:
1. Realizati acrostihul termenului „conflict‖.
2. Care dintre cuvintele gasite sunt cele mai reprezentative pentru conflict in general?
3. Completati fisa „Arta de a face fata conflictelor‖ (Lectia 6, Fisa 8)
149
4. Cum credeti ca se naste un conflict? Ce trebuie sa se intample?
5. Voi cum reactionati daca un coleg spune sau face un gest nepotrivit fata de voi?
6. Care sunt punctele voastre sensibile sau „butoanele rosii‖?
7. Ce nu ar trebui sa faca sau sa spuna nimeni niciodata, nici macar un prieten pentru a nu va
enerva?
8. Completati fisa „Cele mai multe conflicte‖ (Lectia 6, Fisa 9)
9. Care este diferenta dintre „conflict‖ si „violenta‖?
10. Ce trebuie sa facem pentru a nu trece de la conflict la violenta?
11.Cum se pot rezolva conflictele?
12. Ce situatii pot aparea intre persoane atunci cand vor sa rezolve conflictele?
13. Voi ati fost vreodata in postura „toti castiga‖/ „toti pierdem‖ / „doar unul castiga‖?
14.Care e cea mai buna solutie pe termen scurt si lung?
15. Identificati modalitatile de rezolvare a conflictelor (Lectia 6, Fisa 10)
16. Ce rol are increderea in rezolvarea conflictelor? Ne ajuta sau dimpotriva?
17. Completati fisa „Drumul increderii‖ (Lectia 6, Fisa 11)
18. Ati avut conflicte cu persoane in care ati avut incredere? Cum le-ati rezolvat?
Lectia 7 Modele si decizii
Aria curriculara: Consiliere si orientare
Disciplina: Consiliere si orientare
Scop: Evaluarea modelelor de viata.
Obiective: 1 - explicarea motivatiei pentru care elevii isi aleg un model sau altul;
2 – compararea modelelor pozitive cu cele negative;
3 – luarea deciziilor.
Evaluare: individuala si colectiva.
Metode didactice: conversatia, problematizarea, reflectia, analiza, exemplificarea.
Materiale: creta colorata, coli A4, coli de flipchart, markere, pixuri.
Intrebari si indicatii pentru discutii:
1. Aveti o persoana pe care o luati drept model?
2. Ce admirati cel mai mult la modelul ales? Explicati.
3. Cat de aproape sau departe sunteti de calitatile admirate la modelul vostru?
4. Cat de mult va influenteaza viata, comportamentul, deciziile, modelul ales?
5. Voi ati fost luat drept model de altcineva?
6. Pentru ce ati fost admirat?
Cum v-ati simtit in postura de „vedeta‖?
Senzatiile traite va motiveaza suficient de mult experienta pentru a o repeta?
Ati fost vreodata in postura de model negativ? Dati exemple.
Ce beneficii si dezavantaje v-a adus postura de model negativ?
Daca revizuiti comportamentul general al familiei voastre, constatati ca principalele valori au
fost….?
Voi ati preluat o parte din aceste valori?
Exista ceva ce ati dori sa schimbati cand va ganditi la modelele pe care le-ati invatat?
Cat de valoroase sunt deciziile voastre? Ce importanta au ele?
Cum luam o decizie?
150
Lectia 8 Comportamente constiente
Aria curriculara: Consiliere si orientare
Disciplina: Consiliere si orientare
Scop: interpretarea starilor emotionale si a comportamentelor in situatii de conflict.
Obiective: 1 - identificarea emotiilor si comportamentelor in situatii de conflict;
2 - compararea reactiilor intense cu cele de intensitate medie sau mica.
Evaluare: individuala si colectiva.
Metode didactice: conversatia, problematizarea, reflectia, analiza.
Materiale: creta colorata, coli A4, fise de lucru, pixuri.
Intrebari si indicatii pentru discutii:
Vi s-a intamplat ca in timpul unei discutii neplacute sa va dati seama de starea voastra?
Cum v-ati simtit atunci cand v-ati certat cu o persoana apropiata?
Enumerati cel putin trei sentimente neplacute pe care le-ati simtit in timpul discutiei.
Completati fisa „Ma simt…‖ (Lectia 8, fisa 11)
Credeti ca majoritatea oamenilor isi dau seama ce se intampla cu ei la nivel emotional si
comportamental atunci cand se enerveaza?
Ce alte schimbari se mai petrec cu voi? Ce se intampla in corpul vostru?
Voi cum reactionati cand va enervati?
Va detasati si calmati repede sau va aprindeti si mai tare?
Care sunt cuvintele ce va irita cel mai mult?
Dar gesturile facute de celalat?
Completati fisa „Nu-mi spune asa ceva‖ (Lectia 8, fisa 12)
Daca priviti in urma la o situatie in care v-ati enervat rau, ati schimba ceva?
Cum am putea sa ne controlam nervii? Ce va ajuta pe voi sa va calmati?
Care este cel mai amuzant lucru in experienta voastra?
Ce ati invatat din situatia traita?
Lectia 9 Obiceiuri noi
Aria curriculara: Consiliere si orientare
Disciplina: Consiliere si orientare
Scop: evaluarea diferitelor tipuri de obiceiuri.
Obiective: 1 – identificarea obiceiurilor negative si pozitive;
2 – recunoasterea obiceiurilor ce conduc spre violenta scolara;
3 – creearea unui plan de formare a unui obicei nou.
Evaluare: individuala si colectiva.
Metode didactice: conversatia, problematizarea, reflectia, analiza, argumentarea, exemplificarea.
Materiale: creta colorata, coli A4, coli de flipchart, markere, pixuri.
Intrebari si indicatii pentru discutii:
1. Comentati urmatoarea afirmatie „LUPUL ISI SCHIMBA BLANA, DAR NARAVUL BA.”
2. Credeti ca oamenii se pot schimba? In ce conditii?
3. Dati exemple de obiceiuri pe care vi le-ati format usor / greu.
151
4. Cat timp ne poate lua sa ne formam un obicei?
5. Cat dureaza sa ne dezvatam de un obicei negativ?
6. Ne este mai usor sa ne formam deprinderi pozitive sau negative?
7. Ce obiceiuri negative sunt asociate cu violenta scolara?
8. Ce obiceiuri ne apropie de non-violenta?
9. Cum am putea cultiva deprinderile pozitive?
10. La cine putem apela pentru schimbarea deprinderilor negative?
11. Obiceiul nou pe care vreti sa vi-l formati este si un scop nou? Argumentati.
12. Ce ati avea de castigat daca ati invata noi deprinderi de a reactiona in situatii de violenta
scolara?
13. Stiiti sa faceti un plan pentru creearea unui obicei nou?
14. Ce v-ar motiva sa va formati un obicei nou?
Lectia 10
Aria curriculara: Consiliere si orientare
Disciplina: Consiliere si orientare
Scop: realizarea unui plan de interventie privind reducerea violentei scolare
Obiective: 1 – identificarea masurilor si actiunilor de reducere a violentei scolare;
2 – stabilirea uni plan de actiune cu ajutorul elevilor si dirigintelui.
Evaluare: individuala si colectiva.
Metode didactice: conversatia, problematizarea, reflectia, analiza.
Materiale: coli A4, coli de flipchart, markere, pixuri.
Intrebari si indicatii pentru discutii:
1. Pe ce apecte principale trebuie sa ne focalizam?
2. Cine va fi responsabil de implementarea masurilor si actiunilor?
3. Ce parteneri vom avea?
4. Care vor fi termenele de indeplinire?
5. Prin ce modalitati vom evalua si monitoriza realizarea actiunilor?
6. Care vor fi actiunile si masurile de reducere a violentei scolare? (Lectia 10, Fisa 13)
PARTEA II SCHIMBAREA PERCEPTIILOR
ELEVILOR FATA DE FENOMENUL VIOLENTEI SCOLARE
Metodele de schimbare perceptuala la care ne vom referi in continuare se bazează pe o
abordare de tip umanist asupra persoanei. Acestea sunt folosite de specialiştii psihologiei
motivationale si ai programarii neuro-lingvistice care pornesc de la credinţa că persoana este sau
poate deveni la un moment dat propriul programator, cu alte cuvinte poate alege care vor fi acele
programe anume după care işi va conduce existenţa. Ideea de bază este aceea că există o varietate
destul de mare de moduri concrete, particulare in care ne putem organiza gandurile, emoţiile şi
acţiunile, astfel incat să ne simţim confortabil şi să fim eficienţi in relaţie cu noi inşine, cu ceilalţi şi cu
lumea in genere.
152
Metodele pe care le-am folosit sunt modelarea si programarea. Modelarea ajuta persoana sa
conştientizeze „ce" face (comportament şi manifestări fiziologice), „cum" face (strategiile de gandire),
“de ce" o face (credinţele şi presupunerile de la care porneşte), care sunt acele elemente ale
comportamentului care sunt responsabile pentru eficienţa persoanei si prin ce modalităţi de invatare
isi pot forma unele deprinderi. Procesul prin care modelele comportamentale sunt insuşite de către
o persoană, prin interiorizarea patternurilor de eficienţă, poartă numele de programare. Iata si cateva
cateva principii sau presupozitii teoretice specifice NLP: „scopul oricarui comportament uman este
pozitiv‖, „omul nu este identic cu modul lui de comportare‖, „comunicarea inseamna raspunsul primit‖.
Pe de alta parte, psihologia motivationala se justifica prin aplicarea unor principii de tipul:
„placere/durere‖ (oamenii tind sa se indeparteze de ceea ce ii doare / sperie / creaza disconfort si se
indreapta spre ceea ce le aduce placere / confort / bunastare), „
Sedinta 1 Nevoile personalitatii
Aria curriculara: Consiliere psihopedagogica
Disciplina: Consiliere psihopedagogica
Obiective:
1. cunoasterea si intelegerea principiului celor sase nevoi ale personalitatii;
2. indicarea modalitatilor de satisfacere a acestor nevoi intr-o situatie de violenta scolara;
3. recunoasterea consecintelor pozitive, neutre sau negative ca urmare a satisfacerii nevoilor de
baza intr-o situatie de violenta scolara.
Concepte:
- Categoriile nevoilor umane;
- Modalitatile de satisfacere a nevoilor;
- Scala de evaluare a satisfacerii nevoilor.
Reprezentarea grafica a conceptelor: sedinta 1, fisa 1
Indicatii pentru discutii:
- Gandeste-te la o situatie de violenta scolara in care ai fost implicat.
- Care sunt caile pe care le-ai folosit pentru a obtine sentimentul de siguranta/ noutate/ importanta/
conexiune si iubire in situatia aleasa? Cum ti-ai indeplinit tu fiecare din aceste nevoi in situatia aleasa
de tine?
- Ce ai facut in plan fiziologic? Cum respirai? Ce postura aveai? Cat de relaxat erai?
- Ce gandeai, ce convingeri aveai? Ce iti imaginai?
- Ce tipare lingvistice foloseai? Ce iti spuneai in sinea ta? Cum iti spuneai?
- Dintre cele sase nevoi umane descrise anterior fiecare din noi avem doua care primeaza in fiecare
situatie de viata. Revenind la experienta de violenta scolara pe care ai selectat-o la inceputul
exercitiului…
- Care au fost primele doua nevoi umane ale tale?
- Cum ti-ai satisfacut aceste nevoi…la scoala/ acasa/ cu prietenii/ cand ai fost singur?
- Intr-un mod negativ, neutru sau pozitiv?
- In ce fel aceasta decizie ti-a influentat reactiile ulterioare intr-o situatie similara
Sedinta 2 Spirala neputintei
153
Aria curriculara: Consiliere psihopedagogica
Disciplina: Consiliere psihopedagogica
Obiective:
1. identificarea emoţiilor distructive intre care oscilam intr-o situatie de violenta scolara;
2. identificarea nevoilor satisfacute de manifestarea celor doua tipuri de emotii;
3. recunoasterea consecintelor pe termen scurt si lung ale emotiilor negative;
4. intreruperea modelelor emotionale negative.
Concepte:
- Dinamica emotiilor distructive;
- Beneficiile ascunse ale emotiilor distructive;
- Satisfacerea nevoilor de baza prin modalitati pozitive de comportament. Reprezentarea grafica a conceptelor: sedinta 2, fisa 2
Indicatii pentru discutii:
- Gandeste-te la o situatie de violenta scolara in care ai fost implicat;
- Ce ai facut in plan fiziologic? Cum respirai? Ce postura aveai? Cat de relaxat sau tensionat erai?
- Ce gandeai, ce convingeri aveai? Ce iti imaginai?
- Ce tipare lingvistice foloseai? Ce iti spuneai in sinea ta? Cum iti spuneai?
- Ce emotii ai trait? Cum te-ai simtit?
- Ce nevoi ascunse crezi ca ti-au satisfacut aceste emotii negative?
- Sa redefinim problema…comportamentul tau in situatia respectiva era de fapt o cale de a-ti
satisface o anumita nevoie pe termen scurt.
- Care sunt consecintele pe termen lung ale acestor emotii/ comportamente?
- Iti poti satisface nevoia adevarata urmand o cale pozitiva?
- Cum ai putea face asta? Ce alternative ai?
- Care ar fi recompensa maxima pentru ca tu sa adopti noul comportament?
- Care ar fi emotia cea mai atragatoare pe care ai asocia noului comportament?
- Asociaza schimbarea obtinuta cu un scop mai inalt, cu o nevoie mai valoroasa.
154
Sedinta 3 Triada comportamentala
Aria curriculara: Consiliere psihopedagogica
Disciplina: Consiliere psihopedagogica
Obiective:
1. identificarea modului de functionare a comportamentelor umane;
2. schimbarea fiziologiei;
3. identificarea focalizarii intr-o situatie de violenta scolara;
4. schimbarea focalizarii prin modificarea submodalitatilor perceptive;
5. schimbarea limbajului intern.
Concepte:
- Triada comportamentala;
- Submodalitatile senzoriale.
Reprezentarea grafica a conceptelor: sedinta 3, fisa 3 si 4
155
Indicatii pentru discutii:
- Pentru schimbarea fiziologiei vei face urmatoarele gesturi: tine spatele drept, scoate pieptul in fata,
indreapta capul in sus, ridica umerii; respira profund, inspira pe nas si expira pe gura; zambeste
larg timp de cinci minute in fata oglinzii pentru o saptamana; razi din orice de trei ori pe zi timp de o
saptamana; imita rasul altora, respira la fel ca ei, adopta aceeasi postura si aceeasi expresie
faciala.
- Intrebarile de identificare a focalizarii in situatii de violenta scolara: cum percep eu violenta
scolara?, pe ce aspecte ale acestui fenomen ma concentrez?, cum ma simt cand ma gandesc la o
situatie de violenta la scoala? In ce directie ma indrept - spre solutii sau spre probleme?
- Evalueaza submodalitatile senzoriale (pe o scala de la 0 la 100) intr-o situatie de violenta
scolara (vezi anexe, sedinta 3) cu ajutorul intrebarilor de identificare (intreaba-te, raspunde, apoi fa
contrariul);
- Observa ce simti dupa fiecare modificare, apoi revino la reprezentarea initiala;
- Continua cu evaluarea; Joaca-te cu descrierile senzoriale, astfel incat sa creezi cea mai placuta
experienta;
- Urmeaza aceeasi pasi ca in cazul schimbarii focalizarii…te gandesti la situatia de violenta scolara
si
identifici tot ce-ti spuneai, toate gandurile, ideile.
- Cum te-a facut sa te simti limbajul folosit?
- Apoi fa contariul;
- Cum te simti acum?
- Observa diferentele dintre cele doua situatii sub aspectul limbajului folosit de tine;
- Cat de mari sunt deosebirile?
- Cum ar arata viata ta daca ai reduce la minim toate gandurile, cuvintele si emotiile negative din
prima situatie si ai intensifica toate gandurile, cuvintele si emotiile pozitive din a doua situatie?
- Alcatuieste o lista personala a cuvintelor si emotiilor pozitive
156
Sedinta 4 Metaforele
Aria curriculara: Consiliere psihopedagogica
Disciplina: Consiliere psihopedagogica
Obiective:
1. identificarea metaforelor legate de violenta scolara;
2. schimbarea metaforelor cu privire la violenta scolara.
Concepte:
- metafora.
Reprezentarea grafica a conceptelor : -
Indicatii pentru discutii:
- Gandeste-te la violenta scolara in general.
- Ce inseamna pentru tine?
- Ce metafore ai in legatura cu violenta scolara?
- Sunt pozitive sau negative?
- Ce consecinte au metaforele negative asupra vietii tale?
- Dar cele negative?
- Ce metafore noi si constructive ai vrea sa folosesti?
- Foloseste noile metafore timp de o luna si observa in ce fel se schimba viata ta.
Sedinta 5 Rezolvarea problemelor
Aria curriculara: Consiliere psihopedagogica
Disciplina: Consiliere psihopedagogica
Obiective:
- utilizarea intrebarilor eficiente pentru rezolvarea situatiilor conflictuale.
Concepte:
- tipuri de intrebari utile in situatii de criza;
- cuvinte persuasive.
Reprezentarea grafica a conceptelor: sedinta 5, fisa 5
Indicatii pentru discutii:
- Gandeste-te la o situatie conflictuala in care ai fost implicat la scoala.
- Ce este nemaipomenit in acesta situatie?
- Ce nu este perfect inca?
- Ce esti dispus sa faci pentru a obtine ce vrei?
- Ce nu esti dispus inca sa faci pentru a obtine ce vrei?
- Cum ai putea sa te bucuri de aceasta experienta in timp ce faci ce este necesar pentru a
obtine ce vrei?
- Continua cu urmatoarele intrebari…
157
- Ce anume te face fericit/ entuziast/ mandru/ bucuros/ recunoscator/ implicat/ iubitor in
acest moment al vietii tale?
- Cum te simti atunci cand esti fericit/ entuziast/ mandru/ bucuros/ recunoscator/ implicat/
iubitor?
Afiseaza la vedere lista celor cinci cuvinte puternic persuasive: „numele celuilalt‖, „pentru
ca…‖, „te rog‖, „multumesc‖, „acum‖.
CONCLUZII
Consider ca la nivelul scolii era necesara stabilirea unei proceduri generale de interventie in
situatii de violenta, cu ajutorul fisei de monitorizare a actelor de violenta; la fel de bine venite au fost si
unitatile de formare adresate elevilor privind tema violentei scolare, alaturi de cele 150 de ore de
interventie psihologica in vederea schimbarii perceptiilor elevilor fata de violenta.
In viitor, pentru o mai buna mobilizare anti-violenta vor fi necesare urmatoarele demersuri:
identificarea timpurie a elevilor cu potenţial violent si a celor care au fost victime ale violentei scolare; o
cunoaştere mai bună a surselor posibile de violenţă; monitorizarea comportamentelor violente;
valorificarea intereselor, aptitudinilor şi capacităţii elevilor care au comis acte de violenţă; implicarea
activă a elevilor cu potenţial violent in programe de gestionare a unor situaţii concrete de violenţă (auto-
control, negocierea conflictelor, comunicare, mijloace de auto-apărare); evitarea sancţionarii
comportamentului violent prin nota, repetentie; colaborarea scolii cu familiile elevilor (procedura generala
de interventie).
Toate aceste exemple de programe si activităţi garanteaza reusita numai dacă respecta una din
condiţiile esenţiale: scoala si partenerii săi dezvolta acţiuni de intervenţie în echipă. De asemenea,
combaterea violenţei în scoala prin reducerea comportamentelor violente si promovarea celor prosociale,
este de dorit să includă intervenţii la nivelul scolii si familiei, precum si stabilirea unei interacţiuni foarte
strânse între toţi actorii: profesori, elevi, părinţi si directori.
BIBLIOGRAFIE
Ferreol, Gilles, Adrian, Neculau, Violenta. Aspecte psihosociale, Iasi, Editura Polirom, 2003.
Jigau, M (coord.) Violenta în scoala, Institutul de Stiinte ale Educatiei, 2006.
Soitu, L si Havârneanu, C (coord.) Agresivitatea în Scoala, Iasi, Institutul European, 2001
Neamtu, C. Devianta scolara. Ghid de interventie în cazul problemelor de comportament ale elevilor,
Iasi, Editura Polirom, 2003.
Cowie, H. & Wallace, P. (2000) Peer Support in Action. London: Sage.
Harper, Kate, Horno, Pepa, Lansdown, Gerison, Martin, Florence, Newell, Peter, Nilsson, Mali,
Eliminarea pedepselor fizice si umilitoare indreptate impotriva copiilor,Bucuresti, 2010
Magheras, Ana-Maria, Botu, Denisa, Atănăsoae, Claudia, Combaterea Violentei în Scoli: o mai bună
comunicare între Scoală, Părinti si Copii,
Călineci, Marcela Claudia, Păcurari, Otilia Ştefania, Stoicescu, Daniela, Valori comportamentale şi
reducerea violenţei în şcoală, Bucureşti: Educaţia 2000+, 2009.
Mischnick,Ruth,Transformarea Nonviolentă a Conflictelor, Bratislava/ Slovacia,
158
Gittins, Chris, Reducerea violenţei în şcoală - Un ghid al schimbării, octombrie 2007.
Petrovai, Domnica, Tudose, Diana, Botiş, Adina, Costandache, Sorina, Ghid de disciplinare pentru
părinţi, Cluj Napoca,
Prevenirea si combaterea violentei în scoala: ghid practic pentru directori si cadre didactice, Alpha MDN,
Buzau, 2006.
Popescu, Adriana, Mareş, Andersen, Gabriel, Demenenco, Daniela, Vameşu, Ancuţa, Nevoi emergente
ale copiilor din Romania, Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, 2009.
Cialdini, Robert, Psihologia Persuasiunii, Bucuresti, Business Tech International Press, 2004.
Iosifescu, Viorel , Duplicitate şi educaţie morală. Educaţia XXI, Editura Aramis, 2004
Shapiro, Daniel, Conflictele si comunicarea, Editura ARC, 2009.
Cretu, Carmen, Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iasi, 1997
Carnegie, Dale, Secretele succesului. Cum sa va faceti prieteni si sa deveniti influenti, Editura. Curte
Veche, 2002
Robbins, Anthony, Putere nemarginita, Editura Amaltea, Bucuresti, 2002
159
160
MASTER
"SOCIAL PEDAGOGY AND FIGHT AGAINST
YOUTH VIOLENCE”
MABE
2011
SORINA-
MARINELA
PERSINARU
DOINA–OLGUTA COCIC
TOGETHER, FOR A SCHOOL OF TOLERANCE!
This active experimentation is implemented within
the European project ―Active and socially
constructive methodology to fight against bullying‖
(ref. JLS /2008/DAP3/AG/1340), co-funded by the
European Commission in the framework of the
Programme Daphne IIII.
This publication reflects the views only of the
authors, and the Commission cannot be held
responsible for any use which may be made of the
information contained therein.
161
162
ABSTRACT
1. AREA OF INTEREST OF WORK THESIS / PWD
Title of PW : „For a school of tolerance‖
Place where the research took place: Special School no. 2 Bucharest, Romania
2. KEY WORDS
1 Education
2 Interculturalization
3 Discrimination
4 Tolerance
5 Nonviolence
3. ABSTRACT OF RESEARCH / EXPERIENCE
PW contains a testing plan ofinstitutional level that aimed projection, implementation and developement
on school level (premises) with the students and teachers (on school) premises with the students, parents
and teachers, but also with the local community, in order to redefine and restructure models and social
representations so that they match the social ideal. The proposed activities provide educational and
extracurricular alternatives for the prevention and combating violence and discrimination in school and
social space among students belonging to the various general and special schools.
4. DEVELOPMENT
a. Background of research / experience
An analysis of forms of violence manifested among students Special School No. 2, which enrolls 102
students with light, medium and severe mental deficiencies from which 28% are Rroma, showed:
Identified violence forms:
Verbal :
- offending / insulting classmates
Physical:
- pushes, hits, fights.
- spread lies / gossip
- the destruction of material goods
- indiscipline in the classroom
b. Problem
b.1.Proposed objectives (the goals):
163
• Documentation and information for all involved actors;
• Developing communication and cooperation relationship between the school teachers, in order to
take part in the education process of forming a culture of non-violence;
• Identification, prevention monitoring violence by creating a real and effective communication
system between school and family;
• Prevent, reduce and combat violence and discrimination by promoting a system of values as
tolerance, acceptance of differences, intercultural understanding;
• Awareness of the phenomenon of violence through art and its language;
• Involvement of local community as an external educational factor to prevent and combat violence
and discrimination;
• Public awareness of the phenomenon of juvenile violence and discrimination through mass
media;
• Dissemination of information generated from the project, as good practice examples.
b.2.Reasons
The need for such a strategy resulted from the fact that we want students to manifest a socially
acceptable behavior, both in school and beyond, in view of the rules designed to combat all means of
violence that may manifest during team work that should ideally be done in a spirit of respect and
democracy.
b.3.Assumptions
It is presumed that involvement of teachers, parents and members of community in activity at
school level developes the level of awarenes of necessity to combat violence amony students.
It is presumed that the projection and unfolding of activities based of interculturality and
nondiscrimination goes to diminishing of the general level of violence and unbecaming behavior
inside the school.
It is presumed that supporting children and pareents in understanding of different forms that
violence can appear in develops as promotion and encouragement of a counter-violence culture
and identification and accepting of alternatives to violent manifestations.
c.Theoretichal Foudations and Conceptual Approach
Institutional violence resulting aut of school activity. School violence can be considereat as institutional
violence, meaning that students suffering is produced through school rules, for such labeling, injuries,
ironies of certain teachers, certain methods or proceedings in school orientation, some estimation tastes
can be considered felt as violence forms.
The school answers to children’s violence with some disciplinary sanctions, tacken as violence in
children’s perception.
As sources of institutional violence, the specialized literature mentions:
Pedagogical relation perceived ass a relation of power defined through the fact that the teacher dominate
the students and this let themseleves to be dominate the difference beetween the children gools their
values and the offer/ school practice through teacher’s attitude towards students, the type of values, type
of teachers, their unfairness (in justice), stillness, the school selection that not consider who deserves and
the procceding of stimulating the competition.
d. Activity of research/ experience performed
164
d.1. The introductory phrase
Violence in schools should become a subject of reflection for all those involved in the education
act. Especially since the school owns important resources that may be used to design programs that can
act to prevent violence and to break the vicious circle of violence in schools.
Stages of the intervention
1. Documentation and information to prevent school violence.
2. Information and awareness of students on the degree and types of existing violence, and the effects
they generate.
3. Developing communication and cooperation relations between the school teachers, to participate in
education to form a culture of nonviolence.
4. Creating a system of real and effective communication between school and family to identify, monitor
and prevent violence by involving all educational factors.
5. Attracting students from all school in activities designed to prevent, mitigate and combat such violence
in all its forms and discrimination.
6. Encourage the involvement and contribution of students and parents to promote a system of values
such as tolerance, acceptance of differences, intercultural understanding;
7. Developing the spirit of "fair play" between the competing teams in sports competitions
d.2. Description of the main stages of the intervention
Purpose:
Developing a culture of non-violence among all stakeholders of the
school, to prevent, combat and reduce the rate of violence and
discrimination in schools and communities by reaching out to students
and providing alternate non-violent behavior.
5 METODOLOGY
Achieving these objectives requires the involvement of may participants, which led to the conclusion of
partnerships with various schools, both in Bucharest and outside the city; also, collaborations were
initiated with governmental institutions and NGOs (police, town hall, church, association of Rroma and
non-governmental organizations).
Collaboration and communication with parents focused on training a large number of them in the activities
included in the test plan, while encouraging student involvement and contribution in promoting a system
of values as tolerance, acceptance of differences, intercultural understanding on several issues, was one
of the main axes of the test plan.
Particular emphasis was placed on public awareness of the phenomenon of juvenile violence and
discrimination, through the media and the dissemination of information generated from the project, as
examples of good practice.
Intervention at school level focused on the following areas
Steps:
Activities that are designed on three levels of development: the level of community, school and class
unity.
- At the community level
‖ Let us know each other better ―
165
Anti-Violence March
Participation in the Festival of Christmas Trees event
Making a Good Practice Guide
Prevention of acts of violence committed in schools in the area adjacent to them
‖ Children of Light and Violence monster "
Rights and responsibilities of children
Developing a sense of caring for fellow colleagues, a concern for cooperation and communication, a
respect for diversity
‖ Sport-health-friendship "
- At the school level
The questionnaire on aggression in school
Studying literature and legislation on safety and security of students in educational institutions
Organizing a workshop between counselors/advisors – parents
Initiating debates on a strategic analysis focused on implementation of the project at the participating
school ―Talking with parents‖ - How to support the educational process
‖ Children of Light and Violence monster‖
― Sport-health-friendship‖
― Peace and nonviolence.‖
― A world without violence "- workshop
Making a Good Practice Guide
- At class level
The questionnaire on aggression in school
Initiating debates on a strategic analysis focused on implementation of the project at
the participating schools
―Talking with parents‖
‖Children of Light and Violence monster‖
Developing a sense of caring for fellow colleagues, a concern for cooperation and communication, a
respect for diversity
―Peace and nonviolence.‖
―Let us know each other better. "
Making a Good Practice Guide.
6. RESULTS AND CONCLUSIONS
- Reduce the overall level of violence and expressions of misconduct at school by designing and carrying
out these activities;
- Supporting students in developing social skills by:
-Activities focused on developing nonviolent communication skills;
-Transfer knowledge on the values of education for peace;
- Promoting and encouraging a culture of anti-violence by:
- Helping students and parents in understanding the different forms that violence can take;
- Identification and acceptance of alternatives to violence;
- The activities designed and implemented have achieved its purpose by:
- Stimulating and rasising awareness for the participatory behavior of students, teachers and parents,
Increasing involvement of local community members in activities that prevent and combat violence in
schools.
166
- Speaking in terms of added value, the activities impact was significant by:
- Dissemination and exchange of information and experience, promoting an innovative approach;
- Sharing of priorities;
- Motivating and mobilizing participants.
- Ensuring the continuity of the test plan by:
- Maintaining and developing the partnership;
- Including the identified best practices in school strategies;
- School-wide implementation of a strong and permanent program which presents and discuss the
children's rights and duties and the laws governing them;
- Development of the partnership: school-parents-community-NGO specialists.
The project activities have promoting cooperation, interaction and interdependence, respect and
enhancement of diversity in all circumstances and at all levels.
In this way students have been and will be supported to get to know themselves and to be able to
develop their personal and social potential.
The strategy was based on development and implementation of awareness-raising actions
targeting specific audiences to improve, understand and promote a policy of zero tolerance of violence.
Activities designed and implemented have achieved their purpose, helping to stimulate
awareness and participatory behavior of students, teachers and parents, as well as increasing the
involvement of local community members in activities to prevent and combat violence in schools.
The impact of activities included in the plan was significant on all participants as added value,
through the dissemination and exchange of information and experience, promoting an innovative
approach through sharing of priorities, motivating and mobilizing involved parties.
Another major achievement of the project was that the scheduled activities were presented to the
education coordinators in participating schools. The work has sparked interest in many of them, as they
required details on materials that are needed to implement these testing plans.
Some of the activities were covered by the press and through the local TV station.
This intervention plan can have a continuity across schools by implementing a strong and
permanent program for presentation and discussion of children's rights and duties and the laws which
regulate them. Besides school students, parents, local community representatives, NGOs, and experts in
the field should also be involved in carrying out these activities.
7. BIBLIOGRAPHY
1. Banciu, D., Radulescu, S.M., Voicu, M., Introducere in sociologia deviantei, Bucuresti, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, 1985.
2. Bezzi C., Baldini I., Brainstorming.Practica si teorie, Franco Angeli, Milano 2006.
3. Boici Gherghina, Stănică Ilie – Evaluarea copiilor cu CES în perspectiva integrării, Timpul, Reşiţa,
1998
4. Chelcea, S., Ilut, P. (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Bucuresti, Editura Economica,
2003.
5. Cozma Adrian – Psihopedagogia comunicării la copii cu dizabilităţi mintale, Editura RAR,
Bucureşti, 2008
6. Ilut, P., Valori atitudini si comportamente sociale – Teme actuale de psihosociologie, Iasi, editura
Polirom, 2004, p.107-122.
7. Liiceanu, A., Violenta umana: o neliniste a societatii contemporane, in Ferreol, G., Neculau, A.
(coord.), Violenta – Aspecte psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003, p.47-57.
167
8. McCombs B.L., Pope J.E., Cum sa motivezi elevii dificili – Strategii cognitive si relationale,
Erickson, Trento, 1996.
9. Mitrofan, N., Agresivitatea, in Neculau, A.(coord.), Psihologie sociala, Iasi, Editura Polirom, 1996,
p. 427-437.
10. Muller J. M., Principiul nonviolentei. O filosofie a pacii), Plus, Pisa, 2004.
11. Patfoort P.,(Eu vreau, tu nu vrei. Manual de educatie non-violenta), Plus, Pisa, 2000.
12. Popovici Doru Vlad – Dezvoltarea comunicării la copiii cu deficienţe mintale, Editura Pro
Humanitate, Bucureşti, 2000
13. Salavastru, D., Violenta in mediul scolar, in Ferreol, G., Neculau, A. (coord.), Violenta – Aspecte
psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003, p.119-137.
8.WEBOGRAPHY
14. Combaterea si prevenirea violentei in scoala http://www.unicef.ro/publicatii/educatie/prevenirea-
si-combaterea-violentei-in-scoala.html
15. Combaterea si prevenirea violentei in scoli http://www.slideshare.net/econsiliere/combaterea-i-
prevenirea-violenei-n-colii
16. Movimento Nonviolento e Rivista mensile ―Azione nonviolenta‖ fondata da Aldo Capitini nel 1964
http://nonviolenti.org/cms/.
17. PeaceLink-Telematica per la pace www.peacelink.it.
Together, for a school of tolerance!
Sorina-Marinela Persinaru
Doina-Olguta Cocic
INTRODUCERE TEMATICA
Perspectiva pedagogiei nonviolentei necesita activitati fundamentale educationale, care sa
vizeze construirea unei „culturi pentru nonviolenta‖.
În acest sens, nonviolenta nu este doar absenta violentei, ci o initiativa pentru schimbarea sociala, o
modalitate si un angajament de transformare a realitatii: o nonviolenta din care trebuie sa rezulte în
mod necesar o cale de ―eliberare‖ din excludere, din marginalizare, din violenta.
Din aceasta perspectiva, educatia trebuie privita ca o activitate de dobândire a unor cunostinte
întelese, mai presus de toate, ca o ―putere pentru schimbare‖; si daca viol enta este un mijloc de
conservare sociala, atunci educatia este vazuta, în mod necesar, ca un instrument de transformare
sociala, promovand valori si competente.
Pentru a întelege cât de urgenta este perspectiva nonviolentei, avem nevoie de o perceptie mai realista
a violentei.
168
Dezvoltarea unei culturi a non-violentei presupune o abordare mult mai vasta:
• Nonviolenta nu este doar absenta violentei, ci o initiativa pentru schimbarea sociala, o
modalitate si un angajament de transformare a realitatii
• Dezvoltarea unei culturi a non-violentei în rândul tuturor actorilor scolii a stat la baza proiectarii
si implementarii planului de interventie „Impreuna, pentru o scoala a tolerantei‖
• Viziunea strategică a echipei de lucru s-a concretizat în proiectarea si derularea unor activităţi
cu un înalt grad de impact social la nivelul: elevilor, parintilor, cadrelor didactice, comunitătii
locale
• Activităţile propuse in cadrul planului de interventie oferă alternative educationale, scolare si
extrascolare pentru prevenirea si combaterea fenomenului violentei si discriminării din spatiul
scolar si cel social.
• Finalitatile urmarite pe parcursul derularii activitatilor au vizat:
- redefinirea si restructurarea modelelor si reprezentarilor sociale;
- interiorizarea valorilor nonviolentei empatia, respectul pentru celalalt, stima de sine, asumarea
responsabilitatii, toleranta, cooperarea, solidaritatea
169
IPOTEZA DE LUCRU - PROBLEMATICA
Numele instituţiei:
Şcoal a Speci al ă nr. 2, Bucureşti
Titlul:
“ÎMPRE UN Ă, PENTRU O ŞCO ALĂ A TO LER ANŢE I!”
Autori :
PERSINARU SORINA MARINELA - director Scoala Speciala nr.2, profesor psihopedagogie speciala
COCIC DOINA OLGUŢA - Scoala Speciala nr.2, profesor psihopedagogie speciala
REZUMAT
Project work (PW) îşi propune să experimenteze abordarea fenomenului violenţei în context
şcolar.
Accentul pus pe realizarea si implementarea unei strategii de actiune pentru combaterea si
diminuarea violentei, pe elaborarea a doua planuri de interventie - la nivel institutional si la nivelul clasei
de elevi, pe derularea, la nivelul scolii, de activităti cu un înalt grad de impact social, pe redefinirea si
restructurarea, modelelor si reprezentarilor sociale, pe prezentarea clasei ca grup (cu toate influenţele
pe acest acest lucru le determină),pe prezentarea obiectivelor generale şi specifice demersului
educaţional urmat, pe prezentarea metodologiei şi strategiilor de interacţiune, pe justificarea şi
argumentarea învăţării prin simularea adevărului, pe învăţarea prin analizarea situaţiilor, pe învăţarea
cu ceilalţi (accentul fiind pus pe cooperare, colaborare) a permis realizarea obiectivelor propuse:
educaţia pentru nonviolenţă, cultivarea toleranţei, a nondiscriminării, creşterea stimei de sine, cultivarea
autonomiei şi responsabilităţii.
Resursa educaţională realizată cu elevii este, credem noi, un mod de a valoriza potenţialul de
dezvoltare al acestora şi un exemplu de bune practici. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de
exprimare ale elevilor, mai ales prin mijloace artistice (desen, muzică, spectacol) poate ajuta la
colaborare între elevi, la cooperare, la dezvoltarea personalităţii fiecăruia.
Activităţile propuse au oferit alternative educationale, scolare si extrascolare pentru prevenirea
si combaterea fenomenului violentei si discriminării din spatiul scolar si cel social, in rândul elevilor ce
fac parte din diferite şcoli speciale si generale, in randul parintilor, cadrelor didactice, reprezentantilor
unor institutii si ai organizatiilor nonguvernamentale.
Planul „Impreuna pentru o scoala a tolerantei‖ si unitatea de formare „Educatie pentru
nonviolenta‖ au avut drept scop dezvoltarea unei culturi a non-violentei în rândul tuturor actorilor scolii,
în vederea prevenirii, combaterii şi diminuării ratei violenţei si a discriminării în şcoală prin
sensibilizarea elevilor, oferindu-le alternative în ceea ce priveşte comportamentul în astfel de situaţii.
170
INTRODUCERE / LISTA PROBLEMELOR
Problema violenţei în şcoală poate şi trebuie să devină o temă de reflecție pentru toți cei
implicați în actul educațional. Cu atât mai mult cu cât școala dispune, credem, de importante resurse
pentru a concepe programe de prevenire a violenţei şi pentru a rupe cercul vicios al violenţei în mediul
şcolar.
O analiza a formelor de violenta manifestate intre elevii Scolii Speciale nr.2, in care invata elevi
cu deficiente mintale usoare, medii si severe , din care 28% sunt de etnie rroma, arata ca cea mai
curenta forma de violenta este cea verbala. Aceasta consta in ofensarea sau insultarea colegilor si ,
intr-o foarte mica masura, in raspandirea minciunilor si barfelor.Violenta fizica este aproape la fel de
raspandita ca si cea verbala si se manifesta prin imbranciri, loviri si , mai rar, batai. Indisciplina in clasa
si, uneori, distrugerea de recchizite sau chiar de mobilier scolar se gasesc in coada listei.
Principalele cauze ale violentei sunt generate de factori de natura familiala(conditii economice
precare, climatl psiho-afectiv insecurizant in care se dezvolta copiii, nivel scazut de educatie aparintilor)
si de natura indi viduala ( lipsa stimei de sine, dificultati de concentrare a atentiei/hiperactivitate)
Tinand cont de aspectele prezentate, conducerea Scolii Speciale nr. 2, împreună cu o echipă
de profesionisti alcătuită din cadre didactice, a luat decizia realizării si implementării unei strategii de
actiune pentru combaterea si diminuarea violentei, concretizata in elaborarea a doua planuri de
interventie - la nivel institutional si la nivelul clasei de elevi.
FUNDAMENTE TEORETICE /ABORDARE CONCEPTUALA
Luând în calcul planul agresiunii (verbal/fizic), gradul de deschidere (directă/ indirectă), tipul de
implicare a agresorului, există agresiuni active fizice directe (lovirea unui coleg), agresiuni active fizice
indirecte (lovirea unui substitut al victimei), agresiuni active verbale directe (injuria, ameninţarea),
agresiuni active verbale indirecte (calomnia), agresiuni pasive fizice directe (împiedicarea producerii
unui comportament al victimei), agresiuni pasive fizice indirecte (refuzul de a realiza o activitate, o
rugăminte), agresiuni pasive verbale directe (refuzul de a vorbi), agresiuni pasive verbale indirecte
(negativismul); luând în calcul criteriul clinic există violenţe determinate de conflictele ‖normale dintre
colegi‖, violenţe determinate de conflicte între bande/ grupuri de elevi şi violenţe determinate de
conflictul adult- elev.
Conflictele normale între colegi sunt determinate de dezacorduri neînţelegeri, nepotriviri între
dorinţele elevilor sau de lupta pentru statut. Ele se iscă din nenumărate cauze. Probabilitatea ca un
elev să se angajeze în conduite violente depinde de percepţia sa asupra viitorului, de sentimentele sau
interesele sale afective. Se implică în astfel de conflicte atât fetele cât şi băieţii. În timp ce implicarea
fetelor este determinată adeseori de un spirit de loialitate faţă de o colegă sau de exprimarea
afectivităţii (a dragostei) faţă de un băiat, la ni velul băieţilor vorbim de manifestare a masculinităţii ce
se poate exprima şi sub forma unor bătăi
Violenţele determinate de rivalitatea şi conflictele dintre bande / grupuri de elevi (mobbing sau
bullying) sunt caracterizate printr-o intensitate ridicată a violenţei. Factorii care întreţin violenţa bandelor
la nivelul şcolii sunt: proasta informare sau ignorarea autorităţilor, sentimentul neputinţei sau teama,
aplicarea întârziată a unor măsuri, uneori simplismul măsurilor iniţiate de şcoală, controlul şi disciplina
inconsistente, neînţelegerea fenomenului bandelor.
Violenţa determinată de conflictul elev - adult este esenţa fenomenului violenţei şcolare.
171
În ansamblul conduitelor de violenţă dintr-o şcoală se pot distinge violenţa instituţională şi
violenţa noninstituţională.
Vi olenţa i nstituţional ă decurge chiar din funcţionalitatea şcolii. Violenţa şcolară poate fi
considerată violenţă instituţională, în sensul că, suferinţa elevilor se produce prin intermediul
regulamentelor şcolare. Astfel, etichetările, injuriile, atitudinile ironice ale anumitor profesori, anumite
metode sau procedee de orientare şcolară, caracteristicile unor probe de evaluare pot fi considerare
forme de violenţă resimţită. Şcoala răspunde la violenţele elevilor cu o serie de măsuri de sancţionare
disciplinară, care sunt forme de violenţă percepute de elevi.
Ca surse ale violenţei instituţionale, literatura de specialitate menţionează: conceperea relaţiei
pedagogice ce o relaţie de putere definită prin faptul că profesorul domină elevii, iar aceştia se lasă
dominaţi; decalajul dintre aspiraţiile/ valorile elevilor şi oferta/ practica şcolară prin: atitudinea profesorilor
faţă de elevi, tipul de valori, tipul de profesori; nedreptatea profes orului; imobilismul; funcţia de selecţie
a şcolii ce nu se bazează pe criterii de merit şi funcţia de ierarhizare a elevilor; competiţia dintre elevi.
Vi olenţa noni nstituţional ă vizează numai conduitele de violenţă dintre elevi şi aparent nu are
legătură cu mediul educaţional. Asta ar însemna că nu există nici o legătură între violenţa instituţională
şi cea noninstituţională.
Totuşi, există o relaţie de corelare în sensul că, violenţa instituţională poate contribui la creşterea
celeilalte, deoarece: s-a constatat că toate violenţele obiective sunt ca răspuns la cele subiective;
utilizarea constrângerilor de către profesori oferă oportunitatea de învăţare prin observare a acelui tip de
conduită prohibitivă.
În mod similar, violenţa noninstituţională poate afecta dinamica violenţei instituţionale, în situaţii ca:
- intervenţiile neadecvate ale profesorilor în conflictele dintre elevi;
- reputaţia de elev violent, cu probleme de comportament poate compromite relaţia pedagogică cu
profesorul.
Ambele forme de violenţă sunt determinate de factori comuni, dintre care cei mai importanţi sunt:
- abundenţa modelelor de conduită agresivă din mass-media;
- mărimea şcolii, dar şi suprapopularea ei;
- eşecul şcolar;
- tipul de disciplină practicată în şcoală.
Aceşti factori trebuie însă corelaţi cu analiza sursei frustrării care există la nivelul unui grup şcolar, prin
care se pot identifica elevii cu potenţial agresiv, dar şi eventualele victime.
ANALIZA PROBLEMATICII/ STUDIU DE CAZ
CAI DE INTERVENTIE
Chiar dacă reprezintă o problema delicată, luarea în stăpânire a fenomenului violenţei nu se
poate face decât daca îi sunt cunoscute cauzele, originile, formele de manifestare şi posibilitățile de
prevenire. Problema violenţei în şcoală poate şi trebuie să devină o temă de reflecție pentru toți cei
implicați în actul educațional. Cu atât mai mult cu cât școala dispune, credem, de importante resurse
pentru a concepe programe de prevenire a violenţei şi pentru a rupe cercul vicios al violenţei în
mediul şcolar.
Si in scoala noastra s-a inregistrat o crestere a nivelului de violenta, fapt care ne-a determinat
sa aplicam o serie de chestionare in vederea stabilirii formelor de violenta manifestate, frecventei
172
aparitiei acestora, intensitatii lor.
În urma analizei chestionarelor aplicate în cadrul scolii (ref. C1, C2, C3 - anexe), s-au constatat
următoarele:
46% dintre elevii scolii nu constientizează prezenta si consecintele violentei verbale, fizice,
psihologice în propriul comportament;
31% dintre elevii scolii nu constientizează prezenta si consecintele violentei verbale, fizice,
psihologice în comportamentul colegilor;
34% dintre elevii scolii nu constientizează prezenta si consecintele violentei verbale, fizice,
psihologice în comportamentul membrilor familiei;
21% dintre elevi s-au aflat intr-o situatie de hartuire (prin injurii, amenintari etc)
60% dintre elevi nu constientizează posibilele situatii generatoare de conflict;
78% elevi se implica in mod frecvent in certuri, conflicte;
91% dintre elevi utilizează zilnic un limbaj injurios atat la adresa colegilor de etnie rromă cat si
intre ei;
78% recurg adeseori la violenta fizica (imbranciri, piedici, loviri cu palma etc.) ;
42% recurg uneori la bataie pentru rezolvarea problemelor;
61% utilizeaza frecvent expresii jignitoare referitoare la diferite trasaturi fizice sau psihice;
89% dintre elevi au un ni vel de tolerantă la frustrare extrem de scăzut;
31% manifesta adeseori atitudini rautacioase, nepoliticoase, indisciplina;
18% dintre persoanele chestionate cred că scoala nu se implică suficient în combaterea si
diminuarea violentei;
54% dintre persoanele chestionate consideră că există deficiente la nivelul comunicării
scoală-familie;
14% dintre persoanele chestionate consideră că factorii educationali nu se implică suficient
pentru prevenirea delicventei juvenile
In scoala nostra, in care invata elevi cu deficiente mintale usoare, medii si severe , din care 28% sunt
de etnie rroma, principalele cauze ale violentei sunt generate de: Factori de natura familiala:
- copii care apartin unor familii in care se manifesta relatii de violenta preiau aceste ―modele de
relationare‖;
- comportament autoritar al parintilor fata de copil, expunere a copilului la conflicte si acte de
violenta in familie, lipsa de implicare in viata copiilor, slaba lor supraveghere;
- conditii economice precare
- climatul psiho-afectiv insecurizant in care se dezvolta copiii;
- nivelul de educatie al parintilor; Factori de natura individuala:
- lipsa stimei de sine (se implica in acte de violenta pentr u a fi acceptati de un anumit grup)
- dificultati de concentrare a atentiei/hiperactivitate;
Expunerea la violenţă poate avea consecinţe serioase asupra copiilor, ei pot trece peste efecte mai
uşor dacă anumiţi factori sunt prezenţi în viaţa lor. Un copil c are creşte înconjurat de un mediu propice
din punct de vedere emotional-afectiv din partea unor adulţi care cunosc efectele violenţei şi ştiu să
ofere stabilitate şi linişte, are şanse mari să crească frumos şi să fie un adult fericit. Şcolile şi
programele recreţionale pot şi ele oferi copiilor o şansă de a scăpa de violenţă, de a-şi recăpăta propria
independenţă şi încredere în sine.
Tinand cont de aspectele prezentate, conducerea Scolii Speciale nr. 2, împreună cu o echipă
de profesionisti alcătuită din cadre didactice, a luat decizia realizării si implementării unui plan de
actiune pentru combaterea si diminuarea violentei, concretizat in elaborarea unui plan de interventie
173
atat la nivel institutional cat si unul pentru testarea la nivelul clasei de elevi.
PLAN DE INTERVENTIE LA NIVEL INSTITUTIONAL
Viziunea strategică a echipei de lucru s-a concretizeat în derularea, la ni velul scolii, de activităti
cu un înalt grad de impact social, atat la nivelul elevilor, parintilor si cadrelor didactice, cat si la nivelul
comunitătii locale, astfel încât să se redefinească si restructureze, modelele si reprezentarile sociale,
conform idealului social. Activităţile propuse oferă alternative educationale, scolare si extrascolare
pentru prevenirea si combaterea fenomenului violentei si discriminării din spatiul scolar si cel social in
rândul elevilor ce fac parte din diferite şcoli speciale si generale.
Planul „Impreuna pentru o scoala a tolerantei‖ si unitatea de formare „Educatie pentru
nonviolenta‖ au drept scop dezvoltarea unei culturi a non-violentei în rândul tuturor actorilor
scolii, în vederea prevenirii, combaterii şi diminuării ratei violenţei si a discriminării în şcoală prin
sensibilizarea elevilor, oferindu-le alternative în ceea ce priveşte comportamentul în astfel de situaţii.
Strategiea îşi propune, totodată, o abordare interdisciplinară (limba româna, cultură civică,
educaţie civică, sport, consiliere şi orientare, informatică, muzică, desen) din perspectiva polarizării
eficienţei acesteia în rândul elevilor şi al cadrelor didactice.
Necesitatea elaborării unei astfel de strategii a rezultat din faptul că ne dorim ca elevii să
manifeste un comportament aceptabil social, atât în şcoală, cât şi în afara ei. In vederea aplicarii
normelor destinate luptei impotriva tuturor fotmelor de violenta dintr-o activitate in echipa, realizata in
spiritul respectului si democratiei.Aceasta echipa si-a formulat o serie de obiective care s-au concretizat
in actiuni desfasurate atat la nivel de scoala cat si la nivelul comunitatii.
Documentare şi informare în vederea prevenirii violenţei în şcoală.
Informarea şi conştientizarea de către elevi a gradului şi tipurilor de violenţă existentă,
precum şi a efectelor generate de acestea.
Dezvoltarea relaţiilor de comunicare şi cooperare di ntre cadrele didactice ale şcolii, în
vederea participării la educaţia pentru formarea unei culturi a non-violenţei.
Creearea unui sistem de comunicare reală şi eficientă între şcoală şi familie în vederea
identificării, monitorizării şi prevenirii actelor de violenţă prin implicarea tuturor factorilor
educaţionali.
Atragerea tuturor elevilor şcolii noastre în activităţi menite să prevină, să diminueze şi să
combată atât violenţa în toate formele sale, cât si discriminarea.
Încurajarea implicării şi contribuţiei elevilor şi părinţilor în promovarea unui sistem de valori
ca: toleranţa, acceptarea diferenţelor, înţelegerea interculturală.
Dezvoltarea spiritului de ―fair-play‖ între echipele competitoare în cadrul întrecerilor sportive.
Sensibilizarea faţă de violenţă prin intermediul creativităţii manifestate în forme literar -
artistice şi plastice prin implicarea unui număr cât mai mare de elevi.
Implicarea comunităţii locale în prevenirea şi combaterea violenţei în rândul elevilor, precum
şi a comunităţii ca factor educativ extern în vederea prevenirii şi combaterii violenţei şi
discriminării.
Sensibilizarea opiniei publice faţă de fenomenul violenţei juvenile şi a discriminării prin
intermediul mass-media.
Diseminarea informaţiilor obţinute din activităţile proiectului, sub forma unor exemple de bune
practici.
174
Activităţile propuse se doresc a veni în sprijinul elevilor din şcoala noastră prin conştientizarea
consecinţelor propriului comportament, dar şi avantajele generate de alternativele
comportamentale.
Atingerea obiectivelor propuse necesita implicarea a cat mai multor actori , ceea ce a dus la
incheierea de parteneriate cu diferite scoli, atat din Bucuresti cat si din afara orasului.Aici au aparut
provocarile si, implicit, momentele de reflectie. Spre exemplu desfasurarea activitatilor comune cu
elevii scolii din comuna Bertea, judetul Prahova, a ridicat probleme din punct de vedere al
transportului si, eventual, al cazarii acestora.Si indiferent de localitatea de provenienta, spatiul de
necesar desfasurarii activitatilor comune reprezinta o problema din punct de vedere al scolii noastre.
A trebuit, de asemenea, initiate colaborari cu institutiile guvernamentale si
nonguvernamentale.Provocarea a constat in gasirea unei modalitati de convigere, a autoritati
lorlocale, pentru a se implica direct in derularea activitatilor propuse. Din lipsa de timp, sau
dezinteres fata de problema abordata, unii reprezentanti ai institutiiilor ne-au refuzat sau amanat de
la o zi la alta.
Colaborarea si comunicarea cu parintii a vizat antrenarea unui numar cat mai mare a
acestora in activitatile cuprinse in cadrul planului de testare.La acest nivel au aparut numeroase
probleme:
- dezinteresul, lipsa de implicare in viata copiilor a iesit in evidenta si de data aceasta prin ref uzul de a
participa, alaturi de proprii copii, la activitatile propuse;
- nivelul de educatie scazut, a multora dintre parinti, nu a permis completarea in conditii optime a
chestionarelor aplicate;
- nivelul scazut de toleranta etnica a unora dintre parinti nu a permis participarea copiilor lor in
activitatile extracurriculare si extrascolare derulate;
- parintii hiperprotectori nu si-au dat acordul pentru implicarea copiilor lor in activitatile
extracurriculare propuse;
Încurajarea implicării şi contribuţiei elevilor în promovarea unui sistem de valori ca: toleranţa,
acceptarea diferenţelor, înţelegerea interculturală a ridicat probleme sub mai multe aspecte:
- copiii care provin din centrele de plasament, nu pot participa la activitatile extracurriculare
desfasurate dupa o anumita ora (14.00);
- inexistenta unor mijloace de transport pentru elevii cu deficiente severe;
- elevii hiperkineticii si cei cu tulburari grave de comportament sunt un pericol atat pentru ei si
pentru colegii lor, cat si pentru buna desfasurare a activitatilor;
In actiunea de sensibilizare a opiniei publice faţă de fenomenul violenţei juvenile şi a
discriminării prin intermediul mass-media, apar obstacole de genul:
- dificultatea obtinerii unor aprobari speciale in vederea organizarii activitatilor stradale;
- dificultati in contactarea si atragerea reprezentatilor mass media;
- lipsa fondurilor necesare inchirierii uni spatiu necesar desfasurarii activitatilor de tip
mediatizat.
Diseminarea informaţiilor obţinute din activităţile proiectului, sub forma unor exemple de
bune practici va ridica probleme de ordin material (fonduri necesare editarii si publicarii ghidului
de bune practici, inchirierii salii) , temporal (lipsa timp pentru intalniri de lucru in
vederea elaborarii ghidului ) si de spatiu.
175
Si mai presus de toate, cea mai mare problema a constituit -o identificarea surselor de
finantare(sponsorilor) necesare derularii activitatilor.
Interventia, la ni velul scolii, s-a centrat pe urmatoarele axe:
1. Documentare şi informare în vederea prevenirii violenţei în şcoală.
2. Informarea şi conştientizarea elevilor asupra gradului şi tipurilor de violenţă existentă,
precum şi a efectelor generate de acestea.
3. Dezvoltarea relaţiilor de comunicare şi cooperare dintre cadrele didactice ale şcolii, în vederea
participării la educaţia pentru formarea unei culturi a non-violenţei.
4. Creearea unui sistem de comunicare reala şi eficientă între şcoală şi familie în vederea
identificării, monitorizării şi prevenirii actelor de violenţă prin implicarea tuturor factorilor
educaţionali.
5. Atragerea tuturor elevilor din cadrul şcolii în activităţi menite să prevină, să diminueze şi să
combată atat violenţa în toate formele sale, c ât şi discriminarea.
6. Încurajarea implicării şi contribuţiei elevilor şi părinţilor în promovarea unui sistem de valori
ca: toleranţa, acceptarea diferenţelor, înţelegerea interculturală;
7. Dezvoltarea spiritului de ―fair-play‖ între echipele competitoare în cadrul întrecerilor sportive.
Fiecarei axe de interventie ii corespund masuri in baza carora s-au proiectat activitati concrete de
interventie:
Vor fi distribuite pentru completare chestionare privind agresivitatea şi violenţa în şcoală, precum şi
identificarea familiilor cu comportament violent.
La ni velul scolilor participante, se va organiza o masă rotundă, în cadrul căreia vor avea loc discuţii şi
analize pe marginea materialelor studiate.
Pentru stimularea interesului elevilor şi al cadrelor didactice, echipa de proiect din fiecare şcoală
desfăşoară o campanie de informare prin intermediul următoarelor acţiuni: distribuirea de pliante elevilor
şi cadrelor didactice, părinţilor, realizarea afişului proiectului de promovare în fiecare şcoală, informările
consilierului educativ şi ale cadrelor didactice despre acţiunile proiectului, publicarea de articole pe site-ul
www.televiziuneaelevilor.ro.
La ni velul fiecărei şcoli participante se vor organiza întâlniri de lucru între consilieri şi părinţi în vederea
conştientizării de către aceştia a diferitelor forme de violenţă şi a formării unor deprinderi de intervenţie
parentală în cazul comportamentelor violente.
Reprezentanţii Secţiei de Poliţie nr. 6 vor realiza o activitate privind consecinţele comportamentelor
violente, precum şi informarea asupra incidenţei efectelor acestora în plan şcolar şi social; pentru o mai bună
informare, vor fi distribuite şi pliante / materiale tematice.
Cadrele didactice participante vor prezenta planuri de intervenţie privind secvenţele
reprezentative din activităţile ce vor fi desfăşurate pe parcursul derulării proiectului, precum şi jurnalul
proiectului ( completat de fiecare şcoală pe durata desfăşurării proiectului ). Vor avea loc atât discuţii/
dezbateri, cât şi analiza produselor activităţii şi a impactului proiectului.
Organizarea de cursuri de formare a părinţilor pe teme legate de abilităţi de comunicare eficientă cu
copiii, abordarea copiilor cu tulburări de comportament, relaţia şcoală – familie. Dezbaterea va avea o
agendă în baza căreia vor fi purtate discuţii pe tema activităţii - problematica lipsei susţinerii
morale şi financiare a copiilor, precum şi a gradului redus de implicare a părinţilor în educaţia copiilor -
cauză a conduitei antisociale a unora dintre elevi.
Elevii Şcolii Speciale Nr. 2 – Bucureşti vor prezenta un spectacol de sunet şi lumină, cântece şi dansuri
tematice.
Reprezentanţii ONG-ului „Sal vaţi Copiii‖ vor susţine lecţii interactive, în cadrul cărora elevii şi părinţii işi vor
176
cunoaşte drepturile şi îndatoririle.
Reprezentanţii ONG-ului „Sal vaţi Copiii‖ vor susţine lecţii interactive, în cadrul cărora elevii şi părinţii işi vor
dezvolta o atitudine de cooperare, de cultivare a grijii faţă de aproape, de respect pentru diversitate şi işi vor
forma deprinderi de comunicare nonviolentă.
Concursul va consta în probele de rezistenţă fete -băieţi, viteză fete-băieţi pe nivele de vârstă, ping-pong,
jocuri de echipa ( volei, baschet etc). Elevii vor fi premiaţi de către Primăria sectorului 2.
În cadrul fiecărei şcoli, responsabilii din echipa de proiect vor coordona realizarea unei expoziţii locale
pe tema nonviolenţei din toate mediile. La activitate vor participa toţi elevii doritori din scoala. Elevii vor
realiza lucrari (colaje, desene, afişe, slogane, ecusoane, pliante etc.) care vor contine mesajele -
indemnurile lor la toleranta, prietenie, intelegere, cooperare, respect, responsabilitate etc., urmand a fi
prezentate si comentate in cadrul expozitiei organizate cu acest prilej.
Elevii Şcolii Speciale nr. 2 Bucureşti vor reprezenta pe materiale neconventionale (pânză ) propriile trăiri
referitoare la valori ale nonviolenţei; la realizarea acestei ―lucrări ―colective vor participa, alături de elevi,
cadrele didactice şi invitaţii. Activitatea va continua prin dezbateri, având ca punct de plecare produsul finit al
activit ăţii anterioare, urmând să fie dezbatute aspectele referitoare la managementul conflictului şi modalităţi
de reconstrucţie a reprezentărilor sociale defectuoase ale elevilor.
Activitatiile sunt proiectate pe trei niveluri de desfasurare: la nivel de comunitate , de unitate scolara si de
clasa.
La ni vel de comunitate:
,,Să ne cunoaştem mai bine‖.
Marşul antiviolenţei
Participarea în cadrul evenimentului Festivalului Brazilor de Crăciun
Realizarea unui Ghid de bune practici
Prevenirea faptelor de violenţă comise în unităţile de învăţământ şi în zona adiacentă acestor
,,Copiii LUMINII şi monstrul VIOLENŢEI‖.
Drepturi şi responsabilităţi ale copiilor
Cultivarea grijii faţă de aproape, a cooperării şi comunicării nonviolente, a respectului pentru
diversitate
,,Sport-sănătate-prietenie‖.
La ni vel de scoala:
Aplicare chestionare privind agresivitatea din şcoală
Studierea literaturii de specialitate şi a legislaţiei referitoare la securitatea şi siguranţa
elevilor în unităţile de învăţământ
Organizarea unui atelier de lucru consilieri – părinţi
Iniţierea unor dezbateri de analiză strategică a implementării şi derulării proiectului la
nivelul şcolilor participante
De vorbă cu părinţii‖ - Modalităţi de suport educaţional
Copiii LUMINII şi monstrul VIOLENŢEI‖
,,Sport-sănătate-prietenie‖.
,,Pacea şi nonviolenţa!‖.
,,O lume fără violenţă!‖ – workshop
: Realizarea unui Ghid de bune practici
La ni vel de clasa:
Aplicare chestionare privind agresivitatea din şcoală
Iniţierea unor dezbateri de analiză strategică a implementării şi derulării proiectului la
177
nivelul şcolilor participante
,,De vorbă cu părinţii‖
,,Copiii LUMINII şi monstrul VIOLENŢEI‖.
Cultivarea grijii faţă de aproape, a cooperării şi comunicării nonviolente, a respectului
pentru diversitate
,,Pacea şi nonviolenţa!‖.
,,Să ne cunoaştem mai bine‖.
Realizarea unui Ghid de bune practici
Pentru desfasurarea activitatilor, atat la nivel de clasa, scoala, cat si la nivel de comuni tate, au fost
si vor fi necesare urmatoarele resurse:
Resursa umana
Persoanele responsabile de implementarea si desfasurarea, in conditii optime a fiecarei
activitati, cuprinsa in planul de testare la nivel institutional sunt:directorii unitatilor de invatamant,
coordonatorii de proiecte si programe educative ai scolilor partenere, resposabilul Comisiei pentru
prevenirea si combaterea violentei in scoala, responsabilul Colectivului pentru coordonarea activitatii
cu parinti.
Benefi ci ari
Benefi ci ari direcţi: elevii şcolilor speciale şi generale din Bucureşti şi comuna Bertea – Prahova.
Benefi ci ari i ndirecţi: comunitatea locală, familiile elevilor, cadre didactice, personalul auxiliar, elevi ai
altor şcoli.
Parteneri:
Reprezentanţi ai ONG Salvaţi copiii:
Reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române:
Reprezentanţi ai Primăriei sectorului 2:
Reprezentanţi ai Secţiei de Poliţie nr.6:
Elevii şcolilor participante şi familiile acestora, cadrele didactice, personalul auxiliar din şcolile
participante
Resursa materi al a
Surse defi nanţare: Proiectul se va realiza prin finanţare proprie.
Zone de i mplementare: mediul urban şi rural
Spaţii de desfăşurare a acti vităţilor: Săli de clasă, cabinete de consiliere
psihopedagogică ale şcolilor implicate în proiect.
Resursa temporal a
Durata proiectul ui: Septembrie 2011 - Iunie 2012
Vi zi bilitatea acti vi tatilor el aborate i n cadrul pl anul ui de testare l a ni vel i nstitutional :
Descrierea rezul tatelor aşteptate, ca urmare a impl ementării proiectul ui :
Diminuarea actelor de violenţă la ni velul şcolii;
Adoptarea de către elevi, profesori, părinţi a unui comportament adecvat, civilizat;
Reducerea conflictelor;
Îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare, negociere şi rezolvare a conflictelor
interpersonale în relaţiile dintre elevi-elevi, elevi-profesori, copii-părinţi.
Prevenirea etichetării şi excluderii sociale a elevilor prin desf ăşurarea de activităţi
178
socio-educaţionale utile;
Facilitarea dezvoltarii personale;
Crearea de noi prietenii;
Promovarea interculturalităţii;
Îmbunătăţirea şi eficientizarea relaţiilor triadei: ELEVI – FAMILIE – ŞCOALĂ;
Elaborarea unui pliant al proiectului şi a unui Ghid de bune practici;
Sensibilizarea părinţilor şi a comunităţii locale faţă de violenţă şi discriminarea din şcoli;
Promovarea instituţiilor partenere şi creşterea gradului de implicare a acestora în
viaţa comunităţii locale;
Afişarea pe site-ul şcolii a informaţiilor legate de activităţile desfăşurate în proiect.
Modalităţi de disemi nare
- Afişe / pliante ;
- Publicaţii în mass-media ;
- Articole pe site-urile instituţiilor partenere.
Asigurarea conti nui tăţii proiectul ui
- menţinerea şi dezvoltarea parteneriatului şi în viitor;
- includerea bunelor practici identificate în proiect, în strategiile şcolii.
Eval uarea proiectul ui
1. Realizarea unui raport l unar de acti vitate ce va descrie activităţile din respectiva perioadă
realizate la nivel de şcoală pe teme antiviolenţă în cadrul proiectului ,,Pentru o şcoală a
toleranţei!‖, însoţite de fotografii şi semnătura coordonatorului. Rapoartele vor fi trimise prin
email pe adresa de email: [email protected]. Pot fi trimise rapoartele şi scanate.
Raportul va fi transmis către coordonatorii proiectului;
2. Chestionare aplicate elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice pentru obţinerea feed-back-ului şi
rezultatele acestora;
3. Discuţii realizate în cadrul orelor de dirigenţie privind conţinutul informaţional dobândit cu
prilejul participării lor la activităţile desfăşurate în cadrul proiectului ;
4. Raport de eval uare fi nal ă a proiectul ui ce conţine impresiile şi sugestiile elevilor, ale
partenerilor şi ale celui care implementează proiectul;
5. Observarea sistematica a comportamentului în cadrul întâlnirilor.
PLAN DE TESTARE LA NIVELUL CLASEI
Pornind de la planul de testare la nivel institutional, al carui scop este dezvoltarea unei culturi a
non-violenţei în rândul tuturor actorilor şcolii, în vederea prevenirii, combaterii şi diminuării ratei
violenţei şi a discriminării în şcoală prin sensibilizarea elevilor si prin oferirea de alternative în ceea ce
priveşte comportamentul în astfel de situaţii, am stabilit ca tema unitatii de formare sa fie„Educarea
elevilor in spiritul unei culturi a non-violentei‖. Aspectele tematice au fost abordate in cadrul orelor de
Formarea Abilitatilor de Comunicare, ore apartinand disciplinei limba romana, dar, pentru care exista
programa separata. Tinand seama de obiectivul cadru al disciplinei (Formarea si exersarea capacitatilor
de comunicare expresiva, ca mijloc de interrelationare)cat si de obiectivele cuprinse in modulul
―Pedagogia nonviolentei‖, am integrat, in continuturi, o serie de concepte specifice educatiei pentru
nonviolenta( toleranta, cooperarea, comunicarea nonviolenta, responsabilitatea etc) proiectand, pe
baza lor, activitati care sa vizeze construirea unei culturi pentru non-violenta.
179
Scopul acestei unitati de formare a fost promovarea valorilor şi atitudinilor nonviolente în rândul
elevilor in vederea optimizarii relaţiilor interpersonale.
Pentru a realiza scopul propus am proiectat si derulat urmatoarele lectii:
1. "Violenta in context scolar"
Colectarea continutului reprezentarilor sociale ale elevilor prin prezentarea de imagini in care ei sa
identifice forme, cauze, urmari ale actelor violente.
2. "Mainile care stiu cum pot sa-si faca prieteni"
Elevii identifica şi practica comportamente nonviolente ca alternativă la cele violente,
realizeaza atat un material ppt. cat si desene pe tema nonviolentei, invat a un cantec tematic.
3. "Conflictul"
Elevii analizeaza cuzele unui conflict, propun solutii de rezolvare pe cale pasnica a conflictului,
identifica principalele surse ale situatiilor conflictuale si principalele
componente ale unei atitudini tolerante, realizeaza un copac al tolerantei;
4. "Suntem persoane diferite"
Abordarea problemei asemanarilor si diferentelor dintre persoane in scopul constientizarii lor,
acceptarii si respectarii acestora.Invatarea unui dans tematic.
5. "Micii regizori"
Prin valorificarea unor materiale prezentate/realizate in lectiile anterioare, elevii, in calitate de
regizori si actori, realizeaza un spectacol de sunet si lumina.
Ca metoda de evaluare a fost folosita atat observarea curenta a comportamentului elevilor in timpul
derularii activitatilor, cat si apreciere a produselor acestor activitati, realizata la nivel de clasa, scoala
si comunitate.(prezentare power point, desene si cantec cu mesaj nonviolent, dans tematic,
confectionare ―Arborele Tolerantei‖, spectacol de sunet si lumina)
In cadrul acestor lectii, prin valorizarea conceptelor abordate, am urmarit formarea, exersarea si
dezvoltarea unor abilitati de baza si specifice, precum: abilitati participative, de cooperare si
relationare, abilităţil de ascultare activă , abilitati comunicative multiple, abilitati argumentative si critice,
abilitati productive si creative, abilitati de evaluare, baza a paletei de atitudini pro- sociale definite in
termeni de implicare efectiva.
Urmarind parcursul "reprezentarea si exprimarea prin arta si prin limbajele sale" am caut at ca, prin
valorizarea conceptelor abordate si abilitatilor dezvoltate in cadrul lectiilor si prin utilizarea imaginii,
muzicii si dansului, sa scot in evidenta lumile simbolice ale copiilor, deschizand momente de refletie
comuna, si de colaborare in momente colective, ca o metoda de deconstructie a violentei, precum si
reconsiderarea ulterioara a formelor de nonviolenta. De asemenea, luand in considerare gustul pentru
creatia estetica si emotiile puternice pe care muzica, dansul si desenul/ pictura le produc in randul
elevilor mei, am incercat sa generez spatii pentru ca, energia copiilor sa fie indreptata catre creatie
.Acest lucru mi-a permis atat valorizarea talentelor etnicilor rromi, ei devenind indrumatorii colegilor lor
in relizarea momentului artistic si al lucrarilor plastic, cat si pregatirea copiilor in vederea participarii la
actiuni cuprinse in planul de testare derulat la nivel institutional.
In proiectarea lectilor a trebuit sa tin cont de particularităţile individuale ale elevilor. Fiind copii cu
deficienta mintala usoara si medie ei prezinta anumi te caracteristici: deficienţe de orientare în activităţi
ludice, tendinţa de a imita în loc de a crea, deficienţe de înţelegere a obiectelor situate în afara spaţiului
apropiat, tulburări în transferarea cunoştinţelor învăţate într –un context, în altul nou (dificultăţi de
generalizare), dificultăţi în găsirea diferenţelor şi asemanarilor dintre obiecte şi evenimente, tulburări în
menţinerea atenţiei, deficienţe în învăţarea unor concepte, fără sprijin concret.
Lecti a nr. 1 “Vi olenta i n context scol ar” are ca obiective de referinta:
180
Identificarea principalelor forme de violenţă care apar în context şcolar şi a cauzelor care le
generează;
Identificarea şi conştientizarea problemelor şi pericolelor generate de violenţă;
Formarea şi exersarea capacităţii de exprimare şi de comunicare orală.
In realizarea primei lectii am pornit de la ideea ca, pentru a educa elevii in spiritul unei culturi
a non-violentei, pentru a proiecta şi desfăţura activităţi de dobândire a unor cunoştinte
înţelese ca o ―putere pentru schimbare‖, trebuie să plec de la ceea ce elevii ştiu deja; ei
poseda cunoştinte dobândite în afara şcolii, sunt purtători de imagini, opinii specifice referitoare
la violenţă, toate acestea necesitand identificarea continutului reprezentărilor lor cu privire la
această temă.
A diagnostica ceea ce elevul ştie despre violenţă, modul în care îşi reprezintă acest concept,
corect sau nu, permite crearea de noi sinergii în arta de a transmite cunoştinte şcolare, de a forma
atitudini.
În cadrul acestei activităţi au fost folosite metode interogative (tabele inductive, colocviul de grup,
conversatia). Scopul a constat in evidentierea continutului (informatii si atitudini),
organizarea (structura interna) reprezentărilor sociale ale elevilor referitoare la violenta si clarificarea
conceptuală a termenilor avansaţi.
Tipul de echipament utilizat: calculator, videoproiector,suport ppt., suport video, carte de poezii, fişe
de lucru, coli A4, instrumente de scris.
Reflecţii asupra produselor realizate de elevi:
-Lectura poeziei, cu care s-a realizat captarea atenţiei, s-a dovedit a fi o alegere fericită ce a
reuşit să-i sensibilizeze pe elevi;
- Pornind de la vizionarea materialului ppt., elevii au identificat forme de violenţă în context scolar şi
au exemplificat cu fapte concrete recente la care ei au fost martori/ protagonişti. Acest lucru le-a
oferit ocazia să identifice unele cauze cât şi urmări şi aspecte negative ale comportamentului agresiv.
Asocierea imaginilor vizionate cu experientele lor recente i -a ajutat să definească violenţa, să
identifice forme, cauze şi urmări în context particular, acest lucru fiind foarte important pentru
consolidarea şi concretizarea propriilor cunoştinţe;
- Filmul „Cuvintele ranesc‖ a reuşit să-i sensibilizeze, elevii conştientizând urmările utilizării unui
limbaj violent;
- Rezolvarea fişei de lucru le-a creat dificultăţi în momentul în care au fost nevoiţi să
numească/identifice propriile lor trăiri, în calitate de victimă a diferitelor forme de violenţă; Au
întâmpinat dificultăţi, de asemenea, în încercarea de ierarhizare a elementelor. Oricare dintre
metodele prezentate în curs este greu accesibilă elevilor care prezintă deficienţă mintală. Faptul că
sunt tributari concretului, că au atenţie labilă, vocabular sărac, putere de conce ntrare redusă, nu le
permite operarea cu un număr mare de cuvinte (20-32) pentru a realiza o ierarhizare treptată. Prin
urmare, am încercat să adaptez metoda/tehnica recurgând la o listă de opt elemente din care ei să
încercuiască patru (cele mai semnificative din punctul lor de vedere);
- În final, imparţiţi in grupe de lucru, elevii au realizat o compunere colectivă intitulată „Cum arată
violenţa‖. De la aceasta compunere a pornit şi ideea realizării unui spectacol de sunet şi lumină,
prin intermediul căruia elevii să "povestească" colegilor, profesorilor, părinţilor şi eventualilor musafiri
despre ceea ce ei au discutat în cadrul lecţiei, despre violenţă, depre formele si efectele ei.
Concluziile la care am ajuns si pe baza cărora am proiectat celelalte lectii, au fost:
deşi identifică anumite acte drept forme de violenţă, recunosc că acestea sunt frecvente în rândul
lor şi numesc şi posibile urmări, elevii nu dau prea mare importanţă agresiunilor de genul celor
181
produse cu ajutorul mâinilor (îmbrânciri, ciupit, tras de păr, lovit cu palma, cu pumnul etc.),
considerându-le mai mult un mod de a-şi petrece timpul liber şi de a se juca
între ei; este necesar să li se ofere alterntive nonviolente în acest sens şi să fie scos in
evidenţă contrastul, atât în fapte cât şi în urmări;
nu reuşesc să identifice, în cele mai multe cazuri, cauza reală a conflictului si nici sa ofere solutii
pertinente;
sunt mai sensibili la injurii decât la anumite agresiuni fizice, iar injuriile generatoare de conflicte
care escaladează violenţa sunt, de obicei, cele de natură etnica (cele legate de culoarea pielii);
Este de mentionat faptul ca aceste concluzii, desprinse în urma desfăşurării activităţi i, au fost si vor fi
prezentate în diverse acţiuni cuprinse in planul de testare la nivel institutional: activităţi metodice,
sedinţe şi lectorate cu părinţii, sesiuni de consiliere a altor elevi care manifestă diferite forme de
violenţă în context şcolar, elaborarea unor instrumente de lucru pentru depistarea continutului
reprezentărilor sociale ale elevilor şi abordarea unor terapii comportamentale specifice.
Lecti a nr. 2 "Mai nile care sti u cum pot sa-si faca prieteni " a avut ca obiective de referinta:
Identificarea şi acceptarea de alternative la comportamentele agresive şi la manifestările
violente;
Exersarea capacităţii de exprimare şi comunicare orală si scrisa;
Valorificarea potenţialului creator al elevilor.
Educaţiei îi revine rolul crucial de a construi bazele culturale ale unei practici împărtăşite şi
comune a nonviolenţei, profesorul devenind astfel un mediator între copil şi lumea socială căreia îi
aparţine, facilitând construcţia/deconstrucţia sau refacerea unor relaţii adecvate.
Pornind de la aceste deziderat, demersul pe care mi l-am propus, in realizarea continuturilor, a
urmărit:
- Realizarea unei atmosfere de calm, linişte şi emoţie prin audierea imnului ―Oda bucuriei‖;
discuţii referitoare la mesajul transmis de versurile cantecului.;
- Lansarea(brainstorming) unei provocări referitoare la ―mână‖ (care poate avea un rol
principal în declanşarea unor acţiuni, reacţii, atitudini) si anume: "Mâinile mă pot ajuta să-
mi fac mulţi prieteni"- oferire de solutii;
- Efectuarea de fotografii care sa ilustreze solutiile propuse; realizarea unei prezentari
ppt.(cooperare) prin inserare de imagini si asociere mesaj adecvat fiecarei imagini;
- Argumentarea adoptării unei atitudini alternative la posibile acte de violenţă;
- Realizare desene cu mesaj nonviolent;
- Invatarea cantecului ―Oda bucuriei‖
Reflecţii asupra produselor realizate de elevi:
În cadrul acestei lecţii copiii au desfăşurat activităţile lor preferate: să asculte cântece,
sa le invete şi să le interpreteze, să facă fotografii şi să fie fotografiaţi, să lucreze la calculator
şi să deseneze. Produsele activitatii au fost pe masura implicarii si entuziasmului cu care au
lucrat :
- activitatea de brainstorming nu i-a stresat, s-au implicat cu totii si fiecare a reusit sa propuna
solutii viabile;
- fotografii au facut cu mare placere, reusind sa identifice/simuleze situatii adecvate
solutiilor propuse si sa le imortalizeze;
- după realizarea fotografiilor, în cadrul fiecărei grupe, s -a stabilit care dintre poze merită să fie
prezentată în faţa întregii clase. Fotografiilor alese li s -a asociat mesajul corespunzător; în cazul în
182
care fotografia nu ilustra nici una dintre soluîiil e propuse de elevi, dar corespundea ideii de la care s-
a pornit, era acceptată, cu condiţia să fie argumentată alegerea ei şi să i se ataşeze mesajul
corespunzător;
- aplicatia ppt a fost deschisa de profesor, iar ei au inserat pozele si au introdus textul ; primul si
ultimul slide din textl a fost scris in intregime de profesor.
- desenele le-au realizat cu mare usurinta pentru ca le place sa deseneze/coloreze ; au fost
ideile lor in lucrarile realizate. Chiar daca unii au copiat conturul din carti de colorat, a fost
alegerea lor asupra carui desen sa se opreasca.
- cantecul l-au invatat foarte repede si de atunci il intoneaza in fiecare zi, din proprie
initiativa.
Tipul de echipament utilizat: prezentare video a interpretarii corale a melodiei ―Oda bucurie‖,
textul cantecului,calculator, aparat foto, filp-chart, CD, coli A4, markere, creioane, acuarele, foi de desen,
prezentare ppt.
Procesul de învăţare activat: învăţarea cu ceilalţi, construirea de cunoştinţe împreună.
Ca o justificarea alegerii acestui proces de învăţare este faptul ca elevii, confruntându-se cu o problemă
comună au propus propriile idei, experienţe, modalităţi intelectuale, legătura dintre ei având loc la nivelul
cooperării. Prin cooperare, grupul a promovat, integrându-le, competenţe personale şi sociale.
Repercusiuni asupra clasei, instituţiei, familiei, precum şi asupra altor actori locali:
Utilizarea muzicii, in momentul de captare a atentie, a scos in evidenta lumile simbolice ale
copiilor, deschizand momente de reflectie comuna si de colaborare in momente colective. Astfel,
inspirati de melodie, copiii au descoperit in versurile cântecului - Oda bucuriei - un mesaj important
şi anume că iubirea, prietenia îi aduce pe oameni împreună şi îi face fericiţi. Acesta a fost punctul de
plecare in actiunea de deconstructie a violentei, precum si a reconsiderarii ulterioare a formelor de
nonviolenta;
Elevii au reflectat asupra faptelor lor şi şi-au dat seama că trebuie să-şi schimbe comportamentul,
dacă doresc să aibă cât mai mulţi prieteni;
Prin aplicarea unei tehnici de brainstorming, pornind de la fraza stimul "Mâinile mă pot ajuta
să-mi fac mulţi prieteni", elevii au formulat, cu puţin ajutor din partea profesorului, destule idei
demne de luat în considerare ; au identificat comportamente/soluţ ii nonviolente ca alternativă la
cele violente; s-a făcut o listă cu respectivele idei;
- Lucrand in ehipa, pentru a surprinde şi fotografia ipostaze asemănătoare soluţiilor propuse,
pentru a asocia pozelor mesajele potrivite si pentru a realiza prezentarea ppt., elevii si-au
împărţit sarcinile, si-au oferit ajutor reciproc, s-au corectat unul pe altul atunci când a fost nevoie,
s-au străduit să nu se enerveze şi să-l asculte pe celălalt cu atenţie şi răbdare; astfel au reuşit să
se achite destul de bine de sarcinile primite si, cu putin ajutor din partea profesorului, să finalizeze
un material cu care s-au lăudat în toată şcoala;
- În urma discutiilor purtate pe marginea materialului realizat, s-a ajuns la concluzia că ajutorul oferit
atunci când cineva are nevoie, mângâierea, vorbele frumoase, respectul, iertarea, generozitatea,
toleranţa te pot ajuta să-ţi faci multi prieteni;
- Fiind profund implicaţi în această activitate şi ghidaţi de întrebări ajutătoare, au înţeles mai bine
semnificatia cuvântului ―cooperare‖; au înţeles că ―împreună‖ nu înseamnă doar să stai unul lângă
altul, ci să comunici într-o maniera nonviolentă, să dai o mână de ajutor atunci când cel de lângă
tine are nevoie, să-ţi asumi responsabilităţi;
- Pentru a obţine o situaţie în care elevii ado ptă un comportament nonviolent este mult mai bine să
fie implicaţi în găsirea de soluţii adecvate. Sunt propriile lor soluţii, s-au străduit să le găsească
şi li se vor întipări mai bine în minte, vor ţine seama de ele pe viitor; punerea lor în practica va fi
183
mult mai uşoară.
- In procesul de prelucrare grafica (realizarea desenelor cu mesaj nonviolent), prin schimbul de idei
realizat cu elevii, profesorul a putut participa cu sfaturi. Arta s-a dovedit astfel, in tematica violentei,
o forma potrivita de exprimare pentru ca ea face loc nu numai argumentelor, ci si a sentimentelor
de apropiere de semeni.
- Lecţia de mai sus a fost prezentată şi dezbătută în cadrul comisiei metodice din şcoală, prilej cu care
s-a făcut diseminarea informaţiilor, cunoştinţelor ce au făcut subiectul activităţii ; toţi participanţii au fost
realmente interesaţi de tema aleasă, de modul de structurare şi prezentare a lecţiei, de materialul,
foarte sugestiv, realizat de elevi; Majoritatea au considerat acest suport o adevărată resursă
educaţională pe care o pot utiliza in munca cu elevii;
- În cadrul unei şedinţe cu părinţii s-a pus accentul pe problema educaţiei pentru nonviolenţă în context
şcolar; prezantarea materialului realizat cu elevii i -a convins, mai mult decât orice discurs
formalizat, de faptul că şi ei pot contribui la contracararea faptelor de violenţă din context şcolar şi
nu numai, că au şi ei o responsabilitatemajoră în acest sens;
- Materialul realizat la ni velul clasei a fost prezentat in cadrul comisiei de resort din şcoalăşi la care
au fost invitaţi şi membri ai autorităţilor locale; impactul acestei activităţi a fost deosebit de mare în
rândul tuturor participanţilor care şi-au propus să conlucreze mai activ cu cadrele didactice şi cu
elevii.
Avti vitatile din cadrul planului de testare la nivel institutional, in care a fost si va fi folosit acest
material sunt: organizarea unui atelier de lucru consilieri – părinţi, iniţierea unor dezbateri de analiză
strategică a implementării şi derulării proiectului la nivelul şcolilor participante, de vorbă cu părinţii‖
- Modalităţi de suport educaţional, realizarea unui Ghid de bune practici.
Lecti a nr. 3, Conflictul , a avut drept obiective de referinţă:
Evitarea degenerării conflictelor în acte de violenţă prin identificarea unor modalităţi de
rezolvare paşnică a acestora;
Formarea unei atitudini tolerante şi responsabile;
Educarea/formarea capacităţii de a manifesta atenţie şi toleranţă faţă de interlocutori în
diferite situaţii de comunicare.
Formularea si argumentarea opiniei proprii referitoare la aspecte puse în discuţie;
Aspecte legate de tema de referinţă abordată
Zilnic elevii se afla in situatii conflictuale, incercand sa rezolve problemele interne, personale
sau interpersonale prin contraziceri, replici ironice, jigniri, amenintari sau chiar loviri.Formarea unui
comportament asertiv in situatii care pot escalada violenta, formarea unei atitudini netolerante fata de
actele de violenta va determina implicarea elevilor in realizarea unui stil de viata armonios, in rezolvarea
unor probleme legate de viitorul lor si al altora.Pentru aceasta tinerii trebuie sa se implice si sa ofere
solutii in anumite situatii, conflicte aparute intre ei.Pentru a fi capabili sa contribuie la instituirea unui
climat de pace, liniste si armonie ei trebuie sprijiniti/ indrumati in vederea intelegerii complexitatii
problemei, a dezvoltarii abilitatilor analitice, de diagnostic, predictive si decizionale.
Pornind de la aceste aspecte, demersul pe care mi l-am propus, in realizarea continuturilor, a urmărit:
Sesizarea conflictelor ce pot apărea la ni velul clasei, şcolii, comunităţii;
Abordarea conflictelor urmărind manifestările acestora si identificand cauzele care le genereaza;
Identificarea informatiilor suplimentare(tehnica incidentului), necesare rezolvarii unui caz si
justificarea utilitatii acestor informatii in intelegerea cazului; identificarea unor solutii nonviolente
184
de rezolvare a conflictului si motivarea alegerii facute.
Exemplificarea cu situatii conflictuale in care au fost implicati, urmata de gasirea unor solutii
pasnice de rezolvare a acestora;
Asigurarea feed-back-ului prin identificarea, atat de situatii ce pot genera conflicte cat si de
atitudini tolerante; corectarea fiselor de lucru prin autoevaluare;
Realizarea plansei ―Copacul Tolerantei‖
Reflecţii asupra produselor realizate de elevi
Analiza cazului propus a necesitat doua etape de lucru, imbinand lucrul in echipa cu cel la nivelul
clasei. In cadrul echipei, un elev a lucrat la rezolvarea sarcinii, in timp ce ceilalti au formulat opinii si
intrebari referitoare la problema pusa in discutie. Sprijinindu-se reciproc si beneficiind de ajutor si din
partea profesorului, pentru a inlatura blocajele aparute, elevii au reusit sa se achite de sarcina
primita.Feed back-ul primit in cadrul activitatii frontale i-a ajutat sa-si autoevalueze munca, sa faca
schimb de idei si, astfel, sa-si imbunatateasca rezultatele. Desfasurarea unor activitati ale caror sarcini
le-a solicitat gandirea i-a ajutat "sa-si construiasca propria realitate", sa inteleaga mai bine probleme
destul de dificile pentru ei.
Rezolvarea fişelor de lucru nu a prezentat un obstacol de netrecut pentru elevi. Corectarea
acestora, prin autoevaluare(prin comparatie cu raspunsurile afisate la tabla) i-a determinat pe elevi sa
fie mai atenti si mai receptivi la continutul acestor probe ; astfel, au putut participa, in mod constructiv, la
definirea conceptului de toleranta , indicand atitudinile pe care trebuie sa le adopte o persoana toleranta.
Mai greu a fost sa transforme afirmatiile, care descriau aceste atitudini, in mesaje, in vederea realizarii
"Copacului Tolerantei". Raportorul fiecarei echipe a prezentat, in fata clasei, rezultatul muncii colegilor
lui. Au urmat discutiile aferente si, cu sprijinul profesorului, s-a putut stabili ce este bun si ce nu.
Echipele s-au reunit si au lipit frunzele verzi, care contineau indemnuri la un comportament tolerant, in
copac (deja desenat, dar pictat de ei) si frunzele galbene, cu comportamente care incita la violenta, la
baza copacului. Tot ceea ce a tinut de activitatea practica a placut elevilor, ei participand cu tot sufletul
la "imbracarea "copacului.
Tipul de echipament utilizat: fişe de lucru, instrumente de scris, planşa cu copac, frunze ver zi şi
galbene din hârtie, lipici
Procesul de învăţare activat: invatarea prin analizarea situatiilor pentru a intelege
complexitatea- analiza evenimentului critic.
Repercusiuni asupra clasei, instituţiei, familiei, precum şi asupra altor actori locali:
Prezentarea unui desen în care puteau fi percepute imagini diferite, în funcţie de unghiul din
care-l priveai, a iscat discuţii aprinse între elevi;Pornind de aici s-a ajuns la concluzia că trebuie să
existe comunicare pentru a-l face pe interlocutor să adopte punctul tău de vedere; altfel, orice
neînţelegere poate degenera în ceartă şi de acolo până la bătaie mai este doar un mic pas;
Analizarea conflictului prezentat a presupus asumarea de responsabilităţi privind dezvoltarea
unei culturi pentru pace, înţele gere, democraţie, cetăţenie, înţelegerea problemelor reale ale
lumii şi acţionarea în sensul rezolvării acestora prin mijloace ce sunt la îndemâna fiecăruia;
Prezentarea de situaţii conflictuale în care au fost implicaţi şi analizarea acestora pentru a reliefa
cauzele, necesitatea rezolvării conflictului, au permis identificarea de soluţii de evitare şi rezolvare
a conflictului, căutând modalităţi de conciliere prin conştientizarea cauzelor.
Retentia şi transferul au fost asigurate prin rezolvarea a doua f işe de lucru în care
trebuiau să identifice situaţii generatoare de conflict şi atitudini tolerante.
Tot demersul didactic imaginat şi realizat cu elevii a urmărit definirea conceptului de
conflict, identificarea de situaţii conflictuale, de surse ale acestora şi găsirea de modalităţi
185
nonagresive de rezolvare a conflictelor;
Prezentarea, în faţa părinţilor, a modalităţilor copiilor lor de a revolva o situaţie conflictuală
i-a pus în dificultate; nici măcar nu-şi imaginau că proprii lor copii pot să participe la astfel de
activităţi, că pot să aibă o opinie şi să şi -o susţină, că e necesar să se ţină cont şi de părerea
lor;
Se pare că această temă şi modul în care a fost abordată a avut impact si asupra colegilor si
cadrelor didactice din şcoală, copiii dovedind disponibilitatea de a colabora, de a-şi expune
părerile în faţa altora, ceea ce nu este puţin lucru; respectul şi stima de sine au fost la cote
maxime.
Avti vitatile din cadrul planului de testare la nivel institutional, in care a fost si va fi folosit acest
material sunt: organizarea unui atelier de lucru consilieri – părinţi; De vorbă cu părinţii‖ - Modalităţi
de suport educaţional, realizarea unui Ghid de bune practici.
Lecti a nr. 4, “Suntem persoane di ferite”, a avut drept obiective de referinţă:
Conştientizarea asemănărilor dintre oameni, dar şi a diferenţelor individuale, acceptarea şi
respectarea lor
Încurajarea implicării şi contribuţiei elevilor în promovarea unui sistem având ca valori:
toleranţa, acceptarea diferenţelor, înţelegere şi res pectare interculturală;
Dezvoltarea capacităţilor de argumentare, analiză, exprimare orală, ascultare activă, educarea
spiritului de toleranţă.
Aspecte legate de tema de referinţă abordată
Toate practicile de ierarhizare, discriminare sau incluziune se bazeaza pe anumite interpretari ale
diferentelor dintre indivizi, grupuri sau comunitati.In acest caz apar diferente culturale, etnice si de gen.
Aceste diferente pot fi încurajate sau doar tolerate, pot fi reprimate sau valorificate, pot fi promovate
sau marginalizate, în functie de valorile promovate in cadrul procesului instructiv educativ.
In acest context am avut in vedere urmatoarele aspecte:
- Puterea de susţinere şi de menţinere a unei atitudini pozitive, de a face doar bine celorlalţi, este
susţinută şi de o cunoaştere şi înţelegere autentică atât a propiei fiinţe cât şi a celorlalţi;
- Pentru a aprecia diversitatea se porneşte în primul rând de la a conştientiza existenţa acesteia şi
se continuă demersul de înţelegere a semnificaţiilor şi valorilor existenţei diversităţii;
- Comunicarea nonviolentă facilitează fluxul comunicării necesare pentru a rezolva în mod paşnic
diferendele; aceasta ne ajută să identificăm valorile împărtaşite, să evităm un limbaj care contribuie la
crearea de resentimente şi la scăderea stimei de sine;
- Ppromovarea tolerantei si valorificarea diversitatii intre elevii clasei presupune includerea si
participarea tuturor, respectul drepturilor la propria identitate si expresie personala.
Pornind de la aceste aspecte, demersul pe care mi l-am propus, in realizarea continuturilor
,a urmărit:
- Discutii despre asemănările şi deosebirile dintre elevii clasei (Circle time) in ceea ce priveste
trăsăturile fizice, calităţlei personale , însuşiri negative pe care ar vrea să le schimbe, lucruri pe
care le fac cel mai bine, lucruri pe care le place să le facă.
- Realizarea unui ―cerc al prieteniei‖, format din elevii clasei, avan drept scop evidenţierea faptului
că fiecare dintre colegi este foarte priceput, cel puţin într-un domeniu, că de la fiecare poţi învăţa
câte ceva.
- Realizarea scenografiei dansului ―Diferiti, dar impreuna‖.
186
- Discutii referitoare la mesajul dansului.
Reflectii asupra produselor realizate de elevi:
Elevilor li s-a parut foarte interesanta tenica de colaborare ―Circle time‖;au apreciat atat
modul de asezare a lor, in cerc, cat si modul de desfasurare al discutiilor. Au propus reguli de
desfasurare a discutiilor si au incercat chiar si sa tina seama de ele . Au ascultat cu atentie spusele
colegilor si au intervenit cand au considerat necesar.Au avut astfel prilejul sa se cunoasca mai bine si
sa constientizeze diferentele si asemanarile dintre ei. Intrarea fiecaruia in ‖Cercul prieteniei‖ i-a ajutat
sa constientizeze faptul ca de la fiecare coleg pot invata ceva ce nu stiu prea bine sa faca s, la randul
lor potinvata ce va util pe altii.
Concluziile lectiei despre diferente si asemanari au fost folosite ca punct de plecare pentru
realizarea scenografiei dansului‖Diferiti, dar impreuna‖.
Ghidati de invitatia de a alege muzica preferata, de rezultatul alegerii lor(s-au impartit practic in doua
grupe) si de intrebarile profesorului ei au sugerat, prin vorbe si prin mimica, modul in care sa fie realizata
scenografia dansului:
Fiecare grup dansează, pe rând,în stilul lui, sub privirile, fie îngrozite, fie dispreţuitoari ale celorlalţi, dar,
in final, se gândesc că este mai bine să danseze împreună...şi ca să poată realiza acest lucru încearcă
să preia, din ambele dansuri, ce li se pare mai bun; aşa învaţă unii de la alţii: unii învaţă să aprecieze
muzica ―rivalilor‖, ceilalţi preiau stilul lor de dans. Astfel, reuniti, au
dansat pe muzica unui grup dar au preluat majoritatea paşilor de dans de la celălalt grup; cu alte cuvinte
au învăţat unii de la alţii: să aprecieze muzic a preferată de unii şi să înveţe paşii/ mişcările de la ceilalti.
In final si-au dat mana si s-au despartit prieteni.
Tipul de echipament utilizat: calculator, videoproiector, videoclip/suport pps., suport video.
Procesul de învăţare activat: învăţarea cu ceilalţi prin colaborare.
Repercusiuni asupra clasei:
Acesta lectie a fost o încercare de a-i învăţa pe copiii cum să-i privească pe ceilalţi,cum sa
relationeze unii cu altii in mod pasnic si constructiv, iar desfăşurarea unei game variate de activităţi în
comun, a fost o alegere buna pentru relizarea scopului propus. Copiii au constientizat :
- faptul că între ei toţi sunt atât deosebiri cât şi asemănări, că fiecare are calităţi dar şi
defecte şi ca trebuie să se accepte aşa cum sunt;.
- faptul ca Oamenii sunt DIFERIŢI din multe puncte de vedere precum culoarea pielii, înfăţişarea,
dorintele, abilitatile dar cel mai important este că suntem OAMENI, şi asta ii face EGALI;
- ca trebuie să se respecte unii pe alţii şi să căute să învete cât mai mult din experienţa
celorlaţti;
- ca, prin intermediul unei comunicari nonviolente, ei se pot descoperi atat pe sine cat si pe cei din jur; in
acest context, prin promovarea unei atitudini tolerante reusesc sa stabileasca,intre ei, relatii de
prietenie, de intrajutorare, de cooperare, sa invete lucruri noi, unii de la altii si astfel sa realizeze activitati
atractive.
- ca diferentele sunt benefice, ele inlesnindu-le descoperirea/invatarea de lucruri noi, ca aceste diferente ii
pot uni in activitati care ofera satisfactie tuturor. Au constientizat,
deasemenea, ca talentul etnicilor rromi a fost de folos intregii clase, ca ajutorul lor a fost binevenit;
beneficiind atat de un inascut simt al ritmului cat si de ureche muzicala elevii de etnie rroma si-au putut
ajuta colegii sa invete pasii si sa se miste in ritmul muzicii, realizand astfel un dans care a provocat
bucurie tuturor.
Discutiile referitoare la semnificatial/mesajul dansului, din punct de vedere al diversitatii, au relevat faptul
ca cele două grupuri de dansatori reprezintă cele două etnii din clasa/şcoala noastră: româna şi rromă.Ei
187
sunt diferiţi atât ca aspect fizic cât şi din punct de vedere al preferinţelor: le place să asculte şi să danseze
pe ritmuri diferite, în stiluri diferite dar, pot invata unii de la altii multe lucruri noi si astfel, impreuna, pot
realiza lucruri frumoase.
Arta, în cazul acestei lectii dansul, a descătuşat tensiunile, a indus stări de echilibrare
emoţională, relaxare şi sentimentul comunicării prin ―sincronizare‖ ritmică şi muzicală cu colegii lor.
Repercusiuni asupra instituţiei, familiei şi asupra altor colaboratori, factori educaţionali locali:
- Toţi aceşti colaboratori ai noştri au beneficiat de prezentarea activităţii realizate cu elevii;
reacţiile lor au fost mult peste aşteptări fiind mar cati atat de mesajul transmis prin dansul
copiilor cat si de vizionarea videoclipului intitulat „Ca un trandafir albastru‖ filmulet ataşat
resursei educaţionale adiacente.
Avti vitatile din cadrul planului de testare la nivel institutional, in care a fost si va fi folosit acest
material sunt: ,,Să ne cunoaştem mai bine‖, ,,Copiii LUMINII şi monstrul VIOLENŢEI‖,
Lecti a nr. 5 , “Micii regi zori si actori”, a avut urmatoarelor obiective de referinţă:
Conştientizarea de catre elevi a bunelor practici de prevenire a violenţei prin implicarea lor
în programe artistice;
Implicarea elevilor în acţiuni de informare şi mediatizare a activităţilor nonviolente;
Implicarea elevilor în acţiuni de sensibilizare a opiniei publice cu privire la problematica
violenţei juvenile;
Promovarea toleranţei, cooperării, respectului, înţelegerii, responsabilităţii prin
intermediul manifestărilor artistice.
Exersarea capacităţii de exprimare şi de comunicare orală;
Aspecte legate de tema de referinţă abordată
Arta şi limbajele sale pot sprijini procesele de explorare şi de reprezentare a
neînţelegerilor permiţând, în acelaşi timp, generarea oportunităţilor de ―eliberare‖. Imaginea, muzica
pot scoate în evidenţă lumile simbolice ale copiilor, permiţând apoi momente de reflecţie comună şi de
colaborare în moment colective, ca o metodă de deconstrucţie a violenţei, precum şi reconsiderarea
ulterioară a formelor de nonviolenţă.
Arta se dovedeşte, în tematica nonviolenţei, o formă potrivită de exprimare pentru că ea face loc u
numai argumentelor, ci şi a sentimentelor de apropiere de semeni.
Arta are posibilitatea de a se constitui ca suport relaţional analogic pentru toate tipurile de relaţii ale
subiectului: cu sine, cu altul, cu un grup.
Demersul pe care mi l-am propus a urmărit:
- Ordonarea unor materiale utilizate/rezultate in activitatile lor anterioare(fisele de lucru cu
conflictul si cu atitudinile tolerante, compunerea‖Cum arata violenta‖, textul cantecului ―Oda
bucuriei‖), in scopul realizarii unui scenariu.
- Construirea de fraze de legatura si de replici.
- Stabilirea regulilor de cooperare in vederea realizarii spectacolului;
- Confectionarea materialelor necesare bunei derulari a activitatii;
- Repetitii pe secvente si integral;
- Discutii referitoare la mesajul cuprins in momentul lor artistic.
Reflecţii asupra produselor realizate de elevi
Realizarea momentului artistic a urmarit atat trecerea in revista a principalelor probleme abordate
pe parcursul lectiilor cat si "transformarea" elevilor in mici regizori si actori. Primind diferite produse
188
ale activitatii lor anterioare, ei au trebuit sa le ordoneze in vederea realizarii scenariului pentru
spectacolul prin care vor promova, in randul colegilor, profesorilor, parintilor, valori ale nonviolentei.
Lucrand in echipa au reusit s a stabileasca ordinea logica si sa argumenteze alegerea facuta. Cu un
oarecare sprijin, au propus fraze de legatura si chiar replici necesare intregirii scenariului. Impreuna,
am ales muzica adecvata fiecarui fragment al scenariului. Aceasta activitate le-a facut o reala placere si
chiar au intervenit cu sugestii interesante. Am inceput sa repetam, tot pe fragmente.Simularea
situatiei conflictuale nu a avut nevoie de retusuri/imbunatatiri/repetitii...A iesit perfect; doar facea parte
din viata lor de zi cu zi.Probleme au aparut, asa cum am mai spus,la sincronizare.Trebuiau sa fie, cu
totii, foarte atenti si la muzica si la povestitor, sa stie cand sa faca pauza, cand sa introduca personaje
noi, cand sa contribuie la amplificarea efectului sonor. O data iesit i "din poveste" si reveniti in fata
ecranului, totul a mers bine,Toleranta, Respectul, Iertarea, Prietenia si Cooperarea oferindu-le sfaturi
care sa-i ajute sa rezolve pe cale pasnica conflictele. Finalul spectacolului a reprezentat intotdeauna
momentul pe care il asteapta cu nerabdare si de care nu se plictisesc, oricat l -ar repeta. Este vorba de
interpretarea cantecului "Oda bucuriei".
Tipul de echipament utilizat: scenariu, minge, ecran, paravan, sursă de lumină, calculator, siluete de
carton, etichete.
Procesul de învăţare activat: învăţarea cu ceilalţi
Repercusiuni asupra clasei:
Impactul activităţii asupra clasei a fost semnificativ ca valoare adăugată;
Toţi elevii au fost deosebit de încântaţi că lucrările lor, realizate anterior, vor fi valorificate într-o
acţiune comună, că au posibilitatea să demonstreze şi altora că şi ei sunt in stare să reaizeze lucruri
ce pot reprezenta şcoala într-o anumită situaţie;
Participând împreună, în mod activ, la construirea scenariului, elevii au conştientizat :
1. faptul că totul porneşte de la un conflict. Dacă acesta nu este rezolvat prin metode
nonviolente, degenerează într-una sau chiar mai multe forme de violenţă. Violenţa are
urmări nefaste asupra oricărei fiinţe.
2. pentru a învinge violenţa trebuie să fie toleranţi, să ierte, să se respecte unii pe alţii,
să coopereze ;iertarea are o valoare magică pentru a depăşi resentimentele, ranchiuna
şi supărarea ;
3. fiind cât mai des fericiţi, tendinţele agresive vor fi neutralizate şi vo r reuşi să fie întro
stare de unitate cu toţi cei din jurul lor.
4. in acest fel ei pot să isi faca mulţi prieteni, împreună cu care să cânte fericiti ―Oda
bucuriei‖
Este remarcabil faptul că elevii s-au comportat ca un grup ce are de rezolvat o sarcină comună,
că toţi s-au simţit responsabili pentru munca lor şi a celorlalţi, că toti s-au simtit valorizaţi;
Stima de sine a crescut simţitor în rândul elevilor;
Elevii au putut, în cadrul acestei activităţi, să-şi demonstreze abilităţile, cunoştinţele,
competenţele în rezolvarea problemelor legate de violenţă.
Repercusiuni asupra instituţiei, asupra familiei şi asupra altor actori locali:
Spectacolul elevilor a fost urmărit de toti elevii şcolii, de părinţi, de cadrele didactice din şcoală,
de autorităţi locale invitate la spectacol;
Diseminarea aspectelor principale ale lecţiei, desfăşurată în cadrul comisiilor metodice din
instituţie, prezentarea spectacolului şi în faţa voluntarilor care îi ajută în cadrul acţiunilor SNAC, au
contribuit la promovarea unor astfel de activităţi în spiritul educaţie i pentru non-violenţă.
Avti vitatile din cadrul planului de testare la nivel institutional, in care a fost si va fi folosit acest
produs al activitatii elevilor, sunt: ,,Să ne cunoaştem mai bine‖, realizarea unui Ghid de bune
189
practici, ‖Copiii LUMINII şi monstrul VIOLENŢEI‖
REZULTATE ALE INTERVENTIEI
Fenomenul violentei este unul complex, prin care rezulta o desensibilizare emotionala a
copilului prin expunere repetata la diferite forme de violenta, ceea ce duce la reducerea capacitatii
empatice a elevului. Prin aceasta unitate de formare mi-am propus o abordare pozitiva, prin care sa
dezvolt aspectele emotionale si sociale: empatia, respectul pentru celalalt, stima de sine, asumarea
responsabilitatii, toleranta, participarea la activitatile extracurricul are cuprinse in planul de testare la
nivelul scolii, realizarea unui stil de viaţă armonios prin soluţii viabile pentru posibile probleme de
integrare în societate;
Valorificarea subiectelor lectiilor care alcatuiesc unitatea de formare, subiecte relevante pentru
construirea unei culturi a nonviolentei in randul elevilor, s -a realizat prin utilizarea unei intregi game de
strategii de predare; s-a recurs, in special, la cele care utilizeaza participarea activa si propria
experienta, pentru a include si a uti liza diferite stiluri de predare si diferiti elevi cu experiente foarte
variate. Creand oportunitati de participare si stimuland elevii sa se implice si sa gestioneze în asa fel
procesul de predare-învatare încât sa devina parteneri si coautori, ei au devenit participanti activi la
propria învatare. Astfel s-a ajuns la constientizarea si dezvoltarea unei atitudini critice a elevilor fata de
problematica violentei scolare.
Au fost create situaţii de învăţare care au inlesnit angajarea elevilor, încurajand discuţiile şi să
facilitand dezbaterile pentru a crea perspective multiple de abordare a diferitelor situaţii şi probleme.
Elevii au fost incurajati să articuleze şi să evalueze opinii, să asimileze date din multiple surse şi să
emită judecăţi într-un mod inovativ şi modern.
Relatiile dintre elevi s-au imbunatatit, acestia intelegandu-se mai bine, ca urmare a dezvoltarii
capacitatii de comunicare. Au invatat ca este necesar sa-si exprime sentimentele si emotiile.
Comunicarea nonviolenta a facilitat fluxul comunicarii necesare pentru a rezolva in mod pasnic
diferentele, a facilitat schimbul de informatii si rezolvarea pasnica a neintelegerilor, a ajutat elevii sa
identifice valorile impartasite, sa evite un limbaj care contribuie la crearea de resentimente si scaderea
stimei de sine. Metodele utilizate in cadrul lectiilor au avut drept scop si imbogatirea vocabularului,
sporirea capacitatii de exprimare si argumentare a elevilor. Dezvoltarea capacitatii de comunicare a
contribuit la eliminarea tiparelor de gandire care conduc la certuri si furie, la rezolvarea conflictelor in
mod pasnic, indiferent de natura lor, la stabilirea unor relatii bazate pe compasiune si cooperare,
contibuind astfel la intarirea/imbunatatirea legaturilor intre elevi. Cultivarea unor relatii armonioase,
bazate pe intelegere, toleranta si respect reciproc este un sprijin foarte important in practica non-
violentei.
Invatarea prin cooperare a contribuit la mobilizarea elevilor pentru a realiza un produs comun,
pentru a rezolva împreuna o sarcina de lucru, centrandu-se pe interdependente si munca în echipa, pe
folosirea resurselor de grup în beneficiul tuturor participantilor. Astfel au fost inlesnite interactiunea si
schimburile dintre elevi, colectivul s -a sudat si s-au obtinut rezultate mai bune.
Conversatia, ca moment de reciprocitate, a permis accesul tuturor elevilor la cuvant, intr -o
atmosfera de calm si de seninatate; astfel elevii si-au putut exprima parerea, au invatat sa vorbeasca,
sa armonizeze relatiile lor cu ceilalti, sa construiasca propriile lor imagini si opinii fata de lume si
realitate; in acest mod fiecare elev a actionat in functie de celalalt si a luat in considerare asteptarile
celuilalt.
Rezolvarea sarcinilor de lucru a contribuit la cresterea responsabilitatii elevilor in deciziile pe
190
care le iau. Incercand sa analizeze conflictele, ei au invatat sa manifeste toleranta, intelegere.
Responsabilitatea i-a determinat sa munceasca mai mult, sa fie constienti ca fiecare este bun,
ca poate excela intr-un domeniu.
Pe parcursul lectiilor, elevii şi-au dovedit creativitatea, contribuind la realizarea
scenariilor momentelor artistice pe care le-au prezentat, la realizarea de desene prin care au
putut să-şi expună viziunile, opiniile. Ei au invatat sa conceapa informari, asupra activitatilor pe care le
desfasoara in clasa, prin realizarea unui material power point.
Elevii au participat cu placere in cadrul orelor deoarece au fost lasati sa se exprime liber, sa
lucreze singuri, completand fise ce i-au atras, au fost lasati sa creeze, sa-si puna in evidenta talentul,
imaginatia si ce este mai important, achizitiile de cunostinte, formarea priceperilor si deprinderilor si
modelarea atitudinilor s-au infaptuit interactiv.
Activitatile desfasurate in cadrul unitatii de formare au dus la formarea si dezvoltarea, in randul
elevilor, a unor abilitati precum cele participative, de cooperare si relationare, de ascultare activă,
argumentative si critice, productive si creative, abilitati comunicative multiple
Pentru a aprofunda, imbogati/di versifica cunostintele si abilitatile dobandite in cadrul acestui
modul, ar trebui proiectate lectii/activitati care sa vizeze stimularea participării active a elevilor, a
implicării lor în viaţa democratică, prin cunoasterea si asumarea drepturilor şi a responsabilităţilor.
Aceste lectii ar putea intra in componenta unei noi unitati de formare intitulata, ‖Pledoarie pentru
cetăţenie activă‖.
.Produsele elevilor rezultate in urma parcurgerii lectiilor incluse in unitatea de formare s - au
concretizat in activitati extraşcolare şi extracurriculare atractive , cuprinse in planul de testare la nivel
institutional.
Organizarea unor astfel de activitati au introdus elevii în mediu comunitar şi au contribuit la
socializarea lor, oferind ocazii suplimentare pentru exercitarea responsabilităţii şi pentru o mai bună
înţelegere a functionarii unor institutii din comunitatea locala.
In cadrul acestor activitati au fost si vor fi promovate cooperarrea, interactiuni si interde-
pendente, respectul si valorificarea diversitatii în toate împrejurarile si la toate nivelurile. In acest fel
elevii sunt sprijiniti sa se cunoasca pe ei însasi, sa fie capabili sa contribuie la dezvoltarea potentialului
lor, sa-si dezvolte abilitatile care sa-i ajute sa devina mai competenti social, sa se dezvolte din punct de
vedere personal si social.
S-a tinut cont de faptul ca elevii au motivatii, experiente, identitati si capacitati diferite care
trebuie valorificate astfel încât toti participantii sa se regaseasca si sa contribuie la activitatile comune
organizate de scoala. Prin interacţiunea între elevi care provin din medii si experienţe de viaţă diferite,
intre elevi si cadre didactice, parinti sau reprezentanti ai comunitatii, copiii sunt puşi în mod inevitabil în
faţa unor concepţii care diferă de cele personale. Acest contact furnizează oportunităţi nelimitate de
cercetare, exprimare şi dezvoltare a propriilor puncte de vedere. In consecinţă, aceşti elevi vor avea un
ni vel de gândire critică mai ridicat şi vor demonstra un mai mare angaj ament şi grad de motivaţie.
Desrularea activitatilor cuprinse planuri de testare au contribuit la diminuarea nivelului general
de violenţă şi a manifestărilor de comportamente necorespunzătoare în interiorul şcolii, au sprijinit elevii
în dezvoltarea competenţelor sociale care să-i ajute în oferirea răspunsului adecvat în cazul în care au
de a face cu un conflict. Activităţile au fost orientate, de asemenea, spre dezvoltarea abilităţilor de
comunicare nonviolenta, spre obţinerea cunoştinţelor privind valorile educaţiei pentru pace. Sprijinirea
elevilor şi părinţilor în înţelegerea fenomenului violenţei, a diferitelor forme pe care le poate îmbrăca,in
identificarea si acceptarea de alternative la manifestarile violente, asigurarea unui cadru în care să fie
facilitata comunicarea pe tema violenţei cu profesorii, părinţii dar şi pentru informare în privinţa
resurselor ce le stau la dispoziţie dacă au ne voie de ajutor în caz de abuz/ violenţă în familie sau la
191
şcoală (servicii sociale, psihologi, poliţie, jandarmerie etc.) au contribuit la promovarea şi încurajarea
formării unei culturi anti-violenţă corespunzătoare grupei de vârstă.
Activitatile proiectate si derulate si-au atins scopul, contribuind la stimularea si
constientizarea comportamentul participativ al elevilor, cadrelor didactice si parintilor, precum si
la cresterea gradului de implicare a membrilor comunitatii locale in activitati de prevenire si combatere
a violentei in scoli.
O alta realizare majora a proiectului a constituit -o activitatea prezentata coordonatorilor
educativi din scolile participante. Activitatea a starnit interesul multora dintre acestia, ei dorind
materialele necesare pentru implementarea acestor planuri de testare.
Unele dintre activitati au fost mediatizate prin acticole de presa si prin intermediul postului TV
local.
Acest plan de interventie poate avea o continuitate prin implementarea la nivelul întregii şcoli a
unui program susţinut şi permanent de prezentare si dezbatere a drepturilor si indatoririlor copiilor,
precum si a legislatiei care le reglementeaza. Pe langa elevii scolii, in derularea acestor activitati vor fi
implicati atat parinti, reprezentanti ai comunitatii locale, a ONG-urilor, cat si specialisti in domeniu.
BIBLIOGRAFIE
1. Banciu, D., Radulescu, S.M., Voicu, M., Introducere in sociologia deviantei, Bucuresti, Editura
Stiintifica si Enciclopedica, 1985.
2. Bezzi C., Baldini I., Brainstorming.Practica si teorie, Franco Angeli, Milano 2006.
3. Chelcea, S., Ilut, P. (coord.), Enciclopedie de psihosociologie, Bucuresti, Editura Economica, 2003.
4. Brophy, J.), Predarea elevilor cu probleme, LAS, Roma, 1999.
5. Catarcu Marco, Pedagogia non violentei, Universitatea din Roma Tre, 2010
6. Cicero, Marcus Tullius (apud. Neveanu, P.P., Dicţionar de psihologie, Ed. Albatros, Bucureşti, 1978)
7. ElameEsoh , Deconstructia violentei prin intermediul reprezentarilor sociale, Venetia, 2010
8. Guimelli Ch.,Structures et transformation des représentations sociales,Neuchâtel, Delachaux et Niestlé,
1994.
9. Ilut, P., Valori atitudini si comportamente sociale – Teme actuale de psihosociologie, Iasi, editura
Polirom, 2004, p.107-122.
10. Jodelet D. et al., Les représentations sociales, Paris, PUF. Mannoni,1989.
11. Kandola R. e Fullerton J., Managing the Mosaic: Diversity in Action. London:IPD House, 1994.
12. Liiceanu, A., Violenta umana: o neliniste a societatii contemporane, in Ferreol, G., Neculau, A.
(coord.), Violenta – Aspecte psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003, p.47 - 57.
13. Mitrofan, N., Agresivitatea, in Neculau, A.(coord.), Psihologie sociala, Iasi, Editura Polirom, 1996, p.
427-437.
14. Muller J. M., Principiul nonviolentei. O filosofie a pacii), Plus, Pisa, 2004 .
15. McCombs B.L., Pope J.E., Cum sa motivezi elevii dificili – Strategii cognitive si relationale, Erickson,
Trento, 1996
16. Movimento Nonviolento e Rivista mensile ―Azione nonviolenta‖ fondata da Aldo Capitini nel 1964
http://nonviolenti.org/cms/.
17. Patfoort P.,(Eu vreau, tu nu vrei. Manual de educatie non-violenta), Plus, Pisa, 2000.
18. Pierre., Les représentations sociales , PUF, Paris ,1998.
19. PeaceLink-Telematica per la pace www.peacelink.it.
192
20. Salavastru, D., Violenta in mediul scolar, in Ferreol, G., Neculau, A. (coord.), Violenta – Aspecte
psihosociale, Iasi, editura Polirom, 2003, p.119-137.
21. Tessaro Fiorino, Metode active si de colaboarare pentru prevenirea violentei juvenile, Venetia,
2010
22.Calendarmulticulturalhttp://www.leap.ro/Downloads/Contributia%20educatiei%20nonfor
male%20la%20dezvoltarea%20competentelor%20de%20comunicare%20ale%20elevilor. pdf.
![Active Acoustic Instruments for Electronic Chamber Music · the “Overtone Violin” for over a decade [19]. The development of the electric guitar with its countless experimentations](https://img.pdfslide.us/doc/110x75/5e6f2a46ee7b9103cf4c1a47/active-acoustic-instruments-for-electronic-chamber-music-the-aoeovertone-violina.jpg)
