Ateistnţiiiiet,li Tinomii -piaţa saare Sfr. 30.

Scrisori aw »«primaic. — Manusftripr* oti »:*4iatiet,

WS£ftfcTE ie primesc la Adml- «latrattime in Braşov ?i la uî- mătdrele Birouri da muneiurl:

în Viena: M. Du'm, JStmrteh Bchalek, Rudolf M<me, Jl. OppeWu Nacbfolger; Ânton Opptiik, J . Dannsbcr, in Budapesta: 1. 7. Qoldbergtrg, Ickmin Bernat; în Bacnresci: Âgtnct Emu, 8ue- curiale de Rotunanie; in Ham* bor&; Ka/rohy% A Utbmann.

Prttţui Insarţiunllor: o seriă gaxxaond pe « coldnă 6 «r. ?î 80ot. timbsu pentru o pubii- oare. Publicări mai dese după tarifă şi Învoială.

Beoiame pe pagina a 3-a o senă 10 or. «4a 30 bani.

3*r£T X- L 2 S .

„&az8ta“ m h fli-care ii.A to ia in te pentru Ausîro-Ungarla:Fe u t an 12 ÎL. pe fése Ioni

6 ÎL, pe trei Imit 3 ÎL N-rii de Dumlnsoi 2 41. pe an.

Peitra S o a â ia si străinătate:Fe un an 40 frânei, pe fése luni 20 №.. pe trei luni 10 fr. N-rii de Dumineo& 8 frtnol.

8e pxennmërà la tóté oficiale poştale din întru şi din atari

şi la dd. «oleocorJ.J^ iam eitil pratm firasoT

administraţiunna, piaţa mare, Tôrgrui Inului Nr. 80 etaţiu I .: pe un an 10 tl.. pe şese lnnl 5 II., pa trei luni 2 fl. 50 or. Ca dusul tn casă: Pe un an 12 fl., pe 0 luzi! 6 fl., pe trei luni 3 ft1. Un esemplár & or. v. a. sóu 15 bani. Atât abonamen­tele cât şi inserţiunile sunt

a se plăti înainte.

Nr. 1. Braşov, Krcurï 1 (13) Iannarie 1897.Din causa sfintei

apâré pănă Joi séra.sèrbàtorl diarul nu va

La anul nou.Braşov, Bl Decemvre v.

încă câte-va cesuri şi bătrânul Cronos îşî va înt6rce din nou clep- sydrul seu, ca se laşe a se scurge un nou an în noianul veciniciei.

Ce fel de an va fi acesta, care v in e ? . . . F i-va el un an priincios, plin de noroc pentru indivizi şi pen­tru popore, său unul din aceia, pe cari istoria îi încadrăza în margini mohorîte ? . . . Cine p6te sci ? . . . Care dintre muritori pote pătrunde în tai­nele viitorului ?

Orî-cum este menit se fia însă anul, ce ne bate la uşă, un lucru este sigur: Şi el, ca şi toţi fraţii sei de mai ’nainte, va fi un an de luptă. Luptă din partea indivicjilor, luptă din partea popârelor pentru esistenţă lor, pentru viitorul lor,— căci viaţa e luptă.

V a 4ice cine-va, că in urma progreselor tăcute de omenime, con­trastele dintre <5men! s'au mai apla­nat, buna-înţelegere a progresat, ci-1 indivizi, luptă vehement' întreviJisaţiunea şi cu ea umanitatea şi-au estins aripile lor ocrotitore asupra unei părţi însemnate din su­prafaţa globului pământesc, şi astfel lupta pentru esistenţă nu mai are asprimera de mai ’nainte, ci dim­potrivă frăţietatea şi ajutorarea re­ciprocă apropie pe 6meni din ce în mai mult între olaltă.

Da, aşa este în aparinţă; în fond Inse lucrurile nu sunt nici de- cum aşa de trandafirii, după cum s’ar păre. — Form a luptei, tactica, am pute 4 ic®> s’a schim bat; lupta este aceeaşi..

Ce e drept, astăcjî nobilul nu mai p6te dispune după placul seu de averea şi viâţa ţăranilor de pe moşia sa ; creditorul nu mai pdte vinde ca rob pe datornicul său ; îm­pricinatul nu mai este pedepsit fără

nici o judecată, — dâră pentru aceea ţăranul sărac este tt sluga proprietarului b ogat; datoricul lip­sit, fără se fia véndut, estetot rob al cămătarului cu punga p n ă; îm­pricinatul este judecat dpă tóté formele legii moderne, dér de câte ori nu este condam nat şl pedepsit fără de nici o vină?

Libertatea, egalitateaşi frăţie tatea, aceste m ăreţe prinâpii, prc clam ate la pragul véculií în ca\ trăim , aveau se fie stelele condur^ tőre ale civilisaţiunei moţerne, ş' genere se şi susţine, că ar fi teoe* liile societăţii actu ale ; dâ* cu óte acestea ce vedem?... Popöre înregî asuprite de altele într’un mod mai mult sóu mai puţin rafinat, cltfe în­tregi sociale stăpânite şi sp^ulatq de câţi-va capitalişti, o lame itréga muncind din răsputeri şi versed su­dori de sânge, ca se susţină luinte- senţa societăţii moderne, do^da cea mai elocuentă a frăţietăţii aşa de mult trâm biţate: uriaşele am te ale ţărilor şi popórelor aşa ise civi- lisate.

Luptă, luptă veher^ntă íntrópo-

póre, óta adevărata reaftate a vieţii! A şa a fost de când lunea, aşa e acum şi aşa va fi, pănăcând va mai esista deosebire între »are şi mie; între tare şi slab, — rti un cuvént pănă când vor esista p) lumea acesta făpturi din carne şi öe, cu dorinţe, aspiraţiuni şi pasiuni — A césta este legea nestrăm utată a om enim ei; aşa a fost şi aşa va renáné, cu tóté ni- suinţele şi încercărle filantropilor şi idealiştilor, cu tót* progresele mo­rale, ce se susţine, că le face ome* nimea necontenit

Indivicjii şi popórele pregătite pentru acésta lupta, şi anume — cu deosebire vorbiod despre popóre — pregătitş nu atâta cu pusei şi tu­nuri, cât mai cu sămă cu diferite virtuţi trupesc! şi sufletescl, vor eşi biruitóre; dimpotrivă acelea, care

n:. posed destulă veojoşie, vor tre- bii se peră mai curénd séu maiţxr4iu*

Lupta va fi aşa-d0ră devisa anului, în care suntem gata a întră, şi acesta cu deosebire în ceea-ce ne privesce pe noi Românii, a căror is­torie nu este alt-ceva, decât povesti­rea unei lupte din cele mai grele.

Lupta îndelungată de X V III vó- ;uri, pe care au purtat’o moşii şi stra- noşii noştri pentru susţinerea indivi­dualităţii naţionale a poporului nostru

I ^ ^ c é s tá parte a Europei, în care l'a aşe4at divul Traian, avem să o continuăm noi, generaţia de astă4î. Lupta acésta nu este a4l mai puţin crâncenă ca în trecut, deşi ne aflăm în secolul X I X , poreclit secolul lu­minilor şi ai egalităţii popórelor. Şi noi, în tocm ai ca strămoşii noştri, trebue să trăim , ţinend cu o mână cornele plugului, eră în cealaltă avénd pururea sabia, ca astfel duş­manul să nu póta străbate în cetă- ţuia nóstrá naţională. Şi lupta acésta este cu a tâ t mai grea astă4î şi pretinde delanoi o energie şi o isteţime cu a tâ t mai mare, cu câ t mijlócele adver­sarilor noştri s'au rafinat, cu cât cursele lor s’au înmulţit, aşa încât trebue să fim cu cea mai mare bă­gare de semă, ca să nu cădem în ele.

Dér D-deu a înzestrat pe po­porul nostru cu multe însuşiri bune trupeşei şi sufletesci, ’i-a dat o pu­tere de vieţă, de care puţine alte némurí mai pot da dovadă, şi nu­mai acestei împrejurări avem a-i mulţăml, că mai putem trăi încă şi astă4î ca popor între celelalte po­póre.

Convingerea acésta ne da o pu­tere morală deosebită în lupta £rea, pe care avem a o p u rta ; dér ea nu ajunge, ca să putem eşi biruitori.

„ Ajută-te, şi D-4eu te va ajuta !tt In lupta pentru esistenţă nóstrá na­ţională trebue să întrebuinţăm tóté puterile, de care dispunem, căci dela energia, pe care o vom des volta, de­

pinde totul. Numai prin noi înşi-ne ne putem mântui.

A césta trebue să o scie to t Românul, dela Vlădică pănă la opinca, şi fiă-care să*şî facă datoria sa în sfera chiămării sale. Numai astfel lupta ndstră va fi încununată cu succes, numai astfel cetăţuia nóstrá strămoşâscă va puté fi salvată.

Pentru ca însă o fortărâţă se se potă apăra, nu este de ajuns, ca ostaşii aflători íntr’énsa să fia viteji şi fiăcare în deosebi să se lupte voi- nicesce. Décá apărarea nu va fi con­dusă după un plan unitar şi bine chibzuit, dâcă luptătorii vor purcede fiă-care după capul său, fără con­ducere şi fără înţelegere reciprocă, tóté sforţările vor fi zadarnice* Ce­tatea trebue să cadă.

Numai lucrând în unire deplină şi cu încredere frăţâscă unii faţă de alţii, putem spera, că vom respinge cu succes asalturile vehemente, ce se fac de o vreme Íncóce 4* dfe 4i împotriva redutei naţionalităţii nóstre.

Şi astă4î, când păşim într’un nou an de luptă, nu avem altă do­rinţă mai ferbinte decât să vedem din nou închegându-8e şirurile óstei nóstre destrăm ate de un timp íncóce, ca astfel cu tóté puterile, de care sunt capabile braţele nóstre, şi în deplină înţelegere, să dăm piept cu succes cu orî-ce duşman.

Aşa-déră luptă cu energie şi cu deplină încredere între f ra ţi !

Numai astfel va ave naţiunea nóstrá un an nou fericit, un viitor feric it!

CRONICA POLITICĂ.— Bl Decemvre.

Deputatul baoovinean Dr. I. Ţurcany în şedinţa din 5 Ianuarie n. 1897 a camerei imperiale din Viena, a rostit o vorbire im­portau tă şi vehementă despre afaC0ril6 şcolare din Bucovina. Trei punote prinoi- pftie au iormat tema vorbirii d-lui deputat:

FOILETONUL „GAZ. TRANSU.

Călindarele nostre.Suntem la înoeputul unui an nou.Fiă-care om cunoscător de oarte, oare

nu voiesoe s5-şl fao& „din oap oălindar* în decursul anului, îşi prooură, d6oă nu şî-a şi procurat pănă acum, ana din acele oărţl 86u cărticele tipărite ou negru şi ou roşu, în oare pdte găsi sărbătorile de peste an, întuneaimile de sore şi de lună, genea­logia domnitorilor, târgurile eto. şi p& lângă aoeea câte-va toi cu material amusant şi instructiv, — nisce păscâlii moderne, îm­preunate ou®almanaoliarI literare-seiintifioe- umoristioe, mai mult s6u mai puţin reuşite.

Este prin urmare pentru âă-oine o Gestiune de ore-oare însemnătate: oe fel de tovarăş, ce fel fie consilier să-şi ia pe timp de 865 s4u 866 cjil® ? • • • latrebarea aoâsta este de mai mare importanţă pen­tru aceia, pe oarl nu-i prea îmbulzeso nioi paralele, moî cărţile, şi carî, în urma ocu- paţiunei lor şi. a posiţiun^ior sociale, nu au pretenăiunl bibliografioe toomai mari.

Dér oestiuoea călindarelor nu are în­semnătate numai pentru partioularl, ci ea are o importanţă generală, deóra-oe pentruo mare parte din popor călindarele sunt aprópe singurele cărţi de cetire, aprópe singurele isvóre de învăţătură şi petreoeTe,— şi e natural, oă după-oum e hrana spi rituală, aşa se vor dşsvolta şi puterile su fletesol ale poporului, aşa se vor plămădi caracterele, aşa se vor propaga înstişirile bune séu rele. „Omul oât trăiesce, tot în­vaţă, şi tot móré ne’nvSţat*4, 4i°e prover­bul. Şi aşa este : Educaţiunea omului se înoepe în oasa părintâsoă şi în sc01ă, şi să continuă în vi0ţa de tóté cailele, unde ss desăverşesce prin contaotul ou lumea, prin participarea la viâţa publică, prin cetirea fiarelor şi a cărţilor, între cari, pentru mulţime, călindarele ocupă un loo de frunte.

Prin urmare nu e lucru indiferent, ce oălindare se pun la disposiţiucea unui po­por, şi ored, că nu va fi de prisos, dóoá vom cerceta în deosebi călindarele apărute la noi Eomânii din Ardaal şi din Ţâra un* gurâscă pentru anul, in care am întrat.*

Am înaintea mea 11 câlindare, tóté

date la lumină aioi la noi, la Românii din Dacia superioră, după espresiunea oeva cam antioată a fericitului Al. Papiu-lla> riacu.

Voiţi lua rend pe rând aoeste oălin­dare şi voiîl sohiţa pe scurt cuprinsul lor.

Inoep ou Nestorul călindarelor n6stre: „ pe anul dela Christos 1897, careeste de' ^ se cuprinde din 865 de4iie, întocmi^ P0 grad urile şi olima marelui principat al .Ardealului şi a altor ţări în­vecinate*. Aoeb* venerabil moşn^g, oare mai ’nainte era V at ift de firmaClosiue, acum ese în e^tura iui W. Kraffc din Sibiiu şi P6rtă în t‘V r ate na mai Pu ia de OV, i. e. o sută şi ^ ' - 'd e T ă rvenerabilă e ta te ! .. . Moş D ” &rS’ ^ în vestmântul cel veohi tru aoeea s’a modernis Astfel sub rubrica

'pian „Mars- 119), pe câuc

arseillaisa" este Lisle. . . Deoât,

prelucrare de un mai ’nainte

cuprinde tractatul: • „too al plugarului ş l , ua ^ dBueva despre napii a,* ,T 4. * ,ă despre nevral-bno» De petrecere» ^ moderflă^(din Istoria suierinţn dej.

• u . i a dl a VOlt sS-Păţania beţivului** (dic . .i u , , . , v neurastenie,ţ6ră de A. VlahuţS, - • adeySr este

lgia sâu du-

piese de autori, cari stau departe de lumea potcóvelor, — preoum şi câte-va poesii şi aneodote. Un anacronism pentru un oălin- dar atât de venerabil, oare după oum îmi înohipuiesc, este cetit mai cu sémâ de oâte un bătrân séu bătrâaă ou oohelarl, oarl (bătrân séu bătrână, înţeleg) înoă nu s’au deprins destul de bine ou „slovele oele nouă“, sunt o le trei aneodote ilustrate (Rea consoiinţă, Lege naturală şi Cooonul Păhuţ şi măsarul Flutur) ou nisoe chipuri ou to­tului tot străine pentru poporul nostru, precum şi anunţurile inevitabilului L. Vértes (Alifie pentru obraz, mijloc sioilian pen­tru păr, alifie pentru barbă etc. eto., de oare bătrânii noştri, oel puţin mai demult, nu aveau nioi o trebuinţă*). Mult haz mi-a

sibiian i *) Na soiu de ce valdre sunt doftoArad, anuî?r“ a0‘Î »L a .Vult? r“ dm'Lngoş.p- r , alte doftorii, oe le vedem aDunţ,

0 aoesfcl toile ndstre, dâr atât soiu, oă turor publioaţire, d. e. la Germani, foile seri6/; archidieoesană ildă „Die Gartenlaubea, îuai'i turor oerinţelor t§& an“nţurl despre aseme oâliudarul arSdan T ' " ?forte primitiv. Io10^ ‘ P ■ *w.

(Va urma.)

Pagina 2. - VZETA TRA şilV ANIEI Nr. I..— 1897.

grabnica înfiinţare a soólei snperióre de fete în Cernăuţ; defectele în inspecţia şco­lară, al cărei şefDr. Tumlirz, ueounosoend oa inspector de soóle al ţării cele două limbi: română şi ruteană, să fiă imediat rechemat dela poetul ce-I ocupă în Buco­vina, şi în locul lui să fiă numit un om apt şi cunoscător de limbile ţării; apoi ne­fasta stare de luorurî la scóla specială de lemnărit din Câmpulung, unde prin depăr­tarea de aoolo a prof. Pîşlea, postul de învăţ. de sculptor şi a4î e în vaoanţă. D-l deputat cere întregirea neamânată a aces­tui post. In decursul vorbirii sale d-l de­putat a fost fórte des întrerupt de presi- dentul camerei şi de observările deputatului Tittinger*

*In cercurile politioe maghiare n’a prea

făout bună impresiune scirea, că fostul mi­nistru» de esterne contele Kalnoki este de­semnat a fi ambasador anstro-ungar în Lon­dra. piarul „B. H.tf, încăleoând) armăsarul şovinist, face urmátórele observaţi uni fu­dule : „Déoá ministrul-preşedinte Banffy*, 4ice, „a avut vr’un suooes apoi, acesta a fost de 'sigur învingerea ce a raport«tJo asupra ministrului de esterne oonte Kal­noki, care a fost tras la îndoială ingerinţa legală a guvernului unguresc în afacerile esterióre ale monarchiei. Este deci o da- fcoriă a lui Banffy de*a influinţa în direc­ţiunea, ca în representanţa esterioră a mo - narchieisănu prindă putere nisce elemente, cari cum s’a vă4ut n’au nicî o înţelegere pentru instituţiunile constituţionale ma­ghiare. Ar mai merge, când Kalnoky ar fi chemat ső represente monarchia în Darm- stadt séu în Kopenhaga. Sunt însă posturi diplomatioe oa oel din Londra, carî recer, ca oandidaţii ső posódá o măsură óre-care de înoredere. Ne aducem aminte de o ob­servare, ce o făoîi Kalnoky pe timpul când se afla deputaţiunea Românilor în Vieaa cu Memorandul, pe care voiau să-l predea monarchului în personă: „In oale din urmă* — 4ise Escelenţa Sa — „ Valahii au dreptate*. Cum ar pu é deci oineva, oare are astfel de idei despre raporturile ungu­resc!, să represente de pildă fată cu astfel de nisuinţa interesele Ungariei".. . . Fóia ungurâscă termină prin a arăta, oă nu ar fi admisibil ca Banffy sé tolereze ca prin înounjur să între ârăşi în manile lui K al­noky o parte însemnată a sferei de putere esterióre. Ni-se pare numai, că şoviniştii sumeţl aştâptă dela Banffy şi luorurî, ce treo peste puterile lui.

*

In Italia ceea ce preocupă mai mult pe cetăţeni este în timpul de faţă întreba­rea, că óre ce sumă va trebui să plátéscá guvernul italian ca despăgubire de résboiü regelui Menelik? In tratatul de pace, pe care regele Umberto l’a trimis în soris cu câte-va cjil© înainte lui Menelik nu este stabilită suma de despăgubire, ci regele

făcut, când am vécjut anunţat cu litere civile (semi-oirilioe): AnKep (rfceinEaSKacten. Adevérat, ţăran român cu ciórecí şi cu opinci, şi în cap cu şapcă nemtesoă!

Afară de călindarul „cu potcóve*, edi­tura lui W . Krafft din Sibiiu mai scote încă alte trei călindare, care tóté anul acesta se disting prin frumósele lor ou- verte (pagini dinafară) colorate. Aoeste trei călindare sunt: „Amioul poporului*4, „Calendariul Sătânului* şi „Posnaşul*, că- lindar umorisfcio.

„Amicul poporului*, redigiat la înoe- put de răposatul Visarion Roman şi mai târziu, pare-mi-se, de d-nii Ier. Bariţiu şi N. Petra-Petrescu, de present este întoc­mit de părintele Gr. Sima al lui Ión. v -malul cuprins în „partea literară* s ii an este: „Hagi Tudose* de Bar'■aescu (Dela Yranoea); „Notiţă r *\turei române* de Y. A. Urer

*ui; altfel dimpotrivă* Jţo pnţî, să s' " - i lâ

lud

фее numai, că stabilirea sl iei să se lase la simţul de dreptate al guv rnului italian. „Tribuna*4 din Roma scriseseră Italia va avé să plătâscă фее milióne de lire Abissi- niei. Soirea acésta a produs mare neli- nisce în poporul italian. „Ităie* spune, ce-i drept, că sama de despăgubire niol pe departe nu va puté să fiă aşa de mare; dór asigurarea acestei foi nu pót* linişti spiritele, mai ales fiind-că însu-şl ae st 4iar фее, că „noblesse oblige*, cu alte с vinte, că autoritatea guvernului italian preinde, să nu fiă sgâroit la stabilirea sume de despăgubire.

*Sârbii nu prea par a fi încântaţi de

noul ministeriu Simici, séu cel puţin ш cred în durata lui. Noul cabinet avea jă fiă un ministeriu de coaliţiune, compus da tófce trei partidele sérbescí. N'a succes îosă acâstă coaliţiune din causa progresiş tilor. Rămân dér representaţl în noul mi4 nisteriu numai liberalii şi radicalii. Cum sunt aceste două partide representate în ministeriu? Doka Simici a fost odată libe­ral, der 16 ani el a trăit înafară de Ser bia. Generalul MiskovicI e liberal, dér с. soldat el e dator să împlinâsoă înainte c? tóté voinţa regelui, ér Clerici nu este, cât un liberal disident. Dér nicî pa. ,*cia radicală nu póte fi mulţămită de modul, cum e represeutată în cabinet- Acolo sunt aşa numiţii radicali ai Curţii, cari însă nu sunt adevărata espresiune a partidei, căci adevărata direcţiune în partida radicală o representă Pasiol. Din tófce acestea se con­chide, că viâţa ministeriului Simici va fi scurtă.

In cestiunea liturgiei ungurescl.De când a fost răspândită prin 4^ ©

soirea, că Curia papală a refusat de-a ad­mite introducerea limbei maghiare ca limbă liturgică în bisericele greco-oatoliee, foile unguresc! au eşit din sărite. Număr de nu­măr publică articull în causa acâsta, înju­rând când pe unui când pe altul, când pe guvern pentru-că nu scie să st6rcă „res- peotul* celor dela Roma, când pe cei dela Roma pentru-că nu vor eă se supună ca­priciilor celor ou maghiarisarea pe căciulă. Nu rămâne scutit de aceste înjurături nicî bietul Strossmayer dela Diakovar, despre care presupun, că prin influinţa, de care el se bucură la Roma, ar fi contribuit în oausă.

Dintre tote însă mai caracteristic este, că furia se varsă şi asupra Românilor, mai ales a Românilor din diecesa greco-cato- lică a Oradiei mari, cărora li-se ia în nume de rău, că se bucură de acest nesucces al inaghiarisatorilor.

Prin faptul acesta Ungurii se dau ei înşişi de gol. Acest fapt este o dovadă, că maghiarisatorii nu au în vedere numai pe renegaţii ruteni dela Dorogh, ci întrega biserică greco*catolică a Românilor. In

rocul şi mintea*, snovă de Gr. Sima; *Das- călî“, un fel de satiră de Moduş, (care, după a mea părere, mai bine s'ar fi potri­vit în „Posnaşul*); „Lucrarea pământului*, după Al. Vrânyi; ^Medicină poporală* după dr. C. D. Severeanu (Nisce saturi medicale, care numai poporale * u sunt; aşa d. e. espresiunea „corpi streini*, în loc de „corpuri străine", sdu pa'jagiul: „D6că vesicăt6rea este causa, se va presăra cu praf de camphor, 6r de băut se vor da tisane emoliente şi oa'taplasme pe partea inferioră a ventreiaVf „Vorbeu (un fel de „scăpări5'-"** 5e Spirit", cum ar fi 4*s ră- Pn ' ul „Calicul") de Gr. Sima,

esii şi anecdote. O înfăţi- i călindarului acestuia —

adjustare în hârtie şi •aţiunî, tote de actua-

din Sinaia, 8 odăi rescl, Arohiducele Ca-

jria, P6rta cetăţii şi .t,. din Alba-Iulia, Podul

dela Cernavoda, Fritjof . W. Rontgen şi invenţiu- )te aceste ilustraţiunl sunt ,cările necesare. — In ge-

imul loo erau luaţi la ochi Românii gre- ^catolici din diecesa Oradiei mari, des- P cari, ca mai apropiaţi, "sperau să fiă otdintâiu, cari să se asimileze în privinţa acta celor dela Dorogh. De aci apoi mo­lipsea se va continua mai departe, pănă oâi la urmă întrega biserică greco-cato- lică-a fi cucerită pentru maghiarism.

Călăuziţi de asemeni ilusii pr6ate şi cutete, nu e nicî o mirare, decă şovi- nişti aaghiarl au rămas forte opăriţi în faţa omorâtei deoisiunl a Congregaţiunei papai'şi caută să se răsbune prin înjură­turi ş^meninţări.

y ameninţă adecă, că greoo catolicii din Dogh se vor rupe de Roma şi se vor oo,.ătui în biserioă de sine slătăt6re. Forte Ije răspunde la aedstă ameninţare foia cailioă „Alkotaaâny“, avertisându i să nu uble cu minciuni, căci „Maghiari greco-ca^licItt, — cum porecleso foile şo- vinişte p Rutenii renegaţi din Dorogh — nu esistă300ţ000, oi, după însă-şl declara- ţiunea dii cameră a ministrului-preşedinte ictual, nmai 300,000, er aceştia nu potS se conâtue în biserică de sine stătă- >re, ou att mai puţin n’au dreptul de-a

rbi în nmele greoo-catolicilor, cari nu identific niol-decum cu dorinţele rene-

gailor dinHajdu-Dorogh.Nu n»i sci oe să cjiol şi cum să ca-

ractirisezl i>surdităţile şi neconseouenţele, în ori în6ti c6ta şoviniştilor mari şi miol ou n«ioootittle planuri şi pofte de maghia- risare

Tai anul, când între Armenii din Ardea se pornise o mişcare pentru în­fiinţare unei episcopii naţionale arme­nesc!, iile unguresc! înoepuseră să ţipe. Aducea fel şi fel de argumente pentru a proba, i pretensiunea Armenilor ar fi absurdă, lepatriotică şi nerealisabilă etc. Acum, oâd renegaţii dela Dorogh vor să facă aeela% luoru, tot foile unguresc! sunt, cari strigă i gura mare, că cererea lor e cât se p6te le justă, coreotă şi patriotică.

Va să <ioă aoelaşl lucru, care pentru unii este abs*d, nepatriotio şi nerealisabil, pentru alţii es.a just, corect şi patriotic!

Ac<§sta e'ogioă eşitădin cap de „pa­triot* !

Ar fi forfe trist, dâcă după atâtea probe de perfidr, s’ar mai put6 întâmpla, ca glasurile acestor şoviniştî să mai găsd;soă resunetui dorit.

S O IR IL E D ILE I.— 31 Decemvre.

Darul de Crăciun al episcopului Pavel.Sub acest titlu aduce .Familia* dela Ora- dea mare următorea soire, menită a storce recunoscinţa tuturor Românilor de bine faţă cu I. P. S. S. generosul episcop Mi- hail Pavel dela Oradea-mare : „Suntem rioiţl*, 4ice „Familia*, „a ad«o« ounos- cinţa de obşte un fapt, cp--5 va umplé de

nare însă asemănând materialul cuprins în anii din urmă ai „Amicului poporului* cu materialul din anii mai vechi, nu soiu (Jău, mai curând mi-se pare, că observ un regres, decât un progres. Acésta o 4*° uu’ mai după impresiunile ce mi-au rămas din cöpilárie, când apariţiunea unui an nou din acest călindar era pentru mine eveni­ment.

nCalend*riul Sáténului* (călindar nou) este un estras sărăcuţ din „Amioul popo­rului*. Afară de partea obicinuită calenda­ristică, el nu ouprinde altceva, decât snóva „Norocul şi mintea“, „Vorbele* de Gr.» Sima al lui Ión, „Podul peste Dunăre* şi două-trei poesii şi anecdote, mai tote ou- prinse şi în „Amicul poporului*. Nu e vorbă, călindarul aoesta e fórte ieftin, dór totuşi cuverta cea frumósá pare-că te faoe să aştepţi un ouprins ceva mai de Dómne- ajută.

^Posnaşul* , „călindar de vreme lungă, ce urîtul îl alungă*, se află acum în anul II al esistenţei sale. El este alcătuit ou de­stul umor, cuprin4end diferite anecdote şi apropouri în prosă şi versuri, ca bună-oră călindarul fóiei „Fliegende B'ătfcer* din

bucurie t«5te inimile ronaânesol. Aflăm, oă Exo. Sa episcopul Mihmi Pavel a depus în sèptêmâna treciMă la mânile eapitlului gr. cat. din Oradea-mare o sută de mii de ÜQrinï, oa adaus la fondful Pavelian, menit pentru scopurile culturale ale diecesei gr. cat. ro­mâne de Oradea-marej oare astfel a atins suma de §ése sute de mii de ftorink Suta de mii, depusă acuma, după-oum ni-se spune, este destinată pentru asigurarea internatu­lui şi a şoolei române de fete din Beiuş, fondate tot de Ex. Sa. Faptul acesta este atât de străluoit, încât orl-ce ouvinte der apreţiare şi de adsuiraţiune sunt palide. Neîntreoutul binefăcător, care de mult şi-a făcut un nume nemuritor în istoria oultu- rală a Românilor din Ungaria, de astă- dată s'a întrecut pe sine însuşi. Atotputer­nicul Dumne4eu sô-i lungéscâ firul vieţii în sănătate deplină, ca să t>e p6tă bucura anî îndelungi de fructele binefacerilor sale incomparabile 1“

—o—Serbarea Anului nou în Bucurescl.

„Monitorul Oficial* publică următorul pro­gram al serbărei Anului nou: M. S. Re­gele, însoţit de Principele Ferdinand, Moş­tenitorul presumptiv, şi încungiuratde Casa Sa militară, asistă la oficiul divin ce se va celebra în Sânta Mitropolie la 10 1 6re dim. faţă fiind miniştri, preşedinţii şi mem­brii Adunărilor legiu’tore, înaltele curţi de casaţie şi de compturî, curţile şi tribuna­lele, primarul cu consUiul comunal, ofioerii generali şi superiori, cari nu vor fi sub arme, oamera de comeroiu şi funcţionarii superiori ai Statului. Trăsura Ragelui va fi escortată de un escadron de cavalerie. După serv:ciul divin, Regele trece în re­vistă garda de onôre înşirată în curtea s-tei Mitropolii, şi merge în apartamentele Mitropolitului Primat, unde primesoe feli­citările înaltului cler şi ale persônelor pré­senta.

—o—Archiducele Rainer şi-a serbat eri a

70-a aniversare a nascerei sale. ’I s'au fă­cut în presérà ovaţiunl numërôse. Acade­mia de 8ciinţe şi însemnate corporaţiunî din Viena i-au predat adrese pompôse prin deputaţiunl. Arohiduoele este comandantul suprem al armatei teritoriale din Austria. A fost deci în deosebi felioitat .de minis­trul apărării ţerii.

— o—Amuţită In şc61ă. Un cas rar şi ciudat

s’a întêmplat 4»lele treoute în şcola oivilă de fete din Glogau. Se vestesce adecă, că în decursul prelegerei o fată şi-a perdut graiul. Biata fată a adus la cunosoinţa pro­fesorului său nenorocirea ce a ajuns’o, scri­ind pe tablă, că uu pôte vorbi şi rugându’l tot-odată să o trimită acasă. Fiind apoi vi­zitată de medic s’a constatat, oă amuţ0la i-a provenit din nervositate şi anemiă în gradî măre. Medicii au început a o electrisa şi după trei 4il© Şi-a redobândit graiul.

—-o —

Miinchen. Aneodotele sunt parte originale, parte prelucrate séu reproduse; multe din ele sunt însoţite cu ilustraţiunl, după-cum se vede, reproduse din foi umoristice străine.

Trec acum la calinăarele cu caracter bisericesc.

Deşi sciu, că feţelor bisericesol li-se dă totdéuna întâietate, totuşi am fost silit de astă-dată să calo acest vechiü obiceiü, de ôre-ce n’am putut trece ou vederea bă­trâneţea, şi ooupându-mă cu bătrânul în­grijit de librăria Krafft, a trebuit să trac­tez şi despre fraţii mai tineri, răsăriţi din aceeaşi sâsésoà editură.

Dintre călindareie eolesiastice am la îndemână numai doué : pe cel archidiece- san din Sibiiu şi pe oel tipărit în tipogra­fia dieoesană a Aradului. Aud, că afară de aceste „prea ouviose* oălindare, mai es încă două de aceeaşi tagmă, şi anume unul la Caransebeş şi altul la Blaş, dérâ de acestea n’am avut norocirea a da aici în oraşul Coronei. Mă voiü ocupa aşa-d0ră numai cu oel iiela Sibiiu, care acum se află în anul 46 al efeistenţei sale, şi ou cel dela Arad, care est^8 un junişan numai de 18

Nr. 1.— 1897. GAZETA TRANSILVANIEI Pagina 3

N ou abonamentl a

QAZXTA TBAISILVÂZriIICu f Ianuarie 1899 st. v*

»e d eacliiile n o u a b o n a m e n t la «are in v ităm pe to ţ i a m ic ii ş l s p r i­j in i t o r i i fo tei no s t re .

P reţul abon am en tu luiiPentru Austro-Ungaria:

p e lu a . azi. ................................... 1 2 £Lp e ş e s e l u n i ................................... © £Lp e t r e i l u n i ................................... 3 £L

Pentru România şi străinătate:p e u n . a n ................... -40 fraXLci.p e ş e s e l u z i i . . . . . 2 0 „ p e t r e i l u n i ........................ 1 © „

Abonarea se pote face mai nşor prin m andate p ostale-

Administraţiunea „G azetei T ran silv an iei11.

Tabloul biografic al împăratului. Dininoidentul jubileului de 60 de ani de dom- niă, a Majestăţii Sale Impăratului-Rege Franciso Iosif I, dare se va serba în anul 1898, Vienesii vor pregăti un tablou istorie la propunerea profesorului de piotură FJei- scher. Sugetul tabloului îl vor forma mo­mentele prinoipale din viâţa şi domnia îm­păratului şi Regelui. Dintre evenimentele din Ungaria va fi representată înooronarea Majestăţii Sale ca Rege al Ungariei.

Logodnă. Din Brăila ni-se anunţă lo­godna d-lui Gheorghe I. Manole, comerciant, tmul din harnicii noştri tineri dela Săceîe ireouţi în România, ou d-ra Zoe 1. Dinu,— Adresăm tinerei părechl felicitările nos- tre cele mai sincere.

—o—Societatea filarmonică din loc îşi va

ţia6 proba Vineri sâra ia 8 ore, la restau­ra ţiun ea Fleischer.

—o—Inundaţiunî în Spania. Guadalquivirul

a crescut 9 metri pesce suprafaţa sa nor­mală şi a inundat stradele şi aleiurile din Sevilla. Autorităţile, ca şi privaţii, împart pcporaţiunei sărace ajut6re. Comunicaţiu- nea pe calea ferată ou Madridul este în­treruptă. Din totă ţâra se anunţă, că rîu- rile au crescut grozav şi că au întrerupt t6te comunicaţiile.

— o —Foc. Astă4l pe la 6rele 12 Y2 a luat

foo şura, economului Ioan Oprea din Bra­şovul vechio. Focul a fost stîns cu mare greutate.

Concert la „Pomul verdeu. Mâne seră, Mercurl, în sâra de anul nou, va oonoerta capela lui Costi Găluşcă la otelul „Pomul verdeu. Intrarea liberă.

Sciri mărunte din România. Proeotul de lege privitor la repausul de Duminecă va fi modifioat, cu consimţământul guver­nului ast-fel: In comunele rurale răpaosul dominical va fi pănă la orele 12 la ame4l, âr la oomunele urbane dela orele 12 la amecţl înainte pănă Luni diminâţa.

— Palatul din Iaşi al Alteţelor Lor Regale principele Ferdinand şi principesa Maria va fi terminat la primăvară.

— D-l Y. D. Vasiiiu a obţinut avan- tegiile legii pentru încuragiarea industriei naţionale, pentru o fabrică de zahăr pe moşia Hanoea, oomuna Brehuesol din ju ­deţul Botoşani.

— După un raport al consulului ro­mân din Odesa, resultă, oă în anul 1895 s’a exportat prin acel port: 4,828 boi şi vaci pentru o valdre de 290 mii ruble şi 41 mii 851 oi pentru o val6re de 167004 ruble.

— Ministerul domeniilor a primit pănă acum 54 oereri de explorări de mine. Cele mai multe cereri sunt venite dela proprie­tarii din ţâră. Vr’o rjece cereri sunt venite din Englitera, Franoia, Olanda şi Germania pentru explorări de mine de cupru, de căr­buni de piatră şi de petrol.

Inovaţiune practică în felicitării? de Anul nou.

Nu suntem dintre aceia, cari ar voi ső se ştârgă tóté obiceiurile, după cum esiştă acjl un curent modern; .dér nicî nu suntem pentru susţinerea unor obiceiuri, ce uşor se pot înlocui ou altele mai nemerite şi mai praotioe. Aşa póte fi numărat între acestea şi obiceiul, de-a se felicita de Anul nou prin telegrame, sorisori, cărţi de vi- sită eto.

Oea mai puţină cheltuélá şi oel mai puţin lucru îţi dau fără índoélá felicitările prin cărţi de visită. Cu tóté astea sunt ca­şuri, oă şi acest obieeiü póte să devină cos­tisitor. Aşa, de esem piu, oei ce au multe conexiuni, mai ales comerciale, vor trebui să oheltuâsoă o pumuliţă nu ou {totul neîn­semnată. Aoésta o simt ou deosebire comer­cianţii dela noi, oari au legături mai estinse ou România.

Las’ oă taxa de carta de visită tri­misă în România e aici de S cr<, dér în schimbul cărţilor de visită trimise în Ro­mânia mai esistă şi alt inoonvenient. De aoolo adecă vin forte adese-ori bilete de felioitârl, oari nu sunt de ajuns francate (1% ori 3 bani în loc de 5 bani.) In acest oas, restul portului nefrancat avem să-l plătim noi aici in duplu. Dócá se mai în­tâmplă apoi — şi aoésta se întâmplă forte des — ca pe cartea de visită să fiă scrise, fiă şi numai 2 —8 litere, atunol mai avem să plătim şi amendă. Un bilet de felicitare sosit la noi ne costă -astfel câte 2—8—5, ba ohiar şi 8 or. In Braşov, de esemplu, sunt destule familii românesc!, pe cart le oostă oâte 2 — 3, ba chiar şi 5 fl. aceste fe- lioitărî.

Trebue să numim deci forte practică iniţiativa unui considerabil număr de cetă-

ţeni români din Focşani, din partea cărora vedem publicată în „Voinţa Putnei“ urmă- t6rea felicitare:

„Subsemnaţii felicită prin publicitate pentru anul nou 1897 pe toţi prietenii şi cunoscuţii lor, luând tot-odată hotărîrea, ca cheltuita, ce s'ar fi ocasionat cu cărţile de vi­sită, s i fiă oferită „Societăţii pentru ajutorul elevilor săraci din judeţul Putna*.

Urmâză sub acâstă felicitare subscrie­rile, în număr de vre-o 80. Suma economi­sită ou cărţile de visită, cu plicurile, ou timbrele poştale, cu timpul ce-ar fi trebuit pierdut, eventual şi ou telegramele, a fost oferită din partea felioitatorilor sus citatei societăţi. Aoâstă sumă face 317 lei,

Etă o iniţiativă pănă acum p6te ne­cunoscută la noi Românii. Felicităm pe iniţiatorii acestei inovaţiuni praotioe în fe­licitările de Anul nou.

Mulţămită publică.Subscrisul în numele comitetului pa-

roohial dela biserica gr. or. st. Treimi, pe Tocile, în Braşov, vin şi pe acâstă oale a esprima cele mai sincere mulţămite d-lui Ión N. Biduj comeroiant în loo, oare con­dus de nobilul său simţământ de îndurare cătră "i?ei lipsiţi, a dăruit de sf. sărbători ale nascerei Domnului la 21 de scolarî câte~o păreche de cisme, o flanelă şi un colac. Ajute Dumnezeu, ca asemeni fapte nobile de caritate oătră cei lipsiţi să găsâsoă mulţi imitatori în mijlocul nostru !

B r a ş o v , 31 Deoemvre v. 1896.In numele comitetului paroohial al biserioei

sf. Treiml-Tooilelón Sfaciu,

înv. şi actuar comit.

V a r i e t a t e .JQiua de anul nou acum şi odiniârâ.

De ar învia cineva dintre cei oari au trăit în evul mediu, de sigur s’ar mira mult, vă4ându-ne pe noi în 4iua de anu nou» oă ne gratulăm unul altuia: „piua de acjl la mulţi ani!“

Nici Romanii şi nici Grecii n’au cu­noscut alt an nou, decât 4iua aceea de tomnă, când n6ptea ou 4iua suot egale.

piua de 25 Deoemvre, 4i«a nasoerii Domnului, a fost serbată de împăraţii ger­mani ca 4iua de anul nou pănă la jumă­tatea a doua a vâcului X V I şi numai la începutul vecului al X V II 4 ua de anul nou a fost 1 Ianuarie.

In Franoia pănă la 1556, anul se începea la sărbătorile Pascilor, în Anglia însă pănă în 1752, anul s’a început din Martie 26.

încă nici astă4i anul nu se înoepe pretutindenea cu 1 Ianuarie. Copţii din Egipt serbâză începutul anului la 1 Au­gust, Nestorianii şi Jacobiţii numără anii după calendarul «Julian din 1 Octomvre.

Cu atât mai vechiă este originea în­semnătăţii (Jilei de anul nou. Deja în epoca vechiă 4iua de anul nou a fost sărbă­torită,

Jidovii — cari au luat de basă la

numărarea anilor 4iua oând e lună nouă— au serbat anul nou în 1 Tisri, 4*ua jude­căţii Domnului şi a nasoerii lui. Ei anun­ţau apropierea aoestei 4^e P^ri sunetul trompetelor şi al buoinelor, şi de aoi numea sărbătorea trompetelor, sâu mai bine, Sabatul trompetelor.

Perşii încă ţineau de sărbătdre nm -raz, seu 4*ua de ®nul bou şi în 4*°* aoâsta îşi dăruiau unul altuia ouă.

Romanii serbau pe Ianus ca 4* de anul nou şi cu mare plăoere îşi împlineaţi luorurile lor în aoea 4i> pe care o şi nu­meau ei dies fastis.

La Romani deja era în us oa în 4>na de anul nou magistraţii să-şi gratuleze unul altuia, acâstă datină însă, pănă la noi s’a perdut.

Datina de a se face presente ou oca- siunea 4ilei de anul nou îşi are originea tot dela Romani. La început se făoeau da­ruri de anul nou pome, curmale şi smo­chine aurite, mai târ4iu bogaţii îşi făoeau daruri mai preţi6se.

Mai în urmă datina aoâsta se pre­făcu în drept, de care numai patricii pu­teau să useze, âr clienţii o făceau din da- toriă, ca în 4iua de anul nou să duoă sirena, darul de anul nou, patricilor.

împăraţii mai târ4iu au pretins dela fiă-oare acest dar, oa un fel d© mică con- tribuţiune. Aoest obioeiu vechiu s’a mo- dernisat şi cu deosebire în Franoia a prins rădăcină mai adâncă gratulările de anul nou şi oadourile de anul nou sub nemele de ărennes•

Astă4i deja pretutindenea esistă t6te aceste obiceiuri, atât la noi cât şi în alte ţări străine. Numai cât oei mai mulţi se mântueso de acesta îndatorire cu litereleo. n. f .

U L T I M E S C I R l .

Budapesta Bl Dec. V . Partida lui Apponyi a hotarît se nu ia parte la desbaterea budgetară.

Bucuresci, 30 Decernvre v. Mi­nistrul otoman de culte a declarat, că nu póte se confirme pe Antim, câtă vreme patriareiiatul ecumenic nu recunósce alegerea făcută. P a- triarchul ecumenic la rendül seu a declarat, că singurul lucru ce pdfce se facă e se se ímpotrivéscá la c a ­terisirea lui Antim.

Petre ceri.Beuniunile femeilor române de ambele

confesiuni, din Făgăraş şi jur, în vită la pe­trecerea de dans, care va avea loo Dumi­necă în 24 Ianuarie 1897 st. n. în sala Ho­telului „Lauritsohtt. Inoeputul la 8 6re s6ra. Pentru Reuniuni: Zinca Roman, preşedintă Maria Dan, preşedintă. Preţul de întrare:1 fi. de pere6nă, şi 2 fi. 50 or. de familie peste doi membrii Galeria 1 fi. de pers6nă. Bilete de întrare se pot căpăta -s6ra la cassă începând dela 6 ore. Venitul ourat este destinat în favorul reuniunilor. In paus& se va juca „Căluşarul şi Bătuta*.

ani. Ambele aceste călindare au ca parte de căpetenie şematismul mai mult sâu mai puţin esact al oierului şi al celorlalte or­gane bisericesci şi şcolare din diecesele respective*). Intr’a doua linie vine apoi par­tea pentru învăţătură şi petreoere, întitu­lată în ambele călinjiare în oestiune : „par­tea literară". In oeea-oe privesoe acesfcă parte, călindarul dela Arad mi-se pare mai succes oa al Archidiecesei, ouprin4©nd ma­terial mai variat şi tot-odată mai acomo­dat trebuinţelor oetitorilor, cari sunt mai cu sâmă preoţi şi învăţători. In călindarul arădan aflăm piese luorate mai ou semă de învăţători din diecesă, dintre oare unele sunt destul de reuşite („Beţivul îndreptata,

*) întrebuinţez espresiunea „mai multsâu mai puţin esaot“ în deosebi faţă de oălindarul archidiecesan, unde d. e. la con­spectul profesorilor dela şcolele medii ro­mâne din Braşov văd şi acum pe d-l Io- sif Maxim introdus oa oonducător de studii la şcola reală, pe oând dânsul s’a retras deja de aprope 3 ani de <Ş.ile din acâstă

•funcţiune, ocupată de present de d-l G. Chelariu. De altă parte nu văd între pro­fesori pe d-i N. Bogdan, care servesce deja *de vre-o patru ani de 4’le la aoeste şcole.

povestire de N. Stefu; „Viaţa la ţâră“, o frumósá schiţă de Al. Muntean; „Pocăiţii**, dialog de I. Grofşorean; „Capitalul inte- leotual“, de Romanul; preoum şi câte-va poesii şi anecdote poporale, adunate de asemenea de câţi-va învăţători).

Călindarul archidiecesan dela Sibiiu, afară de poesia „Dormi în paoe“ de Al. Vlahuţă, 4 epigrame de R. D. Rosatti şi A. C. Cuza, o mioă aneodobă şi afară de două poesii de G. Coşbuc, publicate însă fără numele autorului, cuprinde o singură piesă, ce e drept, mai mare: nuvela „Flori şi buruenl“ de Ilarie Chendi. 1)1 Chendi este un povestitor destui de bun, ounósce fórte bine viâţa sáténului nostru *din Ardól şi are în nuvela sa unele părţi frumóse ca d. e. desorierea satului Osândaia, unde se petrece partea oea mai mare din acţiune, precum şi pasagele dela urmă, în oare se descrie cununia lui Ión al lui Clopoţel ou îlorioa, fiica lui Lie Largu. Ou tóté ace­stea nuvela tot nu mi se pare sucoésá. Causa sunt scenele între sublocotenentul Ghiţă, fiul perdut al lui Lie Largu, şi între Iolanta. lasciva soţie a advocatului Teofil Fiorea. Aoeste scece nu stau în niol o le-

gătură cu acţiunea principală, afară doră că arată contrastul între fiiul şi fiica lui Largu şi p6te, şi între viaţa dela oraş şi oea dela ţâră. Afară de aoeea soene, oa acelea ce se petrec în budoirul d6mnei lo- lanta, pare-că nu se prea potrivesce niol cu austeritatea, oare se aştâptă dela o pu- blioaţiune biserioâscă, fiă acesta şi călindar nici cu prea cuvioseîe feţe, cari au să ce- tâscă călindarul aoesta. — încă o obser­vare faţă ou nuvela d-lui Chendi şi apoi înoheiu eu d sa şi ou călindarul sibiian. Anume d*lui ne spune, că d-şora Adelina, fiica d-nei Iolanta, cânta la pian „Mars- seilaise4* de Laibach (pag. 119), pe câud totă lumea soie, că „Marseillaisa“ este composiţia lui Rouget de L is le ... Deoât, de! . . . pote să fiă vre-o prelucrare de un 6re-care Laibaoh.—Cu o pagină mai ’riainte d-lui ne povestesoe, că „un medio discuta ou o domnişoră emancipată despre nevral­gie, care înoepe a deveni bâl& modernă". Ori şi cine vede oă d-l Chendi a voit să vorbâscă despre nervositate seu neurastenie, (slăbioiunea de nervi) oare în adevăr este boia secolului, pe când nevralgia sâu du­rerea de nervi este cu totului tot alt-ceva.

In fine mi se pare cam problematică de­sorierea Adelinei, tot de pe pagina cu „Mars- 8eilaise“, în care se 4*0® * rj^ra frumósft Adelina. Din faţa ei palidă puteai ceti mai puţină ambiţiă şi sumeţie“ (deoât oe? — căci nici mai ’nainte nu ni se spune nimic alt-oeva). „Dér gropiţele oele fine şi ispi* titóre din obrajii ei, zîmbetul oel veolnic dureros din jurul buzelor ei superb înco­voiate, focul oel imens de tainio din ochii cei negri, înoăl4iau pe cel mai fără inimfc bărbat" . . . Gropiţe fine şi ispititórej şi cu zîmbet veolnic dureros pare-oă nu se prea potriveso. Ori una, ori alta!

Intr’o privinţă însă întrece oălindarul sibiian pe fratele său întru Chrîstos dela Arad, anume prin adjustarea sa. Hârtia şi literile aoestui călindar, oa aprópe ale tu­turor publioaţiuuilor, oare es din tipografia archidieoesană din Sibiiu, oorăspund tu­turor oerinţelor technicei moderne, pe oând oălindarul arădan în ioéstá privinţă este forte primitiv. *

* , (Va urma.)

)/ K

Pagiüâ 4. GAZETA TRANSILVANIEI N J . : — 18C 7.Corpul învăţător esc din Zernescî in­

vită la balul, ce se va aranja Marţi în 7 Ianuarie 1897 în sala edificiului şcolar de- acolo. Inoeputul la 8 ore sâra. Preţul în- trărei la bunăvoinţă. Venitul curat e des- t'Dat pentru fondul biblioteoei şoolare.

DIVERSE.Cel mai mare tţiar din lnme este

fâr& îndoială „Journal do Commercio“ din ДЗгаеШ*} car© acum a intrat în al 75-lea an al esistenţei sale. Un питёг din acest фаг cuotidian constă din 32 foi de-o mă­rime gigantică, având forma фаги1ш „Ti­mes11 din Londra. Intriga tipăritură ocupă ua spaţiu de 17 m. 28 om. în lăţime şi 22 ш. 72 cm. în lungime. Din causa mărimei insă, фаги1 6£|te forte incomod pentru cetitori.

0 avere într’nn peşte de mare. —Lana treoută prinţul de Monaco, pe bordul vasului „ Princesse АНое“, aomorît un peşte de mare (cachalot) pe costa Africei. Prin­ţul însciinţă pesoarii portughezi din Insulele Azore că peştele va aparţine aceluia, care îl va găsi. Pescarii nu regăsiră peştele de cât după cincl-spre-cjece ф1е; el era îno complectă stare de putrefacţiune. Numai unul singur dintre ei rămase lângă peşte,

sperând să găsâsoă chihlibar cenuşiu în cor­pul peştelui. Cliihlibarul acesta, care este un produs preţios, forte căutat de parfu- morl, nu este alt ceva, decât o seoreţiune provenind din o bolă de ficat a peştelui cachalot. Portugezul fusese bine inspirat: peştele avea intestinele pline de chihlibar cenuşiu, Cu recolta lui pescarul js’a dus la Paris, unde a vândut numai jumătate din ea ou 100,000 lei.

L i t e r a t u r ă .Călindarul Plugarului pe aiml 1897

este cel mai mare şi cel mai eftin între călindarele românesc! apărute pănă acum. Conţine 11 cole de tipar. Numai partea li­terară şi ecooomioă oonţine vre-o 80 p&- gine format mare şi tipar compres garmond. In text se află şi câte-va ilustraţiuni fru- mose. Un esemplar costă numai 25 cr. De vencjare la Tipografia „A. M u r e ş î a n u “ în Braşov.

*Din interesantele Memorii din 1848/49,

sorise de regretatul prefect de Legiune Vasilie Moldovan, se mai află de vencjare câteva esemplare la administraţia clarului nostru, la iibrăria N. Ciurcu în Braşov şi la d-nul Traian H. Pop proprietar în Boziaş (p. u. D. Szt.-Mârton). Un esr l11'

plar costă 50 cr. plus 5 cr. porto; pentru România 1 franc 50 bani. Doritorii de-a avâ acostă preţiâsă scriere istorică să gră- bâscă a şî-o procura pănă mai au de unde.

P r o p r ie t a r: D r. Aurel Mureşianu.Macîor responsabil: Gregoriu maior.

Cursul ia b u rsa din Hiena»Din 11 Ianuarie 1897.

Rente ung. de aur 4% . . . . 122.15Renta de eordne ung. 4°/0 . . . 99.70fcapr. a&iL fer. ung. în aur 4Y2% . 123.10Irapr. o&il. fer. img. în argint 4 l/2% 101.40Oblig. oăil. fer. ung. de ost. I. emis. 120.60Bonuri rurale ungare 4% . . . 97.66В în «rî rurala cmtş-şlayoue. , , 97.40Imprum. ung. or premii < < * . 152.-—Locuri pentru reg. Tisei şi Segedin. 139.—Renta de hârtie austr..................... 101.70Eenta de argint austr......................102.—Renta de aur austr...........................128.—Leşuri din 1860 . . . . . . 145.—Acţii de ale Bănoei anstro*ungară. 957.—Acţii de-ale Băncei ung. de credit- 414.50Aoţii de-ale Bâncei ■ fedit. 37l. -N&poleondo*» • • • • • • • 9.52Măreţ*-imperiale germane . . , 68.75monden v i s t a ................................ ПЭ.ЭО1Paris visfca . % ........................... 47.50

Rente de coróne austr. 4°/0. Note italiene . . . . .

100.9045.40

Cursul pieţei B raşo v .Din 12 Ianuarie 1897»

Bancnote rom. Camp. 9.45 Vând. 9.48 Argint român. Cump, 9.42 Vând. 9.45 Napoleon-d’ori Cqmp. 9.48 Vând. 9.51 Galbeni Oump. 5.60 Vând. 5.65Ruble rusesci Cump. 126.— Vând. — Mărci germane Cump. —.— Vând. — Lire turoesoi Cump. — Vend.Soris. fono. Albina 5% 100.70 Vând. 101.75

C O N C U R S .L a institutul de credit şi de eco­

nomii „ S i l v a n i a “ se deschide con­curs pentru un post de practicantdotat cu 360 fl. plată anuală.

Competenţii la acel post, — ru- gările adjustate cu absolutoriul de şc6lele com erciale şi cu atestat des­pre serviciul eventual de pan’ acum, au a le trimite subscrisei direcţiuni p ă n ă l a 1 F e b r u a r i e a. c. st. n.

Ş i m l eu , la 9 Ianuarie 1897.Direcţiunea institutului

i i b 7 , i — i . „ S i l v a n i a " .

iluLlele pentro. C u L r s u ţ i r e a u Saja.g'el-u.imai nai e murat „PILULELE UNIVERSALE'1 ale lui

I .

m erita cu tot dreptul numirea din v*rmă, deóre-ce în faptă sunt fórte multe bólé, la carî aceste pilule au probat efectul lor escelent.De mai multe decenii sunt aceste pilule te şi puţine familii se vor afla la

carî ar lipsi o mică provisiune din acest *n©dicament de casă escelent.S ’au recomandat şi se reoomand de cătră mulţî medici aceste pilule ca medi­

cament de casă, ou deosebire ^ «ontra tuturor suferinţelor, ce provin în urma re­lei mistuiri şi constipat^? precum: perturbarea în circulaţiunea feriei, suferinţa de ficat, slăbirea mat»3' 01*? colica cu vânturi, congestiunea la creerî hămorhoide (viua, de aur) şi o. 1.

Prin proprietatea lor purificăt6re de sânge au cu deosebire bun efeot asupra anemiei & asupra bolelor ce isvorăsc din acâsta, precum: gălbinare, dureri de cap pAjrvOSe ş. a. m. Aceste pilule purificatore de sânge lucreză aşa de uşor, încât nu pricinuesc nici cele mai mici dureri şi pentru aceea le p6te folosi şi cele mai slă­bite persone, chiar şi copii fără nici o temere.

Aceste pilule purificatore de sânge se prepară veritabile singur numai în far­macia „ z u m g o l d . R e l e l i s a p f ’e l 44 a lu i X. P s e r h o f c r S i n g e r s t r a s s e Nr. 15 la Vi ena şi costă o cutiă cu 15 pilule 21 cr. v. a. Un sui ou 6 cutii oostă 1 fl. 5 cr. trimiţendu-se francat cu ram bursă 1 fl. 10 cr. Dâoă se trimite suma banilor înainte, costă un sul ou pilule 1 fl. 25 cr. inoiusive francare, 2 suluri 2 fl. 30 cr., 3 suluri 3 fl. 35 cr., 4 suluri 4 fl. 40 cr., 5 suluri 5 fl. 20 cr., 10 suiurl 9 fl. 20 cr. Mai puţin de un sul nu se pot© espeda.

N. B. In urma lăţirei lor celei mari, se imiteză aceste pilule sub diferite forme şi numiri, de aceea se faoe rugarea a cere anume „ P i l u l e p u r i f l c ă - t o r e d e s â n g e ale lui I . J P s e r l io f e r şi numai aoelea sunt veritabile, a căror instrucţiune pentru folosire este provă^ută cu iscălitura I. Pserhofer, şi cari portă pe capacul cutiei tot aceeaşi iscălitură în oolore roşiă.

Dintre nenumăratele scrisori, prin cari consumeuţii aoestor pilule mulţă- mesc pentru redobândirea sănătăţii după cele mai varii şi grele bole, lâsăm să urmeze aci puţine numai, ou observarea, că orl-cine a întrebuinţat odată aceste pilule, Ie recomandă mai departe.

cutiă cu escelentele Dv. Pilule purificg- t6re de sânge, şi după o întrebuinţare mai îndelungată s’a vindecat.

Cu distinsă stimă, losefa Weinzettel.

K ö l n , 30 Aprilie 1893.Stim. D-le Pserhofer! Binevoesoe de

a ml trimite erăşl 15 suluri din escelen­tele D Tale pilurl pentru curăţirea sân­gelui ou rambursă poştală. Cu acâstă ocasie Vă aduc mulţămirile mele pentru efectulo de minune alö pilurilorü D-tale.

Cudistinsă stimă,Franz Pavlistik, Köln, Lindenthal.

H r a s o h e lângă Flodnio 12 Sept. 1887.Stim. D -le! A fost voinţa lui D-^eu

că pilulile D*v. au ajuns în mânile mele, şi resultatul dela acestea îl atribui Dv. Mă recisem în patul de leusiă ast-fel încât nu mai puteam lucra şi aşi fi si­gur deja mortă, dâcă nu m’ar fi scă­pat minunatele Dv. pilule. D 4eu 80 vă biuecuvintese de mii de ori. Am cou- fienţa, că pilulele Dv. mă vor face de tot sánétósá, aşa precum a folosit şi altora. Theresia Knific.

W i e n e r-N e u s t a d t , 9 Dec. 1887.Stim. D -le! In numele mătuşei mele

de 60 ani îţi esprim oea mai căidur6să mulţămire. Densa a suferit 5 ani de oa- tar la stomac cronic şi de apă. Viâţa i era un chin şi să credea deja de perdută. Prin întâmplare a căpătat o

E i c h e n g r a b e r a m t bei Grfohl, 27 Martie 1889.

Stim. D-le! Subsemnatul se r6gă a mai trimite 4 suluri cu pilulele D-*\ în adevăr folositore şi escelente. Nu pot întrelăsa fără ca să Vă esprim re- cunosoinţa mea în privinţa valârei aces- toră pilule, şi le voi recomanda unde numai se va pute tuturor suferinzilor. Vă autorisez, ca acestă a mea mulţă mită să o folosiţi după plac şi pe cale publică. Cu distinsă stimă Ignaz Hahn.

G o t s c h d o r f btii Kohlbach, Oestr.Sohlesien, 8 Oct. 1888.

Stim. D-le! Vă rog a-ml trimite un sul ou 6 outii din pilulele Dv. univer­sale purificatore de sânge. Numai minu­natelor D-v. pilule am să mulţămeso, că am scăpat de o suferinţă de sto- mach, care m’a chinuit 5 ani. Aceste pilule n’are să-mi lipse^că nici odată şi esprim prin acesta mulţămire» mea cea mai căldurosă.

Cu oea mai mare stimă, Ana Zwickl.

L ip r B e r ia r ie r d inpM e.de Alji,O sticlă 2 fl. 60 cr., o jumătate sticlă 1 fl. 40 cr., i/ i de stiolă 70 cr.

cel mai bun mijloc în contra tuturor suferinţelor rheumatioe: durerilor la şira spinării, junghiuri, ischias, migrenă, dureri

nervose de dinţi, dureri de cap, junghiuri la urechi etc. 1 fl. 20 or.A lii americana

t Л111

tiej]1.

o stiolă 50 or.

Fiakerpulver în contra oatarului, răguşelei eto. 1 oufciă 35 cr. ou trimiterea francată 60 cr.

ou séu fără sare o sticlă 70 cr.

tarei

Kola-Elixir sen f i i î i

»\и

l-S im m

de I. Pserhofer, de mulţi ani recunosoutö oa cel mai signrü remediu contra suferinţelorti de de-

gerătură de totü felülő, precum şi spre viadeoarea ranelor forte înveohite, 1 borcan 40 or., cu trimiterea francată 65 cr.

esce^nt mijloc pentru întărirea nervilor, la dureri de j stomao şi la bólé de nervi.un litru 3 fl. Un jumétate litru 1 fl. 60 cr. Un pătrar de litru 85 cr.

mijloc probat în contra umflăturei la gât. Un flacon 40 or cu trimiterea francată 65 or.

(Picăturile din Praga) în contra stomacului strioat, mistuirei rele, greutăţi de tot felul, un medicament de oasă escelent, 1 flacon 22 cr. 12 flaoóne 2 fl.

mnipiifoplnp A°esfc Prftf delătură asudatul pició- JJlulUl OlUl • relor şi mirosul neplăcut, conser- vâză încălţămintea şi este probat ca nestricăcios.

Preţul unei cutii 50 or., ou trimitere francată 75 cr. un medicament de casă fórte cunoscut şi escelent în contra catarului, răguşelei, tusei spagmodice eto. 1 sticlă 50 cr., 2 sticluţe dimpreună cu trimiterea franco 1 fl. 50 cr.

Mde I. Pserhofer, de un lung şira de ani reounosoută de medici ca cel mai bun mijloo pentru oresuerea părului.

Un boroan elegant adiustat 2 fL de prof. steudel, la rane din lovitură şi impuns, la tot felul de bube rele şi la unfl&turl înveohite, ce se sparg periodic la picióre la deget, la rănile şi aprinderile de ţiţe şi la multe alte suferinţe de acest soiu s’a probat de multe ori. Un bor­

can 50 cr., ou trimiterea franoată 75 cr. de A. W. Bullrich. Un medicament de ca&ă escelent

, contra tuturor urmărilor digestiunei btrioate, pre­cum : durere de cap, ameţâlă, oârcei la stomach, aorâlă în

gât, suferinţe hsBmoridale, oonstipaţiune eto. Un pachet 1 fl. medicament exceleat contra durerei de cap , de măsele, reuma­tism eto. 1 fl.

Afară d preparatele aoi amintite se mai află t ó t é s p e c i a l i t ă ţ i l e far­maceutice indigene şi streine, anuuţate prin tóté fiarele austro-ungare şi la oas, când unele din aceste specii nu s’ar afla în deposit se vor procura la cerere p r o m p t şi i e f t i n .

Trimiterile prin poştă se efectuózá iuta, dâcă se trimite preţul înainte, comande mai mari şi cu rambursă a preţului.

Piaştri- l i m a i

I. P S E R H O F E R ,fa rm a e ia „zum gold enen K e ic lisa p fe l“ W IEBí, I ., S in g e rs tra sse ]Vr. 15.

jjjjggŞ Franco se efectuâză acele comande numai decă se trimite mai nainte şi resp. porto poştal, în casui acesta spesele sunt cu mult mai eftine, decât la trimiteri cu rambursă. Ca v e r ita b ile su n t a se p riv i n u m a i a ce le p ilu ic a e ă ro r in s tru c ţiu n e este p roved u t» cu is c ă litu ra I . P S E R H O F E R , ş i c a r i p o rtă pe c a ­

p a cu l f ia -c ă re i c u tii to t a c e e a ş i is c ă litu r ă tn eo lo re ro ş iă .S u s am in titele sp e cia lită ţi s e află şi în B u d ap esta la fa rm a c is tu l I. von T ö rö k , K ö n ig sg asse 2 . 1126,2—6

Tipografia A. Mureşianu, Braşov.