6. MONEDA.pdf

7/21/2019 6. MONEDA.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/6-monedapdf 1/17

CUPRINS

CAP 1 CONCEPTUL DE MONEDĂ .................................................................. 2

CAP 2 EVOLUŢIA MONEDEI ........................................................................... 4

CAP 3 FORMELE ISTORICE ALE MONEDEI ................................................. 9

CAP 4 FUNCŢIILE MONEDEI ......................................................................... 11

4.1. Moneda – instrument unic al tranzacţiilor ....................................................... 11

4.2. Moneda – etalon al valorii .................................................................................. 13

4.3. Moneda – rezervă a valorii ................................................................................. 14

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................... 17

1

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


Cap 1 Conceptul de monedă

Concepţia şi analiza cu privire la bani şi monedă îşi au originea în vremuristrăvechi, fiind puternic ancorate în condiţiile generale ale dezvoltării omeneşti. Mai

bine de 3 secole probează preocuparea diferiţilor economişti, monetarişti, ganditori,

fondatori ai unor curente şi şcoli de a!şi aduce " în limitele deteriorate " contribuţia la

definirea, fundamentarea şi clarificarea elementelor pe care le circumscrie această

instituţie.

Cuv#ntul $monedă% vine de la termenul latin $moneta%, derivat din verbul

$moneo% care în traducere înseamnă $a avertiza%.&efinirea monedei se poate face at#t prin relevarea conţinutului său c#t şi prin

evidenţierea funcţiilor sale. 'ntr!o definire e(tensivă moneda este constituită din

ansamblul mi)loacelor de plată direct " utilizabile pentru a efectua plăţile pe pieţele de

bunuri şi servicii adică, ansamblul de active acceptate pentru a regla datoriile generate

de schimbul de mărfuri.

Moneda apare ca un activ care poate fi deţinut, împrumutat, schimbat,

conservat. *entru a fi acceptată de către toţi agenţii economici valoarea monedei

trebuie să se bazeze pe încrederea celor care o vor deţine, încredere circumscrisă unei

anumite comunităţi naţionale sau internaţionale.

+fl#ndu!se în centrul vieţii economice şi sociale, moneda sub toate formele

sale reprezintă un instrment de utilitate permanentă pentru toţi agenţii economici. nii

cercetători atribuie monedei însuşirile de a reprezenta şi a măsura orice valoare

a)ung#nd la concluzia că orice marfă poate fi monedă. +lţii neagă calitatea de marfă a

monedei atribuindu!i numai însuşiri subiective definind!o ca o convenţie socială,

artificială.

+ treia categorie de teoreticieni prezintă moneda într!o dublă accepţiune- at#t

ca marfă cu însuşiri intrinsece deosebite şi av#nd o e(istenţă obiectivă c#t şi ca o

creanţă asupra emitentului sau a economistului, un semn am monedei marfă, o

e(presie a voinţei oamenilor.

Moneda marfă şi!a pierdut definitiv locul în mecanismele monetare,

dezvoltarea vieţii economice d#nd c#ştig de cauză şi rol preponderent monedei semn,

aceasta fiind în prezent forma de e(istenţă a monedei.

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


Moneda semn apare în această calitate ca un bun indirect reprezent#nd un

drept de creanţă. tilitatea sa nefiind directă trebuie căutată în utilitatea bunurilor şi

serviciilor ce pot fi achiziţionaţi cu a)utorul monedei.

/oţiunea de monedă este e(trem de comple(ă, dificil de definit şi de

cuantificat. 'n timp, moneda a înregistrat o evoluţie de la concret la abstract, fapt ce

demonstrează valabilitatea celor două accepţiuni date monedei- calitatea sa de marfă

şi de creanţă.

Moneda constituie cel mai lichid activ, care poate fi schimbat direct şi imediat

cu altul. 0a este un bun indirect cu drept de creanţă, un bun cu proprietăţi formale, dar

substanţiale, recunoscute prin uzanţă tradiţii de piaţă sau lege2. Moneda este o

creanţă fără scadenţă, un instrument care transformă schimbul direct trocul2 în

schimb indirect, iar cu c#t activitatea economică se intensifică cu at#t moneda este

mai solicitată.

n concepţia filosofului antic +ristotel, în cadrul procesului de schimb, un bun

oarecare avea rolul de bani, întruc#t el însuşi e(prima un rezultat al muncii omeneşti "

teză care nu şi!a perdut nici astăzi valabilitatea. +lţi g#nditori au considerat banii ca

fiind o creaţie a statului şi, respectiv a băncilor. 4reptat şi!au croit drum două

modalităţi de interpretare a banilor şi monedei. n limba)ul unor popoare, se foloseşte,

în mod frecvent, termenul de bani germana, rusa, rom#na25 în acelaşi sens şi cu

aceeaşi semantică este folosit termenul de monedă engleza, franceza, italiana2.

Considerăm însă, că în conţinutul său, relaţia 6+/7M8/0&9 este susceptibilă de

diferenţieri, at#t de ordin calitativ, c#t şi de ordin tehnic, cantitativ. 0ste important de

precizat că, în virtutea diviziunii muncii, omenirea a parcurs mai multe milenii p#nă

c#nd banii au îmbrăcat forma monetară.

8 serie de ganditori de prestigiu, deşi intuiesc logic originea şi accepţiunea

care trebuie dată banilor, aceea de marfă, în lucrările lor, nu sunt departe identificarea banilor cu moneda, estompand astfel diferenţierile şi lăsand spaţiu de interpretare

confuză2 a propriilor lor păreri :.*ett;, +.<mith, &.=icardo ş.a.2.

Moneda a constituit, din totdeauna, pentru cercetători, un subiect de

controverse. &e pildă, răspunz#nd mercantiliştilor care susţineau că moneda este un semn

al bogăţiei, clasicii, prin vocea lui <tuart Mill, afirmau ca nimic nu este mai

semnificativ dec#t moneda, $simplu voal> fără influent asupra echilibrului economic.

&e asemenea, în epoca modernă, daca aspectul monetar al celor patru maridezechilibre inflaţia, şoma)ul, deficitul bugetar şi deficitul balanţei de plăţi2, cărora

3

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


trebuie să le facă faţa toate ţările, este recunoscut de o manieră unanimă, o divergenţă

fundamentală apare, chiar din momentul în care se e(aminează natura intervenţie a

monedei, în aceste manifestări de instabilitate.

ntr!adevăr, dacă reducem controversele la afirmaţiile e(treme, două mari

şcoli se opun- pentru una, fluctuaţiile în cantitatea de monedă se găsesc la originea

dezechilibrelor din economie, în timp ce pentru cealaltă ele nu sunt altceva dec#t efecte

ale acestor fenomene

'n lucrările de specialitate şi în vorbirea curentă se utilizează at#t noţiunea de

bani c#t şi cea de monedă. *rivită în sens restr#ns, moneda reprezintă %piesa de metal

" aur, argint, cupru, etc. " care are forma de disc plat şi serveşte ca mi)loc de

circulaţie, de plată şi de tezaurizare%1. +stfel privită noţiunea de monedă nu se

identifică cu cea de bani ci, relaţia dintre cele două este de incluziune. 'n prezent

termenul de monedă se foloseşte mai ales în sensul său larg, fapt ce suprapune cele

două concepte. *rivit în sens larg, termenul de monedă cuprinde şi alte active,

cvasimonetare acele active care au caracteristici apropiate de cele ale monedei în

sens restr#ns2.

tilitatea specifică a monedei provine din acceptarea ei generală şi universală,

acceptare bazată pe-

!fundamentul material, primordial în perioada în care au circulat monede

metalice5 în aceste condiţii acceptarea era generată de faptul că moneda metalică avea

valoare proprie, valoare care depindea de valoarea metalului monetar, dimensiunile

monedei şi titlul alia)ului monetar5

!fundamentul autoritar sau instituţional potrivit căruia moneda!semn circula la

o valoare stabilită şi impusă de lege5

!fundamentul psiho!social conform căruia o monedă este acceptată şi folosită

într!o comunitate la o valoare care variază în funcţie de încrederea pe care o au agenţiiîn monedă, aceasta fiind fiduciară cu o valoare fictivă, convenţională2.

Cap 2 Evoluţia monedei

1 ?iriţescu, Costin C.,&obrescu, 0milian M., Băncile Mică enciclopedie, 0ditura 0(pert, 6ucureşti,1@@A

B

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


0voluţia monedei, de la concret la abstract, demonstrează valabilitatea celor două

accepţiuni date monedei, calitatea sa de marfă şi de creanţă, în plus, analiza acestei

evoluţii reliefand şi rolul deosebit al factorilor subiectivi privind deciziile agenţilor

economici în legătură cu destinaţia şi oportunitatea folosirii monedei.

Moneda apare de timpuriu în istoria societăţii omeneşti, fiind prezentă în tranzacţii

sub forma unor mărfuri obişnuite şi foarte variate.

&in lumea mărfurilor s!au desprins anumite produse care se puteau schimba pe

toate celelalte. +cestea au fost dintre cele mai diverse şi neaşteptate. ată c#teva dintre

acestea- argila şi ceramica5 carapacea de broasca ţestoasă5 dinţii de delfin5 uleiul de

măslin5 colţii de mistreţ5 scalpul de ciocănitoare5 vitele5 porcii5 caii5 peştele5 oile5

caprele5 sclavii5 orezul5 ceaiul5 tutunul5 smoala5 l#na5 sarea5 porumbul5 gr#ul5 vinul5

cacao5 berea5 cuţitele5 săpile5 vesela5 porţelanul5 pietrele simple5 pietrele preţioase5

fierul5 alama5 argintul5 aurul5 bronzul5 nichelul5 pieile şi blănurile de animale5 cartonul

şi h#rtia5 cărţile de )oc.

ireşte, aceste produse au servit drept bani la diferite popoare şi în diferite

epoci. 'n slanda, peşti uscaţi erau folosiţi ca bani5 în +lasDa ! pieile de castor5 în

statul american Eirginia ! tutunul5 în Me(ic ! boabele de cacao5 în +sia Centrală " la

Mongolia " ceaiul5 în Coreea ! orezul5 în +frica Centrală ! sarea.

'ntr!o mare parte a continentului african s!au întrebuinţat şi în secolul nostru în

calitate de bani nişte scoici albe mici, numite Fcauris%. 'n <udan, la începutul

secolului GG se dădeau de asemenea scoici pentru de franci.

0(istă numeroase dovezi ale acestor forme incipiente de bani. +stfel,

utilizarea frecventă a animalelor în funcţie de bani a lăsat Furme% p#nă în zilele

noastre. /umele monedei naţionale a ndiei, rupia, vine de la cuv#ntul sanscrit Frupa%,

care însemnă turmă. &e la latinescul Fpecus%, care însemnă animal, a devenit

Fpecunia% cu sens de bani şi FpecuniarH care însemnă bănesc. 4ot de la un cuv#ntlatinesc şi anume Fcapita%, însemn#nd Fturmă%, s!a format termenul Fcapital%.

4oate mărfurile " bani enumerate mai sus au o serie de dezavanta)e, care au

influenţat negativ evoluţia schimbului. Cirezile de vite nu sunt un echivalent e(act şi

stabil. *rintre altele ele au calitatea de a se înmulţi de la sine, prin reproducere,

contravenind cu ideea lui +ristotel că Fbanii sunt sterpi%.

leiul de măsline, spre deosebire de vite este uşor divizibil, valoarea părţilor

fiind egală cu valoarea întregului, dar prezintă dificultăţi în ceea ce priveştetransportul fără risc5 în schimb reprezintă o valoare mică într!un volum prea mare .

I

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


8 dată ce omul utilizează o marfă unică drept intermediar în tranzacţii, el iese din

sfera trocului primitiv pentru a intra în cea a economiei de schimb5 marfa aleasă

permitea v#nzarea şi cumpărarea bunurilor obişnuite, măsurarea precisă a valorii şi

economisirea. &eci locul trocului este luat de o marfă care, pe l#ngă utilizarea sa normală

ca bun de consum sau de producţie2, servea drept instrument de schimb.

Măsurarea valorii mărfurilor obişnuite va fi posibilă prin stabilirea unui bun în

calitate de etalon monetar. 6unul monedă!etalon trebuia să fie durabil, pentru a

conserva puterea de cumpărare. 0ra necesar, de asemenea, să fie divizibil pentru a permite

efectuarea plăţilor şi să prezinte o valoare proprie, intrinsecă, suficient de mare şi stabilă.

&intre toate bunurile care întruneau aceste calităţi, metalele şi alia)ele se impun

rapid datorită proprietăţilor fizice, perfect adaptate celor trei funcţii ale monedei.

niţial au fost folosite metalele şi alia)ele comune cupru, bronz, fier2 ca

monede, apoi au apărut metalele preţioase aurul şi argintul2. n lumea orientală,

monedele şi!au făcut apariţia în Mesopotamia şi +sia Mică în secolul î.e.n., mai

înt#i sub formă de lingouri de cupru şi bronz, apoi de aur şi argint. Jrecia utilizează

moneda de argint din secolul E î.e.n. Metalul c#ntărit şi bătut în pecete şi piese de

monede s!a impus schimburilor ca forma cea mai comodă şi evoluată. Metalele,

îndeosebi cele preţioase, funcţionau ca monede, ele fiind utilizate şi pentru alte

scopuri.

*rezentăm mai departe modul în care proprietăţile fizico!chimice ale aurului

fac din el un metal cu proprietăţi incontestabile. 8 primă proprietate a aurului este

inalterabilitatea. 0l nu poate fi atacat de nici o substanţă, deci îşi păstrează neatinsă

valoarea, put#nd fi păstrat, deci tezaurizat, vreme îndelungată. +ceastă proprietate

rezultă atunci c#nd îl comparăm cu alte mărfuri care au fost utilizate ca bani. Chiar şi

argintul suferă un proces lent de depreciere se înnegreşte datorită o(idării sale2.

8 a doua proprietate a aurului este divizibilitatea fără pierdere de valoare.+cest lucru este foarte adevărat, aurul poate fi divizat în multe părţi pentru ca apoi să

fie cu uşurinţa regrupat într!o singură bucată fără pierderi de substanţă, lucru care a

fost hotăr#tor la luarea deciziei de batere a monedelor.

0(istă multe pietre preţioase la fel de valoroase ca şi aurul, care ar fi putut fi

folosit la baterea monedelor, dar lipsa divizibilităţii le fac improprii scopurilor

monetare.

8 a treia proprietate a aurului este aceea că aurul dispune de o omogenitate

fizică naturală, lucru care rezultă din faptul că o bucată de aur este identică cu oricare

K

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


altă bucată de aur de aceeaşi puritate, indiferent de locul de unde au fost e(trase

+frica de <ud, California, 8rientul Mi)lociu2.

'n al patrulea r#nd, aurul este un metal uşor de prelucrat, perfect maleabil .

Moneda de aur , ca şi cea de argint, poate primi diferite însemne, care precizează

greutatea şi valoarea, lucru care o face uşor de recunoscut.

'n al cincilea r#nd, aurul are o valoare mare într!un volum mic. Metalele

preţioase găsindu!se în natură în cantităţi relativ mici, şi fiind cu multă trudă obţinute

de om, au o valoare ridicată, mult mai ridicată dec#t a altor mărfuri.

Moneda de aur este relativ uşor de transportat dintr!un loc în altul, cheltuielile

de transport reprezent#nd o mică parte din valoarea lor intrinsecă. Celelalte bunuri

economice care au servit ca bani au avut acest dezavanta) de a fi greu şi riscant de

transportat. &in toate acestea rezultă importanţa aurului în îndeplinirea funcţiei de

bani. tilizarea aurului ca bani a avut, la r#ndul ei o serie de limite şi inconveniente.

+urul nu a îndeplinit totdeauna toate cele cinci funcţii ale banilor- mLsurL a valorii5

mi)loc de circulaţie5 mi)loc de plată5 mi)loc de acumulare5 bani universali.

+rgintul, banii din h#rtie, bancnotele şi alte forme de bani au înlocuit în anumite

perioade aurul din una sau mai multe funcţii monetare.

8 dată cu dezvoltarea schimbului, nevoile de monedă!marfă, respectiv de

metal preţios, cresc, în timp ce producerea lor răm#ne limitată. +pare, deci, un

dezechilibru între oferta şi cererea de monedă!marfă, ceea ce a condus la necesitatea

găsirii altor forme ale monedei. +pare astfel moneda fiduciară ! sub forma

bancnotelor biletelor de bancă2 ! şi moneda de cont scripturală2.

/aşterea bancnotelor provine dintr!o mai veche practică comercială, respectiv

efectuarea plăţilor printr!un efect de comerţ. &e la sf#rşitul secolului G, în 0uropa

8ccidentală, pentru a limita pericolul transportului de monede metalice din aur, marii

negustori au recurs la scrisori de schimb, utilizarea lor lu#nd amploare în secoleleurmătoare. Ceva mai t#rziu, respectiv în secolele GE şi GE, în locul metalului

monetar vor fi acceptate la plată si alte instrumente care vor fi create şi anume - tratele

comerciale sau efectele de comerţ. <crisoarea de schimb şi tratele nu au o valoare

intrinsecă. 0le nu sunt dec#t un anga)ament al celui ce le emite de a plăti la o anumită

dată o anumită sumă.

4ot în această perioadă, în ările de Nos, <uedia, =egatul nit îşi fac apariţia

biletele de bancă şi moneda de cont. 0misă de bănci, moneda de h#rtie bancnotele2 putea fi schimbată oric#nd de purtător în monedă metalică la ghişeele băncii, fiind

O

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


garantată de rezerva de aur!monedă deţinută de banca emitentă. 6ancnotele ca

monedă de h#rtie fiduciară2 se vor generaliza în secolul GG în toată 0uropa

8ccidentală. Crearea monedei de cont scripturale2 era făcută de băncile comerciale,

care înscriau într!un cont suma de bani deţinută de un client.

n a doua )umătate a secolului trecut, dezvoltarea băncilor este la originea

perfecţionărilor importante în tehnicile monetare. /oile forme ale monedei scripturale

sunt cecurile şi viramentele. 0mise de titulari, pe baza unui cont deschis la bancă,

cecurile acceptate la plată sunt o formă a monedei scripturale. 8rdinul de virament

dintr!un cont în altul va reduce plăţile la un simplu )oc pe h#rtie.

Moneda de h#rtie şi moneda scripturală, ca forme ale monedei!semn, s!au

impus puţin c#te puţin ca instrumente de plată normale, av#nd aceleaşi funcţii şi

aceeaşi valoare ca monedă!marfă. +ceastă mutaţie, trecere de la monedă!marfă la

moneda!semn, permite înţelegerea a ceea ce distinge moneda de celelalte bunuri şi

anume că utilitatea monedei in tranzacţii este identică, oricare ar fi forma şi valoarea

sa intrinsecă. aptul că schimbul se intermediază prin marfa!monedă sau prin

moneda!!semn cu formele sale multiple2 contează mai puţin, rolul de intermediar

fiind la fel de bine asigurat at#t într!un caz, c#t şi în celălalt. 6aterea monedei a fost

un drept al puterii de stat, delegat unei instituţii de emisiune, în acelaşi timp valoarea

monedei era garantată, iar utilizarea monedei de către agenţii economici răspundea

unei convenţii implicite. +genţii acceptau să utilizeze monedă pentru că aveau

încredere în sistemul care o emitea. +ceastă evoluţie a formelor monedei, de la marfă

la semn, are trei consecinţe -

! statutul său privat se substituie din ce în ce mai mult statutului său public şi

care necesită un control adecvat al creării sale 5

! costul de producţie este mult diminuat5

! creşte încrederea agenţilor economici faţă de autorităţile monetare centralepentru moneda de h#rtie2 şi faţă de băncile comerciale pentru moneda scripturală2.

+pare un moment de răscruce în evoluţia monedei. 0poca monedei!!marfă va

apune şi va înceta să mai e(iste. Pocul ei va fi luat treptat de moneda!semn. Moneda!

semn va fi căutată nu ca scop în sine, deci ca marfă, ci pentru bunurile şi serviciile ce

pot fi procurate în schimbul ei. Chiar dacă este păstrată în timp, valoarea monedei!

semn provine din faptul că poate fi folosită ulterior în aceleaşi scopuri. +pariţia şi

utilizarea ei, pe scară din ce în ce mai largă, demonstrează un adevăr ce nu poate fi

A

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


contestat şi anume faptul că acest instrument monetar are o importantă componentă

convenţională, mai mult sau mai puţin artificială.

8 bună perioadă de timp moneda!semn este utilizată în paralele cu monedă!

marfă, aceasta din urmă av#nd rolul principal ca instrument monetar. 0ste perioada de

trecere de la o formă la alta a monedei. Consumul de muncă pentru emiterea monedei!

semn este mult mai redus, ea devenind treptat instrumentul monetar ideal. Monedă!

marfă va fi retrasă din circulaţie şi depozitată la băncile emitente de monedă de h#rtie.

Cap 3 Formele istorice ale monedei

@

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


Moneda a apărut ca o consecinţă a procesului obiectiv de dezvoltare a

producţiei şi a schimbului cu care a evoluat paralel şi neîntrerupt. Moneda este o

instituţie socială puternic dependentă de conte(tul în care ea se înscrie. ormele

monedei societăţilor tradiţionale sunt diferite de cele ale societăţilor capitalismului

liberal şi de formele contemporane.

+stfel în evoluţia sa istorică moneda a îmbrăcat mai multe forme-

• Moneda marfa ! aleasă iniţial dintr!o masă eterogenă de mărfuri în

baza unor calităţi adecvate conservare, divizibilitate, încredere, valoare de

întrebuinţare2 moneda!marfă era utilizată pentru efectuarea plăţilor sau reglarea

schimburilor. 0(.- capul de vită, sarea, tutunul, scoicile rare, ceaiul, etc.

• Moneda metalică

Metalele, îndeosebi cele preţioase, prin calităţile lor divizibilitate, inalterabilitate,

frumuseţe, raritate2 au fost universal acceptate ca monedă. Moneda metalică avea un

conţinut în metal garantat şi capacitatea de a!l elibera pe individ de datorii.

&ezvoltarea schimbului a permis trecerea de la moneda cu valoare intrinsecă aur sau

argint2 la moneda fără valoare în sine sau cu o valoare pur simbolică fi(ată de către

autoritatea publică.

• Moneda de h#rtie mai este cunoscută sub denumirea de bancnote

sau bilete de bancă. 6ancnotele sunt cambii ale băncilor de emisiune5 sunt poliţe la

vedere asupra băncii centrale şi sunt convertibile în metalul monetar aur sau argint2.

0misiunea bancnotelor de către bănci era str#ns legată de stocul de aur deţinut.

4ransformarea monedei de hârtie bancnotei2 în hârtie monedă se face în momentul în

care biletul de bancă are curs forţat, adică nu mai este convertibil în metal preţios.

?arl Mar( spunea- %'n timp ce aurul circulă pentru că are valoare, banii de h#rtie au

valoare pentru că circulă%.

• Moneda scripturală reprezintă disponibilităţile înscrise în conturile

bancare şi care circulă prin operaţii de virament sau cu a)utorul cecului. *rin operaţiile

de virament moneda scripturală nu se transformă, pe c#nd cecul poate contribui la

transformarea monedei de cont în h#rtie monedă.

moneda electronică

• Moneda electronică concretizată în cartele magnetice este consecinţa

progresului electronicii. Cartelele magnetice se împart în două mari categorii- cartele

&umitrescu,<t, Tratat de moneda, 6ucuresti, 1@BA, p.1KA

1

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


magnetice care permit stocarea unei anumite puteri de cumpărare, cartela platită

anterior cartela telefonică2 şi cartele magnetice denumite şi C+=&!uri care sunt de

fapt chei de acces ale deţinătorilor titularilor2 la conturile deschise în bănci. Card!

urile sunt folosite pentru efectuarea diferitelor plăţi în condiţii de securitate.

Cardul bancar este un instrument prin care un posesor autorizat poate achita

contravaloarea unor bunuri şiQsau servicii cumpărate de la comercianţii abilitaţi să o

accepte av#nd la bază un sistem organizat pe baze contractuale între deţinator,

emitent şi comerciantul sau prestatorul de servicii2 sau prin utilizarea căruia

deţinătorul poate dispune sau retrage numerar în şi din contul său personal.

Cap 4 Funcţiile Monedei

Moneda a fost şi este un mi)loc care duce spre un imens număr de scopuri.

0conomia modernă, îndeosebi, se foloseşte foarte mult de monedă, flu(urile ei irig#nd

procesele economice. 0a deţine o poziţie cheie în mecanismul de funcţionare al oricărei

economii naţionale şi a celei internaţionale, reflect#nd sintetic schimbările structurale ale

acestora. Moneda a devenit indispensabilă în raporturile zilnice şi pe termen dintre

oameni, agenţi economici şi economii naţionale. 0conomia nu poate fi despărţită de

monedă, ele condiţion#ndu!şi evoluţia şi dezvoltarea.

&intre funcţii atribuite monedei, cele mai importante sunt-

Moneda " instrument unic al tranzacţiilor5

Moneda " etalon al valorii5

Moneda " rezervă a valorii.

4.1. Moneda – instrument unic al tranzacţiilor

11

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


+ceastă funcţie a monedei poate fi analizată fie insist#nd asupra caracterului

universal ca instrument al tranzacţiilor fie dezvolt#nd rolul finanţator al monedei

pentru că ea reprezintă singurul mi)loc de a cumpăra bunuri şi servicii. =eferitor la

primul aspect o tranzacţie poate avea loc fără monedă dar e(istenţa ei uşurează

realizarea schimbului.

4rocul prezintă trei dificultăţi ma)ore deoarece necesită înt#lnirea a doi agenţi

economici fiecare dorind în acelaşi moment să se lipsească de un bun sau să facă un

serviciu pe care celălalt doreşte să în dob#ndească5 necesită posibilitatea de

comparaţie între cele două elemente care fac obiectul cesiunii, necesită divizibilitatea

bunurilor ce se propun a fi schimbate.

&eci insuficienţa trocului conduce la înlocuirea lui cu schimbul indirect.

4otuşi, şi în prezent trocul reapare în momentele de mare incertitudine, fie de ordin

general cum ar fi conflicte militare, fie de ordin monetar cazul dereglării sistemului

monetar. 4rocul se poate utiliza datorită proceselor inflaţioniste puternice adică atunci

c#nd preţurile cresc vertiginos la intervale foarte mici.

n alt motiv pentru utilizarea trocului! preţurile nu pot fi a)ustate la echilibru,

adică se instituie controlul preţurilor caz în care cererea ar putea depăşi substanţial

oferta la preţuri controlate.

Moneda înlătură inconvenientele trocului duc#nd la o disociere a acestei

operaţiuni unice în două operaţiuni, o operaţiune de v#nzare care permite obţinerea

monedei ce se utilizează apoi în operaţiunea de cumpărare. +cest rol al monedei se

găseşte la originea specalizării muncii. 'n aceste condiţii agenţii economici cedează

rezultatul muncii lor, şi primesc în schimb monedă adică numitorul comun acceptat de

toţi agenţii economici şi care le permite să cumpere orice bun sau să se elibereze de

orice datorie.

iecare agent economic care vrea să intre pe piaţă trebuie să dispună de oîncasarea egală sau în raport cu termenul de plată de capacitatea de a procura această

încasare. +cest fapt este valabil at#t pentru cunsum c#t şi pentru investiţii oricare ar fi

condiţiile echilibrului macroeconomic.

+stfel veniturile gospodăreşti îmbracă o formă monetară. Consumul şi

ivestiţiile cer ca agenţii economici să dispună de o încasare prealabilă. +ceste averi

monetare se obţin prin transferul instrumentelor de plată de la unii agenţi din

economie în favoarea altora. 'n acest proces un rol ma)or revine băncilor care creazăinstrumente de realizare a tranzacţiilor.

1

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


4.2. Moneda – etalon al valorii

'n această funcţie moneda măsoară valoarea bunurilor şi serviciilor

tranzacţionate, intruc#t valoarea bunurilor comercializate se e(primă întotdeauna prin

monedă aceasta se interpune între ele, permiţ#nd compararea lor. &e altfel, calităţile

sale fac din monedă un numitor comun între bunurile eterogene, acestea fiind grupate

valoric pe baza unui etalon unic.

uncţia de etalon a monedei este prima care se manifestă deoarece o referire

unică devine necesară odată cu sporirea şi diversificarea bunurilor şi serviciilorschimbate. Ca orice etalon moneda este invariabilă. /umai puterea ei de cumpărare se

modifica, respectiv scade în perioada de creştere a preţurilor şi invers. &eci

invariabilitatea monedei în calitate de etalon este o condiţie necesară pentru asigurarea

unui schimb de echivalente pe piaţă. 'n caz contrar, o reducere a valorii monedei

etalon va afecta interesele posesorului avanta)#nd pe cel care o datorează şi invers,

dacă moneda etalon creşte în valoare avanta)ul trece de partea posesorului aduc#nd

pre)udicii celui care o datorează.Moneda reprezintă în această calitate o măsură comună pentru a calcula

valorile, dar această măsură va trebui să fie totdeauna constantă şi să se conformeze

unor reguli stabilite. 'n evoluţia monedei funcţia de etalon a fost îndeplinită iniţial de

bunurile obişnuite apoi de metale preţioase, de valute pentru ca astăzi să funcţioneze

un nou tip de etalon " cel bazat pe puterea de cumpărare.

8 economie modernă necesită comparaţii continue ale valorii iar cumpărătorul

trebuie să compare ofertele diferiţilor v#nzători. *entru a lua o decizie raţională

trebuie cunoscute raporturile în care fiecare marfă se schimbă pe alte mărfuri , lucru

posibil utiliz#nd moneda ca etalon. &e asemenea, etalonul de valoare permite

realizarea unei economii de efort întruc#t simplifică gestiunea agenţilor economici.

0(primarea in bani a valorii marfurilor se numeste pret n prezent, renuntarea

la etalonul aur conduce la stabilirea valorii banilor astfel-

! pe piata interna, in functie de puterea de cumparare cantitatea de

bunuri si servicii care poate fi procurata cu a)utorul lor25

13

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


! pe piata externa, de raportul cu alte valute, in functie de cererea si

oferta valutei de referinta.

4.3. Moneda – rezervă a valorii

ntr!o economie de troc, schimbul a două bunuri este instantaneu. ntr!o

economie monetară, agentul poate disocia schimbul în două operaţii diferite, care intervin

în două momente de timp diferite, între două tranzacţii moneda serveşte ca rezervă a

puterii de cumpărare, fiind un instrument de tezaurizare, un instrument permanent de

rezervă a valorii.4otodată, ea face parte din patrimoniul oricărui agent economic, alături de alte

active-

! active cvasimonetare depozite la termen25

! active financiare acţiuni, obligaţiuni etc.25

! active reale bunuri imobiliare etc.2.

în raport cu aceste active, moneda efectivă prezintă trei diferenţe- un preţ al tranzacţiei

mult mai redus în raport cu lichiditatea5 un randament nul5 o constantă a valorii salenominale. +vanta)ele şi dezavanta)ele obţinerii de monedă active lichide2 conduce pe

fiecare agent economic să!şi stabilească preferinţa între toate activele ce constituie

patrimoniul său.

Jeneraliz#nd, moneda e(istentă în economie la un moment dat nu reprezintă

altceva dec#t suma activelor care servesc agenţilor economici ca rezervă a valorii, a

puterii lor de cumpărare. +ceste sume se )ustifică prin nesincronizarea dintre încasări şi

plăţi. +gentul primeşte moneda în schimbul unui bun şi o păstrează în scopul

cumpărării altor bunuri în viitor. <e poate, de asemenea, constitui o rezervă de

monedă pentru cazul în care acoperirea unor situaţii neprevăzute devine necesară, sau

pentru motive de ordin psihologic.

/esincronizarea dintre încasări şi plăţi şi incertitudinea viitorului sunt, astfel,

cauzele esenţiale ale constituirii rezervei monetare. 0(istenţa unui stoc de monedă la

dispoziţia agenţilor economici nu se e(plică dec#t prin decizia lor de a stoca, deci

printr!o alegere economică raţional )ustificată.

1B

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


+ici putem face remarca că orice bun poate constitui o rezervă a puterii de

cumpărare. Mai mult chiar, anumite bunuri conservă puterea de cumpărare, pe termen

lung, mai bine dec#t moneda. 0ste adevărat că atunci c#nd agenţii acumulează bogăţii

sub toate formele, ei acumulează o anumită capacitate de schimb. 4otuşi, aşa cum am

menţionat mai sus, moneda se distinge de aceste bunuri prin aceea că ea este imediat

disponibilă, fără cost de transformare şi fără risc.

+ceste costuri reprezintă cheltuieli suplimentare necesare pentru a schimba un

bun cu altul. Cei care se decid să obţină un alt activ în rezervă trebuie să folosească

moneda pentru a dob#ndi acel activ. lterior, dacă doresc să obţină mărfuri sau alte

active în locul celui din rezervă, trebuie să!1 schimbe în monedă. +mbele tranzacţii, din

monedă în active şi din active din nou în monedă, implică un cost.

Ealoarea monedei fluctuează în raport cu preţul bunurilor şi serviciilor. &rept

urmare, dacă cineva doreşte un activ care să!i confere o putere de cumpărare stabilă,

mai mult asupra bunurilor dec#t asupra datoriilor, moneda nu reprezintă cu siguranţă

activul ideal. +t#ta timp c#t mai mulţi folosesc monede pentru achiziţia de bunuri, face ca

aceasta să nu reprezinte un activ de rezervă la fel de bun ca alte active ale căror preţuri

variază. 0a are proprietatea de lichiditate care o califică a fi cel mai bun instrument de

rezervă a puterii de cumpărare imediate.

&eci, lichiditatea este cea care diferenţiază moneda efectivă de alte active de

rezervă, în general, lichiditatea unui activ depinde de-

! c#t de uşor poate fi cumpărat sau v#ndut5

! costul de cumpărare sau de v#nzare al tranzacţiei5

! previzibilitatea şi stabilitatea preţului său.

Moneda, în sens restr#ns, la unul din capetele scării lichidităţii are o

lichiditate perfectă. Către celălalt capăt al scării lichidităţii e(istă active care necesită

costuri mai mari sau mai mici pentru a fi transformate în lichiditate. <e poate realiza oierarhizare a activelor în funcţie de gradul lor de lichiditate. Pichiditatea este, deci, o

noţiune comple(ă, deoarece componentele sale pot furniza mesa)e diferite. 0(emplu-

presupunem că activul + se vinde cu uşurinţă, dar necesită cheltuieli substanţiale de

tranzacţie. +ctivul 6 necesită mult timp de v#nzare, dar nu necesită cheltuieli de tranzacţie.

+ctivul C poate fi v#ndul rapid cu cheltuieli reduse de tranzacţie, dar preţul său este greu

de anticipat. 0ste greu de stabilit care dintre aceste active este cel mai lichid şi care este

cel mai puţin lichid.

1I

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


Pichiditatea nu este singura superioritate a monedei în raport cu alte active sau

bunuri a căror valoare imediată se stabileşte pe piaţă prin )ocul cererii şi ofertei. Moneda,

a cărei valoare se stabileşte în afara pieţei, conservă puterea de cumpărare pe termen

scurt mai bine dec#t un bun sau titlu care poate în orice moment să piardă din valoarea

sa. n concluzie putem spune ca moneda constituie cel mai bun instrument de conservare

a bogăţiilor pe termen scurt, calitate care face din ea un activ fără riscuri.

1K

7/21/2019 6. MONEDA.pdf


BB!"#$%FE

1.Cezar Basno, Nicolae Dardac, Constatin Floricel “Moneda, Credit,

Banci”, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003

2.Constantin iritescu ! “Moneda ! "ica enciclo#edie”

3.$%eorg%e Manolescu ! “Moneda si i#ostazele ei”, Bucuresti, 1&&'

(.$%eorg%e Manolescu, )Moneda *i #oliticile "onetare“, Editura

Funda+iei o"-nia de. M-ine, Bucure*ti, 200'

./urliuc, ., Cocri*, ., *.a., “Moned *i credit”, Ed. Econo"ic,

Bucure*ti, 200

1O

Documents

6. MONEDA.pdf