HBROD01 !STUR!l 1

HERO DOl

ISTORII

IN DOUA VOLUME

E D I T U R A S T I I N T I !- 1 C j

HERO DOT

ISTORII

VOL. I

1 9 6 I

EDITURA STIINTIFICA

:ARTEA I

CLIO

NOTITA ISTORICA

Cartea I cuprinde preliminariile con/lictului greco-persan ji unele incursiuni in istoria popoarelor asiatice care au venit in con­tact cu grecii. Aceastii carte, care confine cele mai multe straturi redaL"fionale ti /ace corp comun cu cartea a Ill-a, constituia initial, dupii toatii probabilitatea, o istorie a Persiei (Perska).

Planul de rerlactare al ciirtii I este urmritorul : 1. Cap. 1-V ecbivaleazfi cu o scurtii introducere privitoare

la intreaga operii ; in aceastii introducere se pot distinge douii pdr(i : a) prezentarea subiectului operei fi a scopului urmdrit ; b) fixarea inceputurilor conjlictului dintre greci fi perji.

2. Cap. VI-XCIV, despre care avem tot temeiul sd presupu­uem eli alciituiau povestiri lydiene, (Lydiaca) con{in istoria Lydiei din secolul al VII-lea i.e.n., sub dinastia Mermnazilor, pinli la cii­derea orapdui Sardes sub perti (546 i.e.n.). ln redactarea finalli, Herodot a introdus in acest grup de capitole istoria cetiifilor gre­cetti din Asia Micd cucerite de lydieni, pentru a stabili un echili­bru intre relatiirile dintre harbari (strdini) fi cele referitoare la greci. Cind a fiicut aceastd intercalare, Herodot a avut in vedere descrierea progresivd a con/lictului dintre barbari ti greci.

3, Ultimul mare grup de capitole din carte a I, cap, XCV­CCXVI, cuprinde istoria inchegiirii regatului medo-persan ti ex­tinderea acCstuia pin{j la {iirmurile Mediteranei, subjugarea cetii­(ilor grecetti din Asia Micii, descrierea moravurilor poptda{iilor din Iran ti Babilonia, precum ti o biografie roman(atd a lui Cyrus.

ln centrul acestei ultime diviziuni, Herodot a intercalat isto­ria rezistentei grecilor asiatici impotriva pertilor, stdruind inde­lunK asupra trecutului coloniilor grecefti (cap. CXXX -CLXXV ).

ln afard de istoria ciocnirii dintre lydieni ti greci ti a celei dintre perti ti ·greci, cartea I contine ti 'Pdr{i mai dezvoltate fi sim le alu ii la istoria asiro-babilonienilor, a medo- er ilor i a

CARTEA A II-a

EUTERPE

NOTI'fA ISTORICA. CARTEA A II-A 121

In procesul de formare a statului egiptean, au apdrut la in­ceput mai multe organiza(ii prestatale, independente # cbiar vriijma.fe intre ele, numite de istoricii antici greci nome. Cu timpul, din nevoia de apdrare impotriva triburilor strdine atrase de bogii(iile Egiptultti, 1fi mai ales pentm dominarea masei aser­vite, precum ri din necesitatea creiirii unui sistem unitar de iri­ga{ie pentru intreaga farii, aceste organiza{ii politice prestatale s-au unificat, formind doud state, Egipttd de jos, pe cursu[ infe­rior al Nilului, , .. ; Egiptul de Sus, ,pe cursu! superior. Veacuri de-a rin(iu{, intre aceste douii state s-au dat lupte indirjite pentru do­minafie. In cele din urmii, Egiptul de Sus a supus Egiptul de ]os, creindu-se astfel un singur stat rmitar in milenitd al IV -lea i.e.n. (3300-3200 1:e.n)

Din lipsa unor date cronologice sigure, istoria ExitJtului se determind dupd dinastii. lstoricul Manethon, care a trdit in se­colul al Ill-lea i.e.n., autorul unei istorii a Egiptului in limba greacii, vorbe,fte de trei:::,eci de dinastii de faraoni. In mod obif­nuit, .. istoriogra/ia modernii imparte istoria Egiptului in is to ria Regatului T impuriu, a Regatului V echi, a Regatului Mijlociu ji a Regatului Nou.

Conform tradi{iei antice egiptene, primul rege care ar fi uni­ficat intreg Egiptul fi a pus bazele primei dinastii centralizate ti ale institu{iilor regale, a fast Menes 1• Primul rege din timpul diruia apar inscriptii cu denumirea anilor este Horus-Luptiitorul, probabil acela1i cu Menes. Dupd Manethon, primele douii dinas­tii erau originare din ora.ful Thinis z, din Egiptul de Sus. In timpul dinastiilor thinite, care au domnit in mileniul al N-lea ti inceputul mileniului al III-lea i.e.n., regele atotputernic intrupa, in conceptia egiptenilor antici, divinitatea pe pdmint ; el porun­cea fortelor naturii, impiedica bolile, ocrotea poporul. In gene­ral, in perioada Regatului Timpuriu, regii din Egiptul de Sus se intitulau Horus, dupii divinitatea pe care o adorau. In timpul di­nastiei a 11-a, umd din regi iti ia numele zeului Setb, dupnanul lui Horus, venera! in Egiptul de jos, iar un :aftul 'ti numele lui Horus fi al lui Seth, ceea ce oglinde1fte anumite schimbiiri

l Herod o t, op. cit., cartea a II-a, cap. XCIX. 4 Lingii Abydos.

130 F. VAN'f

a /dcut el insu# o citliitorie in Egipt, de unde a cules date ca martor ocular ( ocU,6n·rry<; ) sau din auzite ( &xoii ), dupii infor­matiile localnicilor.

Cea mai prefioasd lucrare utilizatii de Herodot este Perie­gesis a lui Hecataios din A1ilet. Logogra/ul milesian a vizitat Egiptul inaintea lui Herodot .;i a descris multe din fenomenele caracteristice acestei tiiri. Cu toate acestea, Herodot nu-l men­{ioneazd decit o singuril datti 1, .;i atunci pentru a lua in deridere preten{ia ,acestuia de :a avea pe un zeu de .strr.imof. Este sigur insii cii Herodot s-a servit de opera lui Hecataios. Afirmatia cii Egiptul este un dar al Nilului 2 ii apar{ine lui Hecataios; pd­rerea cii Egiptul propriu-zis se reduce la Deltii este tot a lui Hecataios .;i tot pe el il criticii Herodot sub numele xeneral de ionieni 3 ; cind combate pe cei care pretind cii Nilul izvorii$te din ocean, ceca ce ar explica revdrsarea fluviului, la Hecataios face aluzie 4 ; de asemenea, inten{ia lui Herodot de a-l face pe Hecataios ridicol, scriind cti el personal n-a vdzut insula Hemmis nici plutind, nici mifcindu-se 5, este vizibild.

Nu-i mai pufin adeviirat cii Herodot preia pasaje intregi de la logograful din Milet, fiirit a face vreo mentiune aiticd; Ofa este, de pildii, pasajul in care Herodot fixeazd oraful Patumos in Arabia 6, cind, de /apt, acest ora$ se aflii pe bratul riisiiritean al Nilului. Pentru Hecataios, care reducea Egiptul numai la Deltii, Patumos ciidea in afara Egiptului, dar aceastii localizare nu se mai potrivea la Herodot, care considera Egipt intreg piimintul udat ,de Nil 7•

Herodot, de altfel ca fi alti scriitori antici, a (inut mai de­grabii sd nu i se aducd invinuirea de a fi fast incomplet, decit aceea de a fi imprumutat uncle date de la alfii.

Cele mai nudte informa(ii au fast insii ctdese de Herodot in timpul cdldtoriei sale in Egipt. Dupd propria-i miirturisire. istoricul a vizitat Egiptul pind la Ele/antina : .,. .. mergind sd vdd

1 Cartca, a II-a, cap. CXLIII. 2 Ibidem, cap, V. 3 Ibidem, cap. XV-XVI. 4 Ibidem, cap. XXI, XXIII, 5 ibidem, cap. CLVI 8 Ibidem, cap. CLVIII, 7 Ibidem, cap. XVIII.

CARTE A A I I I -A

THALIA

NOTITA ISTORICA CARTEA A Ill-A 221

puneau, insii nu se identificau t. Deosebit de insemnatii ca miir­turie istoricii este observatia cd sub Darius populatiile inrobite erau lovite fi de alte corvezi, independent de tributul impus nomosului (districtul financiar) 2• Se cuvine sii fie semnalat $i cap. CXXV/11, in care este amintitii funC{ia ,.griimiiticului re­gesc" (spion oficial), precum $1 procedeul de legiiturii instaurat de Darius intre rege $1 satrapi.

Deoarece /ragmentele rilmase de le Hecataios din Milet cu privire la Asia 3 prezintd a mare analogie cu infiruirea neamu­rilor incluse in regatul persan, fdcutii de Herodot, este de pre­mpus eli in cartea a Ill-a Herodot a folosit opera :Zui Heca­taios, afa .cum a procedat .$1 ln cartea a ll-a.

Cartea a III-a se distinge prin bogii{ia informa(iilor despre Asia Anterioard. In/orma(iile din cartea a Ill-a desprt; aceste regiuni fi istoria lor se complinesc cu flirile din cartea a Il-a re/eritoare Ia compozi{ia etnicii a Oftilor lui Darius.

22

I Vezi nota 215 Ia cartea a III-a. 2 Cap. CXVIL 3 Fr. 164-265 MUller.

310 F. VAN1'

unnele careta se luaJerd libyenii, biir{uind-o .fi pricinuindu-i pa­gube, ne indreptd{efle sii credem eli au existat motive serioase pentru care expeditia s-a incbeiat aci .;i cu acest rezultat.

ln mijlocul relatlirii conflictului dintre barceeni .ri Pheretima, ajutatd de per.ri, Herodot intercaleazd treizeci fi trei de capitole (CLXVJI-CC) in care descrie populatiile din Libya, Ofa cum in expedi(ia scitd le descrisese pe cele din Sci{ia.

Majoritatea faptelor cuprinse in cartea a IV-a sint culese de Herodot in timpul cdliitoriilor sale prin Samos, Byzantion, Cal­cedonia, Sestos, Perinthos, Apollonia, Olbia, Cyrene. Dacii a avut, in special pentru datele geografice fi etnografice, ,1i anu­mite izvoare scrise, azi nu se flie ninde sigur. Fragmentele nein­setJtttate riimase din opera lui Hecataios din Milet nu ne permit sii constatiim in ce miisurii s-a servit in compunerea etirfii a W-a istoricul nostru de lucrarea acestui logograf.

Pentru toate aceste fapte, Herodot rdmine pinii az.i eel niai pre(ios izvor antic, in care, pe ·ungii bogii(ia informatiilor, gii­sim ,fi farmewl unui mare $i talentat poVestitor.

N 0 T E

STUDIU INTRODUCT!V

Noti{ii isforlcti

CARTEA L CLIO

CUPRINSUL

Notifd istoricd ·CAR:TEA A ll·A. EUTERPE

Noii!d istoricd -CARTEA A lH-A. THALIA

Nolifii istoricd CARTEA A IV·A. MELPOMENE

N 0 T E ..

Carfea /. Clio

Cartea a 11-a. Euterpe

Cartea a Ill-a. Thalia

Cartea a IV -a. Melpomene

v 3

15

119

133 217

223

301

311

387

389

427

463 496