124129650 Dictionar de Regionalisme Si Arhaisme Din Maramures

7/16/2019 124129650 Dictionar de Regionalisme Si Arhaisme Din Maramures

http://slidepdf.com/reader/full/124129650-dictionar-de-regionalisme-si-arhaisme-din-maramures 1/264

Dictionar

de regionalisme si arhaisme

din MaramuresDorin Stef



Listă de abrevieriadj. – adjectivadv. – adverbalb. – limba albanezăanat. – anatomiear. – dialect aromânarh. – arhaismart. – articolastron. – astonomiebg. – limba bulgarăbio. - biologiebot. – botanicăcf. – confer conj. – conjuncţie

cuv. – cuvântdat. – dativdepr. - depreciativder. – derivatdem. – demonstrativdial. – dialect, dialectaldic. – dicţionar f. – femininfam. – familiar

fig. – figurativfr. – limba francezăgastr. - gastronomiegen. – genitivgerm. – limba germanăgeogr. – geografiegeol. – geologiegr. – limba greacă vechei.-e. – indoeuropeaninf. – infinitiv

interj. – interjecţieintranz. – intranzitivinv. – invariabilist. – istorieistr. – istroromânit. – limba italiană

jdd. - limba idiş



înv. – învechitlat. – limba latinălat. pop.– limba latină popularălingv . – lingvisticălit. – literatură, literar livr. – livrescloc. – locuţiunem. – masculinmag. – magiemagh. – limba maghiarăMaram. – Maramureşmed. – medicinămegl. – meglenoromânamil. – militar

min. – mineritmit. – mitologieMold. – Moldovamr. – macedoromânăMunt. – Munteniamuz. – muzicăn. – neutrun. pr. – nume propriuneat. – neatestat

ngr. – limba neogracăneol. – neologismnom. – nominativnum. – numeralonomat. – onomatopeeonom. – onomasticăOlt. - Olteniaornit. – ornitologiepeior. – peiorativpers. – persoană

pl. – pluralpol. – limba polonezăpo– popular pref. – prefixpre– prepoziţiepron. – pronumepron. pers. – pronume personal



port. – limba portughezăprerom. – preromanprez. – prezentregr. – regresivreg. – regionalrel. - religierefl. – reflexivrom. – limba românărus. – limba rusăucr. – limba ruteanăs. – substantivsăs. – dialect săsescsrb. – limba sârbăsec. – secolul

sil. – silviculturăsg. – singular sl. – limba slavă (veche)slov. – limba slovenăs– limba spaniolăsuf. – sufixt. – texttc. – limba turcătehn. – tehnică

to– toponimtranz. – tranzitivTrans. – Transilvaniaucr. – limba ucraineanăv. – vezivar. – variantăvb. – verbzool. – zoologie



A

a, prep. - La: "Puii stau a soare şi eu a umbră" (D. Pop 1970: 158); "O luatdasagii de-a umăr" (idem); "O sărit omu' cu un brăcinar din gatii a mână"(Papahagi 1925: 125); "Mă duc sara la fântână / Cu găleţile a mână" (Bârlea1924, II: 357). - Lat. ad "la".

abáte, abat, vb. intranz., refl. - 1. A aduna, a strânge, a direcţiona: "Şi p-acela l-omânat / S-abată oile-n sat. / Când oile le-abătea / Ei mare lege-i făcea" (Lenghel1985: 220). 2. (refl.) A se aduna, a se însoţi, a se căsători. - Lat. abbattere.aborí, vb. intranz. - v. abura.aborî , aborăsc, (oborî), vb. intranz. - A doborî, a ucide (Antologie 1980). - Din sl.oboriti.aborât, -ă, adj. - Doborât, ucis. - Din aborî.abrác, -uri, s.n. - Grăunţe de ovăz sau amestec de tărâţe cu făină de mălai,servind ca nutreţ animalelor (Antologie 1980). Aliment cu mare valoare

energetică şi nutritivă. - Probabil din brac ("rămăşiţă, rest, deşeu", cf. brăcui "alua caimacul, a lua tot ce e mai bun") + a protetic; Din magh. abrak "nutreţ"(NDU).abrăcá, vb. tranz. - A da abrac animalelor: "Pă când io m-oi însura / Pă tine te-oiabrăca / Cu grâu roşu vânturat" (Antologie 1980: 84). - Din abrac.abrăcát, -ă, adj. - Hrănit cu abrac: "Rabdă şi tu ne-abrăcat, / Cum rabd şi eu ne-nsurat" (Antologie 1980: 84). - Din abrăca + -at.abua, (bua), interj. - Îndemn de a se linişti, a adormi, a se legăna: "Abua, bua,bua, / Abua cu mămuca. / Că mama te-a abua" (Antologie 1980: 151). - Creaţieexpresivă (formă onomatopeică); Probabil cuvânt autohton (Brâncuşi 1983).

aburá, (abori), vb. intranz. - 1. A adia: "Vântu-i aboré, / Poamele-şi cocé" (Bilţiu1996: 88). 2. A respira, a scoate aburi: "Boii-o prins a abura" (Memoria 2001:112). - Din abur (cuv. autohton, cf. alb. avull) + -a.acastắu, -auă, -ăi, (acăstău), s.n. - 1. Spânzurătoare: "În acel loc au fost ridicateacastauăle, unde erau spânzuraţi cei care se revoltau..." (Memoria 2004-bis:1290; Cicârlău); "Că io de mi-s vinovată / Da' să mor eu spânzurată / Pă-acastăi de petrinjei, / Cu funea de tăieţei" (Bilţiu 2002: 260; Gârdani). (Top.) Dealul

Acastăilor (în Odeşti-Codru). Acastauă, deal în Cupşeni. La Acastăi (în Fereşti).2. Punct de observaţie construit din lemn şi amplasat pe înălţimi: "În vârful

dealului a fost o cruce şi un mare punct de observaţie (acastauă din lemn)"(Gârdani 2007: 130). 3. Loc special amenajat pentru potcovirea vitelor cornute,unde se bagă capul vitelor şi sunt legate cu lanţ sau funie (Memoria 2001). 4.Copil tânăr care se caţără peste tot, fără frică, punându-şi viaţa în pericol (Hotea2006). - Din magh. akasztó "care atârnă" (DER).acáţ, -i, s.m. (acăţ) - (bot.) Salcâm (Robinia pseudacacia). Arbore originar din

America de Nord. Este cultivat în scop decorativ. (Med. pop.) Florile uscate şisfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se



folosea contra tusei, năduşelii şi durerilor de piept (Butură 1979). - Din magh.akac (DEX), cf. germ. Akazie (< lat. accacia).acăţá, acăţ , vb. tranz. - (înv.) A agăţa; a suspenda, a atârna. - Lat. *accaptiare <captiare "a prinde" (Philippide, Puşcariu, cf. DER); Cuvânt autohton (Russu1981).acăţălí, acăţălesc, vb. refl. - A se acăţa, a se agăţa, a se prinde (de ceva): "Şî cu

câlţ te-oi pârjoli, / Şî-n faţa lui Ion nu ti-i mai acăţăli" (Şteţco 1990: 74; Borşa). -Din acăţele "cârcei la viţa-de-vie" (< acăţa + -el).acolisî , acolisăsc, (acolisi), vb. refl. - 1. A se prinde, a se apuca. 2. A se agăţade cineva, a se ţine de capul cuiva. 3. A se căpătui, a se însura (Memoria 2004):"De tri ai umblu-a peţî, / Da' nu mă pot acolisî, / Că n-o fost şi nici nu este / Şifrumoasă şi cu zestre." (Memoria 2004:1148). - Din ngr. ekóllissa "a se lipi"(DER, DEX).acritúră, -i, s.f. - Murătură; legume conservate în apa cu sare şi oţet. - Din acru(< lat. acrus, forma vulgară de la acer "ascuţit, pătrunzător") + -tură.

acríţă, -e, s.f. - 1. Fiertură de prune (Papahagi 1925). 2. Coacăză (Hotea 2006).V. şi agriş. - Din acru + -iţă.acufundá, acufund, vb. tranz. - A cufunda, a afunda, a scufunda. Atestat înMaramureş, Transilvania şi nordul Moldovei. - Lat. *confundare.acufundós, -oasă, (cufundos), adj. - Adânc, cu pereţi înalţi. - Din acufunda + -os.adălí, adălesc, vb. intranz. - 1. A îndupleca, a aduce (pe cineva) pe o anumităcale. 2. A convinge: "L-o adălit până la urmă" (Bilţiu 2002: 389). - Et. nec.adălít, -ă, adj. - Înduplecat, convins. - Din adăli.adăpá, adap, vb. tranz. - A da apă la animale. - Lat. adaquare.adăpătóare, -ori, s.f. - Jgheab sau vas care serveşte la adăparea animalelor. -

Din adăpa + -toare.adărâmá, adărâm, vb. tranz. - A dărâma, a răsturna, a doborî: "În spate mi s-oaruncat, / La pământ m-o adărâmat" (Memoria 2001: 45). - Lat. *deramare (de laramus "ramură"), cu sensul iniţial de "a rupe crengile de pe un trunchi; a doborî fructele din pom, pentru a fi culese" (DER) + a protetic.adăvăsî , adăvăsesc, (adăvăsi), vb. refl. - 1. A se îmbolnăvi (din cauzafarmecelor): "Apoi am auzit cum l-o adus pă sus, de Crăciun, cum l-o adăvăsât şil-o bolnăvit" (Bilţiu 2001: 261; Sarasău). 2. A se stinge, a se prăbuşi, a se istovi:"Păcurarii au fiecare câte 100-200 oi în grijă, despre care trebuie să ştie a da

seamă dacă se adăvăsăsc." (Morariu 1937: 185). - Din magh. odaveszni (NDU).adeág, -uri, (ad'iag, ageag, ajag), s.n. - Lut, pământ negru, argilă: "De-aş mâncanegru pământ / Vouă musai să vă cânt. / De-aş mânca negru ageag, / Vouămusai să vă trag" (Ţiplea 1906: 507). Termen atestat doar în jumătatea de nord aTransilvaniei (ALR 1956: 11). - Din magh. agyag "lut" (Ţiplea 1906).adézmă, s.f. - v. aghiazmă.adéu, -uri, -eauă, s.n. - Tun, armă de artilerie: "Tăt din ad'eauă puşcaţ"(Papahagi 1925: 214). - Din magh. ágyú "tun" (Papahagi 1925).



adimánt, -e, (adiman, aghimant), s.n. - Diamant, piatră preţioasă: "C-o gândit căva lua zgarda, că aceie-i de ad'imant şi cine ştie cât de scumpă-i zgarda" (Bilţiu1999: 140; Onceşti). - Cf. adamant (< sl. adamantǔ, cf. gr. adámas, -ántis).adínte, adv. - Adineaori, cu puţin înainte, de curând: "Poţ mere tot p-acolo / Dacăn-ai râs ad'inte" (D. Pop 1978: 152). - Lat. ad + ante.aduí, adui, vb. tranz. - (pop.) A aduna; a strânge: "Şchioape de-aduind" (D. Pop

1962: 199; Băseşti); "S-o suit la munte / S-aduie mai multe" (D. Pop 1962: 326).- Din aduna.adurmucá, adurmuc, vb. intranz. - A adormi (Papahagi 1925: Săcel). - Posibil ovar. dial. (în formă diminutivă) de la adormi.aérlea, adv. - v. airlea.agâmbá, agâmb, vb. tranz. - A strâmba (D. Pop 1970; Memoria 2001). - Lat.*aggimbare (de la *gimbus, deformare de la gibbus) "a se îndoi, a se cocoşa"(DER); a- + lat. gambare (MDA).ageág, -uri, s.n. - v. adeág.

agést, -uri, (agăst, ageăst), s.n. - 1. Îngrămădire de pietriş, nisip, lemne,vreascuri la gura sau la cotitura unei ape; lom. 2. Unealtă rea; om rău (Budeşti).3. Lemne slabe, vreascuri, putregaiuri (Strâmtura). 4. "Ageăst i se spune uneifemei leneşe, neglijente" (Giuleşti). 5. Vorbe de ocară pentru om rău: "taci, mă,ageăstule!" (Vişeu), (ALR 1973: 679). - Lat. aggestum "întăritură, fortificaţie"(Hasdeu, DA, DEX).aghiázmă, (ad'iazmă, adezmă), s.f. - Apă sfinţită: "Din cofiţa popii să ie un pticde apă sfinţită şî să ţâne tăt anu. Îi bună peste an când ai oarece cu marhăle;stropeşti cu aghiazmă" (Memoria 2001: 22). - Din sl. agiasma, ngr. aghíasma(NDU).

aghistán, -i, (aghistin, adistin, adestin, gastan), s.m. - (bot.) Castan (CastaneaSativa). Arbore de origine mediteraneană, cu fructe comestibile, longeviv(numeroase exemplare depăşesc 200-300 de ani). În ţara noastră suntcunoscute rezervaţii de castani în depresiunile subcarpatice din Mehedinţi, Gorj,Cluj şi Maramureş (Baia Mare, Tăuţii Măgherăuş, Baia-Sprie), reprezentândlimita nordică naturală a speciei din Europa. - Din magh. gesztenye(fa) "castan"(MDA).aglícă, -i, s.f. - (bot.) Plantă erbacee; ciuboţica cucului, ţâţa vacii (Primula elatior Hill). Termen atestat în Vad (Borza 1968: 137). - Din tc. aklik "albeaţă", cf. bg.

aglika, srb. jaglika (DER).agodí, agodesc, (agoda, cagodi, ogodi), vb. intranz. - A aştepta (Ţiplea 1906;Bârlea 1924): "Horeşti tu, o tânguieşti, / O pă mândra-ţi agodeşti?" (Ţiplea 1906:429); "Mămuca m-a agodi / Cu cina gata pe masă" (var. Mioriţa, Deseşti 1926). -Din magh. aggod (MDA). Soluţie discutabilă.agorî , agorăsc, vb. tranz. - A surpa, a da jos (Papahagi 1925). - Et. nec.agráte, agrăti, s.f. - Colivie pentru păsări cântătoare; galiscă, caliscă, cuşcă(ALR 1971: 280). - Din grat'e, gratie (< lat. *gratis) + a protetic.



agrăí, agrăiesc, vb. tranz. - 1. A interpela (pe cineva), a se adresa cuiva:"Preşedintele composesoratului îi agrăieşte cu cuvintele Cinstiţi boieri!" (Bârlea1924: 462). - Din a- + grăi, cf. germ. reden - anreden / sprechen - ansprechen(DEX, DER).ahălí, ahălesc, vb. intranz. - A face vânt, a sufla peste, a aţâţa (focul): "Când a

început să se aprindă focul, se ahăle un pt'ic cu căciula şî dă pară, şî să face

foc" (C.C. 1979). - Posibil o formă onomatopeică.ai, s.m. - (bot.) Usturoi (Allium sativum). (Med. pop.) Utilizat în tratamentul bolilor infecţioase, afecţiuni pulmonare şi hipertensiune arterială: "În sara de Anul Nou,când o însărat, am uns cu ai, am făcut cruce, pă prag şi pă blănile de la uşi, lacasă şi la grajd, să nu să apropie necurăţeniile" (Memoria 2001: 12; Deseşti). -Lat. alium "usturoi".aírlea, (airea, aire, aerlea, airilea), adv. - Altundeva, într-un alt loc, în altă parte,aiurea: "...Nimeni nu o poate fura, să o ducă aire..." (însemnare pe o cartebisericească, Dumbrăviţa, 1784, cf. Dariu Pop 1938: 46); "... apoi diavolul se

ducea în altă parte, pân păduri, airlea" (Bilţiu 1999: 387). - Cf. aiurea (< lat. aliubi+ -re + -a).aitúri, s.f. pl. - (gastr.) Răcitură, piftie; cociune. Fiertură din cartilagiul oaselor deporc, care se pune la răcit în farfurii şi se condimentează cu usturoi (ai), boia deardei dulce şi piper. Se prepară, de regulă, după tăierea porcului şi se consumă

în preajma Crăciunului. - Ai "usturoi" + -ituri.ajág, -uri, s.n. - v. adeág.ajún, -uri, s.n. - 1. Post. Faptul de a ajuna, de a nu mânca. 2. Zi sau perioadă detimp care precede anumite sărbători ce presupun post: Ajunul Crăciunului, Ajunul

Anului Nou. - Lat. ieiunium "post" (Graur 1980); Der. regr. din ajuna (DEX).

ajuná, ajun, vb. intranz. - A nu mânca nimic într-o zi, dar mai ales în zi de post. -Lat. ajunare < jejunare (Felecan 2011: 269); Cuv. rom. preluat în magh.(aszunál) (Bakos 1982).alác, s.n. - (bot.) Specie de grâu rezistentă, cultivată în regiunile muntoase(DER, DLMR, DEX). Cereală asemănătoare grâului (D. Pop 1978). Varietate degrâu sălbatic (Vişovan 2002): "Alacu-i un fel de grâu, cu st'ic lat. Alacu are ţapăca orzu. Îl sămănau toamna şi-l îmblăteau cu îmblăciu, ca grâul. Îl dădeau laporci, la găini" (Memoria 2003). Alac roşu (Triticum monococcum), grâu moale,grâu alac, grâu gol (Triticum spelta). "Cu cunună de alac / Şti lumea că ţ-o fost

drag" (D. Pop 1978: 214). ■ (Top.) Alac, teren arabil şi fânaţe în Rohia (Vişovan2002). Alacu, deal în Moisei (Coman 2004). Alac, top. în Oarţa de Jos. - Dinmagh. alakor (Cihac, Densusianu, DEX), dar în magh. este cuvânt străin(Drăganu); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894).aláci, alace, adj. - (ref. la capre) Jumătate albă, jumătate neagră (Georgeoni1936: 37). Neagră la cap şi pestriţă pe spate (Latiş 1993). Bălţat, amestecat. -Din tc. alaça (MDA).



aláltămâni, adv. - Peste două zile, poimâine (ALR 1973: 649). - Aialaltă(cealaltă) + mâine.aláş¹, -e, -uri, s.n. - Băutură alcoolică amestecată. Lichior cu rom. - Probabil der.din alaci "amestecat, împestriţat".aláş², -e, s.n. - (înv.) Schelă de zidărie (ALR 1971: 249). Termen general înMaramureşul istoric, ieşit din uz. - Et. nec.

albástru, -ă, adj. - (ref. la oi) De culoare sură: "Oile cele albastre / Toate m-or jelipe coste" (Bârlea 1924; Ieud). "Prin oaie albastră numesc ceea ce în alte locurieste varietatea brumărie" (Georgeoni 1936: 30). Mai rar se foloseşte formamasculină a adj.: albastru "berbece alboi". - Lat. *albaster (de la albus) (Puşcariu,Candrea-Densusianu, DER, DEX). Sensul primar al etimonului latin, de "sur,cenuşiu, alboi" este atestat numai în dialectul mr. şi în subdial. maramureşean.albeáţă, s.f. - (med. vet.) Boală care apare la oi sau la animalele mari, fie înurma unei lovituri, fie a unei afecţiuni. Pentru tratare se pisează zahăr sau sarecare, printr-o ţeavă, se suflă în ochi (Memoria 2004: 1072). - Din alb + -eaţă.

albinéţ, -eaţă, (albeneţ), adj. - (ref. la părul oamenilor) Blond. În Maramureş semai foloseşte şi galbân, alb, albu (ALR 1969: 14). "Om frumos, alb la faţă"(Petrova). "Albeneţ i se spune celui care se pomădează şi e foarte blond" (Ronade Jos, cf. ALR). - Din alb + -ineţ.aldămáş, -uri, s.n. - Băutură de cinste în urma unei vânzări sau cumpărări(Bârlea 1924). ■ Cinste ce se face în urma unui târg (Lenghel 1979): "Ca să n-ospuie-n sat / Că a dat un aldămaş" (Bârlea 1924: 297). Practică rituală de întărirea unui protocol, pact, tratat. De obicei aldămaşul îl dă cumpărătorul, "ca să aibănoroc la ce a dobândit". - Din magh. áldomás "cinstire" (de la áldani "abinecuvânta") (Cihac, Galdi).

alduí, alduiesc, vb. intranz. - 1. A binecuvânta (D. Pop 1978). 2. A lovi pe cineva,a plezni. - Din magh. áldani "a binecuvânta".aleán, -uri, s.n., adv. - 1. Durere sufletească, necaz, întristare. 2. Dor,melancolie. 3. Duşmănie, ură, vrăjmăşie, pică: "Două fete fac alean / Pentr-un fir de măghiran" (Bârlea 1924, I: 261). 4. (adv.) Încet, agale. - Din magh. ellén"contra" (DA, DER).aleát, (aletuţ), s.n. - (înv.) Măreţie, splendoare (a codrului) (Papahagi 1925):"Îmblă-un ziuţ cu un mort / 'N aletuţu estui codru" (Papahagi 1925: 277). - "Caorigine probabil că avem a face cu o formă slavă leti, care în limba cehă are

derivate cu semnificaţia frumos, splendoare" (Papahagi 1925, glosar); Probabildin expr. de-a lungul şi de-a latul, cu sensul de "în largul, în cuprinsul (codrului)"; Aletiu "în preajma cuiva sau a ceva" + -uţ (MDA).aleguţá, aleguţez, (aliguţa), vb. tranz. - 1. A lua viţelul de la vacă pentru a oputea mulge. 2. A înţărca, a despărţi (de cineva sau ceva): "Te-oi aleguţa eu dela crâşmă" sau "Te-oi aleguţa de tăţ pretinii..." (Faiciuc 1998). - Din aleguţ "înlături!" (< alege + -uţ) + -a (MDA).



alétiu, adv. - (pop.) Alături, lângă, aproape de: "Fata o stat aletiu lui" (Bilţiu 2002:290). - Din magh. elölt (MDA).aliór , -i, s.m. - (bot.) Specii de plante care conţin în tulpină şi în frunze un sucotrăvitor; lapte câinesc (Boiu Mare), lăptucă câinească (Săpânţa), laptele cucului(ALR 1961: 647). Atestat în Borşa, dar şi în Banat, sudul Moldovei şi Dobrogea. -Lat. aureolus (< aurum "aur") (Candrea, Şăineanu, DEX); Lat. helliborus

(Hasdeu).alipuí, alipuiesc, vb. refl. - A se aşeza, a se cuibări, a se pregăti de culcare. - Dinmagh. alapitni (MDA).altmíntirea, adv. - v. amintrea.altoí, altoiesc, (oltoi), vb. tranz. - 1. A introduce o ramură a unei plante în ţesutulalteia. 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. - Din magh. oltóág "a altoi".ametít, s.n. - Praful care se adună la roata morii, pe care fetele îl folosesc înfarmece de dragoste (Bilţiu 2001): "Ca să visăză feciori, fetele agiuna în zua deSfântu Andrei şî strânjé ametit de la roata a nouă mori. Îi colbu care se strânje la

veşcă" (Bilţiu 2001: 340; Moisei). - Et. nec.amíntrea, (amintrilea, altmintirea), adv. - Altminteri, altfel, altcum (Ţiplea 1906):"Dacă amintrea nu-i mod..." (Memoria 2001: 64); "Că nu mi-i da dumneata, /

Amintrilea m-aş găta / La obraz ca şi ruja" (Calendar 1980: 99). - Lat. alia menta(Hasdeu, Puşcariu, Candrea-Densusianu); Lat. altera mente (DER, DEX).amnár , -e, (amânar), s.n. - 1. Bucată de oţel cu care se loveşte cremenea spre ascoate scântei. 2. Stinghie de lemn aşezată vertical pe aripile porţilor de lemn dinMaramureş (Nistor 1977: 19). - A (< lat. ad) + mânar (DEX).amnistuí, amnistuiesc, vb. refl. - A se linişti. - Din a + mistui.amnistuiálă, -eli, s.f. - Linişte, odihnă, tihnă: "...toată noaptea le-au umblat tiara

şi n-au avut amnistuială până ce au cântat cocoşii" (Bilţiu 1999: 102). - A + mistui+ -ială.amorţeálă, -eli, s.f. - (med.) Inflamare a corzilor vocale, răguşeală. Se trateazăcu ouă crude şi lapte fierbinte (D. Pop 1970: 99). - Din amorţi (< lat. ammortire) +-eală.amorţít, -ă, adj. - Răguşit, cu glasul stins (ALR 1969: 72). - Din amorţi.amprór , (proor), s.n. - 1. Înţărcatul mieilor, care avea loc primăvara, de îndată cese încălzea vremea (Dăncuş 1986: 51). 2. Ajunul de Sf. Gheorghe (22 aprilie):"La Sf. Gheorghe... dacă-i iarbă să duc oile, ies la păşune; de nu-i omăt, la hotar.

Le afumam cu tămâie. Atunci le dădeam de-ampror. Să duc oile la păşune, da'mieii s-aleg di cătă ele şi on copil mere cu mieii, on cioban cu oile. Vin şi le mulg.Pă când le gată de muls, s-adună cu mieii. Aiasta-i de-amproru" (Memoria 2007:2145; Săliştea de Sus). - Cf. proor (< ngr. próoros) (NDU).andreá, (indrea, îndreluşă, undrea), s.f. - Denumirea populară pentru lunadecembrie: "Indreu sau Îndreluşă pentru luna decembrie" (Papahagi, Curs,1920/1927: 51). "Indrea, undrea sau andrea, de la numele Sf. Andrei. Această



lună fiind geroasă, încât te-nţeapă de parcă îţi bagă ace, undrele" (G. Dem.Teodorescu). - Din Andrei, n. pr.ánglie, s.f. - Stofă; pânză de bumbac: "Că-i cu pene de anglié, / Tătă pana-ajunge-o mie" (Memoria 2001: 107). - Din Anglia (MDA).antál, -e, s.n. - Butoi mare de stejar; poloboc. Antal, nume de familie provenitdintr-un supranume (sau poreclă). - Din ucr. antal (DEX).

antréu, -uri, s.n. - Vestibul, hol; tindă. Încăpăre intermediară de mici dimensiunila casele bătrâneşti, prevăzută cu scopul de a diminua pierderile de căldură petimpul iernii. Din antreu se făcea legătura cu camera de locuit. Tot de aici sepermitea accesul în podul casei. - Cf. fr. entrée (DER, DEX).apătós, -oasă, adj. - Îmbibat cu apă; apos: "Sunt două feluri de îndesoriri: unaseacă şi una apătoasă" (Ţiplea 1906: 513). În context, referitor la modul demanifestare a insolaţiei: apătoasă "cu transpiraţie". - Lat. *aquatosus (Puşcariu,DA, DEX).arambáş, -i, s.m. - Căpitan de haiduci sau de hoţi: "Dar ştii, când zece ai aveam,

/ Cu-arambaşu mă iubeam" (Bârlea 1924, II: 431). - Cf. harambaş (< tc. haram-başe) (MDA).arátru, s.n. - Plug de lemn (utilizat în anumite regiuni din Maramureş, până însec. al XX-lea). - Lat. aratrum "plug" (DER); "Cercetând terminologia agrarăreferitoare la plug, băimăreanul V. Bologa a ajuns la concluzia că se potreconstitui trei etape istorice ale agriculturii cu reflex terminologic corespunzător:dacicul ler (de unde refrenul colindelor străvechi: leru-i ler), latinul aratru şi, însfârşit, slavicul plug" (Latiş 1993: 147).arăduí, arăduiesc, vb. intranz., refl. - A (se) porni, a pleca, a merge, a purcede ladrum: "Şi la pulg i-arăduie" (Bilţiu 1996: 101). - Din magh. eredni "a porni dintr-o

dată" (DER).arămní, arămnesc, vb. refl. - (ref. la poame) A se altera, a căpăta un gustacrişor: "De pui pomniţăle într-un vas nejmălţuit, să arămnesc" (D. Pop 1970). -Din aramă + -i.arămnítă, -e. s.f. - Ţuica din prima distilare (Memoria 2004). "Fruntea horincii";arcoziţă, şpirt, ţuslă. La prima fiertură a borhotului se obţine o cantitatesuperficială de alcool cu o tărie de 80-90 grade. Pe vremuri, această horincă deleac se oprea, fiind folosită în gospodărie pentru diverse tămăduiri (ulterior,

înlocuită cu spirtul medicinal). - Din arămni + -ită;

arăstuí, arăstuiesc, vb. refl. - A se prezenta, a se arăta: "Ziţălu n-are cu ce-lhrăni, / La stăpână n-are cu ce s-arăstui" (Papahagi 1925: 280). - Din magh.ereszteni (MDA).arcér , -e, (alcer), s.n. - Piatră de ascuţit; cut'e (ALR 1969: 90). Arcer, toponim cear indica prezenţa unor substanţe minerale utile: cuarţ (Acta Musei 2002: 344).

Arcer, vârf şi refugiu alpin în masivul Ţibleş, rezervaţie naturală de interesnaţional. Pădurea Arceriu, Valea Arcerului (în Dragomireşti). - Et. nec. (MDA).



arcozíţă, s.f. - Şpirt, ţuica din prima distilare (în Ieud, Bârsana, Onceşti); horincăputuroasă, ţuslă (ALR 1971: 463). - Din arcoză "gresie" (ref. la gust) + -iţă.ardắu, -ăi, s.m. - (înv.). 1. Pădurar; paznic de pădure (Lenghel 1979; Memoria2004): "Că pădurile-s oprite, / N-au avut lemne plătite. / Şi-s oprite de ardăi ..."(Memoria 2001: 107; Năneşti). 2. Paznic de câmp, gornic (Rozavlea); boctăr,iagăr, vătav de ţarină (ALR 1971: 421). - Din i.-e. *ard- "deal, înălţime", de unde

ardel, ardeal "munte împădurit; pădure".Ardéal, (Ardel), s.n. - Numele regiunii intracarpatice din România (mai puţinBanat, Crişana şi Maramureş); Transilvania: "Merem la Ardel , peste deal, înLăpuş" (Ieud, 1987); "La gură eşti ca paharu, / Nu mai vezi în tot Ardealul"(Papahagi 1925: 219; Deseşti). - 1. Din magh. Erdély "ţinutul de dincolo depădure", din erdö "pădure" şi elv "locul aflat peste, dincolo de ceva" (Humfalvy1870); La fel Hasdeu, Onciu, Iorga, Drăganu, Iordan, DER: " Ardeal este dinpunct de vedere etimologic maghiarul Erdély, care vine la rândul său din erdö"silva". Numele curat românesc, înainte de a primi termenul maghiar, cată să fi

fost Codru, pe care ungurii, aşezându-se în Pannonia, îl tălmăcesc prin Erdély,iar românii s-au mulţumit a împrumuta traducerea" (Hasdeu). 2. Din rad. i.-e. *ard„deal, înălţime”. În rom. ar proveni din lat. arduus „înalt”. Ardeal este o traduceremaghiară a top. Rom. Ardal sau Ardel: "Rădăcina termenului Erdély, adică erdö,nu este consemnat în dicţionarele etimologice maghiare şi deci este o calchierea top. rom. Ardeal" (Rizea).ardeléan, -eni, s.n. - Locuitor din Ardeal: "De la Cavnic, peste munte suntardeleni" (ALR 1969: 4); "Că noi altu’ ţ-om găsî, / Mai de iţă, mai de neam, / Nuca esta-u’ ardelean" (Papahagi 1925: 219). - Din Ardeal + -ean.aréte, areţi, (areti), s.m. - Berbece (de 4 ani) de prăsilă (Papahagi 1925): "Sunt

mai bucuroşi dacă întâiul miel e berbec: zice că-i bun de areti (de prăsilă)" (Latiş1993: 81; Poienile Izei). - Lat. aries, -etem (Puşcariu, DA, DER).argeá, s.f. - v. arjea.árie, arii , s.f. - 1. Locul unde se treieră grâul (ALR 1971: 415): "Di pă cruce, păstog, / Di pă stog, pă arie" (Bilţiu 1996: 380). 2. Partea de jos, interioară, lacasele vechi, lipite cu pământ: "Aria căsii nu-i bătută, / Voia gazdei nu-i făcută; /

Aria căsii bate-om, / Voia gazdei face-om" (Lenghel 1979: 44). - Lat. area "locneted, loc pentru clădit; ogradă (curte), tindă; piaţă publică" (Nădejde).ariét, s.n. - Regiune, zonă (DER). Arietena, deal din hotarul Apşelor, atestat

1453 (Mihaly 1900, nr. 362 şi 71). - Din arie.aríşte, -i, s.f. - Închisoare (Papahagi 1925). - Probabil un arhaism, derivat dinarest (cf. germ. Arrest, it. aresto); Sau din arie (ref. la judecata la hotarul moşiei,pe arie, efectuată de bătrânii satului, în societatea tradiţională românească, cf.Vulcănescu 1987: 215).arấndă, -e, s.f. - (pop.) Arendă. Cedare temporară a dreptului de exploatare aunor bunuri, în schimbul unei plăţi: "Batori a dat în arândă minele din GroapaMare baronului Herberstein..." (Dariu Pop 1938: 15). - Din rus. arenda.



ariníş, -uri, s.n. - 1. Teren nisipos. Deşert. 2. Pădurice de arini; arinişte. Termenatestat doar în toponime: Valea Arinişului, în Văleni. 3. Ariniş, localitate în ŢaraCodrului. - Din arin + -iş (DER).arjeá, -ele, (argea), s.f. - 1. (în Maramureşul istoric) Acoperişul (din lemn) alcasei. 2. (în Lăpuş) Ultima cunună din pereţii casei (Stoica, Pop 1984). ■ "Oriceconstrucţie ridicată prin îmbinarea unor capete de grinzi, însăşi încheietura lor.

Argea avea să se numească şi războiul de ţesut (...); şi tot argea s-a numitbordeiul îngropat, din zonele de câmpie, unde se instalau, în verile caniculare,argele de ţesut, pentru a se păstra umiditatea ce întreţinea elasticitatea firelor deţesut, îndeosebi cele vegetale, din cânepă" (C. Bucur, Muzeul Astra, Sibiu). -Cuvânt autohton (Hasdeu, Russu, Rosetti, Philippide, Brâncuşi) derivat din rad.i.-e. *areg-, "a închide, zăvor; clădire, casă" (Russu) sau dintr-un dacic *argilla(argella) "locuinţă sub pământ" (Hasdeu).arm, -uri, (armur, armor), s.n. - (anat.) Coapsă (la animale); parte a piciorului dedinapoi cuprinsă între cupră şi gambă (ALR 1969: 133). "Armura pt'iciorului de

d'inapoi" (Papahagi 1925). - Lat. armur.armáş, -i, s.m. - 1. Om înarmat, însărcinat cu paza ordinii şi averii domnului şi aboierilor; slujbaş cu însărcinări administrative şi judiciare (Bârlea 1924). 2.Haiduc, viteaz (Papahagi 1925). - Din armă + -aş; Cuv. rom. preluat în magh.(ármás) (Bakos 1982).armăsár , -i, s.m. - Bucată de lemn (stejar), de circa 3 m., fixată pe una din aripileporţilor de lemn; serveşte la închiderea porţii, prin fixarea capătului liber în batcă(Nistor 1977 22; Vad). - Prin metaforă, armăsar < lat. armessarius; Cuv. rom.preluat în magh. (hermekszár) (Bakos 1982).armínden, -i, s.m. - 1. Numele popular al zilei de 1 mai: "În ziua de Arminden (1

mai) să bei vin roşu, că se înnoieşte sângele" (Candrea 1944: 306). 2. (pop.)Luna mai (Kernbach 1989: 47). 3. Copac curăţat de crengi şi împodobit cu spicede grâu: "Tinerii plecau în pădure, în munte, şi tăiau cel mai înalt copac (bradsau fag), pe care îl puteau aduce ei pe umeri. Îl curăţau de crengi, dar la vârf îilăsau câteva pe care le împodobeau. Armindenul era ridicat, până la prânz, încentrul satului. Pe tulpină se puneau cununi de flori şi spice de grâu. Urma apoi o

întrecere a tinerilor..." (Calendar 1980: 82). - Din sl. Jeremiinǔ dǐnǐ "ziua sfântuluiIeremia" (DA, DER, DEX); Cuv. rom. preluat în magh. (ármingyin) (Bakos 1982).armúr , s.n. - v. arm.

armurár , -e, (armurariu, armorar), s.n. - (bot.) Plantă ierboasă originară dinregiunea mediteraneană (Carduus marianum; Silybum marianum). Limbacerbului (Bud 1908). Mărăcine cu frunză lată (Papahagi 1925): "Asta-i armorari şî-i bun păntru marhăle beteje. Treabă să sie h'iert şi apa să dă la marhă să bea"(Papahagi 1925: 315). - Din arm, armur "coapsă" (DER) + -ar.arnéu, -uri, -eauă, (herneu, ierneu), s.n. - Coviltir de iarnă (de rogojină saupânză). Atestat în Sighet şi Petrova (ALR 1971: 346). - Din magh. ernyö"umbrelă" (DA, DER).



arpagíc, s.n. - (bot.) Ceapă mică (bulb) folosită ca şi răsad. - Din tc. arpacek(MDA).arşíţă, -e, s.n. - 1. Teren, deal, coastă de munte unde s-au defrişat copacii prinincendiere, pentru a se amenaja păşune, fânaţe sau teren agricol. Toponimatestat în Cupşeni, Măgureni, Dragomireşti, Glod, Rozavlea. 2. Arşiţa, sat atestat

în 1909, azi contopit cu Vişeu de Sus (Tomi 2005: 259). - Lat. *arsicia (de la

ardere > arşiţă "loc ars de soare"); Cuvânt rom. preluat în ucr. (arsyca) (Macrea1970).arúnc, -uri, s.n. - Socoteală, dare: "Se calcula cantitatea de fân ce trebuia să odea fiecare asociat, după numărul de oi furajate şi numărul de zile pentru careasociatul trebuia să asigure mâncare pentru păcurari", la iernatul oilor, în câmp,sau într-o locaţie din apropierea satului (cf. Dăncuş 1986: 51; Ieud). - Der. regr.din arunca (MDA).arvón, -e, (s.f., arvună), s.n. - Acont, avans. - Din ngr. arravónas (MDA)arvuní, -esc, vb. tranz. - A plăti un avans. - Din arvună.

ascrumát, -ă, adj. - Prefăcut în scum (Papahagi 1925); mistuit, ars. - Din a- +scrum "cenuşă" + -at.asâmbrí, asâmbresc, vb. intranz. - A pleca fără simbrie din slujba cuiva. "Arenunţa la simbria cuiva; a se lipsi de plată pentru perioada slujită la un stăpân"(Bilţiu 1999): "Să ştii că Pintea se asâmbreşte, se duce de la tine" (Bilţiu 1999:425; Deseşti). - Din sâmbră, simbrie "plată" + a protetic.asogá, asog, vb. tranz. - (înv.) 1. A da aluatului forma pâinii, înainte de a o băga

în cuptor. 2. A frământa aluatul din care se face pâinea (în Mara, Hoteni,Onceşti). 3. A rupe aluatul şi a-l potrivi cu mâinile ca să intre în tava pentru copt(în Budeşti, Berbeşti, Vad, Săcel, Petrova, Vişeu) (ALR 1971: 523): "Aluat de

grâu asogând" (Bârlea 1924: 85); "Ba eu numa am văzut / Asogând colac degrâu" (Papahagi 1925: 271). Atestat doar în nordul Transilvaniei şi Maramureş(ALR 1965: 1056). - Din a- + soga (MDA).asorí, asoresc, vb. refl. - A se încălzi, a se pârli, a se expune la soare: "Te puigios să te umbreşti, / Mai tare te asoreşti" (Ţiplea 1906: 502). - Din a- + sori, cf.

însori (în + soare + -i).astalâş, (rastalâş, stalâş, stălâş), s.m. - Tâmplar, lemnar. Atestat şi casupranume, devenit nume de familie în perioada maghiară. - Din magh. asztalos"tâmplar".

astáră, adv. - (pop.) În seara asta, deseară: "Mândru-n cinste te sluja, / În cinste,fără simbrie, / Lasă-l pe-astară să vie" (Bârlea 1924: 99). - Asta + sară.astupúş, -uri, (stupuş), s.n. - Dop pentru recipiente din sticlă; cep (ALR 1971:312). "E făcut din cocean, frunză, plută"; "E făcut din văcălie". - Din astupa "a

închide" + -uş.aşchiutóiu, s.m. - Ajutor de jurat, de pretor (Bud 1908). - Din aşchiut (< magh.askudt) + -oi.



aşezămấnt, -uri, (aşedzământ), s.n. - 1. Locuinţă stabilă (Papahagi 1925). 2.Casă, gospodărie, aşezare: "De-oi trăi şi n-am ticneală / Nici aşedzământ înţară..." (Papahagi 1925: 205). - Din aşeza + (ă)mânt.azấmă, -e, s.f. - (gastr.) Pâine de aluat nedospită. "Făină de pârgă, apă şi sare,fără nimic de dospit" (Memoria 2001: 39). - Din ngr. azima.



B

bábă, babe, s.f. - v. băbătie.babíţă1, babiţe, s.f. - Raţă (Papahagi 1925). - Din bg., srb. babica (DEX); Cuv.rom. preluat în magh. (babéc) (Bakos 1982).babíţă2, babiţe, (babdiţă), s.f. - (med.) Diaree (de regulă, la sugari) (Memoria

2001). - Din bg. babici.baboánţă, -e, (baboantă), s.f. - Babă; bătrână arţăgoasă, supărăcioasă (Bilţiu):"Trebuie s-o ieie crucea femeie văduvă şi curată, nu fiece baboanţă" (Bilţiu 2001:63). - Din babă (< sl. baba), contaminat cu clonţ, cloanţă, cf. Baba Cloanţa(personaj din basme).báci, s.m. - Mai-mare peste păcurari la stână (în zona Borşa - Moisei - Săcel). Înalte regiuni din Maramureş se utilizează vătav (ALR 1971: 382) sau ambiitermeni: "Baciul este conducătorul stânei şi personajul principal; corespunde cubaca la stânele din Cehoslovacia şi Polonia. Baciul este angajat de către stână şi

plata lui variază după învoială. […] El are obligaţia de a supraveghea bunul mersal stânei, dacă oile sunt «bine purtate» la păşune şi păcurarii nu le lasă «să zacăpe munte», ca să se îmbolnăvească. Baciul mai are grijă să atragă atenţiapăcurarilor să nu umble prin locurile unde se ţine ursul. Tot de datoria baciului este de a controla pagubele şi a face distribuirea lucrului între păcurari. El maipregăteşte şi mâncarea ciobanilor" (Morariu 1937: 184). - Cuvânt autohton(Hasdeu 1894, Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983);

Împrum. din rom.: srb. bač, blg. bač, baču, ceh. bača, pol. baca, ucr. bac, magh.bács, "cioban" şi bácsi, "bade, nene" (Macrea 1970).báer , s.n. - v. baier.

bagắu, -uri, s.n. - Tutun, tabac. În expr. a ţine bagău = a mesteca tutun:"Amândoi moşii fumau cu pipa şi ţineau bagău" (Memoria 2004-bis: 1.283;Deseşti). "Fetele din satu meu / Dohănesc şi ţin bagău" (Memoria 2001: 102). ■Bagău (Bagoaie), poreclă în Dragomireşti (D. Pop 1970). Atestat şi înMaramureşul din dreapta Tisei, cu sensul de "scrum de tutun" (DRT). - Dinmagh. bagó "tutun de mestecat" (Cihac, DA cf. DER).bagnét, -uri, s.m. - Baionetă (Bârlea 1924). Cuţit soldăţesc (DRT): "Nici călare,nici pe jos / Fără cu bagnetu scos" (Bârlea 1924: 284). - Din germ. Bajonett"baionetă".

bái, -uri, s.n. - Necaz, supărare: "Lasă, nu-i bai , mândrior, / Că m-ai lăsat să tragdor" (Papahagi 1925: 197); "Nu te bucura de baiul altuia" (Lenghel 1979: 214). ■(med.) Baiul cel mare, baiu cel rău = epilepsie; beteşâg (ALR 1969: 167). - Dinmagh. baj "necaz" (< sl. boj "calamitate").báie, băi, s.f. - 1. Exploatare minieră subterană; mină; ocnă. 2. Carieră de piatră(Borşa, Giuleşti). Baie de piatră = pietrărie (ALR 1973: 675). ■ Baia Mare, Baia-Sprie, Băiţa, Băiţa de sub Codru, Băiuţ (localităţi în judeţul Maramureş). - Lat.



*bannea, balnea, cf. it. bagno, fr. bain, sbaño, port. banho (DER); Magh. banyaprovine din rom. (DER).báier , -e, (baer, baior, bair), s.n. - 1. Brâu, cureaua de la taşcă, legătură dedesagi (Papahagi 1925). 2. Aţă, sfoară de legat cămaşa ori sumanul la gât (Bud1908): "Pă baieru trăistii mele / Scrisu-i numele tău, lele" (Şteţco 1990: 297). -Lat. bajulus "hamal" (Creţu, Philippide, Candrea-Densusianu, DA, DEX); "Baier e

străvechi, specific românesc" (Russu 1981).baláce, s.f. - (bot.) Clopoţel de pădure, iarba limbii (Streptopus amplexifolius)(Borza 1968). - Probabil din bal "alb" + -ace.baláur , -i, (balaor, bălaur), s.m. - (mit.) Dragon, zmeu, şarpe; monstru. Fiinţăfantastică întruchipată sub forma unui şarpe uriaş, cu solzii aurii, coadă lungă,adesea înaripat, cu unu, şapte, nouă sau 12 capete. Conform credinţelor,balaurii populează lacurile montane din Maramureş, de unde ies în ziua de Paştişi care înghit pe oricine se apropie de lac (Bilţiu 1999: 27): "Ci te fă şarpe-balaur / Cu coadă de aur, / Cu ciute bolţate, / Cu par de foc încălţate" (Memoria 2001:

18). "La Cornu Gutâiului / … / Unde bea balauru" (Papahagi 1925: 160). - "Faptulcă este vorba de un cuvânt balcanic, fără explicaţie în celelalte limbi cunoscute,ne face să credem că formele lui actuale trebuie să se reducă la o rădăcinătracică, *bell- sau *ber- «fiară, monstru»" (DER); Termen autohton (Hasdeu1894, Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983), cf. alb. boljë,bollë "şarpe".báligă, -i, -e, (balega). s.f. - Excremente de animale mari. - Cuvânt autohton, cf.alb. baigë (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983).bálmoş, -uri, (balmoj, balmuş), s.n. - (gastr.) Preparat culinar din caş fiert înlapte dulce, în amestec cu făină de mălai: "Se pun două găvane de jintuit în

căldăruşe, apoi un găvan de lapte dulce şi un găvan de apă. Când e prea dulce,se adaugă lapte acru. Căldăruşa se pune apoi la foc şi se fierbe în clocot ½ oră,mestecându-se mereu. Se adaugă în urmă făină de mălai, «ca pentru coleşă» şise mai fierbe în clocot 15 min., apoi se amestecă în jur cu coleşerul până ce ieseuntul din jintuit de trece peste balmoş" (Georgeoni 1936: 80). - Creaţie expresivă(Iordan); Posibil să fi suferit influenţa lui valma, valmeş "amestecat, bălmăjit", dinsl. valŭmŭ "amestecat" (DER); Cuv. rom. preluat în magh. (bálmos) (Bakos1982).báloşă, -e, adj. - (ref. la capre) De culoare albă (Georgeoni 1936: 36). - Din bal,

băl "alb" (< sl. bĕlŭ "alb") + -oşă.baltág, -uri, (băltag, bâltag), s.n. - Topor cu coadă lungă, întrebuinţat şi ca armă:"Cu baltagu-ncolţurat" (Calendar 1980: 5). - Din tc. baltak (Şeineanu cf. DER).balţ, -uri, s.n. - 1. Laţ, ochi, nod (Memoria 2004). 2. Năframă de mireasă; voal(Papahagi, 1925). ■ Ştergar alb din bumbac care se leagă pe capul miresei dupăcununie (Stoica, Pop 1984; Lăpuş): "Eu-s fecioru cu bujoru / Şi-am zânit cubălţişoru" (Şteţco 1990: 27). - Lat. balteus "cingătoare" (NDU, MDA).



banát¹, -uri, s.n. - Necaz, supărare, mâhnire: "Să n-am prunc de legânat / Mi-aştrăi tot cu bănat" (Calendar 1980: 17). - Din magh. bánat "tristeţe, mâhnire".Banat² - Regiune, ţinut în vestul României: "Eu să n-am de legănat / Trece-aşdealu în Banat" (Calendar 1980: 17). Moroşenii peregrinau pe timpul verii, lacâmpie, în Banat, unde lucrau până toamna, când se întorceau acasă cu bucate.- Din ban "rang boieresc; guvernator", cf. lat. med. banatus.

bancútă, -e, (băncută, băncuţă), s.f. - Monedă de 50 de bani; odinioară (înTrans.), monedă de 20 de creiţari (DER): "Câte paie pă casă / Atâtea bancute pămasă" (Bilţiu 1996: 338). - Din germ. Banknote.bándă, bande, s.f. - Orchestră, ceteraşi (Memoria 2004). - Din germ. Bande"bandă, ceată" (DEX).barabói, s.m. - (bot.) Cartof (Solanum tuberosum); picioică, corompei, cloşcă(ALR 1971: 440). - Din bg. baraboj "cartof" (Cihac; DA); Cf. ucr. barabolya(DER).barabór , -i, s.m. - Ţapinar, lucrător la pădure: "Săracii baraborii, / Cân’ s-adună

doi şi tri / Iuti să pun şi-ş beu banii" (Şteţco 1990: 232). - Et. nec.bárem, adv. - Măcar, cel puţin. - Din tc. barim (< pers. bari).barşón, -oane, s.n. - 1. Catifea (în Trans.). 2. Zgardă de mărgele (în Maramureş,Oaş, Lăpuş): "În tot Maramureşul, de la fetiţă la bătrână, fiecare poartă şi acum

în jurul gâtului zgărdanul sau barşonul, identice cu zgarda din Ţara Oaşului,completând răscroiala pătrată a cămăşii" (Bănăţeanu 1965: 124). Tot barşon senumeşte zgarda lungă care se poartă prinsă pe cap şi de cozile fetelor, în ŢaraLăpuşului (idem, 154): "Lelea cu barşoanele / Nu şti mulge vacile" (Memoria2001: 81); "Ori pă bumbi, ori pă cojoc,/ Ori pă barşonul de la clop" (Lenghel1985: 593). Explicaţia devierii sensului o găsim la Mirescu (2006, 149): "La

sărbători, tinerele fete [din Lăpuş] purtau câte două rânduri de barşoane(broderie din mărgele pe suport textil, cu panglici colorate la capete), prinse decozi". Panglicile colorate de la capetele zgărdanelor erau confecţionate dincatifea (barşon), material textil achiziţionat din magazin. Utilizat la început cusens peiorativ (depreciativ la adresa fetelor ce recurgeau la acest "zorzon"modern), cuvântul barşon a devenit cu timpul sinonim cu zgărdan. - Din magh.bársony "catifea".barşoní, -esc, vb. tranz., refl. - 1. A (se) îmbrăca cu haine confecţionate dincatifea, purpură. 2. A oferi cuiva zgărdane cu panglici din catifea: "Mândrulucu

meu Ion, / Da' mă poartă cu barşon. / Batăr cât m-ar barşoni / Eu nevastă nu i-oifi" (Bârlea 1924, I: 250). - Din barşon "catifea".bártă, -e, s.f. - Tivitura de sus a izmenelor, cioarecilor sau rochiei [fustei], princare trece brăcinarul (Bilţiu): "Când lega oarece bărbat, zâce că trebe să ieibrăcinariu de la un om mort şi să i-l pui în barta gatiilor la cine vrei să îl leji" (Bilţiu2001: 111; Onceşti). - Din germ. Borten (MDA).bárţă, -e, s.f. - Adeverinţă, dovadă, act oficial. "Act eliberat de Consiliul Popular pomicultorilor pentru a-şi putea fierbe ţuica" (D. Pop 1970): "Poţi cosî pă unde-i



vre / Numai barţă de-i avé" (Lenghel 1985: 593). Atestat în Maramureşul dindreapta Tisei, cu sensul de "chitanţă". - Et. nec. (MDA).bárză, adj. - (ref. la oi) Albă cu trăsuri negre pe la ochi sau jumătate albă,

jumătate neagră (Precup 1926: 25). - Cuv. autohton; cf. alb. bardhë; Din rom.provine ucr. barza "oaie cu pieptul alb".bátăr , (batâr), adv. - Măcar, chiar, cu toate că, cel puţin; berem, barim: "Batăr cât

el s-ar ruga" (Calendar 1980: 16). - Din magh. bátor "îndrăzneţ, curajos" (NDU).bátcă, batce, s.f. - 1. Nicovală mică de fier pe care se bate coasa (Săpânţa,Rona, Petrova); ileu. 2. Bucată de fier lată şi încovoiată ce serveşte la închidereaporţii (Nistor 1977: 22). Zăvor; vârtej, rigli. - Din ucr. babka (NDU).batúl, -ă, adj. - (bot.) Soi de măr nobil (Malus pumila); mere batule (Borza 1968:105): "În anii de recoltă bună se exportă 200-300 de vagoane de mere de soiurinobile (Ionatan, Batul etc.) în Cehoslovacia, Ungaria, Germania, Siria şiPalestina" (Demeter, Marin 1935: 87). - Et. nec.băbătíe, băbătii, (babă, băbuie, băbâcă), s.f. - 1. Element din sistemul de

evacuare a fumului provenit de la cuptor; este construit din bârne de lemn, lipitecu lut şi are o formă piramidală; este amplasat în tindă, la nivelul plafonului. Arerolul de a aduna şi a răci fumul ce se ridică de la hornul vetrei (Şainelic 1986:77). 2. Parascântei la casele ţărăneşti vechi, situat în pod (Bilţiu): "Mai demult, oavut aşé băbâcă-n pod, ca un cuptor din lespez’ de piatră, şi acolo îl puné p’onşir de drod" (Bilţiu 2001: 280). - Din babă (NDU) + -ătie; Cuv. rom. preluat înmagh. (babatyi; bobotyi) (Bakos 1982).băbiţất, -ă, (băbdiţat), adj. - Descântat contra diareei. - Din babiţă 2 + at.băboní, vb. tranz. - v. boboni.băcíe, băcii, s.f. - Stână, cu sensul restrictiv de "locaţie în care se prepară

lactatele". - Din baci + -ie.băcít, s.n. - Meşteşugul prelucrării laptelui (Georgeoni 1936: 82). - Din baci + -it.băcuiéţ, -e, (băcueţ), s.n. - 1. Sac mic, desagă: "Vara o sapi cu hârleţu, /Toamna-o cari cu băcuieţu" (Papahagi 1925: 228). 2. (fig.) Mic de statură, pitic:"Stau feciorii să să bată / De la-un băcuieţ de fată" (Papahagi 1925: 219). -Contaminare dintre magh. bacó şi săcuieţ (MDA).băiéş, -i, s.m. - Lucrător în mină; miner. - Din baie "mină" + -eş.băl, bală, bălă, (bal, bel), adj. - (înv.) 1. Alb; (ref. la oi) cu lâna de culoare albă;alb curat (Precup 1926). 2. (ref. la culoarea părului) Bălai: "Maică, doi feciori mă

cer, / Unu-i negru ş-altu băl" (Bârlea 1924 I: 310). Valea lui Băl, toponim înRohia-Lăpuş; Băleasa, afluent al Izei, ce izvorăşte sub vf. Ştefăniţei şi se varsă în Iza la Săliştea; Bălan, nume de familie provenit dintr-o poreclă sau unsupranume ("blond"). - Din sl. bĕlŭ "alb" (DA, DER); Cuvânt autohton (Hasdeu1894, Brâncuşi 1983) din radicalul i.-e *bhel "strălucitor, alb".bălái, bălaie, adj. - 1. (ref. la părul oamenilor) Blond. 2. (ref. la animale) Cu părulsau lâna albă sau alb-gălbui: "Cu oile bălăiele" (Lenghel 1985: 217). Bălaia,



nume care se dă vacilor albe. - Din băl "alb" + -ai; Cuv. rom. preluat în magh.(baláj) (Bakos 1982).Bắlgrad - Alba Iulia, oraş în Transilvania. Toponim ce apare frecvent în versurilepopulare maramureşene. - Traducerea slavă a denumirii latine a localităţii.băltág, s.n. - v. baltag.bălţát, -ă, adj. - (despre animale) Cu părul sau cu penele de diferite culori. - Lat.

balteatus "încins, încununat" (Puşcariu, Candrea-Densusianu, DA); Din rom.provine ucr. balec "pestriţ" (Candrea) şi magh. belc (Bakos 1982).băncútă, s.f. - v. bancută.băndúră, -e, s.f. - Năframă, bandaj; cârpă (Papahagi 1925): "Cu unsoare îlungem la grumaz şi-l legăm cu o băndură" (Bârlea 1924 II: 380). - Din germ.(Ver)band "baieră, bantă, betelie" (Ţurcanu 2005).băntăluí, băntăluiesc, vb. tranz. - A lovi, a atinge, a vătăma: "[Mătrăguna] o punelângă on pom, să nu o poată nime s-o băntăluia" (Bilţiu 2001: 231; Săliştea deSus). - Cf. magh. bántalom (MDA).

bănuí, bănuiesc , vb. intranz. - 1. A se supăra, a se întrista, a se necăji. 2. Aregreta. Îmi bănuiesc = îmi pare rău (Ţiplea 1906): "Crede şi ţi-i bănui / Ce copilăeu mi-oi si" (Viman 1989: 269). 3. A duce dorul. - Din magh. banni (DEX), cf.banat "regret, părere de rău".bănuít, -ă, adj. - Supărat, necăjit. - Din bănui + -it.bărbănóc, -oace, -ci, (bărbânoc), s.n., m. - (bot.) Plantă ierboasă, perenă,căţărătoare, cu flori albastre sau violete. Saschiu (Vinca minor): "Trăieşte înpădure, la răcoare; se pune între pietrele fântânii; se fac cununi la mireasă"(Calendar 1980: 65); "Fântână cu bărbânoc, / Mi-o făcut codru soroc" (idem: 70).- Din ucr. bervinok (DLRM, DEX); de la prototipul sl. *barvinoku, cf. ucr., rus.

barvinok (DER). Vişovan (2002) menţionează că bărbânoc este, în graiullăpuşean, denumirea populară a brebenului (Corydalis Marshalliana). Ipoteza econfirmată indirect de Borza (1968: 180), când menţionează brebeni, brebenocca alte denumiri pentru bărbânoc.bărbấnţă, -e, (berbinţă), s.f. - Vas de lemn, confecţionat din doage, legate cudouă arcuri de fier, utilizat la păstrarea brânzei în timpul iernii; putină: "Caşul sesfărmiţează şi să sară. Se frământă bine, apoi se aşază în bărbânţă. Brânza careeste menită să rămână pe iarnă trebuie ermetic înfundată în bărbânţă; în scopulacesta se pune pe deasupra brânzei un strat de lut, iar pe deasupra, fundul de

lemn. Astfel este pregătit peste timpul iernii; de regulă se întoarce bărbânţa cugura în jos, să curgă ceva izvarniţă, ce ar fi în brânză" (Bârlea 1924 II: 646); "Căai tri berbinţ cu brânză" (Papahagi 1925: 228); "Până ţăsă-un cot de pânză /Mânc-o bărbânţă de brânză" (Şteţco 1990: 221). Bârbinţă, poreclă în Bârsana(Lenghel 1979: 132). - Cf. magh. berbence > ucr. berbenicja (Cihac, Gáldi, DEX);Termenul rutean provine din rom. (Miklosich, Drăganu); Terminologia pastoralăeste preponderent autohtonă.



bărbânţát, -ă, adj. - Mare, bombat, gras: "Bob de grâu mare"; bobat, măşcat.-Din bărbânţă + -at.bărc, -uri, (berc), s.n. - Smârc, desiş, tufiş; pădurice. - Din magh. berek "păduricepe malul unei ape".bắrcă, (bercă, bârcă), s.f. - Oaie cu lâna creaţă şi măruntă: "Să-mi cumperebârcă neagră, / Să-mi cos o chemeşă neagră" (Bilţiu 1990: 191). ■ Bărcărie,

"adăpost pentru oi în câmp", toponim în Odeşti-Codru (Odobescu 1973). -Probabil din v. germ. brecha (< germ. Bruch "fragment"), prin intermediul unuicuv. sl. (DER); cf. srb. birka "oaie cu lâna creaţă" (Cihac), care ar putea provenidin rom. (DA cf. DER).bărcuí, bărcuiesc , vb. tranz. - A capta roiurile de albine sălbatice în ştiubeie.Practică atestată până la mijlocul sec. XX în Maramureş (Dăncuş 1986: 62). -Din bârc "lemn mic de prins albine" + -ui.bărcuíre, s.n. - Vânătoare de albine sălbatice. - Din bărcui + -re.bărdălí, bărdălesc, vb. tranz. - A ciopli cu barda: "Cu barda să bărdălească, / Cu

securea să cioplească" (Bilţiu 1996: 323). - Din bardă (< germ. Barte, magh.bárda) + -li.bărdáş, -i, s.m. - Tâmplar; cioplitor în lemn. - Din bardă + -aş.bărnác, -e, adj. - (despre culoarea feţei, a părului sau a ochilor) Negricios,oacheş, brunet (ALR 1969: 12; Papahagi 1925): "Vai de mine, bine-mi place /Mândruţa care-i bărnace" (Şteţco 1990: 304). - Din magh. barna "brunet".băsádă, băsade, (besadă), s.f. - Vorbă, cuvânt; conversaţie, taifas: "Gruişor cuslujnica / Că li-i una besada / Şi blidu şi lingura" (Memoria 2001: 104). - Sl.besĕda, cf. magh. beszéd (< sl.).băsădí, băsădesc, (băsădui), vb. intranz. - A vorbi, a sta de vorbă; a sta la taifas.

- Din băsadă.bătáie, bătăi, s.f. - Război, bătălie (ALR 1973: 723). - Lat. battalia, der. regr. dela battualia (Puşcariu, Candrea-Densusianu, DA), cf. it. battaglia, port. batalha,sbatalla, alb. bëtajë.bătrâní, -esc, vb. intranz. - (rar.) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă:"Frunza gălbiné de vânt, / Omu bătrâné de gând" (Papahagi 1925: 172). - Dinbătrân (< lat. veteranus).bâh, -uri, s.n. - 1. Maladie, boală, criză. 2. Apucătură, snagă: "Şi când i-a veni luibâhu acela, apoi să vezi cum prindea de oameni…" (Bilţiu 1999: 302). - Et. nec.

bấhă, bâhe, s.f. - 1. Presimţire, vâlfă: "Mi-o vinit mie bâhă înainte de a păţi"(Faiciuc 1998). 2. Poftă, chef: "I vine bâhă de dus" (Faiciuc 1998). - Et. nec.bâiguí, bâiguiesc, (buigui), vb. intranz. - A aiuri, a vorbi fără înţeles: "Ie-o iagă,două de vin / Vine-acasă bâiguind" (D. Pop 1978: 176). - Din magh. bolyo(n)gni"a tulbura, a rătăci" (Gh. Radu 1970).bấlc, -uri, s.n. - Băltoacă, mocirlă. Bâlc , nume de familie. - Cuvânt autohton(Philippide 1928, Rosetti 1962, Brâncuşi 1983).



bâlie, bâlii, s.f. - Tulpină. Tulpina porumbului (sens general); turjan, jmet’elin,tuleie (ALR 1971: 406). Tulpina florii-soarelui (D. Pop 1978). Lujer de bostan(Memoria 2004). Vrej de castraveţi; ziţă. - Din s. bylije "ierburi" sau din ucr. byl’e"tulpini" (DA cf. DER).bârcă - v. bărcă.bândigắu, bândigauă, bândigaie, (bârdâgău), s.n. - Maţ, intestin: "Iute loveşte

calul, îi scoate bârdâgauăle" (Bilţiu 1990: 430). - Cf. bârdan "pântece".bấrsă, -e, s.f. - Element din compunerea plugului de lemn. Bucata de fier careleagă cureaua şi brăzdarul de grindei: "Uitându-mă după dânsa / Mi s-o ruptplazu şi bârsa. / Eu făcându-mi bârsă nouă / Mni s-o rupt grindeiu’n doauă"(Ţiplea 1906: 493). - Drăganu (1920: 27) propune sensul de "mesteacăn" (înlimba traco-dacică): bârsa plugului putea fi confecţionată din lemn de mesteacănsau frasin; Cuv. autohton, cf. alb. vërz (NDU).bâţ, -uri, s.n. - Băţ de chibrit; şălitră, măcăuţă, moşâni (ALR 1971: 295). - Posibildin bâţ "mişcare rapidă, dintr-o parte în alta".

bâzdărí, bâzdăresc, vb. intranz - A fugi, a alerga; a bozălui. În expr. bâzdăresc vitele = fuga vitelor pricinuită de insecte (Birdas 1994): "Cân’ fug marhăle de înfocăciune, de căldură, apoi aceea îi că bozălea" (Papahagi 1925). - Din bâză"insectă; albină", cf. bâzoi "viespe", bânzar "bondar, tăun".Béci - Viena, capitala Austriei: "Hai, mândră, să mă petreci, / Numai până acolo-n Beci" (Bârlea 1924: 101). - Din cuman. beč "fortificat" (DA; Puşcariu), cuvântoriental care s-a păstrat şi în numele vechi al Vienei (DER).bédă, -e, s.f. - 1. Nevoie, necaz, pacoste. 2. Drac. 3. Om isteţ. - Din sl. bega, ucr.biga (MDA).belciúg, s.n. - Inel de metal, verigă. - Din sl. belŭčugu, cf. rus. belčug.

belciugát, -ă, adj. - Îndoit, încovoiat. (ref. la oi) "Cu coarnele cârligate aşa detare, încât i se bagă în ochi" (Precup 1926: 24). - Din belciug + -at.beltéu, beltee, belteauă, s.n. - Leagăn: "Vut-o bate Dumnezău / Tălpile de labelteu, / Lemnu' din leagănu meu" (D. Pop 1978: 84; Băseşti). - Din magh.bölcsö "leagăn".bendéu, -auă, s.n. - Stomac, burtă. - Din magh. böndö.berbínţă, s.f. - v. bărbânţă.bércă, s.f. - v. bărcă.bérdă, s.f. - Prăpastie, râpă mare; corhă, beucă. Termen atestat doar în Maram.

- Probabil din *bârdă, în rel. cu bârdan "stomac", cu sensul general de"adâncitură, scobitură".bérleş, -uri, s.n. - Căptuşeală (Faiciuc 1998): "Şi-o zâs să-l pui [condeiu degâscă] în berleşu di la cheptari, să nu să leje de mine nimica" (Bilţiu 2001: 308). -Din magh. bélés "căptuşeală".besádă, s.f. - v. băsadă.beteág, -ă, adj. - Bolnav, suferind: "O floare aflai, / În sân o-aruncai, / Beteagăpt'icai" (Calendar 1980: 7). - Din magh. beteg "bolnav".



betegós, -oasă, adj. - Bolnăvicios. - Din magh. beteges "bolnăvicios".betejí, betejesc, (betejî), vb. refl. - A se îmbolnăvi: "Mândra me s-o betejât / C-ospălat asară-un blid" (Memoria 2001: 102). - Din beteag "bolnav".beteşíg, -uri, (beteşâg, beteşug), s.n. - (med.) 1. Boală. 2. Epilepsie; baiu celmare. 3. Infirmitate. - Din magh. betegség "boală" (MDA).bezér , bezări, s.n. - Volanele de la mânecile cămeşilor femeieşti; fodre. Pe Valea

Vişeului, a Izei şi în depresiunea Şugatagului se folosesc bezeri la mâneci, laumeri şi în jurul decolteului de la gât (=cămaşă cu bezeri ); aceste cămeşi suntpurtate doar de tânăra generaţie, spre deosebire de cămeşile bătrâneşti , multmai simple (v. Bănăţeau 1965: 118). - Cf. pol. bryže "tiv încreţit", ucr. brižja"intestine" (DA, Scriban cf. DER).bícă, bice, s.f. - Taur (Bos taurus). Atestat în Vad (Papahagi 1925). - Cf. rus.byk, pol. byk (Cihac cf. DER).bicáş, -i, (bdicaş, bghicaş), s.m. - 1. Loc cu pietriş mult; pietriş. 2. Cremene;piatră albă de râu ("care se găseşte din belşug în pârâul Bistriţa"), cu care olarii

(din Săcel) lustruiau vasele de ceramică nesmălţuite şi arse la roşu (I. Pop 1970;v. şi Dăncuş 1986: 79). Bicaz, toponim în Maramureş. - Din magh. békasó"sarea-broaştei" (MDA).bicắu, bicauă, (bdicău), s.n. - Cătuşe, piedică; greutăţi la picioare (ref. lapersoanele întemniţate); obadă: "Puşca nouă ruptă-n două / Şi pe mine înbicauă" (Bârlea 1924: 13); "Fetele de pe Vişauă / Pun găinile-n bicauă / Şi-aşa leface să oauă" (Brediceanu 1957: 70). - Et. nec.biciulí, biciulesc, vb. tranz. - 1. A comenta, a bârfi. 2. A face aprecieri (de regulă,ironice sau negative) despre cineva; a vorbi cu răutate despre cineva: "Ieşit-ofemeile / Să ne vadă hainele. / Câte două, câte tri, / Să ne poată biciuli. /

Biciulească cât de bine, / Că la noi nu ni-i ruşine" (Bilţiu 2004: 121; Sălsig). - Dinmagh. becsülni (MDA).bídă, bide, (bdidă), s.f. - Necaz, pacoste, supărare (Bud 1908; Papahagi 1925):"Mânca-ţi-ar bida gura" (Bârlea 1924 I: 304). - Din obidă "chin, durere, zbucium"(< sl. obida).bidí, bidesc, vb. tranz., refl. - A (se) necăji, a trăi cu chiu, cu vai (Bud 1908). - Dinbidă "necaz".bilí, bilesc, (bd’ili), vb. tranz. şi refl. - 1. A (se) albi. 2. A înălbi pânza ţesută înrăzboi, prin spălare repetată şi uscare la soare (ALR 1971: 514): "Şi pe când o

întins mai bine cânepa şi o bdilea…" (Bilţiu 1999: 114). - Din sl. bĕliti, de la bĕlŭ"alb" (Cihac cf. DER), cf. ucr. biliti.biliţă, adj. - v. biţă.birắu, birăi, (bdirău, birai), s.m. - 1. Primar rural. Jude comunal: "De popă şi debdirău / Tătă lumea grăie rău" (Memoria 2001: 101). 2. Conducător, şef, vătaf. ■Birăiţa, supranume în Moisei (Coman 2004: 37); Birăuşu, poreclă în Bârsana(Lenghel 1979: 132). - Din magh. biró (Cihac, Gáldi, DER, DEX).



birăí, birăiesc, (bdirăi), vb. intranz. - A fi primar; a primări: "Şi-ai bdirăit nouă ai"(Papahagi 1925: 234). - Din birău.bíriş, -i, s.m. - 1. Argat, slugă la vite, vizitiu: "Şi-a băgat birişi şi s-o făcut gazdămare, boier" (Bilţiu 1999: 153). 2. Din supranume a devenit nume de familie(Biriş, Birişiu, Birişan). - Din magh. béres "argat" (Bud 1908).bírt, -uri, s.n. - 1. (înv.) Crâşmă (de ţară); cârciumă; han. 2. Restaurant modest. -

Din srb. birt < germ. Wirt(haus).birtáş, -i, s.m. - Cârciumar, hangiu. - Din sl. birtaš.bitáng, -i, (bditang, bitan), s.m. - 1. Străin: "Că o bditangă de om o d'init în sat…"(Papahagi 1925: 304). 2. Vagabond. 3. Bandit, şmecher, lotru. 4. Copil din flori,bastard; ştrengar: "Să nu-ş deie fetele / După tăţi bdităngile" (Ţiplea 1906: 455). -Din magh. bitang "bastard".biţă, (biliţă, bdiliţă), adj. - (ref. la oi) Cu lâna albă, fără nicio pată de altă culoare(Georgeoni 1936; Precup 1926; Latiş 1993). - Posibil din albiţă.biuşúg, -uri, (bdiuşig, biuşâg), s.n. - Belşug, prosperitate: "Şi aşa a trăit cu

bdiuşig ani de-a rândul" (Lenghel 1979: 199). - Din magh. böseg "belşug".blândúşă, s.f. - v. brânduşă.bleándură, blendure, s.f. - Femeie cu moravuri uşoare (Bilţiu 1999). - Dinbleandă "leneş, bleg, molâu" + -ură; Cf. săs. flander, germ. Flander "cârpă,zdreanţă", Flanderl "fată uşuratică".blehár , -i, s.m. - Tinichigiu; plevar. Termen atestat cu forme asemănătoare şi înalte regiuni din Trans. (ALR 1956: 535). - Din plev "tinichea" (< germ. Blech"tinichea").blem (blăm) - (înv.) 1. A merge; la conj., pers. I, pl., "să mergem, haide": "Blem,soră, la cununie" (Antologie 1980: 273; Ţiplea 1906); "Blem la crâşmă să bem

vin" (Brediceanu 1957: 53). Atestat cu acest sens şi în Maramureşul din dreaptaTisei. 2. A umbla, a merge; la ind. prez., pers. I, pl.: "No, amu blăm în satu'acesta. Eu mă duc, da' tu rămâi aici" (Papahagi 1925: 304). 3. A veni; la imper.,"vino": "Blem, mândruţ, c-om mere-n lume" (Papahagi 1925: 177). "Măi,mândrule, om frumos / Ţăpă coasa, blemi, şedz gios" (idem, t. LXII); "Mâi,D’eord’iţă, blăm în casă" (Ţiplea 1906: 432). "S’aveţi noroc! Blemaţi, placă-vă încasă" (A. Radu 1941: 53). "Arhaismul acesta şi în Maramureş se aude mai rar şinumai în câteva sate" (Ţiplea 1906). - Lat. ambulo, ambulare ("a umbla") >

îmbla(re) > umbla. Alături de cuv. formate în rom. cu pref. în- (îm-) utilizate cu şi

fără prefix: bătrâni / îmbătrâni, tineri / întineri, sănătoşi / însănătoşi, bucur / îmbucura etc., şi aici s-a utilizat forma fără îm-, considerându-se că e prefix şi nuun cuvânt moştenit (Felecan).blénci, -uri, s.n. - Briceag, cuţitaş (Memoria 2004: bis). - Et. nec.blid, -e, s.n. - 1. Strachină de lut sau tablă: "Cer la mută de mâncat / Ié-mi dăblidu nespălat" (Memoria 2001: 100). 2. Farfurie, din lut ars, smălţuită şi pictată,care se agaţă ca ornament pe pereţii interiori ai caselor; mai demult, era unsemn al bunăstării familiei respective: "Şi-am uitat, mândră, să-ţi spui / Câte



blide-aveţi în cui: / Patru cu a mâţului" (Memoria 2001: 102). - Din sl. blidŭ(Miklosich, DEX).blidár , -e, s.n. - 1. Etajeră suspendată; suport pentru blide (=farfurii). "Blidaru dinŢara Lăpuşului, asemănător cu cel din Maramureş, Chioar sau Oaş, seconfecţiona dintr-o ramă-cadru sculptată din lemn de fag, la care se ataşa un coşde forma unei iesle din nuiele sau şipci curbate («brăţări») din arin, alun sau

răchită. Blidarul îşi avea locul, de obicei, pe peretele median, în preajmacuptorului şi servea atât pentru ţinut blide, cât şi pentru ţinut linguri" (Mirescu2006: 124). 2. Blidaru, nume de familie frecvent în zona Odeşti-Codru. 3. (top.)Blidari, vale spre Firiza, la 16 km nord de Baia Mare; colonie silvică (Meruţiu1936: 34). - Din blid "farfurie" + -ar.blizgái, -uri, s.n. - Lapoviţă, ploaie măruntă cu zăpadă: "O dat cu blizgai ieridimineaţă" (Faiciuc 1998). - Et. nec.blizgăí, vb. intranz. - A ploua mărunt (amestecat cu zăpadă), a burniţa. - Dinblizgai.

blóder , -e, (blodăr, bloadăr), s.n. - Cuptor la soba cu lemne: "Am băgat o pt’ită înbloadăr" (Faiciuc 1998). - Cf. germ. Bratröhre "cuptor" (Ţurcanu 2005).boácter , -i, (boactăr), s.m. - 1. Funcţionar, angajat al primăriei; cel ce strângeimpozitele. 2. Cantonier (ALR 1964: 872). 3. Paznic de noapte, poliţist. 4. Paznicde câmp, gornic, vătav, pândaş (ALR 1971: 421). - Din germ. Wächter "paznic"(DA cf. DER).boárşe, (boaşe), s.f., pl. - Testicule: "De-i deocheată de bărbat / Crepe-iboarşăle" (Şteţco 1990: 78). - Posibil der. dintr-un termen latin, cf. it. borse"pungă".boboánă, boboane, s.f. - Vrajă, farmec, meşteşug, descântec: "Da-i dragă că şti

boboane" (Papahagi 1925: 218). - Din magh. babona "superstiţie" (Ţiplea 1906).boboní, -esc, (băboni), vb. intranz. - A vrăji, a fermeca: "De nu s-ar şti boboni, /Vai, Doamne, urânt-ar si" (Ţiplea 1906: 480). - Din boboană "vrajă".Bobotează, s.f. - Sărbătoare creştină (6 ianuarie) care marchează botezul luiIsus Cristos în apele Iordanului: "Îi sărbătoare di cele mari, ca şi cum îi Crăciunu,că s-o botezat Isus în zua asta şi să ţine sus la noi zua asta" (Memoria 2001: 26;Cupşeni); "Boboteaza-l ţâne-n braţă / Sântion Sfântu botează" (Bilţiu 1996: 252).

În Maramureş, cu acest prilej, au loc ritualuri magice de ursit; preotul umblă cucrucea şi stropeşte cu agheasmă casele; în noaptea de Bobotează feciorii fură

porţile fetelor; şi tot atunci are loc scăldatul ritual la râu; există credinţa că "apase preface-n zin", apele-s sfinţite, de aceea nu se spală haine timp de nouă ziledin ziua de Bobotează; se încheie ciclul sărbătorilor de 12 zile, ce marcheazătrecerea dintre ani. - Din (apă)-botează (cf. Puşcariu, DA, DEX); Formaţieartificială, din sl. Bogŭ "Dumnezeu" şi botează (Miklosich, cf. DER), devenităpopulară prin intermediul bisericii (cf. sl. Bogojavlenije "Bobotează").bobotí, vb. intranz. - 1. A pâlpâi, a arde cu flăcări trosnind (Papahagi 1925):"Focu-n vatră boboté" (Memoria 2001: 105). 2. A se umfla, a zvâcni: "Bubă şi



zgaibă ce coace, / Ce sparje, / Ce ruşeşte, / Ce boboteşte, / Ce urzâcă, / Cebeşică" (Bilţiu 1990: 275). - Probabil din bobot "flacără; foc mic" (< srb. bobot).boboşí, vb. intranz. - A se umfla, a se bulbuca (Vişovan 2002). Bobojini (top.),fânaţe în Larga. - Din boboş "bulbuc, gogoaşă".bocáie, s.f. - Urcior cu o capacitate mai mică de ½ de litru (ALR 1971: 311). -Probabil din bocal "pocal; vas" (< srb. bokal).

bociulíe, -i, (buciulie), s.f. - Boboc, mugur; căciulie; capsula cu sămânţă de lafloare: "Măghieran cu bociulie / Spune mândrului să vie" (Bârlea 1924 II: 134). -Contaminare dintre boboc şi măciulie / căciulie.bocotán, -i, (bogotan), s.m. - Om cu stare materială bună; găzdoi: "Optincuţăle-spe bani, / Cismele-s la bocotani" (Memoria 2001: 101). - Din bogătan (< bogat +-an).bócşă, -e, s.f. - Grămadă în formă de căciulă alcătuită din lemne de foioase,acoperită cu rumeguş şi pământ, care se aprindea (la foc mocnit) pentruobţinerea cărbunelui de lemn (mangal) (v. Dăncuş 1986: 67). - Din magh. boksa

(DEX).bodíş, adj. - Mare, bulbucat, crescut. În expr. a se uita bodiş = a se uita mirat,uimit, surprins: "Ce te uiţi, bade, bodiş / Că nu te sărut hiriş" (Şteţco 1990: 283). -Din boldiş "chiorâş, cu coada ochiului" (< a boldi "a căsca, a zgâi ochii"); Din sl.boda (MDA).bodíu, -ii, s.m. - (ornit.) Uliu, eret (Memoria 2004). - Et. nec.bogăreá, bogărele, adj. - (ref. la oi) Mică, îndesată, măruntă. "Aşa dzâcem noi laoile mânunţele" (Papahagi 1925). - Cf. magh. bogár.bogărél, bogărei, s.m. - Bou nu prea mare, dar bun de jug: "Şi-mi dă patrubogărei / Să samăn eu grâu cu ei" (Bilţiu 1996: 101; Orţâţa-Codru). - Cf. magh.

bogár.bogotán, s.m. - v. bocotan.boháş, s.m. - v. buhaş.boicoşí, (zboicoşi), vb. refl. - A se rări, a se zbârci, a se ponosi: "Ş-amu, dacă-am bătrânit / Clonţu' mi s-o bătucit, / Penele s-o boicoşit" (Memoria 2001: 4). -Posibil în rel. cu boicoş "piţigoi".boíme, -i, s.f. - Turmă de boi: "Sub Pt’iatra Gutâiului am ţinut boime" (Papahagi1925: 325). - Din bou (< lat. *bovum) + -ime.bold¹, -uri, s.n. - 1. Ac. 2. Vârf ascuţit. 3. Ac cu gămălie. - Din sl. boldĭ "ghimpe,

spin".bold2, -uri, s.n. - Prăvălie, dugheană: "Şi-om mere în boldurele / Şi ne-omcumpăra curele" (Memoria 2001: 104). - Din magh. bolt "prăvălie".bólfă, -e, s.f. - 1. Nodúl, gâlcă, umflătură, cucui; tumoare (ALR 1969: 8). 2.Cocoaşă (în Borşa, Moisei şi Vişeu). - Creaţie expresivă (DER); Din rom. provineucr. bolfa "tumoare" (Candrea cf. DER).bolí, bolesc, vb. intranz. - A zace pe pat; a fi bolnav: "Lerman zace şi boleşte" (Calendar 1980: 4). - Din sl. bolĕti (DEX).



bolostắu, bolostăuri, s.n. - Ochi de apă, baltă, lac, iaz: "Şi pă fată o mânat / Tătla tău, la bolostău, / Să scoată inu din tău" (Bilţiu 1990: 178). - Probabil dinbulătău / bolotău "iaz noroios" (< rus. boloto).bóndă, -e, (bundă), s.f. - Piesă de port care se pune peste cămaşă, scurtă, fărămâneci şi încheiată în faţă; tricotată, ţesută, din postav sau din piele (Bănăţeanu1965). Adesea este confundată cu guba. În unele reg. se numeşte pieptar: "Lut

pe mine nu puneţi / Numai dragă bunda me" (D. Pop 1978: 324). - Din magh.bunda "şubă, cojoc".bóndroş, -i, s.m. - Om mascat, acoperit cu piei de animale (bundă/bondă),

încins cu o curea de care sunt legate talăngi. Masca de pe faţă e dizgraţioasă. Alaiul bondroşilor se manifestă pe uliţele satului în preajma sărbătorilor de iarnăşi are menirea să îndepărteze spiritele rele (obicei conservat în Cavnic). -Probabil bondă + -roş, în relaţie cu bodrogăni "a face zgomot".bont, boantă, adj. - Ciunt, fără vârf; tocit, rupt. - Probabil forma nazalizată din but"trunchi" (NDU).

bontắu, -i, s.m. - Copac ciuntit la vârf (D. Pop 1978). - Din bont + -ău.bontăní, (băntălui), vb. tranz. - A ciocăni, a bate cu putere, a bocăni: "Spărietu'de noapte, / De câni, / De mâţ, / De bontănit, / De răstit" (Bilţiu 1990: 317). - Cf.magh. bántani (NDU); Probabil din bont, contaminat cu bocăni.bontozuí, vb. tranz. - v. buntuzí.bonzár , -i, (bunzar), s.m. - 1. Bondar, cărăbuş (Melolontha melolontha): "De aşpune-o pe cântar / N-ar trage ca doi bunzari" (Brediceanu 1957: 68). 2. Poreclăpentru locuitorii din Săliştea şi Bârsana. - Din bondar (de la bondăni "bombăni").bor , s.m. - Vânt puternic: "În vânt şi bor mare face-te-oi, / În vânt mare ţâpa-te-oi" (Bilţiu 2002: 201; Odeşti, 1974; descântec). - Cf. bora "vânt puternic, uscat şi

rece, care bate iarna dinspre munte spre mare" (< it., fr. bora); Cf. Boreas (mit.)"vântul din nord; zeu care a întemeiat un regat în Thracia".borí, vb. intranz. - (despre vânt) A bate cu intensitate redusă; a adia: "Cândvântu-a bori, / Lancea m-a jeli" (Bilţiu 2002: 56) - Din bor.borcút, -uri, s.n. - 1. Apă minerală. 2. Izvor de apă minerală: "Borcutul ţâşneştedin foarte numeroase izvoare din hotarul diferitelor sate ca Glod, Poieni, Botiza,Breb, Borşa etc. Înainte de război, apa minerală din Breb, care curge sub poaleleGutâiului, atrăgea în vilegiatură o populaţie numeroasă. Astăzi, mai toateizvoarele sunt lăsate în părăsire; de relevat că numai în ţinutul Borşei se găsesc

peste 40 de izvoare cu ape minerale" (Papahagi 1925: 97-98). Borcut, localitate în Ţara Lăpuşului, atestată documentar în 1381; localitatea a făcut parte din cele6 sate cumpărate de Ştefan cel Mare cu 3.000 fr. aur (Stoica, Pop 1984: 11). "M-o făcut mama, făcut / La fântână, la borcut" (Şteţco 1990: 321). - Din ucr. borcut,magh. borkút (MAD).bordéi, -e, s.n. - Colibă săpată parţial în pământ şi acoperită cu paie sau crengi.Termen utilizat rar în Maramureş; se preferă sin. colibă. Bordei, poreclă înBerbeşti (ALR 1969: XVI). - Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Russu 1981); "În



limbile vecine cuvântul este împrumutat din română, unde e autohton" (Russu1981: 267, Candrea, Capidan).boreásă, -e, s.f. - 1. Soţie, nevastă. 2. Stăpâna casei, găzdoaie. În Maramureş,este utilizat predilect în zona Săpânţa şi Borşa-Moisei; rar în alte localităţi:"Căpitanul nu mă lasă / La copii şi la boreasă" (Papahagi: 187; Borşa, 1920; v. şiBârlea 1924 II: 127; Brediceanu 1957: 39). ALR îl semnalează doar în Săpânţa:

la "soţie" în Săpânţa i se spune boreasă (inf. din Berbeşti); "nevastă i se spunepână pe la 40 de ani, de la 40 în sus i se spune boreasă" (inf. din Săpânţa) (ALR1969: 174). Termenul are înţelesul de "nevastă, femeie măritată, soţie, muiere" şi(rar) de "femeie" (în general). Aria de răspândire (cf. ALR) este Târnava Mare şiFăgăraş. Atestările din texte arată că odinioară cuvântul a avut o arie mai mareşi mai compactă. În luptă cu celelalte sinonime, termenul (contras din boiereasă)apare ca o relicvă a unor stări sociale vechi. În Maramureş are şi sensul de"stăpână". Patria lui rămâne Transilvania sau aproape exclusiv aceastăprovincie. Moldovenii îl socotesc un "ardelenism". În graiul popular din Mara-

mureş şi Ugocea se întrebuinţează frecvent. ALR atestă derivarea (masc. refăcutdin fem. boreasă) boresar cu sensul de "tânăr însurat" în Maramureş, unde ştimcă au existat odinioară boieri (Scurtu 1966: 192). Termen atestat cu sensul de"nevastă" şi în Maramureşul din dreapta Tisei (DRT). - Din boiereasă, (< boier "nobil" [< sl. boljarinŭ] + -easă).borenáş, -i, s.m. - Locuitor din satul Boiereni, Lăpuş (Birdas 1994: 62). - Dinboierenaş.borhălắu, -i, s.m. - Arbore, copac (atestat în Săcel). Inf. precizează că e termenvechi (ALR 1973: 549). Cu sensul general de "lemn mare, copac uriaş". -Probabil de la un rad. *bor "lemn, lemnos".

borhót, -uri, s.n. - 1. Fructe fermentate care se fierb, pentru a se extragealcoolul: "Borhot se zice înainte de sert" (Ieud). "Borhot, din care fac horinca,

înainte de-a sierbe" (Petrova); monturi, slad (ALR 1971:462). 2. Resturi de fructefermentate rămase după distilare (Budeşti; Giuleşti; Vad; Săpânţa; Săcel etc.). ÎnMaramureşul din dreapta Tisei: brahă (DRT). - Et. nec. (MAD, NDU).borjúg, -uri, s.n. - Element din compunerea jugului, utilizat în trecut la carele cutracţiune animală (vaci, boi etc.); bucată de lemn uşor încovoiată, în parteasuperioară a jugului; obadă. Atestat ca şi toponim în Maramureş: Dealul Borjugului şi Valea Borjugului (Sălsig, Codru). Probabil s. borjug a dat porecla

Borjug (cf. nume atestat Borjuganu) > valea lui Borjug, a Borjugului. - Din *bor "lemn" (cf. borhălău "arbore, copac") + jug (< lat. iugum). E posibil ca s. borjug săfie o creaţie românească veche.bornéu, -e, (bornău), s.n. - Raniţă militară, purtată de soldaţii austro-ungari (ALR1973: 706): "Musai saica de spălat, / Şi pe borneu de legat" (Bârlea 1924: 6). -Din magh. borjú "viţel", dial. bornú "raniţă" (DA cf. DER).boronéţ, -uri, s.n. - (gastr.) După ce s-a închegat laptele dulce şi s-a scos caşul,zărul dulce se pune la fiert ca să se aleagă urda. În momentul în care urda e pe



punctul de a se alege, caşul proaspăt din strecurătoare se ia şi se dumică înzerul din căldare, fierbându-se împreună până se alege urda. Acesta e boroneţul sau "jintiţa cu tătul", care se varsă într-o borniţă, unde se păstrează până ce setermină de mâncat (Georgeoni 1936: 80). - Probabil de la borniţă "vas de lemnutilizat de păcurari".borotắu, (bolotău), s.n. - Parchet de pădure; butină (Gh. Pop 1971: 90). - Et.

nec.borşéu, (borşău), s.n. - (bot.) Mazăre (în Vad, Sighet). - Din magh. borsó"mazăre" (MDA).bórtă, -e, s.f. - 1. Gaură, scobitură, groapă. 2. Trunchi de copac scobit în interior (Dăncuş 1986). 3. Lemn găunos, văgăună (A. Radu 1941: 13): "Leuştean fiert înapa statută, luată din borta vreunui lemn din pădure" (A. Radu 1941: 13). - Dingerm. Borte "bordură, tresă, găitan" (Borcea, Galdi); Din ucr. bort (DA, DER);Rom. bortă > ucr. bort(a) (Candrea).bortós, -oasă, adj. - 1. Găunos, viermănos (Ţiplea 1906). 2. Scobit, săpat, golit:

"Aiesta nu-i măr bortos / Ca să-l muşti şi să-l ţâpt'i gios" (Ţiplea 1906: 504). - Dinbortă + -os.bosorcắu, -ăi, -oi, (bosărcău), s.m. - Vrăjitor (despre care se crede că areputerea să ia laptele de la animale): "În noaptea de Sân-Giorz îmblă şi bosărcăi,că moşu mneu le-o văzut într-o noapte, când o zinit în grajd bosorcăile" (Papahagi 1925: 314; Budeşti). - Din magh. boszorkány mester "vrăjitor".bosorcoáie, s.f. - Vrăjitoare, strigoaică, despre care se crede că se transformă

în iepure şi ia laptele de la vaci, de la oi. - Din magh. boszorkány "vrăjitoare".boscoánă, -e, (bozgoană), s.f. - Farmec, făcătură, vrajă: "Dar i-a spus o babămeşteră în boscoane ce trebuie să facă" (Bilţiu 1999: 193). - Din bosorcău

"vrăjitor" + -oană.bóşcă, -te, s.f. - 1. Butoiaş. 2. Partea inferioară a lămpii, în care se pune petrolul(Lexic reg. 1960). - Din magh. bocska (MDA).botáş, -i, s.m. - Paznic (la vite). - Din botă "băţ, toiag, par" (< magh. bot < sl.bŭtŭ) + -aş.bóte, s.f. - (med.) Amigdalită (Gh. Pop 1971: 56). - Et. nec.botéi, -e, s.n. - Turmă mică de oi. Termen atestat doar în nordul Transilvania,Maramureş şi Moldova (ALR 1956: 390). "Grup de oi, în număr de 100-150"(Morariu 1937: 135); "În general, în grija unui păcurar bun intrau circa 80 de oi cu

lapte. La un botei (150-200 de oi) se angajau trei oameni: un păcurar, un ajutor de păcurar şi un băiat. O stână era formată din 5-7 boteie" (Dăncuş 1986). - Et.nec. (MDA, NDU).boţ, -uri, s.n. - 1. Cocoloş; obiect rotund, în general. ■ Un fel de cocă, din aluat,de mărimea unei nuci, folosit de fete pentru ritualul ursitului (Memoria 2001: 11).2. Umflătură, bubă, cucui. - Lat. pop. *bottium (bottila) (MDA).boţí, boţesc , vb. tranz, refl. - A (se) face boţ, a (se) mototoli, a (se) strânge. - Dinboţ.



boúr , -i, s.m. - Taur sălbatic. Animal legendar vânat de voievodul maramureşeanDragoş: "Căci umblând păstorii de la Ardel, ce se chiamă Maramureş, în munţicu dobitoacele, au dat de o fiară ce se chiamă bour , şi după multă goană ce augonit prin munţi, cu dulăi, o au scos-o la şesu apei Moldovei…" (Ureche,Letopiseţul Ţării Moldovei); "Pus-au în pecetea domniei ţării cap de bouri, ce sevede până azi" (Neculae Costin). - Lat. bubalus.

bozgoánă, s.f. - v. boscoană.bráce, s.f., pl. - Indispensabili: "Şi pe când ţi-o ai gătat / N-o fost bună nici desac, / Da' de brace pe bărbat?" (Bârlea 1924 II: 224). Termenul se foloseşte (rar)şi în Bucovina. - Lat. bracae "pantaloni mulaţi pe picior".branắu, s.n. - Vrană, trecere, strungă; vad. Valea Branăului , toponim înlocalitatea Rozavlea (Caia 2002: 8). - Din vrană "gaură" (< sl. vrana) + -ău.bránişte, -i, s.n. - 1. Pădure sau parte din pădure în care este interzisă tăiereacopacilor. 2. Pădure, în general. 3. Moşie domnească folosită ca păşune şifâneaţă. Toponim frecvent în zona Codru şi Lăpuş. - Din sl. branište (DA cf.

DER).brăcinár , -i, s.m. - 1. Şnur, sfoară, aţă împletită cu care se leagă pantalonii(gacii, gatiile) în jurul brâului. 2. Puntea dintre coarnele plugului (de obicei, înforma diminutivă, brăcinăriţă); bulfeie, brăţară (ALR 1956: 20). - Din brăcie + -ar.brăhér , -i, (brăhar), s.m. - 1. Horincar, distilator. 2. Beţiv, băutor (Hotea 2006). -Din germ. Brauherr (Ţurcanu).brăzbăúţă, -e, s.f. - Câlţi din cânepă cărora li se dă foc, în practicile de magiepentru ursit: "Brăzbăuţă, brăzbăuţă / Uşuré şi mnicuruţă" (Memoria 2001: 18). -Et. nec.brấglă, -e, s.f. - Partea mobilă de la războiul de ţesut care susţine spata:

"Brâglele cuprind între ele spata, cu care se bate bătătura. Brâglele sunt atârnatede jugul stativelor prin două braţe; iar iţele de nişte sfori care sunt atârnate pebâta de pe jugul stativelor" (Bârlea 1924 II: 469). - Et. nec. (MDA).brấncă¹, -i, s.f. - 1. Mână: "Dimineaţa s-o sculat, / Cofa-n brâncă o luat" (D. Pop1978: 332; Băseşti). - Lat. branca "labă"; Din rom. provine magh. bringa (DER).brấncă2, -i, (brângă), s.f. - 1. (med. vet.) Boală contagioasă, specifică porcilor (brângă): "Animalul nu are poftă de mâncare şi apar unele semne de nelinişte.Localnicii (din Călineşti) cunosc o plantă numită brânguţă, care este culeasă,fiartă şi cu fiertura se spală animalul bolnav şi i se dă să şi bea" (Memoria 2004:

1.072). 2. (bot.) Buruiană de bubă, urzică neagră, brânca porcului (Scrophularianodosa L.). Folosită în medicina populară pentru zgâlci (scrofuloză); deasemenea, contra guşterului (crup difteric) la porci (Borza 1968: 157). 3. Erizipel(Butura, 1979). - Cf. srb. brnka (MDA).brândúşă, -e, (blânduşă), s.f.- (bot.) Plantă erbacee cu flori violete, în formă depâlnie, care înfloreşte primăvara timpuriu (Crocus Heuffelianus) sau toamna(Colchicum autumnale): "Că-i vremea de-mpodobit / Tăt cu aor şi argint, / Pe lauşe, cu blânduşe" (Calendar 1980: 1); "Când înfloresc blânduşele toamna, va fi



toamnă lungă" (Calendar 1980: 10). Florile se folosesc la răni, degerături şicontra reumatismului; decoctul plantei se utilizează la spălatul pe cap, pentrucreşterea părului şi contra păduchilor; fetele îl pun în smântână şi apoi se ung pefaţă pentru a deveni mai rumene (Dumitru 1992: 89-90). - Cuvânt autohton(Puşcariu, Russu); Din rad. *brend-, "umflat" (Giuglea).brấu, brâie, s.n. - 1. Cingătoare: "Aşa m-o cuprins doru, / Cum m-aş strânge cu

brâú" (Papahagi 1925: 207). 2. Talie, mijloc. 3. (la morile de apă) Lemnul carestă deasupra apei şi care prinde capetele bogdanilor; puntea bogdanilor (Felecan 1983). - Cuvânt autohton; cf. alb. bres, brezi; "Cuvintele rom. şi alb.sunt forme paralele de obârşie indo-europeană, recunoscându-se că pentru brâue necesar şi admisibil un *brenu-, *branu-" (Russu 1981: 273). La fel, Rosetti,Miklosich, Philippide.breábân, brebene, (breabă, briabân), s.n. - (bot.) 1. Nume dat mai multor speciide anemone. 2. Florile-paştilor (ALR 1961: 644). - Et. nec. (DEX).breánă, brene, s.f. - Mreană (Barbus fluviatilis): "Dzua-s breană la vaduri, /

Noaptea zidră la câmpuri" (Papahagi 1925: 271). Breni, poreclă pentru locuitoriidin Fereşti: "Fereştenii-s breni, d’ipce că-s lângă apă" (Papahagi 1925: 315-316).- Din srb. mrëna (Miklosich, Cihac, Conev cf. DER).breáz, -ă, adj. - (ref. la oi) Neagră şi pe cap cu alb (Precup 1926; Georgeoni1936). - Din sl. brĕzŭ "alb", bg. brĕz "pestriţ, bălţat".breb, -i, s.m. - Animal rozător; castor (Castor fiber). ■ Breb, sat aparţinător com.Ocna-Şugatag, situat la poalele Gutâiului. - Din sl. bebrŭ (posibil aparţinândstratului i.-e.).bréner , -i, (brenăr, breiner), s.m. - 1. Persoana care supraveghează procesul defierbere a monturilor, distilarea rachiului şi care răspunde de calitatea procesului

finit; distilator. 2. Fochist. - Din germ. Brenner "distilator de rachiu, fochist".bribói, briboi, s.m. - (bot.) Plantă erbacee, cu flori purpurii; iarba-vântului(Geranium columbinum L.). Floarea vinului, muşcata jidului (Geraniummacrorrhizum L.). Se foloseşte pentru dureri de stomac şi de şale (Borza 1968).Floare roşie-alburie, cu miros de mentă (Geranium alpestre). - Et. nec. (MDA,NDU).brihán, -e, s.n. - Pântece, burtă (de regulă, la vite); burdihan, burduhan, bârdan.bríşcă1, brişti, s.f. - Trăsură mică: "Ştiu că n-ai brişcă cu cai, / Nice locuri cumălai" (Papahagi 1925: 227). - Din rus. bricika.

bríşcă2

, brişte, s.f. - Briceag. - Din magh. bicska "briceag", contaminat cu brici.broázbă, -e, s.f. - Varză acră (în Budeşti, Hoteni, Vad); curet’i murat (ALR 1971:445). Căpăţână de varză (Hotea 2006). - Din srb. broskva "gulie" (MDA).bróză, (bronză, brouză), s.f. - Bicarbonat de sodiu: "Am pus un ptic de bronză;pă bronză un ptic de oţăt" (Memoria 2001: 44). Atestat şi în Maramureşul dindreapta Tisei (broză, brouză). - Cf. germ. Brause (Ţurcanu 2005).



brotăcí, brotăcesc, vb. intranz. - A strica oile: "Nu mergem cu oile în munte prinGrădina Zânelor, să nu brotăcim oile" (C. C. 1979). - Probabil în rel. cu iarbacrudă, primăvăratică, cf. broticiu "verde (ca brotacul)".brozbúţă, -e, s.f. - (gastr.) Sarma (atestat în Mara şi Hoteni); galuşcă (ALR1971: 530). - Din broazbă "varză acră" + -uţă.brózdi, s.n. - Urzici tinere, lăptuci, păpădie, din care se face supă primăvara

devreme (Memoria 2001). - Et. nec.brudí, -esc, vb. tranz. - A afuma (slănina crudă). - Et. nec.brudít, -ă, adj. - Crud, fraged: "Hai şi mănâncă şi tu un pic de slănină brudită" (Bilţiu 1999: 189). - Din brudiu.brudíu, brudie, adj. - Tânăr, necopt, naiv, prostuţ, fără judecată (Ţiplea 1906;Papahagi 1925): "Ce haznă ţi-i de crăiie / Dacă mintea ţi-i brudie" (Ţiplea 1906). -Et. nec. (MDA, NDU).bruj, -i, (bruş), s.m. - 1. Bulgăre de pământ (ALR 1973: 786). 2. Bulgăre dezăpadă (ALR 1973: 667). 3. Cocoloş: "Nu m-ai lăsat pântru mult, / Numai pântr-

on bruj de lut" (Bilţiu 1990: 449). - Din srb. bruš (NDU).brují, -esc, vb. refl. - A se bate cu bulgări de zăpadă. - Din bruj.brujós, -oasă, adj. - Bulgăros: "Pământul care se ară cu bruji se numeşte brujos" (ALR 1973: 786). - Din bruj + -os.brumár , s.m. - (pop.) Luna noiembrie: "Vara tătă noaptea-i mică, / Nu-i de mărsla ibovnică; / Până-n luna lui brumar / C-atuncea-s nopţile mari" (Şteţco 1990:292). În chestionarele din sec. XX, pentru a 11-a lună din calendar,maramureşenii au indicat noiemvre, noiembre, november (cf. ALR 1973: 657),din lat. november, de la novem "nouă", a noua lună din vechiul calendar roman.Brumar(u), nume de familie (în Botiza), poreclă (în Rozavlea, Valea Stejarului,

Borşa). - Din brumă (< lat. bruma "chiciură, promoroacă") + -ar.bruscáte, s.f., pl. - (mag.) Resturi animale folosite în vrăji şi farmece: "Defăcătură aşe fac: strâng câte bruscate-s pă latu pământului într-o oală şi le pun lafoc, aşe, înt-on cuptiori (…). În oală-s labe de tăt feliu de animale de pădure. Tătfeliu de lăbucă strânji acolo, să forfotească. Trebe să fie şi de cocoş de pădure şide vulpe, de tăt felul" (Bilţiu 2001: 183). - Et. nec.brustán, -i, s.n. - (bot.) Brustur(e), plantă cu frunze mari şi late, cu flori purpuriidispuse în inflorescenţă sferică, ţepoasă. Ciulin, scai (Actium lappa). Se utilizapentru obţinerea culorii negre, în amestec cu arin, sovârf, coji de nucă. ■ (Med.

pop.) Frunzele crude se puneau pe răni, buboaie, umflături, pe pielea arsă desoare; pentru dureri de şale şi de piept (Butură 1979). Rădăcina, recoltată înaintede înflorire (în martie-aprilie) conţine insulină (40%). Stimulează funcţiile renale;scade zahărul din sânge (Dumitru 1992: 90). - Cuvânt autohton, cf. alb.brushtullë, cu arhetipul *brustul, de la rad. i.-e. *bhrez-s- "a încolţi, a creşte"(Russu 1981; Brâncuşi 1983).bruş, s.m. - v. bruj.búa - v. abua



búbă, -e, s.f. - (med.) Umflătură, abces. Bubele Frumuşelelor = vărsat de vânt(poate fi şi scarlatină sau pojar); afecţiune epidermică contagioasă. "Bubeapărute pe corp, despre care se crede că sunt produse de aceste spiritemalefice, stăpâne ale vânturilor (Bilţiu 2001). ■ Buba rea: "În urma multor mâncăruri grele şi de multe ori nesănătoase ce le mănâncă ţărănimea înMaramureş, de cele mai multe ori i se pricinuieşte dureri grele de stomac ce îşi

au denumirea de bubă rea. Se mai numeşte aşa orice fel de inflamaţie dureroasăpe corp" (Bârlea 1924 II: 472); "Că numai mi s-o aruncat / Buba cea rea dupăcap" (idem, 96). - Din srb. buba "vierme de mătase" (DA); ucr. buba "umflătură"(DEX); creaţie spontană (DER).bucáte, s.f., pl. - (Recoltă de) Mălai, grâu, cartofi etc. - Lat. buccata.bucăláie, adj. - (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru(Precup 1926; Latiş 1993). - Bucă (< lat. bucca "gură" > rom. bucă "obraz") + lai,laie "negru".buceárdă, bucerde, s.f. - Ciocan dinţat pentru nivelarea suprafeţelor de piatră;

utilizat de pietrari în Lăpuş (Stoica, Pop 1984: 54). - Cf. fr. boucharde (MDA).bucíe, -i, adj. - (ref. la oi) Oaie cu reflex roz-afumat numai pe obraz şi pe la ochi(Georgeoni 1936: 31). - Din bucă "obraz" + -ie.bucín, -e, (bucium), s.n. - 1. Instrument muzical de suflat, de mari dimensiuni,utilizat de păcurari pentru chemări şi semnale; trâmbiţă: "În Ţara Oaşului, nordulMoldovei şi Maramureş se cântă din bucium şi la înmormântare" (Blănaru, 2002,72); "S-a sculat de dimineaţă / Şi spălându-se pe faţă / A luat un bucium mare /Şi-a suflat în trei părţi, tare / Şi-a adunat o oaste mare" (Calendar 1980: 24). -Lat. bucinum "sunetul trompetei; trompetă" (DEX); bucina sau buccina "trompetă,corn" (Puşcariu, Candrea-Densusianu cf. DER).

búcium, -e, s.n. - Butuc la roata de lemn; butan. - Et. nec. (DA, DEX).bucnár , s.m. - v. bugnar.búdă, buzi , s.f. - Construcţie de lemn, într-o apă, amplasată la o oarecaredepărtare de casă, în incinta gospodăriei, care serveşte drept closet. - Din rus.buda "colibă", cf. magh. buda (DER).budácă, s.f. - Vas mare de lemn în formă de putină (Papahagi 1925); budâi. Sefoloseşte la măsuratul laptelui cu carâmbul (Dăncuş 1986), pentru închegareacaşului şi la cumpănitul brânzei (Georgeoni 1936: 75), pentru depozitareamerelor ca să fermenteze (Ieud 1988). - Cf. germ. Butte, Bude "vas de lemn"

(Ţurcanu).bugắt, (bughet, boghet), adv. - Destul, suficient, de ajuns: "Hori de-aieste suntbugăte" (Calendar 1980: 54). - Et. nec. (MDA).bugnár , -i, (bucnar), s.m. - Meşter care face doage, butoaie, putini; dogar (ALR1973). - Din magh. bodnár "dogar", germ. Büttner.buhái, buhai, s.m. - 1. Taur. ■ Buhaiu-n turnu bisericii , poreclă pentru locuitoriidin Ieud. 2. Berbece (Papahagi 1925); ţap mai bătrân de 4 ani (Georgeoni 1936:40). 3. Buhai de baltă, specie de broască (Bombina variegata), cea mai frecventă



în Maramureş (Ardelean, Bereş 2000). - Din ucr. buhaj, rus. bugaj (DA cf. DER);Cuv. rom. preluat în magh. (bohaj) (Bakos 1982).buháş, -i, (buhaz, bohaş, buhău), s.m. - (bot.) 1. Brad: "Bohaş o brad, tăt unavorbă e aceia; tare-i brad, tare-i bohaş, fără numai că bradu' e mai bun, maipestriţ" (Papahagi 1925); "La munte, colibele se acoperă cu scoarţă de buhaş cese aduce din prăval (= vale, povârniş). Dacă păcurariul moare în munte, nu-l

aduce în sat să-l îngroape, ci îl acoperă cu scoarţă de buhaş şi aşa îl bagă îngroapa lui gătită" (Bud 1908). Atestat în forma buhaci în zona Făgăraş, cavariantă pentru brad (Abies Alba) (Borza 1968). 2. Brad scurt, cu crengi întinseroată la pământ; jneapăn (Bilţiu 1996). "Brad pitic, împilat, jneapăn" (Precup1926). - Sufixul (-aş) ar putea indica un diminutiv, iar cuvântul de bază ar putea fi*buhalău, ca der. din borhălău "copac sau brad mare".búhă, -e, s.f. - (ornit.) Bufniţă (Bubo bobo); pasăre nocturnă cu ochii mari şi cuprivirea fixă, sedentară, ce trăieşte în pădurile bătrâne din Carpaţi. Specie cuefectiv redus în Maramureş (Ardelean, Bereş 2000). ■ Buha, poreclă în

Dragomireşti şi Săcel (ARL, I, 1969, XXII, XXIII). Buhă, "femeie murdară, cupărul ciufulit, cu îmbrăcămintea neîngrijită" (Candrea, 2001, 179). Buhu, "ommare, brunet şi cu ochii mari, bulbucaţi", poreclă în Tăuţii Măgherăuş (Crâncău2004). Neamul lui Buhău şi neamul Buhăţenilor, în Borşa (Mihali, Timiş 2000,106): "Nu te-ai lăsat, buhă, nu / Nici asară, nici amu" (Lenghel 1979: 166). -Formaţie onomatopeică (DEX); Din rad. buh-, cu sensul de "umflătură" (DER).buiác, -ă, adj. - 1. Răsfăţat. 2. Zburdalnic, nebunatic, exaltat, neastâmpărat: "Nu-i calu atât de buiac să nu-şi calce în căpăstru" (Papahagi 1925: 324). - Din sl.bujakŭ "nebun".búică, -i, s.f. - 1. Veston. 2. Orice haină din material mai gros (de regulă postav),

scurtă până la brâu, care se ia peste cămaşă / rochie. - Din magh. bujka.búigat, -ă, (buigăt), adj. - Zăpăcit, ameţit, tulburat, hăbăuc: "Să nu dormi cândasfinţeşte soarele, că rămâi buigat, te doare capul" (Calendar 1980: 95). - Cf.bâiguit "ameţit".buigătí, buigătesc, vb. tranz. - A tulbura, a zăpăci, a deranja. - Din buigat.buiguí, vb. intranz. - v. bâigui.bujdéi, bujdeie, s.n. - 1. Construcţie specială pentru uscarea fructelor. Pereţii dinbârne necioplite sunt lipiţi în interior şi în exterior şi au acoperiş din şindrilă, îndouă ape. În partea inferioară se află cuptorul, cu o uşă pentru introdus lemnele

şi cu un orificiu pe unde iese fumul. În bujdei sunt aşezate rude etajate pe carese pun lesele cu fructe. După ce lemnele au ars, se înfundă uşa şi orificiul pentrufum, astfel încât uscarea se face treptat (Şainelic 1986: 34); "Gospodăriile cugrădini mai mari şi cu mulţi pruni mai au şi câte un bujdei (uscătoare de prune)"(Meruţiu 1936: 12). La sfârşitul sec. XIX şi începutul sec. XX, comerţul cu pruneuscate era înfloritor. Aceste produse erau exportate până la Viena şi înGermania. 2. Groapă (cuptor) în care se face foc pentru a se usca fructele (ALR1971: 460). 3. Bordei (Memoria 2004). - "Bordei ar putea fi despărţit cu greu de



cuvinte ca burdă, bujdă, bujdei, bujdeucă, care înseamnă toate «colibă» (cf.budă)" (DER); Rut. bordej, bg. bordei, magh. bordej provin din rom. (Candrea).bulbúc, -i, s.m. - 1. (bot.) Plantă erbacee, toxică, cu flori mari, globulare,galbene; creşte în fânaţele şi tufişurile umede din zonele înalte (Trolliuseuropaenus L.). În med. se foloseşte contra gălbinării (Borza 1968; Butură 1979).2. Bulbuc, poreclă: Alexa, zis Bulbuc, dascăl în Moisei, în perioada 1860-1873

(Coman 2004: 73). 3. (mit.) Personaj din folclorul maramureşean: "S-o dus la ofântână să beie apă. Acolo, în fântână, era un Bulbuc şi tătă apa s-o tulburat.(…) Bulbuc o rămas acasă să facă mâncare, ceilalţ s-o dus iar în pădure" (Bilţiu2002: 313). - Creaţie expresivă din răd. bul- (cf. lat. bulla, bulbus), cu sensul de"rotunjime", dar şi care imită zgomotul bulbucelii (DER); formă onomatopeică(DEX).bulciúg, -uri, s.n. - Iertăciune; iertările miresei, pe care le rosteşte starostele încasa părintească a fetei, înainte de cununie: "Scumpii mei părinţi, mai alesmamă, / M-ai făcut, m-ai crescut, / M-ai ferit de foc şi apă / Şi de toate câte sunt

răle pe pământ, / Azi o sosit timpul să mă ierţi / De tot ce ţi-am făcut" (Memoria2004-bis: 1.227). - Din magh. bolcsu (MDA).buleándră, -endre, s.f. - Haină veche, ponosită, zdreanţă, ţolină: "O zinit într-o zî o biată femeie şi ave' legat ceva aşe, într-o buleandră" (Bilţiu 2001: 151). Poreclă

în Moisei (Coman 2004: 46). - Et. nec. (MDA).bulgár , -i, s.m. - Poreclă pentru locuitorii din Suciu de Jos-Lăpuş: "Pântru că deacolo să gată ţara; îs din jos de Lăpuş". Apelativul accentuează poziţionareasudică, în raport cu Ţara Lăpuşului, a loc. Suciu de Jos, băştinaşii fiind porecliţidupă etnicii din sudul României (< Bulgaria). În spatele ironiei se ascunde omentalitate: pentru maramureşenii din societatea tradiţională, "ţara" se mărginea

la hotarele satului sau ale regiunii (A se vedea polisemantismul termenilor străin /străinătate şi ţară). - Din sl. bǔlgarinǔ.bulz, -i, s.m. - Bulgăre, cocoloş, boţ: "Bulz de aur face-l-oi" (Memoria 2001: 45).Bulz, nume propriu. - Cuvânt autohton, cf. alb. bulez (Brâncuşi 1983).bulzất, -ă, adj. - Cocoşat; gârb, gujd’it (ALR 1969: 111). - Din bulz + -at.bumb, bumbdi, bumburi , s.m. - 1. Nasture: "Cu t’eptar cu bumburi multe"(Calendar 1980: 79). 2. Bani: "Da-mi-aş bumbii mei din ladă / Şi averea dinogradă" (D. Pop 1970: 196). 3. Pastile, pilule, medicamente (ALR 1969: 151). 4.Cercei în urechi (ALR 1969: 47). 5. Roata cea mică din plita sobei (Faiciuc

1998). 6. Nume de fam. provenit dintr-o poreclă (Bumb, Bumbuţ). - Din magh.gömb, gomb "nasture".bumbit, -ă, adj. - Cu nasturi (D. Pop 1970). - Din bumb + -it.bumbuşcă, s.f. - 1. Ac de gămălie. 2. Nasture împistrat (ornat): "Frumos drăguţ mi-am ales / Frumuşel ca şi-o bumbuşcă" (Calendar 1980: 84). 3. Poreclă. - Dinmagh. gömböstű "ac de gămălie".búndă, s.f. - v. bondă.



buntuzí, buntuzesc, (buntuzui, bontozui), vb. tranz., refl. - 1. A deranja (în SatŞugatag şi în satele rom. din dreapta Tisei). 2. A împrăştia. 3. (refl.) A se supăra,a se mâhni, a se întrista. În expr. a sta buntuzit = a sta supărat. "Când cu apa ososit / Oile s-o buntuzât" (Lenghel 1985: 212). - Din magh. bontzolni (DA cf.DER).bunzár , s.m. - v. bonzar.

burác, -i, s.m. - (bot.) Sfeclă roşie (Beta rubra), folosită în alimentaţie; sfecla albă(Beta vulgaris), pentru hrana animalelor (ALR 1971: 444): "Se depozitează, la felca şi cartofii, în pivniţe sau în gropi special amenajate în grădină, de obicei înspatele casei" (Dăncuş 1986: 45). ■ (Med. pop.) La tratarea anemiilor,tuberculozei, hipertensiunii, virozelor (Dumitru 1992: 223). Termen utilizatexclusiv în regiunile din nord (Bihor, Satu Mare, Maramureş). - Cf. ucr. burak(Borza 1968: 30).búră, (bur), s.f. - Chiciură, burniţă; stur de omăt (Rona), premug (Săpânţa). - Cf.srb. bura (DEX); sl. burja "furtună", cf. rus. bura, srb. bura "vânt dinspre nord"

(Cihac); Lat. boreas, veneţ. bora "vânt dinspre nord".burdúh, -uri, s.n. - 1. Sac din piele netăbăcită; burduf. 2. Toc de pernă (ALR1972: 325). 3. Burduhan. 4. Copcă în gheaţă. 5. Pântece, burtă. - Posibil cuvântautohton (Brâncuşi 1983).burduhós, -oasă, adj. - Cu burta mare; burtos: "Atâţia copii burduhoşi" (Memoria2001). - Burduh + -os.burdujóc, -oacă, adj. - Gras, umflat, obez. Poreclă în Borşa (Mihali, Timiş 2000).- Din burduh, cf. burduş (< burduf).buréte, bureţi, s.m. - 1. (bot.) Specie de ciuperci. 2. Pistrui pe obraz (ALR 1969:55). - Lat. boletus (> lat. *boret(u), *boletis).

bureţós, -oasă, adj. - Cu pistrui. Bureţoasa, poreclă în Onceşti (ALR 1969: XIX).Bureţosu, poreclă în Valea Stejarului (Hotea 2005: 89). - Din bureţi "pistrui" + -os.buríc, -e, s.n. - 1. Bucată de fier băgată în podaimă şi în care se sprijină fusul, lamorile de apă (în Chioar). 2. Gaură în piatra zăcătoare, prin care trece fusulcrângului. 3. Bucăţi de lemn care se pun în gaura pietrii zăcătoare, ca să nu cadăgrăunţele şi făina sub moară (Felecan 1983). 4. (mit.) Deschizătură, orificiu, careface legătura cu Lumea Cealaltă; Buricul pământului = centrul pământului: "Voimereţi şi vă câştigaţi de mâncare, da unu să fiţi tot aici, pă când oi vini să măputeţi trage din buricu pământului" (Bilţiu 2002: 313). - Lat. umbilicus.

bursucá, vb. refl. - A se umfla în pene (ALR 1956: 382). - Din bursuc "viezure" (<tc. borsuk) + -a.busuióc, (busâioc, bosâioc), s.m. - 1. (bot.) Plantă erbacee de grădină, cu mirosplăcut, cu flori mici, albe sau roz; înfloreşte din iulie până în septembrie (Ocimumbasilicum). "Această plantă cu miros îmbietor e foarte preţuită la fetele de la ţară,care-l poartă în sân, în brâu sau la cap, ca să aibă noroc în dragoste. Altele îlpun, în ajunul Bobotezei, sub pernă, ca să-şi viseze ursitul. În toată peninsulabalcanică şi în Italia, busuiocul se bucură de aceeaşi favoare ca şi la români"



(Candrea 1944: 262). În Maramureş: "Fetele îl poartă în sân ori în păr, feciorii înclop ori la cujmă şi verde şi uscat. Se pune în vase de flori, după oglindă, subperini. Bătrânii îl poartă în buzunar. Este una dintre cele mai îndrăgite plante"(Calendar 1980: 66). Se utilizează pentru fabricarea aghiazmei şi îndescântecele de dragoste (trei fire de busuioc descântate şi aruncate într-o apăcurgătoare). (Med. pop.) Frunzele se pun pe tăieturi şi bube, iar în legături, la

uimele de pe gât şi şale. Se puneau pe jăratic şi fumul se trăgea în piept contratusei, iar pe nas contra guturaiului. Cu tulpini de busuioc aprinse se ardeau negii.Ceaiul de frunze se folosea în boli de stomac (Butură 1979; Dumitru 1992). 2.Busuioc "om frumos"; neamul Busuiocenilor (Mihali, Timiş 2000, 106). 3. Soţ,bărbat: "Ce-ţi mai face bosâiocu?" sau "Unde ţi-i bosâiocu?" (cf. Memoria 2001:p 22; Deseşti). - Din srb. bosiok (Miklosich; Cihac), magh. bosziok (DA), bg.bosilek (DEX).but, -uri, s.n. - Îndărătnicie, împotrivire, necaz, poară (Bud 1908). În expr. înbutul cuiva = în ciudă: "De-ai luat în butul meu / Nu-ţi ajute Dumnezău" (Bârlea

1924: 78): "Că i-oi duce două flori / Ş-oi fa but la doi feciori" (Lenghel 1979: 152).- Et. nec. (MDA, NDU).bután, -uri, s.n. - 1. Butuc; element component al roţii de lemn; bucium. Atestatcu acest sens în satele de pe valea Marei şi a Izei. 2. Buştean, trunchi de copac:"Eu numa îmi adun butani" (Bârlea 1924: 9). - Et. nec. (MDA).búte, buţi , s.f. - Butoi din doage de lemn în care se ţine vinul; ton (ALR 1971:487). - Lat. buttis (DEX).butín, butină, butine, s.m., f. - 1. Lemn mare, grindă (Papahagi 1925; Borşa). 2.Exploatare forestieră; fiecare dintre suprafeţele în care este împărţită pădurea înexploatare; parchet (Gh. Pop 1971: 90): "Doi junci, mânce-i focú / I-ai făcut cu

butinu" (Bârlea 1924 I: 200); "Dusu-i badea la butin / Ş-a zini fără ţapin" (Şteţco1990: 272). Termen înregistrat exclusiv în Ţara Maramureşului; neatestat în alteregiuni ale ţării (ALR 1956: 611). - Atestat în germana veche (sec. IX) în formabutin, în germana medievală (büten, büte) cu sensul de "vas mare de lemn,putină, butoi", cu origine în latina medie (butina); Cf. ucr. bútina (Gh. Pop 1971:87).butinár , -i, s.m. - Muncitor forestier: "Butinarii se numesc lucrătorii în pădure,aceia cari doboară fagi şi brazi şi-i coboară până la locurile unde pot fi încărcaţi

în căruţe sau încheiaţi în plute. Exercitându-şi meseria mai mult iarna decât vara

(iarna trunchiurile copacilor alunecă mai uşor pe pământul sau zăpada îngheţatăşi făcută pârtie), şi-au construit colibe pentru adăpost în creerii munţilor"(Georgeoni 1936: 15). "Viaţa butinarilor maramureşeni era foarte grea. Trăiau şimunceau în condiţii de izolare şi mizerie, departe de casă" (Dăncuş 1986: 66).-Din butin "exploatare forestieră" + -ar.butinărít, s.n. - Activitatea de exploatare a lemnului în pădure: "Pădurile au

început să cadă sub loviturile săcurilor, să se transforme în plute ce coborau lavale, să se încarce în căruţe sau trenuri şi să se vândă pentru pită în ţară sau



străinătate. Aşa s-a născut butinăritul" (Georgeoni 1936: 15). "Perioada optimăde tăiere a lemnului de construcţii este între 1 octombrie şi 31 martie, adicăperioada de întrerupere a vegetaţiei. Vara, activitatea era mai redusă şi chiar

întreruptă, deoarece prin exploatare s-ar distruge puieţii" (Dăncuş 1986: 65).Butinăritul era o ocupaţie secundară, după creşterea animalelor şi agricultura (detip rudimentar). - Din butinar + -it.

buzăríe, -i, s.f. - Margine. Buzăriile Dealului Popii , toponim în Dragomireşti - Dinbuză (cuv. autohton, cf. Russu) + -ărie.



C

cádă, căzi , s.f. - Vas mare din doage, întrebuinţat la fermentarea vinului sau arachiului: "Şi o mai luat şi cepu de la cada cu curechiu…" (Bilţiu 1990: 513). - Lat.cada, cadus, prin sl. kadi (> bg., srb. kada, magh. kád).cáie, s.f. - (ornit.) Pasăre răpitoare care scoate ţipete stridente în pădure şi

"strâgă a ploaie" (Papahagi 1925); şorecar comun (Buteo buteo). Caie mai estenumită şi gaia (Milvus milvus), dar în Maramureş şi Moldova de Nord termenul sereferă strict la şorecar. "Astă pasăre care cântă aşa în pădure strâgă ploaie şî săcheamă caie. (…) Strâgă aşa că-i e sete şi nu-i slobod a bea din pârâu, ci numaicând plouă, atunci bea apă de ploaie de pă cetina de molid" (Papahagi 1925:321; Borşa). - Din rus. canya, magh. kánya (MDA)cáier , -e, s.n. - Mănunchi de lână care se pune în furcă pentru a fi tors manual:"Mi-ai făcut faţa bătrână / Şi capu caier de lână" (Papahagi, 173). - Lat. *caiulus(DEX); Cuv. autohton (Russu 1981).caimán, -i, s.n. - Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier (Gh. Pop 1971: 87): "Aici era adusă o femeie numită căimăniţă, care lepregătea mesele şi întreţinea curăţenia [în cabana butinarilor]" (Horj 2007). - Dinucr. kaiman (Gh. Pop 1971).calapắr , (calupăr, călupăr), s.m. - (bot.) Plantă ierboasă perenă cultivată îngrădinile ţărăneşti tradiţionale, pentru mirosul plăcut şi aspectul deosebit dat deforma frunzelor şi culoarea argintie; balsamină, calomfir, izma-Maicii-Domnului(Tanacetum balsamita L.). ■ (Med. pop.) Antihemoragic, antiinflamator,anticanceros, stimulent al sistemului nervos central. "Pă la braţe cu verdeaţă, /Pă la păr cu calapăr" (Antologie 1980: 61). - Din srb. kaloper.

calce1, călci , s.f. - Lanţ înroşit în foc (pe care se mulge oaia ca să nu i se ialaptele): "Se păstrează obiceiul ca atunci când mulgi întâi la munte să se mulgăpe călci" (C. C. 1979). - Probabil lat. calx, calcis "călcâi".calce2, călci , s.f. - (bot.) Plantă erbacee perenă, toxică, cu frunze groase şilucitoare în formă de copită de cal; calcea calului (Caltha palustris): "Frunzăverde de călcuţă, / Mândru-i cu două drăguţă" (Bârlea 1924 I: 230). - Lat. calx,calcis.calhắu, (galhău), s.n. - (înv.) Târnăcop la un capăt ascuţit, la celălalt ca o sapă;hagău (ALR 1971: 401). - Din germ. Keilhaue (Ţurcanu).calíscă, s.f. - v. galiscă.calupắr , s.m. - v. calapăr.cánă, căni , s.f. - Unitate de măsură pentru cereale; "o cană are 3 l" (Budeşti,Săcel, Petrova); "cana e de lemn şi are 3 l" (Vad); "o cană are 4 l" (Giuleşti,Berbeşti, Rona); "o cană are 3 l, iar o mnerţă 9 cane" (Săcel); "o cană are 3 l, 10cane fac un felder" (ALR 1971: 419). - Din germ. Kanne, prin interm. srb. kana.



cancéu, canceauă, s.n. - Cană mare din ceramică sau sticlă pentru lichide: "Pemasă canceu cu vin, / Lângă el paharu plin" (Bilţiu 1996: 387). - Din magh.kanczó "carafă, cană".cándilă, -e, s.f. - 1. Candelă. 2. Pom de Crăciun (în zona Codru) făcut din paiede secară, boabe albe de fasole, flori de hârtie colorată (Memoria 2004-bis). -Din sl. kanŭdilo.

canoní, vb. tranz. - A chinui, a hăitui, a face pe cineva să sufere: "… că numainoaptea îl putea prinde, ziua nu-l putea cănoni cu nimic" (Bilţiu 1999: 224). - Dincanon "chin, suferinţă; pedeapsă" (< sl. kanonu).canură, (cănură), s.f. - Fire de lână rămase în dinţii hrebdincii (Lenghel 1979). -Lat. cannula.cantaríg, -e, s.n. - 1. Cumpăna de la fântână: "… în capătul satului a dat de ofântână cu cantarig" (Bilţiu 1999: 284; Oarţa de Sus). 2. Cârligul de la fântână(Memoria 2004). - Var. al lui hantarig (< magh. hankalék, hankalik) (MDA).cant, -uri, s.n. - Muchie. - Din germ. Kante (Ţurcanu 2005).

cántă, s.f. - Vas de lut în care se pune laptele la prins (Lenghel 1979). Vas deformă lunguiaţă, cu gâtul mai strâmt (Antologie 1980): "Tăt cu canta ţigănească /Lumea să te miluiască" (Papahagi 1925: 171). - Din germ. Kåndl (Ţurcanu2008:82).capắu, căpăi , (căpău), s.n. - Câine de vânătoare, copoi (ALR 1961: 663): "Cuurechi ca de capăi, / Bate-o, Doamne, că hâdă-i" (Bârlea 1924 II: 162); "Îi căpăunegru şi se făcea iar om până-n cântatul cocoşilor" (Bilţiu 1999: 301). - Dinmagh. kopó "copoi", germ. Kapaun "clapon".capíşte, s.n. - Casă de rugăciune pentru evrei; sinagogă (Grad 2000; Sâcel). -Din sl. kapište "idol", de la kapĭ "figură"; cf. bg., rus. kapište (DER).

cápră, capre, s.f. - 1. Mamifer rumegător, domestic. 2. Capra neagră (Rupicaprarupicapra), specie sălbatică dispărută la începutul sec. XX şi repopulată înPietrosul Rodnei după 1964. 3. Lemn lăţit la un capăt, care se bagă în gârliciulpietrei alergătoare pentru a fi ridicată (la morile de apă, în Chioar) (Felecan1983). 3. Capre, poreclă pentru locuitorii din Berbeşti (Papahagi 1925: 315; ALR1969: XVI). - Lat. capra.carấmb, -uri, s.n. - 1. Drug de lemn, de obicei de tei, gros de 3 cm şi lung de 40-50 cm, cioplit în atâtea feţe câte lăptării (3-6) s-au asociat ca să formeze stâna(Georgeoni 1936: 58). 2. Răboj; bucată de lemn pe care se încrustă cantitatea

de lapte mulsă la Măsuriş. 3. Fiecare din cei doi drugi laterali ai loitrei în careintră spetezele carului (Bilţiu 1990). - Cuvânt autohton (Russu 1981).Carmaniól, s.n. - Horea miresei ce are loc cu o seară înainte de nuntă, când seface cununa: "În seara premergătoare cununiei (…) la mireasă se strângprietenele miresei, druştele şi rudeniile, spre a serba făcutul cununii. Când estegata cununa, încununează mireasa şi se prind la joc ca de horă, cântând horeamiresei. Jocul îndătinat ce-l joacă atunci se numeşte Carmaniolu. Mireasa cu



cununa pe cap de cele mai multe ori plânge, auzindu-şi horea" (Bârlea 1924 II:466). - Din Carmagnola revoluţionarilor francezi (Bogrea, cf. Bârlea 1924).cárte, cărţi , s.f. - 1. Scrisoare, bilet, misivă: "Până scriu o cărtice / S-o trimit lamama mea" (Lenghel 1985: 212). 2. Hrisov, document, paşaport: "D-aşeMoldova-i departe, / Nu pot mere fără carte. / Cartea mi-o scrie juratu, / Peceteami-o pune satu" (Bârlea 1924 I: 202). - Lat. charta "hârtie, scrisoare".

cásă, case, s.f. - 1. Locuinţă. Casă bătrână = casa părintească. 2. Cameră: "Du-te în ceie casă" = în cealaltă încăpere (Dăncuş 2010). 3. Casa Satului = primărie;cănţălărie (ALR 1961: 901). Termen atesta în nord-vestul ţării. - Lat. casa.caş, -uri, s.n. - (gastr.) Produs alimentar preparat din lapte închegat: "Laptele [deoaie] îl strecoară printr-o sâtă ţesută din lână şi curge într-o putină. Pune puţincheag. După ce s-a închegat bine, ia jântalăul şi bate laptele până se face iarăşi

în stare fluidă. Apoi, încetul, cu mâna, începe a-l aduna laolaltă şi după puţintimp îl adună în forma unui caş. Când s-a consolidat bine caşul, îl scoate şi-lpune în strecură ca să curgă jântuitul, pe care-l adună într-un vas din care

scoate untul de oaie. După un timp oarecare, îl ia şi îl pune pe comarnic, casoarele să-l întărească, făcându-i-se un fel de coajă deasupra" (Bârlea 1924 II:463). - Lat. caseus.cáşoş, -ă, adj. - Precum caşul; gras, untos: "Să vie mândru şi caşoş / Şi untos"(Papahagi 1925: 292). - Din caş + -oş.catrafúse, s.f., pl. - Obiecte casnice mărunte, boarfe: "Păsula şi prunele /Strângu-şi catrafusele" (Calendar 1980: 16). - Et. nec. (MDA)catrán, -uri, s.n. - Carton tratat cu gudron (bitum, smoală). - Din tc. katran, prininterm. srb. katran, magh. katrány (DER).căcădắr , -i, (câcădare, cocădare), s.m. - (bot.) Fructe de măceşi (Rosa canina

L.); rug, trandafir sălbatic. Fructele sunt bogate în vitamine. Ceaiul se foloseştecontra tusei, năduşelii, durerii de stomac etc. Termenul e atestat doar în nordulTransilvaniei (ALR 1961: 631). - Cf. germ. Kakader, Kakanatschiker (Borza 1968:149).călăpắr , s.m. - v. calapăr.călăréţ, -i, s.m. - Pragul de sus al porţilor de lemn maramureşene; fruntar,cunună. De la faptul că grinda se pune "călare" peste stâlpii porţii (Nistor 1977:22). - Lat. caballaricius.călătorí, călătoresc, vb. refl. - A pleca, a părăsi (pe cineva), a dispărea, a se

stinge: "Dacă omu bătrâneşte / Doru se călătoreşte" (Calendar 1980: 107). - Dincălător (< cale, din lat. callis).călbeáză, s.f. - v. gălbează.călbáş, -i, s.m. - (gastr.) Cârnat făcut din măruntaie de porc amestecat cu orez;caltaboş, cartaboş. - Din magh. kolbász "cârnat", germ. Klobasse.căldáre, căldări , s.f. - 1. Cazan, vas, găleată; recipient pentru transportat şipăstrat lichidele. Căldarea mare, în care se face urdă, are 66 de litri; căldarea



mică are 33 de litri; căldăruşa sau ceaunaşul, de 6 l, serveşte pentru făcut coleşă(Georgeoni 1936: 75). - Lat. caldaria "cazan pentru încălzirea apei la băi".călíc, -ă, (sălic), adj. - Slab, mic, pipernicit: "Unu-i tare şi voinic, / Cel mai mic îimai călic" (Lenghel 1985: 226). - Din ucr. kalika "invalid".călicér , -i, s.m. - Un fel de scară de acces pe platforma comarnicului (Stoica,Pop 1984: 28). - Et. nec.

călín, -i, s.m. - (bot.) Arbust cu flori albe şi cu fructe roşii în formă de ciorchine(Viburnum opulus L.). Se foloseşte în medicina populară la tuse, boli de inimă,de stomac etc. (Borza 1968: 179). - Din sl. kalina.călindáriu, s.m. - v. cărindár.călupắr , s.m. - v. calapăr.cămáşă, -e, s.f. - Pe timpul verii, bărbaţii nu poartă decât cămaşa scurtă până labrâu, albă şi cu mâneci largi, ţesută din in sau cânepă (Papahagi 1925: 98). -Lat. camisia.căntăluí, căntăluiesc , vb. tranz. - A cântări, a măsura: "Câte doruri le-am dorit /

Tăte le-am căntăluit. / Numai doru mândruţii / Nu-l mai pot căntălui" (Calendar 1980: 65). - Din cantă.căoáci, s.m. - v. căuaci.căpắu, s.n. - v. capău.căpeneág, (căpenegaş, chepeneag), s.n. - 1. Manta, pelerină: "Din pânza de păobraz, / Şi-o făcut căpenegaş" (Papahagi 1925: 250). 2. Haină boierească deparadă; căput domnesc (Bârlea 1924). - Din magh. köpönyeg "manta" (Bud1908).căpătấi, -uri, s.n. - 1. Lemn ce stă deasupra apei şi care prinde capetelebogdanilor; puntea bogdanilor. 2. Bucată de fier care se bagă în capătul

grindeiului roţii, ca să nu se roadă când se învârteşte; cep (la morile de apă).-Lat. capitaneum (Felecan 1983).căpắu, s.m. - v. capău.căpiá, căpiez , vb. intranz. - 1. (despre ovine) A se îmbolnăvi de cenuroză. 2.(fig.) A înnebuni, a se ţicni, a turba (Bud 1908). - Din capie "boală a ovinelor" (cf.sl. kapija).căpiát, s.n. - Capie; boală a oilor. "Oaia bolnavă face mişcări necontrolate, se

învârte în cerc, se opreşte brusc. Nu se cunoaşte un leac eficient; se încearcă încrestarea buzei de jos şi slobozirea de sânge" (Memoria 2004: 1.072). - Din

căpia "a se îmbolnăvi de cenuroză" (< capie).căplán, -i, s.n. - Capelan; preot al unei capele catolice. - Din magh. káplán.căprár , -i, s.m. - (mil.) Caporal: "Câţi îs fileri şi căprari" (Ţiplea 1906: 492). -Probabil din magh. káprár (káplár), cf. rus. kaprál.căpriór , -i, s.m. - 1. Suport, stativ, chingă. 2. Lemnul transversal ce prinde corniicasei între ei. 3. T’ingă, cruce (ALR 1971: 273). - Lat. capreolus.căpút, -e, s.n. - Haină scurtă, veston ţărănesc; laibăr. - Din it. capotto "palton,manta", magh. kabát.



căpútă, -e, s.f. - Partea încălţămintei care acoperă partea superioară a labeipiciorului. - Cuvânt autohton, cf. alb. këputsë (Russu 1981, NDU).cărăjeá, -ele, s.f. - (bot.) Plantă erbacee decorativă, cu flori galbene; vâzdoagă(Tagetes erecta): "Bateţi cizma pe podele / Să răsară cărăjele" (Viman 1989:391). - Din tc. karaga (MDA).cărălábă, -e, (cărărabă), s.f. - (bot.) Gulie (Brassica oleracea L.). - Din magh.

kalaráb, cf. germ. Kohlrabi.cărbunél, cărbunei , s.n. - (bot.) Iarbă ce creşte pe munte (Papahagi 1925).Cărbuni (Phyteuma spicatum L.). În Maramureş se foloseşte ca plantămedicinală: "colburi de cărbunari când doare pieptul" (Borza 1968: 130); "Săbem apă din izvoară, / Să ne paştem cărbunei, / Să ne fătăm mieluşei"(Papahagi 1925: 80). - Din cărbune (< lat. carbonem) sau cărbunar (< lat.carbonarius).cărindár , (călindariu), s.m. - (pop.) Luna ianuarie; gerar, gerariu, ghenarie. Multmai frecvent în Maramureş e forma ianuari, ienuari (ALR 1973: 651). - Lat.

calendarium.cărmắjie, -ii, (carmajin), s.f. - Meşină din piele de oaie aplicată pe pieptar;element ornamental caracteristic pentru cojoacele din subzona Iza Mijlocie şiVişeu-Borşa (Dăncuş 1986: 80). Piele (de oaie) tăbăcită şi vopsită în diferiteculori (Coman 2004; Moisei). - Din magh. karmazsin (MDA).căsán, căseni , s.m. - Om din casă, de-al casei (Memoria 2001). - Din casă (< lat.casa) + -an.căsói, căsoaie, s.n. - Casă construită în afara gospodăriei, slujind ca adăposttemporar; căsuţa de la hotar: "Şi, cum s-o suit acolo la căsoi, numai ce seapropie Fata Pădurii de el" (Bilţiu 1999: 223). - Din casă + -oi.

cătá, cat , vb. tranz. - A căuta pe cineva: "Doară caţ pă dineva? / - Cat pă cel cupană verde" (Papahagi 1925: 167). 2. A investiga, a cerceta: "Haida noi să necătăm / Care ceva neam ne-aflăm" (Antologie 1980: 108). - Der. regr. din a căuta(< lat. *cautare).cătánă, -e, (cătună), s.f. - Soldat, militar: "Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Şi care nu cătuneşte / Nu şti-n lume că trăieşte" (Bârlea 1924 II:p.159). - Din magh. katona.cătilin, (câtilin), adv. - Încet, fără grabă: "Cătilin şi cătilin, / Ca soarele pânsărin, / Să nu ne pontăluim" (Papahagi 1925: 226). - Cf. cătinel (< lat. catelinus

"cu precauţie").cătuníe, -i, s.f. - 1. Armată, stagiu militar. 2. Război: "Cătunie, jug de fier, / Tragfeciorii până pier; / Cătunie, jug de-aramă, / Trag feciorii fără seamă. / Cine-ofăcut cătunia / Mânânce-i casa pustia" (Bârlea 1924 II: 140). - Din cătună "soldat"+ -ie.căţấn, -i, s.n. - (înv.) 1. Vas de lemn; blid: "Se ia un căţân cu fărină şi sare…"(Memoria 2001: 55). 2. Peşteră, grotă, dar sensul s-a transferat spre "stâncă".



Căţân "stânci mari"; munte căţânos "pietros, stâncos" (Papahagi 1925; Moisei).-Lat. catinum "vas, castron, scobitură, grotă" (Candrea-Densusianu cf. DER).căúc, căuce, s.n. - Linguroi; vas de scos apă: "Căucele, lucrate cu migală, dintr-o singură bucată de lemn de paltin, erau folosite pentru băut apă. Prinse în cureasau aşezate în traistă, (…) au o formă rotundă la găvan şi o arcuire elegantă lacoadă, evitându-se linia dreaptă" (Mirescu 2006: 128). - Lat. caucus

(Densusianu, Puşcariu, DA cf. DER); Cf. gr. kaukh.căuáci, (căoaci, covaci), s.m. - Fierar, potcovar, faur (Bud 1908): "Cu murguţu lacăoaci" (D. Pop 1970: 238). - Din sl. kovači (Felecan 1983), magh. kovács.cấci, adv. - Îndată ce: "Câci l-o prins, în lanţ l-o pus" (Ţiplea 1906: 420); "Este-ouşă de rogoz, câci pui mâna, pică jos" (Bârlea 1924 I: 86). "Forma literară înlimba din Maramureş e necunoscută" (Ţiplea 1906). - Probabil din cât (< lat.quantus + lat. quotus şi cata), contaminat cu căci.cấlţi, s.m. pl. - Resturi de lână sau cânepă ce rămân în hrebdincă; pacoşă,hăbuci (ALR 1971: 503). - Din sl. klŭkŭ, pl. klŭci, cf. ceh. kloë "smoc de lână".

cấnepă, s.f. - (bot.) Plantă textilă (Cannabis sativa L.). Cultură tradiţională însatele maramureşene până la jumătatea sec. XX, o dată cu importul de produsetextile industriale: "Să îmi gunoiesc holda, / Să se facă cânepa, / Să-mi faccămăşuţă nouă…" (Memoria 2001: 90); "Când am fost eu mică, am avut cânepămultă, că nu erau atâtea joljuri în bold" (Bilţiu 1999: 134). - Lat. *canapa (=cannabis).cânepíştiriţă, s.f. - v. coropişniţă.cântá, cânt , vb. intranz., refl. - 1. În Maramureş are sens exclusiv de "a cânta înbiserică" (altfel se foloseşte cuvântul horesc). 2. A se cânta = a boci (Bud 1908).- Lat. cantare.

cântát, -ă, adj. - Bocit, plâns: "Şi cine mere cântat / Nu-i nădejde de-nturnat"(Calendar 1980: 114). - Din a (se) cânta "a boci".cântătóri, s.m. - Dimineaţa devreme; la primul cântat al cocoşului: "Că vă vincolindători / Noaptea, pe la cântători" (Memoria 2001: 91). - Din cânta, cântat +-ori.cârcălít, -ă, adj. - Fript pe jumătate, abia prăjit (Antologie 1980). - Din cârcăli "aface ceva pe jumătate, de mântuială" + -it.cârcél, cârcei , s.m. - 1. Lanţ cu care se leagă tânjelile de la plug (ALR 1956: 24).2. Vătraiul de la cuptor (Memoria 2001). 3. Buclă, cârlionţ. - Cf. srb. krč "cârcel".

cấrci, s.m. - Ciot, tufă pipernicită (D. Pop 1970). - Din cârci "a se chirci, a sepipernici" (< sl. krŭčiti "a suci").cârjoiét, cârjoiată, adj. - Creţ; cu părul ondulat, cârlionţat (ALR 1969: 16). - Dincârci "a se strânge", cu o formă intermediară *cârcioiet.cârlán, -i, s.m. - 1. Mânz de doi ani. 2. Berbec de doi ani: "Cârlanu-i cu şasecoarne / Şi la coadă-i de tri palme" (Ţiplea 1906: 445). - Din rom. provine magh.kirlán, kerlany. - Et. nec. (MDA).



cârmoáje, cârmoji , s.f. - 1. Bucată de pâine sau de colac (Antologie 1980). 2.Coajă de pâine uscată (Papahagi 1925). 3. Bucăţi de mămăligă (Grad 2000): "Şi-ntr-o staiţă de pânză / Strângeai cârmoji şi brânză" (Antologie 1980: 157;Făureşti). - Din sl. kermuš (slov. karmaš), din germ. Kermesse "sărbătoare,hram" (Drăganu cf. DER), datorită pomenilor care se împărţeau.cârtí, cârtesc , vb. tranz. - A petici: "Duce-m-oi la maica-acasă / Opinca să mi-o

cârt'ească" (Calendar 1980: 16). - Din cârpă (< sl. krŭpa "cârpă").cârtiţói, -oaie, s.m. - (med.) Umflătură vânătă sau roşie la gât; se tratează prindescântecul de uimă (Faiciuc 1998: 100). - Din cârtiţă (< srb. krtica < sl. krŭtŭ"cârtiţă") + -oi; Din rom. provine magh. kertica.câş, adj. - Strâmb, de-a curmezişul. - Din bg. kus "scurt" (MDA)câşấţă, -e, (câşiţă), s.f. - 1. Întâritură la poduri (Mara, Giuleşti). 2. Întăritură lamarginea apei (Strâmtura, Bârsana, Vişeu). 3. Ghizdurile de la fântână (Budeşti).4. Despărţiturile la ladă (Hoteni, Bârsana, Vişeu). 5. Stivă de lemn puse cruciş lauscat (Ieud, Săcel) (ALR 1973). 6. Dig construit pe malul apei din bârne de lemn

(Gh. Pop 1971). - Câş(ă) + iţă.câşlégi, s.f., pl. - Timpul ce urmează după posturi, dar mai ales de la Crăciunpână la postul mare al Paştilor (Bârlea 1924). Intervalul de timp între douăposturi, în care creştinii pot mânca de dulce; în acest interval au loc căsătorii:"Câşlegile-s mărturie, / Ce-ai făcut îi pă vecie; / Câşlegile-s târg de ţară, / Cecumperi nu poţi da iară" (Antologie 1980: 212). - Lat. caseum ligat (referitor ladezlegarea la dulce).câtilin, adv. - v. cătilin.ceá, interj. - Strigăt cu care se mână animalele de povară la dreapta (vs. hois =la stânga). - Formă onomatopeică; Lat. ecce hac, cf. it. qua "pe aici". Din rom.

provin magh. csá(h), csále, ucr. ča(la), pol. chala, srb. ča (DER).ceíte, s.f., pl. - Îndemnuri de a mâna la dreapta: "Câte ceite, / Câte hoisate, /Tăte pă spatele boilor pisate" (Bilţiu 1996: 381). - Din cea.cealắu, cealăi , s.m. - 1. Amăgitor, înşelător. 2. Pungaş (Bud 1908): "Ochii mei îsmai cealăi, / Celui-ţi-or ochii tăi" (Lenghel 1979: 163). - Din magh. csaló"înşelător".cealhắu, cealhăi , (cialhău), s.m. - 1. Pasăre mare de curte (de obicei, cocoş):"Pă duminică oi tăie on cealhău" (Faiciuc 1998). 2. Specie de vultur (Gypaetusbarbatus): "Cialhăii să puie clăi / Şi croncii să strângă snopi" (Bârlea 1924: 11). -

Din magh. csaholó "care urlă" (Puşcariu, DA cf. DER).ceangắu, -ăi, (ceangă), s.m. - 1. Clopoţel folosit pentru semnalizare sau care sepune la gâtul animalelor (Bilţiu 2002). 2. (ceangă) Clopot care anunţă plecareatrenului din gară (Lexic reg. 1960). - Din magh. csángó "care sună prost" (Cihac,Şeineanu cf. DER).ceápsă, cepse, s.f. - 1. Bonetă pentru femei, împodobită cu ornamente: "Bagă-ţimâna pe fereastră / Şi mă pipăie la ceapsă" (Bârlea 1924: 42). 2. Podoabe.Târgul cepsălor, de la Asuaju de Sus (Codru); se desfăşoară anual, în luna



septembrie; cu timpul, a devenit Târgul Cepelor. - Din magh. csápsza, srb.čepac.cédru, s.n. - v. cidru.ceásălă, -i, (cearsălă), s.f. - Perie din fier, cu dinţii mărunţi, pentru curăţareavitelor. (ALR 1971: 352). - Et. nec.celéd’, -i, (ciled’), s.m. - Nume colectiv pentru copiii şi servitorii dintr-o casă. ■

Sensul iniţial a fost de "servitor, sclav"; a derivat ca sens în "copil, băiat".Termenul e răspândit doar în Transilvania şi Banat (Scurtu 1966: 302): "Cucinstita giupâneasă, / Cu frumos ciled’i în casă" (Ţiplea 1906: 509). - Din magh.cseléd "slugă, argat".celşág, -uri, s.n. - Înşelare, amăgire: "Lumea asta-i cu celşag , / Nu te ie cine ţi-idrag" (Calendar 1980: 80). - Din magh. csalság (MDA).celuí, celuiesc , vb. - A înşela, a momi. - Din magh. csalni.cenuşér , -ere, (cenuşar), s.n. - 1. Cutie din metal aşezată sub grătarul unei sobede încălzit, al unui cuptor în care cade cenuşa rezultată din ardere: "...şi i-a luat

coconul şi i l-a băgat sub cenuşer" (Bilţiu 1999: 104). 2. Cârpa în care se punecenuşa pentru a face leşie (Bud 1908; Memoria 2001). - Din cenuşă (< lat. cinis,cinus, prin intermediul unui der. *cinusia) + -er.cep, -uri, s.n - 1. Bucăţi de lemn (patru) aşezate de-a curmezişul între grindei şiobezi, de o parte şi de alta a roţii de moară (Felecan 1983). 2. Partea superioarăa stâlpilor (de la porţile tradiţionale) cu ajutorul cărora se fixează, prin cuie delemn, stâlpii de fruntar (Nistor 1977: 22). 3. Dop; astupuş, stupuş (ALR 1971:312). - Lat. cippus.cercálă, cercăli , s.f. - Plasă mică pentru prins peşti (Lenghel 1979); năvod. - Dinucr. čekalo (Drăganu cf. DER). Din rom. provine magh. cserkáló (DER).

cérgă, cergi , s.f. - Pătură groasă ţesută din lână. Cergă pentru învelit, cergăpentru rudă (cu ornament), cergă pentru pat: "Se gând'e la măritat / Şi n-arecergă pe pat" (Calendar 1980: 110). - Din bg., srb. cerga (DEX); Cuv. rom.preluat în magh. (cserge) (Bakos 1982).certéz, -uri, s.n. - (top.) Arătură şi fânaţă (la Cerneşti). - Denumirea are la bazăun termen dialectal, "certez", cu sens de defrişare. În graiurile ucrainene se maimenţine verbul čerti "a defrişa; a lua coaja de pe copaci" (Vişovan 2002).cesălá, cesăl , vb. tranz. - A peria (vitele). - Der. regr. din ceasălă.ceşméte, s.f. - (gastr.) Mâncare din ouă în ulei sau unt şi făină de porumb;

papară (Memoria 2004). Atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei: ceşmete,cejmete "omletă" (DRT). - Et. nec.cetáş, -i, s.m. - Membru al unei cete de colindători. - Din ceată (< sl. četa"breaslă") + -aş.ceterá, vb. intranz. - 1. A cânta din ceteră: "Şi prinsăi a cetera, / Mândră oaste s-aduna" (Bilţiu 1996: 326). 2. (fig.) A bate la cap pe cineva. - Din ceteră.ceteráş, -i, s.m. - Cântăreţ din vioară (ceteră): "Soarele mi-o fost nănaşi /Păsărele ceteraşi" (Lenghel 1979: 173). - Ceteră + -aş.



céteră, ceteri , s.f. - Vioară. - Lat. cithera.Ceu, s.n. - Cehu Silvaniei: "Mă duc jendarii-n Ceu" (Bilţiu 1996: 385; Băiţa desub Codru). - Din ceh, cĕch, cf. sl. cĕhŭ.ceúcă, ceuce, s.n. - (ornit.) Specie de cioară mică; stăncuţă: "Ceucile ţâţă i-or da, / Păsările-or ciript’i, / Siú ţî l-or adurni" (Ţiplea 1906: 424). - Din srb. čavka(DEX).

cheaún, -ă, adj. - 1. Beat. 2. Ameţit. 3. Obosit. 4. Zăpăcit. - Cf. chiant (et. nec.),chiantaun (MDA); Cuvânt rom. preluat în magh. (tyáun) (Bakos 1982).chedrénţ, -e, (credenţ), s.n. - Dulăpior montat pe perete (mobilă specifică EvuluiMediu). - Din magh. kredenc, germ. Kredenz (Ţurcanu).chédve, adj. - Vesel, drag, plăcut: "Când ţ-a fi lumea mai dragă / Sugă-te-oşerpoaie neagră! / Când ţi-a fi lumea mai chendve / Sugă-te-o şerpoaie verde!"(D. Pop 1978: 232). - Din magh. kedves "drag, scump; plăcut; amabil".chéfe, s.f. - 1. Măturică. 2. Perie. 3. Bidinea. - Din magh. kefe.chefelí, -esc, vb. intranz. - 1. A peria. 2. (fig.) A mustra (pe cineva). - Din chefe +

-li.chefelnít, -ă, (chefelit), adj. - 1. Periat, lustruit. 2. Dat cu cremă: "Da' cu cizmechefelnite" (Bârlea 1924 I: 216). - Din chefeli.chéhe, s.f. - (med.) Tusă; astmă, năduf. - Din magh. keh(e), cf. germ.Keuchhusten "tuse convulsivă" (Ţurcanu 2005).chehelí, (chehăli), vb. intranz. - A tuşi. - Din chehe.chelm, -uri, s.n. - Făina ce se depune pe sită la cernut: "Şi plata nu i le-ai dat, /Fără chelmu fărinii, / De pe dosu sâtii" (Bârlea 1924 I: 161). - Et. nec.chepeneág, s.n. - v. căpeneag.chérecheş, -i, s.m. - Rotar. - Din magh. kerekes (Felecan 1983).

chermăntắu, -auă, s.n. - Cadă ovaidală, cu capac, de 200-300 l, în care curgemustul din teasc, de unde este vărsat în butoaie (Şainelic 1986: 36). - Et. nec.cheşchenéa, -ele, (chişchinea), s.f. - Năframă, batistă: "D-adă-mi, bade,-ocheşchenea, / Să mă leg la cap cu ea" (D. Pop 1970: 179); "Cai ai, / Frâu n-ai, /Da na chischineaua mea / De frâu la calu tău" (Antologie 1980: 248). - Din magh.keszkendö (DA cf. DER).chetoáre, chetori , (cheotoare) s.f. - 1. Încheietura de la colţul caselor de lemn(DLRM 1958, cf. Corniţă 1997). 2. Cămaşă cu chetori = cu nasturi (ALR 1973:626): "La cămeşi, la k’etori, / Scrisă-s sfinte sărbători" (Papahagi 1925: 231). -

Lat. clautoria (< clautus = clavatus) (NDU).chíbăl, (chiubel, chiblă), s.n. - Vas din doage de lemn, cu mâner, având formăde butoiaş sau de găleată (Şainelic 1986); Patru mierţe laolaltă (Bârlea 1924):"Şi mânâncă o slănină / Şi on chibăl de fărină" (Bârlea 1924 II: 164). - Din germ.Kübel.chíceră, -e, s.f. - Vârf, culme, pisc. Valea Chicerii Pietroase, top. în Dragomireşti(Faiciuc 1998: 63). - Cf. alb. kikërë "culme".



chimión, s.n. - (bot.) Plantă erbacee, cu frunze perene, flori mici, albe şi seminţece conţin ulei eteric, folosit în bucătărie drept condiment, la aromatizareabăuturilor alcoolice, în farmacie etc.; chimen, piperuş, secărică (Carum carvi ). -Din ngr. kimion, cf. bg. kimen.chindisí, chindisesc , vb. tranz. - A coase, a împistra (Bilţiu 1996); a broda(Antologie 1980). - Din ngr. khento "a broda" (DER).

chinéz, -i, s.m. - 1. Cneaz, căpetenie. 2. De-a chinezii , joc cu mingeaasemănător cu golful (Calendar 2007). - Din sl. kŭnedzŭ, din got. *kunnigs, germ.König (DA), prin srb. knez, cf. ucr. knyazĭ "principe" (DER).chíngă, -i, (cingă), s.f. - 1. Lemn pus de-a curmezişul pe capetele buştenilor cealcătuiesc tabla plutei, cu scopul de a-i fixa (Gh. Pop 1971: 84). 2. Curea,legătură. - Lat. cingula "chingă".chínder , -i, s.n. - Chibrit (Lexic reg. 1960); bâţ. - Cf. chindercă (< magh.kingyertya).Chioár , s.n. – 1. Regiune (în trecut: domeniu, district, ţară) situată în partea de

nord a Transilvaniei, aflată în prezent în componenţa administrativă a jud.Maramureş. Cuprinde satele din bazinul minier Baia Mare (zona Fisculaş) şiCetăţii Chioar, respectiv satele dintre Baia Mare şi Seini: “Pentru badea dinChioar / Rabdă inimă amar” (Memoria 2001: 17). 2. Cetatea Chioarului (Cetateade Piatră) a fost ridicată (în sec. XIII şi atestată documentar din 1319) la 400 maltitudine, pe şeaua unui deal, într-o cotitură a râului Lăpuş. A funcţionat cacentru politic şi militar al domeniului Chioar. A fost dărâmată de armatahabsburgică în 1718. 3. Remetea Chioarului , comună situată la 18 km de BaiaMare. - Din magh. Kövár, kö "piatră" + vár "cetate", Cetatea de Piatră.chioreán, -eni, s.m. - Locuitor din regiunea Chioar. - Din Chioar + -ean.

chiralésa, (tiralexa), interj. - Formulă liturgică rostită de copiii care însoţescpreotul la Bobotează. Obicei atestat în Maramureş, Crişana şi nordul Moldovei."Chiralesa, grâu de primăvară, şi-n pod şi-n cămară". - Din ngr. kirie eleison.chirpíci, (chiripici), s.n. - Lut amestecat cu paie şi bălegar, pus în tipare de lemnşi lăsat la soare să se usuce, în vederea confecţionării unor cărămizi pentruconstrucţie: "Dar lumea-i din chiripici, / Îi înghite pe cei mici" (Viman 1989: 349). -Din tc. kerpiç.chisălíţă, -e, (chisălniţă), s.f. - 1. Borş de tărâţe (Papahagi 1925). 2. Fiertură defructe (S. Morariu, 1990): "Bună-i vara jântiţa / Şi iarna chisăliţa" (Papahagi 1925:

224). - Din ucr. kyselyca (< sl. kiselŭ).chischinéa, s.f. - v. cheşchenea.chişcár , -i, (cicar, pişcar), s.m. - Specie de peşte caracteristică apelor de muntedin zona păstrăvului (Eudontomyzona danfordii). Zonele de râuri cu apă înceatăşi cu depuneri bogate de mâl sunt locuri ideale pentru larvele sale. În Maramureşeste frecvent pe tot cursul Vişeului şi pe afluenţii săi (Ardelean, Bereş 2000: 64).- Cf. pişcar (< rus. piskarĭ).



chitúşi, s.m. - Contrafişe. Bucăţi de lemn ce leagă stâlpii porţilor de fruntar şipragul de sus al portiţei de stâlpi. Chituşii au şi un rol arhitectural decorativ(Nistor 1977: 22). - Et. nec.chizéş, -i, (chezeş), s.m. - Vătaf al cetei feciorilor (D. Pop 1978): "Chizeşii , înnumăr de doi, erau aleşi dintre cei mai maturi şi întreprinzători feciori şi aveaurostul să adune contribuţia, stabilită în comun, de la toţi membrii cetei, să

angajeze lăutarii care să cânte la joc şi spaţiul necesar desfăşurării acestuia(iarna în casă, iar vara în şura unui gospodar), să aplaneze conflictele ceapăreau între membrii cetei etc." (D. Pop 1978: 31). - Din magh. kezes "garant".ciacắu, -auă, s.n. - Chipiu militar de paradă: "Mult umbli de rândul meu / Să-mipui peană şi ciacău" (D. Pop 1970: 223). - Din magh. csákó (< germ. Tschako).cialhắu, s.m. - v. cealhău.cicár , s.m. - v. chişcar.cíci, cicea, adj. - 1. Frumos, drăguţ: "S-o făcut lelia cicică / Cu fărină din potică"(Bârlea 1924 II: 295). 2. (s.f.) Lucru scump, de preţ: "Porţia musai să iasă / De

unde focu-a ieşi / Dacă umblă după cicí" (Bârlea 1924 II: 190). - Creaţieexpresivă infantilă (DER).cídru1, s.n. - Băutură obţinută prin fermentarea sucului de mere. "Mărul estefolosit în medicina populară pentru boli de stomac, insomnie, în pomezi pentrucrăpăturile pielii, astenie nervoasă, răceli. Merele se tescuiesc, obţinându-secidrul (vin de mere)" (Borza 1968: 107). - Din fr. cidre (DER).cídru2, (cedru), s.n. - (bot.) Tuia; arborele vieţii (chidru, tidru, tindru) (Viman1989): "Numai-n munte este-un t’idru / Aşa tinerel şi mândru" (Papahagi 1925:199). - Lat. cedrus, prin intermediul sl. kedrŭ (DER).ciflấng, -uri, (cioflâng), s.n. - Cârlig, ic de fier (Memoria 2004). - Din germ.

Schiebling.ciléd’, s,m, - v. celéd’.cilioáie, s.f. - (ornit.) Pasăre pestriţă, cât o sarcă (Papahagi 1925). Pasăre denoapte (Memoria 2004). - Et. nec. (MDA).cimíl, s.m. - v. ciumil.cimpezí, -esc, vb. intranz. - A obosi (de prea mult umblat); a avea picioareleamorţite (de efort): "Că murgu mi-o cimpezit" (Bârlea 1924 I: 125). - Der. regr. dinciumpezi (< ciump "ciot").cíngă, s.f. - v. chingă.

cinstít, -ă, adj. - Onorat, respectat: "Mai mare stimă îţi dă poporul din Maramureşcând îţi zice: «Cinstite domnule»" (Ţiplea 1906). - Din sl. čistiti "respectat".cioácă, cioace, (ciocă), s.f. - 1. Botă (de sprijin); baston. 2. Sapă cu pintenfolosită în minerit (Şainelic 1986). 3. Cârlig. 4. Târnăcop. - Et. nec. (MDA).cioáclă, -e, s.f. - Sanie rudimentară, folosită pentru transportul crengilor pe pantă(Dăncuş 1986: 66). - Din sl. čokla "talpa saniei", cf. magh. csáklja "prăjină cu vârf

încârligat".



cioáreci, s.m., pl. - Pantaloni de lână ce se poartă iarna: "Zină, oaie, zină, / Cădin lâna ta / Cioareci noi mi-oi fa" (Memoria 2001: 29). - Probabil cuv. autohton(NDU); Din tc. čaryk (MDA).ciobíc, -i, (ţobic), s.m. - Ţânţar (Sirex gigas); "Vector al frigurilor palustre (=malarie)" (Birdaş, 1994, 31, Lăpuş). - Cf. magh. szunyog "ţânţar".ciocâldán, -i, s.m. - Fecior de 17-18 ani: "Bate, Doamne, ciocâldanu, / Cum o

luat măghieranu" (Bârlea 1924 II: 228). - Probabil din ciocârlan "bărbătuşulciocârliei" sau cu sensul extins de "cocoşel".cioflấng, -i, (cioflânc, cifling), s.m. - Cui de fier care se bate în butuc şi de carese leagă lanţul cu care se trage buşteanul la vale (Gh. Pop 1971: 84): "Ca să poţilua laptele, înfoci nouă limbi de cioflânci. Le-nfoci în foc mare şi le duci la tăietor.Şi acolo le baţi în tăietor şi zâci: Io nu bat în tăietor cioflâncurile. Le bat în vacă"(Bilţiu 2001: 146; Petrova). - Din germ. Schiebling "bară de metal", prin săs.Schivlänk (Drăganu cf. DER), dial. Tschuflink "instrument de ghidare /direcţionare" (Ţurcanu).

cioínoş, -ă, adj. - Murdar, mizerabil: "De găina zboicoşe, / De femeia cioinoşe" (D. Pop 1978: 199). - Et. nec.ciónt, cioante, s.n. - Os: "Ieşi din măduva ciontului" (Memoria 2001: 41).Ciontoş, poreclă în Strâmtura; Ciontoşan, poreclă în Onceşti. - Din magh. csont.ciopór , ciopoare, s.n. - 1. Grup. 2. Turmă de oi. 3. Cârd, grămadă: "Ei s-o strânscu toţi ciopoară, / Pă Hristos ca să-l omoară" (Bârlea 1924 I: 135). - Din magh.csoport, cf. bg. čopor (DER).ciopotí, vb. intranz. - A picura, a curge, a şiroi: "Ploaia cipoté, / Grâul răsăré"(Bilţiu 1996: 378). - Din şipot "izvor a cărui apă ţâşneşte cu putere" (< cf. bg.šepot "murmur").

ciorlắu, -auă, s.n. - Drug de lemn folosit pentru a strânge lanţul care leagălemnele pe car; sânzău (zona Chioar). - Cf. ceatlău (< magh. csatló) (MDA).ciormán, -i, (ciormă), s.m. - Vierme din fructe (ALR 1973: 593). - Din sl. čirmŭ"roşu" (DER).ciórnă, adj. - (despre capre) Neagră la cap (Papahagi 1925). - Din ciornei.ciornéi, adj. - (despre oameni) Brunet, negricios. Ciornei, poreclă şi nume. - Dinucr. ciornâi "negru".ciorofleáşcă, s.f. - Noroi subţire, mâzgă (Faiciuc 1998). - Din cioro (< ciornă"negru") + fleaşcă "apos".

cioroscúţă, -e, s.f. - Prună de vară (Şainelic 1986: 33; Chioar). - Et. nec.ciórs, -uri, s.n. - 1. Soi (rău); obiect uzat (Memoria 2004). 2. Cârpă - Cf. ciorsăi.ciorsăí, vb. intranz. - A tăia cu o unealtă care are tăişul uzat. - Cf. cioarsă "coasătocită" (< ucr. čersat).ciótcă, ciotci , s.f. - 1. Grămadă, stivă. 2. Trunchi, lemn. 3. Buturugă, ciot,rădăcină de copac: "Lemnul de foc se fasona la ciotcă; de circa 20 de ani s-arenunţat la acest sistem de exploatare" (Dăncuş 1986: 66). - Din ciot + -că.



ciotormán, adj. - Guşat. Ciotormeni, poreclă pentru locuitorii din Vadu Izei (ALR1969: XVI; Papahagi 1925: 327). - Probabil de la ciot în gât = guşă.ciozmolít, -ă, (ciosmolit, cioşmolit), adj. - Ciufulit; cu părul vâlvoi: "Fecioru' dacăse-nsoară: / Ciozmolit ca şi o cioară" (Bârlea 1924 II: 208). - Din ciosmoli.cípcă, s.f. - Împletitură făcută cu acul din bumbac; dantelă. - Din magh. csipke(MDA).

cipilí, cipilesc , vb. tranz. - A îndepărta penele de pe o găină pentru a putea fipregătită / gătită (Antologie 1980). - Din ciup "smoc de păr" (< srb. čup "smoc",rus. čup "moţ"), probabil cu un interm. *ciupili.cipotí, cipotesc , vb. intranz. - A plânge; a zd’era. - Din şipot.cir , s.n. - (gastr.) Făină fiartă de ovăz sau de porumb; terci. - Din ucr. čyr.cireşár , s.m. - (pop.) Luna iunie. - Din cireaşă (< lat. ceresia = cerasea) + -ar.ciríp, -uri, s.n. - Ghiveci de lut ars pentru flori; glastră (zona Chioar). - Din magh.cserép) (MDA).cit, interj. - Îndemn la tăcere. - Et. nec. (MDA).

cităí, -esc, vb. tranz. - A face pe cineva să tacă, să se liniştească (Breb,Călineşti). - Din cit + -ăi.ciúcă, ciuci , s.f. - 1. Culme, pisc, vârf. 2. Botă, ciomag, măciucă (Papahagi1925). - Cf. alb. čuka "culme".ciúclă, -e, s.f. - Buclă de păr, moţ (în Giuleşti); creştetul găinii sau al cocoşului(Ieud). - Din magh. csuklya "cornet (de hârtie)" (DA); Din lat. cicculum (= cicum"ciorchine"), care a dat în rom. ciucure, contaminat cu ciucă "vârf, pisc".ciúcuri, s.m., pl. - Cioareci, pantaloni. - Cf. tc. çukur "panglică, bandă" (DA cf.DER).ciúdă, s.f. - 1. Părere de rău. 2. Invidie. 3. Supărare. - Din sl. čudo "miracol", cf.

ucr. čudo, magh. csuda.ciudí, vb. refl. - A se mira; a fi uimit: "Lumea-ntreagă s-ar ciudi / Ce dragostepoate hi" (Papahagi: 207). - Din ciudă.ciúf , -i, s.m. - 1. Smoc de păr zbârlit. 2. Om de nimic (D. Pop 1978); om de râsullumii, de comedie (Bârlea 1924): "Pentru frunza mătrăgunii / Ciufu şi fata minunii"(Bârlea 1924 I: 198). - Cuvânt autohton (Philippide 1928, Rosetti 1962, Brâncuşi1983).ciuflicá, ciuflic , vb. intranz. - 1. A se apleca, a se lăsa pe vine: "Pe când să măciuflic şi eu să pot bea un pic de apă, toată fântâna era tulburată" (Bilţiu 1999:

255). 2. A se băga cu capul în apă: "… i-o luat de pt’icioare şi i-o ciuflicat în bute"(Papahagi: 313). - Et. nec. (MDA).ciufós, -oasă, adj. - Nepieptănat. Zburlit. - Din ciuf + -os.ciufulí, ciufulesc , vb. intranz. - A batjocori; a face pe cineva ridicol: "Că tare multo ciufulit pă tăte fetele" (Memoria 2001: 14). - Din ciuf "smoc de păr" > ciufuli "ase părui", contaminat cu magh. csúfolni "a ridiculiza, a înşela".ciúhă, -e, s.f. - Sperietoare pentru păsări în lanurile de cereale (ALR 1956: 46);păpuşă (Săpânţa); spaimă (Borşa); moş (Hoteni) (ALR 1973: 822). Ciuha,



poreclă frecventă dată persoanelor cu un aspect dezagreabil. - Din săs. čuha, cf.germ. Scheuche (NDU).ciúlă, adj. - (ref. la oi) 1. Fără coarne; şută (Antologie 1980). 2. Ciulă, poreclădată unui om cu urechi mici (Crâncău 2004). - Din ciul "cu urechi anormal demici" (< srb. čula) + -ă.ciulí, ciulesc , vb. tranz. - 1. A se apleca, a se ghemui; a se ascunde (Lenghel

1979). 2. (despre animal) A ţine urechile ridicate (pentru a-şi încorda auzul). - Dinsrb. čuljiti (DEX).ciúmă, -e, s.f. - 1. (med.) Boală infecţioasă foarte gravă; pestă. 2. (fig.) Persoanăfoarte urâtă (ALR 1969: XIX): "Tu, ciumă de miază-noapte, / După mândru nu tebate, / Că-i al meu până la moarte" (Bârlea 1924 I: 265); "Ba acee nu-i ciuma, /Că-i anume soacră-ta" (Bârlea 1924: 50). - Lat. cyma "umflătură".ciumăfáie, s.f. - Tăciune de porumb; în satele de pe valea Marei se foloseşteciumăfaie; în nord şi pe Vişeu, ciumă; pe Iza, ciumăhaie; în paralel circulă şitaciune sau tăciune (ALR 1973: 811). - Din ciumă + -faie.

ciumíl, -i, (cimil, ciumnil, ciumnilitură), s.m. - Formulă iniţială a ghicitorilor:"Ciumnil, ciumnil , ce-i aceea" (Papahagi 1925: 299). - Din cimil, cimel, cinel.ciumilí, ciumilesc, (ciumnili), vb. tranz. - 1. A ghici, a dibui, cf. a ciuguli. 2. Adrăcui, a blestema (Papahagi 1925): "Ciumniliga, liga, / Ciumnilească-ţi draculimba". 3. A striga, a chiui, a iui: "Feciorii ciumnilesc" (ALR 1969: 230). - Et. nec.(MDA).ciúmp, -ă, adj. - Şchiop; ciuntat, tăiat, scurtat, retezat: "Cu vreo două oimărunte / Că nu pot zini de ciumpe" (Lenghel 1979: 173). În expr. stă ciump =ghemuit (ALR 1969: 140). - Cuvânt autohton (Philippide 1928, Rosetti 1962,Brâncuşi 1983).

ciumpăzí, ciumpăzesc , (ciumpăni), vb. tranz. - A fragmenta, a şchiopăta(Memoria 2004). - Din ciumpav.ciúng, -ă, adj. - 1. Lipsit de un braţ; cu braţul retezat; invalid. 2. Arbore pitic,nedezvoltat sau cu crengile tăiate (Bud 1908) sau arbore bătrân, din care nu amai rămas decât tulpina (DLRM 1958): "Pe unde Maica meré / Ciungi uscaţi tăt

înverzé" (Memoria 2001. 112). - Cf. it. cionco (DEX).ciuntí, ciunt , vb. tranz. - A tăia, a reteza, a curma: "Dacă viaţa mi-o ciuntaţi, / Pămine mă îngropaţi / În strunguţa oilor" (Lenghel 1985: 212), cu trimitere lamitologia destinului, conform căreia, cea de-a treia ursitoare (ciuntătoarea,

curmătoarea) taie firul vieţii. - Din ciunt "ciung".ciúp, -i, s.m. - 1. Smoc de păr, moţ: "Saie-le ochii, / Pice-le ciupu" (Bilţiu 1990:294). 2. Mătasa-porumbului; cosâţă (ALR 1971: 404). 3. În expr. dă ciup = leagărod (ALR 1973: 806). - Cf. alb. čupë "pleată", srb. čup "smoc", rus. čup "moţ"(DER).ciúpă, -e, s.f. - 1. Covată din lemn (mai nou, din tablă zincată sau materialplastic) utilizată pentru spălarea rufelor sau a copiilor: "hainele să spală, dar copilul se ciupăceşte" (ALR 1971: 298). 2. Apa în care se îmbăiază prima dată



nou-născutul (şi care, potrivit tradiţiei, se aruncă în grădină sau la rădăcina unuipom din curte): "Unde mi-ai ţâpat ciupa, / De nu mi-i dragă lumea?" (Papahagi1925: 167). - Cf. bg. čipa "nou-născut", čipkam "a îmbăia un copil" (DA cf. DER).ciupăít, -ă, adj. - Spălat, îmbăiat: "Eu să n-am de ciupăit / Trece-aş dealu-nrăsărit" (Calendar 1980: 17); "După ce se năştea copilul, i se punea, în apa încare era ciupăit prima dată, un clopoţel de alamă" (Calendar 1980: 17). - Din

ciupă + -it.ciúr , ciururi , s.n. - 1. Sită. 2. Broderie, dantelă. 3. Rama pe care se întindebroderia. - Lat. cibrum (= cribum); Cuv. rom. preluat în srb. şi slov (čura) (Macrea1970).ciurát, -ă, adj. - Cu dantelă, dantelat: "Leliţă, poale ciurate, / Rău te-am visatastă-noapte" (Bârlea 1924 II: 44). - Din ciur + -at.ciurắu, -auă, (ciuroi), s.n. - Jgheab din lemn sau metal sub streaşina casei,pentru colectarea apelor pluviale; vahău / halău, ciotorne (ALR 1971: 271;Berbeşti, Borşa). - Din ciur "şiroi, şuvoi" (formă onomatopeică) + -ău.

ciurdár , -i, s.m. - Persoana care păzeşte o turmă de animale; văcar, boar,păstor. - Din ciurdă "turmă" + -ar.ciúrdă, -e, s.f. - Cireadă, turmă (de animale): "C-o zâs tata că mi-a da / O ciurdămândră de boi" (Papahagi 1925: 174). - Din magh. csorda.ciurgắu, -auă, s.n. - Izvor, şuvoi: "Mândrule, mândrele tale / Să duc sara laciurgău / Şi mă vorovăsc de rău" (Ţiplea 1906: 482). Ciurgău, top. în Lăpuşel. -Din magh. csurgó "şipot" (Ţiplea 1906; DA); Din ciur, creaţie expresivă (DER).ciurigắu, -ăi, s.m. - (gastr.) Prăjituri din aluat cu ouă şi lapte, în formă de covrig;se dau la colindători. - Din magh. csöröge "inel".ciurói, -oaie, s.n. - Izvor care curge pe un jgheab îngust; şuvoi de apă. Ciuroi,

cascadă în M-ţii Gutâi. - Din ciur "şuvoi" + -oi; Cf. magh. csorgó.ciút, -ă, adj. - Fără coarne; cu coarnele tăiate sau căzute; şut: "O rămas pă vârvde munte / La oile cele ciute" - Termen autohton (Brâncuşi 1963; Rosetti 1962);Cf. alb. shut.ciutrúc, -i, s.m. - Ciot, ciotură. Ciutruchii, coastă de deal unde s-a tăiat pădureaşi au rămas cioturi (Odobescu 1973; Odeşti-Codru). - Din ciot + -utruc.ciútură, -i, s.f. - 1. Vas din doage sau dintr-un trunchi scobit care serveşte lascos apa din fântână (Moraru 1990); găleată. 2. Ţeava de la pipă (Lenghel1979). - Lat. pop. *cytola, cf. it. ciotola.

clácă, clăci , s.f. - Muncă prestată benevol în folosul cuiva, urmată de opetrecere. - Din srb. tlaka; Cuv. rom. preluat în magh. (kaláka) (Bakos 1982).clámpă, -e, s.f. - 1. Clanţă. 2. Zăvor la uşă; vârtej (ALR 1971: 265). - Der. regr.din clămpăni < clam (formă onomatopeică).clánţă, -e, s.f. - Poreclă dată femeilor care au dinţii mari (ALR 1969: XXII). La

începutul sec. XX, clanţa de la uşă avea un "dinte" ce se ridica prin apăsareamânerului şi, după închiderea uşii, se aşeza într-un lăcaş montat pe tocul uşii. -Din clanţ (formă onomatopeică) + -ă.



clăcáş, -i, s.m. - Persoană care ia parte la o clacă: "Să mă cosască cosaşii / Şisă mă strângă clăcaşii" (Memoria 2001: 82). - Din clacă + -aş.clăcuí, clăcuiesc , vb. tranz. - A munci în clacă, fără plată (Memoria 2004). - Dinclacă + -ui.clătí, clătesc , vb. tranz., refl. - A (se) mişca: "De-aude codru clătind / Da' dă-i,frate, să fugim" (Papahagi, 183); "De-ai arde, lume, cu foc / Nici nu m-aş clăti din

loc" (Papahagi, 184). - Din sl. klatiti "a scutura" (Miklosich, Cihac cf. DER).cléi, -uri, s.n. - Creier. Sens atestat în toate satele de pe valea Marei şi aVişeului; pe valea Izei se foloseşte crei, creri (ALR 1969: 6). - Din sl. klei.cléjă, -e, s.f. - Fânaţe şi terenuri aflate în proprietatea bisericii (a parohiei locale).Clejea bisericii, clejea popii, toponime frecvent în Maramureş. - Din ecleje (< lat.eclesia).clénci, -uri, (clincer), s.n. - 1. Par cu crengile retezate la 30-40 cm: "În zonelemontane, cu precipitaţii abundente, lucerna, trifoiul şi fânul se uscau pe clenciuri" (Dăncuş 1986: 45). 2. Par în care se pun oalele la uscat; sărcier (ALR 1956:

302). - Din bg. klinče "cui de potcoavă" (DA, DEX).clímp, -uri, s.n. - Zăvor la uşă; batcă, vârtej (ALR 1971: 265) - Cf. clamp (formăonomatopeică).clín, -uri , s.n. - Bucată de pământ care se ară la sfârşit, dacă terenul are o formăneregulată; ic, corn, capăt de pământ (ALR 1956: 29). - Din sl. klinŭ "cui".clincér , s.n. - v. clenci.cloámbă, -e, s.f. - Creangă: "Da-n vârvu paloşului, / Cloamba măgheranului. /Cloamba vântu' o bătea, / Ochii şi gura-i râdea" (Antologie 1980: 70; Tohat-Codru). - Din săs. klompen, germ. Klumpen "băţ" (DER).clocotíci, s.m., pl. - 1. Zurgălăi: "Pe macauă chemătorii-şi pun clocotici şi cipci"

(Memoria 2004-bis: 1.225). 2. Plantă cu flori galbene şi frunze late (Rhinanthusalpinus) - Cf. srb. klokočika.clofúşniţă, -e, s.f. - Femeie dezordonată, stricată (Papahagi 1925; Săcel). - Et.nec. (MDA).clop, -uri, s.n. - 1. Pălărie: "Bine-mi place de mândru / Cum îşi poartă clopuţu; /Şi-l poartă un ptic plecat / La tătă lume li-i drag" (Memoria 2001: 101). Clop decâne, nume de ocară: "De când beau la clop-de-câne, / N-am nemica lângămine" (Bârlea 1924 II: 168). 2. Cupă, olană, ţiglă pe coama casei (ALR 1971:276; Vadu Izei). - Din magh. kalop "pălărie".

clopotíci, s.m. - Clopoţel sferic, închis (Ungureni-Lăpuş). - Din clopot (< sl.klopotŭ "zgomot", de la klepati "a bate, a trage") + -ici.clóşcă, cloşti , cloşte, s.f. - (bot.) Cartofi; corompei, picioici, baraboi (ALR 1971:440). - Din ucr. kločka, cf. alb. kločkë (DER).clúpă, -e, (crupă, cruplă), s.f. - Instrument cu care se măsoară grosimeatrunchiurilor de lemn; capră (ALR 1956: 620). - Din germ. Kluppe "cleşte" (DA cf.DER).



coárbă, -e, s.f. - Unealta cu care se fac găuri în lemn, învârtind cu o mână şiapăsând cu cealaltă; burghiu (Felecan 1983). - Din ucr. korba (< germ. Kurbel"manivelă").coárdă, -e, s.f. - Sabie de lemn folosită în recuzita teatrului popular (Bilţiu 2002).- Din sl. korŭda, cf. rus. korda, pol. kord, alb. kordë (DER); Din magh. kard (DA,DEX).

cobârlắu, -auă, -laie, s.n. - 1. Culcuş, vizuină (Faiciuc 1998). Bârlog de urs (ALR1961: 679; Borşa). 2. Culcuş ascuns (Grad 2000; Săcel). - Probabil din cober "coviltir" (< germ. Kobel) + lău; Din magh. kobor, cf. cobârnă (MDA).cobílă, -e, (cobd'ilă), s.f. - Partea plugului pe care stă grindeiul. O unealtă delemn cu două picioare în formă de crac, pe care se pun plugul şi grapa, când sepleacă la deal, unde nu se poate merge cu carul (Bârlea 1924). - Din sl. kobyla"iapă" (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).coc, -uri, s.n. - 1. Cucui, umflătură (ALR 1969: h 8; Strâmtura). 2. Cocoaşă: "Areun coc în spate" (ALR 1969: 110; Berbeşti). - Cf. lat. coccum, alb. kok(jë) "cap",

sard. kokka "pâine rodundă" (DER); Din rom. provin magh. kóka "moţ, creastă".cocâmbá, vb. refl. - A se gheboşi, a se încovoia, a se strânge (Memoria 2004). -Din cocârla "a strâmba, a suci", contaminat cu strâmba.cocârlắu, s.m. - Melc (cu cochilie); cuculbău (ALR 1973: 582). - Din cocârlă"încovoietură, spirală" (< sl. kouca "cârlig", srb. kukara "cârlig la plug").coceán, coceni , s.m. - 1. Ştiulete de porumb desfăcut de boabe. 2. Con de brad(ALR 1973: 558). - Din bg. kočan, srb. kočanj (DEX); Cuv. rom. preluat în magh.(kocsány) (Bakos 1982).cócie, s.f. - Trăsură; termen atestat doar în Maramureş, Sătmar; în Transilvaniase foloseşte hinten; în Muntenia şi Moldova, trăsură (ALR 1956: 355): "O dată pe

săptămână, doctorul Várady din Coştiui cu cocia (trăsură) trecea prin sat, seoprea la primărie…" (Bota 2005: 65; Rona de Sus); "Că jinerele la socrie, / Îi caruda la cocie" (Bilţiu 1990: 123). - Din srb. kočja, magh. kocsi (DEX), cf. germ.Kutsche (DER).cocioárvă, -e, (cociorvă), s.f. - 1. Vătrai (cu care se scoate jarul din cuptor). 2.Semn în urechea oii (ALR 1956: 403). - Cf. rus. kočarga, ucr. kočerga (Cihac;Titkin).cóciş, -i, s.m. - Vizitiu, căruţaş: "Cociş, cocişelu meu / Prinde caii la hinteu"(Ţiplea 1906: 415). - Din magh. kocsis.

cociúne, s.f. - (gastr.) Gelatină obţinută prin fierberea picioarelor de porc; sepune în farfurie şi se lasă la răcit; aituri, răcituri, piftie (ALR 1971: 532). - Dinmagh. kocsonya.coclíntă, -e, s.f. - (gastr.) Turtă coaptă pe sobă din aluat nedospit: "… şi-a făcutnişte coclinte pe şpori, fără oloi, fără nimica" (Bilţiu 1999: 346; Onceşti). - Dincocleală, contaminat cu plită.cocón, -i, s.m. - 1. Copil, prunc. 2. Tânăr de neam; domn: "Această numire sefoloseşte şi azi pentru băiat, fată. Denotă că maramureşenii au fost nemeşi, şi



când au ceva adunare, mai ales la composesorat, se intitulează boieri" (Bârlea1924 II: 462); "Să văd mândrele ce fac / Şi coconu mneu cel drag" (Papahagi1925: 182). "Termen este încă viu în graiul maramureşean şi, în parte, în graiulmoldovenesc. A mai fost atestat în ţinutul Năsăudului, în ţara Oaşului şi înUgocea. De la sensul iniţial şi de bază, «copil», a ajuns la sensul de «copil (fiu)de boier sau de domnitor»; din această cauză şi-a restrâns aria de circulaţie"

(Scurtu 1966: 79-81). Termenii de cocon, cocoană sunt atestaţi în ŢaraMaramureşului, unde sunt folosit predilect, dar e folosit şi sinonimul prunc. ÎnChioar, Codrul şi Lăpuş se foloseşte exclusiv termenul prunc, "fiu", ariacompactă a termenului prunc fiind nord-vestul Transilvaniei (subdialectulcrişean), unde este singurul termen întrebuinţat (Scurtu 1966: 51). - Din coc(a)"copil", suf. -on (DER).cocoánă, -e, s.f. - 1. Copilă, fată, fecioară: "Te-am ibdit, mândrule-odată, / Fost-am cocoană, nu fată" (Memoria 2001: 95). 2. Doamnă. 3. Unealtă de lemnfolosită la derularea firului de pe fus pentru a face ghem. De regulă, această

operaţiune cade în sarcina fetiţei (a cocoanei ). În cazul în care familia nu arefetiţă, se confecţionează o cocoană din lemn (Dăncuş 2010). - Din cocon +-oană.cocorá, (cocorî), vb. refl. - A se îmbufna, a se supăra, a ridica tonul. - Din cocor (< srb. kokora "creţ") sau din cocoran "cocoş".cocorán, -i, s.m. - Cocoş (Papahagi 1925). Atestat exclusiv în Maram. - Probabildin cocor "umflătura, cucui" + -an.cocorấţă, -e, s.f. - (bot.) Narcisă (Narcissus Poeticus L.); stânjen albu (Borşa),tătăiş (Săpânţa), cocoră (Cămârzana-Oaş) (ALR 1961: 640). Se foloseşte înmedicina populară la bolile de piept şi inimă (Borza 1968: 115). - Din cocor,

cocoară "barză"; cocorâţă "pui de barză"; similitudinile vin mai degrabă din fazade lujer, care seamănă cu o mică barză cu ciocul ridicat la cer.cocostấrc, -i, (cocostâlc), s.m. - (ornit.) Barză (ALR 1973: 604). - Contaminare

între cocor şi stârc.cocóş, -i, s.m. - 1. Pasăre domestică de curte; masculul găinii (Gallus bankivadomestica). Rezervaţie de cocoş de mesteacăn (Lyrurus tetrix ) la Cornu Nedeii -Ciungii Bălăsinii, în M-ţii Maramureşului. Specia caracteristică zonei este cocoşul de munte (Tetrao urogallus), în pădurile de răşinoase din M-ţii Maramureşului şidin M-ţii Rodnei. 2. (top.) Creasta Cocoşului, rezervaţie naturală de interes

naţional. 3. Motiv zoomorf pe porţile maramureşene (Nistor 1977: 17). 4. Cucui,bolfă, coc, umflătură (ALR 1969: 8; Hoteni, Strâmtura, Rozavlea, Borşa etc.). 5.Cuiul care leagă grindeiul de cotigă (la plugul de lemn); cârlig (ALR 1973: 848).6. Cocoşi, poreclă pentru locuitorii din Dragomireşti (ALR 1969: XXII; Papahagi1925: 103). 7. Floricele de porumb (ALR 1965: 115). - Creaţie expresivă care sebazează pe strigătul cocoşului, cf. lat. coco "strigătul cocoşului", lat. med. coccus(DER); Din sl. kokosi "găină" (DEX).codrénci, s.n. - v. cordénci.



códru, -i, s.n. - 1. Pădure (mare, deasă, bătrână). 2. Bucată de pâine sau demămăligă. 3. Codru, regiune situată în nord-vestul ţării, în componenţaadministrativă a jud. Maramureş şi Satu Mare. 4. Culmea Codrului (Făgetului),munţi de origine hercinică, ce domină, din punct de vedere geografic, regiunea.5. Codruţ, n. pr. - Lat. *quodrum (=quadrum) (MDA) ; Termen autohton (Hasdeu1894, Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983).

codreán, -i, s.n. - Locuitor din zona Codru. - Din Codru + -ean.codáţ, -i, s.m. - O muscă a cărei larvă trăieşte în brânzeturi. E lungă de 1 cm şipoate sări 25 cm în lungime şi 20 cm în înălţime (Piophila casei; Diptere).Viermele din fructe; ciorman (ALR 1973: 593). Codaţ, nume de familie provenitdintr-o poreclă: codaţ "vierme" (V. Radu 2005: 58). - Din coadă "apendice" (< lat.pocoda) (DER) + -aţ.codorấşte, -i, (codorişcă), s.f. - Coadă de bici (Poienile Izei) sau coadă desecure (Borşa). - Contaminare între coadă şi toporişte.cófă, -e, s.f. - Putinei, vas lunguieţ din lemn, în care se bate smântâna ca să se

aleagă untul; toc, putină, trocău, jântălău (ALR 1971: 356). Vas de lemn, dedimensiuni mici, sub formă de butoiaş, în care se ţine apa în timpul muncilor depe câmp (ALR 1971: 332). - Cf. bg. kofa, tc. kova, alb. kofë, ucr. kofa, magh.kofa.coh, s.n. - Vatra de la gura foalelui, în care se înroşeşte fierul (Papahagi 1925;Ieud, Glod); jignea. - Din ucr. koh (Papahagi 1925).cóhe, s.f. - Bucătărie (în Chioar, Codru); sub forma cuhne (Maramureşul istoric).- Din ucr. kuhnja (DER); Din germ. Küche "bucătărie", magh. konyha "bucătărie"(Ţurcanu).cóiscă, -şti, s.f. - Încăpere foarte mică, unde, de obicei, se închid păsările de

curte (Faiciuc 1998; Dragomireşti). - Et. nec.cóită, -e, s.f. - 1. Căţea. 2. Nevastă cu moravuri uşoare (Bârlea 1924). Nevastăfrumoasă, dar leneşă şi nelucrătoare, prădătoare (Ţiplea 1906): "Tot o coită deşerpoaie" (Bârlea 1924: 63). - Din magh. kojtat "a umbla hai-hui, a vagabonda"(Puşcariu cf. DER); Lat. coita (Pascu cf. DER), cf. coit "împreunare sexuală" (<lat. coitus).cojólcă, (cujelcă), s.f. - Furcă de tors. - Din ucr. kyželica (Drăganu, cf. DER).cojínă, -e, s.f. - Obicei legat de făcliile ce se aprind în noaptea de Sânziene, însatele din Maramureş. Cojina s-a păstrat exclusiv în Cavnic şi constă în

aprinderea coşurilor vechi din nuiele, folosite în diverse împrejurări tot anul,urmând a fi înlocuite primăvara. O parte provenea de la exploatările miniere (cuajutorul lor se transportau minereurile): "De Sânzâiene, cete de feciori şi copiiadunau de la case şi din vale coşuri de nuiele pe care le umpleau cu «gilituri»,frunze sau crengi uscate, le duceau în vârfuri de deal. Se făceau mai multecojine. Fiecare ceată de feciori îşi tăia din pădure câte un sălcer (prăjină), cuclenciuri, îl înfigea în pământ şi-l împodobea cu coşuri. În jurul sălcerului seaşezau vreascuri şi găteje. Când se însera, începeau să bucine din corn de bou.



Când înceta bucinatul, se aprindeau focurile pe dealuri. Oamenii petreceau «laiarbă verde» până a doua zi dimineaţa (cu horincă, ceapă, carne, pită de mălai,slănină)" (C.C. 1979). - Din coş (< sl. koši), prin sonorizarea consoanei surde "ş",care trece la "j" (la fel ca şi cojniţă pentru coşniţă, cujmă pentru cuşmă, râjniţăpentru râşniţă) + -ină.colác, -i, s.m. - 1. Un fel de pâine, împletită din mai multe straturi de aluat.

Colac de Crăciun: "Nouă gazda ce ne-a da?" / Colacu de după masă / Şi pe fiicaei frumoasă" (Calendar 1980: 5). Colac de nuntă. Colac funerar : "Ştiu eu ce mi-ileacu / Giolju şi colacu" (Calendar 1980: 6). 2. Ghizd, colac de fântână. 3. Colac de fân răsucit , pus pe vârful căpiţei, ca să nu-l ia vântul; clenciuri, cârligă (ALR1973: 833; Hoteni, Onceşti, Vad). 4. Cercul de coajă de copac care se pune de

jur împrejurul pietrelor (la morile de apă); veşcă (Felecan 1983). - Din s. kolač,de la kolo "roată" (Miklosich, Cihac, Conev cf. DER); cf. magh. kalács.colb, -uri, s.n. - 1. Praf; pulbere de pe drum. 2. Pulbere fină de făină care seformează în timpul măcinatului şi care se depune pe pereţi şi pe toate obiectele

din moară; pospai (Felecan 1983). 3. Colb tare = praf de puşcă (Viman 1989). -Din rus. kolob (MDA).colbáci, s.m. - 1. Bătător făcut din verigi. 2. Bici: "Na colbaciu de la mine / Mânăcalu de sub tine" (Memoria 2001: 38). - Din colb + -aci.cólbă, -e, s.f. - Nevastă cochetă: "Că-s o colbă de nevastă" (Bârlea 1924: 42). -Probabil cf. colbă "brăţară; inel; cercei" (< bg. kolba).colbăí, -esc, (colbui), vb. tranz. - A face praf, a prăfui. - Din colb.colbotí, -esc, (colbăti), vb. tranz., refl. - 1. A (se) mişca, a (se) zgâlţâi. 2. A (se)zăpăci. - Cf. colbăi "a face praf", datorită unei mişcări haotice.colbuít, -ă, (colbăit), adj. - Prăfuit: "Mânce cât inima îi cere / Aur colbuit în miere"

(Calendar 1980: 112). - Din colbui + -it.coldáb, -ă, adj. - De culoare sură spre alb (Faiciuc 1998) sau cu coada albă. -Din colb + (d)alb.coldúş, -i, (coldău), s.m. - Sărac, fără avere; cerşetor: "Dusu-s-o cucu la Cluj /Puii i-o rămas colduş" (Papahagi 1925: 182); "Cu căruţa colduşească / Pe uliţaromânească" (Bârlea 1924 I: 71). - Din magh. koldus.colduí, colduiesc , vb. tranz. - A cerşi: "Tu să-ţi umbli-a coldui / Şi la mine de-aizini" (Papahagi: 207). - Din magh. koldulni (MDA).coléjnă, -e, s.f. - 1. Adăpost pentru oi. 2. Lemnărie: "O construcţie nelipsită din

gospodăriile ţărăneşti maramureşene, indiferent de starea lui socială, estecolejna, în care se ţin lemnele de foc, butucul pentru tăiat lemnele şi toateuneltele necesare." Construcţia se sprijină pe patru stâlpi, doi înalţi în faţă (circa2,80 m) şi doi în spate (0,80-1,20 m). Ei sunt legaţi prin contrafişe. Acoperişuleste în general în două ape (Dăncuş 1986: 102). - Et. nec. (MDA).coléşă, -e, (coleaşă), s.f. - (gastr.) Mămăligă. Termen utilizat în satele de pevăile Iza şi Vişeu; pe Mara (până la Săpânţa şi Rona) se utilizează tocană (ALR1971: 519). - Cf. ucr. kulesa, rus. kuleš (DER).



coleşér , s.n. - Făcăleţ; cu care se amestecă mămăliga (ALR 1971: 520). - Dincoleşă + -er.colindá, colind , (corinda), vb. intranz. - A umbla în seara de Crăciun sau de AnulNou, din casă în casă, cântând colinde. - Din colindă.colíndă, -e, (corindă), s.f. - 1. Cântec tradiţional interpretat de copii, de flăcăi saude adulţi cu prilejul sărbătorilor de iarnă: "Corinduţa nu-i mai multă, / Să trăiască

cine-ascultă" (Calendar 1980). 2. Manifestări şi cântece rituale perpetuate dinepoca imperială romană până în zilele noastre şi răspândite la mai multepopoare din Europa. 3. Dar care se dă colindătorilor. Varianta corindă seutilizează doar în Apuseni şi Maramureş. - Pentru corindă: din lat. calendae("primele zile ale fiecărei luni"). Pentru colindă: din sl. kolenda, der. din lat.calendae.colindătór , -i, s.m. - Persoană care colindă. - Din colinda + -tor.cólteş, (coltiş), s.n. - Bucată tăiată dintr-un trunchi de copac (D. Pop 1970;

Antologie 1980): "Şi să-l taie coltişele / Şi să-l facă păhărele" (Bilţiu 1990: 7). -

Din ucr. kolotyca.cólţuri, s.n., pl. - Ciorapi scurţi, până deasupra gleznelor, purtaţi de femei;şosete (Papahagi 1925: 99; Borşa). - Din it. calzone.comárnic, -e, s.n. - Construcţie ridicată în apropierea colibei păcurarilor,alcătuită din patru stâlpi şi mai multe poliţe, prevăzută cu acoperiş, "pentrupăstrarea caşului" (Dăncuş 1986: 49): "Poate si mândru harnic: / Tătă vara-ncomarnic / Şohan nu lucră nimic" (Papahagi 1925: 219). - Din bg. komarnik"cabană" (< lat. camera); Ucr. komarnyk provine din rom. (Candrea).comănác, -e, (comânac), s.n. - 1. Pălărie călugărească, rotundă, fără boruri:"Cal fără ţifrăşag, / Capu fără comănac" (Bârlea 1924: 13). 2. Copacul cazanului

de la horincie (ALR 1956: 249). - Et. nec. (DER, DEX).comấnd, -uri, s.n. - (înv.) Masa ce se dă pentru pomenirea unui mort (Bârlea,1925); praznic. - Der. regr. din comânda.comândá, comând , vb. tranz. - A însoţi un mort la groapă, a prohodi; a se ocupade înmormântare, de slujbe şi pomeni: "Nice fete să mă cânte / Nici feciori să măcomânde" (Papahagi 1925: 169). - Lat. commendare, commandare (Hasdeu,Puşcariu, Candrea-Densusianu, DA cf. DER).comândáre, comândări , s.f. - Înmormântare (Bârlea 1924). ■ Pomana mortului;masa ce stă la înmormântare (Lenghel 1979): "Veseliţi-vă oricare / C-aicea nu-i

comândare" (Şteţco 1990: 205). - Din comânda + -re.comândắu, s.n. - Petiţie, plângere: "Şi ne-om scrie-on comândău, / La domnusolgăbirău" (Bilţiu 1990: 8; Peteritea). - Probabil din comânda² "a porunci; arecomanda" + -ău.comehér , -e, s.n. - Plasă dreptunghiulară ale cărei colţuri sunt prinse decapetele a două corzi de nuiele groase de alun sau răchită, dispuse cruciş.Introducerea comeherului în apă se făcea cu o prăjină sau cu o furcă de lemn.



Cu comeherul se pescuia atunci când apa era mare (Şainelic 1986: 47). - Et.nec.comitát, -e, s.n. - Unitate administrativ-teritorială, condusă de un comite (sauconte). La 3 iulie 1368, prima atestare a Maramureşului sub denumirea decomitat; până atunci era denumit district sau ţară (Tomi 2005). - Din germ.Komitat.

comíz, (comis), s.n. - Pâine cazonă utilizată pentru hrana armatei austro-ungare;prefont: "Din ce plugu l-am lăsat, / Pită caldă n-am mâncat, / Numai tot comiz uscat / Şi necopt şi nesărat" (Bilţiu 2002: 163; Oarţa de Sus). - Din germ.Kommis "cătănie, viaţă cazonă, de soldat".comlắu, s.n. - Drojdie (de bere): "Decât pită cu comlău, / S-o mânânci c-unmantalău, / Mai bine-o cojiţă arsă…" (D. Pop 1978: 160; Băseşti). - Din magh.komló "hamei" (DA cf. DER).composesorát, -uri, s.n. - Organizare politico-socială, creaţie specificmaramureşeană; gestionarea în comun a averilor (teren pentru păşunat, lemne

de construcţie) necesară realizării de venituri pentru acoperirea cheltuielilor reclamate de construirea şi întreţinerea drumurilor, pădurilor, bisericilor şi a altor edificii publice. În sec. XIV se transformă în composesorate nobiliare (Filipaşcu1940: 28). Formă de proprietate obştească asupra terenurilor şi păşunilor,practicată de maramureşeni. - Lat. compossessoratus.composesór , -i, s.m. - Proprietar de pădure şi păşuni asociat într-uncomposesorat. Coproprietar. - Lat. compossessor, ~oris.cónci, -uri, s.n. - Coc, păr adunat şi prins cu agrafe în creştetul capului: "Dinconciu fetelor / Din struţu feciorilor" (Memoria 2001: 33). - Din magh. konty.coropíşniţă, -e, (coropt’işt’iriţă, cânepişt'iriţă, conopt’işte, colopt’iştiriţă), s.f. -

Insectă dăunătoare plantelor, care trăieşte în pământ şi atacă rădăcinilelegumelor (Gryllotalpa vulgaris). "Strâcă mălaiul jâb, tăt îl taie; aceia-i veninoasăca gândacu" (ALR 1973: 608). - Din bg. konopištica (< koropi "cânepă").conţopáş, -i, (conţopist), s.m. - Persoană care execută lucrări mărunte de birou;copist: "Vine Sasu conţopaşu" (Antologie 1980: 83). - Din germ. Konzipist"redactor al unui act".copârşéu, copârşee, s.n. - Sicriu; sălaş, coştiug (ALR 1969: 242): "Din locuţ decopârşeu / Puneţi scoarţă de durdzău" (Papahagi 1925: 102-103). - Din magh.koporsó.

cópcă, copci , copce, s.f. - Săritură pe care o fac animalele când fug repede;(despre cai) în galop: "Cu murgul venind în copce" (Brediceanu 1957: 107). - Dinbg. kopka, cf. ucr. kopnuty "a da cu copita".cópil, cópii , s.m. [cópt’il] - Bastard; copil din flori (din fete fecioare); spuri,măndrâlău (ALR 1969: 199; Papahagi 1925). Ca nume generic pentru băiat saufată, în Maramureş se foloseşte cocon sau prunc; "În prezent, cei doi termeni audevenit regresive, fiind înlocuit cu copil, datorită omogenizării limbii române"(Scurtu 1966: 61). Termen atestat (cu sensul de bastard) şi în Maramureşul din



dreapta Tisei (DRT). - Termen autohton, cf. alb. kopil (Hasdeu 1894, Philippide1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983); Cuv. rom. preluat în magh.(kópé, gobé), săs. (kopil), ucr. (kópyu), pol. (kopirnak, kopirdan "copil nelegitim"etc.).coptătúră, s.f. - (med.) Infecţie. "Se opăreşte cu apă sărată sau se pune pe eafrunze de crin ori compresă de pâine amestecată cu unsoare" (Faiciuc 1998:

100). - Lat. coctura (Puşcariu, Candrea-Densusianu, DA).coptúră, -e, s.f. - (min.) Bucată de rocă incomplet desprinsă din tavan sau depereţii unei galerii de mină, care ameninţă să cadă. - Din copt + -ură.copturí, -esc, vb. tranz. - (min.) A curăţa rămăşiţele de rocă din galeria de mină,după dinamitare. - Din coptură.corástă, s.f. - v. curastă.córci¹, -uri, s.n. - Tufă (Bud 1908): "Sub cel corci de păducel / Şede-un hireşpribegel" (Papahagi, 259). - Din ucr. korč (Titkin cf. DER).corcí², corcesc , vb. refl. - (despre plante sau animale) A se amesteca, a se

încrucişa: "Corcitoriul o corcit , / Diochitoriu o diochet" (Bilţiu 1990: 287). Atestatdoar în Maramureş şi Bucovina. - Din corci "corcitură" (< magh. korcs).córcie, -ii, s.f. - Grătar de nuiele pentru cărat fânul; împletitură de leţuri dinspatele unei căruţe (Birdas 1994; Rohia). - Din sl. kruči, cf. magh. korcsolya "plan

înclinat", ucr. korčuhy "sanie" (DER).corcíos, -oasă, adj. - Stufos, tufos: "Rozmolin verde corcios, / Maică, m-ai făcutfrumos" (Bârlea 1924 I: 107). - Din corci "tufă" + -os.corcodúş, -i, s.m. - (bot.) Arbust din familia rozaceelor cu fructe mici, galbenesau roşii (Prunus cerasifera): "De nimica nu mi-i dor, / Ca de flori de corcoduşă, /De gura lelii Anuţă" (Şteţco 1990: 285). - Din corcoduşă "fructul corcoduşului".

cordalắu, -auă, s.n. - Ferăstrău mare pentru tăiat trunchiuri groase de copaci.(Chioar). - Probabil din cordă/coardă + -lău.cordăţél, -e, s.n. - Motiv sub forma unui val realizat pe benzile de vopsea înolărit (Dăncuş 1986: 79). - Din coardă (< lat. chorda) + -eţel.cordénci, -e, (şcord’enci, codrenci), s.n. - 1. Partea mobilă de la meliţă (ALR1956: 258). 2. Speteaza (de la războiul de ţesut) pe care se înfăşoară firele cucare se execută ornamente (Stoica, Pop 1984: 51). - Din coardă (< lat. chorda) +-enci.cordohán, -e, s.n. - Piele de capră tăbăcită: "Făr’ de cordohan / Să ţâie batăr un

an" (Papahagi 1925: 225). - Cf. it. cordovano, magh. kordovány (sec. XVIII)(DER).córfă, -e, s.f. - 1. Element de construcţie a cuptorului arhaic; coş pentruevacuarea fumului mai larg la partea inferioară şi mai strâmt la parteasuperioară; porneşte de deasupra vetrei, trece peste cuptor şi conduce fumul întindă (Stoica, Pop 1984: 80). 2. Coviltir; herneu, arnău (ALR 1971: 346). - Dingerm. Korb "coş, paner", prin interm. săs. korf (Borcea cf. DER).



córhă, -e, (corhan), s.f. - 1. Versant repede de munte (Papahagi 1925); coastăde deal râpoasă (Vişovan 2002). 2. Prăpastie, râpă; berdă (Ieud, 1987). CorhaCarelor, deal (830 m) în Săcel. - Din ucr. kurhan.corhăní, corhănesc , vb. tranz. - A trage, a tracta buşteni din pădure cu ajutorulţapinelor, până la poalele coastei în exploatare (Acta Musei 2002: 317). - Dincorhan "râpă" + -i.

coríndă, s.f. - v. colíndă.cormănáş, -i, s.m. - Vâslaş de plută (Acta Musei 2002: 317). - Probabil dincormană (< magh. kormány "cârmă") + -aş.corn, coarne, cornuri , s.n. - 1. Parte componentă a plugului: "Mulţi bărbaţi nu semai duc / Să ţâie de corn de plug" (Bilţiu 1996: 306). 2. Colţ: "În patru cornuri delume" (Papahagi 1925: 237). 3. (gastr.) Prăjitură (dim., cornuleţe). 4. Căprior aşezat pe laturile lungi ale şarpantei (Stoica, Pop 1994). 5. Vârful unei stele. 6.Codru de pâine. - Lat. cornus.coroánă, coroane, (corună), s.f. - Monedă austro-ungară: "În timpuri normale, o

coroană austro-ungară făcea cât leul român. Atâta era plata cantorului, a diaculuisau cântăreţului pe an, pe care fieştecare cap de familie trebuie s-o plătească"(Bârlea 1924 II: 474); "De-ar da totul pe o lună, / La diac tot o corună" (Bârlea1924 I: 173). - Lat. corona.corşắu, -auă, s.n. - Vas de sticlă de 5/10 l, îmbrăcat în împletitură de nuiele,pentru depozitarea vinului sau a horincii; damigeană; coş de uiagă, spetezar. -Din ucr. korsov, cf. magh. korsó "ulcior, borcan".cortí, cortesc , vb. tranz. - A pofti, a îndemna: "Zis-o mândru că-l corté / Sădoarmă pe mâna me" (Bârlea 1924 I: 261). Atestat cu acest sens şi înMaramureşul din dreapta Tisei (DRT). - Din magh. korty (MDA).

cortíl, s.n. - Adăpost, locuinţă (Papahagi 1925). Atestat şi în Maramureş dindreapta Tisei cu sensul de "cazare; gazdă". - Din germ. Quartier "cantonament;cazare, adăpost, gazdă" (Ţurcanu 2005).corturár , -i, s.m. - Ţigan nomad: "Celuit-o, celuit / Un fecior de corturar / Pe ofată de domnar" (Bârlea 1924: 49). - Din cort + -urar.corúnă, s.f. - v. coroană.cosálă, -e, (coseală), s.f. - Lucru de mână, cusătură (Papahagi 1925; Lenghel1979). - Din coase (< lat. pop. cosere, consuere) + -ală.cosalắu, s.n. - Fânaţ, cosaştină, loc cu iarbă, ţarină de fân. Atestat doar în

Crişana şi Maramureş (ALR 1956: 125): "Amu 27-28 de ai, pământu o fo laolaltă,n-o fo împărţât nicăieri. Tăt cosalău' o fo’ a satului" (Papahagi 1925: 325). - Dincosală (< cosi "a tăia iarba cu coasa" < sl. kositi) + -ău; Din magh. kaszáló(MDA).cosáştină, -e, s.f. - (înv.) Terenul de pe care s-a cosit iarba; cosalău (Gh. Pop1971: 74). - Din cosi + -ştină.cosấie, s.n. - Coada de lemn de la coasă (în Săpânţa, Moisei şi Borşa);toporişt’e (ALR 1971: 424). - Din coasă.



Cosânzeána, s.f. - (mit.) Personaj feminin mitic, care personifică idealul lui Făt-Frumos; Zâna cu cosiţe de aur: "Tu, Ileană Cosânzeană / De te-am puté noi d-aprinde / Cosâţa ţî-o-am ciuta-lu / Şi la nori te-am arunca-lu / Să te bată vânturile/ Ca pă feciori gândurile, / Gândurile de-nsurat / Pă fete de măritat" (Bilţiu 1996:328); "Tu, Ileană Cosânzeană / Floare mândră din poiană" (Bârlea 1924: 40). -Probabil din cosiţă + zână, contaminat cu sânziană sau cu Sântana.

cosấţă, -e, s.f. - Coadă de păr întoarsă în jurul capului. În Maramureş cuvântulse foloseşte mai rar; de comun se zice pletitură (Ţiplea 1906) - Din bg. kosica.coseálă, -ele, s.f. - Lucru de mână. - Din cos + -eală.costíş, -ă, adj. - Înclinat, aplecat. 2. Pieziş, oblic. 3. Încruntat: "Să uită costişcând e mânios" (ALR 1969: 29). - Din coastă (< lat. costa) + -iş.costrấş, -i, s.m. - Biban (Perca fluviatilis Linnaeus); specie de peşte de apăstătătoare sau lin curgătoare; semnalat în Apşiţa, Vişeu, Tisa, Iza (Ardelean,Beres 2000: 84). - Din srb. kostreš, cf. pol. kosztur "biban" (Cihac, DA cf. DER).costréie, s.f. - (bot.) Sorg; plantă erbacee din familia gramineelor (Sorghum

halepense); iarba ce creşte prin lanurile de porumb: "Merge şi îi dă costreie / Niciaşa nu vrea să steie" (Bârlea 1924 II: 212). - Cf. bg. koštrjava.coş, -uri, s.n. - 1. Construcţie pentru depozitarea porumbului confecţionat dinnuiele împletite; coştei, hambar (ALR 1971: 402). 2. Cucui, umflătură (ALR 1969:8). 3. Împletitură din nuiele pentru depozitat sau transportat obiecte. 4. Albie,covată. 5. Partea în care se toarnă grăunţele la măcinat. 6. Horn. 7. În expr. coşde oaie = oaie slabă: "Mărsu-mi-o hiru la Baie / C-am furat un coş de oaie" (Bârlea 1924: 260). - Din sl. koši "coş".coşár , -e, s.n. - Hambar construit din nuiele, îngust de 60-80 cm şi lung de 4 m,

înalt de 3 m (specific în zona Chioar); coştei. - Din coş + -ar.

coşárcă, -şerci, s.f. - Coş mare cu două toarte. - Din magh. kosárka.coşercár , -i, s.m. - Meşter de coşerci. Coşercari, poreclă dată locuitorilor dinCulcea (Chioar), deoarece erau cunoscuţi drept meşteri pricepuţi înconfecţionarea coşurilor de spate (V. Radu 2005: 53). - Din coşarcă + -ar.cóşniţă, -e, s.f. - Coş în care se ţineau familiile de albine. Coşurile se aşezau pepoliţe, lângă pereţii unora dintre acareturile gospodăriei; erau confecţionate dinnuiele împletite, de formă conică, lipite în interior (specific zonei Chioar); ştiubei(Şainelic 1986: 48). - Din sl. košnica.coştéi, -eie, (coştui), s.n. - Construcţie din nuiele sau scânduri pentru

depozitarea porumbului; coşar (ALR 1971: 402). - Din ucr. koşili (MDA).cot, coţi , s.m. - Unitate de măsură pentru lungimi, care reprezintă distanţa de lacot până la încheietura palmei (0,6 m): "Să măsoară pământu, / Tăt pământu cucotu" (Memoria 2001: 1). - Lat. cubitus.cotá, cot , vb. tranz., refl. - 1. (tranz.) A căuta: "Că tot amu coa’ să-şi alinedurerea…" (Papahagi 1925: 127). 2. (refl.) A se uita, a se privi (în oglindă): "Murăcoaptă-s ochii tăi, / Vino să mă cot în ei" (Bilţiu 1996: 293). - Lat. *cautare.



cotárcă, cotărci , s.f. - 1. Coş, coştei, coşargă; hambar pentru depozitat ştiuleţiide porumb (în Chioar şi Codru). 2. Leagăn confecţionat din nuiele: "Eu te legân

în cotarcă, / În cotarcă de răt’ită, / Să n-ai grijă de nemnică" (Calendar 1980: 17).Cotarcău, poreclă şi supranume în Dragomireşti, "cel ce face cotărci". - Din srb.,magh. kotarka.cotătoáre, -i, s.f. - Oglindă: "La mort în casă, cotătoarele trebuie întoarse cu faţa

la perete" (Calendar 1980: 91); "Să nu te uiţi în cotătoare după asfinţitu soarelui,că visezi urât" (Calendar 1980: 37). - Din cota "a se privi (în oglindă)" + -toare.cotấng, -i, s.m. - Copilandru, băieţandru: "Trage, ’mpinge, măi cotânge, / Şi-ivedé cu ce-i ajunge" (Memoria 2004-bis: 1.361). - Din magh. katang.cotârlắu, s.n. - 1. Cotlon; gaura dintre cuptor şi perete (Lenghel 1979; Bârsana).2. Terasa de la coteţul porcilor (în zona Codru). - Et. nec. (MDA).cotéţ, -e, s.n. - Adăpost pentru porci sau păsările de curte. - Din sl. kotĭcĭ.cotodí, cotodesc , vb. refl. - A se pregăti (de ceva). - Et. nec.cotóz, -uri, s.n. - (gastr.) Balmoş, mămăligă (Memoria 2001). Atestat doar în

Transilvania de Nord şi Moldova. - Et. nec.cotrâmbós, -oasă, adj. - Mânios, înciudat, morocănos: "Mere, cântă mânios, /Vine-acasă cotrâmbos" (Bilţiu 1990: 424). - Din cotrâmba "a se schimonosi, a sesuci, a se strâmba" + -os.cotroápă, -e, s.f. - Teren accidentat, gropos sau bolovănos: "O rămas pântrecotroape / Cu nişte oiţă şt'ioape" (Săliştea de Sus 1970). Cotroape, fânaţe, terenaccidentat (în Lăpuşu Românesc). - Probabil din bg. kótor "groapă".cotrúţ, -e, s.n. - Ungheţ, boltiţă lângă sobă, care serveşte de culcuş mâţelor (Ţiplea 1906); colţ din vatră. - Cf. ceh. katrč "colibă", magh. kotrócz (Cihac, cf.DER).

couáci, s.m. (covaci) - Fierar. Poreclă pentru locuitorii din Onceşti (ALR 1969:XIX). - Din magh. kovács.cováci, s.m. - v. couaci.covăţất, -ă, adj. - Încovoiat, cocoşat; cu cocoaşă: "Şi la spate o fo’ covăţâtă, caşi covata pitii" (Papahagi 1925: 125). - Din covată (< tc. kovata) + -at.cozléu, s.n. - Mobilă de bucătărie; bufet: "Pă scaunu cel cu spate / Plin cu vasenespălate, / Pă cozleu' cel feştit / Tot o lingură şi-un blid" (D. Pop 1978: 175;Băseşti). - Din magh. kaszli "dulăpior" < germ. Kastl (Ţurcanu).cráiner, (grainer), s. m. - Nume dat etnicilor germani colonizaţi în Maramureş,

care lucrau în exploatările forestiere. - Derivat din n. pr. Craina, fosta provincieaparţinând Imperiului Austro-ungar [astăzi aparţine RSF Iugoslavia, în apropierede graniţele Austriei şi Italiei, cuprinzând bazinul râului Ljubljana înconjurat demunţi împăduriţi; aici trăiesc şi 20.000 de germani, dintre care unii au venit înMaramureş în timpul stăpânirii austriece, când s-a început aici o exploatareintensivă a pădurilor]. Germanii veniţi de aici în Maramureş, la muncile deexploatare forestieră, au introdus o serie de procedee tehnice necunoscute prinpărţile noastre. Aşa se explică sensurile multiple pe care le are termenul: "ţapină



de o construcţie aparte", "podeţ ridicat peste uluc pentru circulat în timp ce secorhănesc buştenii", "doi butuci groşi la poarta haitului (barajului)" (Gh. Pop1971: 86).cramp, s.f. - Târnăcop (Şainelic 1986: 28; Chioar). - Din germ. Krampe "scoabă,cârlig".Crăciún, s.n. - 1. Sărbătoare religioasă de factură creştină, care aniversează

naşterea lui Iisus Hristos (25 decembrie). La origine, sărbătoarea aniversanaşterea lui Mithra. 2. Personaj mitic înfăţişat ca un moş bun. - Probabil din lat.creatio, -onis "naştere" (MDA); Probabil cuvânt autohton (Brâncuşi 1983).crâncení, crâncenesc , vb. tranz. - A înţepeni: "Cine aceea o-a ceti / Ş-acela s-a-ngrozi / Cu ea-n mână-a crânceni" (Brediceanu 1957: 166). - Din crâncen"nemilos, crud" (< sl. kračina).crâng, -uri, s.n. - 1. Manivelă (la tocilă; la fântâna cu roată; la vârtelniţă). 2. Piesăla moară (Budeşti, Vad, Bârsana). 3. Cuier de lemn de brad, cu crengi (Giuleşti,Onceşti, Petrova) (ALR 1973: 541). 4. Partea superioară a mecanismului pe care

olarii confecţionau obiecte de ceramică (I. Pop 1970). - Din sl. krogŭ "cerc".crâşcá, vb. tranz. - A scrâşni din dinţi de mânie: "Crâşcă iadu şi îmi cere / Să-idau pe mândra, de-a mere. / -Taci, iadule, nu crâşca" (Memoria 2001: 99). -Formaţie onomatopeică.crâşnicíe, -i, s.f. - Casa crâşnicului: "Fă-te, tu, mortuţ pe laiţă, / Eu-oi mere lacrâşnicie / Ş-or trage din clopoţele" (Memoria 2001: 103). - Din crâşnic + -ie.crấşnic, -i, s.m. - Paraclisier (la biserică), diacon. - Din sl. kristŭ "cruce".credénţ , s.n. - v. chedrénţ.credínţă, -e, s.f. - 1. Logodnă; termen general cu excepţia zonei Ieud-Săcel-Borşa, unde se foloseşte sin. tomneală (ALR 1969: 236): "La noi, credinţâia

înainte nu să făcea aşa. Cân’ să credinţa oarece fecior cu oarece fată, apoidădea împuşcături şî de la unu şî de la altu. Amu numai la nuntă să face aşa"(Papahagi: 318). 2. În expr. a lua pe credinţă = a lua pe datorie: "Da' zinu mi s-ociuntat. / - Tu-n credinţă ţî l-ai dat" (Papahagi: 261). - Lat. *credentia (Puşcariu,Candrea-Densusianu, DA cf. DER).creiţár , -i, s.m. - Emisiune monetară a împăraţilor Casei de Habsburg (1624-1716); subdiviziune a talerului. - Din germ. Kreuzer, prin intermediul magh.krajcár (DA cf. DER).crestúl, adv. - De-a curmezişul. - Probabil din cresta (der. regr. din creastă).

creţ, creaţă, adj. - 1. Cârlionţat, buclat. Creţ, Creţu, poreclă frecventă înMaramureş. 2. Încreţit, zbârcit. 3. În expr. apă creaţă = apă amestecată cusânge. - Termen autohton (Russu 1981, Brâncuşi 1983).críşmă, -e, (crijmă), s.f. - O bucată de pânză albă (de bumbac), care se înfăşurape lumânare la botez şi care se aducea în dar, din care mai târziu mamaconfecţiona o cămăşuţă pentru copil (Dăncuş 2010). - Din ucr. krijma (MDA).críţă, s.f. - Oţet. - Din ucr. kryc’a.



cronc, -i, s.m. - Corb (Corvus corax ): "Cine strică dragosti dulci / Care-i carneacroncii ’n huci" (Ţiplea 1906: 432). - Formă onomatopeică.crop, s.n. - Apă fierbinte, clocotindă: "Păstăile le-o opărit într-un crop de apă"(Faiciuc 1998). - Din uncrop "apă clocotită" (< sl. ukropŭ).crúpă, s.f. - v. clupă.crúşcă, s.f. - Capcană pentru păsări. O cutie de scândură cu capac, prinsă de

un ştiulete de porumb; prin mişcarea ştiuletelui, cădea capacul şi pasărearămânea în cutie (Şainelic 1986: 48). - Probabil din cuşcă.cucérnic, -ă, (cuciarnic, cuciernic), adj. - Plăcut, simpatic, mândru; hireş, frumos.- Din cuceri "a-şi atrage simpatia" (< lat. *conquerire) + -nic.cuculbắu, (cucurbău, cucurbel, cucurbeci), s.n. - Curcubeu: "Când se aratăcucurbeciu, atunci mereau la el în coate şi în jerunţ, şi acolo, când ajungea la el,ardea o căldare cu bani. (…) Acela [curcubeu, n.n.] are două capuri şi ele beaapă din două izvoare, unul este Izvorul de Piatră şi unul este Izvorul de Argint"(Bilţiu 1999: 79; Onceşti). În Vişeu de Jos s-a semnalat sin. "Brâul Maicii

Domnului" (ALR 1973: 663). - Cf. curcubeu.cúcură, -e, s.f. - Cormana plugului, care întoarce brazda: "Eu grăiescu cunevasta, / Rupe-mi-se cucura" (Bârlea 1924: 210). Termen general înMaramureş; se mai întâlneşte în Bistriţa şi sporadic pe Valea Prutului (ALR 1956:18). - Din magh. kukora "strâmb" (DA cf. DER), cf. srb. kukora "cârlig."cucurbátă, cucurbete, (cuculbată), s.f. - 1. (bot.) Dovleac, bostan (CucurbitaPepo); harbuz, ludău, pepene. 2. Ţeastă, craniu; tidva capului (Ţiplea 1906). - Cf.curcubetă (< lat. curcubita).cucurúz, -i, s.m. - 1. Ştiulete de porumb: "Ştii, tu, mândră, ce ţ-am spus / Lacules de cucuruz" (Memoria 2001: 99). "Recoltarea cucuruzilor se făcea cu mâna

şi se transporta cu coşurile la căruţe şi apoi acasă, unde se desfăcea" (Dăncuş1986: 45). 2. Porumb. 3. Con de brad; pară de brad, ciucalău de molid, pară debuhaş, cocian de brad (ALR 1973: 558). 4. Burete pucios, specie de ciupercinecomestibile (Phallus impudicus), în depresiunea Maramureşului. - Cf. srb.kukuruz, ucr. kukurudz, germ. Kukuruz etc.cucuţá, vb. tranz. - A ura. Obicei de Crăciun în Ţara Codrului: "Copiii de 4-5 aniumblă în dimineaţa zilei de Crăciun «a cucuţa». De data aceasta nu mai colindă,ci spun numai: «Bună dimineaţa lui Crăciun!», iar după ce primesc darurile (nuci,colaci, mere), rostesc urări de tipul: «Câte paie pă casă / Atâtea băncute pe

masă!»" (D. Pop 1978: 50). - Et. nec.cufundós, adj. - v. acufundos.cufureálă, s.f. - (med.) Diaree; "E oprită cu ceai de sunătoare, tarhon/ chimen,sămânţă de mărar, potrocuţă ori de ştevie păcurărească" (Faiciuc 1998: 100). -Din cufuri + -eală.cufurí, cufur, vb. tranz., refl. - A avea diaree. - Lat. *conforire, de la forire(Puşcariu, Candrea-Densusianu cf. DER).



cúglă, s.f. - Piramidă de nuci. De-a cuglele = obicei de Crăciun în Ţara Codrului:"E un joc al copiilor, care umblă în dimineaţa primei zile de Crăciun «a cucuţa».

Aceştia se adună în casa unuia dintre ei şi fac în faţa uşii «o cuglă», un gen depiramidă, din patru nuci. În timp ce unul stă lângă «cuglă», ceilalţi, aşezaţi în faţamesei, încearcă, pe rând, să o doboare cu o altă nucă. Cel care izbuteşte câştigătoate cele patru nuci ce alcătuiesc «cugla», iar cel care a făcut-o fiind obligat să

facă, din nucile sale, alta. Dacă nu izbuteşte, nuca cu care încearcă este luată decel ce păzeşte cugla" (D. Pop 1978: 54). - Din germ. Kugel "bilă, glonţ" (MDA).cúgnă, -e, (cuhne, cuhe), s.f. - 1. Horincie (ALR 1956: 247). 2. Bucătărie (ALR1956: 1091). - Din sl. kuhnja.cúi, cuie, s.n. - Pahar: "Un cui de horilcă" (Papahagi 1925; Apşa). Probabil inrelaţie cu la expr. cui pe cui se scoate (argument frecvent invocat de persoanelemahmure pentru a se drege cu un pahar de alcool). - Lat. cuneus.cújbă, -e, s.f. - Dispozitiv (din lemn) pe care se agaţă căldarea deasupra vetrei;lemn încovoiat. - Cuvânt autohton (Hasdeu 1894).

cujd'it, -ă, (cujbit), adj. - Cocoşat, adus de spate; gârb, îmbulzât (ALR 1969:111). - Din cujbă + -it.cujéică, -i, (cujalcă, cojalcă, cojălcă), s.f. - Furcă de tors, formată dintr-o tijărotundă din lemn de brad sau de alun, lungă de 2-3 m, decorată (motivefitomorfe, antropomorfe, cosmice, fantastice) (Stoica, Pop 1984: 51). Furca esteintrodusă într-o gaură făcută anume în laviţă sau într-un scăunel mic, fără spătar (Mirescu 2006: 129). Cojălcă, în partea de nord a Maramureşului; cujălcă, încentrul şi sudul Maramureşului; cujeică, în Lăpuş. - Din ucr. kyželĭca (Drăganu cf.DER).cumpăní, cumpănesc , vb. tranz. - A cântări: "Numai noi te-om cumpăni / De trei

ori cu talerii" (Bârlea 1924 I: 13). - Din cumpănă (din sl. konpona < lat. campana,cf. alb. kumpóna) + -i.cuntí, cuntesc , (cumti, încunti), vb. refl. - A se obişnui, a se acomoda, a sefamiliariza; a se poda: "Vaca se cumteşte cu el [cu şarpele] şi stă la supt ca laviţel" (Bilţiu 1999: 131; Rozavlea). Atestat doar în Transilvania de Nord. - Et. nec.

cuntít, -ă, (cuntit), adj. - Obişnuit, acomodat, învăţat: "Du-te unde eşti cumptit, /Că ştiu că nu te-am dorit" (Bârlea 1924 I: 195). - Din cunti "a se obişnui" + -it.cunúnă, cununi , s.f. - 1. Coroană: "Într-unele sate s-a păstrat până astăzi vechiulobiceiu ca fetele în duminici şi sărbători să umble desvelite şi cu cunună de floripe cap" (Ţiplea 1906). 2. Lemnul care stă deasupra apei şi care prinde capetelebogdanilor, la morile de apă (Felecan 1983). 3. Grinzile cu care se închid înpartea de sus cei patru pereţi şi pe care reazămă tot acoperişul casei şi cornii(Bârlea 1924). 4. Pragul de sus al porţilor de lemn maramureşene (Nistor 1977).5. Cununa dealului , locul neted deasupra dealului ce se întinde în forma uneicununi (Ţiplea 1906). - Lat. corona, cf. alb. kurorë.



cúpă, -e, s.f. - 1. Blid, vas de lemn: "Merele nu le-om primi / Numai o cupă denuci" (Antologie 1980: 58). 2. Pahar: "Să-mi dai o cupă de zin" (Papahagi 1925:187). 3. (bot.) Căldăruşă, cinci clopoţei ( Aquilegia vulgaris) (Borza 1968: 21). 4.Despărţitura din roata morii în care cade apa (Felecan 1983). 5. Sălăriţă; solniţă(ALR 1971: 309). 6. Mojar; vas în care se pisează sare, piper, zahăr; "cupa e delemn; mojarul e din alamă" (ALR 1971: 341). 7. Olane; ţiglă curbată aşezată la

coama casei; clop, cornuri, colţare (ALR 1971: 276). 8. Cupa piciorului = rotulă(ALR 1969: 132). 9. Concavitate: "În faţa obrazului / În t’eile nasului / Şi-n cupelemăselelor" (Papahagi 1925: 279). - Lat. cuppa.cuptór , -oare, s.n. - 1. Vatră, sobă, în care se coace pâinea. 2. Arşiţă, căldurămare. 3. Denumirea populară pentru luna iulie. - Lat. *coctorium.curástă, -e, (corastă), s.f. - Laptele (de vacă sau de oaie) din primele zile dupăfătare; "lapte crud", "jântiţă di la vacă" (ALR 1971: 353). - Lat. *colasta = colostra(DEX).curătúră, -i, s.f. - 1. Tehnică de obţinere a parcelelor pentru agricultură, prin

defrişare; la fel ca şi secătură, runc, ţarină (Dăncuş 1986: 39). 2. Apa care searuncă după spălarea vaselor (Memoria 2004). - Lat. curare "a îngriji, a curăţa" >rom. cura "a desfăca" + -tură.curéchi, s.m. - 1. (bot.) Varză (Brassica oleracea): "Că de post ne-am săturat, /De curet’i din ton, murat" (Calendar 1980: 16). ■ 2. (gastr.) Curechi umplut =sarmale. - Lat. colic(u)lus (=cauliculus).curmătúră, -i, s.f. - 1. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unuimunte. 2. Urmă în pământ făcută de roata carului. 3. Urma lăsată de brăcinar. 4.Lemn ciuntat (curmat) la vârf (ALR 1973: 684). - Din curma (cf. alb. kurmue) +-tură.

cúrpen, curpeni , (curpăn), s.m. - Mlădiţă lungă de viţă-de-vie sau altă plantăcăţărătoare; vrej de dovleac sau de castravete. - Cuvânt autohton, cf. alb.kurpen, din i.-e. *kurep "a se învârti" (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981,Brâncuşi 1983).curpătór , -oare, s.n. - Platou din lemn, cu mâner, pe care se pune mămăliga:"Cum era întoarsă la curpător , el o şi taie iute cu aţa şi jumătate i-o dă la câine"(Bilţiu 1999: 312). - Lat. coopertorium (MDA).curuí, curuiesc , (curlui), vb. tranz. - A croi, a confecţiona, a face: "Curuieşte-micămaşă!" (Bilţiu 1996: 300); "Icoane mă curuiesc / Şi-n biserici mă tomnesc"

(Bilţiu 1996: 223). - Cf. croi (< sl. krojiti).cúscru, -i, s.m. - Tatăl unuia dintre soţi în raport cu părinţii celuilalt soţ: "Aceianu-s nori de ploaie, / Că-s cuscri, nuntaşii tăi" (Bilţiu 1990: 35). - Lat.consoc(e)rum.custúră, custuri , s.f. - 1. Unealtă în formă de cuţit, cu care fierarul curăţă copitala cal, înainte de a bate potcoava (Felecan 1983). 2. Cuţit de strung (Felecan1983). 3. Cuţit ce nu se închide (Bud 1908): "Moşule, cu barba sură, / Te-aş radeşi n-am custură" (Papahagi 1925: 224). - Cuvânt autohton, din rad. i.-e. *kes- "a



zgăria, a răzui, a pieptăna" (Russu 1981); Cuv. rom. preluat în magh. (kusztora)(Bakos 1982).cuşăí, (cuşei), vb. tranz. - A gusta: "Şi-apoi nici nu am cuşăit [scoverzele] că-ipăcat în ajun" (A. Radu 1941: 54); "Câte poame-s pe pământ / Tăte huc le-amcuşeit" (Ţiplea 1906: 421). - Probabil din cuşer.cuşcáie, s.f. - Instalaţie simplă (ca un jgheab) pentru scoaterea lemnului din

pădurile de munte: "Scorul lemnului de foc de la ciotcă la mijloacele de transportse făcea cu ajutorul unui sistem de jgheaburi confecţionat din scânduri groase defag, care poartă denumirea de cuşcae. Acestea erau tratate cu parafină, pentruca lemnul să alunece. Fiind înclinate natural, pe pantă, lemnul aluneca cu vitezăpână la mijlocul de transport. Cuşcaele nu erau construcţii fixe, ci mobile,montându-se şi demontându-se după necesităţi" (Dăncuş 1986: 66). Construcţiiasemănătoare cu jilipurile. - Cf. cuşcă.cúşer , (cuşăr, coşer), adj. - (ref. la alimente) Curat, nespurcat; pregătit dupăritual. ■ (fig. şi fam.) Aşa cum trebuie. Cuvântul a rămas în limbajul local cu

sensul de "curat, drept, cinstit", în expr. nu-i lucru cuşer . - Cf. ebr. kâscher "curat,ritual".cuştulí, cuştulesc , vb. tranz. - A gusta: "De-a ei miros te topeşti / Până nu ocuştuleşti" (Bilţiu 1996: 384). - Din gustuli, gusta (< lat. gustare).cúte, cute, s.f. - Piatră de gresie cu care se ascut uneltele tăioase (în specialcoasa sau briciul); arcer (ALR 1969: 90). - Lat. cutem (Felecan 2011: 270).cutiós, -oasă, adj. - (înv.) Pământ cleios, lipicios, care se lucrează greu. Cutios,top. în Odeşti (Odobescu 1973). - Din cute "gresie, arcer" + -ios.



D

dábilă, -e, (dabd'ilă). s.f. - Namilă, animal mare, greoi. (Fig.) Femeie mare,grasă: "Scapă-mă, Doamne, de dabila asta" (ref. la Fata Pădurii; Bilţiu 1999:210). - Din dăbălăza "a se bosumfla" (DER).dáina, (duinu), s.f. - Cântec liric, trist, bazat, în principal, pe sentimentul dorului,

asemănător doinei: "Daina de cine-o rămas? / De on pruncuţ mititel, / Ce-o fugitmă-sa cu el. / L-o lăsat mă-sa durnind, / L-o găsit daina zicând. / Cu daina nu măsfădesc, / Cu duinu bine trăiesc" (Bârlea 1924 II: 190-191). - În relaţie, inclusivsemantică, cu dăina "a legăna" şi dăinuş "leagăn", dar şi cu lituan. daina "cântecpopular".dalb, -ă, adj. - Alb, imaculat: "Mai în jos, pă la tiotori / Scrisă-s dalbe sărbători"(Calendar 1980: 15). "Florile dalbe" (ref. în colinde). - Din alb (< lat. albus), de +alb.darác, -e, s.n. - Utilaj mecanic de prelucrat lâna, care a înlocuit tradiţionala

hrebdincă: "Daracul vechi era acţionat cu mâna şi avea două paletedreptunghiulare, cu mânere. În partea inferioară exista un câmp de cuie dinsârmă. Una din palete, pe care se pune lâna, era fixată pe un scaun sau pe olaviţă, iar cealaltă, în formă de pieptene, trăgea lâna şi o scălmăna"; "Daraceleacţionate de apă sunt instrumente mai recente. Ele au existat la Vad şi laRemetea Chioarului. Azi daracele sunt acţionate cu curent electric. Numărul lor s-a redus odată cu apariţia stofelor de fabrică" (Şainelic, 1996, 64). - Din tc.tarak, darak (Şeineanu cf. DER).dăbălát, -ă, (dăulat, dăbălăzat), adj. - 1. (despre buze, urechi) Lăsat în jos: "Cugurile căscate, / Cu urechile dăbălate" (Bilţiu 1990: 317). 2. (fig.) Supărat, fără

voie bună: "Nu fi, Ioa(ne) supărat, / Aşe tare dăbălat" (Bilţiu 1990: 317). -Probabil iniţial dăbălăsat, din *daba "buză" + lăsat.dănţăúş, -i, s.m. - Dansator. Dănţăuşi, poreclă pentru locuitorii din Cupşeni-Lăpuş. - Din danţ (înv.) "dans" (fr. danse, cu fonetismul it. danza, cf. germ. Tanz)+ -ăuş.dăngălắu, -i, adj. s. - Tăntălău, tont (Memoria 2004). - Probabil din dang, danga"care imită sunetul unui clopot", cf. dăngăni + -ălău.dăráb, -uri, s.n.; dărabă, -e, s.f. - Bucată, porţie, felie. Dărabă, poreclă în Borşa(Mihali, Timiş 2000). - Din magh. darab "bucată".

dărălắu, s.n. - 1. Râşniţă. 2. Teasc. - Din dărăli + -ău.dărălí, dărălesc , vb. tranz. - 1. A sfărâma, a măcina. 2. A toca. 3. A stoarce. - Dinmagh. daral "a măcina".dărătúră, -i, s.f. - Nuiele care se împletesc pe fuştei, pe urzeală, la coşurile

împletite; "nuielile folosite pentru împletitură sunt curăţate de coajă, cu excepţiacelor care formează ultimele rânduri de la partea superioară" (Stoica, Pop 1984).- Probabil din îndărăt + -ură.dăulát, -ă, adj. - v. dăbălat.



dăulí, dăulesc , vb. refl. - A se jeli, a se văieta: "Mult mă vait şi mă dăulesc" (Memoria 2003, 39). - Probabil din dăula "a se istovi, a se apleca".dấcă, s.f. - 1. Împotrivire, încăpăţânare. 2. Supărare, mânie. 3. Ciudă. 4.Duşmănie. - Et. nec. (MDA).dấcos, -oasă, adj. - 1. Încăpăţânat. 2. Arţăgos. 3. Răutăcios. 4. Glumeţ. - Dindâcă + -os.

dấjdie, -ii, s.n. - Probabil element component al colibei păcurăreşti sau gardul împrejmuitor al stânii: "Pe mine legatu, / De furca colibii, / De marginea dâjd'ii" (Antologie 1980: 373; Berbeşti, 1930). - Et. nec.dâmb, -uri, (dâmboc), s.n. - Deal, colină: "Du-te 'ntoarce turma-ncoace, / De păvăi, de pe dâmboace" (Lenghel 1985: 230). - Din magh. domb "deal".dârjáuă, dârjale, (dârjă, îndârja), s.f. - Coada mai lungă a îmblăciului; codorâşt'e(ALR 1973: 828). - Din sl. družalo "manivelă" (Candrea, Scriban cf. DER).dârlái, -uri, s.n. - 1. Cântec (de dragoste, de dor); doină: "Buhăitul zimbrilor, /Dârlăitul zânelor" (Memoria 2004-bis: 1188). 2. Strigătură la horă. Atestat doar în

Maram. - Din dârlâi / dârlăi "a cânta dintr-un instrument", cf. dârlă "bucium".dârlăí, dârlăiesc , (dârlâi), vb. intranz. - A cânta, a hori, a zice o hoare. - Cf. dârlă.dârloágă, -e, (dârlog), s.f. - Căruţă veche şi spartă (Hotea 2006). - Probabilformă onomatopeică, ref. la zgomotul produs de căruţă (dârla).de-a-una, adv. - Totodată, în acelaşi timp: "Jos la ele cobora, / De-a-una le şihrănea" (Şteţco 1990: 92).decúng, -uri, (dicung, decum), s.n. - (mil.) Tranşee (ALR 1973: 724). - Din germ.Deckung "apărare, acoperire".dejdiná, dejdin, vb. tranz. - A rupe în două, a despica, a frânge: "...cum a venitOmul Nopţii şi a d'ejd'inat-o pe Fata Pădurii şi cum a prăjit-o acolo pe tăciuni şi a

mâncat-o" (Bilţiu 1999: 170). - Probabil din dezbina "a desface, a rupe, adespărţi".dehămát, -ă, adj. - 1. Fără hamuri. 2. (ref. la haine) Nearanjat; cu haineledescheiate. - De(s) + ham (< magh. hám) + -at.délniţă, -e, s.f. - 1. (În Evul Mediu) Parte din hotarul moşiei satului care se afla înstăpânirea ereditară a unei familii de ţărani ce locuia în satul respectiv. 2. (înv.)Fâşie îngustă şi lungă de teren situată într-o luncă sau pe un deluşor. Delniţă,top. în Sălsig-Codru, în Lunca Someşului. Toponim în Rohia-Lăpuş, "peste carese pare că a curs pârâul Rohia către râul Lăpuş" (Birdaş, 1994). - Cf. ucr.

dil'nyc'a (DEX); după Miklosich, ucr. dil' provine din rom. deal (< sl. dělǔ).demnicát, -ă, (dimnicat), adj. - 1. Tăiat (sau rupt) în bucăţi, ciopârţit. 2. Distrus,nimicit: "Dară din puşcă-mpuşcat / Şi din sabie d'imnicat" (Papahagi 1925: 80) -Lat. *demicare, de la mica "bucăţică" (DER).deóchi, -uri, s.n. - (mag.) "Boală ce se capătă prin vrăjire cu ochii" (Ţiplea 1906):"Dacă cutare om rău la ochi se uită pătrunzător la altul şi nu-şi aduce aminte desine, atunci acela la care se uită e deochiat. Fiindcă suferinţa aceasta e crezutăca efect al privirii ochilor, ea se numeşte deochi, adecă boala provocată de ochii



răi. Cel deochiat are dureri de cap, puţină fierbânţeală, aprinderea feţii şi n-arepoftă de mâncare şi de regulă cade într-o stare de moleşeală, de nu poate lucranemica. Ca preservative în contra deochiului, mai ales la copii, se pun la mânănasturi albi legaţi cu aţă sau panglică roşie, ca privitorii să-şi aducă aminte că-lpot deochea" (Ioana Ofrin, 60 ani, Onceşti, cf. Bârlea 1924 II: 334). - De + ochi.derdelúş, -uri, s.n. - Loc în pantă unde se dau copii cu sania. - Et. nec. (MDA).

derége, dereg , (derede, deré), vb. tranz. - 1. A curăţa bucatele (grâul, secara) deseminţe străine şi de gunoi (Ţiplea 1906): "A ta-i plină de ovăs, / De cela ce nu-ideres" (Ţiplea 1906: 470). 2. A repara. 3. A potrivi gustul unei mâncări: "Nu ştiuce deré" (Faiciuc) - Lat. diregere "a conduce" (> rom. a drege).derépt, (drept), prep. - (înv.) Pentru, cu: "...o au cumpărat (...) drept 7 florinţi"(Dariu Pop 1938: 38; Chechiş, 1790). - Lat. directus (DEX); Lat. derectus(Puşcariu, Candrea-Densusianu cf. DER).deságă, desagi , s.f. - Traistă confecţionată din pânză ţesută în patru iţe încarouri. - Din ngr. disakki (on), bg. disagi.

descấntec, -e, s.n. - (mag.) Formulă magică versificată cu care se descântă;vrajă, descântătură. Acţiune de desfacere, de dezlegare de făcătură, de vrajă (> încântec): "La 1650, 18 iulie, o femeie (din Baia Mare) care se ocupa cudescântece a fost arsă pe rug" (Meruţiu 1936: 25). - Des + cântec (< lat. cano,canto "a cânta").descobilá, (descobdila), vb. tranz. - A lua plugul de pe cobilă (= suport careserveşte la transportarea plugului pe drum): "Plugu l-o descobd'ilat / Şi pe brazdăl-o mânat" (Bârlea 1924: 21) - Des + cobilă ( < sl. kobyla).desfăcá, desfac , vb. tranz. - 1. A îndepărta pănuşii de pe ştiuleţii de porumb. 2.

A desprinde boabele de pe cocean: "Desfăcatul era o adevărată sărbătoare la

care participau feciori şi fete, se glumea, se cânta. Gazda casei dădea o cină lasfârşitul acestei munci" (Dăncuş 1986: 45). - Lat. *disfabicere (Candrea-Densusianu).despletí, despletesc , vb. tranz, refl. - A (se) desface din împletitură; a(-şi)desface cosiţele. Cu referire la despletirea părului de către femei, în semn dedoliu; în acelaşi context bărbaţii umblau fără clop pe cap timp de trei zile: "Feteles-or despleti / Şi pe mine m-or jeli" (Calendar 1980: 129). - Des + (îm)pleti.destiliná, destilin, (det'ilina), vb. tranz. - A separa, a despărţi. - Probabil opusullui înt'ilina, împt'ilina "a lega", cf. a împila (lat. *impillare).

destrunocá, vb. intranz. - A despărţi, a învrăjbi: "Cine ne-o destrunocat / Aivămoarte de 'nnecat" (Ţiplea 1906: 471). - Des + (în)trunoca.destulí, vb. refl. - A se îndestula, a se sătura: "Cu hore s-o destulit" (Papahagi1925: 204). - Din destul (de + sătul).desţeleníre, -i, s.f. - Tehnică utilizată pentru obţinerea de noi parcele arabile.Toamna se tăia ogorul (se ara) cu plugul. Pentru distrugerea rădăcinilor de iarbă,brazdele se lăsau peste iarnă să îngheţe, iar primăvara se ara din nou (Dăncuş1986: 40). - Des + (în)ţeleni (< srb. celina).



détilin, adj. - Separat: "Şi caprele cele se aleg dintre oi d'et'ilin, nu vreau a umblacu oile" (Papahagi 1925: 326). - Der. regr. din detilina "a despărţi".detiliná, vb. tranz. - v. destilina.deţ, -uri, s.n. - Unitate de măsură pentru lichide, echivalent cu 25 sau 50 g.Uzual: un pahar de horincă. - Cf. germ. Dezi(liter), magh. déc (Ţurcanu 2005).diác, dieci, s.n. - 1. Cântăreţ bisericesc. 2. Student, şcolar. - Din sl. dijaku.

dícă, dici, s.f. - Unitate de măsură pentru cereale, echivalentă cu aproximativ 25kg. - Et. nec. (MDA).dicúng, s.n. - v. decúng.didíc, s.m. - "Un număr relativ mic de sate ale raionului Lăpuş, între Târgu şiLăpuşu Românesc, formează zona foarte caracteristică a Lăpuşului, numită decătre localnici Didic" (Bănăţeanu 1965: 133). - Et. nec.diecíoară, s.f. - Învăţătoare. - Din diac + -icioară.digán, adj. - Sănătos: Uzual, în expr. Să fii d'igan! . - Et. nec.dijdíţă, -e, s.f. - 1. Scândura laterală a patului. 2. Ghizd la fântână; gardină. - Din

ghizd (cf. sl. gyzda "podoabă") + -iţă.dílcoş, -i, s.m. - Haiduc; tâlhar; ucigaş: "Te-am lăsat cu oamenii, / Nu-n codru cud'ilcoşii" (Bilţiu 1998: 214). - Din magh. gyilkos "vinovat".dilí, dilesc , vb. tranz. - A lovi, a bate: "Soarele-l ardea, / Ploaia îl dilea, / Grâu'gazdii bine se cocea" (Bilţiu 1996: 380). - Posibil în relaţie cu ţig. da-, part. dilo "ada" (Graur cf. DER).dilíş, -uri, s.n. - Adunare, sfat: "Unde fac diliş domnii" (Bârlea 1924 II: 20). - Dinmagh. gyűlés "adunare".dilişî , vb. refl. - A se strânge, a se aduna: "Domni-o stat şi-o dilişât / Şi pe nimen-o găsât" (Papahagi 1925: 181). - Din magh. gyűlésez "a se aduna".

dimnicát, adj. - v. Demnicát.dilíu, adj. - 1. Nebun. 2. Năuc, zăpăcit. - Din tc. deli (MDA).dínte, dinţi, s.m. - (bot.) Arpagic (Allium schoenoprasum L.); horcede (Borza1968: p.15). - Lat. dentem.díplă, -e, s.f. - Coardă (de vioară): "Când aud d'ipla zâcân' / Picioarele nu măţân"; "Când aud arcul pe d’iplă" (Şteţco 1990: 270). - Din magh. gyeplő "hăţ,curea".diplắu, dipleie, diplauă, (d'aplău), s.n. - Parte a hamului alcătuită din curele saufrânghii, cu care se conduc caii; hăţuri. Termen atestat doar în nordul ţării (ALR

1956: 293). - Din magh. gyplő "hăţ".diresătúră, -i, s.f. - Resturi rezultate din separarea boabelor de grâu de alteseminţe şi impurităţi. - Din derege (< lat. diregere) + -tură.Diucă, (D'eocă), n. pr. - Hipocorastic de la Gheorghe, în formă diminutivă:D'eord'iucă, D'eord'eoacă. Nume utilizat frecvent în onomastica rom., în perioadamedievală, până în sec. XX. - Din gr. georgos "fermier, lucrător al pământului"(geo "pământ", ergon "muncă").



diúg, adj. - 1. Hoit, cadavru. 2. Cal slab, mârţoagă. 3. Leneş, trândav, puturos(Bud 1908). - Din magh. dög "mortăciune" (Bud).dizdít, -ă, adj. - Îngrădit: "Nice fântână d'izd'ită, / Nice grădină îngrădită" (Bârlea1924 I: 219). - Din dizd, ghizd (< sl. gyzda) + -it.dobalắu, s.n. - Băţ cu măciucă în vârf, folosit pentru a bate toba (Hotea 2006). -Din dobă + -lău.

dobáş, -i, s.m. - Toboşar. Dobaşi , poreclă pentru locuitorii din Vad-Maramureş,"fiind foarte buni muzicanţi" (Ivanciuc 2006: 84). Dobei; neamul Dobeilor dinBorşa: "unul a fost toboşar (dobaş) în armata împăratului Anstriei" (Mihali, Timiş2000). - Din dobă + -aş.dóbă, -e, s.f. - Instrument muzical; tobă. - Din magh. dob.dohán, s.n. - Tutun (Nicotiana tabacum): "Nouă gazda ni-i dator / Cu-o păpuşăde dohan" (Calendar 1980: 143). - Din magh. dohány "tutun".dóhot, -uri, s.m. - Păcură; combustibil pentru lampă; fotoghin, naft, opaiţ. - Dinucr. dehotǐ.

dolomán, -e, s.n. - Suman cu mâneci lungi, tivit cu postav (negru) la poale şi labuzunare; căput (Bilţiu 1996). - Din germ. Dolman.domn, -i, s.m. - 1. Persoană care are autoritatea, posibilitatea de a face ceva.Proprietar de pământ, grof (D. Pop 1978): "Cela ce e îmbrăcat cu haine nemţeşti(orăşeneşti), cu excepţia jidanilor" (Ţiplea 1906); "Cei mai mari domni sunt cei dela cătane" (Ţiplea 1906); "Prin domni, ţăranul (maramureşean) înţelegea, înaintede război (Primul Război Mondial) pe stăpânii politici şi administrativi, adică peunguri" (Papahagi 1925: 87). 2. De rang înalt, nobil; domnitor, voievod. 3. "Înlimba veche, domn înseamnă gospodar sau ţăran liber, dar şi stăpân. Cuaceastă funcţie el apare invocat şi în incipitul unor colinde: Cel domn bun să

veseleşte sau Scoală-mi-te, domnuţ bun / Şi scoală şi slujnicele / Să măture tăt curţile (Bilţiu, Acta Musei , 2004: 110). 4. Dumnezeu: "Şade Domnu Dumnezău, /Şede-n lance rădzămant" (Papahagi 1925: 233). 5. Isus Cristos: "Ş-o făcutDomnu Hristos / Pă Adam foarte frumos" (Papahagi 1925: 232). - Lat. dom(i)nus.dóniţă, -e, s.f. - Vas, găleată de lemn, în care se mulge laptele. - Cf. pol.do(j)nica "vas pentru muls", din sl. dojnica "oaie de lapte", ceh. donice "vas"(Cihac, Tiktin cf. DER).dor , doruri , s.n. - 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvneşte, aspiră la ceva;năzuinţă, dorinţă: "Am avut şi eu un dor / Să am pe lume fecior; / Doru mi s-a

împlinit / Şi-un pruncuţ mi-am dobândit" (Calendar 1980: 18). 2. Supărare,mâhnire: "Să n-am prunc de ciupăit / De dor m-aş fi prăpădit" (Calendar 1980:17). 3. Suferinţă pricinuită din dragoste pentru cineva: "Eu îi spun că nu mi-idor, / Da' de la inimă mor; / Eu îi spun că nu-l doresc, / La inimă mă topesc"(Calendar 1980: p.64). 4. Atracţie erotică: "Asară pe la opt ceas / Doru mândruluil-am tras; / Eu m-am culcat pe perină, / El m-o rupt de la inimă. / Când m-o rupt,m-o clătinat / Şi de pe somn m-o sculat. / Mă trezesc şi mândru nu-i, / Numascris numele lui / Pe d'ijd'iţa patului" (Calendar 1980: 62). 5. Personificare a



dragostei, similar cu Zburătorul: "La mijlocu codrului, / Unde stau porţile-nchise, /Fetele pe tablă scrise, / Prinde doru-a mă-ntreba: / - Doară caţ pe cineva? / - Catpe cel cu pană verde, / Sus i Dumnezău, nu-l rebde / ... / Că m-o-nvăţat sărutată/ Şi m-o lăsat supărată; / Şi m-o-nvăţat a ibdi / Şi m-o lăsat a dori" (Papahagi1925: 167). - Lat. podolus (< dolare "a durea"), cf. it. duolo, fr. deuil, sduelo, port.dó.

dorovăí, dorovăiesc , vb. tranz. - A face curăţenie în casă în ajun de sărbători(Papahagi 1925). În Maramureşul din dreapta Tisei e atestată forma dorvăi "aface curăţenie" (DRT). - Et. nec. (MDA).dósnic, adj. - Retras, izolat, îndepărtat. În expr. Dosnicu de către Soare = Luna:"Mai bine eu că m-oi fa / Un dosnic de cătă Soare. / Cât îi umbla lumea mare /Pă mine nu mi-i afla-re. / Când îi fi la răsărit, / M-oi întoarce la sfinţit" (Antologie1980: 232). - Din dos "spate" (< lat. podossum) + -nic.dosói, s.n. - Ştergar din pânză de calitate inferioară, utilizat la şters vasele: "U,iu, iu, nănaşe mare / N-are cămeşe şi poale. / Că şi-asară o fo' la noi / Învârtită-

nt-on dosoi" (Bilţiu 2002: 131; Oarţa de Sus). - Din dos + -oi.doţânţéa, doţânţele, s.f. - Nasture de zinc cusut pe şerpar: "Mai bine eu că m-oifa / Doţânţele mânânţăle" (Ţiplea 1906: 439). - Probabil ref. la valoarea banuluifolosit ca şi nasture.dozilí, vb. refl. - A se usca; a fi pălit de soare: "Măieranu l-o dozilit, / Todoran s-orăzbolit" (Bârlea 1924: 58). - Et. nec. (MDA).dragomán, -i, s.m. - Conducătorul unei lucrări forestiere (Gh. Pop 1971). Posibil,

în trecut, cu sensul iniţial de "interpret, traducător", deoarece lucrările forestiereindustriale erau coordonate de meşteri austrieci. - Din ngr. dragomanus"tălmaci".

draíci, s.m. - Ferăstrău cu mâner la un singur capăt, utilizat la tăiatul pe lung albutucilor şi la confecţionarea scândurilor. - Probabil de la draibăr (< germ.Treibbohrer).drániţă, -e. s.f. - Şindrilă, şiţă; scândurică subţire, prevăzută cu şanţuri, care se

îmbină una cu cealaltă; spre diferenţă de şiţă "scândurică simplă". Seconfecţionează din lemn de esenţă tare. - Din rus. dranica (Cihac cf. DER).drấmbă, -e, s.f. - Instrument muzical alcătuit dintr-un arc de fier prevăzut cu olamă mobilă elastică de oţel, care produce un sunet monoton, modulat prinmişcarea buzelor: "...o folosesc mai mult fetele, mai ales în vreme de iarnă, la

şezători (...). Pusă între dinţi şi cu slabul curent produs de vârful limbii, acul ei nupoate da sunete puternice, aşa că ariile cântate cu drâmba sunt ascultate înlinişte" (Papahagi 1925: 125). Drâmbu, poreclă în Valea Stejarului. - Din ucr.drumba.dréglă, -e, s.f. - Perie pentru lână; hrebdincă, razilă (ALR 1971: 501). - Et. nec.dric, dricuri , s.n. - Punctul culminant al zilei, al nopţii, al unui anotimp; miez, toi:"În dricu iernii..." (Faiciuc 1998) - Din magh. derék "centru" (DER).



dricár , -uri, s.n. - Plapumă umplută cu pene; dună. - Cf. dricală "plapumă cufulgi" (< magh. derékaly).dríglu, drigle, s.n. - Vergea de fier cu un capăt ascuţit, iar în celălalt un fel delopăţică, folosit la curăţarea găurilor de mină; gratişcă (Şainelic 1986). - Din sl.drugati "a tremura" (DER).dripălí, dripălesc , vb. tranz. - A bătuci; a încâlci (cu picioarele). - Cf. dripi "a

bătători pământul" (< srb. drpati "a târi, a rupe"); Cf. germ. trippeln, drippeln.dripélişte, s.f. - Bătătură, loc bătucit: "Unde s-adună-n cărare, / Fac-îşi dripeliştemare" (Ţiplea 1906: 456). - Din dripăli "a bătuci".dríşcă, -şte, s.f. - Unealtă folosită de zidar pentru a nivela tencuiala. - Din srb.drska (MDA).drişcuí, -esc, vb. tranz. - A nivela tencuiala. - Din drişcă + -ui.droáie, adv. - În număr mare. - Cuvânt autohton, cf. alb. droe "groază" (Rosetti1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983).droángă, drongi , s.f. - Clopot din tablă pentru oi sau vite. Droangă, poreclă în

Bârsana şi Valea Stejarului. - Probabil formă onomatopeică, referitor la zgomotulprodus; sau de la droagă "căruţă hodorogită" (< rus. droga).drob, -uri, s.n. - Bucată mare şi compactă de ceva: "La Ispas c-on drob de caş".■ (top. în Săcel) Drobodava, pârâu, afluent al Izei; tradiţia locală vorbeşte şidespre cetatea Drobodava, situată în apropierea pădurii Măgura, între Sălişteade Sus şi Săcel (Grad 2000: 14). - Din sl. drobǐ, cf. srb. drob, rus. drobǐ "bucată"(DER).drobşór , (drogşor, drobişor), s.m. - (bot.) Nume dat mai multor arbuşti: Genistatinctoria L., utilizat în industria textilă casnică (se extrage culoarea galben-portocaliu, cu care se vopseşte lâna); Isatis tinctoria L. (pentru prepararea unei

culori albastre ca indigoul); Hypericum perforatum (sunătoare); se foloseşte înmedicina populară la dureri de stomac, boli de ficat, de rinichi, eczeme etc.(Borza 1968: 86). - Din ucr. drok (Candrea, Scriban cf. DER) + -şor.drópot, s.n. - Dans specific maramureşean: "În Maramureş, jocul ce-l danseazăfeciori şi fete, perechi-perechi, stă în două părţi: dropotit şi învârtită" (Ţiplea1906). - Din tropot (< trop).drúgă, drugi, (drugalău), s.f. - Fus mare cu care se toarce lâna pentru cergi şigube (Dăncuş 1986). - Din srb. druga.drujíncă, drujinci , (strujincă), s.f. - 1. Felie. 2. Parcelă de pământ. 3. Porţie:

"Nouă gazda ni-i datori / Cu-o drujincă de horincă" (Bilţiu 1996: 70). - Cf. drugină,drughină, drug/drugă (< srb. druga).drúşcă, druşte, s.f. - Fată, de obicei aleasă dintre surorile sau verele miresei,având atribuţii la ceremonia nunţii: "Când s-o zărit zorile, / Sosâtu-i-o druştele" (Bârlea 1924 I: 108); "Tăt stelele, / Druştele, / C'acele mi-s verele" (Ţiplea 1906:417); "Druştele-s doauă; ele cos steagul mirelui şi împletesc cununa miresei; totele fac colacul pentru mireasă" (Papahagi 1925: 318). - Din ucr. družka (< sl.družika, "prietenă").



dubálă, s.f. - Soluţie (din scoarţă fiartă de arin) pentru argăsit pieile sau pentruvopsit lâna (Stoica, Pop 1984). - Din dubi "a tăbăci" + -ală.dubí, dubesc , (dubd'i), vb. tranz. - A argăsi, a tăbăci, a prelucra pielea animalelor pentru confecţionarea unor obiecte (ALR 1956: 531). - Din ucr. dubyty.ducucí, ducucesc, vb. intranz. - A necăji. - Et. nec. (MDA).ducucít, -ă, adj. - Necăjit, sărman: "Câtu-s eu de ducucită" (Papahagi 1925:

326). - Din ducuci + -it.dudăí, vb. tranz. - 1. A fugări, a alerga: "Merge-i tu, li-i dudăi, / Până-n fundu'grădinii" (Bârlea 1924 II: 200). 2. A şuiera, a bate cu putere, cu intensitate: "Cândvântuţu-a dudăi" (Şieu, 1925). - Formă onomatopeică.dudắu, s.n. - (bot.) Cucută (Conium maculatum). Plantă erbacee otrăvitoare, cufrunze mari, flori albe şi fructe brun-verzui, întrebuinţată ca medicament. - Cf.magh. dudva (MDA).dúinu, s.f. - v. daina.duléu, (dulău), s.n., - Drum peste arături. Toponim frecvent (în zona Codru). -

Din magh. dülő "porţiune de hotar".dumánă, s.f. - Nume dat vacilor născute într-o zi de duminică. - Din duminică (<lat. dominica).dumbrávnic, s.n. - (bot.) Plantă ierboasă aromată, perenă, care creşte în păduride fag şi stejar (Melittis melissophillum). În Maramureş se mai numeşte şicânepa-codrului (Bârlea 1924). Utilizată (în medicina populară) în caz deinsomnii, paralizii, dureri de cap, astm bronşic etc. - Din sl. donbravǐnǔ.dúnă, -e, s.f. - Plapumă umplută cu fulgi de pene; dricar. - Din magh. dunyha,germ. Daunendecke "pilotă" (Ţurcanu).durgălắu, -uri, s.n. - Scândură de un lat de palmă, lungă de 80 cm., prevăzută

cu zimţi, cu ajutorul căreia se netezesc (se calcă) ţesăturile de pânză maigroasă. - Din dura "care imită zgomotul unui obiect care se rostogoleşte" (formăonomatopeică), contaminat cu drug(ă) + -lău.durgălí, durgălesc , vb. tranz. - A călca rufele cu durgălăul şi cu maiul. - Dindurgălău, cf. durui, durăi, duriga "a rostogoli".duruí, duruiesc , vb. tranz. - A rostogoli: "Apoi fata ceea durăie găleata la cealaltăfată" (Papahagi 1925: 321). - Din dura; cf. durăi.durzắu, (durdzău), s.m. - (bot.) Jneapăn, pin, ienupăr (Pinus mugo Turra). Bradpitic: "Mamă, din prăguţu' tău / Crească-ţi iarbă şi durzău" (Brediceanu 1957: 40).

- Et. nec. (MDA).dúşcă, duşte, s.f. - Cantitate de băutură care se poate bea dintr-o singură înghiţitură. - Din srb. za dušak "fără să respire", rus. duška "răgaz" (DER).duştulí, duştulesc , vb. intranz. - A fierbe borcanele cu murături într-un vas cuapă. - Cf. tistuli " a fierbe, a distila".dútcă, dutce, (dupcă), s.f. - Monedă veche de argint, de 10 şi 20 de cruceri: "Na,mândră, ţine-mi taşca, / Că am două dutce-n ea" (Bârlea 1924 II: 295); "Taie odutcuţă de dzece creiţari în patru" (Papahagi 1925: 321). - Din ucr. dudok.



F

facắu, (făcău, focau), adj. - (Ref. la oi) De culoare sură (ALR 1956: 276). - Dinmagh. fakó (MDA).fachíol, s.n. - Stofă de lână străvezie; voal (D. Pop 1978). Utilizat de femei cu rolde basma (de culoare albă) sau în semn de doliu (de culoare neagră). - Din

magh. fátyol "văl, voal".fachíuş, (fătiuş), s.n. - Unealtă de lemn utilizată de olari pentru modelarea lutuluicrud. - Probabil dim. de la fat'e "aşchie de lemn răşinos", cu un intermediar fat'iuş.fágure, -i, s.m. - Scânduri care se pun din loc în loc între obezi şi care despartcupele (la morile de apă); aripi. - Lat. favulus.fáin, -ă, adj. - Frumos, minunat: "Este-o floare faină, fără nume, / O floaremândră şi aleasă" (Şteţco 1990: 6). - Din germ. fein "delicat, distins".fáită, faite, s.n. - v. fat'e.

falcắu, adj. - (ref. la cai) Iute, ager, precum şoimul; cu menţiunea falcău "şoim"(Antologie 1980). - Din germ. Falke "şoim" (Ţurcanu).fapt, -e, s.n. - 1. (înv.) Făptură, fiinţă, creatură. 2. Întrebuinţat în descântece cusensul de "charme" (Papahagi 1925). 3. (mag.) Farmec, vrajă (pl. făpturi): "S-otâlnit cu fapt de vânt, / Fapt din câmp, / Fapt pus, / Fapt adus, / Fapt suflat, / Fapt ţâpat, / Fapt de moroi, / Fapt de strâgoi." (Papahagi 1925: 285). - Lat. factum"fapt, acţiune, lucrare, lucru".fárbă, farbe, fărburi, s.f. - Culoare, vopsea. - Din germ. Farbe "culoare" (Trans.,sec. XVII).fármec, farmece, s.n. - (mag.) Vrajă: "Operaţia, acţiunea sau ceremonia

săvârşită în scop de a face cuiva un bine sau un rău, cu ajutorul unor forţăsupranaturale, de care dispune o anumită persoană, în relaţiuni cu spiritelenecurate" (Gorovei 1931: 128). - Lat. pharmecum.fáte, fătii, (fatie, facie), s.f. - 1. Aşchii, surcele (de regulă din lemn răşinos) pentruaprins focul (ALR 1971: 290). 2. Aşchii lungi cioplite de pe trunchi de mesteacăn,folosite la iluminat (Bilţiu 2001): "Moşu' să vedera cu fait'e, cum o fo timpurile p-atunci, cu găteje" (Bilţiu 2002: 328; Urminiş). 3. (Sub forma fat'ie) Picături derăşină sau bucăţi răşinoase arzânde sau luminoase (Papahagi 1925). 4. Tulpinăde cânepă topită rămasă după meliţat (Memoria 2004). 5. Torţă, faclă: "Ca armă

de apărare contra fiarelor se întrebuinţează puşca, iar în cazuri urgente tăciuneleaprins sau facea. Acest obiect numit şi faci sau fat'e se pregăteşte dintr-un lemnde buhaş lung de 4 m., crăpat la un capăt, iar în crăpătură se pune iască sauvăcălie, un burete. Facia o ţin deasupra focului, iar în caz de primejdie, fiindfoarte uscată, de abia o atingi de foc şi se aprinde. Ieşind cu ea afară, dat fiindcurentul de aer ce se naşte când e purtată în fugă, se formează scântei, careprovoacă spaima animalelor sălbatice. Este instrumentul cel mai primitiv de



apărare contra fiarelor" (Morariu 1937: 176). - Lat. fac(u)la (Felecan 2011: 270);Cf. bg. fakla (DER).făcătúră, -uri, s.f. - (mag.) Fermecătură, vrajă: "Se presupune că în trecutcuvântul «descântec» avea un sens mai restrâns, existând şi antonimul său«încântec» (făcătură, fermecătură, vrajă ş.a.)"; "Desemna efectuarea propriu-zisă a practicii magice cu sensul de a modifica o stare de lucruri dată" (Acta

Musei 2002: 155). - Din a face (< lat. facere) + tură.făgădí, făgădesc, vb. tranz. - A făgădui, a promite. - Din magh. fogadni (1) "apromite".făgădáş, -uri, s.n. - Promisiune, angajament, obligaţie: "Făgădaşu-i datorie / Laomu' de omenie" (Lenghel 1979: 214). - Din făgădi + -aş.făgădắu, făgădauă, (fogodău), s.n. - Cârciumă la drum de ţară, unde călătorulpoate înnopta; han. - Din magh. fogadó "han".făiníţă, -e, s.f. - Orificiu prin care curge făina în covată (ALR 1956: 175). - Dinfăină (< lat. farina) + -iţă.

fărínă, -uri, s.f. - (pop.) Făină. - Lat. farina, cf. it. farina, sharina, eng. farine.fărşón, -uri, s.n. - Petrecere cu mâncare şi băutură (Memoria 2004). ÎnMaramureş din dreapta Tisei e atestat termenul fârşan "veselie" (DRT). ÎnTransilvania circulă fărşang "carnaval". - Din magh. farsang "carnaval" (< germ.Fasching "carnaval").fărtái, -ie, s.n. - v. fârtai.fărtát, s.m. - v. fârtat.fătiér , -i, s.n. - Torţă, făclie: "...de Sân-Ziene apoi feciorii fac făt'ieri de draniţă şipticură cu răşână şi le aprind. Fac fătieri pă dealuri, pă imaşuri" (Papahagi 1925:322; Săcel). - Din fat'ie, fat'e.

fătiúşe, -i, (făchiuşă), s.n. - "Unealtă cu care se formează oalele (crude) secheamă fătiuşe; aşa-i spun şi olarii din Vama sau din Ieud" (Iuliu Pop, 1970). -Din fat'e, făt'ie + -uşe.făurár , (faur), s.m. - (pop.) Luna februarie: "Fost-o şi tata morar / În luna luifăurar" (Bârlea 1924 II: 292); "Şi voiu ave a face în luna lu' făurar 11 dzile

întunericu mare" (Codicele de la Ieud, 1630). - Lat. februarius, de la februa,februm, festivalul de purificare a caselor şi a câmpurilor (lucrurile vechi din caseerau aruncate, iar terenurile agricole erau pregătite pentru însămânţările deprimăvară).

fânáţă, -e, s.f. - Teren pe care creşte iarba pentru fân: "Mă luai, luai, / De joidimineaţă / Jos, cătă fânaţă" (Calendar 1980: 7). - Din fân (< lat. fenum) + -aţă.fântâní, vb. intranz. - A curge ca dintr-o fântână: "Să izvora', cum izvorăscizvoarele, / Să fântânea', cum fântânesc fântânile" (Papahagi 1925: 284). - Dinfântână (< lat. fontana) + -i.fârfăít, -ă, adj. - Urât (Papahagi 1925). Fără nicio valoare (Antologie 1980). - Cf.fârfâi (< forfăi "a forfoti, a face treabă de mântuială").



fârtái, -ie, (fărtai), s.n. - 1. Măsură de capacitate pentru lichide, echivalent cu unsfert de litru: "Crâşmăriţă fostu-ţ-ai, / Fârtaiu nu l-ai împlut" (Papahagi 1925: 232).2. Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu 1700 m: "Patru fârtai (depământ) fac o holdă" (ALR 1971: 410). - Din germ. Viertel "sfert"; Din magh.fertály (Bud 1908).fârtát, fârtaţi, (fărtat), s.m. - 1. Frate de cruce; prieteni legaţi prin jurământ până

la moarte. 2. Prieten, tovarăş, ortac. În Maramureş cel mai frecvent avea sensulde "membru al unei cete de păcurari". "Păcurarii împreună formează o ceată sauo confrerie de feciori" (Latiş 1993). Păcurarii devin fârtaţi "înainte de urcatul lamunte, dar după ruptu' sterpelor" prin prestarea unui jurământ "prin care seobligă reciproc să păstreze secretul stânii" (Latiş 1993). - Lat. *frătat (frate + -at);Cuv. rom. preluat în magh. (fertát) (Bakos 1982).fârtăţíe, -ii, s.f. - Formă de înfrăţire a două persoane sau două familii, între carenu există legătură de rudenie; frăţie de cruce; înfrăţire. Ceremonialul presupuneaun anumit ritual practical în biserică, unde cei doi care se înfrăţiau jurau pe

cruce. În Maramureş s-a practicat, până la mijlocul sec. XX, frăţia între familii, înzona Chioar (v. studiul lui Chiş Şter). - Din fârtat + -ie.fâşcăí, fâşcăiesc, (fâscăi, fuscăi, fiscoi), vb. intranz. - A fluiera: "Şi le-aş fâşcăi din gură" (Papahagi 1925: 222). - Der. regr. din flişcăi "a cânta din flişcă (fluier)".fâţăí, vb. refl. - A se agita, a nu avea stare, astâmpăr. - Din fâţ "cuvânt care imităo mişcare continuă" (formă onomatopeică) + -ăi.fédăr , (feder, feidăr), s.n. - Arc din sârmă de oţel, folosit la scaune sau canapele(tapiţate): "Scaun de acela, cu fedăr" (Bilţiu 1999: 374; Berbeşti). Termen atestatşi în Maramureş din dreapta Tisei sub forma feidăr, cu acelaşi sens (DRT). - Dingerm. Feder "amortizor, arc" (Ţurcanu).

fedeléş, -uri, s.n. - 1. Butoi mic pentru transportat apa. 2. Vas de lemn, acoperit,pentru transportat lapte (Rohia). 3. Ploscă. - Din magh. fedeles "cu capac".féder , s.n. - v. fedăr.fedéu, fedeauă, (fideu, fedău), s.n. - Capac (de lut ars, lemn sau tablă) pentruoale (ALR 1971: 304). - Din magh. fedél, fedõ "capac".feísă, -e, s.f. - Secure lată, folosită la cioplitul lemnelor groase (Antologie 1980). -Din magh. fejsze "topor, secure".félcer , -i, s.m. - Asistent medical. - Din germ. Feldscherer "sanitar de front"(Ţurcanu 2005).

félder , -e, s.n. - Unitate de măsură pentru cereale, echivalentă cu 20-30 l. "Unfelder are 22 l" (Mara); "un felder are 32 l" (Giuleşti) (ALR 1971: 419). - Din săs.fyrdel (DEX).félderă, -e, s.f. - Vas (de lemn) pentru măsuratul cerealelor: "Cu grâu roşuvânturat, / Cu feldinţa măsurat" (Calendar 1980: 8). - Din felder + -ă.felelí, vb. intranz. - v. felelui.felelíţă, -e, s.f. - Bucată dintr-o cârpă; fâşie (Hotea 2006). - Probabil din ferfeliţă"zdreanţă" (cf. ucr. ferfélča).



feleluí, feleluiesc, (feleli), vb. intranz. - A răspunde (cuiva), a comenta: "Cine şti',poate citi, / La dor a felelui" (Calendar 1980: 62). - Din magh. felelni (MDA).felezéu, felezee, s.n. - 1. Mătură cu care se strânge pleava de la vânturatulgrâului. 2. Felezeu, nume de familie. - Din magh. fõlõzõ "care mătură" (MDA).feredéu, feredeie, s.n. - 1. Baie, îmbăiere. 2. Baie (cadă; staţiune). 3. Baltă, lac:"Şi ptică pticuri din ele / Şi să face-un feredeu / Să se scalde Dumnezău"

(Calendar 1980: 7). - Magh. fürdõ "baie", prin intermediul unei dial. feredõ(Cihac, MDA).ferestár , -i, s.m. - Geamgiu; care pune geamuri la ferestre (Papahagi 1925). -Din fereastră (< lat. fenestra) + -ar.ferhóng, -uri, (firhong, filhong), s.n. - Perdea în fereastră: "Şi cum s-o uitat pefereastră pe lângă ferhong, a văzut în casă un fecior" (Bilţiu 1999: 386). - Dingerm. Vorhang "perdea".fermecătóare, s.f. - (mag.) Vrăjitoare. - Din farmeca "a vrăji" + -ătoare.fest, adv. - Mereu, tot timpul. - Din germ. fest "cu fermitate; permanent".

féstung, -uri, s.n. - (mil.) 1. Cetate întărită, cazemată. 2. Temniţă, închisoare:"Cum l-o prins, în lanţ l-o pus / Şi la festunguri l-o dus" (Ţiplea 1906: 420). - Dingerm. Festung "fortăreaţă, cetate".feştánie, feştanii, (sfeştanie), s.f. - (rel.) Slujbă de sfinţire, de binecuvântare aunui imobil, a unei construcţii noi. - Din sfinţire "binecuvântare" (< sl. svetǔ"sfânt").feşteálă, -eli, s.f. - Vopsea. - Din feşti + -eală.feştí, feştesc, vb. tranz. - 1. A vopsi, a zugrăvi. 2. (fig.) În expr. a o feşti = a o

încurca. - Cf. magh. festeni "a vopsi".feştílă, -e, s.f. - Fitil (de lumânare, lampă, opaiţ). Feştilă, nume de fam. - Din sl.

svěštilo (MDA).fetíe, s.f. - Feciorie, virginitate: "Hai, mândră, să-ţi arăt glia / Şi tu mie fecioria"(Memoria 2001: 101). - Din fată + -ie.fetí, vb. intranz. - A fi fecioară: "Măritată-i bine-a si, / Da-i mai bine a fet'i" (Memoria 2001: 111). - Din fată + -i.feţấie, (feţâe), s.f. - Faţa unui deal care aproape toată ziua e în bătaia soarelui şiprin urmare e loc acomodat pentru sădirea pomilor (Ţiplea 1906). - Din faţă (<lat. pop. facia) + -ie.fidéu, s.n. - v. fedeu.

fíler , -i, s.m. - (mil.) 1. Sergent (în armata austriacă). 2. Comandant: "Câţi îs fileri şi căprari, / Drăguţu mi-i lingurar" (Ţiplea 1906: 492). - Din germ. Führer (Ţiplea);Din magh. filer (MDA).filigoríe, s.f. - Pavilion, chioşc, cerdac. Foişor construit în faţa intrării, la casă, cuacoperiş separat, în două ape, prin extensia tindei (Şainelic 1986). - Din magh.filagória.finlandéză, -e, s.f. - Cabană forestieră: "La pădure se lucra toată săptămâna; ceide departe, coborau de la munte la 2-3 luni. Butinarii dormeau în cabane numite



finlandeze; focul era la mijloc, iar paturile erau aşezate radial, pentru a se putea încălzi mai uşor şi pentru a-şi usca hainele pe timp de iarnă" (Horj 2007).finticắu, adj. - Muieratic, hermafrodit; "om cu apucături muiereşti (Bilţiu):"Lunatucu-i finticău; nu se căsătoreşte în veci" (Bilţiu 1999: 48). - Et. nec.fióc, -uri, s.n. - Lădiţă; sertar (de masă, de dulap). - Din magh. fiók "sertar".fir , -e, s.n. - (În expr.) În firu-n dinte = ţesătură rară, din care rezultă pânză de

calitate inferioară (Bilţiu): "Câte-o fost femei cuminte / Tăte ne-o ieşit-nainte / Cuspăcele-n firu-n dinte" (Bilţiu 2002: 122; Corni). - Lat. filum.fircălí, -esc, vb. tranz. - 1. A mâzgăli (cu creionul, pe hârtie). 2. A scrie urât. -Probabil de la fir.firţălí, firţălesc, (ferţăli), vb. tranz. - A coase (provizoriu), a tivi; a însăila. - Dingerm. verstürtzt nähen (Ţurcanu 2008: 91).firéz, -uri, s.n. (firiz). - Ferăstrău de mână. - Din magh. fűrész "ferăstrău" (<germ. Führsäge).firhóng, s.n. - v. ferhong.

firispór , s.n. - Rumeguş. - Din magh. fűrészpor "rumeguş".firuí, vb. tranz. - A face fir: "Numai fata gazda-i / Pă firu ce firuiază / Cu ochiţiilăcrimează" (Antologie 1980: 66). - Din fir (< lat. filum) + -ui.fiscoí, vb. intranz. - v. fâşcăí.fiscúş, -i, s.m. - v. fiscarăş.fisculáş, s.n. - Zonă periferică a oraşului Baia Mare, care cuprinde satele dinbazinul minier băimărean (Şurdeşti, Plopiş, Cetăţele, Bontăieni, Şişeşti, Dăneştietc.), "fost domeniu crăiesc al minelor de aur" (Stoica, Pop 1984; Şainelic 1986).■ Domeniile statului. - Din fisc "instituţia care reprezintă statul" (cf. germ. Fiskus"fisc" şi fiskalisch "fiscal") + -ulaş.

fiscárăş, (fiscuş), s.m. - Avocat (Bârlea 1924; ALR 1965: 989; ALR 1973: 740;Lenghel 1979): "Unde fac diliş domnii / Şi legiuiri fiscarăşii" (Bârlea 1924 II: 20).Termen atestat în Budeşti, Giuleşti, Berbeşti, Rona, Bârsana, Petrova, Ieud şi înMaramureşul din dreapta Tisei. - Et. nec.fistắu, -ăi, s.n. - (min.) Ciocan încovoiat, folosit în mină pentru spart roca(Şainelic 1986). - Din germ. Fäustel, Füstel "ciocan", prin intermediul magh.fustély (DER).fitắu, s.n. - 1. Bumbac (de regulă colorat) utilizat la ornarea cămăşilor (D. Pop1978). 2. Legături (de aţă colorată) împletite în trei ziţe făcute guşi (Papahagi

1925): "...cu fitău, ş-apoi în vârvu steagului cu ţurgălăi" (Papahagi 1925: 318). -Din magh. fejto (MDA).fléşteriţă, (flaşcotiţă), s.f. - Lapoviţă; ploaie amestecată cu ninsoare; sloată (ALR1973: 666). - Din fleşcăiala (< fleşcăi).flíntă, -e, s.f. - (mil.) Puşcă cu ţeavă lungă, prevăzută cu fitil, cocoş şi cremene.

În expr. a da (cuiva) o flintă = a-i da o palmă, a-l lovi cu palma: "Tu, babă! cândţi-oi da o flintă, îi sări până la ceie casă" (A. Radu 1941: 12). Flintaru, poreclă înMoisei (Coman 2004). - Din germ. Flinte, cf. magh. flinta.



fliştucá, vb. intranz. - A dejuna, a mânca (Bârlea): "Numai toţi o fliştucat, / Şicătă Baie-o plecat" (Bârlea 1924: 14; Berbeşti). - Din germ. frühstücken "micdejun" (Ţurcanu).flit, -uri, s.n. - Râtul porcului; bot. - Et. nec. (MDA)flitincắu, s.m. - Fecior bătrân, tomnatic (în zona Codru). - Din magh. fitynkó.floáre, flori, s.f. - 1. (gastr.) Floare de grâu = colac în formă de floare, care se

face de sâmbăta Floriilor: "Femeia face la tăt omu din casă câte o floare de grâu,c-aşa-i obiceiu" (Papahagi 1925: 313; Budeşti). 2. (min.) Floare de mină =eşantion monomineral sau format din mai multe minerale, caracterizat prin culori,forme şi dimensiuni cu valoare estetică (ex.: stibină, galenă, baratină, cuarţ etc.).- Lat. flos, floris.floc, -i, s.m. - Smoc (sau fir) de păr sau de lână. - Lat. floccus.flocăí, flocăiesc, vb. tranz. - A jumuli de pene (Hotea 2006). A smulge părul. -Din floc + -ăi.flocoşél, -e, (flocăşel), s.f. - Agrişă; fructul agrişului (Rives uva-crispa), în formă

de boabă verzuie, cu gust dulce-acrişor (ALR 1961: 635). - Din floc + -oşel.florár , s.m. - Denumirea populară a lunii mai; frunzar, luna ierburilor. - Din floare+ -ar.flosterí, (flostări), vb. tranz. - 1. A pava cu piatră. 2. A asfalta (în Maramureşuldin dreapta Tisei). - Din germ. Pflaster "pavaj".flosterít, -ă, adj. - Pavat: "Drumu-i mare, flosterit" (Bârlea 1924: 149). - Dinflosteri "a pava" + -it.flúdără, s.f. - 1. Canalul prin care curge apa la moară (Odobescu 1973). 2.Stăvilar pe care se dă drumul la apă pentru a opri moara sau pentru a reducedebitul apei. Neatestat în alte regiuni din ţară (ALR 1956: 152). - Din germ.

Fluder "canal de lemn, jgheab" (Odobescu 1973), cf. fludern "a plutări lemnul"(Ţurcanu).foáită, -e, s.f. - Neam, sămânţă, viţă. În expr. a-i pieri foaita = a i se stingeneamul. - Din magh. fajta "soi, fel" (Scurtu 1966).foále, s.n., pl. - Pântece, burtă, stomac. - Lat. follis "foale (pentru foc); burduf".fóanchi, s.m. - v. fondi.foc, -uri, s.n. - 1. (med.) Febră, temperatură; înfocăciune, fierbinţeală: "Se scadeprin compresă cu lapte acru sau lapte dulce, pusă pe mâini, picioare, frunte şipiept; se mai pun şi comprese cu felii de cartofi cruzi" (Faiciuc 1998: 100). 2. Foc

viu. a) (med.) Boală de piele caracterizată prin apariţia unor bube mici pe corp:"Când se face foc viu pe piele, ca nişte buburuză, trebuie să iei foc din şpori..."(Bilţiu 2001: 179). b) "Focu d'iu este o omidă păroasă pe care dacă pui mâna ţise fac eczeme, numite tot foc d'iu. Când îl vezi, trebuie să scuipi şi să spui: Ptiu,foc d'iu / Unde te văd / Acolo să ptiei!" (Calendar 1980: 110). c) Focul care seaprinde prin frecarea a două lemne sau prin lovirea a două bucăţi de cremene cuamnarul din oţel (Dăncuş 2010). Este focul care se face primăvara, la stână şi nu



se stinge până toamna. Se mai numeşte "foc mereu". - Lat. focus; Expr. rom.preluat în magh. (fogzsiu) (Bakos 1982).focărí, focăresc, (focăli), vb. tranz. - 1. A aţâţa focul. 2. A întreţine focul un timp

îndelungat: "La Crăciun focăre tătă noaptea" (Faicuc, 1998). - Din foc + -ări.focắu, (facău), adj. - De culoare roşie ce bate spre galben. - Din magh. fakó.fodomént, -uri, s.n. - Fundament, temelie, fundaţie; mur (ALR 1971: 247). În

expr. neam de fodoment = neam cu vechime (Faiciuc 1998). - Lat. fundamentum.fódor , -i, s.n. - Pliu, încreţitură, volan la mânecile cămăşilor femeişti; bezer. - Dinmagh. fodor "pliu, cută".fogáuă, (forgauă), s.f. - Cleşte de fier. Termen atestat şi în Maramureş dindreapta Tisei (DRT). - Din magh. fogó "cleşte".fogodár , -i, s.m. - Cârciumar, birtaş. - Din magh. fogadós "hangiu".fogodắu, (făgădău), s.n. - Han, cârciumă. - Din magh. fogadó "han".foitáş, -uri, (făitaş), s.n. - (min.) Material, de obicei lut, cu care se umple găurile,după ce s-a aşezat în el explozibilul (Gh. Pop 1971: 98). - Magh. fojtás "înecare;

astupare" (Cihac, DA cf. DER).fóltoş, -ă, adj. - Gras, cărnos. Prune foltoşe = renglote (Faiciuc 1998). - Et. nec.fóndi, (foanchi), s.m. - Hingher (Ţiplea 1906; Papahagi 1925): "Că de când m-am măritat, / Ca şi fondi ţi-ai îmblat" (Ţiplea 1906: 420). - Din germ.Hundefänger.font, -uri, s.n. - 1. Unitate de măsură pentru cereale echivalent cu 1/2 kg (ALR1971: 419; Săpânţa). 2. Cântar (ALR 1973; Bârsana, Mara, Giuleşti). 3. Greutatede 1/2 kg utilizată la cântărirea cerealelor: "Fiarele-s de un fontuţ / Le-a purtamândru răruţ" (Bârlea 1924 II: 60). - Din germ. Pfund "livră"(Ţurcanu 2005).fontălít, -ă, adj. - Cântărit, măsurat: "Gura mea e fontălită, / Cu fontuţu de la

Baie" (Calendar 1980: 104). - Din fontăli "a cântări" + -it.forăstuí, forăstuiesc, (forostui), vb. tranz. - 1. A lipi: "El iute o forăstuit / Pt'iele cupt'iele, / Carne cu carne, / Măduă cu măduă" (Papahagi 1925: 281). 2. A îmbinadouă bucăţi de fier prin înfocare; a suda (ALR 1956: 549). - Din magh. forrasztani"a lipi".forgolóm, -uri, s.n. - Agitaţie, circulaţie: "Cu sărbătorile am avut mare forgolompe cap" (Faiciuc 1998). - Din magh. forgalom "circulaţie".fortuí, -esc, vb. tranz. - A împinge, a da la o parte (un cal, o vită). - Et. nec.forzáţ, -uri, s.n. - (min.) Rocă sterilă cu care se umple locurile goale din mină;

rambleu. - Din germ. Vorsatz.foşalắu, foşalăi, (foşălău), s.m. - Pieptene cu dinţi de fier prin care se dau câlţiide lână, ca să se aleagă ce e mai bun; darac: "Eu stăteam nopţi întregi şi măchinuiam cu hrebdinca, da' amu îi boierie. Lâna dată prin foşalăi îi mai pufoasă şimai uşor de tors ori îndrugat" (Călineşti). - Et. nec. (MDA).fóştă, -e, (poştă), s.f. - Scândură mai groasă de 3 cm.; dulap. - Din germ.Pfosten (Ţurcanu 2005).



fotoghín, (fotoghem, fotoghim), s.n. - Petrol, gaz lampant: "Şi cu fotoghemfierbinte" (Bârlea 1924 I: 277). - Din germ. Photogen (MDA).fránţ, s.n. - (med.) Sifilis, boală venerică (Antologie 1980; Memoria 2004).

Atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei, sub forma franţă "sifilis". - Cf. germ.französische Krankheit "boală franţuzească; sifilis".frámbie, -ii, s.f. - Smoc de lână (Stoica, Pop 1984). - Lat. fimbria, -ae "ciucure".

frâmbiát, -ă, adj. - (Oaie) cu lâna creaţă. - Lat. fimbriatus "dantelat; cu ciucuri".froí, froiesc, vb. intranz. - A sforăi (în timpul somnului); a hroi, a horăi (ALR 1971:322). - Formă onomatopeică.frumoásă, -e, (frumuşea), s.f. - (mit.) Personaje fantastice din mitologia rom.,identificate ca semidivinităţi ale vântului, apte să stârnească furtuni. Suntimaginate ca nişte vârtejuri care ridică frunzele şi fânul în aer sau lumini careplutesc deasupra apelor. Alte denumiri: Iele, Mândre, Milostive, Zâne, Şoimane,Vântoase etc. (top.) Frumuşaua, afluent al râului Vişeu. - Lat. formosus.fruntár , -e, s.n. - 1. Pragul de sus al porţilor de lemn, care leagă stâlpii; grindă;

cunună, călăreţ (Vad), grinda de sus (Breb), prazil (Leordina): "Faţa fruntarului este, de multe ori, sculptată, iar marginea de jos şi capetele sunt crestate saurotunjite" (Nistor 1977: 22). 2. Butuc gros de lemn care delimitează vatra foculuide restul colibei păcurăreşti (Georgeoni 1936). - Lat. frontale (Pascu, DA).frunzulí, vb. tranz. - A foşni, a mişca (frunzele): "Stând la umbra unui fag. / Cândaude frunzulind: / - Uită-te, c-amu mă prind" (Calendar 1980: 41). - Din frunză (<lat. frondia) + -uli.fugắu, fugăi, s.m. - 1. Haiduc, pribeag. 2. Potârniche (Perdix perdix); găină depădure (ALR 1973: 607). - Din fugar, de la fugi (< lat. pop. fugire) + -ău.fúnar , -i, s.m. - Frânghier; cel care confecţionează frânghii. Atestat în centrul,

nordul Trans. şi Maram. (ALR 1956: 503). - Din fune/funie (< lat. funis) + -ar.fundătúră, -i, s.f. - Partea de deasupra portiţei (uştior), la porţile de lemnmaramureşene. De obicei este formată din scânduri de brad traforate (figurigeometrice). Uneori este alcătuită din şipci dispuse vertical sau în formă degrătar. Fundătura are valoare strict estetică (Nistor 1977: 22). - Din înfunda "a

închide, a astupa" (cf. lat. infundare) + -tură.fundéi, fundeie, s.n. - 1. Aşternut de paie pus la baza unei căpiţe de fân. 2. Claie(de fân) neterminată: "Am polog din nouă clăi / Şi căpiţe de-un fundei" (Bârlea1924 I: 295). - Din fund "partea de jos a unui obiect" (< lat. fundus) + -ei.

fur , -i, s.n. - Hoţ, tâlhar. (top.) Valea Furului , afluent al râului Baicu, din hotarulloc. Dragomireşti. - Lat. fur "hoţ".fúrcă, furci, s.f. - 1. Unealtă agricolă utilizată la strânsul fânului; furcoi. 2.Furculiţă. 3. Lemnul pe care stă ulucul (la morile de apă). 4. Bifurcaţie, locul undese despart două drumuri sau cursuri de apă; furcitură: "În ce furcă de pârău /Este-on brad înrămurat" (Bilţiu 1990: 7). - Lat. furca.furcitúră, -i, s.f. - 1. Căpiţă mare de fân. 2. Bifurcaţie; cruce de drum. (top.)Furciturile, munte în Dragomireşti (Papahagi 1925). - Cf. furcătură.



furgắu, s.f. - Gură de apă; locul unde se varsă o apă în alta; furcile apelor (ALR1973: 681). - Din furcă, cu un intermediar *furcău (cf. furcitură "bifurcaţie deape").furişór , -i, (furişel), s.m. - Specie de viespi (Vespa vulgaris). - Fur + -işor.fusaíol, -e, s.n. - Greutate pentru războiul de ţesut (Stoica, Pop 1984: 38;Lăpuş). - Probabil din lat. fusio "topire (a metalelor)" sau fusilis "(metal) topit", cf.

it. fusaiola "greutate de metal".fusár , -i, s.m. - Peşte de apă dulce, de culoare galben-castanie, cu dungitransversale (Zingel streber; Aspro streber). Semnalat în râul Tisa (Ardelean,Bereş 2000). - Fus (< lat. fusus) + -ar.fuşăluí, fuşăluiesc, (fuşări), vb. tranz. - A face un lucru în grabă, de mântuială,superficial. - Din germ. Pfusch "lucru făcut de mântuială" (Ţurcanu 2005).fuştél, feştei, (fuscel), s.n. - 1. Vergea, nuia. 2. Treaptă la scară. 3. (pl.) Nuieleverticale de urzit, la împletirea coşurilor (Stoica, Pop 1984; Lăpuş). 4. (pl.)Vergele trecute prin firul de urzeală la războiul de ţesut. 5. (astr.) Fuştei, numele

unei constelaţii: "Răsărit-o Fuşteii, / Frumuşei ca şi domnii" (Bilţiu 1990: 8). - Lat.*fusticellus (< fustis "băţ, ţăruş").



G

gadínă, -e, s.f. - Animal sălbatic, jivină: "Iară el degeaba aleargă şi le ajunge preacele gadine..." (Dariu Pop 1938: 48; Fericea). Termen atestat şi în Codicele dela Ieud (1630): "Lăsa-voiu... de toate gadinele şi broaşte şi cărăbuşi". Gad’ine,poreclă pentru locuitorii din Corni: "apoi la aceia le dzic gad’in’e" (Papahagi 1925:

316). - Din sl. gadinǔ (Miklosich, Cihac cf. DER).gáist, s.n. - Ţuica din prima distilare (Săcel); ţuslă, arcoziţă (ALR 1971: 463). -Din germ. Geist (Ţurcanu).galascán, s.n. (galaschin) - (geol.) "Pt’iatră neagră-vânătă de cernit" (Papahagi1925). - Din magh. gálatskö sau gálitskö sau o der. din slav. merid. galu "negru"(Drăganu cf. Iordan: 271).gálben, -ă, (galbân, galbin, galbăn), adj. - 1. Blond, bălai: "Dragă-mi-i frunza depin / Şi omu cu păr galbân" (Memoria 2001: 21; Borşa). 2. Palid, tras la faţă;uscat, săc (ALR 1969: 56). 3. Ducat, monedă veche de aur: "Berbinţele cu

galbeni ale haiducului Pintea..." (Calendar 1980: 102). - Lat. galbinus.gálhău, (calhău), s.n. - Casma, târnăcop; hagău (ALR 1971: 401; Lenghel 1979).- Din germ. Keilhaue.galíscă, galişti , (găliscă, caliscă), s.f. - 1. Colivie pentru păsări; cuşcă, cotrui,agrat’e (ALR 1971: 280). - Din magh. kalitka "cuşcă, colivie" (Ţurcanu).gáliţă, -e, s.f. - (ornit.) Pasăre de curte, orătanie; găină (Gallus domestica). - Dinsl. (bg., srb.) galica "cioară", din sl. galǔ "negru" (Cihac, DER, DEX).gardínă, -e, s.f. - Gardul confecţionat din lemn ce împresoară o fântână la parteasuperioară (ALR 1971: 285) - Din gard "împrejmuire" (< alb. gardh, sl. gradǔ) +-ină; Cuv. rom. preluat în magh. (gárgyina) (Bakos 1982).

gáter , -e, s.n. - Utilaj de debitat cherestea. - Din germ. Gater (Ţurcanu 2005).gáti,-i, s.n. - Izmene; pantaloni din pânză de cânepă, purtaţi de bărbaţi pe timpulverii: "Tu, mândruţă, bine-m’ placi / De când ai zâs că-mi faci gati’" (Şteţco 1990:297). - Din magh. gatya “izmene; pantaloni" (deşi pare o traducere din rom.).gázdă, -e, s.f. - Stăpânul casei. - Din magh. gazda “stăpân, bogat" (DA, DER).găbănáş, -e, s.n. - Acaret, depozit, cămară; spaţiu de depozitare a cerealelor, aproduselor lactate, a unor piese textile şi de îmbrăcăminte etc. Cămările seprezintă ca nişte miniaturi ale caselor de lemn din zonă (Şainelic 1986).Construcţii specifice zonei Chioar şi Lăpuş, dar întâlnite şi în Maramureşul

istoric: “În forma sa tradiţională, gospodăria chioreană cuprinde o clădireindependentă, cu funcţie de cămară, numită găbănaş. El nu a fost o unitatearhitectonică obligatorie în ansamblul clădirilor cu rost economic, putând fi

întâlnit doar la oameni mai bogaţi, mai găzdaci. Necesitatea construirii uneiclădiri cu rol de cămară a apărut datorită faptului că în casa tradiţională nu existanici o încăpere cu această funcţie. Cămara, ca unitate separată, s-a conservat înChioar până acum 20-30 de ani, dar nu este specifică acestei zone. Clădiriasemănătoare cu găbănaşul din punct de vedere planimetric şi funcţional pot fi



întâlnite în Maramureş, Munţii Apuseni şi în regiunile viticole (Chiş Şter 1983:200-202). - Din magh. gabonas “grânar, hambar".gădărái, -ie, s.n. - Prispa colibei construite în pădure de muncitorii forestieri(butinari); aceste construcţii erau utilizate frecvent de către păcurari, pe timpulverii: “Coliba are un antreu, o tindă, care se numeşte gădărai şi în care sepăstrează diferite unelte necesare stânei, precum şi lemne uscate tăiate pentru

foc" (Georgeoni 1936: 74). - Et. nec.găinúşa, s.f. - (astr.) Numele popular al unei constelaţii: “Răsărit-o Găinuşa, /Hai, mândră, deschide uşa" (Memoria 2004-bis: 1279). - Din găină (< lat. gallina)+ -uşa.gălbeáză, -e, (călbează, călbază), s.f. - 1. Vierme parazit (Distomum hepaticum;Fasciola hepatica). 2. (med.) Boală de ficat a ovinelor şi bovinelor: Boală aficatului la oi: "Pe la noi, pe valea gioasă, / Pier oile de călbază" (Bârlea 1924 II:12). - Cuvânt autohton, cf. alb. këlbázë, gëlbázë (Philippide 1928, Rosetti 1962,Russu 1981, Russu 1981).

gălúşcă, găluşte, s.f. - (gastr.) Sarma (în Vişeu, Săcel, Moisei, Borşa); piroşcă,brozbuţă: “Săracele druştele / C-o mâncat găluştele" (Şteţco 1990: 255). - Dinrus. galuska (DEX).gămán, -i, s.m. - 1. Linguroi, polonic (Chioar). 2. Mâncău. - Probabil din găvan"linguroi".gărván, -i, s.m. - (mit.) Strigoi, muroi: “Nouă gărvăniţi, / Din munte viniţi, / Cuochii zgâiţi" (Calendar 1980: 125). - Probabil de la garvan “cioară" (< bg. garvan).gătá, (găti), vb. refl. - 1. A (se) pregăti, a (se) aranja, a (se) împodobi: “Să măgat, să siu frumoasă / Ca să pot striga la masă" (Calendar 1980: 30). “Că-i vremede să gătat, / Curţile de măturat, / Mesele de încărcat" (Calendar 1980). 2. A

termina, a isprăvi, a sfârşi: “Corinduţa de-o gătăm / Sus la gazde o-nchinăm". 3. A omorî, a ucide, a nimici: “Legea lui că i-o gătat" . - Din gata, cf. alb. gatit (DEX);Din sl. gatiti (DER).gătát, -ă, adj. - Aranjat, îmbrăcat cu haine de sărbătoare: “Unde meri, mândruţ,gătat?" (Memoria 2001: 98). - Din găta.gătéj, -e, s.n. - Vreasc; creangă subţire şi uscată. - Din sl. gatǐ “snop" (DA cf.DER).găván, -e, (gâvan, ghivan), s.n. - Lingură mare de lemn, cu care se măsoarăcheagul când se pune în lapte ca să se facă brânză; are coada de 60 cm şi

capacitatea de 500-700 cmc (Georgeoni 1936; Papahagi 1925). - Cf. srb. vagan"strachină" (Cihac, DA, DEX).găzdóc, -i, s.m., s.f. - Cu stare materială bună, înstărit: "Du-te la ceie găzdacă /Că ţ-a da doi boi şi-o vacă / Şi râtu de peste apă" (Calendar 1980: 79) - Dingazdă + -oc.găzdălui, -esc, vb. tranz. - A trebălui, a lucra (pe lângă casă): "Şi mai cu grijă-itrăi / Dacă-i vre găzdălui " (Memoria 2001: 109) - Din gazdă + -lui.



găzdoáie, s.f., - Stăpâna casei; femeie harnică şi avută: "Şi găzdoaia veseloasă/ C-o ajuns zile frumoasă" (Calendar 1980: 6) - Din gazdă + -oaie.găzduşág, -uri, s.n. - Bogăţie, avere, stare. În expr. a lua pe găzduşag = agăzdui, a da găzduire. "Dracul avea de lucru cu ea, că l-a luat pe găzduşag , că afost bogată femeia şi îi trebuiau ajutoare de lucru" (Bilţiu 1999: 392). Existăcredinţa că averile unor oameni au fost obţinute în chip miraculos, nefiresc, caz

în care persoanele respective erau suspectate că "l-au luat pe dracu pegăzdăşag". Dracul putea să ia forma unui şarpe, a unui câine sau altă vietate(peşti), ori era vorba de un zapis iscălit între om şi necurat. - Din magh.gazdagság "bogăţie".gâdigánie, -i, s.f. - Insectă, gânganie; animal sălbatic înfiorător (Lenghel 1979). -Din sl. gadǔ > rom. gad (DA cf. DER), contaminat cu gânganie.gâlcói, adj. - Cu gâlci, noduri. (s.m.) Gâlcoi , poreclă pentru locuitorii din Moisei(Papahagi 1925). Gâlciuroşi, poreclă pentru locuitorii din Ieud (T.B. Dăncuş2005). - Din gâlcă "umflătură, nod, tumoare" (< sl. galka "umflătură").

gấlmă, -e, (gâlgoi), s.f. - Izbuc; punct de ieşire la suprafaţă, ca izvoare puternice,a cursurilor de apă subterane care străbat interiorul masivelor calcaroase. Gâlmăde apă "umflătură, gâlcă". - Din sl. chlǔmǔ, dar şi în relaţie cu gâl (onomatopeecare imită zgomotul produs de lichide), cf. gâlgoi.gâltán, -uri, -e, s.n. - (anat.) 1. Esofag, gât. 2. "Mărul lui Adam"; poama lui Adam(Ieud), nodul de la grumaz (Petrova), ciontu' grumazului (Vad), (ALR 1969: 96):"Iar unu mai hoţoman / Haţ! găina de gâltan" (Bilţiu 1990: 60). - Gâlt "gât, gâtlej"+ -an (MDA).gândác, -i, s.m. - Şarpe: "Aşa să nu margă nici muşcatu / A gândacului , / Da săcrepe capu lui…" (Papahagi 1925: 283). - Cf. srb. gundelj (DEX).

gânj, -uri, s.n. (ghinci) - Nuia flexibilă (de alun sau de salcie), folosită pe post defunie, legătoare (Papahagi 1925; Nistor 1977). (Top.) Gânju, fânaţe în Borcut,după Gânju, n. pr. sau poreclă (Vişovan 2002). - Din sl. gazǐ (Cihac cf. DER).gârb, -ă, (gârbov), adj. - Cocoşat, adus de spate, încovoiat; gujd’it. Gârbova, top.

în Ieud (Papahagi 1925). - Din sl. gǔrbǔ "spinare", cf. bg. gărb "cocoaşă" (DER),magh. görbe "curbă".gấrci, -uri, s.n. - 1. Cartilaj. 2. Cârcei, contractare a muşchilor (Ţiplea 1906). -Din zgârci "a se strânge, a se contracta, a se chirci" (< sl. sǔgrǔčiti).gârdí, gârdesc, vb. intranz. - A lătra: "Şi câinele rău gârdé" (Memoria 2001: 105).

- Din gârbi "a lătra, a sări pe cineva, a se arunca în spinarea cuiva" (în Trans. şiBucov.), de la gârb "spinare" (DER).gâreábdă, s.f. - v. jereabdă.gârgălắu1, -auă, s.n. - Cocor (Grus grus) (ALR 1961: 696; Borşa). - Et. nec.gârgălắu2, -i, s.m. - (peiorativ) Cârciumar: "De când beu la gârgălău / Nice clopunu-i a meu. / De când beu la gârgăleasă / N-am nemic pe lângă casă" (Bârlea1924 II: 168). - Din gâl "care imită sunetul produs de lichide", cf. a gâlgâi "a sorbizgomotos o băutură", probabil contaminat cu gârlă "apă curgătoare".



gâţ, -uri, (gâţă), s.n. - Grup de 2-3 oi. Mai multe gâţuri formează un botei; 5-7boteie formează o stână: "La noi nu-s multe oi, e aşa, câte vo trei gâţuri" (Papahagi 1925; Vad). - Et. nec. (MDA)gâván, s.n. - v. găvan.gemânár , -i, s.m. - Geamăn, identic: "Oile se aleg după cum au fătat gemânari sau nu şi după cantitatea de lână ce au dat-o la tuns" (Georgeoni 1936: 64). -

Din geamăn (< lat. geminus) + -ar.genuí, genuiesc, (genelui), vb. tranz. - A bănui (pe cineva), a suspecta. - Dinmagh. gyanit "a bănui".genúne, -i, s.f. - Apă adâncă: "Troscot în pădure / Bulbuc în genune" (def. pentru"lemne pe apă"; Papahagi 1925: 299). - Cuvânt autohton (Hasdeu 1894, Russu1981).gerár, (gherar, ghenarie, gerariu), s.n. - Denumirea populară pentru lunaianuarie; cărindar: "1655 în luna lui Ghenuar în 5 am scris Ioan Diiac" (însemnare

într-o biblie din 1648; în Vişeu). - Din ger (< lat. gelum) + -ar, suprapus peste

ghenarie (< sl. genarii "ianuarie").germán, -i, s.n. - 1. Cui gros de fier, bătut pe fundul ulucului pentru a micşoraviteza lemnului care vine la vale. 2. Butuc gros, prins cu un capăt de o margine aulucului, celălalt capăt fiind lăsat liber pe marginea opusă, de care se freacăbuştenii corhăniţi şi îşi încetinesc mersul (Gh. Pop 1971: 86; Vişeu). - Lat.germanus "etnic german".germănár , (germinar), s.n. - Denumirea populară pentru luna martie. - Dingermina "a încolţi" (< lat. germinare) + -ar.gheb, ghebe, s.n. - Specie de ciuperci comestibile (Armilariella mellea). -Probabil din lat. *glibbus (DEX).

gherdán, -e, (zgărdan), s.n. - Şirag de mărgele, de galbeni. - Din tc. gerdan"gât", gerdanlik "şirag" (Şeineanu cf. DER).ghézeş, -uri, (ghezăş ), s.n. - Garnitură de tren: "Când i vedé ghezăşu / Nu-ţ’ maiusca sufletu" (Memoria 2001: 93). - Din magh. gõzõs "cu aburi" (din gõz "abur")(Ţurcanu).ghin, ghinuri, s.n. - Daltă cu tăişul rotund, cu care se realizează ornamentele peobiectele din lemn (Nistor 1977; Felecan 1983). - Et. nec. (MDA).ghíndură, -i, s.n. - Nod. - Lat. glandura (Felecan 2011).ghínci, (gânj), s.n. - Cerc făcut dintr-o nuia subţire şi scurtă: "De Bobotează,

fetele îşi aduceau o farfurie cu apă şi îşi făceau ghinciuri de mesteacăn luat de laSînjorz" (Bilţiu 2001: 352). - Et. nec.ghionoáie, ghionoi, s.f. - (ornit.; pop.) Ciocănitoare (Picus viridis). În Maramureşeste o specie sedentară, care părăseşte însă iarna pădurea, apărând în livezi,unde găseşte muşuroaie de furnici, ouăle acestora fiind hrana lor preferată(Ardelean, Beres 2000). - Cuvânt autohton, cf. alb. gjon "cucuvea" (Philippide1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983).



ghizdéi, -eie, s.n. - Peretele din bârne sau piatră, cu care se căptuşeşte fântânape dinăuntru (Antologie 1980). - Din sl. gyzda "podoabă, ornament" (DA, DER,DEX).giudéţ, s.m. - 1. Primar. 2. Judecător. Giudeţu', supranume în Suciu de Sus(Mirescu, 2006). - Din jude "cârmuitor, judecător".giúlgi, -uri, (giolgiu, giolj, jolj), s.n. - Pânză subţire, transparentă, cu care se

acoperă mortul; linţoliu: "Ştiu eu ce mi-i leacu, / Giolju şi colacu" (Calendar 1980:6). - Din magh. gyolcs (< germ. Kölsch).giundí, giundesc, vb. tranz. - A înjunghia: "Iosâp ş-o pus un gând rău / Săgiunde pă frate-său" (Ţiplea 1906: 440). - Din junghia "a înjunghia" (< lat.ingulare).giuválă, s.f. - Jivină: "O giuvală de câne" (Papahagi 1925). - Et. nec.glájă¹, -e, s.f. - Sticlă, recipient (Memoria 2001). Sticlă de lampă. - Din germ.Glas "sticlă" (DER).glájă², -e, s.f. - Cureaua cu care se leagă cele două părţi mobile ale îmblăciului.

"Glaje d'e-mblăciu" (Mara). - Din oglajă (< sl. oglavu "cap, căpătâi").glédă, -e, (glidă, gled), s.f. - (mil.) Rând, şir de soldaţi. Unitate de luptă: "Stăm îngledă, ca neşte brazi" (Bârlea 1924: 8). "Stăm în gled cu noaptea-ntreagă / Săsim gata mai degrabă" (Papahagi 1925: 275). - Din germ. Glied "front, rând".gligán, -i, s.m. - Porc mistreţ; porc de pădure. Gligan, poreclă şi n. pr. - Din bg.gligan (Conev, Candrea, DEX).gloábă, -e, s.f. - 1. Taxă, amendă (Ţiplea 1906). 2. Despăgubire (Papahagi1925): "Am trăit numa cu gloabă şi cu năcazuri" (Papahagi 1925: 325). 3.Mârţoagă, cal slab: "C-am rămas cu cele gloabe, / Cu oile cele şchioape" (Fochi1964: 563). - Din sl. globa "pedeapsă" (Miklosich cf. DER).

gloátă, -e, s.f. - 1. Mulţime. 2. Alai. 3. Familie, neam: "Cu tătă gloata sa"(Papahagi 1925). - Din sl. glota, cf. srb. glota "familie".globdí, globdesc, vb. tranz. - A pedepsi, a amenda: "Plata care o-am plătit, /Doamne, bine m-o globd'it" (Bilţiu 1990: 137). - Din gloabă "amendă".glod, -uri, s.n. - 1. Noroi, mâl. 2. Teren, drum noroios: "Că de glod te duci pepod, / Da' de dragoste nu pot" (Memoria 2001: 95). 3. Glod, localitate înMaramureşul istoric, pe valea Izei. - Cf. magh. galád "josnic, mârşav, perfid" (DA,DEX); Creaţie expresivă, din rad. glo- "bălăceală" (DER).glúgă, glugi, s.f. - O fâşie din ţesătură din lână, dreptunghiulară, îndoită pe

lungime, cusută la una din laturile înguste, formând astfel un capişon, careacoperă capul şi, în parte, umerii şi spatele. Prinsă cu un şnur de umăr, maiserveşte pe vreme bună şi ca traistă. Iar noaptea este uneori folosită şi drept unfel de sac de dormit (v. Bănăţeanu 1965). "Este incontestabilă reprezentareaglugilor din grupul de daci veniţi să trateze cu romanii, aşa cum apar pe Coloanalui Traian de la Roma" (idem, 31). "Pe mine pământ nu puneţi, / Numai dalbăgluga mea" (Fochi 1964: 565). - Cf. bg. gugla (DEX); Bg. glugla (Tiktin, DA,Scriban cf. DER).



goángă, s.f. - 1. Nume generic pentru insecte. 2. Şină de lemn, utilizată înexploatarea forestieră: "Un mijloc mai perfecţionat de deplasare a lemnului ladrumul de acces era goanga, care funcţiona după principiul şinelor, doar căacestea nu erau din fier, ci din lemn; trunchiul glisa, fiind tras de cai" (Dăncuş1986). - Formă onomatopeică (MDA).godín, -i, s.m. - Godac, purcel (până la un an): "Cu untuţ din godinaş" (Memoria

2001: 8). - Cf. godac (< sl. godu "an" + -an).godínă, -e, s.f. - Loc cu mulţi purcei, cf. (top.) Godineasa, una din vetrele vechiale satului Gârdani (zona Codru). - Din godin "purcel în lapte".gógă, gogi, s.f. - 1. Conducătorul ceremonialului ghicirii ursitului (la Vergel). 2.Sperietoare de noapte pentru copii (Hotea 2006). - Cuvânt autohton, cf. alb.gogë "bau-bau" (Rosetti 1962, Brâncuşi 1983).gogolí, gogolesc, vb. tranz. - A desmierda, a mângâia (Papahagi 1925). - Dincocoloşi.golimán, -i, s.m. - Om sărac, cerşetor, scăpătat: "Că nu suntem golimani, / Că

suntem oameni cu bani" (Antologie 1980: 179; Borşa). - Din gol + -man.golomós, adj. (golomoz, golomoţ, gălămoz) - 1. Ghem, cocoloş. 2. Netrebnic,fără niciun folos (Bârlea 1924): "Şi-a rămas ce-i golomas / Să iubească ce-ifrumos" (Bârlea 1924 I: 102). - Et. nec. (MDA).golónd, -uri, s.n. - Şiret, şnur. - Din magh. galandféreg, trad. calc din germ.Bandwurm (Ţurcanu 2008: 91).góman, (gumăn), s.n. - Sunet, cântec, zgomot, larmă. Termen atestat accidental

în Maramureş: "Pe cel picioraş de munte / Ce gumăn de om s-aude? / Nu-igumăn de om bătrân, / Că-i de trei păcurăraşi" (Fochi 1964: 570; Tg. Lăpuş,1927). Îl reîntâlnim în Moldova: "S-aude, s-aude / Departe la munte / Gomăn,

gomănaş, / Glas de buciumaş; / Gomăn, gomănind, / Oile pornind" (Mioriţa,Costăchescu). - Din sl. gómon, hómon (Costăchescu, DA, DER).gomolóz, -oaze, s.n. - Tăciune de grâu (Memoria 2001). - Din gomoloz "cocoloş,bulz", ref. la forma tăciunelui.góniţă, adj. - 1. Ud, fleaşcă, leoarcă: "Şi dacă se ducé, ziné tăt goniţă până labrâu, că umbla pân ierburile ude şi p'îngă râu" (Memoria 2004-bis: 1281). 2.

Animal "în călduri" (se referă de obicei la vacă). - Din goni (< sl. goniti) + -iţă.gordónă, -e, (gurdună), s.f. - Contrabas. - Et. nec. (MDA).gorgán, -ă, adj. - Boţit, crescut, dâmbos: "Mămăligă gorgană" (Papahagi 1925;

Ieud). - Din gorgan "movilă" (< rus. kurgan, cf. ucr. kurhan).górnic, -i, s.n. - 1. Paznic, pândar. 2. Pădurar: "Şi eu, mândrucă, m-oi fa / Ungornicel hireşăl" (Bârlea 1924: 57). - Din sl. *gorǐnikǔ (< gora "munte, pădure").gótcă, gotce, s.f. - 1. Curcă (gotcoi = curcan); truşcă (truşcoi). Atestat în Giuleşti,Berbeşti, Vad şi Săpânţa (ALR 1971: 396). 2. Găină sălbatică (m., cocoş demunte). - Din ucr. gotka (DER).goz, -uri, s.n. - Rest, gunoi, mizerie: "Curţile le măturară, / Gozu-n poale că-lluară" (Calendar 1980: 134). - Din magh. gaz "buruiană".



grádişte, -i, s.f. - 1. Gard din lemn ce împrejmuieşte prispa casei (D. Pop 1978).2. Grilaj: "Dar uşa era închisă cu gradiştea de fier pe dinăuntru" (Bilţiu 1999: 279;Sarasău). - Din sl. gradište "castru, fortăreaţă, cetate".grái, graiuri, s.n. - 1. Glas, voce. 2. Vorbă, cuvânt: "Soru-sa din grai grăie" (Bilţiu1990: 33). În expr . a lua în grai = a bârfi: "Nu vini pă strat de ai, / Te-or luaoamenii-n grai" (Bilţiu 1996: 326). - Der. regr. din grăi (< bg. graja, srb. grájati).

gráiner , s.m. - v. crainer.granát¹, -e, (grănat), s.n. - 1. Salbă de mărgele pe care o poartă fetele saunevestele la gât: "Are mândra un grănat, / Ce l-a ţesut cu oftat" (Lexic reg.;Chioar). 2. Piatră semipreţioasă de culoare roşie. - Lat. granatum.granát², (granatir), s.m. - (bot.) Plantă erbacee aromatică (Chrysanthemum

parthenium); grădiştea lui Cristos, creasta cocoşului, iarbă amară, muşeţel degrădină. Se foloseşte în medicina populară contra durerilor de cap şi de urechi(Borza 1968: 47): "Ş-on firuţ de granatir; / Granatiru mohorât, / Să-ţi pară popaurât" (Bârlea 1924: 28; Ieud). - Et. nec. (MDA).

grápă, -e, s.f. - 1. Greblă pentru fărâmiţarea pământului arat: "Până la finele sec.XIX, cele mai multe grape erau în întregime din lemn. Treptat, acestea au fost înlocuite cu grape cu dinţi din fier şi cu structură din lemn, iar astăzi tot maifrecvent se foloseşte grapa mecanică" (Dăncuş 1986: 41). 2. Îngrăditura care sepune în gura pârâului ca să oprească crengile, lemnele care le aduce apa spremoară. - Cuvânt autohton, cf. alb. crep "cârlig" (Russu 1981; Brâncuşi 1983;Rosetti 1962).grăí, vb. refl. - A se vorbi, a se sfătui, a pune la cale, a complota: "Tăt s-o grăit să-l omoară" (Bilţiu 1996: 118). - Din srb. grájati (MDA).grăíţă, -e, (graiţă, griţar), s.f. - Crucer, 2 bani (Bud 1908). Griţar, monedă veche

de 2 fileri (Bârlea 1924): "Pentr-on struţ de două graiţă" (Bârlea 1924 II: 213).Monedă mică de aramă în uz (în Trans. şi Bucov.) înainte de Primul RăzboiMondial şi valorând a suta parte dintr-un florin (Bilţiu 1996). - Din germ. Kreuzer,monedă veche cu o cruce imprimată, care a circulat în sec. XIV-XIX.grămătíc, -i, s.m. - (înv.) Secretar într-o cancelarie boierească: "Vine Micu,grămăticu" (Antologie 1980: 83; Sălsig-Codru). - Din ngr. ghrammatikós.grấci, adj. s. - Zgârcit. Grâciu, poreclă în Dragomireşti (ALR 1969). - Din zgârci"a se strânge".grâmjí, grâmjesc, vb. intranz. - A scânci, a plânge: "Prinse pruncu a grâmji / Şi

arinii a-l pârî / La păgânii de jidani" (Brediceanu 1957: 141; Budeşti). - Et. nec.(MDA).grâíşte, s.f. - Holdă, lan de grâu. - Din grâu (< lat. granum) + -işte.gréblă, -e, s.f. - 1. Unealtă agricolă cu dinţi de lemn şi coadă lungă, pentrustrâns fânul: "Clăcaşii cu furcile, / Fete mari cu greblile" (Memoria 2001: 82). 2.Grătar; îngrăditură de fier deasupra puţului, în exploatările miniere. - Din srb.grebla, cf. alb. grembëlë (DER).



greu, grea, adj. - În expr. a fi grea = a fi însărcinată, gravidă; groasă: "Când amfo cu tine gré / Am trecut peste-o vâlce, / Ţi-am scăpat norocu-n ié" (Calendar 1980: 91). - Lat. gravis, grevis.grindéi, -eie, s.n. - Parte componentă a plugului cu tracţiune animală: "Până-amfăcut bârsă nouă / Mi s-o rupt grindeiu-n două" (Şteţco 1990: 233). - Din grindă(< sl. grenda) + -ei.

grindél, -ei, s.m. - Specie de peşte (Orthris barbatulus) frecvent în râurile dinMaramureş. - Din săs. grendel (< germ. Grundel, Gründel).griţar , s.f. - v. grăiţă.grof , -i, s.m. - Nobil maghiar, proprietar de terenuri, cu titlul de conte: "Nu-mi daumintea cât o port / De binele unui grof" (Bârlea 1924 II: 265). Grofu, poreclă înRohia-Lăpuş (Birdas 1994); în Săpânţa (ALR 1969). - Din magh. gróf (< germ.Graf).gróhot, -e, s.n. - Grohotiş; îngrămădire de bucăţi de rocă colţuroasă, rezultatedin dezagregarea stâncilor. (top.) Grohotu, munte în Borşa. - Din rus. grohot

(MDA).gromóvnic, -e, s.n. - Carte populară de prevestire a viitorului, cu caracter astrologic, pe baza interpretării tunetelor, în raport cu zodia în care se produc. -Din sl. gromovǐnǔ, de la gromǔ "tunet" (DA, Scriban cf. DER).gros, groşi, s.m. - 1. Adâncime, profunzime: "Sare-n vânt, sare-n pământ, / Sare'naltu norilor / Şi-n groşii pământului" (Bilţiu 1996: 95; Mânău). 2. Buştean, butucgros (Dariu Pop 1938). Groşi şi Groşii Ţibleşului , localităţi în jud. Maramureş. -Lat. grossus.groş, -i, (groşiţă), s.m. - Monedă de argint care a circulat odinioară în Moldova:"Lasă, lele, pe-o groşiţă. / - Nu poci, că-i de bivoliţă" (Papahagi 1925: 173). - Din

germ. Groschen, pol. grosz (< lat. grossus).groştiór , (groşcior), s.n. - Smântâna care se alege deasupra laptelui nefiert:"Care se alé în cănţi de lut, deasupra, dacă se pune laptele proaspăt, nesert, laprins" (Faiciuc 1998); "Că laptele mi l-o luat, / Groşt'iorul mi l-o strâcat" (Memoria2001: 55). Atestat doar în Transilvania de nord şi Maramureş (ALR 1956: 305).Groşt'ioru, poreclă în Gârdani-Codru. - Din gros "dens; gras" + -tior.grúi, gruiuri, s.n. - 1. Pisc de deal; colină, movilă: "Eu mi-s floare de pe grui / Şinu-s sâla nimănui" (Memoria 2001: 99). Grui, deal în Lăpuşu Românesc. 2. (s.f.)Cocor; gruhă, gruhoi (ALR 1961: 696). Grui, Gruia, n. pr.: "Domnu are un fecior /

Şi îl cheamă Gruişor" (Memoria 2001: 104). - Cuvânt autohton, de la rad. *guer "munte" (Russu 1981); Cuv. rom. preluat în magh. (guruj) (Bakos 1982).grumáz, grumaji, s.m. - 1. Gât, beregată. 2. Gâtlej: "Cu plăcintă şi cârnaţ / Cămerg bine pe grumaz" (Calendar 1980: 16). - Cuvânt autohton, cf. alb. gurmaz,gërmaz (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983).grumbí, grumbesc , (grumbdi), vb. intranz. - A supăra, a necăji (pe cineva); agreşi (faţă de cineva): "De te-a grumbdi câteodată, / Strânge-o-n braţă şi o iartă"(Memoria 2001: 110). - Cf. grumb "grosolan, vulgar" (< sl. grabu, srb. grub).



grunz, grunji, s.m. - 1. Bucată dintr-o materie sfărâmicioasă. 2. Bulgăre: "Pună-nscaldă grunz de sare" (Calendar 1980: 111). - Cuvânt autohton, cf. alb. grundë,din rad. *grund (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983).grunzurós, -oasă, (grundzuros), adj. - Grunjos, cu asperităţi; cu obstacole:"Drumu-i greu şi grundzuros" (Papahagi 1925: 278). - Din grunz + -uros.gúbă, gube, s.f. - Haină ţesută din lână, cu miţe, care se poartă iarna, atât de

bărbaţi cât şi de femei: "Da' aceie nu-i negură, / Că-i badea cu gubă sură"(Calendar 1980: 104). În Maramureş, în trecut, a avut şi o funcţie socială, dediferenţiere dintre nemeşi, ce purtau gube albe şi porţieşi, care purtau gube sure(v. Bănăţeanu 1965: 124). - Din magh. guba (Cihac, DA cf. DER, DEX).gudurá, vb. refl. - (Despre câini) A-şi manifesta bucuria faţă de om. (Despreoameni) A se linguşi. - Cuvânt autohton, cf. alb. gudutis (Russu 1981).gugúţ, adv. - A sta pe vine; ghemuit. - Probabil din gugu "bulgăre de pământ" (<germ. Kubel "glob") sau guguş "porumbel" (< bg. guguška).guj, -i, (guz), s.m. - Şobolan. Guji de pământ = şobolan de mină, socotiţi

"protectori ai minelor": "Gujii -s un fel de şoareci mai mari, şobolani. Aceia anunţăsurpările. Dar nu toţi, numa care-s de pământ, care-s căţei de pământ" (Bilţiu1999: 120; Onceşti). - Din magh. güzü "şoarece de câmp".gújbă, -e, s.f. - Lemn bătut în pământ care, cu ajutorul gânjului, serveşte lafixarea vârtejului la stână (Papahagi 1925; Budeşti). - Cf. cujbă (MDA).gujdít, -ă, (cujdit), adj. - Cocoşat, adus de spate; gârb: "Şi cei bătrâni săgujdesc" (ALR 1969: 111). - Din gujbă "lemn încovoiat" + -it.gurgói, (gurgui, gurgâi), s.n. - 1. Vârful ascuţit al opincii: "La gurgâi cu floricele /Ţi-om rădica până-n stele" (Bârlea 1924 I: 120). 2. Partea încovoiată de la tălpilesaniei; botul saniei (ALR 1956: 359). 3. Vârf, culme. (top.) Gurguietu, munte în

Botiza (Papahagi 1925). - Cf. lat. gurgulio "beregată" (DA, DEX); Gurgullus(Hasdeu).gustáre, gustări, s.f. - Mâncare rece între mese. În Maramureş: prânz, dejun:"Haida la noi pe gustare" (Memoria 2001: 63). "Maramureşenii la dejun îi zicprânz, gustare, iar mâncarea de după-amiază, între orele 16.00-17.00 e ojină"(Bârlea 1924). - Din gusta (< lat. gustare).gúşă, -e, s.f. - 1. (med.) Umflătură a gâtului, prin mărirea glandei tiroide. 2. Firede tors strânse pe degetele mâinii în formă de cerc, spre a servi la împletitul unuibrâu. 3. Umflăturile de la trunchiurile arborilor. - Cuvânt autohton (Philippide

1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983).gútă, s.f. - (med.) Apoplexie, paralizie, dambla. - Lat. gutta "picătură", cf. ucr.gota "paralizie" (DER).gutấi, (gutui), s.m. - (bot.) Pom fructifer cu fruncte galbene, mari, acoperite cupuf şi cu miezul tare (Cydonia oblonga). În Maramureş: mere gutâi, mere gutâie,mai rar gutui . Forma gutui e specific în Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei; gutin- în Transilvania, gutân - în Banat. "Mere roşii şi gutâie, / Să mănânci, să temângâie" (Şteţco 1990: 209); "Blem, mândrule, la feţâie / Să mâncăm mere



gutâie" (Ţiplea 1906: 480). (med.) Ceaiul din fructe se foloseşte contra tusei şirăguşelii; din seminţe se prepară "apă de ochi" (Butură 1979). ■ (top.) Dubletullui Gutâi, masiv muntos, de origine vulcanică, situat la nord de Baia Mare.Probabil forma locală "(măr) gutâi" se datorează confuziei cu top. Gutâi. - Lat.cotoneus, prin intermediul *cottaneus (< cottana "smochină") (Graur, Rosetti,DA); Cf. germ. Quitte "gutuie" (Ţurcanu).

guz, -i. (guj, guzgan), s.m. - Nume dat unor animale rozătoare (mari): şobolan,cârtiţă. - Din magh. güzü "şoarece".



H

hábă, -e, (habdişte, hăbdişte), s.f. - 1. Şezătoare: "Prostu-i badea, n-arecoarne, / Vine-n habă, numa doarme" (D. Pop 1978: 195; Odeşti-Codru). Termenatestat doar în Trans. de nord-vest. 2. Priveghi. - Et. nec. (MDA).

hádă, -e, s.f. - Neam, tagmă, fel, grup, castă: "Nimeni să nu mă cunoască / C-amfost eu la hada voastră" (Bârlea 1924: 34); "O vinit la noi cu tătă hada lui"(Faiciuc 1998; Dragomireşti). - Din magh. had (hadsereg) "armată, oaste"(Candrea cf. DER).hagắu, -auă, s.n. - (înv.) Târnăcop; calhău, galhău. - Posibil din germ. Hacke"târnăcop".haitắu, haităi, (heitaş, hăitaş), s.m. - Gonaş; cel care alungă vânatul. - Din haită(< magh. hajtás "gonire, hăituire").halaríp, -i, s.n. - "Se zice când cineva stă pe mâini şi cu picioarele în sus"

(Bârlea 1924). Halaripi, poreclă pentru locuitorii din Valea Stejarului (fosta ValeaPorcului): "Halaripi Valea Porceni, / Pită crepată, coştueni" (Bârlea 1924 II: 309).- Et. nec.halắu, s.n. - Jgheab din lemn în care se pune sare pentru oi şi, în general,mâncare la animale. - Din valău (< magh. vállu).hald, s.n. - v. hand.halípă, -e, s.f. - Haină ruptă, zdreanţă (Faiciuc 1998). - Cf. ucr. halena (MDA).halúbă, -e, s.f. - Haină: "Ca halubele din fetie / Să le-ncarce pă tri cară"(Papahagi 1925: 170). Termen atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei(DRT). - Et. nec. (MDA).

halúşcă, haluşte, s.f. - (gastr.) Foi de varză (sau viţă-de-vie) umplute cu orez şicarne tocată sau păsat; găluşcă, piroşt'e, bruzbuţă, holupcă. - Din găluşcă (< rus.galuşka).hámneş, -ă, (hamniş), adj. - 1. Şiret, perfid, lotru; fals. 2. Nesătul, lacom: "Şi gurami-i hamneşă" (Papahagi 1925: 191); "Am bărbat tare hamniş, / De mine toatele-o-nchis" (Bârlea 1924: 247). - Cuvânt autohton (Rosetti 1962, Brâncuşi 1983).hámer , -e, s.n. - Ciocan. Hamori , top. în Lăpuşu Românesc unde, pe vremuri,funcţiona un atelier manufacturier, care executa diferite obiecte de fier necesarepentru locuitori, mineri şi armată (Băiuţ 2003: 14). - Din germ. Hammer "ciocan".

hand, -uri, (hald), s.n. - Cânepă de sămânţă (în Chioar); hăldan, aldan (ALR1956: 253). - Cf. germ. Hanf "cânepă" (Ţurcanu).handál, -uri, s.n. - Partea mai întărită (sau mai înaltă) a unui orăşel (Bârlea1924): "Pe la noi, prin hăndăluţ, / Toată muta-i cu drăguţ" (Bârlea 1924 II: 292).Ilba Handal, localitate minieră în apropiere de Seini. - Din germ. Handal "dâmb"(Ţurcanu 2005).harám, -uri, s.n. - Jaf, pradă. ■ (loc. adj. şi adv.) De haram = la voia întâmplării,fără stăpân, lăsat în paragină; de batjocură, de râs: "Să despărţé de familie. Era



de haram. Făce haram. Era de râs în sat, batăr c-o fost om de cinste" (Bilţiu2001: 119); "Du-te, moarte, şi-n alt neam / Nu face din noi haram" (Memoria2001: 114). - Din tc. haram "ilicit, prohibit" (Şeineanu, DA, DEX); Srb. haran"gratuit" (DER).harást, -uri, (haras), s.n. - Fibră (Coman 2004); Arniciu colorat (Lenghel 1979);Lână de merinos colorată (Bulgăr 2007). - Cf. magh. haraszt "ferigă".

haraşéu, -ei, s.n. - Şef, căpetenie a lotrilor, a tâlharilor: "Şi pe noi ne-or auzî /Haraşeii lotrilor, / Putere tâlharilor" (D. Pop 1978: 222; Băseşti). - Et. nec.harbúz, harbuji, s.m. - Dovleac, pepene verde; cucurbătă: "A ta ziţă de harbuz /Să suie pă gard în sus" (Papahagi 1925: 167). Harbuz, poreclă în Dragomireşti şiBârsana. - Tc. harbuz; Din rom. provine pol. arbuz, ucr. arbuza (DER).hárcă, (hârcă), s.f. - (mit.) Peşte uriaş; balenă; "tata peştilor" (Papahagi 1925):"O mărs o fată cu boii la râu şi s-o băgat în marginea râului să adape boii. Şiodată o vinit harca şi-o prins-o pă fată de picior" (Bilţiu 1999: 138): "ÎnMaramureş, deşi lipsesc apele mari, întâlnim totuşi mitocredinţe ale apelor, unele

născocite din raţiuni de ordin practic, având drept scop îndepărtarea copiilor dela apele curgătoare" (Bilţiu 1999: 26-27). - Probabil din hârca (< ucr. hyrka).hásnă, -e. s.f. - 1. Folos, câştig, profit. 2. Satisfacţie. În expr. a avea hasnă (deceva sau de cineva) = a avea folos; a se bucura de ceva sau cineva. - Din magh.haszon "profit" (MDA).hat, -uri, s.n. - 1. Fâşie îngustă de teren nearat care desparte două ogoare;mejdă, răzor. 2. Coama arăturii. 3. Vad, trecere de apă; trecătoare; şar. - Cf. ucr.hat "zăgaz; dig" (DEX, DER).hatijác, -uri, (hătijac), s.n. - (mil.) Raniţă de soldat; borneu. - Din magh. hátizsák"raniţă".

hátra, adv. - Înapoi. (în expr.) Umblă de-a hatra = umblă de-a-ndărătelea(Papahagi 1925: Şieu). - Din magh. hátra "înapoi, îndărăt".haţắu, haţauă, (hăţaş, hăţău), s.n. - Cărare, potecă. Cărarea de la stână la izvor sau în sat (ALR 1956: 408). O cărare pe povârnişul unui deal, pe unde se traglemne (Lenghel 1979; Hotea 2006). - Et. nec. (MDA).háznă, -e, s.n. - Folos: "Pe cum n-am avut nici eu / Haznă de drăguţu' meu"(Memoria 2001: 98). "E atât de general întrebuinţat cuvântul haznă, încât celliterar abia ici colo se aude, rar" (Ţiplea 1906). - Din magh. haszon "folos".hăciúg, hăciuji, s.m. - Creangă: "A me parte-i îngrădită / ... / Tot cu pari şi cu

hăciuji" (Şteţco 1990: 146). - Din hăţiş (cf. desiş, tufiş).hădăráş, -i, (hădărău, hadarău, hadarag), s.m. - Bota scurtă a îmblăciului, cucare se loveşte snopul: "Voi d-aicea vă luaţi, / În pădurea cea de fagi / Şi vă tăiaţihădăragi" (Bârlea 1924: 26). - Din magh. hadaró "îmblăciu".hăitáş, -i, (haitău), s.m. - 1. Gonaş. 2. Iaz care dirijează apa la o moară: "Şiacolo, pe podul Miresii, era un hăitaş mare" (Bilţiu 1999: 139). Hăitaş, top. înRohia-Lăpuş. - Din haită (< magh. hajta) + -aş.



hăizáş, -uri, s.n. - Acoperişul de la casă, şură sau grajd. În Maramureş se faceacoperiş (hăizaş) chiar şi deasupra porţilor de lemn, de la intrarea în gospodărie.

Acesta "este construit, aproape fără excepţie, în două ape. (...) Rândul al doileade draniţă, care depăşeşte cu 10 cm. înălţimea acoperişului, formează creasta.De obicei, creasta se termină în coadă de rândunică având un evident rolornamental (Nistor 1977: 22). "Pă un hăizaş de casă, ce zine pă apă, ca o şaică,

zd'era şi ţâpure Roman Toad'er şî cu un prunc" (Lenghel 1979: 131). - Din magh.hajzás (MDA).hălădí, hălădesc, vb. intranz. - 1. A trăi undeva în voie, în linişte. 2. A scăpa cuviaţa. 3. A reuşi, a trece de, a apuca: "La alţii le-o părut bine / C-o hălăduit cumine" (Bârlea 1924 II: 135); "Cine ibde ş-apoi spune / Nu hălăduia din fune"(Calendar 1980: 81). - Din magh. haladni "a merge mai departe".hămnisít, -ă, (hămnisât), adj. - Nesătul, lacom. - Din hamniş (< magh. hamis) +-it.hăpt, adv. - Chiar, tocmai: "Unde-a vede munţi cu brazi / Gândi-u-a că is hăpt

fraţi" (Calendar 1980). - Cf. hăt (< ucr. het).hărămní, vb. refl. - A se distruge (Papahagi 1925). - Et. nec.hărst, interj. - Comandă pentru oi ca să intre în staule pentru a fi mulse (Hotea2006). - Cf. hârşti, hârş "cuvânt care imită zgomotul produs de spintecareaaerului cu un bici" (onomatopee).hăsnuí, -esc, vb. tranz. - 1. A avea folos 2. A uza de ceva. - Din hasnă + -ui.hăt, adv. - 1. Destul. 2. Mult. În expr. hăt tare, hăt departe (Ţiplea 1906)."Drăguţa mi-i mărişoară, / Cătunia hăt m-omoară" (Papahagi 1925: 209). - Dinucr. het (DA cf. DER).hătijác, s.n. - v. hatijac.

hăţ, s.n. - v. hâţ.hăţí, hăţesc, vb. refl. - 1. A se apuca (de treabă), a începe o acţiune. 2. A seprinde (de ceva): "Toţi de d'işin se hăţâră" (Memoria 2001: 33). - Din haţ (indică omişcare pentru a prinde sau a apuca; onomatopee).hăţáş, s.n. - v. haţău.hăznuí, hăznuiesc, vb. intranz. - A folosi: "O hăznuiesc la toate bolile" (Memoria2001: 29). "Cât în lume ai muncit / Nimica n-ai hăznuit" (Şteţco 1990: 49). - Dinhaznă "folos" + -ui.hâd, -ă, adj. s. - 1. Urât, diform, respingător. 2. Murdar, hâros, tinos: "Şi tu tăt cu

hâda-i hi" (Papahagi 1925: p.194). (mit.) Hâda-Băii, personaj mitologic local,asemănător cu Fata Pădurii: "Frunză verde unghia găii, / Mă ibăsc cu Hâda-Băii" (Bârlea 1924 I: 279). - Cf. ucr. hyd (DEX).hâzắnie, -ii, (hâdzănie, hâdzăne), s.f. - Arătare necurată, bizară, slută: "Tu,hâdzăne! Pă tine nu te vede nime" (Bilţiu 2001: 119). - Din hâd + -anie.hâí, hâiesc, vb. refl. - A se opinti (pentru a ridica o greutate); a se încorda; a seapleca. - Cf. magh. hajol "a se apleca" (DEX).



hâitúră, hâituri, s.f. - (med.) Hernie; vătămătură. - Din hâi "a se opinti" (acţiunecare poate declanşa hernia) + -tură.hấlbe, s.f., pl. - (la pl.) Resturi alimentare ce rămân de la masă. În amestec cuapă (lătúri), se dau la animale: "Cu hâlbele de pă masă" (Papahagi 1925: 207).Termenul circulă în Transilvania şi Bucovina. - Et. nec. (MDA).hâlbăít, -ă, adj. - Netrebnic, nemernic (Lenghel 1979; Bârsana). - Probabil din

hâlbe/hâlbă + -it.hâlboánă, -e, (hâlbon, hâlbonă), s.f. - 1. Vârtej; loc mai adânc în albia pârâului(Hotea 2006). 2. Baltă, loc de scaldă (Chioar). Valea Hâlbocii , top. în Rozavlea(Caia 2002: 8). - Cf. bolboană (< a bolboci).hâlbotí, hâlbotesc, vb. tranz. - A sorbi, a mânca cu zgomot: "O hâlbotit tăt dintroacă" (Faiciuc 1998). - Din hâlbe + -oti.hândắu, hândauă, s.n. - Apă mică: "Murăş, Murăş, hândăuaş / Nu păzî, nutulbura / Că-i mândru pă faţa ta" (Ţiplea 1906: 478). - Et. nec.hấnsă, -e, s.f. - Grup de oi despărţite de turmă (Morariu 1937: 146). - Et. nec.

(MDA).hấră, -e, s.f. - 1. Ceartă, neînţelegere, zâzanie. 2. Murdărie, jeg. - Der. reg. dinhârâi "a se certa".hârâí, hârâiesc, vb. intranz. - A aţâţa, a întărâta. - Din hâr "cuvânt care imitămârâitul câinelui" (onomatopee).hârb, -uri, (hârboi), s.n. - 1. Vas spart; ciob. 2. Vas, oală de lut veche, uzată:"Mă-ntorsăi cătă lădoi, / Tăt de-un blid şi de-un hârboi" (D. Pop 1978: 175). - Sl.,cf. bg. hărb (DA cf. DER).hấrcă, hârce, s.f. - 1. Femeie bătrână, urâtă şi rea. 2. Vechitură, hârb: "Hârcă debabă săraca, / Unde ţi-e fata cea dragă?" (Antologie 1980: 285). Vezi şi harcă. -

Din ucr. hyrka (DEX); Formaţie regresivă de la hârcâi, cf. horcăi (DER).hârcotí, hârcotesc, (hârcâi, hârcăi), vb. intranz. - A respira greu, zgomotos. - Dinhârcăială "respiraţie zgomotoasă" (formă onomatopeică).hârgắu, hârgauă, (hârdău, hârbău), s.f. - Oală mare de lut, cu două toarte, încare se păstrează alimentele: "Văzui pă soacra că vine, / Cu tocana-n pindileu, /Cu laptele-ntr-on hârgău" (Bilţiu 2002: 217; Stremţ-Codru). În Lăpuş, cununa şistruţul miresei se află la un loc, pe gâtul unui vas de lut (hârgău) plin cu apă dincel mai curat şi mai rece izvor al satului (Memoria 2004-bis: 1226). - Cf. hârb"oală de lut veche" (> hârbău).

hârós, hâroasă, adj. - Murdar; tinos, hâd, jegos. - Din hâră "murdărie" + -os.hârtícă, (hărtică, hertică), s.f. - (med.) Tuberculoză: "...da aşe o căpătat hârticăla plomâni, cum zâcem noi p-aici" (Bilţiu 2001: 261). - Din hârcă, hârcăit"respiraţie zgomotoasă" + -ică; Cf. germ. Hektik "respiraţie specifică bolnavilor detuberculoză" (Ţurcanu).hârticós, adj. - v. heticos.hârtoápă, s.f. - v. hotroapă.



hârzób, hârzoabe, s.n. - Cerc de lemn sau de metal de care se prinde o pânză,prin care se strecoară zerul; sită (Papahagi 1925). - Sl., bg. vărzop "legătură"(Cihac, Tiktin cf. DER).hâşâí, hâşâiesc, (hâşăi), vb. intranz. - A alunga, a îndepărta; a ţâpa: "Io de-acolon-oi fuji, / Batăr cât m-a hâşăi" (Bilţiu 1990: 369). - Din hâş!, interj. cu care sealungă păsările de curte (onomatopee) + -îi.

hâţ¹, -uri, (hăţ), s.n. - Frâu; d'epleu, hăţ. - Probabil din hâţ².hâţ², interj. - Haţ; indică o mişcare bruscă, când cineva smuceşte sau trage ceva.- Forma onomatopeică.hâţâí, -esc, vb. refl. - 1. A se agita. 2. A se legăna. 3. A se zgâlţâi. 4. A se

îmbrânci. - Din hâţ² + -âi.hâzî , hâzesc, vb. intranz. - A murdări, a urâţi: "O vacă bălegată / Hâzắ ciurdatoată" (Lenghel 1979: 214). - Din hâd "urât".heába, (hiaba), adv. - În zadar, zadarnic, degeaba: "Nu-ţi bate murgu' hiaba" (Bârlea 1924 I: 226). - Din degeaba; sau direct din geaba "în zadar" (< tc. caba).

hécelă, -e, s.f. - Perie, darac: "De ţi-a fi bărbatul drag, / Pune-i hecela sub cap"(Bilţiu 1990: 105; Lăpuş). - Din germ. Hechel "darac".hédeş, -ă, (hedeşeu), adj. - Frumos, plăcut: "Boii mândrei, hedeşei, / Căra-u-or lupii cu ei" (Bârlea 1924 II: 221). - Posibil din jdd. chídesch "excelent. minunat"(Ţurcanu).héid, -uri, (heid'i), s.n. - Plantaţie, cultură de viţă-de-vie. - Et. nec.heitéu, s.n. - v. hinteu.hélge, helgi, s.f. - Nevăstuică (Mustela vulgaris). - Din magh. hölgy "doamnă";tânără căsătorită; nevăstuică".héli, (heliu), s.n. - Loc: "Şi Domnezo te-o văzut, / Heli în rai nu ţi-o făcut" (Bilţiu

1990: 43). - Din magh. hely "loc".henţ, -uri, s.n. - Măruntaie de animale, resturi de carne (pe Mara, Cosău şi înSăpânţa). - Et. nec.Hera - (top.) Deal care leagă culmea Judeleva de dealurile Plăiuţului (şoseauaRona-Petrova). Localnicii pronunţă Herea sau Hirea. - Ar putea fi un efect alpalatizării lui f în h: Fiera, Ferea (< fier); fără nici o legătură cu lat. hera "stăpânacasei".herdetíş, -uri, s.n. - 1. Vestirea care se face la biserică de către preotul paroh,"atunci când doi tineri, fecior şi fată, cad de acord să se căsătorească. Acestea

se fac de trei ori, în trei duminici. Preotul rosteşte din amvon: «Se căsătoreştenumitul cu numita. Aceasta este prima vestire. Cine ştie ceva deosebit sau gradde rudenie până la gradul patru despre ei, să anunţe oficial parohia. Să aibănoroc». Poporul răspunde: «Noroc să deie Dumnezeu». După vestire, sestabileşte ziua nunţii" (Godja-Oú 2002: 164). 2. Herd'et'işurile din Văleni = obiceicare se ţine în satul Văleni, com. Călineşti-Maramureş, în ziua de Crăciun, cândtoată suflarea satului, după ieşirea de la biserică, se adună în dâmb, "la Iantă" (ocolină din centrul satului, denumită astfel după numele unui evreu ce a locuit în



zonă, în perioada interbelică), ca să asculte un alt fel de vestiri. Acestea suntrostite de un grup de feciori, mascaţi. Textele sunt versificate, au caracter ironicşi moralizator şi se adresează tinerilor necăsătoriţi: "Ionu lui Oú, băiatul cusănătatea, se vesteşte pentru întâia oară cu dăscăliţa lui Iepan". "Băiatul luiBode Ion, cu gânduri multe, se vesteşte pentru a patra oară cu fata lui Nu PotBe, Ileana lui Alexa lui Todoran". "Cinstea de la măritiş / Se cunoaşte-n

herd'eti'iş" (Calendar 1980: 128). - Din magh. hiresztelés "vestire".heredí, herdesc , vb. tranz. - A lucra, a munci, a avea o ocupaţie. - Et. nec.(MDA).heredíe, -ii, s.f. - Ocupaţie, treabă, lucru. De regulă, în expr. a avea heredie = aavea de lucru (ceva; cu cineva). - Cf. heredi (MDA).hernéu, -auă, (hereneu, ierneu, arneu), s.n. - Coviltir; căruţă acoperită curogojină sau pânză; corfă - Din magh. ernyö "coviltir".hertícă, s.f - (med.) Tuberculoză. Se trata cu hrean ras amestecat cu miere destup (Faiciuc 1998). - Cf. hârtică (< germ. Hektik).

heticós, -oasă, (hârticos), adj. - Bolnav de tuberculoză. - Din hertică + -os.hía, s.n. - Lipsă. În expr. mi-i hia = îmi lipseşte, am nevoie, îmi trebuie: "Nu măiei, nu mi-i hia, / Fie-i noră sărăcia" (Bârlea 1924 II: 67). "De-ar si hia de-o gubuţă/ Om cârti ş-a si nouţă" (Papahagi 1925: 183). - Din magh. hiány "lipsă".hiába, adv, - v. heába.híbă, -e, s.f. - Cusur, defect: "Că în ceasu' ce-o născut / Nicio hibă n-o avut"(Şteţco 1990: 76). - Din magh. hiba "greşeală, eroare; defect". Cf. germ. Hieb"lovitură, crestătură" (Ţurcanu 2005).hídoş, -uri, s.n. - Pod plutitor, ponton (Papahagi 1925). - Din magh. hidas "podplutitor".

hij, -uri, s.n. - Plantaţie de viţă-de-vie; vie; heid'i: "O văzut sub hiju Zetii nişteluminiţe" (Memoria 2004-bis: 1288; Cicârlău). - Et. nec.hintéu, hinteauă, (heiteu), s.n. - Trăsură boierească, caleaşcă: "Şi l-o pus încăruţă, în heiteu acela a lor şi o pornit la drum" (Bilţiu 1990: 508). - Din magh.hintó "caleaşcă".hir¹, -e, s.n. - Fir, tulpină: "P-on hiruţ de iarbă mare" (Calendar 1980: 86). - Cf. fir (< lat. filum).hir², -i, s.n. - Veste, ştire, noutate: "Ce hir i la mamă-mea?" (Ţiplea 1906: 189). -Din magh. hir "veste".

híreş, -e, adj. - 1. Frumos, mândru. 2. Straşnic, grozav: "Tri şi patru mi-oi afla /Mai hireş ca dumneata" (Calendar 1980: 25). - Din magh. hires "renumit, vestit,celebru" (Gh. Radu 1970).hiríz, s.n. - Ferăstrău de mână; sirisău. - Din magh. füresz "ferăstrău" (< germ.Führsäge).hitetắu, -auă, (hichetău), adj. - Înşelător, ademenitor, ameţitor: "Horilcuţa-ihichetauă" (Papahagi 1925: 194). - Probabil din magh. hitetlen "necredincios".



hitetuít, -ă, adj. - Amăgit, înşelat: "Şi te du şi te mărită, / Nu şedea hitetuită" (Papahagi 1925: 259). - Din hitetui "a amăgi".hiteuán, hiteoană, (hitioan), adj. - Slab, uscat; amărât. În general se foloseşte caadj. pentru animale: "Boul slab este hiteuan". - Din magh. hitvány "de calitateinferioară; slab" (A. Radu 1970; DER).hleáb, -uri, s.n. - Acaret, construcţii anexe din curtea unei gospodării tradiţionale:

"Să s-aline cu tăte marhăle, / În tăte hleaburile" (Papahagi 1925: 280). - Cf. ucr.chljabaty "a se clătina, a fi hodorogit", ref. la hleab cu sensul de "lucru rău,stricat, vechi; ciob, hârb".hlizí, -esc, (lizi, lizî), vb. refl. - 1. A râde de nimicuri, a chicoti. 2. A rânji. - Cf. ucr.hluzuvaty "a pune într-o situaţie ridicolă" (DER); Cf. ceh. liziti (MDA).ho, interj. - 1. Comandă pentru a sta pe loc (se adresează animalelor, în specialcailor). 2. Destul! Stai! Opreşte-te!: "Ho, ho, ho, nu mă-mpuşca, / Că nu-s fiarafiarelor" (colinda cerbului). - Cf. germ. halt!, holt! (Ţurcanu 2005).hoáspă, -e, s.f. - Înveliş al boabelor de cereale, de fasole, de mazăre. Hoaspe,

poreclă pentru locuitorii din Săcel (ALR 1969). - Et. nec.hobăná, vb. tranz. - A legăna pe braţe: "Eu nu-l pot hobăna că mă dor mânurile"(Faiciuc 1998). - Contaminare între hlobă (< ucr. ohlobla) şi legăna (MDA).Hobấnul, s.n. - (top.) Pădure (în Groşii Ţibleşului-Lăpuş). - Cf. hobână, pe careIorgu Iordan (1963) îl raportează la hobaie "vale, groapă între două dealuri"(Vişovan 2002).hodíşă, adj. - (ref. la oi) Cu coarnele mari şi date pe spate (Precup 1924: 24). -Et. nec. (MDA).hodorogí, vb. tranz. - 1. A face zgomot în mers; a hurui, a zdrăngăni: "Cineumblă pân pod şi nu hodorogeşte" (Fumul). 2. A vorbi mult şi fără rost: "Cine

hodorogeşte / Puţin lucru isprăveşte" (Calendar 1980: 21). - Din hodorog(onomatopee).hógnoş, -i, (hognog, hodnog, hotnog), s.m. - (mil.) Locotenent: "Trâmbiţeletrâmbiţând, / Hognoşii pe noi strigând" (Bârlea 1924 II: 108). - Din magh.hadnagy "locotenent".hohér , -i, s.m. - 1. Călău: "Stegar i-a si hoheru / Că i-a tăie căpuţu" (Memoria2001: 105). 2. Om blestemat. - Din magh. hóhér "călău"; Cf. germ. Haher "cel cecoseşte vieţi" (Ţurcanu 2005).hoí, hoiesc, vb. refl. - A se hârjoni (cu fetele); a se drăgosti, a se săruta. - Et.

nec. (MDA).hóis, (hăis), interj. - Îndemn pentru animalele prinse la jug pentru a coti la stânga(vs. cea, "la dreapta"). - Et. nec. (MDA).hoitár , -i, s.m. - (ornit.) Vultur alb (Neophron perenopterus). În Maramureşspecia are numai o valoare istorică, deoarece este consemnată numai înliteratura veche. În prezent a dispărut complet din zonă (Ardelean, Beres 2000). -Din hoit "cadavru, mortăciune, stârv" + -ar.



holbán, -i, s.m. - Persoană cu ochi mari (Hotea 2006). Holban, poreclă înDragomireşti (Faiciuc 1998). - Din holba "a face ochii mari, a se zgâi" (< lat.volvere).hólbură, -e, s.f. - (bot.) Plantă cu flori mari şi albe sub formă de clopoţei, care se

încolăceşte pe tulpina porumbului; troscoţel; "Că i-oi hi atuncea noră / Când i-acreşte-n prag holbură" (Calendar 1980: 82). - Din volbură (< lat. *volvula, din

volvere).hólcă, s.f. - Zgomot mare, gălăgie, larmă (ALR 1969: 71). - Din ucr. golka(MDA).hold, s.n. - Unitate de măsură pentru terenuri, echivalent cu un iugăr (5400 mp)(Lenghel 1979). - Din magh. hold "iugăr".hóldă, -e, s.f. - Câmp semănat, lan: "Eu holda nu am gătat" (Papahagi 1925). -Din hold "iugăr" (< magh. hold).holendér , -dre, s.n. - (min.) Manşon pentru furtunul de apă sau de aer; colier. -Din germ. Holländer "olandez" (MDA).

holteí, holteiesc, vb. intranz. - A feciori, a petrece tinereţea: "Spală şi cămaşa mé/ Care-am holteit cu ié" (Calendar 1980: 94). - Din holtei "burlac" (< ucr. holtjaj"desfrânat").holúpcă, holupci, s.f. - (gastr.) Sarma, haluşcă (ALR 1971: 530; Rona, Săpânţa).- Probabil din haluşcă.homór , s.n. - Pleavă, hoaspe (ce rămân după ce se cerne grâul): "Că ţi-o lucratsăracele / Şi tu numa' că le-ai dat / Ia, fruntea homorului / Pă deasupra ciurului"(Papahagi 1925: 235). - Et. nec.homotí, homotesc, vb. refl. - A se încurca, a se zăpăci: "Te-ai homot'it şi mni-aidat pe mult înapoi" (Faiciuc 1998). - Din ucr. homút (Papahagi 1925).

homotít, -ă, adj. - Cherchelit, puţin băut, vesel, pilit; şumăn (ALR 1969: 228). -Din homoti.honcăí, (honcăli, honcoti), vb. intranz. - 1. (Ref. la lupi sau câini) A urla. 2. (Ref.la animale cornute) A răji, a boncăli: "Ce răjeşti, Florică, / Ce honcăleşti? / -Cumn-oi răji, / Cum n-oi honcot'i?" (Bilţiu 1990: 297). - Din honc, hong "glas, voce,timbru vocal" (< magh. hang "glas").hont, -uri, s.n. - Vagonet din lemn numit şi "căţel", care şi-a căpătat acest numedatorită scârţâitului său, asemănător cu scheunatul câinelui. Forma cea maiarhaică, cunoscută la Chiuzbaia, era un trunchi de copac scobit, legat şi tras cu o

funie. S-a folosit şi vagonetul cu trei roţi. Roaba şi vagonetul din lemn au dominat în transportul orizontal al minereurilor timp de 400 de ani (a doua jumătate a sec.XV şi sfârşitul sec. XIX) (Şainelic 1986: 42). Hontoaie, poreclă în ValeaStejarului. - Din germ. Hund "câine" (Ţurcanu 2008; 83).hónved, honvezi, s.m. - (mil.) Nume purtat de soldaţii din infanteria maghiară înEvul Mediu şi de soldaţii din armata terestră maghiară sub monarhia austro-ungară (Bârlea 1924). - Din magh. honvéd "militar teritorial".



hopáie, hopăi, s.f. - Văpaie, strălucire: "Văd casa săracului / Din mijlocul raiului, /Din hopaia binelui" (Bârlea 1924 I: 164). - Cf. văpaie (cf. alb. vapë).hopăí, hopăiesc, (hopălui), vb. tranz. - 1. A sări, a sălta, a juca. 2. A cerne; ascutura vasul în aşa fel încât conţinutul să fie amestecat şi să sară hoaspele,pleava. - Din hop, hopa "exclamaţie care însoţeşte o săritură" (onomatopee) +-ăi.

hopăít, -ă, adj. - Jucat, dansat: "Bălţişor mândru-nflorat / Care s-aşteaptă hopăit" (Şteţco 1990: 27). - Din hopăi + -it.hopấc, s.n. - 1. Petrol (pentru lampă); opaiţ, fotoghin. Formă atestată înStrâmtura şi Bârsana (ALR 1971: 330): "Aprinzând un hopâc ce era în casă,vede în gura cuptorului o pită de grâu" (Lenghel 1979: 200). 2. Minge la jocul de-a oina (Calendar 2007). - Et. nec.hopoltíncă, -i, (holobincă, holoptincă), s.f. - Specie de ciuperci comestibile(Russula sp.); iescuţă, oiţă, vineţică, bureţi oieşti (Acta Musei 2002: 358). - Et.nec.

hoptac, adv. - (mil.) Comandă militară cu sensul de "drepţi": "Măi, neamţule, staihoptac, / Să-mi tomnesc ciacău-n cap" (Ţiplea 1906: 490). - Din germ. habt Acht!"Atenţiune, drepţi!" (Ţiplea 1906).horáiţă, horaiţe, horăiţi, s.f. - 1. Uliţă: "De atunci n-am mai umblat noaptea pehorăiţi singură" (Bilţiu 1999: 385; Ieud). 2. Coclaur, vâlcea (Calendar 2007;Finteuş). Termen atestat doar în nordul Trans. - Et. nec. (MDA).hóră, -i, s.f. (sg. hore) - Cântec interpretat vocal sau instrumental:"Maramureşenii horesc şi cântecele lor se cheamă «hori», care şi etimologic şisemantic se deosebesc de «o horă», dansul care până în 1918 nu a fost pentru«jocurile maramureşene»" (M. Pop 1980). ■ Cântec, doină, baladă. "Poporul din

Maramureş nu face deosebirea între baladă şi doină. Cântecele mai lungi,baladele, de comun le numesc hore, pl. hori; cele mai mici, cântecele, doinele:hore şi dârlaiu; acest din urmă, de regulă, înseamnă melodie" (Ţiplea 1906):"Asta-i hore bătrânească / Cine-a trăi s-o horească" (Şteţco 1990: 142). -Termenul horă "dans" provine din ngr. horos, prin intermediul bg. hóro (DA,Puşcariu); Termenul hore, în relaţie cu motivul oilor pierdute, din interj. hole, huli,huri (Sireteanu 1983).horăí, horăiesc, vb. intranz. - A sforăi; a froi, a hroi, a fornăi. - Din a sforăi,contaminat cu a hori "a cânta".

horcotí, horcotesc, (hârcoti), vb. intranz. - 1. A gâfâi, a respira greu. 2. A sforăi:"Când păşeşte, horcoteşte" (Bârlea 1924 II: 243). - Din hor, horc "cuvânt careredă zgomotul produs de cel ce sforăie" (onomatopee).horí, horesc, vb. intranz. - A cânta sau a interpreta la un instrument melodiipopulare: "A cânta hore; când moare vreun fecior tânăr ori vreo fată din sat,atunci nu-l cântă (= bocesc) femeile, ci-l horesc fetele, adică îl petrec cu hori,cântece până la groapă, de regulă cu acompaniament de lăutari" (Ţiplea 1906). -Din hore.



horíncă, (horilcă), s.f. - Băutură alcoolică din fructe sau cereale, distilată de douăori. Termenul horincă e atestat îndeosebi în satele de pe valea Marei. În zonaSăcel-Vişeu-Moisei-Borşa - horilcă. În Săpânţa - pălincă. În paralel circulă şi sin.ţuică, cu menţiunea că "e termen mai nou". După prima distilare se numeşteşpirt, horincă puturoasă, arcoziţă. După a doua distilare se numeşte horincă.Termenul horincă e neatestat (până în perioada interbelică) în alte regiuni ale

ţării: în Crişana, Sătmar şi Oaş - pălincă; în Trans. - vin ars; în Banat, Munteniaşi Moldova - rachiu; în Muntenia - ţuică. "Bată-te, focu, horilcă, / Tu faci omul denimnică" (Şteţco 1990: 340; Borşa). Horincean, Horincar, nume de familie. -Termenul horincă se încearcă a fi derivat din a hori (a cânta), dar mai probabil dela gorilca, din limba ucraineană (Dăncuş 2010); Din ucr. horilka "ţuică" (Caia2002); Din ucr. horilka (după holeră) (DEX).horincíe, -ii, s.n. - Locul (sau instalaţia) unde se fabrică horinca; pălincie. - Dinhorincă + -ie.horholínă, -e, s.f. - Fată bătrână: "Mărită-te, horholină, / Nu şede fată bătrână"

(Papahagi 1925: 221). - Probabil din horhola "a înfrumuseţa, a împodobi"; saudin ţig. horholina "femeie bătrână".horj, -uri, s.n. - 1. Unealtă cu care se curăţă copitele animalelor. 2. Scoabăutilizată la incizarea obiectelor casnice din lemn (Şainelic 1986: 55) - Din horji "ascobi" (< magh. horzsolni).hórmot, s.n. - Gălăgie, zgomot, larmă. - Probabil din hâră "ceartă", cu o var.intermediară *hârmot.horpotí, horpotesc, vb. tranz. - A sorbi, a mânca zgomotos: "Că de când totstărosteşti / Multe blide horpoteşti" (Bilţiu 1990: 83). - Cf. horpăi (< horp "imităzgomotul făcut de cineva care soarbe" + -ăi).

hóşbot, -uri, s.n. - Obiecte casnice, vase: "Pe când a venit acasă, toatehoşboturile i-au fost întoarse hucurel prin casă" (Bilţiu 1999: 98). - Cf. germ.Hausestatt.hótnog, s.m. - v. hognoş.hotroápă, -e, (hârtoapă, cotroapă), s.f. - Groapă, râpă, teren accidentat: "Tot pevăi şi pe hârtoape, / Cu oile cele şchioape" (Papahagi 1925: 218). - Din sl.vrǔtǔpǔ (Cihac, DA cf. DER).hrebíncă, (hreabăn, hreabân), s.f. - 1. Perie cu dinţi de lemn, "ori cu piele deariciu" şi, mai târziu, cu dinţi de fier prin care se trece fuiorul de lână (sau

cânepă), după ce a fost zdrobit cu meliţa. Razilă. 2. Unealtă pentru culegereaafinelor, confecţionată din scândurele subţiri de brad sau stejar, de forma uneicutii cu partea inferioară prelungită şi deschisă, prevăzută cu dinţi în formă depieptene (Dăncuş 1986). - Din ucr. hrebinka (MDA).hrénzălă, hrenzele, s.f. - (gastr.) Plăcinţele de cartofi cruzi daţi pe răzătoare,amestecaţi cu ouă, piper, sare şi făină, prăjite în grăsime şi consumate cusmântână sau lapte de oaie (Faiciuc 1998). - Posibil din jdd. chremzle (Ţurcanu).



hríbă, -e, s.f. - Specie de ciuperci comestibile. Hribă bună, hribă de stejar, hribăde vară (Boletus aereus); hribă de brad, hribă de toamnă (Boletus pinicola); hribăde plop (Leccinum aurantiacum); hribă de carpen (Laccinum carpini). "Este unobicei în Maramureş consumarea preparatelor de ciuperci în perioada posturilor,

înaintea sărbătorilor religioase" (Beres, Marta 2002: 358). "Fata dacă se mărită, /Gândeşti că-i o hribă friptă" (Bârlea 1924 II: 208). Hribe, poreclă în localitatea

Valea Stejarului; Hribe-Coapte, poreclă pentru locuitorii din Năneşti-Maramureş(T.B. Dăncuş 2005). - Din ucr. hryb "ciupercă".hrişcáş, s.n. - Orez. - Din magh. rizskása.hríşcă, s.f. - 1. (bot.) Plantă alimentară (Fagopyrum esculentum). În trecut eracultivată pe suprafeţe întinse, fiind hrana ţăranilor săraci din unele zone (inclusivMaramureş). Din seminţe se obţine făină, din care se prepară mămăliga (Butură1979; Dăncuş 1986). Hrişcă, poreclă, supranume şi nume de familie. 2. (Ref. laoi) Cu pistrui deşi pe obraz (Precup 1924). - Din ucr. hreska, hrička, cf. pol.hryczka (DER).

hroí, hroiesc, vb. intranz. - A sforăi; a froi, a horăi (ALR 1971: 322; Moisei,Borşa). - Formă onomatopeică.huc, (hucurel, huculuc, huculeţ, hucuina), adv. - Tot, toată, toţi, toate. În expr. tot huc, întăreşte pron. nehot. tot: "Dar or zonit tâlharii, pribegii, şî or furat oile tătehuc" (Papahagi 1925: 125). - Cf. buc (< alb. byk) (MDA).húci, huciuri, s.n. - Pădure mică, deasă; crâng; t'ers, corci. "Tufiş ori crângodrăslit din rădăcinile rămase în pământ, în urma tăierii unei păduri" (Ţiplea1906): "Cine despărţă doi dulci, / Ducă-i cord'ii carnea-n huci" (Calendar 1980:73). Huci, poreclă în loc. Moisei (Coman 2004). - Din ucr. hušča "desiş" (Cihac,DA cf. DER).

húdă, hude, s.f. - Spărtură, gaură (în zid, în gard). Perforaţie, gaură practicată înrama capacului de la lăzile de lemn, în care intră ţâţânile (Stoica, Pop 1984). -Cf. sl. hadǔ, "cale, potecuţă" (DEX).huhuiét, huhuietă, huhuiată, adj. - Înalt (Lenghel 1979); ţuguiat, bombat (Bilţiu1990): "Pă ce piatră huhuietă" (Bilţiu 1990: 323; Larga). - Din huhui "deluleţ" +-iet (MDA).huidúmă, -e, s.n. - Persoană înaltă şi solidă (Hotea 2006). Matahală. - Et. nec.(MDA).húită, -e, s.f. - Mulţime, grămadă (Berbeşti, Breb, Budeşti). - Cf. hurtă (< ucr.

hurt) (MDA).hulúbă, -e, s.f. - Fiecare din cele două rude la care trage calul singur la căruţă(ALR, 1971. h. 368; Dragomireşti). - Din ucr. holoblja (DEX).hunsfút, hunsfuţi, (huntuţ), s.m. - Persoană şmecheră, încrezută (Grad 2000;Hotea 2006): "Plinu-i iadu de hunsfuţi / Şi raiu de oameni muţi" (Lenghel 1979:166). - Din germ. Hundsfuada < Hundsfott "rafinat, înşelător (Ţurcanu 2005).hurducá, hurduc, vb. tranz şi refl. - A (se) mişca, a (se) clătina, a (se) scutura, a(se) zgâlţâi, a (se) zdruncina. - Formă onomatopeică.



hurlúp, -i, s.m. - Prune care nu se coc, se usucă în pom sau cad pe jos (ALR1971: 457; Rozavlea, Dragomireşti, Săcel, Vişeu). - Et. nec. (MDA).husár , -i, s.m. - (mil.) Soldat de cavalerie în armata maghiară: "Tăte rând de tufemari / Şi morminte de husari" (Papahagi 1925: 169). Husar, poreclă în Borşa. -Din magh. huszár.húsoş, -i, s.m. - Monedă ungurească de argint de 20 de bani, care a circulat în

Transilvania în sec. XIX: "Spune-ne moarte Pintii, / Că noi bine te-om plăti / Cutaleri, cu husoşii" (Calendar 1980: 132). - Din magh. huszas.hustupá, hustup, (hustupti, hutupti), vb. tranz. - A înfuleca: "Atunci câinele a luattocana şi a hustupat-o iute şi s-a dus în traba lui" (Bilţiu 1999: 312). - Et. nec.(MDA).húşcă, huşti, s.f. - Drob de sare: "Când laptele dă în foc (la stână), focul trebuiehuşcuit (presărat cu sare de huşcă - căpăţână de sare albă) şi cu iarbă verde"(Latiş 1993: 82). Sarea de huşcă se obţine prin fierberea apei de izvoare sau debălţi sărate. - Din ucr. huska.

hútă, -e, s.f. - Sirenă (zona minieră Baia Mare). - Probabil din germ. Hupe "corn,sirenă".hututúie, s.f. - Persoană naivă, năucă, împiedicată, neîndemânatică: "Şihututuiele nu au putut trage haina de pânză de pe ea" (Bilţiu 1999: 403; Oarţa deSus). - Cuvânt autohton (Philippide 1928).huţucắu, huţucăi, s.f. - Fecior zburdalnic: "Tot pe dealuri şi pe văi, / Unde-i vedehuţucăi" (Bârlea 1924 II: 276). - Probabil ref. la huţui "cei doi feciori care au grijăde cununa miresei şi lada de zestre".huţúl, -i, (huţan), s.m. - Populaţie de origine slavă ce vorbeşte un dialectucrainean; a fost colonizată pe văile Tisei şi Tarasului de autorităţile austriece în

jurul anului 1773 (Tomi 2005: 92). "Limba lor este ucraineană, amestecată cuelemente româneşti. Seamănă cu românii la port şi la obiceiuri. După unii, huţuliiar fi cumani ucrainizaţi, după alţii (Iorga), români slavizaţi" (Iordan 1963: 274). -Din ucr. hucul.



I

iá, pr. dem. - (pop.) Forma scurtă a pron. dem. aceasta, această: "În ia sarăminunată" (Calendar 1980).iágă, ieji , (uiagă, oiagă), s.f. - Sticlă. Recipient din sticlă de mic litraj (de regulăde 1 l. sau ½ l.): "Plata noastră-i foarte mică / Numa-o iagă de pălincă" (Bilţiu

1996: 72). - Din magh. üveg "sticlă".iágăr , -i, (iegăr), s.m. - 1. Pădurar; ardău, gornic de pădure. Termenul e atestatdoar în Maramureşul istoric (ALR 1956: 583), respectiv în satele rom. din dreaptaTisei (DRT). În paralel, circulă şi sin. pădurar, ca termen recent (ALR 1971: 540).2. Vânător (Ţiplea 1906; Bilţiu 1996): "Şi eu numa că m-oi fa / Un iegărel tânărel"(Ţiplea 1906: 439). 3. Paznic de câmp; vătaf de ţarină, gornic, pândaş, ardău(ALR 1971: 421). Sens atestat în Borşa. 4. Iagăr, nume de familie şi poreclă înStrâmtura (Papahagi 1925). - Din germ. austr. Jager "vânător" (Ţurcanu).ián, (ien), interj. - Ia; hai, haida: "Ian scoală, stăpâne, scoală" (Papahagi 1925:

238); "Ien, blăm, tu frate, cu mine / La o mănăstire sfântă" (Ţiplea 1906: 441). - Ia+ -ni.iarba-fiarelor - (bot.; mag.) Plantă miraculoasă prezentă în folclorul românesc,capabilă să deschidă orice lacăt, să ajute la descoperirea comorilor, sau sătraducă limba păsărilor şi a tuturor dobitoacelor (Evseev 2001). (med.) Plantăotrăvitoare folosită ca leac în medicina populară (Cynanchum vincetoxicum): "Ie-mă, mândruţ, ie-mă, dragă, / Că io-s fata fetelor / Şi ştiu iarba serălor " (Ţiplea1906: 422).iarba-osului - (bot.) Iarba rănii, iarbă de vătămătură (Anthyllis vulneraria L.).Termen atestat în Borşa (Borza 1968: 21).

iáscă, s.f. - (bot.) Ciupercă parazită care creşte pe trunchiul copacilor (Fomesfomentarius); iască de cioată, văcălie de iască. Era folosită de bătrâni sau deciobani la aprins focul. "Se bagă în mustul grajdului, unde se ţine 2-3 săptămânila dospit, apoi se uscă la soare sau pe pietre încinse. Bătucită bine, ia foc cândbate cremenea pe piatră şi sar scântei" ( Acta Musei 2002: 360). - Lat. esca"hrană, medicament".iáz, -uri, s.n. - Îngrăditură din stâlpi, crengi şi pietre, cu care se abate apa spremoară; zăgaz. - Din sl. jazǔ.ibdí, ibdesc , vb. tranz. - (pop.) A iubi: "Şapte vieţi să vieţuiesc, / Nu mă satur să

ibdesc " (Şteţco 1990: 315). - Din sl. ljubiti.ibóste, (ivoste), s.f. - Dragoste: "O cerut formăcătoare / Să le strâce ibostea-re"(Papahagi 1925: 249). - Din sl. ljubostǐ.ibót, adj. - Îndrăgostit (Papahagi 1925). - Cf. ibostnic.ibóvnic, -i, s.m. - Amant, iubit: "Asta mândră care-i mică, / Asta mi-o fostibovnică" (Şteţco 1990: 306). - Din sl. ljubovnikǔ.



ibúng, -uri, s.n. - (mil.) Manevră sau instrucţie militară (Bud 1908; Bârlea 1924):"Nu-i scoţi la ibung afară / Când e căldura de vară / Şi-i fugăreşti ca să moară"(Antologie 1980: 512). - Din germ. Übung "exerciţiu militar".ic, -uri, s.n. - 1. Pană de lemn cu vârful trecut prin foc, folosit de lădari ladespicarea butucilor de lemn. 2. Pană din lemn de esenţă tare sau din fier utilizată de butinari pentru secţionarea lemnului. 3. Lemnul lărgit la un capăt care

se bagă în gârliciul pietrei alergătoare; limbă (la morile de apă): "Ciudă mn-i pecel mai mic / Că să-ndeasă ca un ic " (Calendar 1980: 108). - Din magh. ik, germ.Zwickel.icastắu, s.n. - v. iucastău.iconár , -i, s.m. - 1. Pictor de icoane. 2. Poreclă pentru locuitorii din Văleni-Maramureş: "Vălenarii erau porecliţi iconari. Că tot ceva mut s-o dus la ocomândare (= înmormântare) şi, la cât de bat o fost, s-o întors cu praporii acasă"(Ion Godja Oul, din Văleni). - Din icoană (< sl. ikona) + -ar.iéderă, (iadără), s.f. - (bot.) Plantă agăţătoare cu frunze verzi, strălucitoare

(Hedera helix): "Viţă verde iadăra" (refren în colindele maramureşene). Sefoloseşte în medicina populară pentru năduşală, dureri de picioare, contrazburăturii (isterie, halucinaţie), la fracturi. Fetele se spală cu ea, ca să le creascăpărul. Lăstarii conţin o substanţă colorantă (galbenă, cafenie), folosită la vopsit(Borza 1968: 82). Simbolizează permanenţa, veşnicia şi nemurirea sufletului,deoarece este verde tot anul (Evseev 2001). - Lat. hedera.iégăr , s.m. - v. iagăr.ien, interj. - v. ian.iépure, -i, s.m. - 1. Mamifer rozător de mici dimensiuni. 2. Stratul de carne de pecoastele porcului. 3. Poreclă (în Moisei, Valea Stejarului, Borşa). - Lat. lepus,

-oris.ieráş, -uri, s.n. - Unitate administrativ-teritorială în vechiul sistem comitantes;plasă, subregiune. - Din magh. járás.iergán, -e, s.f. - 1. Batoză pentru cereale: "Până la începutul secolului nostru setreiera cu îmblăciul (astăzi, cu acesta se bate doar fasolea). Din primele deceniiale secolului nostru s-a folosit batoza ("ierganul") cu tracţiune animală. Ultimulexemplar, ce provine din Preluca Nouă, se găseşte la Muzeul JudeţeanMaramureş" (Şainelic 1986: 29). 2. Denumirea locală a crivacului folosit în mină(Şainelic, 1996). - Et. nec.

iernéu, iernauă, (arnău, herneu), s.n. - Coviltir de rogojină (la căruţe); corfă. - Dinmagh, ernyõ.iertáş, -uri, s.n. - Teren de pe care au fost tăiaţi copacii; curătură, laz, oaş. Locdefrişat, transformat în teren arabil: "Oamenii puneau foc în jurul copacilor ca săse usuce şi să-i taie, ca să-şi facă iertaş" (Odobescu 1973). Iertaşul, pădure înCufoaia. - Din magh. irtás.ierúgă, -i, s.f. - 1. Canal, jgheab la moară (Odobescu 1973). 2. Teren mlăştinos,un fel de vâlcea, fără scurgere (D. Pop 1978). 3. Râpă. Toponim frecvent în



satele din zona Codru. - Sb., ucr., rus. jaruga (DA cf. DER); Din s. dial. ier "iarbăde slabă calitate" (Vişovan 2002).iéstimp, (estimp), adv. - În acest an: "Că mi-am pus tortul de-a moi / Şi deiestimp şi de an, / Într-o scoică de bostan" (Bilţiu 2002: 249). - Acest (iest) + timp.iézer , -e, s.n. - Lac adânc de munte. Tău. Ochi de mare ("cum îl numeştepoporul"; Morariu 1937). Iezerul, lac glaciar în M-ţii Rodnei, pe versantul nordic al

vf. Pietrosul Mare, la 1.825 m. - Din sl. jezerǔ.ijdení, (ijdăni), vb. tranz. - A face, a crea, a zidi, a naşte: "Pe Eva o ijdănit "(Bârlea 1924); "Un prunc mic o ijdănit / Şi pe pământ o zânit" (Memoria 2004:139). Termenul s-a conservat preponderent în colindele de factură religioasă. -Der. regr. din ijderi (< sl. izdirati).ilắu, ileie, (ileu), s.n. - 1. Nicovală mare, montată pe o buturugă, pe care se batefierul înroşit. 2. Nicovală mică de fier, pe care se bate coasa; se înfinge înpământ pe jumătate; este prevăzută cu un opritor de lemn numit popă; batcă. -Din magh. üllő "nicovală".

iliác, -i, s.m. - (bot.) Anin de munte, liliac de munte (Alnus viridis). Semnalat înM-ţii Rodnei (Borza 1968). - Din liliac "plantă cu flori mov" (< tc. leytak).ilíoi, ilioaie, s.n. - (mit.) Zână cu puteri malefice: "L-o tâlnit ilioi cu ilioaie, / Strâgoicu strâgoaie" (Papahagi 1925: 284). - Din iele + -oi.ilíş, -uri, s.n. - 1. Scaun, de regulă cu arcuri, din piele, care se aşează pesteloitre, la căruţele ţărăneşti: "Văd că-i iliş, scaun de acela cu fedăr; la sanie cu cai"(Bilţiu 1999: 373; Berbeşti). 2. Suport de lemn de forma unei scări, aşezat pesania trasă de animale, pentru transportul nutreţurilor. - Din magh. ülés "loc deşezut".imáş, -uri, s.n. - Teren necultivat folosit pentru păşunat; izlaz. - Din magh.

nyomás (DER, DEX).ináş, -i, s.m. - 1. Flăcău (Trans.). 2. Ucenic (Seini). - Din magh. inas "ucenic"(DA).indreá, indrele, (îndrea, andrea), s.m. - (pop.) Luna decembrie. - Cf. Andreas.Ineu, (Inău) - (top.) Vârf în M-ţii Rodnei (2280 m.) - Posibil din inie "gheaţă carese formează iarna pe suprafaţa apelor curgătoare; brumă mare" (< sl. inije"grindină").íngă, (îngă, ningă), prep. - Lângă: "Măderan crescut în iarbă, / Măi mândruluţ d’ingă apă" (Papahagi 1925: p.185). "Ca formă, acest ningă îl putem apropia de

prepoziţia arom. nângă (sau ningă) însemnând "lângă" şi rezultat prin asimilareadin lângă < nângă (>ningă)" (Papahagi 1925: 159).iní, in, vb. intranz. - (pop.) A veni; (dial.) a zini: "Ină, tată, ină! / Oile furatu, / Înţară mânatu" (Papahagi 1925: 124). "Ştiu că-ar ini şi mândru / Ca să-şi stâmperedoru" (Papahagi 1925: 207). "Sunetul v, în unele cuvinte, în dreapta Tisei (peVişeu) şi în jos de Sighet, nu se pronunţă; ex: iţă, ităl, ine, otrăiesc (viţă, viţel,vine, otrăvesc); pe când în ţinutul Izei şi al Marei v se pronunţă z; ex: ziţă, ziţel,zine, otrăzesc" (Ţiplea 1906: 413). - Lat. venire.



iobán, adj, - Mare, dezvoltat (Grad 2000). - Probabil din magh. jobban "maibine".ióf , -i, s.m. - Latifundiar maghiar (cu nume de conte) în Transilvania; grof: "Iofule,măria ta"; "Bag sama, e numele împăratului; acela-i ca un grof" (Papahagi 1925).- Din magh. gróf (< germ. Graf "conte").iói, interj. - Vai. Cuvânt care exprimă nemulţumire, surpriză, indignare, mirare,

admiraţie, frică etc.: "Ioi de mine, hăi soacră" (Memoria 2001: 113). - Formăonomatopeică.ioság, -uri, s.n. - Proprietate, moşie; avere, avuţie: "Ies afară, n-am iosag, / Cefocuţu' să mă fac?" (Ţiplea 1906). - Din magh. jószág "avere".írcă, irci , s.f. - Caiet (de şcoală). Atestat în Săcel, Ieud şi Moisei, dar şi în sateledin dreapta Tisei (ALR 1973: 692; DRT). - Din magh. irka "caieţel".írhă, irhe, s.f. - 1. Aplicaţii decupate de piele subţire; ormanent pe pieptarelefemeilor (Bănăţeanu 1965: 122). 2. Atestat cu sensul de "şubă" în satele dindreapta Tisei (DRT). - Din magh. irha.

iroásă, -e, s.f. - (mit.) Zână rea, duh rău; iele, ilioi, vântoase, frumoase etc.: "Nute văita / Că eu pă toţi oi striga: / Tăte iroasele / Şi vântoasele / Şi moroi / Şistrigoi / Şi d’eot’itori" (Papahagi 1925: 283). - Posibil der. regr. din irodiţă, irodiţe"iele", prin contaminare cu vântoase sau frumoase; Cf. irează, eres (MDA).ismolénci, (smolenci), s.m. - Pantaloni de păcurar. - I + smoli + -enci.Ispás, s.n. - (pop.) 1. Sărbătoare precreştină de pomenire a morţilor (a moşilor şistrămoşilor), marcată prin ospăţ funerar şi danii. La mijlocul lunii iunie suntpomeniţi moşii de Ispas, care urcă la cer. În Maramureş, moşii se pomeneau încimitir, unde se ofereau colaci copiilor. Riturile acestui cult se regăsesc înRosalia romanilor şi Florilia daco-românilor. 2. Sărbătoare religioasă creştină

suprapusă peste vechiul cult de pomenire a morţilor. Înălţarea Domnului.Simbolul iertării păcatelor şi a mântuirii prin moartea lui Isus. Se sărbătoreşte la40 de zile după Paşti. "Când a si pe la Ispas / Noi ţi-om da urdă şi caş" (Memoria2001: p.3). De Ispas, "fetele caută să aducă mătrăgună pe joc, pe lucru, pemăritat, dar şi pe ură" (Memoria 2004-bis: 1186). 3. Paştile Cailor, tradiţie desorginte creştină legată de Ispas. Ziua în care pot fi sloboziţi caii să pască undevor, să se sature odată pe an, cum le-a hărăzit Maica Domnului, în noaptea încare s-a născut Isus: "Si-aţ, voi cai, blăstămaţi, / Şohănit să n-aveţ saţ / Numa'vara la Ispas, / Ş-atuncea numai un ceas" (Papahagi 1925: 233). - Din sl. sǔparǔ

"mântuitor" < praznic supasa vuznesenja "sărbătoarea ridicării la cer aMântuitorului".ítros, s.m. - (rel.) Utrenie, mânecare, care premerg liturghiei (Bud 1908). Slujbacare se face dimineaţa: "Să fii gazdă veselor, / Să poţi merge la itros" (Bârlea1924 I: 132). "Slujbe sfinte şi itroase, / La zile mari şi frumoase" (Bilţiu 1996:146). - Din gr. utros "utrenie", probabil contaminat cu sl. (j)utros "dimineaţă"(DER).



íţă¹, -e, s.f. - Partea războiului de ţesut prin care se trag firele la urzitură: "Iţelesunt făcute din tort de cânepă, din bumbac sau din lână; servesc pentru rostatulpânzei; sunt mişcătoare în sus şi în jos cu ajutorul ponojilor, purtaţi de apăsareapiciorului" (Bârlea 1924 II: 469): "Câţi or mâna gâştile / Tăţ or trage iţele"(Memoria 2001: 100). - Lat. licia "urzeală, fir".íţă², -e, s.f. - (pop.) Viţă, neam: "Iţa me cu iţa ta / Şohan nu-i de-asemenea"

(Ţiplea 1906: 470). - Din viţă (< lat. *vitea), prin palatalizarea lui v + i > i.iţălár , -i, s.m. - Moluşcă de broască (Hotea 2006). Viţelar, s. dial. - Din viţel (<lat. vitellus), prin palatalizare + -ar.iţíe, iţii , s.f. - (înv.) Măsură veche pentru lichide; făcea şase decilitri şi ceva (Bud1908; Ţiplea 1906). Trei iţii făceau 2 litri: "Să bem vin cu iţia, / Să ne-mpărţimdragostea" (Papahagi 1925: 203). - Din magh. icce (Bud, Ţiplea).iucastắu, iucastauă, (icastău, licastău, lucastău), s.n. - Unealtă ascuţită cu carese fac găuri în cercurile de fier (la roţi); dorn, priboi. - Din magh. ljukasztó "dorn".iuí, iui , vb. intranz. - A striga, a chiui. - Din iu, interj. "strigăt repetat la horă"

(formă onomatopeică).ivóste, s.f. - v. iboste.izán, izeni , s.m. - Nume colectiv dat locuitorilor din satele de pe Valea Izei(Maramureşul istoric): "Dup-on câne de izan" (Bârlea 1924 II: 10). - Din Iza (=curs de apă ce izvorăşte din M-ţii Rodnei şi se varsă în Tisa) + -an.izvárniţă, -e, s.f. - Zărul rezultat din laptele de oi după ce se alege caşul. Termenutilizat în satele de pe Valea Marei, inclusiv Sighet, Săpânţa şi Petrova; de laRozavlea până la Borşa se foloseşte sin. zer (ALR 1971: 380). - Din sl. zavariti(Papahagi 1925).izerói, s.m. - (bot.) Iederă (D. Pop 1970): "Zis-a badea de la noi / Să-i fac struţ cu

izeroi " (Familia, 1891 cf. D. Pop 1970: 154).izuí, vb. tranz. - A schimba cursul apei prin ridicarea unui obstacol în caleacursului natural (Grad 2000). - Et. nec.



Î

îmbăierá, îmbăierez , vb. tranz. - "A lega cămaşa sau sumanul la grumazi" (Bud1908). - Îm + baier "şiret, curea, sfoară" (< lat. bajulus, bajula) + -a.

îmbăierát, -ă, adj. - Legat cu baiere: "Cu sumanu-mbăierat" (Papahagi 1925:233). - Din îmbăiera + -at.

îmbălţuí, îmbălţuiesc , vb. tranz. - A lega balţul pe capul miresei: "Apoi saraîmbălţuiesc pă mn'ireasă" (Papahagi 1925). - Îm- + balţ "panglică, voal" (< lat.balteus) + -ui.

îmbărbânţá, îmbărbânţez , vb. tranz. - A împodobi cu bărbânoc (de obicei,steagul de nuntă). - Îm- + bărbânoc "saschiu" + -ţa.

îmbătăciúne, -i, s.n. - (med.) Ameţeală. În expr. îmbătăciune de cap (ALR 1969:165). - Din îmbăta "a se ameţi cu băutură" (< lat. *imbibitare, din bibitus "beat") +-ciune.

îmbe, num. - (înv.) Ambele: "Şî o băgat îmbe picioarele în cizmă" (Papahagi

1925: 125). - Lat. ambo, -ae; "A existat în rom. un rezultat direct, îmbi, îmbe, cares-a pierdut în concurenţă cu forma neologică" (DER). îmbiţát, -ă, adj. - Albit: "Oile cele-mbiţate" (Bilţiu 1990: 17). - Îm- + biţă "lână deculoare albă" + -at.

îmblăcíu, îmblăcie, îmblăcii, s.n. - Unealtă agricolă folosită la treieratul manual,alcătuită din două piese mobile, una mai lungă (îndârja sau dârjaua) şi una maiscurtă (hădărău/hădărag) legate prin curele (oglăji) sau belciug de fier (ALR1973: 828): "Snopii erau bătuţi cu îmblăciul, după care erau întorşi pe cealaltăparte" (Dăncuş 1986: 44). - Din îmblăti.

îmblătă, -e, s.n. - (min.) Suitor; "construcţie înclinată prin care se circulă între

două orizonturi miniere" (Gh. Pop 1971: 95). - Din umbla "a merge" + -tă. îmblătí, îmblătesc , vb. tranz. - 1. A bate cerealele pentru a le scoate seminţele(cu îmblăciul). 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: "Se îmblăteşte detrăzneşte" (Memoria 2001: 102). - Cf. sl. mlatǐtǐ "a bate".

îmborbocá, vb. refl. - A se răsturna, a se da peste cap. - Et. nec. îmboţít, -ă, adj. - (ref. la haine) Şifonat, mototolit. - Îm- + boţi + -it. îmbucá, îmbuc, vb. tranz. - 1. A gusta din mâncare. 2. A înfuleca. - Lat.*imbuccare (DER).

îmbulzí, îmbulzesc , vb. tranz. - A se ghemui, a se înghesui, a se îngrămădi. -

Din în- + bulz "cocoloş, bulgăre". îmbulzất, -ă, (îmbuldzât), adj. - Cocoşat, adus de spate. Termen utilizatpreponderent în satele de pe văile Vişeu şi Iza; în rest se foloseşte gârb, cujd'it,gujd'it (ALR 1969: 111). - Din îmbulzi + -at.

îmbumbá, îmbumb, vb. tranz., refl. - 1. A închide nasturii la haină. 2. (fig.) A închide ochii: "Atâta îmi doresc: să îmbumb ochii liniştit" (Moşul Zaharia, loc.Mara, 2004). - Îm- + bumb "nasture" + -a.



îmburdá, îmburd , vb. tranz. - A răsturna: "Când vântuţu' şi-a sufla, / Vântu' casaa-mburda" (Bârlea 1924 II: 285). - Et. nec. (MDA).

împărătúş, -i, (împărăţăl), s.m. - (anat.) Omuşor; apendice situat în cavitateabucală; ţâfluoc (Petrova), înd'iţătoare (Budeşti, Rozavlea), ţâmburucu' din fundulgurii (Dragomireşti): "Din împărătuş, / De sub împărătuş, / Din vinele grumazilor"(Bârlea 1924 II: 381). - Din împărat "suveran" (< lat. imperator).

împeliná, vb. refl. - A se amărî, a deveni amar ca pelinul: "Că de când te-amaşteptat / Gura mi s-a-mpelinat, / Nu-i bună de sărutat" (Antologie 1980: 314). -

Îm- + pelin (< sl. pelynǔ) + -a. împintecá, vb. tranz. - A îndemna calul cu pintenii. - Îm- + pinten (< sl. *pentinǔ)+ -ca.

împistrí, împistresc , vb. tranz. - A decora, a broda, a încondeia: "Împt'istreşte, /Popistreşte / Guleraşi frăţâne-so, / Cameşă tatâne-so" (Calendar 1980: 4). - Cf.sl. pǐstriti.

împistrătoáre, s.f. - Femeie pricepută în ale ţesătoariei, în confecţionarea

cergilor, a covoarelor tradiţionale: "Treabă să fii loatră şî şî să ai cap bun să ştiiface aşa: acele femei sân' rare pân sat şî le zâcem 'mpkistritoare" (Ileana Ciceu,Budeşti, cf. Papahagi 1925: 96). - Din împistra "a decora" (< sl. pǐstriti) + -oare.

împrelistít, -ă, adj. - Afurisit, blestemat: "Eşti o rujă scuturată, / Din viţa ceablăstămată; / Eşti o rujă domolită, / Din viţa cea-mprelestită" (Bârlea 1924 I: 200).- Et. nec.

împrohodít, -ă, adj. - Sens aluziv de "legat de cineva până la moarte": "Vreu-aisă mă vezi la voi / Împrohodită-napoi / Şi dacă n-oi aduce boi, / Numa ochii meicei doi" (Calendar 1980: 100). - Îm- + prohodi "a face slujba morţilor" + -it.

împirilát, -ă, (împtirilat), adj. - Teren plin de pir: "Pă câmpuţu-mpt'irilat"

(Papahagi 1925: 261). - Îm- + pir + -ilat. încálete, (încalte), adv. - Măcar, cel puţin: "Încalet'e le-o dat de lucru". - Încă +alta.

încârligát, -ă, adj. - Încreţit, cârlionţat. - În- + cârlig + -at. încetinát, -ă, adj. - Cu cetină; plin de ace de brad: "Voi, doi brazi încetinaţi, / Cefocu' vă legănaţi?" (Papahagi 1925: 180). - În- + cetină "ac de brad" (< sl. četina)+ -at.

închipuí, închipuiesc , vb. tranz. - A transforma, a face, a întocmi; a reprezentaprintr-o icoană: "Vin meşteri şi mă cioplesc, / Icoane mă-nchipuiesc" (Bilţiu 1996:

224). - Din în- + chip "faţă, înfăţişare" + -ui. încipcát, -ă, adj. - Dantelat, brodat; înstruţat. - În- + cipcă "broderie" (< magh.csipke) + -at.

înciribá, vb. tranz. - A încuiba, a-şi face cuib, a aşeza în cuib: "Plânsuri de cusară, / Duceţi-vă-n târg la oi! / Acolo vă aşezaţi, / Acolo vă înciribaţi, / La copilaşpace-i daţi" (Antologie 1980: 257). - În- + cirip (formă onomatopeică) + -a.



înciupá, vb. tranz. - (ref. la porumb) A lega rod; "a ţâpa ciup, mătasă": "Oînciupat mălaiu", adică "ţâpă ciucalăú cela afară" (ALR 1973: 806). - În- + ciup +-a.

înciurá, înciurez , vb. tranz. - A coase la gherghef, a face ciur. - În- + ciur "broderie" + -a.

încobilá, încobilez , (încobd'ila), vb. tranz. - A pune plugul pe cobilă. - În- + cobilă

"suport de lemn pe care se transportă plugul" (< sl. kobyla) + -a. încordătúră, -i, s.f. - Cotitură, şerpuire de drum. - În- + coardă "fir elastic; funie;strună; arc" (< lat. chorda) + -tură.

încuntí, (cunt'i, cumti), vb. refl. - A se obişnui, a se învăţa, a se deda. - Et. nec. îndăginít, -ă, adj. - Supărat, îndurerat, nemângâiat. - Et. nec. îndăluí, îndăluiesc , vb. refl. - A se porni, a pleca. Termen atestat în Moisei şiBorşa. - Probabil din magh. indulni.

îndărắt, (îndărăpt), adv. - Înapoi, în urmă, în spate: "Fetele numără parii dingard, îndărăpt, de la zece la unu" (Memoria 2001: 11). - Lat. in-de-retro.

îndărătá, (îndărăpta), vb. refl. - A se înapoia, a se întoarce: "Uimă, uimată, / Înapoi te îndărată" (Şteţco 1990: 59). - Din îndărăt. îndesoáre, îndesori , (îndesorire), s.f. - (med.) Constipaţie, dar şi diaree (Bârlea1924). "Boală căpătată prin necumpăt în mâncare, în urma căreia te scârbeşti şite îngreţoşezi" (Ţiplea 1906). "Dacă cutăruia i-i rău şi are scaun prea des, sau,cum se zice, îi mere pântecele prea tare, atunci trebuie să-i descântăm deîndesoare" (Bârlea 1924 II: 382). - Din îndesa (< lat. in-de(n)sare) + -oare.

îndiá, îndiu, vb. intranz. - (pop.) A îmbia, a îndemna; a invita, a pofti. - Lat.*inviare "a îmbia".

îndârjá, -ele, s.f. - Coada lungă de la îmblăciu, care se ţine în mână; dârjauă: "Şi

d-acolo coborâţi, / Unde-i coasta cu nuiele / Şi vă tăieţi îndârjele" (Bârlea 1924:26). - În- + dârja "mâner; manivelă; nuia, băţ".

îndoitúră, -i, s.f. - (gastr.) Preparate din făină de mălai, cu apă şi bicarbonat,uneori şi cu coade de ceapă şi mărar, coapte pe plită (Faiciuc 1998: 138). - Din

îndoi "a amesteca cu apă" (în + doi) + -tură. îndreá, (andrea, undrea), s.m. - (pop.) Decembrie. ■ (top.) Îndrea, deal în Şieu.Îndreiu, vârf de deal (740 m), situat la sud-vest de Rozavlea, pe partea stângă aIzei. - Din n.pr. Andrei (< gr. Andreas), cf. alb. šën-ëndre; din andrea "ac, vârf".

Îndrelúşă, (Indreiu, Andreluşă, Andreiu, Ziua lupilor), s.f. - Ziua de Sf. Andrei (30

noiembrie): "În zâua de Îndreluşă apoi fac turtucă de fărină de grâu cu mn'iere, ofrământă, o coc în vatră şi o mănâncă sara când să culcă fetele, că dzua deÎndreluşă nu mănâncă nimnica, ajiună, ca să vadă cine i-a si bărbatu" (Papahagi1925: 315). - Din (Sf.) Andrei.

îndrugá, îndrug , vb. tranz. - A toarce firul spre dreapta. - În- + drugă "fus" (< sl.drogǔ, ucr. druk).



înzuát, -ă, (îndzuat), adj. - Luminos, plin de lumină: "Că nu-i casă, / Că-i cetate, /Cu fereştile îndzuate" (Papahagi 1925: 239). - În- + zi (< lat. dies), cf. s. dial.dzuă + -at.

înfelcărát, adj. - v. înfleşcherat. înferecát, -ă, adj. - Încuiat, închis; înveregat, plin de inele şi verigi de fier: "Cufluieru-nferecat" (Calendar 1980: 5). - Din înfereca (din fier < lat. ferrum) + -at.

înfleşcherát, -ă, (înfelcărat), adj. - Ornamentat, brodat: "C-on cojoc înfleşcherat" (Bilţiu 1996: 126). - Et. nec.

înfocăciúne, -i, s.f. - (med.) Febră, temperatură; foc. Termenul a circulatpreponderent pe valea Marei (ALR 1969: 152). - Din înfoca "a înfierbânta", cf.

înfocat (din foc < lat. focus) + -ciune. înformăcát, -ă, adj. - (mag.) Vrăjit, fermecat (Papahagi 1925). - În- + farmec"vrajă" (< lat. pharmecum) + -at.

înfurcí, vb. refl. - A se bifurca. - În- + furcă (< lat. furca).'îngă, ('ingă), prep. - Lângă: "Tre' ghezeşu p' îngă tine" (Papahagi 1925: CVI). -

Din lângă (< lat. longum ad). îngăimăcí, -esc. vb. refl. - A se încurca. - Din îngăima contaminat cu buimăci. îngâná, îngân, vb. intranz. - A repeta după cineva (în zeflemea): "Eu gânesc ahori bine, / Da voi mă-îngânaţi pe mine" (Antologie 1980: 380). - Lat. *inganare.

îngrecá, vb. tranz. - A îngreuna, a rămâne gravidă. - Lat. *ingrevicare (Felecan2011).

îngrecát, -ă, adj. - Îngreunat, încărcat: "Nici am drăguţ, nici bărbat, / Fără sufletîngrecat" (Bârlea 1924: 80; Berbeşti). - Din îngreca "a îngreuna, a împovăra" +-at.

îngreunát, -ă, adj. - (ref. la femei) Însărcinată, gravidă; groasă, tăroasă. - Din

îngreuna "a se împovăra" (< lat. *in-grevinare) + -at. îngurguţát, -ă, adj. - Ţuguiat. - Din îngurguţa "a se mândri, a se făli", probabil dela gurgâi, gurgui "vârful ascuţit al opincii" + -at.

înhăí, înhăiesc , vb. refl. - A se opinti, a se strădui pentru a ridica o greutate. -Probabil de la hai, hăi "îndemn".

înjugurá, vb. tranz. - A prinde la jug. - Din în- + jug (< lat. jugum) + -ura. înjugurát, -ă, adj. - Prins la jug: "Şi bouţii-njuguraţi / Şi părinţii supăraţi" (Bârlea1924: 5). - Din înjugura + -at.

însăilá, însăilez , vb. tranz. - A coase provizoriu. - Cuvânt autohton (Russu 1981).

însăjetá, însăjetez , vb. tranz. - (mag.) A fermeca pe cineva prin străpungerea cuo săgeată (vrăjită): "M-ar fi putut însăjeta, să-mi ia graiul..." (Bilţiu 1999: 328). - În- + săgeată (< lat. sagitta). însâmbrá, însâmbrez, vb. - I. (tranz). 1. A lua pe cineva tovarăş. 2. A angaja cusimbrie. 3. A face stână împreună. II. (refl.) A se întovărăşi, a se asocia: "Şi eucând ne-am însâmbrat / De femee de luat" (Papahagi 1925: 264). - În- + sâmbră"asociaţie, tovărşie".



înspicá, vb. tranz. - A da în spic: "C-a-nspica un spic de grâu, / Ş-a zâni, ş-a sitârziu" (Şteţco 1990: 184). - În- + spic (< lat. spicum) + -a.

înstrăinát, -ă, (înstreinat), adj. - Plecat definitiv sau temporar din locul debaştină: "Mă cheamă codru' la el / Să-i fiu frate şi fârtat, / Să nu stau înstrăinat" (Calendar 1980: p 68). ■ Motivul înstrăinării (în folclorul maramureşean) trebuiecorelat cu instituţia neamului, deosebit de puternică şi activă până spre sfârşitul

sec. XX. De aceea înstrăinarea se raportează în special la neam, la familie şiabia apoi la comunitate, sat sau chiar ţară. ("Nu trebe mai mare fune, / Castrăinătatea-n lume; / Nu trebe mai mare sfoară / Ca străinătatea-n ţiară"). - Din

înstrăina (din străin < lat. extraneus) + -at. înstruţá, vb. refl. - A se împodobi (cu struţ de flori); a se înfrumuseţa: "Dă-imândrului să se-nstruţe, / Să se-nstruţe cu floarea" (Calendar 1980: 77). - În- +struţ "buchet, floare" (< germ. Strauβ) + -a.

întărniţá, vb. tranz. - A înşeua; a pune şaua pe cal: "Murgul şi l-o-ntărniţat / Şi peel o-ncălecat" (Bârlea 1924 I: 162). - În- + tarniţă "şa".

întăratá, întărat , vb. tranz. - A enerva, a instiga, a asmuţi. - Cuvânt autohton(Russu 1981); Lat. *interritare (MDA). înţânţălát, -ă, adj. - Prevăzut cu ţinte metalice: "Cu fluier înveregat, / Cu cojocîntânţălat" (Papahagi 1925: 232). - În- + ţintă "ştift; pioneză" (< sl. ceta "monedă")+ -lat.

întornocát, -ă, adj. - Amestecat, împreunat: "După acestă mulsoare de seară,oile pleacă întornocate (împreunate) toate la păşune..." (Morariu 1937: 139). -Din întroloca (într-un loc).

într'aşeş - Chiar de aceea; în poară: "Că mulţi aşteaptă să 'nchid ochii, da' numaîntr'aşeş nici prin cap nu-mi trece" (A. Radu 1941: 14).

înturná, vb. tranz., refl. - A (se) întoarce: "Cine focu o grebla? / Mândruţu' dac-a-nturna" (Papahagi 1925: 170). - Lat. tornare (Felecan 2011).

învăerát, -ă, adj. - Amărât (Papahagi 1925). - Din învăiera "a se văieta" (din vai,cf. lat. vae) + -at.

învăluít, -ă, adj. - 1. Amestecat. 2. Acoperit: "Nici amu nu mi-i urâtă, / Numa cămi-nvăluită / Ca tărâţele pă sită" (Ţiplea 1906). - Din învălui "a acoperi" (< val,văl) + -it.

învărá, învărez , vb. tranz. (văra) - A petrece vara (undeva): "Păcurarii învăreazăcu oile la munte". - În- + vară (< lat. vera).

învărgát, -ă, adj. - Învârstat, vărgat. - În- + vargă "dungă (la o ţesătură)" (< lat.virga) + -at. învăscá, vb. tranz., refl. - (înv). A (se) îmbrăca, a (se) înveli: "C-o init o iarnăgre / Şi m-am învăscat cu e" (Ţiplea 1906: 445). "În răntii e învăscat" (Bârlea,129). - Din part. vb. înveşti "a (se) îmbrăca" (< lat. investire).

învârstá, (învârsti, învârşta, învărsta), vb. tranz. - 1. A împodobi. 2. A face dungi,a pune vârste, a învărga cu mai multe culori: "Nu ştiu, coasă, ori descoasă, / O



mununiţă-nvârstează" (Bârlea 1924: 32). "Roşiuţă, merâuţă / Să le-nvârste-ncununiţă" (Antologie 1980: 76). - Der. regr. din învârstat "vărgat".

învârstát, -ă, (învrâstat), adj. - Cu dungi, vărgat: "Numa eu, mămucă, n-am /Ţoluc învrâstat pă pat" (Bilţiu 1990: 377). - În- + vârstă "dungă" (< srb. vrsta) +-at.

înveştí, vb. tranz., refl. - (înv.) A (se) îmbrăca, a (se) înveşmânta: "Ce-i mai bun

ca oaia bună? / Că te-nveşte, te hrăneşte" (Bârlea 1924 I: 166). Termenul eatestat şi în Codicele de la Ieud (1630): "să ne nevoim de să ne înveaştem" . Lacronicari: "Înveştitu-te-ai cu lumină" (Coresi, Ps. 282); "Te scoală de te-nveaşteşi te-ncinge" (Dosoftei, VS 116/2). "Această formă a ieşit din uz prin sec. XIX, cuexcepţia ariilor laterale, după cum dovedesc textele populare maramureşene,supravieţuind, în special, participiul învăscut (de la înveşte), (v. Limba română,nr. 5 / 1960, 11). - Lat. investire "a (se) îmbrăca, a (se) acoperi, a (se) înveli"(Felecan 2011).



J

jámnă, -e, (jamlă), s.f. - Franzelă, pâine mică. "Pâine de oraş" (ALR 1965: 1070)- Din germ. Semmel "pâine albă", prin intermediul magh. zsemlye, pol. žemla(Cihac cf. DER).

japcandắu, s.n. - v. jebcăndău.

jaşcắu, -auă, s.f. - Pungă, săculeţ din piele (de oaie) pentru tutun sau bani:"Trece p-îngă fogodău / Şi zâce că-i vinu rău / Dacă nu-s bani în jaşcău"(Memoria 2004: 1101). - Din magh. zacskó "pungă".

jăb, s.n. - v. jeb. jăbăluí, jăbăluiesc , vb. tranz. - A frecţiona pielea (Memoria 2004). - Probabil din jabă "boală a vitelor, a oilor sau a câinilor în primul an de viaţă, care le învineţeşte pielea" (< bg. žaba "boală, aftă") + -lui. jălăríe, -ii, s.f. - Jelărie, jale, supărare, doliu. - Din jale (< sl. žali "durere") + -rie. jălcuí, jălcuiesc , vb. refl. - A se jeli, a plânge, a se lamenta: "Şi prin codru

pribegesc / La frunza mă jălcuiesc " (Papahagi 1925). - Din ucr. žalkuvati (DER). jâb, adv. - v. jib. jâd, s.m. - v. jid. jâmbá, (jimba), vb. refl. - A se strâmba, a se schimonosi, a se desfigura. - Din jimb, jâmb "strâmb" sau "strâmb la gură". jântalắu, s.n. - v. jintalău. jib, (jâb), adv. - 1. Tare: "Când îs supărată jib / Atunci fac voie şi râd" (Ţiplea1906: 450). "Zî mai jâb n-aud bine" (Budeşti). În toate localităţile din ŢaraMaramureşului circulă în paralel cu sin. tare (ALR 1969: 64). 2. Repede. "Mă ducmai jib" (Giuleşti). Se mai utilizează: "mă duc fuga" (ALR 1969: 138). 3. Cu rol

adjectival. În expr. tare jib "mult, rău". Ţiplea (1906) indică şi jib, jibă "mare".Jâbucu, poreclă în Rohia-Lăpuş. - Din magh. zsib "actor comic" (DA; Gh. Radu1970, MDA); Din ucr. živ "viu" (Drăganu) sau ucr. žibo.

jdeáucă, jdeuci , (jdeucă, jdiaucă, şghieucă), s.f. - 1. Adâncitură, cavitate,scobitură, gol: "Nu ştiu ce jdiaucă avea acolo în spate" (Bilţiu 1999: 193; ref. laFata Pădurii, despre care se spune că avea spatele sub formă de covată). 2.Orbită oculară: "Din perii capului, / Din şghieucile ochilor" (Bârlea 1924 II: 371).3. Coajă de nucă (ALR 1971: 475). 4. (top.) Jdeuca, fânaţe într-o micădepresiune (Vişovan 2002; Larga). - Forma dial. a s. ghioc, în ghioacă "melci cu

cochilia mare, ovală, cu aspect de porţelan, care trăiesc în mările calde"; Lat.cavum "gaură" (DER) sau lat. cohlea, prin metateza *cloca (Puşcariu, DEX), cf.it. chiocca "ţeastă".

jeb, -uri, (jep, jăb), s.n. - Buzunar: "Socăciţa de la oale / Ş-o făcut jăburi la poale"(Memoria 2001: 110). - Din magh. zseb "buzunar".

jebcăndắu, (japcandău, jebchendeu), s.n. - Batistă; năfrămucă, pânzăturică,şărincuţă. - Din magh. zsebkendő "batistă".

jeg, -uri, s.n. - Murdărie, mizerie. - Din sl. žegǔ, cf. rus. žeg.



jeláncă, jelence, s.f. - Femeie care boceşte, care se jeluieşte; bocitoare.Jăluitoare, jalnică, cf. jalanie (Bârlea 1924): "Să n-audă maicile / Maicile,

jelancele" (Bârlea 1924: 7). - Din jale (< sl. žali), cf. jelan "jeluitor". jéler , -i, s.m. - 1. Nume dat (în Transilvania) în Evul Mediu ţăranilor caremunceau pe pământurile nobililor, dar care nu aveau regimul juridic al iobagilor:Ţăran dependent; porţieş (Dăncuş 1986). 2. Om aşezat pe pământul (sau în

casa) altuia; colonist; chiriaş: "A fost o femeie şi-a şezut jelăriţă într-o casăpustie" (Bilţiu 1999: 383). - Din magh. zsellér (< germ. Siedler).

jemănár , -i, adj. s. şi s.m. - Geamăn: "Boii erau jemănari " (Bilţiu 1999: 327;Cupşeni). - Cf. geamăn (< lat. geminus).

jereábdă, -e, (gâreabdă), s.f. - Unitate de măsură, care cuprinde 30 de fire detort, pentru lăţimea pânzei din război (Memoria 2001; Hotea 2006). - Din magh.zsereb "scul" (DEX).

jerdoánă, s.f. - (bot.) Soi de viţă-de-vie în Chioar. - Et. nec. jertávnic, -e, s.n. - (rel.) Altar: "... ca să slujească pe ai lui Dumnezeu preoţi care

vor fi slujitori la acel sfânt jertavnic ..." (Dariu Pop 1938: 53; Groşi, 1807). - Din jertfă (< sl. žrtǔtva); cf. jertfelnic "masă lângă altar", din sl. žrǔtvinikǔ, rus.žeryvennik.

jgótie, -ii, s.n. - (anat.) Glande limfatice, amigdale; mandule: "Jgot’ii se spuneţărăneşte" (ALR 1969: 95; Berbeşti). - Et. nec.

jid, jizi , (jâd), s.m. - Evreu. De la sfârşitul sec. XVIII şi până la mijlocul sec. XX, înMaramureş a vieţuit o comunitate (semnificativă, din punct de vedere numeric)de evrei. Maramureşenii îi numeau jizi sau jidovi (v. Bud 1908): "...aproape

întregul produs al muncii ţăranului (maramureşean) pt’ică în mâna židului" (Papahagi, 1925: 85). Termenul s-a conservat doar în toponime (Jidoaia, pârâu

la poalele masivului Igniş, în apropiere de loc. Chiuzbaia) sau porecle (Jâd, aJâzii, poreclă în Valea Stejarului, sau Jâducu, poreclă în Dragomireşti). - Din sl.židǔ, cf. ucr. žyd.

jig, -uri, s.n. - Amăreală la stomac (Papahagi 1925). În expr. mă taie jig =amăreala de la rânză (Faiciuc 1998: 101). - Din srb. žig (MDA).

jigánie, -ii, (jigănie), s.n. - Animal sălbatic; jivină, lighioană: "Tăte jigăniile şi tăţ zermii es din pământ" (Papahagi 1925: DXI). - Contaminare între jivină şigânganie (DEX).

jilắu, -auă, s.n. - Unealtă folosită în tâmplărie pentru fasonarea pieselor din lemn

prin aşchiere; rindea: "Din săcure mă ciopleşte, / Din jilău mă jiluieşte". - Dinmagh. gyalu "rindea". jilíp, -uri, (jlip, jlibd, şlip), s.n. - 1. Jgheabul pe care curge apa la moară (ALR1956: 155). Porţiune făcută din scânduri, de la stavilă până la moară, pe carevine apa; uluc (Felecan 1983). Termen atestat doar în nordul Transilvaniei (ALR1956). 2. Construcţie solidă, fixă, utilizată pentru scoaterea din pădure a lemnuluirotund: "Jilipurile se confecţionau din lemn decojit, suspendate pe stâlpi puternici,

înfipţi în pământ sau ancorate direct pe pământ. Prin forma trapezoidală în



secţiune, precum şi prin înclinare, ele permiteau curgerea apei şi alunecarealemnului" (Dăncuş 1996: 66). - Din magh. zsilip "stăvilar; ecluză".

jintalắu, -auă, (jântalău), s.n. - 1. Instrument confecţionat din lemn, sub formaunui băţ prevăzut la partea inferioară cu palete, utilizat pentru amestecarealaptelui şi obţinerea jintiţei sau a untului. "Băţul cu care se bate laptele în putină"(Papahagi 1925). 2. Cofă de ales unt (ALR 1971: 356; Strâmtura). - Din jintiţă +

-lău. jintíţă, -e, (jântiţă), s.f. - (gastr.) Produs lactat preparat prin încălzirea lentă azerului provenit de la scurgerea caşului. Amestec de urdă şi zăr fiert care sedepune la fundul vasului când se prepară urda. Laptele din primele zile dupăfătare (coreste, curastă) fiert împreună cu zerul; "după fierbere se jântíţă, adicăse ia din zer" (ALR 1971: 353): "Bună-i vara jintiţa" (Papahagi 1925). - Din*žetica, der. de la *žeti "a presa, a stoarce" (DA cf. DER); Et. nec. (MDA); Cuv.rom. preluat în magh. (zsendice) (Bakos 1982).

joágăr , -e, s.n. - Fierăstrău cu pânză lungă, prevăzut cu două mânere, numit şi

"ferăstrău de doi"; folosit la tăierea transversală a butucilor sau a lemnelor maigroase (Nistor 1977). - Din germ. Säge "ferăstrău". joámpă, -e, s.f. - 1. Loc neted pe coasta muntelui (Vişovan 2002). 2. Loc maiadânc în râu, plisă (Memoria 2004): "În Maramureş, joampă este un apelativ viu,cu sensul de groapă, adâncitură mare, situată de obicei pe un teren neted"(Vişovan 2002). Joampele, fânaţe în Suciu de Sus. - Et. nec. (MDA).

joárdă, -e, (jordă), s.f. - Nuia lungă, flexibilă: "Lelea lungă cât o joardă, / Bună îide ciuhă-n holdă" (Memoria 2004-bis: 1302). - Din sl. žrudi, prin intermediulmagh. zsorda (DER, DEX).Joiána, s.f. - Nume dat vacilor care s-au născut într-o zi de joi. - Din joi (< lat.

Jovis) + -iana. joiţa verde - A patra zi din prima săptămână din Postul Mare (Paşti), când "îibine-a ţesă, a bontăni, că iesă iarbă" (Memoria 2001: 25). - Lat. (dies) jovis.

jolj, -uri, s.n. - 1. Giulgiu, pânză fină (Papahagi 1925). 2. Zadie pe cap, năframă.3. Batistă (Antologie 1980): "Că atunci... nu erau atâtea joljuri în bold" (Bilţiu1999: 134). - Din magh. gyolcs "giulgiu".

jólniţă, -e, s.f. - Suport de lemn, cu crestături, folosit la spălarea rufelor: "Şi cuma gătat de zolit şi-a pus jolniţa pe un scaun" (Bilţiu 1999: 109; Săpânţa). -Probabil din jolnă "umflătură" (< ucr. jolna).

jolúdă, -e, (joluză, jolună), s.f. - (med.) Bolfă, umflătură în zona gâtului: "Lazgaiba care se face la oameni mari, dacă omu-i beteag şi are orice joluză, ungicu unsoare ori oloi..." (Bilţiu 1990: 276). - Probabil din ucr. jolna.

jomp, -uri, s.n. - (min.) Puţ; colector de apă (Gh. Pop 1971: 95). - Din germ.Sumpf (Ţurcanu 2008: 81).

jompurós, adj. - Gropos (DRT). jórdă, s.f. - v. joardă. jmấtcă, -e, s.f. - (med.) Umflătură tare (Faiciuc 1998). - Et. nec.



jmetelínă, -e, (jmitilină), s.f. - Rădăcină de porumb care rămâne în câmp dupăce a fost cules şi tăiat (Papahagi 1925); tulian, bâlie. Atestat în localităţile de pevăile Mara, Iza şi Vişeu (ALR 1971: 406). - Din ucr.

jub, s.m. - v. jup. judéţ, -e, s.n. - 1. Judecată; judecata de apoi: "Nici soare n-a răsări / Nici stelepă cer n-or fi, / Atuncea judeţu-a fi" (Bilţiu 1996: 236). 2. Judecător: "Tu, Siule,-i

căpăta / Păharu botezului, / Scaunul judeţului" (Memoria 2001: 112). - Lat. judicium. júfă, -e, s.f. - Seminţe de dovleac prăjite pe sobă şi zdrobite mărunt în piuă:"Dacă n-ai avut oloi, ai făcut rântaşu cu jufă" (Memoria 2001: 41). Jufă, poreclă

în Valea Stejarului (Hotea 2005: 890). - Din magh. zsufa "zeamă". jugăní, jugănesc , vb. tranz. - A castra. - Din jugan [jug (< lat. iugum), cf. jugum"bou sau cal castrat" + -an].

jujăí, vb. intranz. - A şuiera, a fluiera, a produce un zgomot strident: "Cândvântuţu-a jujăi" (D. Pop 1965). - Forma onomatopeică.

jumáră, jumări , s.f. - (gastr.) Resturi comestibile rezultate din topirea slăninii deporc; se consumă reci sau în mâncare (cu ouă sau paste făinoase). Jumărucă,poreclă în Dragomireşti (Faiciuc 1998). - Din germ. Schmarren "mâncare cu ouăbătute în untură", cf. magh. zsumórka, bg. džumerki.

jumătắţi, s.f., pl. - Pantofi, încălţăminte. - Et. nec. jun, -ă, adj. - Tânăr: "Când eram nevastă jună / Auzeam cum ptică brumă. / Amun-aud nici când tună" (Memoria 2001: 31). - Lat. juvenis.

junc, -i, s.m. - Bou sau taur tânăr (între 2 şi 3 ani) nepus la jug: "De ţ-ar si găina-un cuc / Ţ-aş si dat bani de un junc" (Memoria 2001: 107). - Lat. juvencus.

jup, -i, (jub), s.m. - Snop de bâlii (ALR 1973: 813). - Din magh. zsúp "snop".

jupấn, -i, s.m. - Titulatură nemeşească (Bârlea 1924). Titlu de nobleţe datpersoanelor care ocupau anumite demnităţi sau funcţii: "Şi m-or pune după masă/ Şi mi-or zice jupâneasă". - Din sl. županǔ "stăpân al unei întinderi de pământ"(Şeineanu, Rosetti, Candrea cf. DER).

jurát, juraţi , s.m. - Pretor (Bud 1908); solgăbirău (Bârlea 1924); avocat, judecător (Memoria 2001): "Cartea mi-o scrie juratu" (Bârlea 1924: I. 202). - Lat. juratus.

juríncă, -i, (junincă), s.f. - Viţea de doi ani. - Lat. junix, -cis "viţea".



L

la, lau, vb. tranz. şi refl. - 1. A (se) spăla: "Ien trimite-ţi cămaşa / Că eu mândru ţioi la" (Calendar 1980: 119). 2. A (se) pieptăna: "Iei pieptinile cu care te lai pecap" (Bilţiu, 322). - Lat. lavare.lácrimă, -i, (lacrămă, lăcrămaţie), s.f. - Plângere, reclamaţie: "Te rog cu lacrimi în

ot'i, ca şî tăţ de-aicea, ca să faci lacrimă pă la cei mari" (Papahagi 1925: 325;Breb). - Lat. lacrima.ládă, lăzi , s.f. - Covată (Felecan 1983). - Din germ. Lade.lái, laie, adj. - Negru sau negru amestecat cu alb. Negru foarte deschis (Latiş):"Cele lăi, / Pă văi" (Antologie 1980: 107). - Probabil cuvânt autohton, cf. alb laja(Brâncuşi 1983); Cuv. rom. preluat în slovacă (Macrea 1970: 15).láibăr , -e, s.n. - Vestă scurtă, fără mâneci, fără guler, din ţesătură de lână, tivităcu postav colorat, purtată şi de bărbaţi şi de femei. Mai frecvent întâlnită peValea Izei (Bănăţeanu 1965: 122). Este port specific populaţiei maghiare şi

săseşti din Transilvania. În Maramureş a pătruns pe la jumătatea sec. XX (idem,82). - Săs. leibel (Borcea cf. DER).láiţă, -e, (laviţă), s.f. - 1. Bancă din scânduri (fără spătar) aşezată în lungulpereţilor în casele tradiţionale şi care servesc şi drept paturi. 2. Scândura pe carese aşază mortul: "Scoală-te, măicuţă, scoală, / Nu durni pe laiţa goală" (Memoria2001: 113). - Sl. lavica (DER).lámpă, lămpi, (loampă, lompă), s.f. - 1. Dispozitiv care produce lumină prinarderea unui combustibil, utilizat în casele tradiţionale până la introducereacurentului electric (sec. XX): "Din josani, până-n Tinoasa, / Arde loampa-n tătăcasa" (Memoria 2001: 23). "La ce să-mi trebuiască curent, când am atâtea

loampe. La loampă am crescut, la loampă mor" (Mara, 2004). "Dacă se spargelampa de la sine, acei oameni se despart" (Memoria 2001: 56). 2. Petrol; naft,opaiţ, dohot (ALR 1971: 330): "Se pune lompă-n lompă" (Petrova). "Adă un kg.de lompă" (Sighet). - Din germ. Lampe.lánce, lănci, s.f. - "Bota cu care îmblă păcurariu" (Papahagi 1925): "Şi-mi puneţilancea la cap" (Papahagi 1925: 120-121). - It. lancia, prin magh. lancsa.lándră, -e, s.f. - Femeie depravată, cu moravuri uşoare (Ţiplea 1906): "Landră n-am fost, da m-oi fa, / Drăguţ n-am, da mn'oi căta" (Ţiplea 1906: 491). - Et. nec.(MDA).

langalắu, langalauă, (lângalău, lângălău), s.n. - (gastr.) Plăcinte din făină demălai (mai târziu, din făină de grâu) care se cocea pe lespede; se folosea în locde pâine (Odobescu 1973). - Din magh. lángoló "trecut prin flacără" (DA cf.DER).laoláltă, adv. - Împreună: "Să tăiem d’eluţu roată, / Să sim, mândruţ, laolaltă" (Calendar 1980: 62). - La + o + alta.lar , interj. - v. ler.



laríce, larici, s.f. - (bot.) Brad roşu, brad de vară (Larix decidua); zadă (Borza1968: 96). Rezervaţia de larice de la Coştiu (com. Rona de Sus) cu o suprafaţăde 0,7 ha, este zonă protejată prin L. 5/2000. - Din it. larice, lat. larix, -cis (DEX).lármă, larme, s.f. - Gălăgie, zgomot; zarvă, hormot, holcă. - Din magh. lárma,srb. larma (< germ. Lärm).láşcă, laşte, s.f. - (gastr.) Tăieţei; răstăuţe, tojmaj: "Ai făcut nişte lăşcuţă, / Le

poţi duce-n tileguţă" (Memoria 2001: 110). - Din magh. laska "tăieţei" (Papahagi,DA).latín, -ă, s.f. - Papahagi (1925) consemnează expr. lat'ină rea (în Ieud) şiglosează "om rău", când în realitate are sensul de "străinătate; lume străină". -Lat. latinus.láviţă, s.f. - v. laiţă.lavoár , -e, (lavor, lăvor, lăvoar), s.f. - (înv.) Vas de tablă utilizat pentru spălatulpe faţă; lighean. - Lat. lavo, lavare "a se spăla, a se îmbăia", cf. fr. lavoir "lighean,chiuvetă".

laz, -uri, (lăzuitură, lăzaştină), s.n. - 1. Câmp curăţat de tufe şi bun de cosit. 2.Teren defrişat pentru a fi transformat în pământ arabil; iertaş: "Ştiu că n-ai lazuri domneşti, / Nice boi ardeleneşti" (Bârlea 1924 I: 200). - Din ucr. laz.lăcrămáţie, -ii, (lacrimă), s.f. - v. lacrimă "plângere, cerere". ■ Lăcrămaţie,poreclă în Moisei: "În 1962 s-a adus de către Hojda Petru Butubu un darac delână, maşină de scărmănat lână, la care lucrează acum Mihali Ştefan Pârciu şiIvaşcu Ştefan Lăcrămaţie" (Coman 2004: 54). - Din lacrimă + -ţie.lăcuí, lăcuiesc, vb. intranz. - (pop.) A locui: "Leacu meu e pă vârvuri, / Lăcuieşte-n decunguri" (Papahagi 1925: 187). - Din magh. lakni "după loc" (Cihac cf. DER).lăcuitór , -i, (lăcuitoriu), s.m. - (pop.) Locuitor: "Eu, robul lui Dumnezeu, popa

Costan Moldovan, fiind lăcuitoriu într'acest sat..." (Săsar, 1798; cf. Dariu Pop1938: 79). - Din locui / lăcui + -tor.lădói, -oaie, s.f. - Ladă simplă, confecţionată din lemn, destinată păstrăriiţesăturilor: "Eu o iau de pă urdzoi / Să o ţâp într-un lădoi" (Papahagi 1925: 225).Mai există ladă pentru cereale (sâsâiac) şi ladă de zestre (secriul de halube). -Din ladă (< germ. Lade) + -oi.lăpúş, -i, s.m. - 1. (bot.) Specie de salvie (lăpuşul caprei) (Salvia glutinosa),numită astfel de localnici. Termenul e atestat la meglenoromâni cu sensul de"potbal" (ALR 1961: 651). DER îl defineşte ca "brusture" (Telekia speciosa). 2.

(top.) Lăpuş, afluent al râului Someş; are o lungime de 112 km; formează chei înaval de satul Răzoare. "Obiceiul de a da nume de plante unor râuri apare destulde frecvent şi în alte ţinuturi ale teritoriului lingvistic român" (Stoica, Pop 1984). 3.Târgu Lăpuş, oraş; Lăpuşu Românesc , comună; Lăpuşel , sat aparţinândcomunei Recea. 4. Zonă etno-folclorică situată în partea de sud a jud.Maramureş; se învecinează cu zonele Chioar, Năsăud şi Maramureşul istoric. -Cf. bg. lopuš, rus. lepucha (DA); Alb. ljapuš (DER).lăpuşeán, -eni, s.m. - Locuitor din zona Lăpuş. - Din Lăpuş + -ean.



lăr , interj. - v. ler.lărmălí, lărmălesc, vb. intranz. - A face zgomot, gălăgie: "Şi cum te culcai, iarăşi

îţi auzeai tiara botrocind şi lărmălind" (Bilţiu 1999: 102). - Din larmă "gălăgie" +-li.lătocí, vb. refl. - v. lotocí.lătunói, lătunoaie, s.n. - 1. Răritură în pânza ce se ţese manual, produsă de

firele rupte ale urzelii: "Că toată pânza-i lătunoi" (Bârlea 1924 I: 96). 2. Legăturăde vreascuri care se transportă pe umăr: "Şi a legat un lătunoi de găteje" (Bilţiu1999: 341; Deseşti). 3. Mormoloci de broască (Lenghel 1979). - Din latură + -oi.lătureán, lătureni, s.m. - 1. Care locuieşte la marginea satului; mărginaş. 2.Fecior din alt sat (Memoria 2001). - Din latură + -ean.lătúri, s.f., pl. - Apă murdără în care s-au spălat vasele. Resturi de mâncaremuiate în apă, care se dau la animale: "Şi, când le ţâpa lături, spălături de vase,slăbănoacele să duceu de acolo" (Bilţiu 1999: 174). - Lat. lavo "a spăla" > der.lat. *lavatura (Puşcariu, Candrea-Densusianu, DA cf. DER).

lăturní, vb. refl. - A se porni în căutatea cuiva; a cerceta laturile unei zone: "Dupăel s-o lăturnit / Cu sape şi cu topoare" (Memoria 2001: 112). - Din lature.lăút, -ă, adj. - Spălat: "Când i lăut şi-nştimbat" (Memoria 2001: 97). - Din la "a(se) spăla", cf. lat. lautus.lăzáştină, -i, s.f. - Loc defrişat (Antologie 1980; Memoria 2001). - Din laz +-aştina.lăzuíre, -i, s.f. - Tehnică pentru obţinerea de noi parcele de fânaţe: "Fertilizareaparcelelor obţinute prin lăzuire se făcea prin păşunarea oilor şi staţionareaacestora pe timp de iarnă în terenurile lăzuite" (Dăncuş 1986: 40). - Din laz +-uire.

lângalắu, s.n. - v. langalău.leac, -uri, s.n. - 1. Medicament, remediu: "Mamă-sa luară / Două olurele / Şiporni cu ele / După lecurele" (Calendar 1980: 6). 2. În expr. fără leac de... = fărănici un pic de ...; Nici de leac... = deloc: "Mândra care-mi place mie / Nu are leac de moşie" (Şteţco 1990: 309). - Din sl. lěkǔ.leah, lehi, s.n. - Polonez. Supranume (ex. Ioana Leahului ). - Sl. lěchǔ, prinintermediul ucr. ljach (DER).leáncă, lenci, s.f. - Gubă zdrenţoasă (Papahagi 1925; Şieu); haină ponosită,ruptă, uzată. - Rut. ljanka "haină de pânză de in", din sl. lininǔ "de in", cf. pol.

lnjanka (DER).leásă, lese, (liasă, lesă), s.f. - 1. Împletitură de nuiele: a) la gard; b) nuiele împletite pe care se aşează prunele la uscat (ALR 1971: 458). 2. Poarta de laintrarea în staor, la stână (Memoria 2001). 3. Scândură aşezată pe furci, subcomarnic şi sub care se aşează brânza (Papahagi 1925; Budeşti). - Din sl. lěsa.leát, leaturi, s.n. - 1. An, dată. 2. Contingent. Expr. a fi leat cu cineva = a fi deaceiaşi vârstă, generaţie. 3. Camarad. - Din sl. lěto.



lecríc, -uri, (lecrec), s.n. - Haină scurtă cu mâneci, tip jachetă, ce depăşeştemijlocul, purtată pe vremea rea (iarna). Se confecţionează din stofă de lână,ţesută în patru iţe. Suman, pieptar: "De nu grăiesc cu dreptate / Ardă-mi lecricudin spate" (Bârlea 1924 I: 268). - Cf. germ. Röckl, sas. reckel (Ţurcanu).lédeşă, -e, s.f. - Şa, tarniţă: "Fără frâu, fără căpăstru, / Fără ledeşe pă spate"(Antologie 1980: 82; Sălsig). - Et. nec.

legădí, (leghedi), vb. refl. - A se mulţumi: "Iar de nu ti-i legădi / Mai frumos să-ţimulţumească / Spicul grâului" (Memoria 2004-bis: 1366; Asuaj-Codru). "Da-ţi fabine şi-ţi ierta / După ce vom cuvânta. / Că noi cu câte ştim / Cu-atâtea neleghedim" (Calendar 1980: 25). - Probabil din magh. elégedettseg "mulţumire".lége, -i, (leje), s.f. - Judecată (sens arhaic): "Îl dau la lejă" (ALR 1973: 739). - Lat.lex, legis (DEX).legiuí, legiuiesc, vb. tranz. - A face legea, a judeca. - Din lege + -ui.legiuíre, -i, s.f. - Judecată: "Cu legiuiri şi t'eltuieli" (Memoria 2001: 113). - Dinlegiui + -ire.

léje, s.f. - v. lege.lemnúş, -uri, s.n. - (bot.) Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum): "De-aicipână-n Seleuş / Tot îs corciuri de lemnuşi" (Bârlea 1924 I: 201). - Din lemn (< lat.lignum) + -uş.leópot, -ă, adj. - (femeie) Rea de gură (Hotea 2006). - Probabil din lipoti, limpoti"a bea, a mânca zgomotos şi în grabă" sau a leorbăi "a vorbi mult".leórdă, (leurdă), s.f. - 1. (bot.) Scaiu sălbatic, “cuvânt de origine dacică, de lacare provine numele loc. Leordina" (Filipaşcu 1940: 20). 2. (bot.) Leurdă (Alliumursinum); usturoi sălbatic. 3. (top.) Leorda, afluent al pârâului Băiuţ, care sevarsă în râul Lăpuş. 4. (bot.) Leordacă, termen consemnat în Maramureş pentru

bujor alb (Platanthera bifolia) (Borza 1968: 133). 5. (bot.) Leurdină (Dahliavariabilis); gherghină, gheorghină (Ţiplea 1906). - Termen autohton, cf. alb.hurdhë "usturoi" (Philippide 1928, Rosetti 1962, Brâncuşi 1983).lepângắu, -ăi, s.m. - Nume de ocară pentru feciori (Bârlea 1924): "D-amu-s niştelepângăi" (Bârlea, 1924 II: 189). - Din magh. lappangö (MDA).lepetéu, s.n. - "Roata pe care se formează oalele se numeşte lepet'eu" (IuliuPop, 1970; Săcel). - Din magh. lapitó.lepedéu, -eie, (lipideu), s.n. - Cearceaf: "Grădina cu porodici / Lepedeul cupurici" (Memoria 2001: 99). Lepedeu, poreclă în Valea Stejarului. - Din magh.

lepedö "cearceaf".ler , (lar, lăr, leroi, lerui, lenui), interj. - Termen identificat în legende, basme şirefrenele colindelor: “Lerui şi-a mărului"; “Hai lin, hai lar şi flori de măr"; “Oi, leroi,leroi "; “Hai, leru-i, Doamne". - După V. Kernbach (1989), ler este un mitologem -element mitologic prim, forma mitică elementară şi pură, considerată cea maimică unitate, indivizibilă, din structura unui mit, a unei naraţiuni mitologice, carenu mai are nevoie de interpretări şi explicaţii, întrucât se exprimă singură (356).“Ler este de fapt un evident mitologem, iar identificarea cu Dumnezeu sau cu un



împărat fabulos trimite la un mit arhaic, preroman" (297). D. Cantemir derivă ter -menul din numele împăratului Aurelianus: “Un voinic… din ţara Munteniască…ne spunea, precum (că) în Ţara Românească, aproape de Dunăre, pe malulOltului, să să fi văzând nişte temelii ca de cetate, cărora ţăranii de pe acololăcuitori, din batrânii lor apucând şi din colindele anului, şi astăzi au luat depomenesc: Ler Aler Domnul…" (D. Cantemir Hronicul: 1717). Rosetti (1920),

reluând texa lui Dimitrie Dan, derivă sintagma “Hailerui Doamne" din halleluiah(Domine). După V. Kernbach (1989) etimologia este imposibilă, deoarece“colindele româneşti, în structura lor de bază, preced cu mult (fapt demonstrat decercetători) răspândirea creştinismului în Dacia romană, iar intruziunile creştine

în colinde sunt târzii (de origine ecleziastic-cărturărească, din etapa slovană) şinu au suferit modificări fonetice." Cu toate acestea, DEX reţine doar aceastăipoteză: “Ler , cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumitcolorit eufonic; probabil din lat. (Ha)llelu(iah, Domine)." I. G. Sbiera îl derivă dinsg. lat. al numelui divinităţii domestice Lar (cf. Kernbach). Lari (Lares) - sg. Lar;

lat. arhaic Lares; etrusc. lar, lars - căpetenie militară, doi zei din mitologia ro-mană, preluaţi din mitologia etruscă; fiii nimfei Lara şi ai zeului Mercurius.Veneraţi ca divinităţi protectoare ale Romei. În fiecare casă romană, un altar special din atrium, numit laralia, era împodobit cu imaginea Larilor casnici, cărorali se puneau ghirlande de flori la sărbătorile familiale, ca unor apărători ai vetrei.I. Popescu - Sireteanu (1983): “Unii văd în Ler numele unui zeu tracic"; “Ler ,după opinia unui cercetător (A. Balota) este probabil un zeu autohton." A. Fochi (1976): “În anii '90 ai veacului XIX, pentru patru informatori Ler Domnul eraomologat cu Dumnezeu («Mântuitorul»), de un alt informator însă Leroi estestimat şi respectat, pentru că el a făcut toate cântecele şi colindele referitoare la

naşterea lui Cristos."lésă, s.f. - v. leasă.léspede, lespezi, s.f. - Tigaie cu coadă mai lungă. - Cf. rus. lepest "bucată,foaie", dial. lespet (DER).leş, -i, (leah), s.m. - Polonez: "La lumina stelelor / Trece-om munţii leşilor" (Bârlea 1924: 87). - Din leah "polonez" (< ucr. ljach).léşcă, s.f. - 1. Lemnul cu care se bate lutul folosit la olărit (Iuliu Pop 1970). 2.Bucată de draniţă sau lemn, lată la un capăt (Memoria 2001). - Din ucr. liska.leşíe, leşii, s.f. - Soluţie alcalină (folosită la spălatul rufelor) obţinută prin

fierberea în apă a cenuşii: "Apoi femeile (...) fac leşie şi spală cu ea toate vasele"(Memoria 2001: 25). - Lat. laxiva.leţ, -uri, s.f. - Şipcă, stinghie de lemn. - Din magh. léc; Cf. germ. Latte (Ţurcanu2005).leu, lei, s.m. - Mamifer carnivor din familia felidelor (Panthera leo): "Unde meri,ceas rău, / Cu limbă de leu, / Cu cap de zmeu" (Memoria 2001: 54). "Fă-mă,Doamne, ce mi-i fa, / Pasăre să pot zbura. / Fă-mă pana leului / Pă marginea



tăului (Calendar 1980: 74). Blazonul fam. Dunca de Maramureş, descendentă avoievodului Ioan, era reprezentată printr-un leu (Caia 2002: 30). - Lat. leo.leúcă, leuci, s.f. - Partea carului, format dintr-un lemn încovoiat, ce leagă osia deloitră. - Din germ. Leichse, prin intermediul magh. löcs (Cihac, Tiktin, Scriban, cf.DER).léveşe, s.f. - (gastr.) Supă cu carne de pui; "zamă limpede cu răstăuţe". - Din

magh. leves.lezín, -i, (leziu), s.m. - Flăcău, hoinar (Papahagi 1925; Borşa). Calfă, fecior maimărişor (Bârlea 1924): "Din gură de lezieş" (Bârlea 1924 II: 30). - Din magh.lézengo "a umbla fără rost" (Papahagi 1925); Din magh. legény (MDA).liboví, libovesc, vb. refl. - A (se) iubi: "Beau feciorii, se libovăsc / Şi de mândreda gândesc" (Bârlea 1924: 24). - Din sl. ljubiti, cf. ucr. ljubyty.lictár , (liptari, ligvar, legvar), s.n. - Magiun, dulceaţă de prune. "Magiunul care seunge pe pita de grâu, de mălai, dar mai ales pe scrijele de coleşe rece" (Faiciuc1998: 182). - Lat. electuarium (sec. XIX), introdus în Transilvania prin farmacie

(Candrea, Tiktin cf. DER); cf. magh. lekvás.líget, s.n. - (min.) Culcuşul filonului (Gh. Pop 1971: 98). Lighet, top. în zona Tg.Lăpuş, a.d. 1766, "păşune, loc de păşunat şi de odihnă pentru animale". - Dingerm. liegen "a sta culcat, a zăcea"; Din germ. Liegendens (MDA).ligióană, -e, s.f. - Animal sălbatic. "Grecii au împrumutat, sub forma legheon,cuvântul lat. legio "legiune"; printr-o figură de stil, în textele creştine s-a vorbit delegheoanele pădurii, înţelegându-se prin aceasta marea mulţime a animalelor sălbatice. Textul a fost reprodus în română, iar cititorii au înţeles că lighioane

înseamnă "animale sălbatice", sens pe care cuvântul l-a păstrat până azi" (Graur 1972: 135).

ligvár , s.n. - v. lictar.lihăí, lihăiesc, (lihui, lehui), vb. intranz. - 1. A face zgomot mare ca să nu vinălupii sau alte animale sălbatice la vite (Papahagi 1925; Lenghel 1979). 2. A strigala cineva, a certa (D. Pop 1978). - Creaţie expresivă (DER), din interj. liha!, i-ha!lilión, s.m. - (bot.) Nume generic pentru mai multe specii de crin: "Ca să fie maifrumoase, fetile se spălau cu oarece buruian care-i zâce lilion. Îl pune de-a moi, îlserbe on pic, că era un fel de buruian, din care să făce zamă şi cu care ie sădăde pe faţă şi i se duce pielea şi rămâne frumoasă" (Bilţiu 2001: 223; Deseşti). -Din magh. liliom "crin".

liliúţ, s.n. - 1. Leagăn de grindă (spre diferenţă de leagănul de talpă). "Un fel deleagăn ce se agaţă în grădină ori în creanga unui arbore, dacă mama se duce pedealuri la fân, cu copilaş cu tot" (Bud 1908): "Mi se şede de drăguţ / Ca la pruncăcu liliuţ" (Bârlea 1924 II: 33). 2. Leagăn pentru copil mic, purtat de femei cândmerg la cosit, departe de sat; mai ales prin Borşa, Moisei, Săcel etc. (Bârlea1924). - Creaţie expresivă.limbáriţă, -e, s.f. - (bot.) Plantă cu tulpină dreaptă, ramificată, cu flori mici, albesau trandafirii, care creşte prin locuri umede; pătlagină de apă (Alismo plantago-



aquatica). "Frundză mare, creşte laolaltă grămadă şi o mănâncă tot felul demarhă" (Papahagi 1925). - Din limbă (< lat. lingua) + -riţă.liní, vb. refl. - A se clăti, a se undui, a se legăna: "Ce te lini, ce te clătini / Din vârf până-n rădăcini?" (Antologie 1980: 456). - Probabil din alina.lingoáre, (lungoare, lângoare), s.f. - (med.) Febră tifoidă: "Deie-ţi bunulDumnezău / Nouă boale şi lingoare" (Bârlea 1924 II: 25). - Lat. languor, -oris

"slăbiciune; boală; oboseală; moleşeală"; păstrat numai în rom. (Rosetti cf. DER).lipidéu, s.n. - v. lepedeu.lipitoáre, s.f. - (bot.) Iarba faptului, iarbă lipitoare, lipici, scai mărunt (Galiumaparine). Fetele se încingeau cu această plantă ca să se uite feciorii la ele(Borza 1968: 74). - Din lipi (< sl. lepiti).liptári, s.n. - v. lictar.liptíe, -i, s.f. - (gastr.) Plăcintă din făină de grâu, folosită în loc de pâine. - Cf. srb.lepinja (DEX).lisnít, (lizniţ), s.m. - (bot.) 1. Soi de măr pădureţ (Malus silvestris); mere acre,

mere de vin, corobeaţă. Din fructe se face ţuică şi oţet; lemnul este utilizat pentrucioplit (Borza 1968: 107; v. şi Lenghel 1979). 2. (înv.) Poame, fructe (ALR 1971:479; Vişeu, Borşa). - Et. nec.litíe, litii, s.f. - (rel.) Rugăciunea ce se face la miezul nopţii, înaintea sărbătorilor mari, când se binecuvântează pâine, grâu, vin, undelemn, cu care apoi se ungefruntea credincioşilor (Bârlea 1924): "Să fii gazdă-n veselie / Ca să mergem lalitie" (Bârlea 1924 I: 138). - Din sl. litija (DEX).liuliu, (liule) - Cuvinte ce le zic mamele legănându-şi copiii: liule, liuliu coconu,ori haia, haia cocoană. Identic cu nani, nani (Ţiplea 1906). - Creaţie expresivă.lizí, -esc, vb. refl. - v. hlizi.

loámpă, s.f. - v. lampă.lóbodă, s.f. - (bot.) Plantă erbacee de cultura (Atriplex latifolia). ■ (gastr.) Sefoloseşte în umplutura de placintă. - Din sl. loboda (MDA); Cuv. rom. preluat înmagh. (loboda) (Bakos 1982).lóboţ, s.m. - v. chituşi (element component al porţilor de lemn).lodấnc, s.n. - 1. Capetele de la firele care rămân după ţesutul pânzei la război:"I-a spus oarecine că nu mai are de făcut nimic decât să ia lodânc de la tiară şidin acela să facă o funie..." (Bilţiu 1999: 249; Breb). 2. Bucată de lemn. - Dingerm. Ladung (MDA).

lódbă, -e, s.f. - 1. Scânduri late având lungimea de circa 2 m, obţinute prindespicarea trunchiurilor de copaci cu ajutorul securii şi a icurilor; lobdele setransportă cu carul până în sat; erau lăsate la uscat, în podul casei, timp de unan (Stoica, Pop 1984: 47). 2. Ster de lemn: "Se aşază pe pământ o lodbă şi săfreacă pe ie o botă de alun" (Memoria 2004-bis: 1213), referitor la tehnicaaprinderii focului viu. - Din ucr. lodva (Tiktin, Scriban, Candrea, MDA).lóitră, -e, s.f. - Părţile laterale ale carului. - Din germ. Leiter "scară" (Ţurcanu2005); din săs. loiter (NDU).



lom, -uri, s.m. - Crengi uscate şi rupte (Papahagi 1925); lemne, vreascuri la gurasau la cotitura unei ape (ALR 1973: 679): "O luat banii şi i-o ascuns într-o cioatăbortoasă şi-o făcut pă ei un lom. Într-o zi s-o dus pe-acolo nişte prunci carepăşteau oile. Ei o aprins lomu..." (Lenghel 1979: 207). - Rus. lom (Candrea,Scriban); ucr. lom (Papahagi).lomurós, -oasă, adj. - În expr. grâu lomuros = grâu amestecat cu resturi; se dă

la păsări; grâu cu monturi (ALR 1973: 827). - Din lom "rest, bucată" + -uros.lóstriţă, -e, s.f. - Peşte răpitor (Hucho hucho), asemănător cu păstrăvul, caretrăieşte în râurile de munte (Vişeu, Vaser, Novăţ şi Ruscova, în Maramureş). -Cf. ucr. losos "somon" (DEX).lotocí, lotocesc, (lătoci), vb. refl. - A se bălăci în apă (cu zgomot). - Formăonomatopeică.lótru, -i, s.m. - 1. Hoţ, bandit, tâlhar. 2. (adj.) Glumeţ, bun de gură, meşter lavorbă: "Cel mai lotru dintre ei devine peţitorul" (Calendar 1980: 121). - Din sl.lotrǔ.

lóză, s.f. - (bot.) Lozie; răchită, salcie (Salix cineria): "Un fel de salcie pe ale căreirămurele, prevăzute cu mâţişori, maramureşenii le sfinţesc la biserică înDuminica Floriilor" (Papahagi 1925). - Din ucr. lozá (Papahagi).lucastắu, s.n. - v. iucastău.lúcer , -i, s.m. - (astr.) Luceafăr: "Un lucer mândru, galbân" (Bârlea 1924 I: 132). -Cf. luceafăr.lucérnă, (luţernă, luţărnă), s.f. - (bot.) Plantă perenă din familia leguminoaselor,cultivată ca plantă furajeră (Medicago sativa). - Din germ. Luzerne.lucezí, vb. intranz. - A luci, a străluci, a lumina: "Colo sus, la răsărit / Lucezit -o,lucezit / Un lucer mândru, galbân" (Bârlea 1924 I: 132). - Din luced "luminos" (<

lat. lucidus).lucezíre, -i, s.f. - Vedere, arătare, strălucire (Lenghel). - Din lucezi.lucrătóriu, s.n. - (înv.) Plug (atestat sec. XV, în Maramureş, cf. R. Popa 1970:125). - Din lucra (< lat. lucrare, Puşcariu cf. DER; sau lat. lucubrare, Densusianucf. DEX) + -toriu.lud, -ă, adj. - Nepriceput, prost, zălud, zăpăcit, nătărău: "Ludă, eşti, nebună eşti /Şi la minte slabă eşti" (D. Pop 1970: 181). - Din sl. ludǔ.ludắu, -ăi, s.m. - (bot.) Bostan, dovleac; cuculbătă (Cucurbita pepo). - Din sl.ludaja (Candrea cf. DER).

luft, s.n. - Curent de aer: "Vara aicea-i luft, vara aici e răcoare şi frumos"(Papahagi 1925; Borşa). - Din germ. Luft "aer, văzduh".lúhău, s.n. - 1. Spirt sanitar. 2. (Fig.) Băutură alcoolică (Memoria 2001). - Et.nec.lúhăr , s.m. - (bot.) Trifoi (plantă furajeră); cătrifoi (ALR 1956: 139). - Din magh.lóhere (MDA).lújniţă, -e, s.f. - 1. Făclie; fat'e: "Ca să îndepărteze (animalele sălbatice) seaprind lujniţe, un fel de făclii făcute din brad uscat, crepat la un capăt, împănat şi



uns cu răşină" (Georgeoni 1936: 80). 2. Loc la capătul de sus al ulucului unde seadună buştenii, pentru a fi rostogoliţi la vale. - Din ucr. luşniţya (MDA).lumínă, -i, (lumnină, lumninea), s.f. - 1. Lumânare: "Când e aproape de sfârşit,omului de regulă i se dă să ţină o lumină în mână, ce reprezintă curăţeniasufletească" (Bârlea 1924 II: 472). Conform obiceiului, la capul mortului trebuiesă ardă o lumânare pe toată perioada priveghiului (timp de trei zile), având

credinţa că astfel sufletul acestuia va găsi drumul spre Lumea Cealaltă. "În locuţ de lumninele / Îmi puneţi patru nuiele" (Lenghel 1962). Creştinismul a preluatlumânarea ca element de cult din Antichitatea greacă şi romană. 2. Luminaochiului, pupila (ALR 1964: 39). - Lat. lux "lumină".lunátic, -i, s.m. - 1. Somnabul; prostănac. 2. Lunatici, poreclă dată locuitorilor dinCorneşti: "Un corneştean vede că luna, în loc să fie pe cer, era în tău. (...) Săriţi,cerneşteni / Cu săcuri şi cu lopeţi / Care cu ce aveţi / Că se-neacă luna-n tău, /După casa lui Bârgău. Bieţii oameni s-au sculat iute din somn, o luat care ce oputut şi tăţi s-o întâlnit lângă tău, să scoată luna" (Memoria 2004-bis: 1244; A.

Radu 1941). - Lat. lunaticus.lungoáre, s.n. - (med.) Tifos; febră tifoidă (ALR 1969: 156): "Să-i cumperelecuşoare / Că-i beteagă de lungoare" (Bilţiu 1990: 388). - Din lingoare (< lat.languor, -oris).lungón, -oane, s.n. - (min.) Grindă mai lungă aşezată în curmezişul grinzilor depe tavanul galeriilor de mină (Gh. Pop 1971: 95). - Probabil din lung + -on.luníe, -i, s.f. - Fitil de lumânare: "Când era vreme gré, să aprinde lunia de lalumânarea cu care slujé popa la Înviere" (Bilţiu 2001: 73; Petrova). - Din germ.Lunte (Ţurcanu).lup, -i, s.m. - 1. Mamifer carnivor (Canis lupus). Lupi, poreclă pentru locuitorii din

Şugatag: "pentru ce-s mai apucători, mai pribegi" (Papahagi 1925). Poreclăpentru locuitorii din Blidari (T.B. Dăncuş). Lupuţu, poreclă în Borşa (ALR 1969).Lupuc, poreclă în Lăpuş (Birdaş 1994). 2. Menghina tâmplarului (ALR 1956: 543;Chioar). - Lat. lupus.lupáriţă, -e, s.f. - (bot.) Mărul lupului. Bun de mătrici sau friguri (ALR 1956).Plantă (Orobanche ramosa). - Din lup + -ariţă.lúpă, (lupie), adj. - (Ref. la oi) Cenuşie (Georgeoni 1936). - Din lup + -ă.lupíşte, s.f. - Groapă adâncă de 3 m., deasupra căreia se punea o leasă încumpănă, pe nişte stâlpi mici (ca momeală se punea un purcel), pentru vânarea

lupilor (Şainelic 1986: 47; Chioar). - Din lup + -işte. lúşcă, s.f. - 1. (bot.) Floare de primăvară, asemănătoare cu ghiocelul (Leucojumvernum); ghiocei bogaţi, luşte, luşcuţe (Borza 1968: 99). 2. (adj.) Oaie cu lânaalbă (Latiş 1993). - Et. nec. (MDA).luştí, vb. tranz. - A desface boabele de porumb de pe cocean; "operaţia se făceamanual, prin apăsarea unui cocean pe boabele de pe cucuruz, sau cu piua deluşt’it mălai" (Dăncuş 1986: 45); a desfăca. Termenul e atestat doar în nordulMaramureşului (ALR 1956: 115). - Din ucr. luşiti (MDA).



lútă, s.f. - (min.) Plan înclinat lângă şteampuri, pe care se spală minereul zdrobit(Şainelic 1986). - Din germ. Lutte "instalaţie pentru apă" (Ţurcanu).lutrán, -i, s.m. - Luteran; adept al doctrinei întemeiate în sec. XVI de MartinLuther. - Lat. lutheranus, germ. Lutheraner.



M

macắu, (măcău), s.n. - Botă, toiag; obiect ceremonial purtat de chemătorii lanuntă: "Suntem soli împărăteşti, / De la ‘nălţatu-mpărat trimăşi; / La macău cucipcă de mătasă, / Cum poartă şi-nălţata-mpărăteasă" (Bilţiu 1990: 70). Atestat şi

în Maramureşul din dreapta Tisei (DRT). - Probabil din acelaşi etimon latin

*matteuca, din care provine rom. măciucă "bâtă îngroşată la un capăt"; Dinmagh. mankó (MDA).maglaváis, -uri, s.n. - Amestec. - Din germ. mackelweiβ (Ţurcanu 2005).mai¹, maiuri, s.n. - Unealtă din lemn (uneori în formă de ciocan) utilizată pentrubătut, îndesat sau nivelat). În Maramureş: a) lemnul cu care se bat rufele cândse spală; b) ciocanul folosit la bătutul draniţelor. - Lat. malleus "ciocan, mai";Mag. majus "mai" provine din rom.mai², maiuri, s.n. - Ficat. - Din magh. maj "ficat".maiástru, adj. - v. măiastru.

maiér , -i, s.m. - Ţăran înstărit, proprietar de oi, care ia în arendă munţi pentruvărat (Vuia 1964: 68). Proprietar, fermier (DER). Căpetenie de ciobani, păstor bogat, cu turme multe şi reputaţie economico-socială în comunitateaprofesională (Vulcănescu 1970: 229). - Din germ. Meier "fermier; administrator de moşie" (DER); Formă contrasă din "mare oier" (Vulcănescu 1970).máivă, s.f. - (bot.) Muşcată (Pelargonium zonale). Se foloseşte în med. pop. latăieturi, bube, prin aplicarea frunzelor. - Probabil din magh. malyva (v. Borza1968).májă, măji, s.f. - Unitate de măsură pentru greutăţi echivalentă cu 100 kg. - Dinmagh. mázsa "chintal".

máltăr , s.n. - Mortar. - Din magh. malter (< germ. Mörtel).mamántă, -e, (mamarcă, mamorniţă, mamandă), s.f. - Femeie grasă; matahală,namilă: "Şi-odată o ieşit o mamantă şi hai după noi" (Bilţiu 2001: 245; Ieud)."Momanda care a venit noaptea la geam să ia copiii este un duh rău, feminin,drăcoaică şi se mai numeşte Mamarcă, Mamorniţă" (Memoria 2004-bis). - Cf.mamorniţă (< mamon "drac") şi baborniţă (MDA).mamón, -i, s.m. - Diavolul banului (Ţiplea 1906). Demonul lăcomiei (DER).Mamonul dracilor, "mai mare peste diavoli, căpetenia dracilor" (Bilţiu 2002). - Dinsl. mamona (Tiktin cf. DER); Mamona, personaj biblic.

mánă, -e, s.f. - 1. (în mit. diferitelor popoare) O forţă impersonală cu caracter sacru, ce se poate afla în orice lucru sau fiinţă. 2. (în mit. rom.) Substanţă activă,potenţă fecundă sau calitate a unei substanţe nutritive: mana câmpului, managrâului, mana laptelui etc. (Evseev 2001). 3. "Laptele gros şi unturos, galben caceara, dulce ca mnierea, gros ca untura" (Papahagi 1925: 283): "Untu tău, /Mana ta, / Puterea ta" (Bilţiu 1990: 300). - Din sl. mana.mandúlă, -e, s.f. - Amigdale. - Din magh. mandula; Cf. germ. Mandeln (Ţurcanu2005).



manzắr , -i, (mamzăr), s.m. - Bastard (formă atestat în zona Vişeu). - "Termenuleste frecvent în limba idiş: mamzăr (mamzer sau manzer "bastard"), prindisimulare manzăr" (Scurtu 1966: 76). Cuvântul a fost preluat în sec XIX, iar în adoua jumătate a sec XX a devenit regresiv.Maramúreş, (Maramurăş), s.n. - 1. Regiune istorică (numită pe rând voievodat,ţară, comitat, judeţ, regiune) situată în partea de nord a României, atestată

documentar din 1199. a) Voievodatul Maramureşului / Ţara Maramureşului / Maramureşul istoric: regiunea din întreg bazinul superior al Tisei. Era condus devoievozi locali şi organizat în cnezate. În perioada feudală devine comitat, cureşedinţa la Sighet şi avea aceleaşi graniţe: Galiţia, Bucovina, respectivcomitatele Bereg, Ugocea, Sătmar, Solnoc-Dăbâca şi Bistriţa. b) Judeţul Maramureş (interbelic), parte a regatului României, cu reşedinţa la Sighet,cuprindea teritoriul dintre râul Tisa şi aliniamentul munţilor Rodna - Ţibleş - Gutâi- Oaş. În 1919 (după Conferinţa de Pace de la Paris) partea nordică aMaramureşului (din dreapta Tisei) a intrat în componenţa Cehoslovaciei (apoi a

Ungariei, URSS şi, din 1991, a Ucrainei). c) Regiunea Maramureş (1960-1968)cuprindea Maramureşul istoric interbelic, zonele Lăpuş, Chioar, Codru (integral)şi Sătmar. d) Judeţul Maramureş (1968 - prezent) cuprinde Maramureşul istoricinterbelic, zonele Chioar, Lăpuş şi jumătatea estică a Codru. 2. DepresiuneaMaramureş este străbătută de râurile Vişeu, Iza şi Mara. 3. Munţii Maramureşului sunt situaţi în partea de nord-est a judeţului, în dreapta râului Vişeu, până lagraniţa cu Ucraina. – Vezi consideraţii etimologice în anexa lucrării.máre, mări, s.f. - În expr. ochi de mare = iezer, lac glaciar, tău. "În legătură culacurile, ce se numesc aici ochiuri de mare, se povestesc o mulţime de legende,ca şi aceea în care e vorba de dispariţia unei turme întregi de oi împreună cu

ciobanul lor, al cărui suflet nu-şi află odihnă" (Demeter, Marin 1935: 42). Demenţionat că unele lacuri glaciare din Maramureş au o adâncime apreciabilă de10 până la 30 metri. - Cf. germ. Meerange "ochi de mare; lac glaciar" (Ţurcanu);Lat. mare.marmazắu, s.n. - Vin de culoare purpurie, precum marmaziul (Bârlea 1924):"Nu-i vinuţ de marmazău" (Bârlea 1924: 73). Vin din Malvazia (DER). Uneori econfundat cu Marmaţia: "Mi se explică prin Sighetu Marmaţiei şi prin Marmaţia"(Papahagi 1925). - Din Malvazia (DER).mármoră, s.f. - (pop.) Rocă cristalină colorată; marmură. În Maramureş se

exploata marmură la Dragomireşti, Botiza şi Valea Porcului (Demeter, Marin,1935, 83). - Lat. marmor, cf. it. marmo, smármol, port. marmore (DER).martoníţă, -e, (matroniţă), s.f. - (bot.) Plantă erbacee perenă, cu flori albe sauliliachii, cu miros plăcut (Melissa officinalis). Roiniţă, buruiana stupilor, iarbaalbinelor, iarba roilor (Borza 1968): "Şi te-oi băga-n grădiniţă / Sub cel vârf demartoniţă" (Bârlea 1924: 33). - Et. nec.marţián, s.n. - v. mărţişor.



marţóle, s.f. - (mit.) Divinitate nefastă, de importanţă secundară, imaginată ca obabă slută, care pedepseşte femeile ce lucrează în ziua de marţi. Izvorând dintradiţia unor sărbători băbeşti de origine arhaică, peste care s-au grefat obiceiurireligioase noi, concepţia folclorică a amplificat superstiţia tabuării zilei de marţi cazi neprielnică (Kernbach 1989). Marţole, poreclă atestată în Onceşti, pentrufemeile foarte înalte (ALR 1969). - Din marţi (< lat. martis) + -ole.

mas, masuri, s.n. - Faptul de a mânea; popas peste noapte; găzduire pestenoapte: "Şi s-a dus cu caii de mas. Aşa se zicea la noi când te duceai cu caii să-ilaşi să pască toată noaptea" (Bilţiu 1999: 222). - Participiu de la mân, a mânea, arămânea: de mas (Papahagi 1925); Lat. maneo, manere, mansum "a rămâne; apoposi, a-şi petrece noaptea".masalắu¹, s.n. - Locul unde dorm vitele (Papahagi 1925). - Din mas "popaspeste noapte".masalắu², s.n. - Masa de prânz; masa cea mare: "Să învelea focu', să aibă păamiazăţi, când or zini la masalău" (Calendar 1980: 105). - Din masă (< lat.

mensa) + -lău.maştíhă, -e, s.f. - Mamă vitregă: "Tata că s-o însurat, / Rea maştihă mi-o luat"(Bârlea 1924 II: 65). - Din sl. (bg.) maštecha.matroníţă , s.f. - v. martoniţă.măcắu, s.n. - v. macău.măcăúţă, -e, s.f. - Băţ de chibrit (în Săpânţa); bâţ, şălitră (ALR 1971: 295). - Cf.germ. Anmachholz "surcea, chibrit" (Ţurcanu).măciníş, -uri, s.n. - Cantitate de porumb sau grâu ce se duce cu umărul lamoară; aproximativ 30 kg: "Un bârsănean ducând un măciniş cu mălai la moară

în Călineşti..." (Lenghel 1979: 208). - Din măcina (< lat. machinare sau macinare)

+ -iş.mădărí, mădăresc, vb. tranz. şi refl. - A (se) dezmierda, a (se) alinta. "Un cuvântpopular, răspândit mai ales în zona de nord, unde pare să fie izolat (în dial.sudice nu-l găsim atestat, precum nici în albaneză). S-ar putea ca mădări să fi

însemnat iniţial a îngriji, proteja sau chiar a ocroti, trata, vindeca, un fel deechivalent al lui lecui slav" (Russu 1981: 347). - Cuvânt autohton (Russu 1981).măderán, -i, (măghiran), s.m. - (bot.) Plantă erbacee cu flori mici, roz-roşiatice,cu miros plăcut (Majorana hortensis). În med. pop. se foloseşte sub formă deceai pentru stimularea digestiei, combaterea stărilor nervoase şi a insomniilor, în

calmarea bătăilor de inimă şi în bolile femeieşti. - Lat. maiorana, prin intermediulgerm. Mageran, magh. majoranna.măcríş, s. - (bot.) Plantă cu tulpină ramificată, cu frunze acrişoare la gust,folosită în medicină şi alimentaţie (Rumex acetosa). - Et. nec. (MDA) ; Cuv. rom.preluat în magh. (makris) (Bakos 1982).măgán, s.n. - În expr. de măganul lui = "se zice despre un fecior neînsurat; pânăe slobod, liber, nelegat de nimeni" (Bârlea 1924): "Bine-i şi feciorului / Până-i demăganu lui" (Bârlea 1924 II: 208). Atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei, cu



sensul de “nărav" (DRT). - Probabil din magh. magan "particular, privat" (referitor la libertatea conferită de statulul de holtei).măhăí, măhăiesc, vb. tranz. - A aplica, a lovi, a da din greu; a lovi cu sabia

încordându-se din puteri (Ţiplea 1906; Papahagi 1925). - Din sl. majati (MDA).măiástru, măiastră, (maiastru), adj. - I. Năzdrăvan, fermecat, magic: "Şi pe murgmaiastru m-o încălecat" (Bârlea 1924: 356). II. (s.f.) 1. Zână frumoasă; vântoasă,

săiastră: "De luatu-i de săiastră, / O' de măiastră" (Papahagi 1925: 292). 2.Vrăjitoare. - Lat. magister.măietúră, -i, s.f. - (mag.) Făcătură, farmec, vrajă: "Fugi, potcă, cu lucru rău, /Fugi, potcă, cu măietură, / Fugi, potcă, cu făcătură" (Papahagi 1925: 285). -Probabil din măiastră "vrăjitoare", contaminat cu făcătură "vrajă".măjălí, măjălesc, vb. tranz. - A cântări. - Din majă + -li.mălái, mălaiuri, s.n. - (bot.) Porumb (Zea mays L.), cultură de porumb, boabe deporumb, făină de porumb. Primele culturi de porumb apar în Maramureş la

începutul sec. XVIII. Anterior, cultura autohtonă de bază era părincul "mei, mălai

mărunt". "Ploaia de mai, / Face mălai" . - Cuvânt autohton (Hasdeu 1894); Dinrom. provin ucr. maljaj, pol. malaj, rus. malai, bg. malai, magh. malé (Macrea,Miklosich, Capidan, Bakos).mălăínă, -e, (mălăişte), s.f. - Teren cultivat cu porumbul. - Din mălai + -ină.mălín, -i, s.m. - (bot.) Arbust decorativ cu flori albe sau liliachii, mirositoare; liliac.- Din ucr. malyna "zmeură".măltăruí, măltăruiesc, vb. tranz. - A tencui (pereţii casei); a văcăli. - Din maltăr "mortar" + -ui.mămălígă, mămăligi, s.f. - (gastr.) Aliment preparat din făină de porumb fiartă înapă. - Socotit creaţie expresivă bazată pe consonanţa mamă "hrană" (Capidan,

Graur cf. DER); Cuvânt autohton (Hasdeu 1894). Din rom. provin tc. mamaliga,magh. mamaliga, ucr. mamalyg etc.mănăştiúr , -i, s.n. - Mănăstire (Iordan 1963: 237). Toponim în zona Copalnic. -Din mănăstire.mărán, măreni, s.m. - Locuitor din Mara sau din satele de pe Valea Marei (întreMara şi Vad): "Tot mie mi-o poruncit, / Tot un fecior de măran / Să-i fac struţ demăghieran" (Bârlea 1924 I: 254). - Din Mara + -an.mărădíc, -i, s.m. - 1. Urmaş, descendent, moştenitor (Papahagi 1925; Ieud). 2.(s.n.) Rest, rămăşiţă. - Din magh. maradék "rest".

mărândắu, -i, (mărăndău), s.m. - (înv.) Copil din flori; şpur, copt'il (ALR 1969:199): "Şi dacă nu zii horind şi râzând, apoi fac fetile mărândău.." (Bilţiu 2001:231). - Cf. morândău (MDA).mărín, s.n. - (med.) Boală la vaci; în urma inflamaţiunii, se umflă pulpa; mai peurmă, umflarea se coace, iar din pulpă curge sânge (Ţiplea 1906). Bubă lacoastă (Papahagi 1925): "Hăi, mărine şi de-o zî, / Unde te faci, nu te fá, / Undete-arunci, nu te-arunca" (Papahagi 1925: 281). - Probabil (Sfânta) Mărina (MDA).



mărişcánie, s.f. - În expr. mărişcania ta! = fir-ai să fii!; apostrofare, ameninţare laadresa cuiva, pentru o faptă amendabilă. - Din (Sf.) Maria.mărturíe, mărturii , s.f. - Târg săptămânal (fixat în zilele în care oamenii veneaula oraş, în Sighet sau Baia Mare, să depună mărturii): "Vinerea este zi demărturie. Toate drumurile care duc la Sighet sunt o revărsare de oameni dintoate satele. Unii merg să vândă, alţii să cumpere. Unii merg doar să vadă: cum

merg târgurile, ce se aude şi ce se spune" (A. Radu 1941: 48). - Din martur,martor (< lat. martur) + -ie.mărţấnă, -e, s.f. - 1. Iapă slabă; mârţoagă, gloată. - Din bg. marcina.mărţişór , (marţ, marţian), s.n. - (pop.) Luna martie; germănar, germinar, mart,marte, marţiu, marţian: "Dacă în marţian răsare soarele şi se vede..." (Memoria2001: 25). - Din marţ "martie" (< lat. martius) + -şor.măsălár¹, s.m. - (pop.) Luna august; augustru, ogust, gustar, măselar, secerar. -Et. nec. (MDA).măsălár², -i, s.m. - Stinghie de lemn de la grapă (în Botiza); grindei (ALR 1956:

36). - Din măsea (< lat. maxilla).măslád, s.m. - 1. (bot.) Fructul toxic al unei plante orientale, în formă de boabăroşie, întrebuinţat uneori pentru a ameţi peştii şi pentru a-i pescui uşor. 2. Otravăpentru prins peşti (Lenghel 1979; Bârsana). - Din magh. maszlag.măsuríş, -uri, s.n. - Obicei identic cu Ruptu Sterpelor sau Sâmbra Oilor, care areloc primăvara şi prin care se măsoară laptele oilor, pentru a se stabili cantitateade produse lactate care revine fiecărui proprietar de oi. - Din măsura (< lat.mensura) + -iş.măşcát, -ă, adj. - (înv.) Mare, bombat, plin: "Adjectivul acesta cuprinde două

însuşiri: masiv şi rotund. Se zice, de ex.: lacrimă măşcată, grăunte măşcat

(adică) bine dezvoltat" (Bud 1908): "Tuie o din sărinat, / Vara când plouămăşcat" (Ţiplea 1906: 443); "Lacrimile-n jos să-ţi meargă / Tot măşcate ca bobu"(Bârlea 1924 I: 99). - Din măciucat (MDA).mătiéş, s.m. - (ornit.) Gaiţă (Garrulus glandarius). - Din magh. mátyás "gaiţă".mătrăgúnă, -e, s.f. - (bot.) Plantă erbacee otrăvitoare, cu flori brun-violete şi cufructe negre, lucitoare (Atropa belladonna); doamna codrului, doamnă mare,

împărăteasă: "Mătrăgună, doamnă bună, / Mărită-mă într-o lună". În med. pop.,se foloseşte pentru dureri de picioare, şale, mâini, friguri (Borza 1968: 27). - Cf.alb. matërgonë (DEX).

mătrăşí, -esc, vb. tranz. - 1. A cheltui, a consuma, a risipi (bani, averi). 2. Adistruge. 3. A îndepărta pe cineva. - Din srb. potrošiti "a cheltui" (MDA).mătríce, mătrici, s.f. - (med.) 1. Reumatism (Ţiplea 1906): "Când ţi se răscoleştemătricea, se va schimba vremea" (Lenghel 1979). 2. Varice (se umflă venele dela pulpa piciorului). 3. Colici intestinali. - Lat. matricem (DER).mătrícă, -e, s.f. - Registru de stare civilă, în care se consemnau naşterile,căsătoriile şi decesele dintr-o localitate; de regulă era ţinut la biserică; matricol:"Iar popa o uitat să mă înscrie în mătrică" (A. Radu 1941: 78). - Lat. matricula.



mấglă, -e, (mâglie), s.f. - 1. Grămadă, morman. Mâglele, "loc situat în pădureadintre satele Glod şi Văleni, renumit prin faptul că adăposteşte un mormântacoperit cu o grămadă de pietre, care ar fi aparţinut unui haiduc ce l-ar fi trădatpe Pintea Viteazul. Fiecare om ce trece pe la Mâgle aruncă câte o piatră pegrămada ce acoperă mormântul zicând: Aici e îngropat glodeanul care l-a vândulpe Pintea" (Ivanciuc 2006: 16). 2. Sloi de gheaţă plutitor (Chioar). - Din magh.

magla (din máglya) "rug" (Candrea cf. DER; DEX).mấjă, -e, s.n. - Seva copacului (în Săcel, Moisei, Borşa); mursă, vlastă (ALR1973: 553). - Cf. mâzgă (MDA).mânănţălí, (mănănţăli, mânănţăla), vb. tranz. - A tăia mărunt, a rupe în bucăţi; ademnica: "Cu unu-a dat, / Cu unu-a mânănţălat" (Bilţiu 1996: 381). - Dinmărunţăli, din mărunt (< lat. minutus).mâncărúşă, s.n. - (gastr.) "În căldăruşe se pune unt sau se taie slănină; apoi setaie 3-4 cepe şi se frig împreună. Peste acestea se fărâmă urdă şi se frig încăpuţin timp, se amestecă bine cu o lingură şi se adaugă 2-3 linguri de groscior; se

frige totul încă 6-7 min., se sărează şi se ia căldăruşa de pe foc. Se mănâncă cumămăligă" (Georgeoni 1936: 81). Mâncăruşă (Mâncăruşoaie, Mâncăruşoi,Mâncăroşeni), poreclă în Dragomireşti (Faiciuc 1998), Valea Stejarului (Hotea2005), Văleni (Godja Ou 2002). - Din mâncare (< a mânca, din lat. manducare) +-uşă.mấndru, mândră, adj. - 1. Frumos, arătos, falnic: "Mândru şi-o gătat pân casă"(Calendar 1980). 2. (s.m.) Drăguţ, iubit. - Din sl. mondru "înţelept" (Miklosich,Cihac, Şeineanu cf. DER).mâneá, mân, vb. intranz. - A rămâne peste noapte la cineva; a poposi; a

înnopta: "În sara de Anul Nou (struţul) îl punem şi mâné acolo în apă" (Bilţiu

2001: 243; Ieud). - Lat. manere (Puşcariu, Candrea-Densusianu, cf. DER).mânzátă, -e, s.f. - Vacă fără viţel de lapte. Mânzata, toponim în Oarţa de Sus-Codru, descoperire arheologică, epoca bronzului. - Cuvânt autohton, cf. alb.mëzat.mânzáră, mânzări, (mândzără), s.f. - Oaie (sau capră) cu lapte (Papahagi 1925);pecuină. - Cuvânt autohton, cf. alb. mëzore.mârlí, vb. tranz. şi refl. - (pop.; despre berbeci şi oi). A se împreuna: "Mierlitul oilor se face în octombrie, de ziua Cuvioasei Paraschiva, sau ceva mai devreme,şi până la Sânmedru. Se ţâpă areţ 'ntre oi, stând la un loc cu oile până la Ruptu

Sterpelor. În primele două zile li se dă sare oilor şi berbecilor, apoi douăsăptămâni nu li se dă deloc, să nu se întoarne şi să fete toate odată" (Georgeoni1936: 96). - Din srb. mrljati.mâţ, mâţi, s.m. - Motan, pisoi. Mâţ, poreclă pentru locuitorii din Mara (ALR 1969)."Crâceşten'ii îs mâţ, d'ipce-s mulţi oameni cu ot'ii albi" (Papahagi 1925: 315);poreclă şi pentru locuitorii din Şomcuta Mare. - Der. regr. din mâţă.mấţă, -e, s.f. - 1. Pisică. 2. Unealtă pentru culesul fructelor. 3. Cârlig în formă degheară cu care se scoate găleata din fântână. 4. Specie de salcie mică. "Mân'i (1



aprilie 1923) e Staulu cu flori şi or sfinţî mâţa" (Papahagi 1925). - Probabil formăonomatopeică; Cf. alb. mica; Cf. germ. Mieze, nume dat pisicii, germ. muzmuz"pis-pis" (Ţurcanu).mâţâí, -esc, vb. intranz. - A se linguşi. - Din mâţă.mấzdă, -e, s.f. - Camătă (Bud 1908; Papahagi 1925; ALR 1965): "Nişte griţăraşice i-am avut, i-am dat pe mâzdă şi mă tot vaiet că n-am" (A. Radu 1941: 16).

Termen atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei (DRT). - Din sl. mizda"recompensă".mấzgă, s.f. - Sevă, suc (al copacului). Termen atestat în toate satele de pe valeaMarei, până la Rona şi Săpânţa (ALR 1973: 553). "Mâzga curge numai până la

jumătatea lunii septembrie". - Din sl. mezga "sevă".méci, -uri, s.n. - Opaiţ. Meci, poreclă pentru o familie de oameni săraci care, înloc de lampă cu petrol întrebuinţau opaiţul. - Din magh. mécs "lumânare,candelă; fitil" (Ţurcanu 2008: 91).méi, s.m. - (bot.) Plantă erbacee din fam. gramineelor (Panicum miliaceum).

Cultură tradiţională în satele din zona Maramureş până la apariţia porumbului(Dăncuş 1986: 40). - Lat. milium "mei".méjdă, -e, s.f. - Răzor, hotar; fâşie de teren (nearat), care desparte două ogoare;hat (ALR 1971). Termenul vechi, local: mnezunie. "Acolo sub un brad, în mejdamuntelui" (Bilţiu 1999: 245). - Din sl. mežda, magh. mesda.mejdălí, (mnejdăli), vb. refl. - A se învecina, a fi graniţă: "La Crucâşoara, acolosă mn'edzăl'ea hotaru' nost" (Papahagi 1925; Săpânţa). - Din mejdă + -li.melegár , -uri, s.n. - Loc special amenajat (pământ amestecat cu gunoi de grajd)

în care se pun răsadurile primăvara; răsadniţă. Termen atestat în Trans., Banat,Crişana şi Maram. (ALR 1956: 188). - Din magh. melegágy.

melestuí, -esc, vb. tranz. - 1. A fărâmiţa, a zdrobi. 2. A stâlci in bătaie. 3. Aamesteca. - Din magh. mállaszt (MDA).méliţă, -e, s.f. - Unealtă de lemn cu care se bate cânepa ca să se desprindăfirele de pe beţe: "Ce naşte-n pădure / Şi bate în sat?" (Meliţa). - Din bg. melica(< sl. mlěti "a măcina").meresấn, -uri, (mărăsân), s.n. - Prevestire, semn rău: "Când cântă găinacocoşeşte, atunci e de meresân, e sămn rău" (Papahagi 1925: 318). - Lat.malesanum (MDA).merínde, s.f., pl. - Provizii, hrană rece, pe care o ia cineva când pleacă la drum.

- Lat. merenda "gustare de după-amiază"; Cuvânt rom. preluat în ucr.(merend'a), pol. (mierynda), slovacă (merinda), magh. (meringya).merizá, vb. intranz. - A abate vitele la umbră, în timpul verii, pentru a se odihni.Meriza, toponim în Odeşti. - Lat. meridiare; Cuv. rom. preluat în slavă(meridzat'i).meríză, -e, s.f. - Locul de odihnă, în amiaza de vară, pentru oi sau vite(Papahagi 1925). - Din meriza.



mérţă, -e, (dial. mn'erţă), s.f. - Unitate de măsură pentru cereale: "O mnerţă are8 cane, iar o cană 3 l" (Budeşti); "O mnerţă are 25 kg" (Rozavlea, Ieud,Dragomireşti, Moisei); "Mnerţa e tot atât de mare ca feldera; tare feldera, taremnerţa, adică 22-23 l" (ALR 1971: 419). - Din sl. mjerica (< sl. měra "măsură");Cf. magh. mercze, germ. Meterzentner "unitate de măsură pentru greutate",germ. Zentner "chintal" (Ţurcanu).

mesalắu, -auă, s.n. - 1. Bidinea. 2. Pensulă cu care se ornează vasele (IuliuPop, 1970). - Din magh. mezelõ "bidinea de dat cu var" (Ţurcanu).mésel, s.n. - (înv.) Cană mică de tinichea (Lenghel 1979). Măsură pentru lichide,ieşită din uz (Bârlea 1924): "Nu dau mesel de pălincă / Pentru o holdă decânepă" (Bârlea 1924 II: 254). - Din magh. meszely "halbă, ţap" (MDA); Dingerm. Mass "măsură", Mässerl (Ţurcanu 2005).metehắu, -ăi, s.m. - Pocitanie. "Mutos, tras-împins" (Bud 1908). Om leneş (înMaramureşul din dreapta Tisei). ■ Obicei legat de sărbătorile de iarnă, practicatde tinerii din sat, prin care se ironizează fetele şi feciorii bătrâni, necăsătoriţi (în

Maramureşul istoric, Chioar şi Codru); moşi, peţitori, vindici: "Noaptea, la fetelebătrâne se pune metehău, un om din cârpe, urât; se pune în cel mai înalt copacsau poartă (...). Fata îl ia, îl duce-n casă, îl pune după masă şi-l cinsteşte cumâncare şi băutură" (Calendar 1980: 122). Termenul circulă intens în Moldova.

În Trans. apare în forma meteleu. - Cf. meteleu, mătăhaie (MDA).mezdreá, -ele, s.f. - Unealtă cu două mânere la capete, cu care dogarul saudulgherul ciopleşte sau răzuieşte lemnul; cuţitoaie. - Din bg. mezdrja (Felecan1983).mezdrí, mezdresc , vb. tranz. - A ciopli cu mezdreaua. - Din srb. mezdriti (MDA).mezuníe, -ii, (dial. mnezunie), s.f. - Hat, mejdă, hotar. - Din miez "mijloc" (< lat.

medius).miáză, s.f. - În expr. miază cale = la mijlocul drumului, jumătate de cale. Medie. -Lat. media.miéd, s.n. - Mursă din miere de albine cu apă: "Fete văd, feciori nu văd, / Că s-odus a bea la mied" ( Bârlea 1924 II: 180). - Din sl. medǔ.mieríu, -ie, (mierâu), adj. - Albastru; albăstrui, alboi. - Lat. merus "albastru"(DLRM 1958); Din rad. *mel "în culori, mai ales întunecate"; Cuvânt autohton(Russu 1981: 353).mieruí, vb. refl. - A (se) învineţi: "Bubă care mieruieşte, / Bubă care învineţeşte"

(Bilţiu 1990: 271). - Din mier, mieriu "albastru".miéz, -uri, (dial. mniez), s.n. - Mijloc, centru: "Când o fo la mniez de cale / O-ntâlnit potca cea mare" (Papahagi 1925: 283). - Lat. medius.miezí, vb. refl. - A se ivi, a se face lumină: "Pă când zii şi pă la mine / Să miezăde zuă bine" (Şteţco 1990: 209). - Din miji "a clipi" (< sl. mižati, "a închide ochii").mihálţ, -i, s.m. - Specie de peşte (Lota lota) care preferă locurile adânci alerâurilor; este o specie frecventă în Maramureş, fiind pescuită cu regularitate dinTisa, Iza şi Mara (Ardelean, Beres 2000). - Din bg. mihalica (Scriban).



mihóc, -oci, s.n. - Motan. Mihoc , nume de fam. - Et. nec. (MDA).míler , (dial. mn'iler), s.n. - Loc unde se fac cărbuni (mangal), prin arderealemnului. Miliere, pădure în Cufoaia (Vişovan 2002). - Et. nec.misárniţă, -e, s.f. - Măcelărie. Atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei înforma misărne. - Din magh. mészárszék.misárăş, -i, (dial. mnisarăş), s.m. - Măcelar (ALR 1973: 761). Mesaroş, nume de

familie. - Din magh. mészáros.minteán, -ene, s.n. - Cojoc cu pieptar: "Să-mi bag mâna-n minteuţă, / Să scotdalbă hârtiuţă" (Bârlea 1924: 23). - Din tc. mintan (Şeineanu).mínten, adv. - Îndată, numaidecât, imediat: "Minten pă ea o legat-o / Şi-n Tisa oaruncat-o" (Ţiplea 1906: 431). - Din magh. mindjárt "îndată" (Ţurcanu); magh.menten "imediat".mioreá, miorele, s.f. - (bot.) Breabăn, floarea-paştilor, floare de vioară, trei cai(Hepatica nobilis). Formă atestată în jurul Sighetului (Borza 1968: 83). - Din mior + -rea.

mioríţă, -e, s.f. - (bot.) Viorea (Scilla bifolia L.); merişor (Borza 1968: 157). - Dinmior, mioară (< miá) + -iţă.mir , -uri, s.n. - (rel.) Undelemn sfinţit, utilizat la săvârşirea unor ritualuri creştine.- Din sl. miro.mirioáră¹, -e, s.f. - Mioară, miel de un an: "Tot o-ntoarce pe răzoare / Ca să-şipască mirioare" (Bârlea 1924 I: 159). - Din mioară, mia (< lat. agnelia).mirioáră², -e, s.f. - (bot.) Albăstrea, buruiană mnerâie (Centaurea cyanus),(Borza 1968: 42). - Din mieriu "albastru".mirói, s.m. - Mire; pereche de miri. - Din mire + -oi.miruí¹, -esc. vb. tranz. - 1. (rel.) A unge (pe frunte) cu mir. 2. (fig.) A lovi pe

cineva în frunte (sau în cap). 3. A omorî. - Din sl. mirovati.miruí², -esc, vb. tranz. - 1. A obţine, a dobândi. 2. A cuceri, a ocupa. - Din magh.myer (MDA).míţă, -e, s.f. - Lâna tunsă prima oară de pe miei: "Pe la Sf. Ilie sau Sânzâiene,prin iulie, se tund şi miei, care au lâna mai măruntă şi se numeşte miţă" (Morariu1937: 124). - Lat. *agnicius, -a "de miel" (Densusianu-Candrea, DEX).mizélnic, -i, s.m. - Mezin, cel mai mic dintre copii: "Pă frate-tău cel mai mic / Ce-ila mă-ta-ţi mizelnic" (Ţiplea 1906: 443). - Din mezin (< sl. mězinǔ).miziníc, -i, s.m. - Degetul cel mai mic de la mână sau de la un picior (Ţiplea

1906). - Din mezin + -ic.mlădíţă, -e. s.f. - Copil, urmaş, vlăstar; rod: "Să ne trăiască Dumnezeumlădiţele..." (A. Radu 1941: 55). - Din sl. mladica, cf. srb. mlad "tânăr".moáre, s.f. - Apă sărată în care se acreşte varza; saramură. - Lat. muries, muria"saramură".moáşă, -e. s.f. - 1. Femeie bătrână. 2. Bunică. 3. Cea care asistă femeile din satla naştere: "Mărita-m-oi, mărita, / Pân-a trăi moşica" (Bârlea 1924 II: 194);"Frunză verde de pe coastă / Să trăiască moaşa noastră" (Antologie 1980: 147).



"A treia zi de Paşti sau a doua zi de Crăciun, moaşa îşi adună toate nepoatele şile ospăta" (Antologie 1980). - Cuvânt autohton, cf. alb. moshë "vârstă"; Cuvântrom. preluat în srb. şi slovenă (moša).mocíră, -e, s.f. - Loc apătos, mlăştinos, noroios; mocirlă: "Şi pe mociră o fugit"(Bârlea 1924 I: 297). Mocira, localitate limitrofă oraşului Baia Mare. - Din magh.moscár (MDA).

mocióară, -e, s.f. - (bot.) Pipirig (Juncus effusus). - Din mociră, referitor la mediul în care creşte pipirigul; cf. magh. mocsár "mlaştină, mocirlă".mociorlắu, -auă, s.n. - Pămătuf pentru bărbierit (Chioar). - Din mociorli, mocirli(< mocirlă).moclínă, -e, (mocrină), s.f. - Loc apătos, mlăştinos. - Din ucr. moklína(Papahagi).mocoşí, mocoşesc, vb. intranz. - A pierde mult timp pentru a face un lucruneînsemnat (ALR 1961: 777). - Cf. mocăi (MDA).módru, s.n. - Mod, chip, fel; mijloc, putinţă, posibilitate, rânduială: "Un sătuc aşa

la modru / Cum îi Bârsana şi Glodu" (Lenghel 1979: 162). Termen atestat la1632 în Maramures, răspândit în Trans. şi Bucov. - Cuvânt autohton, prelatin,der. din tema i.-e. *mod-ro, a radicalului *med- "a măsura, a chibzui, a gândi"(Russu 1981: 359); Din magh. mod "mod, chip, fel" (MDA).móimă¹, -e, s.f. - (med.) Umflătură dureroasă la gât; bolfă, uimă. (Papahagi1925). Termenul circulă în satele de pe valea Marei. - Din uimă.móimă², -e. s.f. - 1. Maimuţă (ALR 1973: 588). "E în mintea moimii" = aiurează,vorbeşte fără înţeles; bâiguie. 2. Referitor la cineva cu faţa schimonosită. Moimă,poreclă frecventă dată oamenilor caraghioşi, care se strâmbă ca o maimuţă saucare sunt mici de statură. - Din magh. majom "maimuţă".

móină, -e. s.f. - Teren arabil, lăsat necultivat un an pentru ca pământul să seodihnească: "Dacă nu îl ari un an se numeşte moină" (ALR 1973). Termenatestat în centrul şi în nordul ţării (ALR 1956: 7). - Cf. moale (accepţiunegerenerală); Cuv. rom. preluat în magh. (mojna) (Bakos 1982).molítvă, -e, s.f. - (rel.) Rugăciune înainte de spovedanie. - Din sl. molitva.molitví, vb. tranz. - A citi o rugăciune pentru iertarea păcatelor: "Siu joia l-onăscut, / Vinerea l-o molitvit, / Sâmbăta l-o botezat, / Duminica l-o însurat"(Ţiplea 1906: 431). - Din molitvă.momârlán, -i, s.m. - Om prost, necioplit, bădăran, nătărău: "Nu te-am făcut cu

ţiganii, / Te-am făcut cu momârlanii" (Şteţco 1990: 4). - Cf. mârlan, ţopârlan(MDA).mondír , -e, s.n. - (mil.) Manta soldăţească: "Peste-o lună şi mai bine / Pune-or mondiru pe mine" (Memoria 2004-bis: 1307). - Fr. monture > germ. Montur > rus.mundir (DER).mont, -uri, s.n. - 1. Fructe puse la macerat înainte de a fi fierte. 2. Rest, reziduu,rebut. Resturile din fructe ce rămân după ce se fierbe horinca; borhot, slad (ALR1971: 462). Grâu cu monturi sau grâu monturos (în Strâmtura şi Vişeu); Grâu



fără pleavă, dar amestecat cu resturi, neghină, de dat la păsări (ALR 1973: 827).- Din magh. mont "tescovină" (Drăganu cf. DER, MDA).more, interj. - Măre: "More, voinicule" (Antologie 1980). "Apoi zicem more la unom tare frumos" (Papahagi 1925). - "Mi se pare a fi schimonosirea lui măre!"(Ţiplea 1906).morocáş, -i, s.m. - Cele două bucăţi de fier, una deasupra, cealaltă dedesupt, cu

care se îmbracă capătul osiei care intră în butuc (ALR 1973: 853). - Din magh.marokvas (MDA).morodí, morodesc, vb. tranz. - A da naştere la ceva, a zămisli: "Că Cristea l-omorodit" (Bilţiu 1990: 321). - Din mărădic "urmaş" (< magh. maradék).morói, (muroi), s.m. - (mit.) Strigoi, vârcolac, pricolici. - Sl. mora "vrăjitoare", cf.srb., pol. mora "coşmar", alb. morë.moroşán, moroşeni, s.m. - Nume colectiv al locuitorilor din Ţara Maramureşului:"După pui de moroşean / Să nu dai cu bolovan". Apelativ înregistrat în satele depe valea Marei, respectiv în Săpânţa, Rona de Jos şi Ieud. Pe valea Izei şi

Vişeului, localnicii spun maramureşan. - Cf. mureşan, din Mureş (< Maris,Marisos).moş, -i, s.m. - 1. Om bătrân, moşneag. 2. Bunic. 3. (pl.) Seria descendenţilor mai

îndepărtaţi, generaţiile vechi, bătrânii, strămoşii. 4. Sperietoare de păsări; ciuhă.5. Metehău. - Cuvânt autohton (Philippide 1928, DER, Rosetti 1962, Russu1981, Brâncuşi 1983); Din rom. provine ucr. mošul "bunic", moša "bunică" şi"moaşă" (Candrea), bg. moš, mosija (Capidan), magh. mósuly "bătrân".moşcoálă, -e, s.f. - Ocară, ruşine: "Tu-acolo să arzi cu pară / Cum m-ai făcut demoşcoală" (Bârlea 1924 II: 64). - Din moşcoli; cf. magh. mocskos "murdar".moşcolí, moşcolesc, vb. tranz. - A murdări, a întina, a ocărî: "Face-ţi-se ziuă

bine, / Moşcolit eşti ca ş-on câine" (Bârlea 1924 I: 289). - Din magh. mocskol "amurdări" (MDA).moşneán, s.m. - v. moştean.moşocoárne, s.f., pl. - (gastr.) "Coptături cu brânză şi ou. Când se scot dincuptor se rup în demnicături mari şi se pune groşt'ior mult desupra. Se lasă să serăcească" (Memoria 2003: 618). - Et. nec. (MDA).moşúţ, -i, s.m. - Joc dramatic, de Anul Nou, specific Ţării Codrului: "Jocuriledramatice, mascaţii, foarte numeroase în alte regiuni, se rezumă în zonaCodrului la unul singul: moşuţî. Pe vremuri se îmbrăcau moşuţ oameni în toată

firea, apoi numai feciori şi băieţi. Măştile reprezintă moşnegi şi babe, miri şimirese, naşi şi fini etc., mai târziu adăugându-se "domnişoare" şi mai ales"ţigani" (...). Alaiul de mascaţi intra în casă colindând şi dansând anapoda, în aşafel încât interpreţii să nu fie recunoscuţi. Erau trataţi cu prăjituri, carne de porc şibăutură, pe care însă le consumau afară, să nu fie descoperiţi. Vechile obrăzarece le foloseau erau făcute din piei de oaie, din lână şi cânepă etc. şi se păstraude la un an la altul..." (D. Pop 1978: 63). - Din moş + -uţ.



moşteán, moşteni, (moşnean), s.m. - (înv.) Moştenitor, băştinaş, autohton(Papahagi 1925). - Din moş + -tean.moştóc, s.n. - Buchet, mănunchi: "Vai, bunicule, cum aş fi rupt un moştoc şi l-aşfi pus în pahar" (Bilţiu 1999: 229). - Probabil din ucr. motoşka.motoháliţă, -e. s.f. - v. metehău.motroáşcă, motroaşte, s.f. - Femeie mică, arătare ciudată: "...îi ies înainte două

motroaşte" (Bilţiu 1999: 284). Motroaşcă, poreclă frecventă pentru persoanelemici de statură. - Din motoaşcă (MDA).mozolí, -esc, vb. tranz. - A mesteca îndelung; a molfăi. - Din magh. majszol(MDA).mreájă, mreji, s.f. - Unealtă de pescuit, alcătuită dintr-o plasă de sfoară, cuochiuri de circa 2 cmp, lungă de 10-12 m şi lată de 160-170 cm. De nişte sfori sefixau greutăţi de plumb, pentru ca în timpul folosirii mrejei să ajungă până lafundul râului. Pescarii adunau plasa în cerc (Şainelic 1986: 47). - Din sl. mreža.múced, -ă, adj. - 1. Acoperit de mucegai. 2. Umed. "Locul de întâlnire a

numeroase pâraie, pe povârnişul de nord al muntelui Bătrâna, de unde izvoreşteIza" (Demeter, Marin, 1935: 39). 3. (ref. la cai) Sur; focău; facău (ALR 1956:276). - Lat. mucidus (Puşcariu, Candrea-Desusianu cf. DER).muiélniţă, -e, s.f. - Vreme moale, ploioasă: "Când pisica zgârie, va fi vremefrumoasă, cu cer senin, iar când se spală, va fi muielniţă sau timp ploios"(Lenghel 1979: 10). - Din mol, cu un intermediar *molniţă.mujdéi, s.n. - 1. (gastr.) Preparat alimentar din usturoi pisat, apă şi sare. 2. (top.)Mujdeiu, denumirea veche a pârâului Usturoiu, ce izvoreşte din dealurile dinnordul Băii Mari. - Must+de+ai; Cuv. rom. preluat în magh. (muzsgyé) (Bakos1982).

mul, s.n. - Mol, noroi, mocirlă: "Mul negru de m-a muli, / Apa tăt m-a limpezi"(Şteţco 1990: 249). - Din mol "noroi" (< mul "humus pământos" din germ. Mull).mulăceág, -uri, (mulceag), s.n. - Petrecere, chef (de obicei nuntă). - Din magh.mulatság "petrecere".mulătí, mulătesc, vb. intranz. - A petrece, a chefui: "Beau, mulătuiescu, / Delume grăiescu" (Calendar 1980). - Din magh. mulat.mulgáre, mulgări, s.f. - Oaie cu lapte; pecuini, mândzări: "Strângem stânalaolaltă ca din 400 de mândzări o' de mulgări, apoi merem la munte" (Papahagi1925). - Din mulge (< lat. mulgere) + -are.

mulţám, s.n. - Formulă de politeţe prin care se răspunde unei urări sau laprimirea unui dar; mulţumesc. Termen specific în Trans. şi Maram. - Din mulţămi.mulţămitúră, -i, s.f. - Poezie care se rosteşte la finele colindatului de către unuldin colindători, prin care se exprimă mulţumirea pentru darurile primite şi princare se fac urări gazdei; după care urma un răspuns al fetei care mulţumeafeciorilor că au colindat-o. Obicei specific în zona Codru. - Din mulţumi (< mult,cf. urarea mulţi ani) + -tură.



muncél, muncele, s.n. - Munte sau deal mic. Muncei, munte (Botiza); Muncelu,deal (Breb) şi munte (Săcel); Muncelu Mare şi Muncelu Mic (Ieud). - Lat.monticcellus.mund, s.n. - (top.) Capul Mundului, lângă pasul Şetref. - Lat. mundulus "curat;elegant; frumos" (Filipaşcu 1940: 22) sau mundus "lume, univers; globulpământesc".

munúnă, -e, s.f. - Cunună de mireasă, confecţionată din verdeaţă, mărgele,oglinzi, flori artificiale, din hârtie sau din lână, creând un viu mozaic cromatic pefond verde. În partea de jos a cununei, pe frunte, se prind un şirag de mărgele şiun zgărdan, ţesătură îngustă din mărgele mici. La Botiza, cununa este mai înaltă

în faţă, îmbrăcând aspectul unei diademe (Bănăţeanu 1965: 114). - Cuvântautohton (Russu 1981).mur , muri, mururi, s.m. - Zid de piatră; soclul caselor tradiţionale din Maramureşalcătuit din bolovani de carieră sau din bolovani de râu (Dăncuş 1986: 101).Temelia casei, zidul de sub casă. - Lat. murus "zid de piatră sau cărămidă, din

sistemul de apărare al unui fort sau oraş".murătoáre, murători, s.f. - Apă sărată, slatină; saramură: "Toată huc îimurătoare" (Bârlea 1924: 6). - Din moare "saramură" (< lat. muries, muria) +-toare.múrsă, -e, s.f. - 1. Miere de albină amestecată cu apă; mied. Utilizată ca leacpentru diferite boli: "Cu mierea faci on picuţ de mursă şi descânţi cu mursa aceia"(Bilţiu 1990: 270). 2. Seva copacului; vlastă, mâzgă (ALR 1973: 553). - Lat.(aqua) mulsa (MDA).muruí, muruiesc, vb. tranz. - 1. A lipi cu lut pereţii caselor tradiţionale; a unge, atencui. 2. A (se) murdări, a (se) mânji (pe faţă, pe mâini; de obicei în timpul

mesei şi ref. la copii). - Din sl. mura "noroi" (Cihac, Tiktin, Candrea cf. DER); Cf.ucr. murovati (DEX).músai, adv. - Neapărat, negreşit, obligatoriu: "De m-ar băga în pământ / Şi-acolo-i musai să cânt" (Calendar 1980: 52). - "E un germanism care prin vieaţamilitară s'a introdus în limbile tuturor popoarelor din Ungaria şi înseamnănecesitate şi silă supremă" (Ţiplea 1906); Din germ. müssen "a trebui, a ficonstrâns, a fi necesar", prin intermendiul magh. muszáj "neapărat" (Cihac, Tiktincf. DER); Din germ. muss sein "trebuie să fie" (Ţurcanu 2005).musc, (muscan), s.m. - Rus, din Rusia. Ţara muscalului = Ţara rusului

(Papahagi 1925). - Der. regr. din muscal "locuitor din oraşul Moscova; poporulrus" (< rus., ucr. moskal).mustrá, vb. refl. - A se lua la întrecere (Papahagi 1925; D. Pop 1970). A se

înfrunta, a se certa: "Nu-i mândră ca mândrele, / Să mustră cu florile / Pân tătegrădinile" (Ţiplea 1906: 436). - Lat. monstrare (DEX, DER).mut, muţi, s.m. - Om nepriceput, prost, nătâng; tăntălău: "Ştiu că nu-s de neamde mut / Să nu râd, să nu mă uit" (Lenghel 1979: 167). - Lat. mutus.





N

nacabắu, nacabei, adj. - Zăpăcit, distrat, năuc (Gh. Pop 1971: 43). Atestat şi însatele din dreapta Tisei (DRT). Termen cu circulaţie intensă în Moldova. - Cf.macalău (MDA).nádă, -e, s.f. - (bot.) 1. Trestie. 2. Papură. - Din magh. nád.

naft, (naftă), s.n. - Petrol lampant; opaiţ, dohot, gaz, fotoghin (ALR 1971: 330). -Din sl. nafta (DER, DEX).nahắu, -ăi. s.m. - Nătărău: "Măieran de lângă tău, / Bată-te focu, nahău" (Bârlea1924: 90). - Et. nec.nap, -i, s.m. - (bot.) 1. Plantă furajeră (Brassica napus). 2. Sfeclă roşie (înPetrova); burac. 3. Cartof (în Borşa). 4. Gulie (în Săpânţa, Dragomireşti, Vişeu). -Lat. napus.naş, s.m. - v. nănaş.nat, s.m. - 1. Individ, om, persoană. 2. Rudă, rudenie, familie. 3. Mulţime. În

societatea feudală românească, "la baza piramidei sociale se afla stratul opinieipublice, alcătuit din mulţime, din natul satului; urma stratul cetei de feciori, stratulcetei de oameni vrednici, respectiv stratul cetei de bătrâni, din care erau aleşicăpăteniile satului" (Vulcănescu 1985: 214). - Lat. natus "născut", cf. lat. nati"progenitură, urmaşi"; Termenul se întrebuinţa în lat. pop. cu funcţiasubstantivală pentru "copii de ambe sexe" în raport cu părinţii. Sensul etimonuluil-a păstrat mai bine dialectul aromân şi romanitatea apuseană. În dial. daco-român este atestat, rar, şi sensul de "copil" sau "născut, fiu". Sensul de"persoană, fiinţă, individ" s-a păstrat în expr. tot natul = toată lumea, fiecare, cutoţii (Scurtu 1966: 65-66).

năbálă, năbale, s.f. - Arătare, fiinţă monstruoasă: "... nici Omu Apei, nici FataPădurii şi nici un fel de năbăliţă nu mai umblă" (Bilţiu 1979: 161; Onceşti). - Înrelaţie cu bală "monstru, fiară", prin contaminare cu namilă "uriaş".năclád, năclazi , s.m. - 1. Buştean, buturugă, butuc: "Un fel de lemn gros, ocioată, care să întreţină focul permanent" (C.C. 1979). 2. Butuc gros careserveşte ca suport pentru lemnele din vatră sau se aşează la marginea focului:"La un cioban o vinit Omu Nopţii, l-o luat şi l-o pus acolo, de năclad, pe foc, şi l-oars..." (Bilţiu 1999: 168; Giuleşti). 3. Grindă de stejar care se aşază la baza uneiconstrucţii (Bilţiu 1999). 4. Fundaţia de piatră pe care se reazămă peretele din

faţă al colibei păcurăreşti: "Focul e separat de zăplad prin năcladul de piatră"(Georgeoni 1936: 73). - Cf. sl. naklada "a îngrămădi" (DER).năclắu, năclaie, s.m. - Cureaua de la gâtul calului de care se leagă lanţurile dela rudă (Ieud). - Et. nec.nădăí, nădăiesc , vb. intranz., refl. - A lua seama, a se dumiri, a se lămuri, a

înţelege, a pricepe: "Dzua şuer păsăreşte, / Nime nu să nădăie, / Nici tata nu măgăse" (Ţiplea 1906: 426). - Din sl. nadayati (MDA).



năduşí, năduşesc , vb. intranz. - 1. A transpira. Năduşitu, poreclă (înDragomireşti). 2. A înăbuşi, a sufoca, a strangula: "Că mă tem c-a zini cinevapeste mine şi m-a năduşi fără vreme" (A. Radu 1941: 16). - Din sl. neduh, ucr.naduha (DER).năfrámă, năframe, s.f. - 1. Batic, pânzătură. 2. Batistă; şărincuţă, pânzăturică,

japcandău. - Din tc. mahrama.

năjít, (năjât, nejit, nejid, nejât), s.n. - 1. (med.) Nume generic dat nevralgiilor,durerilor de dinţi, inflamaţiilor urechii etc. (Bârlea 1924; Ţiplea 1906: Papahagi1925): "Nejid pă strigare, / Nejid pân poteca cea mare" (Papahagi 1925). 2.

Afecţiune care apare la juninci, la prima gestaţie: "Ugerul se face ca piatra şi începe să se umfla tot corpul animalului. Pentru tratament se aplică comprese cuapă rece, apoi se afumă animalul cu putregai de răchită aprins şi se fac frecţii cuusturoi. În timp ce se afumă, se descântă: Nejâte, / Pricăjâte, / Ieşi de unde eşti"(Memoria 2004: 1073). 3. Rău, necaz, boală: "Nejâtu-i de nouă feluri: / Luat pândidioti, / Luat pân supărare, / Luat pân pofta cea mare..." (Calendar 1980: 125). -

Din sl. nežitu (DER).nămí, nămesc , (nămn'i), vb. refl. - A se tocmi, a se angaja cu plata pentru oanumită perioadă: "Eu cu cât nu m-oi plăti, / Slujnicuţă m-oi nămi" (Bârlea 1924II: 66). - Din năiem (înv., "chirie" < sl.) (DEX).nănáş, -i, (naş), s.m. - Persoană care ţine pruncul în braţe în timpul botezului(naş de botez) sau care asistă, în calitate de martor oficial, la cununie (naş decununie). În Munt., Olt. şi sudul Mold. se foloseşte apelativul naş, iar în Banat,Trans., Maram. şi nordul Mold. nănăş: "Mere de nănaşă mare: / Pe cei miri decununat, / Pe cei mici de botezat / Şi-a si de cinste la sat" (Calendar 1980). - Lat.nunas, nun.

nănăşí, -esc, (năşi), vb. intranz. - A-i fi cuiva naş; a sta de naş (la cununie sau labotez). - Din naş.năpấrcă, năpârci , s.f. - Specie de şopârlă lipsită de membre, acoperită cu solzistrălucitori ( Anguis fragilis); şarpe orb, şarpe de sticlă. Semnalată în Maramureş,

în M-ţii Rodnei, Valea Vaserului, Igniş, Pietrosul Rodnei. Are ca habitat optimfânaţele montane, din care cauză multe exemplare sunt tăiate în perioadacositului (Ardelean, Bereş 2000: 112). - Cuvânt autohton (Russu, Brâncuşi,Rosetti), cf. alb. neperke.năpârcós, -oasă, adj. - Răutăcios, veninos (Memoria 2004). - Din năpârcă + -os.

năpostí, (năpusti), vb. tranz. - A elibera, a da drumul, a slobozi (Papahagi 1925). A da voie cuiva să intre undeva, ori să se depărteze (Ţiplea 1906): "Năposti -mmâna stânga" (Papahagi 1925: 246); "Năposti -mă, soră-n casă" (idem, 251). -Din sl. napustiti "a porunci" (Tiktin).nărădí, nărădesc, vb. intranz. - A aştepta (pe cineva); a agodi (Papahagi 1925). -Et. nec. (MDA).năşí, -esc, vb. intranz. - v. nănăşi.



nătântóc, -oacă, adj. - (înv.) Prost, nătâng (Papahagi 1925; Săcel); bădăran,ursuz. - Cf. nătâng.năturní, năturnesc , vb. tranz. - A urmări pe cineva (Papahagi 1925; Lenghel1979). - Cf. înturna (MDA).năvấscă, s.f. - v. neviscă.năzdróg, -oage, s.n. - (mag.) Obiect magic cu rol de vehicul aerian. Probabil un

soi de măturoi năzdrăvan, precum în basmele populare: "Când aduceau pe sus,babele descântau în pielea goală su' horn. Luau din toate vadurile ape, bolovanişi surcele şi le serbe-ntr-o oală (...). Şi de unde-l găsé, cu năzdrogu-l aducé. Îlprindé şi-l aduce călare pă năzdrog . Înfijé cuţâtu-n pământ şi atuncia să lăsănăzdrogu (Bilţiu 2001: 268; Borşa). - Probabil din drug "bucată de lemn”.neá, s.n. - Zăpadă: "Ce stai, voinice,-n cărare? / Suflă vânt şi neaua-i mare"(Bilţiu 1996: 357). - Lat. nex, nivis; "În faţa vigoarei exotice pe care o aducenoutatea elementului lexical slav (zăpadă), uzata formă latină nea a început săcedeze din teren" (Papahagi 1925 Cursuri : 65).

neám, -uri, s.n. - 1. Popor, naţiune. 2. Rudă, rudenie, familie. "Neamul, familiamare, patriarhală şi virilocală" este instituţia de bază a societăţii tradiţionalemaramureşene (M. Pop): "Hai la popă să videm / Care din ce neam suntem; / Dila popă la-mparatu, / Că nouă ni-i neam tot satu" (Bilţiu 1990: 115); "Tătă lumea-idintr-un neam, / Numa eu pe nimeni n-am" (Şteţco 1990: 199). ■ "Neamul eraformat din două jumătăţi: cei vii şi cei morţi, strămoşii, după cum lumea se

împarte în două: lumea albă şi lumea de dincolo (M. Pop 1980: 10). - Din magh.nem "gen, specie, sămânţă, soi, viţă" (propus de Cihac şi Tiktin, preluat de DEX);"E posibil ca rom. să provină direct din sl. němǔ "barbar" (DER); Cuv. rom.preluat în magh. (nyám) (Bakos 1982: "Román eredetu").

neálcoş, -i, (nialcoş), adj. - 1. Elegant, aranjat, dichisit: "Curticele nelcoşele, / Tătsă şadă domnii-n ele" (Bilţiu 1990: 4). 2. (despre oameni) Mândru, orgolios. - Dinmagh. nyálcos.nelcoşíe, (nelcoşag), s.f. - Fală, laudă, mândrie: "Bădişor, faţă roşâie, / Lasă-tede nelcoşâie" (Memoria 2001: 100). - Din nealcoş + -ie.neámţ, nemţi, s.m. - 1. Austriac (Bârlea 1924): "Doamne, bate neamţu-n drum /C-o luat ce-o fost mai bun" (Bârlea 1924 II: 102); "Măi, neamţule de la Beci"(idem, 133), unde Beci = Viena. "Până ce am păstrat încă amintirea domnieiaustriece, domnul şi neamţul, în mintea ţăranului, se identifică" (Ţiplea 1906). 2.

Par cu clenciuri acoperit cu trifoi pentru uscat (Faiciuc 1998: 167; Dragomireşti). -Din sl. němǐcǐ, din němǔ "barbar", cf. neam (DER).nedéie, nedei , s.f. - 1. După înţelesul popular de azi, reprezintă "vârfuri goale,fără păduri, acoperite cu păşuni întinse de ierburi şi muşchi". 2. Bătrânii maipovestesc despre vestitele târguri de vite care se ţineau pe munte (pe Rodna),pe la Sf. Ilie Proorocul. Pe Nedeia Grajdului (1855 m.), Nedeia Şasă (1700 m.),Nedeia Bârledelor şi Nedeia Mică se pot urmări şi acum drumurile pe careveneau maramureşenii şi moldovenii cu carele. Acolo, sus, pe nedei, se făcea



schimbul de mărfuri între locuitorii deferitelor provincii (Morariu 1937: 11). Într-undocument din 30 aprilie 1736 se pomeneşte despre existenţa "din timpuristrăvechi" a unei întâlniri anuale care are loc de Sf. Petru şi Pavel (29 iunie) lalocul numit Stog (Ştiol) şi unde "multă lume din Moldova şi Polonia se adună subformă de târg, vinde şi cumpără diferite produse şi se distrează". În 1738 târgulse desfiinţează printr-un ordin al autorităţilor comitatului Maramureş. Tradiţia se

reia în 1968 sub forma Festivalului folcloric Hora de la Prislop (v. Tomi 2005, 84).- Din sl. nedélja "duminică", ceea ce înseamnă că, la început, bâlciurile numiteastfel se făceau duminica (Iordan 1963: 52).negurá, vb. intranz. - "Când trăieşti rău cu fămeia" (Papahagi 1925). - Dinnegură "ceaţă" (< lat. nebula).némeş, -i, (nemiş), s.m. - 1. Denumire dată în Transilvania, în Evul Mediu,nobililor mici şi mijlocii. În Maramureş, "ţăran cu rang de nobleţe" (Dăncuş 1986):"Sub raport social, maramureşenii se împart în două categorii distincte: ţăranulde jos şi nemeşul. Această distincţie nu e însă de natură economică, ci morală,

de nobleţe familială: sunt familii de rând, cu averi; aceasta însă nu le dă şidreptul de a fi şi nemeşi, nobile". Nemeşul este ţăranul (şi urmaşii lui) care a fostonorat cu diferite titluri de nobleţe din partea conducătorilor imperiului austro-ungar (Papahagi 1925: 86-87). Astfel de titluri de nobleţe se primeau, de regulă,

în urma unor acte de vitejie în confruntări militare. Nemeşii "o tăiat pădurea pătătari. Acia n-o plătit impozit la stat multă vreme" (Şteţco, 1990 - referitor laevenimentele din 1717, când maramureşul conduşi de Lupu Şandru au nimicitarmata tătarilor în Strâmtura Cheia de sub Prislop). 2. Nemeş-birău = primar nobil: "Înainte de 1848, biraiele se alegeau numai dintre nobili, pentru aceeaaveau titulatura de nemeş" (Bud 1908). Uliţa nemeşilor, în Odeşti-Codru - "aici

şedeau nemeşii, adică oamenii liberi, cu stare" (Odobescu 1973). - Din magh.nemes.nemneşíg, -uri, (nemneşâg, nemneşag), s.n. - 1. Nobleţe: "O căpătatn'emn'eşâg, nu le-o poruncit n'ime" (Şteţco 1990: VII). 2. Clasa nobililor, anemeşilor: "Când o călcat împăratul ţara, apoi tot n'emn'eşigu o pt'icat şî o fo'una cu tăţii" (Mitru Dunca, 100 ani, Sârbi, 1920, cf. Papahagi 1925). - Din magh.nemesség.nemnicí, nemnicesc , vb. refl. - A se strica, a se distruge: "A me s-o nemnicit, ovacă. I-o luat laptele. O fost fătată de tri săptămâni şi numa am văzut că n-are

lapte, că-i scade laptele, până n-o fost deloc" (Memoria 2004-bis: 1283). - Dinnimic (< lat. nemica), cf. nimici.nemuríc, s.m. - v. nimuric.nenerí, neneresc , (nineri), vb. tranz. - A alinta, a mângâia. - Creaţie expresivă.nenerít, -ă, (ninerit, ninerat), adj. - Alintat, răsfăţat, dezmierdat; mădărit: "Am fostpruncă nenerită / Şi mi-o plăcut drăgostită" (Bârlea 1924 I: 213). - Din neneri.nevedí, nevedesc, vb. tranz. - (la războiul de ţesut) A trece firele urzelii prin iţe şispată, în ordinea cerută de modelul ţesăturii (D. Pop 1978): "Fetele de pe la noi /



Nu ştiu pune pă urzoi; / Nu ştiu nici a nevedi, / Cu feciori se ştiu iubi" (Şteţco1990: 273; Borşa). - Din sl. navoditi (DEX).nevestí, nevestesc , vb. intranz. - A duce viaţă de nevastă (Papahagi 1925). - Dinnevastă (< sl. nevesta) + -i.nevíscă, (năvâscă), s.f. - Nevăstuică; animal mamifer, acoperit cu o blanămoale, roşcată (Mustela nivalis): "Vacă-nveninată, / De neviscă muşcată"

(Memoria 2001: 59). - Din nevastă + -iscă.ni, (nin, ninca, ninga, ne, en), interj. - 1. (exprimă ideea de uimire sau îndemn)Uite!, vezi!, ia!, priveşte!: "Ni, drăguţu tău, tu fată" (Ţiplea 1906: 459). "Când i fujipân mălai / Eu oi zâce nită-uoa-i" (Şteţco 1990: 29). "Ninga caii, zice cătana"(Bilţiu 1990: 387). 2. (exprimă un îndemn la acţiune) Hai!, haide!, haidaţi!. "Nin,ieşi, gazdă, până-n tindă" (Bilţiu 1996: 68). 3. (cuvânt prin care se atrage atenţia)Ei!, Hei!. "En, puşcaş, măi Toderaş" (Memoria 2001: 103). - Din magh. ne (DEX).niálcoş, -i, adj. - v. nealcoş.nimuríc, -i, (nemuric), s.m. - (ref. la oameni) 1. Mic, scund, pipernicit. 2. Schilod

(malformaţie a oaselor din naştere): "Plinu-i iadu de voinici / Şi raiu de nemurici" (Lenghel 1979: 166). - Din magh. nyomorék "infirm, invalid".ninerí, vb. - v. neneri.ninerít, adj. - v. nenerit.níntă, -e, s.f. - (bot.) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu frunze dinţate şimirositoare; izmă (Mentha): "Tu, siruţ de nintă creaţă / Altu nu-i mai si-n viaţă"(Calendar 1980: 115). - Din sl. menta (< lat. mentha).no, interj, (noa) - 1. Ei, hei, deci: "Noa, amu ne căsătorim în iarna asta" (Memoria2001: 13). "Noa, întreab-o că ţi-a spune" (idem, 22). Echivalentul eng. well (adv.)"bine", (interj.) "ei" sau so (adv.) "astfel, deci". - Cf. sl. no (Tiktin cf. DER), magh.

na (DEX).noájă, -e, s.f. - Haită (de lupi). Termen general şi unic în Maramureşul istoric,atestat exclusiv în această regiune (ALR 1961: 676). "Un mare număr de lupieste numit în Maramureş noajă de lupi" (Latiş 1993: 175). - Et. nec. (MDA).noatén, (noatin), s.m. şi f. - 1. Miel sau mioară până în vârsta de doi ani (D. Pop1970): "Noatinaş frumos cornut, / Floriceaua să o ciunt" (D. Pop 1970: 150). 2.Strung folosit de tâmplari (Felecan 1983). - Lat. annotinus "de anul trecut" > rom.noatin "miel" (Graur 1980); Din rom. provine magh. nótin (DER).nói, s.n. - (înv.) 1. Picuri de rouă. 2. Stropi de apă de pe roata morii; ziori.

Termenul s-a conservat doar în incantaţiile descântecelor şi în practicile magice.Mai are sensul de "apă neîncepută". - Probabil în relaţie cu lat. novus "nou,tânăr, proaspăt" > rom. nou, cu acelaşi sens.Noianu - (mit.) Personaj fantastic; un fel de vârcolac: "Pă Soare zâcem că-lmânâncă Noianu" (Memoria 2002; Năneşti). - Din noian "cantitate mare, belşug"(cuvânt autohton - Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983).



nojíţă, -e, s.f. - Găurile de la opinci prin care se petrece şiretul: "Pe la nojiţă cuflori, / Ti-om ridica până-n nori" (Bârlea 1924 I: 120). - Dim. din sl. noja "picior",contaminat cu sl. žica (cf. jiţă) "şiret" (DER); bg. nožica (DEX).nopsám, s.n. - Plata unei zile de lucru; simbrie. - Din magh. napszám (MDA).nopsámoş, -i, s.m. - Muncitor cu ziua; zilier. - Din magh. napszámos (MDA).noróc, noroace, (năroc), s.n. - 1. Soartă, ursită, destin: "Străinu-s, străină-i ţara, /

Inima-mi arde ca para. / Ardă focu pe tot locu / Dacă rău mi-a fost norocu"(Calendar 1980: 86). 2. Stare de fericire, bine; bunăstare: "Mamă, la ce m-aifăcut / Dacă noroc n-am avut? / Şi de ce vrei să mă ai / Dacă n-ai noroc să-midai?" (Calendar 1980: 91). "Fântână cu bărbânoc / Omu bun n-are noroc / Nicicât arde paiu-n foc; / Nici noroc şi nici ticneală / Nici cât arde paiu-n pară. /Mândră floare-i norocu, / Nu răsare-n tăt locu" (Calendar 1980: 85). În dimineaţade Anul Nou colindă numai coconii. "Fetele aduc sărăcie; băieţii aduc noroc" . 3.Şansă, baftă: "Ce să mă fac dacă nu-i / Norocu la vremea lui, / Cu mânadegeaba-l pui; / Că norocu pus cu mâna / I să uscă rădăcina" (Calendar 1980:

91). ■ Noroc!, formulă de salut sau de urare. În Maramureş se foloseşte frecventexpresia "Noroc bun!". "Înainte, în sat la noi dzâcem năroc bun, bună dzua!. Apoior si cam dzăce ai, de când s-o început a să dzâce Laudă-se Isus Hristos! cândsă întâlnesc doi oamnei. (...) O zinit poruncă de la Vlădică la popt'i ca să dzicăoamenii aşa" (Papahagi 1925: 319-320; Giuleşti, 1920). Această formulă de saluta fost preluată de băieşi. ■ Din punct de vedere mitologic, de remarcat cultulzeiţei romane Fortuna, care a pătruns pe teritoriul geto-dac, fiind numită FortunaDaciarum, obţinând numeroase altare în unele oraşe (Kernbach 1989). - Din sl.narokǔ.noród, -oade, s.n. - 1. Popor, naţie. 2. Mulţime, gloată: "Ni, scoală-te într-un

cot, / Te uită păstă norod" (Antologie 1980: 224). - Sl. narodǔ, din roditi "azămisli" (DER).num, numuri , s.n. - Denumire, nume: "...şi să-mbrăcau bărbăteşte, o samă dintreele. Îşi puneu numuri bărbăteşti: Vasalie, Gheorghe" (Bilţiu 2001: 257; Moisei) -Lat. nomen (> rom. nume).numní, numnesc, (nămni), vb. tranz. - A desemna, a hărăzi, a da nume: "Da,numnindî-să pă sine, / L-o născut înt-o poiată" (Ţiplea 1906: 506), cu menţiunea"făcându-şi hâlvă, nume". - Din s. dial. num, numuri "nume" (< lat. nomen).numnít, -ă, adj. - Desemnat, destinat, hărăzit: "Siecare zi îi nămnită pentru acele

lucruri" - Din numni "a desemna".nun, -i, s.m. - Naş de cununie. Nănaş: "Vine nunu cu nuntaşii, / Mirele cucălăraşii" (Bilţiu 1990: 94; Cupşeni). - Lat. nonnus, cf. alb. nun.



O

o¹, interj. - Exclamaţie care exprimă o stare emotivă (mirare, admiraţie, dorinţă,mâhnire etc.): "O mine, vărucule!" (Brediceanu 1957: 171). - Onomatopee.o², conj. - Ori, sau: "O să-l taie, o să-l puşte, / O să-l puie-ntre ţepuşte" (Bártok1923: 187).

oácheş, -ă, (ochişea, otişea), adj. - 1. Oaie cu pete negre în jurul ochilor (Precup1926). Alb cu cafeniu roată pe la ochi; alb cu roşu pe la ochi şi obraz; alb cupuţin galben pe la ochi (Latiş 1993). 2. Oaie însemnată, conducătoarea turmei;despre care se crede că le îndeamnă pe celelalte oi (Bilţiu). 3. Oaie năzdrăvană(Papahagi 1925): "Oaia lui cea oacheşă" (Antologie 1980: 108). Oacheşu,poreclă în Dragomireşti (Faiciuc 1998). - Din ochi (< lat. oculus) + -eş; Din rom.provine magh. bakisa, slov. vakěsa, pol. bakieska (Macrea 1970).oálă, -e, s.f. - Vas de lut. Referitor la expr. a pune oala-n horn: "Femeile de lasate cred în farmece; unul din acestea este cu oala de lut pusă-n horn. Când

fierbe apa clocotind înşiră cuvinte neînţelese, în credinţa că au puterea să aducăpe cutare îndrăgostit prin aer" (Bârlea 1924); "Că de mi-i tot mânia, / Eu cu tine-oi face-aşa: / Că mi-oi pune oala-n horn, / Cu apă şi cu viron, / Ş-oi lăsa să fiarbăbine, / Şi-oi băga pe dracu-n tine" (Bârlea, II, 68; Berbeşti). - Lat. olla.oáră, ori, s.f. - 1. Oră, ceas. 2. Fire; în expresia a-şi veni în oară/ori = a-şi veni înfire, a-şi reveni (după un moment de slăbiciune), a se întrema. Sens atestat înTrans., Banat, Maram. şi nordul Mold. - Lat. hora < rom. oară, oră. Expresia a-şi veni în ori, pare să aibă la bază acelaşi cuvânt (DER).oámă, -e, s.f. - (rar) Femeie, nevastă: "Şi se ţine oamă mare / Când pânză destraiţă n-are" (Lexic reg.). Termen mai frecvent în Oaş. - Din om.

oárgă, s.f. - Piele tăbăcită de bovină utilizată la confecţionarea opincilor. Termensemnalat şi în Maramureşul din dreapta Tisei (DRT). - Cf. magh. varga "cizmar".oárzăn, -ă, adj. - (despre fructe) Care se coc mai repede; timpuriu, văratic. - Cf.orz (MDA).oarméghe, -i, (oarmede, ormede), s.f. - Provincie, comitat, judeţ în vechiul regatal Ungariei. Casa comitatului, a varmeghiei (Bârlea 1924): "Pe noi nu ne-adespărţi / Nici în casa oarmeghi" (Bârlea 1924 II: 20). - Din magh. vármegye(Tiktin cf. DER).oáş, oaşuri, s.n. - Iertaş, curătură, laz; teren de pe care au fost tăiaţi copacii

(Vişovan 2002). Întreoaş, toponim în Dragomireşti (Faiciuc 1998). - Din magh.ovas (MDA).obádă, obede, obezi, s.f. - 1. Bucată de lemn arcuită de la cercul roţii: "Cuobede din lemn verde" (Brediceanu 1957: 93). 2. (La morile de apă) Scândurile

în formă de cerc care se pun în părţile din afară ale roţii, ca să se adune apa încupe (Felecan 1983). - Din sl. obedǔ "cerc".obdeálă, -e, s.f. - 1. Bucată de material textil cu care se înfăşoară picioarele

înainte de a încălţa opincile; cârpă. 2. (Fig.) Un lucru de nimic, fără preţ, fără



valoare: "Fost-am om, n-am fost obdeală" (Calendar 1980: 460). Obdeală,poreclă frecventă în Maramureş. - Sl. objalo, din obiti, obija "a înveli" (Miklosich,cf. DER).oblón, obloane, s.f. - 1. Panou de lemn, aşezat în faţa unei ferestre, servind caşi protecţie. 2. Uşiţă (deschizătură, fereastră, din tăblie de lemn) care facelegătura dintre şură şi grajd, pe care se dă fân la animale: "Şueră voinic Ion / Cu

coatele pe oblon" (Papahagi 1925: 271). - Et. nec. (DER, DEX).óblu, adv. - Drept, direct: "Şi ne-o spus să înturnăm / Şi să vinim oblu la voi"(Bilţiu 1990: 74). - Din sl. oblǔ "rotund".oborî , obor, vb. tranz. - A doborî (Papahagi 1925). - Din sl. oboriti.oboróc, -oace, s.n. - Adăpost pentru fân construit în patru stâlpi şi care are unacoperiş glisant: "Io, odată, l-am auzât, că dormeam afară, într-un oboroc" (Bilţiu2001: 261). - Din ucr. uborok.obrác, s.n. - v. abrac ("Şi ti-oi da la cal obrac" , Calendar 1980: 121).obrăzár , -e, s.n. - Mască folosită în jocurile dramatice populare (moşuţii, capra,

calul...). - Din obraz (< sl. obrazǔ) + -ar.obréjă, -e, s.f. - Pantă, deal. Obreja, toponim în Dămăcuşeni, descoperirearheologică, epoca bronzului. Obreja, deal în Ieud (Papahagi 1925). - Din sl.obrežje (DER).obróc, obroace, s.n. - Ofrandă, plată (Memoria 2001). - Din sl. obrokǔ "leafă"(DER).obsấgă, -i, (opsâgă), s.f. - (bot.) Plantă furajeră asemănătoare cu orzul (Bromusarvensis); iarba ovăzului, iarba vântului, secărea (Borza 1968: 33): "M-oi ducedin jos de moară / Şi-oi culé obsâgă-n poală" (Bârlea 1924 II: 9). - Din sl. ovsa"ovăz", cf. bg. obsiga (DER).

obşất, s.n. - (mil.) 1. Ordin de lăsare la vatră. 2. Permis pentru efectuareaconcediului militar: "Căpitane, dă-mi obşât, / C-amu tri ai te-am slujât" (Papahagi1925: 182). - Din magh. obsit (Papahagi 1925).ocărî , ocărăsc, vb. tranz. - A insulta, a înjura, a ponegri, a blestema: "Oamenii neocărăsc, / Părinţii nu ne-nvoiesc" (Calendar 1980: 79). - Din sl. okarjati "amustra" (DER).océsc, ocească, adj. - (înv.) Domnesc (D. Pop 1970): "Pân’ la cea curteocească, / La ce curte ţigănească" (Familia 1889, cf. D. Pop 1970: 239). - Et.nec.

ochişéa, adj. - v. oacheş.ocít, adv. - Aidoma, întocmai, la fel ca... - Din sl. očit (MDA).ocól, -uri, s.n. - 1. Ogradă, loc îngrădit unde se închid vitele. 2. Curtea caseiţărăneşti: "Plâng şi pt’etrile-n ocol, / Se duce stăpânul lor" (Memoria 2001: 64). -Din sl. okolǔ "cerc" (< sl. kola "roată").ócoş, -e. adj. - Deştept, isteţ; viclean, şiret: "În fruntea cetei de colindători erapreferat un colindător ocoş" (Bilţiu 1996). - Din magh. okos "deştept, cuminte".



ócnă, -e, s.f. - 1. Mină (în general); baie. "Limba veche arată că apelativul ocnă a însemnat odinioară mină, nu numai salină, ca astăzi" (Iordan 1963: 52). 2.Salină. Ocna-Şugatag , localitate cu statut de staţiune balneară, în Maramureş, la20 km sud de Sighet; cu ape sărate, concentrate, care se întrebuinţează pentrubăi (Ţeposu, Câmpeanu 1921: 140). 3. Gură de ieşire dintr-o încăpere: "Femeiase coboară prin ocna grajdului jos, frumuşel, prin cotruţ în grajd" (Bilţiu;

Sarasău). - Din sl. okno "fereastră" (DER, DEX).odoleán, s.m. - (bot.) Plantă erbacee, perenă, cu tulpina înaltă, cu flori liliachiisau albe (Valeriana officinalis). Valeriană, iarba mâţului (Borza 1968: 177).Ceaiul din rădăcini de odolean se foloseşte pentru calmarea sistemului nervos.Odoleanului i s-a atribuit puteri protectoare contra supranaturalului: fetele îlpurtau ca să nu fie furate de zmei (Butură 1979: 173). - Din sl. odoleti "a

învinge", datorită proprietăţilor sale medicinale (DER), cf. srb. odoljan.odór , odoare, odoară, s.n. - 1. Lucru de preţ: "Şepte cară de odoară" (Bârlea1924: 35). 2. Zestrea fetelor, compusă, de obicei, din haine şi pânzături

(odoarele se ţin pă rudă): "Care horilcă nu bea / Multe bunuri poate-avea / Şiodoară multe-aş fa" (Papahagi 1925: 194). 3. Curte, ocol, ogradă, cu sensul deiosag, acaret (Antologie 1980; Memoria 2001). 4. Copil ("nepreţuit ca ocomoară"): "Mama îngrijorată de viaţa odorului său..." (A. Radu: cf. Memoria2004-bis: 1241). - Din srb. odor "pradă de război".odós, s.m. - (bot.) Ovăz sălbatic; costreie (Avena fatua L.): "Frunză verde deodos / El la mă-sa că s-o-ntors" (Ţiplea 1906: 444). - Din magh. vadósz (MDA).ofârlí, ofârlesc, vb. tranz. - A batjocori, a insulta. - Et. nec. (MDA).ogáş, -uri, s.n. - Brazdă arată. - Din făgaş "urmă, brazdă" (< magh. vágás"tăietură").

oglắjă, oglăji, (oglăjd’e, oglavă), s.f. - Curele de la îmblăciu; tuz, glaje. - Din sboglava (MDA).ogodí, ogodesc, (agodi), vb. tranz. - A aştepta (pe cineva). - Sl. ugodu "aaştepta, a omeni, a cinsti" (MLRM 1958). În Trans., vb. ogodi are sensul generalde "a fi plăcut, a plăcea", la fel ca şi sl. ugodu (Cihac).ogoí, ogoiesc, vb. tranz., refl. - A (se) linişti, a (se) potoli, a (se) calma, a (se)stâmpăra: "Păsările-or ciripi / Şi pruncu l-or ogoi" (Bilţiu 1996: 292). - Scr. ugoiti,cf. sl. goi "pace".ogorî , vb. tranz. - A săpa porumbul, cu sensul de a prăşi: "ogorâm mălaiu",

"săpăm mălaiu dintâie": "Eu îs fecior de român / Şi la sapă şi la fân; / La fân şi laogorât / Şi la fete de ibdit" (Şteţco 1990: 350; Borşa). Termen atestat exclusiv înzona Săcel-Vişeu-Moisei-Borşa (ALR 1956: 100). - Din ogor (< srb. ugar).ogorất, -ă, adj. - Săpat, prăşit. - Din ogorî.ográdă, ogrăzi, s.f. - Grădina şi livada din spatele casei: "Ardă-ţi casa şi şura /Să rămâi cu ograda" (Memoria 2001: 12). - Din sl. ograda.ogrínji, s.m. pl. - Resturi de fân, paie ce rămân în iesle (Bud 1908). - Din srb.ogrizine "resturi de paie".



oiágă, oiege, (uiagă, iagă), s.f. - Recipient din sticlă de litraj mic: "Numa-o-oiagăde horincă" (Calendar 1980: 145). - Din magh. üveg (Cihac cf. DER).ojínă, ojine, (ojână, ujină), s.f. - Chindie (Bud 1908): "Când o fo pă la ojină" (Ţiplea 1906: 416). - Din sl. užina.olát, olate, olaturi, s.n. - (înv.) 1. Provincie, ţinut, teritoriu. 2. Tot ce ţine de ogospodărie, casă, şură (Ţiplea 1906); Casa şi clădirile alăturate (Bârlea 1924):

"Hai, mândră,-n a mele olate, / Că nu ti-i stropi cu lapte" (Bârlea 1924 II: 225).Termenul a circulat doar în Trans. şi Mold. - Din cuman. oleat (DER);olcăí, vb. refl. - A se văieta, a se plânge, a se tângui: "Săbiuţa ta cea nouă, / Căse rupse drept în două. / Toţi prind a se olcăi" (Acta Musei 2006: 176). - Din a seolecăi (< olea "aoleu", interj.).oleácă, (leacă, ole), adv. - Puţin, un strop, un pic: "Mai lăsaţi-mă-olecuţă" (Antologie 1980: 8). "Şî mai fă-mi ole de umbră" (Şteţco 1990: 150). - Din ngr.oligháki (DEX).olicắu, olicauă, adv. - (Despre oameni) Care umblă brambura; vagabond,

plimbăreţ; care bate drumurile: "Ce-o fi făcând şi pe unde umblă olicău?" (Bilţiu1999: 165). "Toată noaptea am umblat olicău pe Obreje..." (Bilţiu 1990: 259). -Din ulicău (< uliţă "drum rural").olói, (oleu), s.n. - (pop.) 1. Ulei, undelemn. Oloi de sâmburi = ulei din seminţe dedovleac; oloi de rujă = ulei din seminţe de floarea-soarelui: "Dacă facemdescântecul peste horincă sau vin, atunci să bei puţin, iar dacă-l facem pesteoleu de olivă, atunci să se ungă" (Bârlea 1924: 406). 2. Petrol (pentru lampă), înexpr. oloi de ars (Rona, Giuleşti, Budeşti, Mara) sau oloi puturos (Mara); naft,dohot, hopâc, opaiţ (ALR 1971: 330). - Din sl. olej.oloiét, -ă, adj. - Uns cu ulei. - Din oloi + -et.

oloíniţă, -e, s.f. - Teasc pentru ulei. - Din oloi "ulei" + -niţă.olojí, olojesc, vb. tranz. - A răni, a vătăma: "De pt’icioare l-o olojât" (Papahagi1925: 286). - Din olog "căruia îi lipseşte un picior; care nu poate umbla bine" (cf.alb. ulok).oltoán, adj. s. - Pom fructifer altoit; altoi: "O creangă de oltoan, / Nu-i veni -napoişohan" (Bârlea 1924 I: 186). - Din oltoni, aloi.oltoní, oltonesc, (oltoi), vb. tranz. - 1. A "lipi", printr-un procedeu special, ocreangă de pom roditor pe tulpina unui pom neroditor: "Grădina ţi-o îngrădé. / Şipomii ţi-i oltoné" (Memoria 2001: 113). 2. Vaccin care se face copiilor pentru

prevenirea unor boli (ALR 1969: 146; pe valea Marei). 3. A lovi pe cineva, a dacuiva o palmă. - Din magh. oltani (< magh. olt "a altoi; a vaccina").om, oameni, s.m. - 1. Bărbat (însurat). 2. Soţ. 3. Capul familiei (în societateapatriarhală). 4. (top.) Vârful Omul (1931 m.), situat la sud de Bistriţa Aurie, lagraniţa dintre Bistriţa-Năsăud şi Suceava, "amintind pe Saturn, onorat cu numelede Homorod" (Filipaşcu 1940); cf. Vf. Omul, din M-ţii Bucegi, Omul de Piatră, dinM-ţii Făgăraş, cu sensul de "om sacru" (Vulcănescu, 1985). Numele topic provinefie de la sensul (3) "cap, vârf", fie de la prezenţa unor stânci având configuraţii



umanoide, de unde încărcătura mitologică, reminiscenţă a practicilor de adorarea pietrelor (Scurtu 1966). 5. (mit. loc.) Omul Nopţii (Omul de Miază-Noapte,Omul Pădurii, Omul cel Sălbatic, Omul Vântului, Feciorul Pădurii, FercheşulPădurii). "Înfăţişat uneori ca un antropoid cu un singur ochi sau cu un singur picior, care merge sărind ca iepurele, când mare, când mic, Omul Nopţii ourmăreşte pe Fata Pădurii, o prinde, o omoară, rupând-o în două şi o consumă

în faţa ciobanului-victimă" (Eretescu 2007: 11). Un personaj mitologic oarecumsimilar există în legendele abhaze (din Caucaz) pe numele Abnauayuh "omulpădureţ" (Kernbach 1989). - Lat. homo "om".omác, s.m. - (bot.) Plantă erbacee, otrăvitoare, cu flori albastre-violacee saugalbene, întrebuinţate în medicina populară (Aconitum variegatum). - Din omag(< sl. oměgǔ).omắt, -uri, (umăt), s.n. - Zăpadă, nea, ninsoare: "Mare omăt o pticat" (Calendar 1980: 6); "În anul 1785, în luna lui August au căzut omăt de cătă sară şi pedimineaţă au înd’eţatu cumu-i ciontu şi au degerat toate bucatele, adecă mălaiu

şi celelalte toate..." (însemnare pe o carte bisericească, din 1771, v. BârleaÎnsemnări: 211-212) - Din sl. ometǔ "măturare" (DEX), cf. rus omet "morman"(DER).ometí, vb. intranz. - A ninge, a fulgui: "Omătu să omet’ea" (Papahagi 1925). - Dinomăt "zăpadă".ometíţă, -e, s.f. - Praf de făină ce se depune în moară. Termen atestat doar înMaramureş şi nordul Moldovei; în alte regiuni din ţară: pospai, humă de făină,colb (ALR 1956: 183). - Din ucr. obmetycja (DEX).oncróp, (uncrop), s.n. - Apă clocotită: "Şi ce-i pune la foc? / - O oală cu oncrop" (Lenghel 1979: 223). - Din sl. ukropǔ.

ontorloáge, s.n. pl. - Drum din buşteni de lemn: "...transportul lemnelor dinpădurea Gârdanilor, pe un drum numit Ontorloage, construit din buşteni de lemnpeste care căruţa trepida foarte tare..." (Sălăjan 1998: 33). - Cf. germ.Unterlager.opáiţ, -e, s.n. - Petrol lampant (în Berbeşti, Onceşti, Vişeu, Moisei); dohot, naft,hopâc (ALR 1971: 330). - Din sl. opjaecǐ (Cihac cf. DER).opcínă, -e, s.f. - 1. Înălţime acoperită cu pădure. 2. Drum pe vârful unui munte. -Din obcină (< sl. občina).ópsă, adv. - 1. Desigur, fireşte. 2. Doar, numai: "Opsă l-au vădzut alaltăieri"

(Săcel, Sat Şugatag); "Opsă doară n-oi mere eu pe-acolo" (Ieud 1987). Termenulcirculă doar în Transilvania şi Maramureş. - Posibil din lat. ipse, -um, ipso (facto)"implicit; prin însăşi acest fapt" (Ţurcanu).opsấgă, s.f. - v. obsâgă.orândáş, -i, s.m. - Gospodarul care îşi pune la dispoziţie casa pentru petrecereade Crăciun a fetelor şi a feciorilor (D. Pop 1978; Codru). - Din orândă²"cârciumă".



orấndă¹, -e, s.f. - 1. Soartă, ursită, noroc, destin. 2. Cel predestinat / ursit sădevină soţul (soţia) cuiva: "Atuncia ţi-o hi orândă / Când i-a creşte grâu în tindă"(Calendar 1980: 82). - Din orândui "a destina".orândă², -e, s.f. - Cârciumă rurală (luată în arendă) - Din ucr. orenda (MDA).orbálţ, -uri, s.n. - 1. Erizipel, brâncă: "Orbalţ prin dedeochi, / Orbalţ prin vânt, /Orbalţ prin cărare, / Orbalţ prin ţipătura cea mare" (Bârlea 1924: 389). 2. (bot.)

Plantă erbacee (Actaea spicata); boz, buruiană de orbalţ, cristofor. Era folosită întrecut ca plantă de leac contra ciumei, a bolilor de piele (Borza 1968: 11). - Dinmagh. orbánc.orgár , -i, s.m. - Persoană care se ocupă cu tăbăcirea pieilor; tăbăcar. Atestatnumai în Maram. - Probabil în rel. cu magh. varga "cizmar" (cf. MDA).orgălí, -esc, vb. tranz. - A prelucra pielea, a tăbăci. Atestat numai în Maram. - Cf.oargă "piele tăbăcită".orméde, s.f. - v. oarmeghe.ort, orturi, s.n. - Loc de muncă în subteran; abataj (Gh. Pop 1971: 98). - Din

germ. Ort "loc".ortac, -i, s.m. - Fârtat, tovarăş (de muncă), asociat, părtaş: "Că cei doi ortaci aimei" (Lenghel 1962). - Din srb. ortak, cf. tc. ortak.orvát, s.m. - Croat. "În ţara orvatului" (Bârlea 1924 I: 123). Ţara orvăşească =Croaţia. - Din magh. horvat "croat".osâmbrí, osâmbresc, vb. tranz. - A sluji cu simbrie (Papahagi 1925). A sedezlega de învoială (Bârlea 1924): "La Sf. Dumitru se osâmbresc păcurarii de laoi (îşi primesc simbria pentru anul care a trecut). Care vré, face iară târg, carenu, până primăvara" (Memoria 2002, 470); "De ziua sâmbraşilor sau de ziuarăilor (8 noiembrie, Sf. Mihail şi Gavril) se osâmbresc păcurarii de la gazdele

stânii. Osâmbritul se face printr-o petrecere mare, o despărţire de oi, cu marealai şi veselie, ciobanii fiind bucuroşi că s-au osâmbrit, adică au terminat cu binepăşunatul din anul respectiv şi pot să târguiască angajarea pentru anul viitor"(Memoria 2004-bis: 1187). - Din simbrie.osấrdie, -i, s.f. - Zel, rârnă, stăruinţă. În expr. cu osârdie “cu credinţă" (Lenghel1979). - Din sl. usrǔdije.osteneálă, osteneli, s.f. - (înv.) Oboseală, istovire: “Să-mi dai o cupă de zin, / Săo beau pe osteneală" (Papahagi 1925: 187). - Din osteni “a obosi" + -eală.ostení, ostenesc, vb. intranz. - 1. A obosi. 2. A sta, a zăbovi: “Faceţi bine,

osteniţi, / Că pre bine nimeriţi" (Antologie 1980: 154). - Din sl. ustanon (DEX).ostuí, (ostoi), vb. tranz. - 1. A alina (D. Pop 1978). 2. (refl.) A se astâmpăra; apetrece, a se desfăta (Papahagi 1925). - Din sl. ustojati “a domina" (DER, DEX).óşcolă, -i, s.f. - (pop.) Şcoală. - Din magh. iskola “şcoală", cf. rus. škola.otávă, otăvi, s.f. - Iarba cosită a doua oară: “Face fânul la Crăciun, / Otava laBobotează" (Memoria 2001: 100) - Din ceh, rus. otava.otălắu, s.n. - (bot.) Specie de viţă-de-vie de tip hibrid: “Pentru colacu de grâu, /Pentru vinul otălău" (D. Pop 1978: 346; Tămăşeşti, 1958). - Et. nec.



otíc, -uri, s.f. - Lopăţică, săpăligă cu care se curăţă plugurile de pământ; săpălău(ALR 1956: 23). - Din srb. otik (Cihac, cf. DER).oticắu, oticauă, s.n. - Vas de lemn folosit ca unitate de măsură pentru cereale,echivalent cu 5 kg: “Num-on oticău de mere" (Bilţiu 1996: 176). - Din otic + -ău.oveşér , -i, (oveşăr), s.m. - Poreclă pentru locuitorii din Moisei (Papahagi 1925),dar şi Ieud (Papahagi 1925; ALR 1969). ■ “După ovăzul întrebuinţat la facerea

pâinii" (Papahagi 1925). - Din ovăz (< sl. ovisǔ, ovesǔ) + -er.ovód, -uri, s.n. - Năvod: “Tot şti rândul vadului / Şi ovodu murgului" (Bârlea 1924:23). - Et. nec.ozâlít, -ă, adj. - Supărat; ofilit; înstrăinat: “Că sunt fete ozâlite, / Neveste de dor topite" (Calendar 1980: 65). - Et. nec.



P

páclă, -e, s.f. - Pacheţel din hârtie cu tutun pentru pipă (Hotea 2006): "Jâzii ăştiaiar o scumpit tabaca, îi şasă lei pacla şi n-ai decât câteva fumuri" (Memoria2004-bis: 1.244). - Din magh. pakli "pachet".pácoşă, -e, s.f. - "Ceea ce rămâne din a doua tragere sau scărmănătură mai

deasă a fuiorului de cânepă, din care se face tort de o calitate inferioară"(Papahagi 1925; Ieud). - Din ucr. pacosi (Papahagi 1925).pagalắu, adj. - Roşcat; "berbece pagalău" (Papahagi 1925; Mara). Pagu, aPagului, poreclă în Borşa. - Din pag "roşcat cu pete albe" (< sl. *pĕgŭ, cf. srb.pjega "pată") + -alău.pahíbă, -e, s.f. - Cusur, defect (Mihai, 2007). Atestat numai în Maram. - Cf. hibă(MDA).pájură, (pajeră), s.f. - 1. Acvilă de munte (Aquila chrysaetos). Semnalată înMaramureş în 1876 (Ardelean, Beres 2000). 2. (mit.) Pasăre fantastică dinbasmele maramureşene: "El, dacă s-o dus înapoi, o aflat o pasăre mare, cunumele de pajeră. - Tu, pasăre, du-mă di-aicea-n ceie lume" (Bilţiu 2002: 315). -Din ucr. pažera "fiinţă lacomă, nesăţioasă" (DEX).palánt, -uri, (pălant), s.n. - 1. Gard din scânduri în jurul curţilor sau al grădinilor (Papahagi 1925; ALR 1971: 281). 2. Palant de p’tiatră "zid (din cărămidă sau dinpiatră de carieră)" (ALR 1971: 148): "Este-on pământ înhârluit, / Cu pălant e d-

îngrădit" (Bârlea 1924: 21). Atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei (DRT).-Din palanc, palancă (< tc. palanka, magh. pálank); Din germ. Planke "scândură"(Ţurcanu 2005).pálă, pale, s.f. - Cantitate de fân, de paie etc. cât se ţine o dată în furcă sau se

taie dintr-o singură tragere cu coasa (Bilţiu 1999). - Cf. alb. palë.paléocă, (paleoucă), s.n. - (gastr.) "După ce s-au întărit bine, cocii primiţi decopii la colindat sunt dumicaţi şi fierţi. Apoi se pun peste ei bucăţi de cârnaţi,slănină şi brânză. Iese o mâncare care se numeşte paleoucă" (Memoria 2004:472). - Et. nec.páler , -i, s.m. - Îngrijitor de drumuri. Şef de lucrări. - Din germ. Palier, prinintermediul magh. pallér (Cihac cf. DER).palţắu, -auă, s.n. - 1. Bâtă (D. Pop 1978). Botă de chemători. 2. Bucată de fier care strânge şiştorii (la morile de apă, în Chioar). - Din magh. pálca "băţ,baghetă" (Felecan 1983).pánă, pene, s.f. - 1. Pănuşie de porumb; piţiană (ALR 1971: 403; Săcel). 2.Partea lată, de fier, a bardei (Felecan 1983): "Sirisău cu pană lată / Să tăiemdeluţu roată" (Calendar 1980: 166). 3. Toc de scris, condei: "Cucuţ, pasăreverzâie, / Adă-mi pană şi hârtie" (Calendar 1980: 77). 4. Mănunchi de flori cucare flăcăii îşi împodobesc pălăriile: "Fă-mă pană de sansiu" (Calendar 1980:74). 5. Formaţie epidermică ce acoperă corpul păsărilor: "C-amândoi nepotrivim / Şi la ochi, şi la sprâncene / Ca doi porumbei la pene" (Calendar 1980:



75). 6. Frunză: "Codrule, codrule, / Ni-apleacă-ţi crenjile, / Să-mi aleg penile" (Bilţiu 1996: 179). 7. Ornament cusut pe ţesături. - Lat. pinna, cf. it. penna, fr.panne, speña.pantanóg, -oagă, (pintenog), adj. - (Ref. la cai) Cu semn alb la piciorul drept; cal

însemnat (Bud 1908). - Din sl. pentonogŭ, din sl. peto "piedică" şi noga "picior"(DER).

páos, (paus, paust), s.m. - Pomană (vin, pâine, mâncare) care se dă pentru ceimorţi: "De-oi trăi, ţi-oi plăti, / De-oi muri, paust ţ-a si" (Papahagi 1925: 187). - Lat.*pausum (< pausare "repaus, pauză").papír , -e, s.n. - 1. Hârtie. 2. Scrisoare. 3. Registru. 4. Carton. 5. Mucava. - Dingerm. Papier, magh. papír, papirós (MDA).papistáş, -i, s.m. - v. popistaş.parastás, -e, s.n. - (rel.) Recviem, slujbă religioasă pentru pomenirea celor morţi:"În seara a treia, înainte de înmormântare, se face o servire religioasă din parteapreotului, numită parastas" (Bârlea 1924 II: 472). - Din sl. parastasŭ.

pártă, -e, s.f. - Panglică, cingătoare: "Noi când vedem colacu acesta / Gândimcă-i stogu cu parta" (Memoria 2004-bis: 1.361). - Din magh. párta "cunună,diademă".pascalắu, s.n. - v. păscălău.páus, s.m. - v. paos.păsá, pas, vb. intranz. - (înv.) A pleca, a merge: "… e îi păsaţi curund la el şi-laduceţi repede înaintea mea…" (Dariu Pop 1938: 48; Fericea); "Urie, tu pasăamu şi la casa ta…" (idem: 50). - Lat. passare (MDA).Paşti, (Paşte), s.m. - 1. Sărbătoare religioasă celebrată de creştini în amintirea

învierii lui Cristos, iar la evrei în amintirea ieşirii lor din Egipt. 2. Pască, pâine

sfinţită. În Maramureş, în ziua de Paşti se sfinţesc coşuri pline cu bucate, labiserică şi se sparg ouă încondeiate. Acest praznic creştin s-a suprapus pestevechile rituri agrare de primăvară. - Din ebr. pésah, gr. paska, lat. pascha, -ae.păcurár , -i, s.m. - Păstor, cioban. Până în perioada interbelică, termenul de

păcurar era folosit exclusiv în Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, iar înregiunea extracarpatică se folosea exclusiv termenul de cioban (ALR 1956: 394).La sfârşitul sec. XX, s-a generalizat în rom. termenul de cioban. "Păcurarul deregulă de cu mic începe viaţa de păcurar, îngrijind mieluşei, apoi trecând la oilesterpe şi sfârşind la oile cu lapte. Cea mai mare distincţie e cea de vătav" (Bârlea

1924 II: 462). - Lat. pecorarius; Cuvânt rom. preluat în magh. (pakulár) (Macrea1970: 20; Bakos 1982).păcurărí, păcurăresc , vb. intranz. - A păstori. - Din păcurar.păcurărít, s.n. - Păstorit. - Din păcurări.pắcură, s.f. - Lichid vâscos, rămas de la distilarea ţiţeiului; ţiţei: "În Săcel, existăpetrol, în Ieud şi Dragomireşti se găseşte păcură" (Papahagi 1925: 97). - Lat.picula.pădăí¹, pădăiesc , vb. refl. - A se găti, a se dichisi. - Et. nec. (MDA).



pădăí², pădăiesc , vb. refl. - A se grăbi. - Din ucr. podavatič (MDA).pădác, -ă, adj. - Dichisit, aranjat, curăţat, îngrijit: "Mai frumoşi şi mai de neam, /Nu ca tine-un ardelean; / Mai frumoşi şi mai pădaci, / Nu ca tine de săraci" (D.Pop 1970: 177; în Gazeta pop. 1887). - Cf. pădăi¹.păducél, -ei , s.m. - (bot.) Arbust spinos cu fructe comestibile (Crataegusmonogyna). În scopuri medicinale se folosesc florile şi fructele, sub formă de

ceai (pentru hipertensiune arterială, emotivitate excesivă şi nevroze cardiace). -Lat. *peducellus.păduréţ, -eaţă, adj. - Care creşte în pădure; al pădurii; sălbatic: "Mânce-te

pădureţu" (Papahagi 1925: 228), ref. la Omul Pădurii. - Din pădure (< lat. padule)+ -eţ.pắguri, s.f. pl. - Pistrui (Mihai, 2007). Atestat doar în Maram. - Et. nec. (MDA).păhărnicí, păhărnicesc , vb. tranz. - A servi ţuica la nuntă după anumite reguli(Dăncuş 1986). - Din paharnic.păioáră, -e, s.f. - Ţesătură subţire de in; voal (Bârlea 1924). - Lat. palliola.

păiúhă, -e, s.f. - "Iarbă lungă, subţire şi rară; n-o mănâncă nici vitele" (Odobescu1973; Odeşti-Codru). - Din pai (< lat. palea), păiuş + -uhă.pălíncă, -i, s.f. - Băutură spirtoasă, distilată, din fructe; horincă. Termenul nu especific în Maramureşul istoric (atestat doar în Săpânţa şi Rona). E mai frecvent

în Chioar şi Codru (ALR 1971: 461). - Din magh. pálinka (DEX).pălincíe, -ii, s.f. - Locul (sau instalaţia) unde se fabrică pălinca; horincie. - Dinpălincă + -ie.păltiór , -i, (păltioară), s.m. - (bot.) Coacăz sălbatic, cu fructe roşii şi acre; agriş,merişor de munte, pomuşoară (Ribes alpinum L.): "Num-on pui de celtioară / Su-o tufă de păltioară" (Bilţiu 1990: 30). Din paltin (< lat. platanus) + -ior (MDA).

pănát, -ă, adj. - Plin de pene sau flori; înflorit: "Te-ai făcut un câmp pănat" (Papahagi 1925: 229). - Din pană (< lat. pinna) + -at, cf. împănat.păpărúză, -e, s.f. - Buburuză (Coccinella septempunctata): "Când copiii află obuburuză, care la noi se cheamă păpăruză, se ia în palmă şi se suceşte astfelpalma până ce se urcă pe degetul arătător, în timp ce i se descântă să zboare:Păpăruză, ruză / Încătrău-i zbura / Acolo m-oi însura/mărita" (Calendar 1980: 60-61). - Cf. paparugă, buburuză.părăsất, -ă, adj. - Văduv: "Treabă să fie o fămee părăsâtă, bătrână…" (Papahagi1925: 319). - Din părăsi "a lăsa singur (pe cineva), a abandona" (< sl. parasiti).

părínc, s.m. - (bot.) Mei. Dealul Părincului (în Rohia, Lăpuş). "Ne trimite cugândul la timpurile în care planta respectivă înlocuia porumbul, foarte târziucunoscut în aceste locuri". - Lat. panicum "mei" (Phillippide, Puşcariu, Candrea-Densusianu cf. DER).părnăhái, s.m. - 1. Faţă de pernă. 2. Om de nimic, fără valoare, nebăgat înseamă (Bârlea 1924): "Tot un fecioraş de crai, / Nu ca tine, un părnăhai" (Bârlea1924: 41). - Din magh. párnahai (MDA).



păsălí, -esc, (păsălui), vb. tranz., refl. - 1. A (se) potrivi. 2. A (se) nimeri. 3. A (se) îmbina. - Din magh. pazol (MDA).păstáie, păstăi , s.f. - Fruct caracteristic plantelor din familia leguminoaselor.Păstăi, poreclă pentru locuitorii din satul Sârbi (com. Fărcaşa). - Cuv. autohton(Russu 1981: 368, Brâncuşi 1983), cf. alb. pistaë.păscălătíţă, -e, (păscălăriţă), s.f. - (ornit.) Ciocârlie ( Alanda avensis). Termen

atestat în Ieud (Papahagi 1925). - Probabil din pascalău, păscălău "imaş,păşune"; Cf. pescărel (MDA).păscălắu, (pascalău), s.n. - Imaş, loc de păşunat. - Din paşte (< lat. pascere) +-ălău.păstorít, s.n. - Ocupaţia, profesiunea de păstor: "Adevărata ocupaţie amaramureşeanului, aceea fără de care i-ar fi imposibil să trăiască şi de care seleagă toată viaţa lui, cu durerile şi deziluziile, cu vraja şi frumuseţile ei, ocupaţiape care a moştenit-o de la părinţi şi va lăsa-o urmaşilor, ocupaţia care s-a născutdin însăşi porunca pământului pe care trăieşte este creşterea vitelor, păstoritul"

(Georgeoni 1936: 15). - Din păstor (< lat. pastor) + -it.păsúlă, -e, s.f. - (bot.) Fasole (Phascolus vulgaris). Se foloseşte atât ca şialiment, cât şi în scopuri medicinale (în tratarea diabetului). Pisat, se pune pebube dulci (Borza 1968: 128). - Din magh. paszuly.pătác, -i, (patac, pitac), s.m. - Monedă austriacă cu valoare redusă, care acirculat începând cu sec. XVII şi în ţările române. Ban vechiu (Bud 1908). - Dinsrb. petak, rus. pyatak, cf. it. patacca (MDA).pătrár , -i, s.n. - Bâta păcurarului (mai demult, cu vârful despicat în patru şi

înferecat, pentru a servi ca armă de apărare): "Bâta sau pătrarul, făcut din lemnde frasin sau tisă, serveşte, de asemenea, ca instrument de apărare contra

fiarelor" (Morariu 1937: 176). - Din patru (< lat. quattuor) + -ar.pătrăreşte, adj. - Pătrăţos; în patru părţi: "Fac legea unui berbec, / Tot îl taie

pătrăreşte" (Bârlea 1924: 25). - Din pătrar "pătrime, sfert" + -eşte.pătúl, -e, -uluri, (patul), s.n. - Suport din lemn pe care se clădeşte claia saustogul, pentru a le feri de umezeală; podină (ALR 1973: 832). - Cf. lat.*patubulum (= patibulum "cruce; arac").păuréţ, s.n. - Câlţi: "Cu barba de păureţ" (Papahagi 1925; Bârsana). - Et. nec.(MDA).păzí, păzesc , vb. refl. (păzî) - 1. A se feri. 2. A se grăbi; a merge mai repede:

"De-ai şti cum îi cu bărbat / N-ai păzi la măritat" (Calendar 1980: 25); "Nu vă păziţi cu moartea / Până scriu o cărticea" (Lenghel 1985: 212). - Din sl. paziti.pântecárie, -ii, s.f. - (med.) Diaree (Hotea 2006). - Din pântece "abdomen, burtă"(< lat. pantex, -ticis) + -arie.pânţălúş, s.m. - v. pinţăluş.pânzătúră, -i, s.f. - Batic, basma, năframă; şârincă. - Din pânză + -tură.pânzăturícă, s.f. - Batistă; sărincuţă, japcandău, năfrămucă (ALR 1969: 60). -Din pânzătură + -ică.



pârcí, vb. refl - (ref. la capre) A se împerechea, a se împreuna. - Din srb. prč(MDA).pârpăríţă, -e, s.f. - 1. Tava unde cad grăunţele în râşniţă (Memoria 2001). 2.Gaura din piatra alergătoare la morile de apă (ALR 1956: 170). - Din sl. prŭprica,ucr. perepelyca (DEX).pecerlí, pecerlesc , vb. tranz. - A pecetlui, a pune pecete: (ref. la sticla de

pălincă:) "Pecerlită-n flori de mac / Poate că-i bună de leac. / (…) / Când dai s-odespecerleşti / De miros tot te topeşti" (Bilţiu 1996: 382). ■ A pecetlui groapa:"Când coştiugul a fost coborât în groapă, preotul cu lopata face semnul crucii încei patru pereţi ai gropii, aruncând primul lut deasupra coştiugului" (Brediceanu1957); "Nici atunci nu te-oi uita, când mi-or pecetlui groapa / Că ţi-a fost dulcegura" (Idem: 76). - Din pecetlui (< sl. pečatĭlĕti, magh. pecsételni).pec, -i, (pecar), s.m. - 1. (înv.) Brutar (ALR 1956: 504). 2. Brutărie: "N-o fo fărinăde grâu numai la pec, în Sighet" (Memoria 2001: 39). Atestat şi în Maramureşuldin dreapta Tisei (DRT). - Din magh. pék "brutar".

pecár , -i, s.m. - Brutar. - Din pec "brutar" (< magh pék) + -ar.pécie, (pecine), s.f. - (înv.) Carne: "După pecie de miel, / După prah maimânânţăl" (Bârlea 1924: 13); "Ce mni-ai dat de nu te uit? / Pecine de lup turbat, /Să nu văd ca tine-n sat" (Ţiplea 1906: 468). Atestat şi în Maramureşul dindreapta Tisei (DRT). - Cf. slov. péči "friptură" (DER); Din magh. pecsenye"friptură" (DEX).pecuină, -e, s.f. - Oaie cu lapte; mulgări, mândzări: "Stâna numără până la 500-600 de oi cu lapte, numite pecuine…" (Bârlea 1924). - Lat. pecuina.pedéstru, pedeştri , s.m. - "I se spune unui om mnic, slab, năcăjit - comed’ie deom" (Mara); "Vai pedestru-i că n-are nici halube pă iel" (Giuleşti); "sărac afară din

cale, năcăjit" (Berbeşti); "nu-i apt de lucru, un bitang, blegos, sărac din cauzalenei, beţiei sau destrăbălării" (ALR 1969: 142). - Lat. pedester, -tris.péleş, -i, s.m. - (înv.) Ciucure, franj. În expr. oaie peleşă = oaie cu lână lungă.Peleşata, peşteră în Maramureş, de unde izvorăşte "lapte de piatră." - Din sl.peleš "moţ" (Titkin cf. DER).peletíc, -i, s.m. - Unealta cu care olarul trage brâie sau face flori pe vase(Felecan 1983). - Et. nec. (MDA).pemínte, s.n. - Pământ. Parcelă cu sol mai bun, pe care se cultivă cereale saucânepă (Faiciuc 1998: 46): "Măghern de pe peminte / Ieşi-m, mândrule-nainte"

(Brediceanu 1957: 100). - Lat. panimentum "pământ bătut" (Graur 1980;Râpeanu 2001). Termenul latin nu s-a păstrat în celelalte limbi romanice,preferându-se sinonimul terra (= pământ), care la noi a dat "ţară".pérină, -i, -e, s.f. - Butuci groşi din lemn de stejar, pe care se reazămă stâlpii(porţilor), atunci când aceştia nu sunt îngropaţi în pământ (Nistor 1977: 22). - Dinsl. perina, din pero "pană" (Cihac, Conev cf. DER).permecí, permecesc , vb. refl. - A se strica, a se schimba, a se ofili (Papahagi1925). - Din ucr.



pérşă, -e, s.f. - 1. Cutie sau vas în care se strâng banii la biserică în timpulslujbei de duminică. 2. Bucată de fier, ca o farfurie, fixată pe podoimă, în care se

învârte capătul de jos al fusului de la crâng (la morile de apă). - Din magh.persely (MDA).péstriţ, -ă, adj. - Pistruiat. - Din sl. pĭstrĭ, pĭstrŭ.peteá, -ele, (petia), s.f. - 1. Panglică colorată pe care fetele o poartă în păr ca

însemn al vârstei premaritale (Bilţiu 1990). 2. Dantelă, voal: "Cu cornu' năfrămiimele, / Cu petiaua cea de jele" (Bârlea 1924 II: 120). - Din beteală.petéică, -i, s.f. - Legătură de sfoară, laţ, plasă în care se ducea la câmp oala cumâncare: "Doauă oale peteicate" (Bilţiu 1990: 299). - Din ucr. petélika (Papahagi1925).pétre, (petri, pedri), prep. - Lângă, în dreptul, vizavi. - Et. nec. (MDA).petrecánie, -ii, s.f. - Praznic, ospăţ funerar organizat de familia celui decedat şila care sunt invitaţi să participe neamuri, vecini, apropiaţi, prilej cu care se facdanii, pomene: "Să zie la petrecan’e" (Memoria 2001: 64). - Din petrece + -anie.

petréce, petrec , vb. intranz. - A însoţi alaiul funerar, a conduce un mort lagroapă: "M-or plânge şi m-or petrece" . - Lat. *pertraicere.peţâlă, s.f. - v. piţulă.piátră, pietre, s.f. - Grindină: "Când cade piatră, este bine să scoţi afară cociorvaşi lopata cu care bagi pâinea în cuptor şi atunci grindina va înceta" (Lenghel1979: 11). - Lat. petra.picióică, picioici , s.f. - (bot.) Cartof (Solanum tuberosum L.); corompei, cloşcă,baraboi, poame de pământ (ALR 1971: 440). Picioicari, poreclă pentru locuitoriidin Costeni-Lăpuş. - Din magh. pityoka.piciócişte, -i, s.f. - Teren cultivat cu cartofi; picioicar (Faiciuc 1998). - Din

picioică.píclu, s.n. - Făină de calitate; de grâu: "Fărină de ce’ bună, de piclu" (Papahagi1925). - Din magh. pitlett liszt (Papahagi 1925).pieptár , -e, s.f. - Piesă de port tradiţională al femeilor, scurtă până la brâu, fărămâneci, din piele, cu blană înăuntru. Se brodează pe toată suprafaţa cuornamente florale. Broderia se face cu lână, în culori vii, între care predominăroşul. Broderia este presărată cu ţinte metalice (Bănăţeanu 1965: 122). - Dinpiept (< lat. pectus) + -ar.píhă, pihe, s.f. - Puf (de pasăre), scamă. - Din magh. pihe "scamă".

pingălí, pingălesc , vb. tranz. - 1. A picta. 2. A mâzgăli. - Din magh. pingál (MDA),germ. (be)pinseln.pingăluít, -ă, (pingălit), adj. - Pictat, zugrăvit, vopsit: "De harnic şi de-nflorit /Gândeşti că-i pingăluit" (Bârlea 1924 I: 209). - Din magh. pingálni.pintenóg, -oagă, (pantanog), adj. - (despre cai) Cu pete albe în jurul gleznei:"Pintenog la trei picioare / Şi de unu-alină tare" (Bilţiu 1990: 407). - Din sl.petonogŭ (Cihac, Titkin, Conev cf. DER).



pintilíe, adj. - (despre cai) Cu pete albe la pinteni: "Pă munţii iştia pustii, / La vite pintilii" (Bilţiu 1990: 120). - Probabil din pinten (sl. petino "călcâi").pinţălúş, -i, (pânţăluş, pinţiluş), s.m. - Cuţit rabatabil, cu una sau două lame;briceag (ALR 1971: 335): "… că bărbaţii umblă la ei cu cuţitaş, cu pinţiluş" (Bilţiu1990: 298). - Din magh. penicilus (MDA).pipiríg, -i, s.m. - (bot.) Plantă erbacee care creşte pe malul apelor sau în locuri

mlăştinoase (Juncus effesus). Iarba-bivolului, părul-porcului, iarba-mlaştinei,spetează (Borza 1968: 91). - Et. nec. (MDA); Cuv. rom. preluat în magh. (pipirig;pipiriga) (Bakos 1982).pir , s.m. - (bot.) Planta erbacee perenă din familia graminaceelor (Agropyrumrepens). - Din bg. pir (DEX); Din sl. pyro "alac" (Miklosich, Cihac cf. DER).pironí, pironesc , vb. tranz. - A se chinui, a se necăji; a se supăra: "Că io n-amrost să trăiesc / Că numai mă pironesc" (Bilţiu 1990: 348). - Din piron "cui deoţel" (< sl. pironŭ).piscuí, piscuiesc , vb. intranz - 1. A emite sunete stridente; a zbiera, a ţipa; a

cânta. 2. A vorbi mărunt, cu glas subţire. 3. A piui: "Ce din brâie-o piscuit, / Pămine m-o auzât" (Bilţiu 1990: 195). - Din pisc "cioc de pasăre" (< sl. piskŭ) + -ui.pisóc, -uri, s.n - Nămol cu pietricele; noroi, t’ină (Papahagi 1925). - Din ucr.pysok, cf. sl. piasat "nisip".pistritură, -i, s.f. - Broderie, cusătură, ornament (Bilţiu 1996). - (Îm)pistri + -tură.pistrúie, adj. - (ref. la oi) Albă cu puncte roşii (sau negre) pe obraz (Latiş 1993:80): "Şi cum muntele îl suie / Zbiară oaia cea pistruie" (Lenghel 1962: 235). - Dinsl. pistrŭ "pestriţ".pişcár , -i, (chişcar, cicar), s.m. - Ţipar (Cobitis fossilis). Pişcari, poreclă pentrulocuitorii din localitatea Ulmeni (Codru). - Din rus. piskari (Cihac, Titkin cf. DER).

pitác, -i, s.m. - v. pătac.pitalágă, -e, (pt’itălagă), s.f. - Prepeliţă; tăptălagă (ALR 1973: 603). - Cf.pitpalacă, pitpalac "prepeliţă".pítă, -e, s.f. - (gastr.) Pâine. Mai demult, se făcea din făină de mălai, din cerealeamestecate şi mai rar din grâu: "Zâcé bătrânii: «măi, sămănaţi orz, săcară, săaveţi ş-on ptic de ptită mai bună»; când ai avut ptită de săcară, ai fost domn. (…)Sămănam hrişcă şî săcară şî orz şî mestecam cu mălai şi făcem ptită; era maibună dacă erau amestecate" (Memoria 2004: 39). - Ngr. pita, tc. pite, alb. pitë,bg. pita, srb. pita, iud. pita (DER); Cuv. rom. preluat în magh. (pita) (Bakos

1982).pítiş, -i, (piţiguş), s.m. - (ornit.) Piţigoi (Parus major ). Pitiş, nume frecvent înLăpuş. - Din piti + -iş.pititióc, -oacă, adj. - Mic, scund: "Care prunc n-are noroc, / Să moară de pititioc "(Papahagi 1925: 186). - Din pitic (cf. sl. pitikŭ) + -tioc.pitói, pitoaie, s.n. - Specie de ciuperci comestibile; hribe bune. - Din pită, "pâine"+ -oi.



piţiánă, piţiene, s.f. - Frunze de porumb; pănuşă. Termen atestat preponderent în Maramureş şi în câteva localităţi din judeţele limitrofe (ALR 1956: 97). - Cf.magh. picijány (MDA).piţigúş, -i, (pitiş), s.m. - (ornit.) Pasăre mică şi vioaie cu pene galbene pepântece; piţigoi (Panus major). Piţiguşi, poreclă pentru locuitorii din LăpuşuRomânesc. - Din piţigoi, piţiga.

piţúlă, -e, (peţâlă), s.f. - Monedă care circula în Transilvania în timpul Imperiuluiaustro-ungar, echivalent a 10 creiţari: "Găina nu mi-o plăteşti? / Aripa cu piţula, /Clonţu plăteşte suta" (Bilţiu 1990: 131); "Cum dai, lele, laptele? / -Trei peţâle,domnule" (Papahagi 1925: 173). - Din magh. picula (Titkin cf. DER).pívniţă, -e. s.f. - Peşteră. Pivniţa lui Pintea, din vf. Pietrosului: "… ruinele unei

pivniţe ce a aparţinut haiducului. Se spune că aici ar fi îngropat un viţel de aur"(Odobescu 1973). - Din sl. pivĭnica (< pivo "băutură").plácă, interj. - (înv.) Formulă de politeţe cu sensul de "poftim", "vă rog": "Gata-icina, sărac mare? / Gata, gata pă puţân, / Placă-vă că o-mpărţâm" (Papahagi

1925: 237); "Placă, domnişorule, de mai scrie alta" (Papahagi 1925: 322)."Maramureşeanul întrebuinţează foarte curent imperativul placă, drept termen depoliteţe, care este echivalent cu poftim, cu s’il vous plaît; soldaţilor, ca şi ofiţerilor români, originari din vechiul regat, părându-le exotic acest placă, au început săbatjocorescă pe locuitori, pe care, la orice întrebare, îi întâmpinau cu placă, spusca un fel de «bună ziua»: «ce mai faci, măi placă?». Maramureşenii, socotind căarmata eliberatoare are şi un grai mai curat, mai nobil, şi de vreme ce acestsarcasm era întărit şi de autoritatea galoanelor ofiţereşti, a început să renunţe laacest latinism aşa de expresiv, întrebuinţând pe alocuri prozaicul poftim" (Papahagi 1925: 131). Atestat la începutul sec. XXI în Maramureşul din dreapta

Tisei (DRT). - Probabil de la plecăciune, "cu plecăciune", sau "cu înduplecare" (<lat. plecatio).plái, plaiuri , s.n. - Drum de munte, potecă: "Cărarea în pădure, pe care se poatemerge şi cu carul" (Giuleşti); "cărare pe munte, pe care se poate merge numai cupiciorul sau cu calul" (Vadu Izei); "să zâce la munte plaiu muntelui , pă undeumblă vitele cu pt’icioarele" (Iapa); "cărare la munte" (Onceşti); "o cărare careduce la munte să numé plai" (ALR 1973: 673). - Din sl. plai (MDA); Cuv. rom.preluat în magh. (pláj) (Bakos 1982).plásă, -e, s.f. - Veche împărţire administrată; subprefectură. - Din sl. plasa

"bandă, fâşie".plaz, -uri, s.n. - (la plugurile de lemn) Talpa plugului, ce se îmbucă cu brâzdaru(Ţiplea 1906; ALR 1956: 22): "Mni s’o rupt plazu şi bârsa" (Ţiplea 1906: 493). -Din bg., srb. plaz.plăiváis, -uri, (plăibaz, plaivaz), s.n. - Instrument de scris; creion (ALR 1973:691). - Din germ. Bleiweiβ "ceruză" (Ţurcanu 2005: 40); Cf. magh. palavesszö"condei de piatră".



pleáznă, plezne - Băşici pe piele, pline cu apă (Hotea 2006). - Din plesni "acrăpa, a se sparge" (< sl. plesnonti).pled, -uri, s.n. - Cergă, pătură, ţol. - Din germ. Ploid.pledí, pledesc , (plezi), vb. tranz. - A curăţa de buruiene o cultură: "L-am plezit şil-am udat, / A ta parte s-o uscat" (Calendar 1980: 84). - Et. nec.pleş, pleaşă, (pleşâv, pluşuv), adj. - Fără păr pe cap; chel (ALR 1969: 17). Pleş,

Pleşan, Pleşu (porecle). - Din sl. plĕsĭ.pléu, s.n. - v. plev.plev, -uri, (pleu), s.n. - 1. Cană de tinichea. 2. Măsură de capacitate, echivalentcu un sfert de litru (Lenghel 1979). - Din srb. pleh, magh. pléh "tinichea" (MDA);Din germ. Blech "tinichea".plevár , -i, (pleuar, blehar), s.m. - Tinichigiu. - Din plev + -ar.ploiér , -e, s.n. - Umbrelă. - Din ploaie + -ar.plot, -uri, s.n. - Crestătură adâncă, de formă pătrată, cioplită spre capătul uneibârne, pentru îmbinarea cununilor unei construcţii (Stoica, Pop 1984). - Cf. fr.

plot.plúmână, -e, s.f. - (bot.) 1. Plantă erbacee cu frunze compuse din trei foliole şicu flori roz; trifoişte; plumânea. 2. Plantă erbacee cu flori roşii, violete sau roz,albe; plămânăriţă (Pulmonaria officinalis); cuscrişor. Tău cu Plumână, lac înDragomireşti (Faiciuc 1998). - Din plămân (lat. pulmo, -onis) + -nă, -riţă.poáră, s.f. - (înv.) Dezacord, discordie, neînţelegere; ceartă, vrajbă. În expr. în

poară (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva), a face opoziţie; a se contrazice cucineva, a se certa: "Pune-te cu moartea-n poară / Şi-nc-o dată te mai scoală"(Lenghel 1985: t. 222). - Din sl. pora "violenţă" (DER).pocí, pocesc , vb. tranz. - 1. A strâmba. 2. A desfigura. 3. A deochea. 4. A

supune pe cineva vrăjilor. - Din potcă.pocít, -ă, adj. - 1. Strâmbat. 2. Desfigurat. 3. Urât, respingător. 4. Caraghios. -Din poci.pocitóc, -i, s.n. - (bot.) Acul-pământului, ferigea-vânătă, părul-Maicii-Domnului( Asplenium trichomanes L.) (Borza 1968). - Din pocit + -oc.pocitúră, -i, (poceală), s.f. - (med.) Congestie cerebrală; paralizie facială;epilepsie. - Din poci "a desfigura, a sluţi" + -tură.pociúmp, -i, (pociumb), s.n. - Ţăruş, par, stâlp (ALR 1971: 282): "Şi-am legat-ode un pociumb, la hăitaş" (Bilţiu 1999: 139). - Cf. ciomp (MDA); Cf. germ.

Baumstumpf "partea puţin înaltă, rămasă în pământ, după tăierea unui arbore"(Ţurcanu 2005: 21); Cuv. rom. preluat în magh. (pocsumb) (Bakos 1982).pocluí, pocluiesc , (pocoli), vb. intranz. - 1. A sta în loc, a se linişti, a se stâmpăra(Papahagi 1925; Memoria 2004). 2. A avea stare, a încăpea (Bud 1908): "Să nupoată poclui / Până la mine-a zini" (Memoria 2001: 36); "În sat să nu pocluiesc, /Da-n lume să pribegesc" (Ţiplea 1906: 423). - Din magh. pakol (MDA).podá, vb. refl. - A se obişnui cu un lucru; a se deprinde; a se cunti. Atestat doar

în Maram. - Et. nec.



podhórniţă, -e, s.f. - Partea de jos a jugului de care se sprijină gâtul animalelor (cai, vaci, boi); policioară. - Din ucr. dial. podgorniţa (MDA).podişór , -i, s.m. - Mobilier specific caselor din zona Lăpuş, fixat pe perete pentrua economisi spaţiul din interiorul locuinţei. "Este un dulap mic, format dintr-uncadru de lemn cu una sau două poliţe la mijloc, închis cu uşi prinse în ţâţâni saubalamale de fier" (Stoica, Pop 1984: 50). - Din pod (< sl. podŭ) + -işor.

podóimă, -e, s.f. - Lemnul pe care stă capătul de jos al fusului care învârteştepiatra alergătoare la moara de apă; grindă, punte. - Sb. podoima.podúţ, -uri, s.n. - Podeţ. - Din pod (< sl. podǔ) + -uţ.pogáce, s.f. - 1. Turtă din seminţe de floarea-soarelui sau de bostan (din care s-a extras uleiul). Se foloseşte ca hrană la animale. 2. (gastr.) "Turtă coaptă înspuză şi făcută din mămăligă, în care se pune şi aiu" (Papahagi 1925). Pogacea,poreclă. Pogăcieş, nume de familie (nobiliară) din Hideaga. - Din srb. pogača,magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche (DEX).pogán, -ă, adj. - 1. Mare, voinic, vânjos. 2. Crud, rău, fără milă. - Din sl. poganŭ,

magh. pogány.pogârjít, -ă, adj. - 1. Pricăjit, amărât. 2. Supărat: "Da' nănaşu-i pogârşit, / N-arebani de dohănit" (Antologie 1980: 178; Borşa). - Cf. cocârjit, ogârjit.pogmátă, s.f. - 1. Cele două aţe cu care se leagă cămaşa la gât (Bârlea 1924).

Atestat cu acest sens şi în Maramureşul din dreapta Tisei (DRT). 2. Parteabrodată de la gura cămăşii femeieşti (Lenghel 1979). - Cf. pomneată, pomană(MDA).poiátă, s.f. - Grajd pentru vite mari. Poieţea = grajd mai mic ce se aşază imediatlângă peretele grajdului mare şi serveşte de culcuş viţeilor ori porcilor; poieţeauadestinată porcilor se numeşte comun coteţ (Bud 1908). - Din sl. pojata "colibă"

(Miklosich, Puşcariu cf. DER).poívă, -e, s.f. - 1. Pânza cu care se acoperă comarnicul de la stână (Papahagi1925; Budeşti). 2. Pânză impermeabilă, prelată, foaie de cort. 3. Muşama. - Dinmagh. ponyva "pânză groasă" (MDA).pojắlniţă, -e, (prozornică), s.f. - (bot.) Sunătoare; iarba-frigurilor, floare-de-fân(ALR 1961: 649). - Din pojar "rujeolă" (< sl. požarŭ "incendiu").pol, -i, s.m. - Monedă în valoare de 20 de lei. Numele mai multor monede ruseştişi franţuzeşti (de aur) care au circulat şi în ţările române; napoleon. - Din sl. polĭ "jumătate", rus. pol.

poliéc, -i, (poliac, polec), s.m. - Polonez (ALR 1961: 878). - Sl. poljakŭ, cf. srb.,slv., rus. poljak.polobóc, -oace, s.n. - Butoi, bute: "Ieşi, ursât, din poloboc , / C-om mere şi noi la

joc" (Memoria 2001: 17). - Cf. bg. polobok (Conev), cf. rus. polubočka "jumătatede butoi" (Tiktin); Din ucr. polubok (MDA).polochím, s.n. - Sol argilos, cu acţiune neutralizantă; morjă: "Atât la Şurdeşti, câtşi la Cetăţele, Deseşti şi Bontăieni, oamenii munceau din greu, toată iarna, să



scoată polochimul (un fel de pământ cu acţiune neutralizantă) şi să-l împrăştie peholde. Fără el, solul nu rodea" (Chiş Şter 1979). - Et. nec. (MDA).pológ, s.n. - Iarbă cosită şi uscată, gata de adunat în claie: "Pentru tine, mândră,hăi, / Am polog din nouă clăi" (Bârlea 1924 I: 295); "Când îngheaţă apa-n toc, /El atunci are polog" (Memoria 2001: 10). - Din sl. pologŭ "depozit" (DER).pománă, pomene, s.f. - Dar, danie, ofrandă adusă/făcută cuiva şi servind,

potrivit moralei creştine, la iertarea păcatelor, la mântuirea sufletului; milostenie,binefacere; (în expr.) a-şi face pomană = a ajuta pe cineva, a face bine cuiva, aierta pe cineva: "Bucălaie, năzdrăvană / Tu de mine fă-ţi pomană" (Lenghel1962: 235-236). - Din sl. pomĕnŭ "memorie"; Cuv. rom. preluat în magh.(pomána) (Bakos 1982).pominóc, s.n. - Cadou (simbolic) de nuntă (Dăncuş 1986). "Ţuică şi colaci

împletiţi şi împodobiţi cu frunze de stejar, cu flori şi păsări din aluat, mai nou şidulciuri: daruri la nuntă" (Faiciuc 1998: 125). - Din sl. pomninokǔ (MDA).pomitíc, adj. - 1. Pom mic. 2. (ref. la oameni) De statură mică, scund: "Da'-i mai

bine-aşe decât să sie ié mare şi el un pomitic" (Memoria 2001: 23; Deseşti). - Dinpom + mic sau pitic.pomnór , -oare, s.n. - Scaun mic, fără spătar, folosit de păcurarii care mulg oile:"Mulgătorii iau loc pe pomnoarele (scaunele) de lângă strungi…" (Georgeoni1936: 57). - Cf. podmol (< magh.padmaly) (MDA).pomníţă, -e, s.f. - (bot.) 1. Căpşună (ALR 1971: 449). 2. Fragă, frăguţă (Fragariavesca). (med.) Adjuvant în tratamentul diabetului (Dumitru 1992: 128). 3. Dudă(fructul arborelui Morus alba L. sau Morus nigra L.). Fructele au proprietăţilaxative. - Din poamă "fruct" (< lat. poma) + -niţă.pomoci, s.m. - Unealtă cu care fierarul stropeşte para cărbunilor când înroşeşte

fierul, praftură; pămătuh. - Din magh. pamacs "pămătuf" (Felecan 1983).ponc, ponci , ponce, s.f. - Ceartă, neînţelegere, discordie. - În expr. în ponce =

împotriva, contradictoriu. A grăi în ponce = a grăi în batjocură, a lua peste picior pe cineva, a glumi pe seama cuiva: "Cu murgul venind în copce, / Cu minegrăind în ponce" (Brediceanu 1957: 107). - Din magh. ponk "deal" (MDA).poncí, poncesc , vb. refl. - A se împotrivi, a se certa (Bud 1908). Atestat doar înMaram. - Din ponc.ponciolí, -esc, vb. - 1. A se bălăci într-un lichid murdar. 2. A se murdări. 3. Alichida, a termina, a risipi. Atestat în Trans. şi Maram. - Din magh. pancsol

(MDA).ponój, -i, s.m. - Pedala de la războiul de ţesut (Bud 1908): "Ponojii, la număr dedoi-trei-patru, sunt legaţi de prinsoarea de mijloc a stativelor cu ajutorul puilor stabiliţi şi dânşii de prinsoare" (Bârlea 1924). - Cf. podnog (< bg. podnoga)(MDA).ponosluí, ponosluiesc , vb. intranz. - A pârî, a calomnia (Papahagi 1925). Areclama pe cineva, a acuza (Lenghel 1979): "… mă duc şi-l ponosluiesc la



bd’irău" (Papahagi 1925: t. XDVI). Termen atestat şi în Maramureşul din dreaptaTisei (DRT). - Din magh. panaszt "a reclama"; Din magh. panaszol (MDA).pont, adv. - Chiar, întocmai: "Şi când m-am căsătorit / Pont de el m-am nimerit"(Şteţco 1990: 273; Borşa). - Din magh. pont (< lat. punctum).póntoş, -ă, adj. - Punctual, promt. - Din magh. pontos.pópă, popi , s.m. - 1. Preot: "C-acolo-s doi popt’i uniţi / Cunune pe cei fugiţi"

(Calendar 1980: 86). Popi uniţi = preoţi greco-catolici. 2. Snopul de grâu dinvârful clăii (ALR 1956: 60). - Din sl. popŭ.popistáş, -i, (papistaş), s.m. - (depr.) De religie catolică; catolic. - Din magh.pápista.poprícă, poprici , s.f. - (bot.) Ardei (Capsicum annuum L.). Pipăruş, chipăruş(Borza 1968). - Din magh. paprika.potricáş, -uri, (papricaş), s.n. - (gastr.) Tocană cu carne, condimentată cu boiade ardei. - Din magh. paprikás.popricát, -a, (papricat), adj. - Condimentat cu ardei iute. - Din poprică.

poptír , -e, (poptiroş), s.n. - Hârtie: "Pune fărina p-on poptir" (Memoria 2001: 25).- Din magh. papir, papiros (< germ. Papier).popuştină, -e, (poporoşag), s.f. - Plată anuală primită de cantor, diac şi preot dela fiecare cap de familie: "La preot se da sau o mierţă de mălai (păpuşoi) şi deovăz, adică cereale, sau în bani preţul corespunzător al cerealelor. Această platăse numea popuştină, poporoşag sau lectical, pe care o plătesc enoriaşii şi azi înunele locuri. În cele mai multe parohii, azi, după război, nu mai voiesc săplătească taxa aceasta" (Bârlea 1924 II: 474). - Din popă + -uştină.poríh, -uri, s.n. - 1. Prag de buşteni puşi de-a curmezişul apei curgătoare. 2.Porţiune de drum forestier cu lemne puse de-a curmezişul pentru a uşura

transportul buştenilor la vale. - Din ucr. porig (MDA).porneálă, porneli , s.f. - 1. Pornire, deplasare, plecare. 2. Ducerea oilor la păscut,mai ales seara şi noapte. Mulgerea oilor mai devreme, seara, pe la ujină(=chindie) şi scoaterea din nou la păşune (Bilţiu 1990). Scoaterea oilor la păscut,mai ales seara (Bilţiu 1996). 3. Interval de timp în care pasc oile (între ultimeleore ale după-amiezii şi miezul nopţii; între miezul nopţii şi dimineaţă; între primaoră a dimineţii şi prânz; între primele ore ale prânzului şi seară). 4. Loc depăşunat rezervat oilor cu lapte. Partea nepăscută a unei păşuni (Antologie 1980):"Să o beau pe osteneală, / Că-s cu oile-n porneală" (Papahagi 1925: 187). - Din

porni (< sl. porinati "a îndemna") + -eală.porodică, porodici , s.f. - (bot.) Roşie, tomată, pătlăgea (Lucopersiconesculentum). - Din magh. paradicsom.pórţie, porţii , s.f. - 1. Impozit plătit statului pentru pământ, vite, casă etc. (ALR1971: 420). Dare, arunc (Bud 1908): "Badea, porţie de drum / Nu plăteştenicidecum" (Memoria 2004: 1.125). 2. Fâşie de parchet de pădure; parcelă, lot(Gh. Pop 1971: 90). - Lat. portio, -onis (MDA).



portiéş, -i, s.m. - Plătitor de impozit; iobag (Bârlea 1924). Ţăran dependent; jeler (Dăncuş 1986). - Din porţie + -eş.poruncí, poruncesc , vb. intranz. - 1. A dispune, a comanda, a ordona. 2. A vesti(pe cineva): "Maramureşeanul de azi, întâlnind în drum spre satul său vreunconsătean, îl întreabă: «ce porunceşti acasă?», la care i se răspunde: «le

poruncesc voie bună şi sănătate!», întocmai ca străbunii romani, care

întrebuinţau formula «iubeo te avete!»" (Filipaşcu 1940: 27); "Frunză verde-amărului / Poruncit -am mândrului" (Ţiplea 1906: 466). - Din sl. porunčiti.posắi, posăiesc , vb. intranz. - A respira zgomotos, a pufăi: "Când am fost la uncapăt, boii tare am mai posăit. Eu am crezut că-i ceva lup" (Bilţiu 1999: 192). -Formă onomatopeică.posponíţă, -e, s.f. - Măciucă de polen, de cânepă; spic: "Taie-o pângă

posponiţă, / Să nu mai facă sămânţă" (Bilţiu 2002: 249). - Et. nec.postátă, postate, postăţi , s.f. - Bucată dintr-o suprafaţă de teren cultivat pe careo sapă, o seceră, o coseşte unul sau mai mulţi oameni, într-un interval de timp

(de regulă, o zi): "Până-i mere-a secera / Ce postată ni-i lua" (Bilţiu 1990: 108). -Din sl. postatĭ "parte".poşmóg, -uri, -oage, (pojmog), s.n. - 1. Mototol, ghemotoc. 2. O mână de fân

îndoită şi folosită pe post de dop: "A astupat olul cu un poşmag de fân" (Lenghel1979: 205). - Et. nec. (MDA).póştă, s.f. - v. foştă.potấng, -uri, s.n. - Element component al plugului; împletitură de nuiele saubelciug de fier cu care cotiga se leagă de grindei: "Potâng era la plugul de lemn"(ALR 1973: 847). - Din sl. potegŭ, cf. slov. poteg "vargă", magh. poting "legătură"(DER).

potbál, -i, s.m. - (bot.) Brustur (Tussilago farfara L.). Folosit în medicina popularăla afecţiunile pulmonare, tuse, dureri de cap, febră tifoidă (Borza 1968: 173). -Din sl.potcă, -i, s.f. - 1. Belea, necaz, bucluc (Bârlea 1924). 2. Momâie, pocitanie:"Mătrici în potca cea mare" (Bârlea 1924 II: 384); "Se consideră că potca esteZanca (mama pădurilor) care te poceşte dacă se întâmplă să fii în drumul einoaptea sau ziua, când poate să dea peste tine vânt rău" (Şteţco 1990: 65-67;Borşa). - Din sl. potŭka "luptă" (Miklosich, Cihac cf. DER).poticár , -i, s.m. - Farmacist: "Poticăraşu mi-o spus, / Leacuri la inimă nu-s"

(Memoria 2001: 20). - Din potică "farmacie".potică, -i, s.n. - Farmacie: "Cine iubeşte şi lasă, / Dă-i Doamne, potică-n casă"(Calendar 1980: 85). - Din germ. Apotheke (< lat. apotheca).potilát, -e, (potilar), s.n. - Pânză subţire, voal, pe care îl poartă pe cap femeiletinere sau miresele: "Că noi ţie ţi-om lua / Potilar de cel mai lat" (Bârlea 1924:27). - Din magh. potylolat (MDA).potívnic, -i, s.m. - (bot.) Plantă erbacee, cu miros de piper şi flori roşii ( Asarumeuropaeum L.); Buruiana-frigurilor, chipăruş, piperul-lupului: "Vai, săracu,



voinicu, / Că nu şti ce i-i leacu, / Leacu i potivnicu" (Bilţiu 1999: 328); "Era slatină în bărbânţă şi în ea puneai potivnic (…). Cu ele se lecuiau de ciumă" ( idem).Folosit în medicina populară contra tuberculozei şi a frigurilor (Borza 1968: 25). -Cf. srb. kopitnik (MDA).potláş, -uri, s.n. - Poliţa unde se ţin o parte din obiectele stânei, la comarnic; mai

jos de podul unde se ţine caşul (Georgeoni 1936: 77). - Din magh. pótlás (MDA).

potlóg, potloage, s.n. - Bucată de piele, de opincă (Bud 1908); petic. - Din sl.podŭlogŭ, cf. bg., srb. podlog (DER).potór , -i, s.m. - Monedă veche de cupru. Suman cu potori, "cu aplicaţiuni depiele" (Bârlea 1924): "Cea cu potorii pe piept / Bine-i place bobu fiert" (Bârlea1924 II: 316). - Din sl. polŭvŭtora "unu şi jumătate", cf. pol. poltorak (DER).potricálă, -e, s.f. - 1. Unealtă de oţel cu vârful ascuţit; priboi, sulă. 2. Gaură,semn în urechea oii (ALR 1956: 404). - Din rus. potykati "a găuri" > rus.protykalo.potroácă, potroace, s.f. - (bot.) Fierea-pământului, crucea-pământului, buruiană-

de-friguri, albăstriţă (Centaurium umbellatum): "Noi avem flori uscate în grindă, /Potroacă şi româniţă în tindă" (Şteţco 1990: 7; Borşa). Utilizat în medicinapopulară contra frigurilor (Borza 1968: 43). - Din rus. potroch (Cihac, cf. DER);Cuv. rom. preluat în magh. (potraka) (Bakos 1982).pozdáre, pozdări , s.n. - Scame ce rezultă din meliţarea cânepei (ALR 1971:505): "Am o zadie mnerâie / Plină de pozdărâie" (Cerul cu stelele). - Cf. puzderie(< sl. pozderije).povárnă, -e, s.f. - Acoperiş înclinat (la coliba de la stână). Atestat doar înMaram. - Din povârni.pózmă, -e, s.f. - Bucată de lemn legat la capete, pus pe vârful clăii de fân să nu

le ia vântul (în Chioar şi Codru); rudă (Maram. ist.) (ALR 1956: 137). - Probabilmagh. pózna "stâlp"; Din magh. püzma, püzna (MDA).poznít, -ă, adj. - Ciudat, ieşit din comun, atipic, bizar: "Aceştia vor locui pământulmai departe şi aşa vor fi ei, micuţi şi slăbuţi, nu aşa de pozniţi şi mari ca noi"(Bilţiu 1999: 148; Bârsana). - Din poznă "situaţie curioasă, ciudată".prabalắu, -i, (prabaleu), s.m. - 1. Geambaş, vânzător de cai. 2. (fig.) Neserios,nestatornic: "Şi de-atâta-mi pare rău, / C-ai fost mare prabaleu" (D. Pop 1970:184). - Din prăbăli "a încerca" + -lău.pranéc, -e, (pranic), s.n. - Mai de bătut rufe (Memoria 2001). - Din ucr. pranyk

(Candrea cf. DER).prápur , -i, (prapor), s.m. - 1. (înv.) Steag ostăşesc în Ţările Române, flamură. 2.Steag bisericesc purtat la procesiuni şi solemnităţi religioase; utilizat inclusiv laprocesiuni funerare. 3. Brad verde, împodobit cu flori, cununi cu panglici, care seface la moartea celor necăsătoriţi: "Şi-n locut de prăporei / Mi-ţi tăie patru durzăi"(var. a Mioriţei; Berbeşti). - Din sl. praporŭ.prazíl, -i, s.m. - Pragul de sus al porţilor de lemn maramureşene; fruntar,cunună, călăreţ (Nistor 1977: 22). - Et. nec.



prăbălí, prăbălesc , vb. intranz. - A încerca, a verifica: "Tu nu mă iubeşti, / Numamă prăbăleşti" (Bilţiu 1996: 381). - Din magh. próbál (< germ. probieren).prăhuptí, vb. refl. - A se prăbuşi: "Munţii să se prăhuptească, / Duşmanii să-mităt trăiască" (Calendar 1980: 106). - Et. nec. (MDA).prănicá, vb. tranz. - A bate rufele cu maiul, pentru a le spăla: "Tot dădea cu unlemn pe piatră, cum facem când prănicăm cămăşi" (Bilţiu 1999: 196). - Din pranic

"mai".prăznuí, prăznuiesc , vb. tranz. - A sărbători, a cinsti: "Tot neamu o prăznuieşte" (Memoria 2001: 139). - Din praznic "sărbătoare; comemorare" (< sl. prazdĭnikŭ,"sărbătoresc").premúg, s.n. - Chiciură, búră: "Aceia înseamnă roadă în vara următoare, când îimult premug" (ALR 1973: 668). - Et. nec.preptíci, (prepici, priptici), s.m. - Scândura din jurul vetrei (Bud 1908; Nistor,1980): "Şade moşu pă preptici, / Tăt stă zgârci ca un arici" (Papahagi 1925: 219).- Din ucr. propiceok (MDA).

préscură, -i, s.f. - Pâine în formă de cruce, din aluat dospit, folosită în ritualurireligioase: "Tot pe la mănăstiri / Cu prescuri şi cu lumini" (Bârlea 1924 I: 106). Sefoloseşte la botez, la nuntă, la înmormântare şi la Paşti. "Făina de grâu curat şiapa limpede şi dospitura bună - nu le amestecă şi nu are dreptul să le frământedecât o femeie curată trupeşte şi sufleteşte, de preferinţă bătrână văduvă şi oviaţă perfect cinstită. Şi după ce aluatul este preparat şi coca este răsucită ca uncolac frumos, înainte de a o pune în cuptor, această frământătură trebuie sădevină prescură" (R. Pop 1973: 17); prin imprimarea literelor sfinte: IS, HS, NI,KA. - Din sl. proskura.prescurnicél, prescurnicei , s.m. - Obiect de cult confecţionat din lemn sau din

piatră (marmură) având o înălţime între 10 şi 20 cm, alcătuit din două segmente:pe partea inferioară (postament) e incizat un înscris religios, semnificând "victorialui Iisus Hristos asupra morţii", iar partea superioară e o troiţă sau ideearăstignirii stilizată. Pecetar, prescornicel, pristornic. Utilizat la "ştampilarea"prescurilor şi a păştilor. - Din prescură + -nicel.pretí, vb. tranz. - (Ref. la membre ale corpului, tendoane) A deplasa dinarticulaţie; a luxa, a răsuci. - Din ucr. pretiti (MDA).pretít, -ă, adj. - (med.) Umflat: "Dacă de lucru greu şi mult se umflă palma şitoată mâna, atunci zicem că-i pretită" : "Podeaua s-o sucit, / Mâna i s-o pretit"

(Bârlea 1924: 372). - Din preti.preúş, -ă, adj. - (ref. la oi) Ţurcana neagră care are o nuanţă roşiatică în jurulochilor, sub piept şi sub abdomen (Georgeoni 1936; Papahagi 1925). - Cf. magh.prózsa (MDA).prézeş, -i, (prezăş), s.m. - 1. Preşedinte, conducător 2. Mecanic de locomotivă:"Bate, Doamne, prezăşu / Care-ndriaptă ghezăşu" (Bârlea 1924 II: 156). - Lat.praeses "cel din frunte, mai mare peste" (MDA); Der. regr. din germ. Präsident.



pricí1, vb. refl. - A se certa, a se bate (Papahagi 1925; Săcel). - Din price"neînţelegere, ceartă" (< sl. pritĭca "cauză", cf. slov. pritčati se "a se certa").príci², -uri, s.n. - Pat rudimentar, folosit în dormitoare comune sau înpenitenciare: "Pe prici de piatră şăzând, / Şi la domni, jupân zâcând" (Bârlea1924: 64). - Din germ. Pritsche "platformă, paletă; pat simplu de lemn îngarnizoană" (Ţurcanu 2005).

priér , s.m. - (pop.) Luna aprilie. Termen atestat în Codicele de la Ieud (1630): "Şivo(iu) avea a ploa în luna lui prier" . - Din lat. Aprilis.prifónt, -uri, s.n. - Pâine destinată soldaţilor, pe front. ■ "De când plugu l-amlăsat / Pâine caldă n-am mâncat / Fără numai prifont nesărat" (Brediceanu 1957:12). - Din germ. Proviant "provizii, merinde, serviciu de intendenţă".prihód, -uri, s.n. - Trecătoare, cale de acces, potecă; şar. Dosu Prihodiştii (înOdeşti, Codru), "pe acolo merg vitele la păşunat" (Odobescu 1973); Prihodişte,toponim în Dragomireşti (Faiciuc 1998). - Din bg. prohod (MDA).primáş, -i, s.m. - Vioara I dintr-o formaţie de ceteraşi (muzicanţi). - Din prim

"întâi" (< lat. primus) + -aş.primăvărél, -ei, s.m. - Văr primar: "Merg trei veri primăvărei, / Îs tustreipăcurărei" (Bârlea 1924). - Cf. primar, primăvară (MDA).pripón, -oane, s.n. - Bucată de lemn de la baza stâlpilor (la porţile de lemnmaramureşene); streajă, căţel (Nistor 1977: 22). - Din sl. prĕponŭ "obstacol", cf.srb. pripon (DER).pripór , pripoară, s.n. - Povârniş, pantă abruptă; "deal repede". - Sl., cf. rus.pripor, ucr. prypir (Titkin cf. DER).priptíci, s.m. - v. preptici.priptít, -ă, (pretit), adj. - (grâu) Copt înainte de vreme (ALR 1956: 819). - Posibil

din preti, priti "a avertiza, a aviza" (< srb. pretiti).privéghi, -uri, s.n. - 1. Veghere a unui mort, noaptea, înainte de înmormântare:"De cu seară, precum şi în celelalte seri, până nu-i înmormântat, se strâng în

priveghi . În aceste seri se strâng la casa mortului tineri, bătrâni. Tinerii se joacă în cărţi şi alte jocuri de petrecere, iar bătrânii citesc" (Bârlea 1924 II: 472). - Der.regr. din priveghea "a păzi" (< lat. pervigilare); Din rom. provin ucr. prewetje, srb.privek "serbare nocturnă".prizné, adv. - Cu totul (Ţiplea 1906): "Iţa me-i de grâu de vară, / A ta-i prizne desecară" (Ţiplea 1906: 478). - Din sl. prisne (MDA).

probozî , probozesc , vb. tranz. - A mustra, a dojeni, a certa: "De Probojenii (Schimbarea la faţă), în zua aceie nu-i voie să te proboza nimeni, că-i si tot probozât. Amu se probozé ţarina, începe să se uşte frunza de fag şi prinde agălbini" (Memoria 2004-bis: 1.200). - Din sl. proobraziti (Titkin, DEX).prodúh, -uri, s.n. - Copcă; orificiu în gheaţă pentru a lua apă sau a prinde peşte;ot’i de d’eaţă (Bârsana); "produh se spune când se rupe gheaţa" (Bârsana); "ot’icând o tai, produh când se rupe" (ALR 1973: 615). "Mere crâşnicu şi face produhşi lua tăte babele apă" (Memoria 2001: 21). - Din sl. produhŭ "răsuflătoare".



progáde, -ăzi, (progadie), s.n. - Cimitirul din curtea bisericii; ţinţirim. - Din sl.podgradi (MDA).prohodí, prohodesc , vb. tranz. - A oficia prohodul; a duce un mort la groapă, a

îngropa; a comânda: "Nici surori să mă jeliá, / Nici fraţi să mă prohodiá" (Bârlea1924 I: 106); "De trăié, l-oi agodi, / De-o murit, l-oi prohodi" (Papahagi 1925:174). - Din sl. prohoditi "a muri".

prohodit, -ă, adj. - Dus cu alai la groapă: "Cine mere prohodit / Nu-i nădejde dezinit" (Calendar 1980: 114). - Din prohod (< sl. prohodŭ "moarte").próor , s.n. - v. ampror.prunc, -i, s.m. - 1. Copil (în general). 2. Fiu. 3. Băiat; cocon. - Cuvânt autohton(Russu 1981); Lat. puerunculus (MDA); Cuv. rom. preluat în magh. (1. poronty.2. prunkuj. 3. pruncs) (Bakos 1982).prund, -uri, s.n. - Pietriş, prundiş: "Colo-n jos pe prundurele / Ard douălumânărele" (Calendar 1980: t. 7). - Din sl. pradŭ "banc de nisip".prustár , -e, s.n. - (min.) Sfredel scurt, de formă hexagonală, folosit de mineri

pentru găurit stânca. - Din prust (< germ. Brust) + -ar, cf. magh. prusztoló (MDA).púhab, -ă, adj. - Afânat, făinos, moale, dospit . - Din srb. buhav (DEX); magh.puha "moale" (Ţurcanu).púlpă, -e, s.f. - Uger (la vacă); sclin (la oaie şi capră). - Lat. pulpa.pup, -i, s.m. - 1. Boboc de floare. 2. Mugur. - Din ucr. pup (MDA).pupăzí, vb. intranz. - A flecări, a pălăvrăgi: "Ia-ţi banii şi să-i foloseşti cu bine, dar să nu pupăzi la nimeni că unde-ai fost şi ce-ai văzut" (Bilţiu 1999: 391). - Dinpupăză.pupuiá, vb. refl. - A se cocoţa pe ceva. Atestat doar în Maram. - Din pupui "coc".púrurea, adv. - Mereu, fără încetare, veşnic. - Cuvânt autohton (Russu 1981,

Brâncuşi 1983); Cf. lat. purus (MDA).pus, -uri, s.n. - 1. (mag.) Farmec, vrajă. 2. (med.) Exudat vâscos, care seformează în focarele de infecţie: "Tăte pusurile, / Tăte muieturile / Câte-s pătine / Cu mătura le-om mătura" (Bilţiu 1990: 298). - Lat. pus "puroi; gunoi,murdărie".pútină, -ni, s.f. - Vas de lemn folosit la păstrarea laptelui, a brânzeturilor, amurăturilor. - Lat. *putina; Cuv. rom. preluat în magh. (putina) (Bakos 1982).putón, -oane, s.n. - Coşuri din scândură de brad, de formă ovaidală, de 10-20kg, care se poartă în spate, utilizate pentru culesul strugurilor în Chioar. Se

descarcă în căruţe prevăzute cu coşuri din nuiele (Şainelic 1986: 36). Putoanelese foloseau şi pentru transportul rocilor din mine. - Din magh. putton (MDA); cf.germ. dial. Pudny.púţcă, -e, s.f. - Baros, ciocan mare. - Et. nec. (MDA).



R

rac, -i, s.m. - (med.) Cancer (Faiciuc 1998). - Din sl. rakǔ, magh. rák.racatéţ, -i, s.m. (racaleţ) - Broscoi (Dragomireşti). - Din rac.ráclă, -e, s.f. - 1. Sicriu, coştiug. 2. Ladă, cutie de lemn. - Din sl. raka "mormânt",cf. bg. rakla (DER).

rádaş, adj. - Frumos. Rădieş, vale în Moisei - Din sl. rada (Papahagi 1925).raf , -uri, s.n. - Cerc de fier de la roata de lemn a carului (ALR 1956: 339): "C-avini roata cu rafu’ / Şi-ndată ţi-a turti capu" (Bilţiu 2002: 65; Asuaju de Jos).Termen general în Ardeal; atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei. - Dingerm. Reif (sau Reifen "cerc; anvelopă, pneu"), prin intermediul magh. dial. raf (DER).ragalíe, -i, s.f. - Rădăcină de salcie (Faiciuc 1998). - Et. nec.ráhot, -e, s.n. - Vuiet, larmă: "Mare rahot făcând, / Mare vântoasă suflând"(Papahagi 1925: 296; Strâmtura). - Din ucr. rahote (Papahagi).

rántie, -i, s.f. - Scutec: "Un Dumnezău nou născut / În răntii e înfăşurat" (Bârlea1924 I: 129). - Cf. ucr. rantyh (MDA).rapandúlă, -e, s.f. - Femeie cu moravuri uşoare (Papahagi 1925). - Et. nec.(MDA).rapór , s.n. - (med.) Afecţiune a pielii care se manifestă sub formă de bubiţe roşii;pojar, rujeolă; scarlatină (Papahagi 1925; Gh. Pop 1971). Atestat şi înMaramureşul din dreapta Tisei, cu sensul de "vărsat de vânt". - Cf. rapăn.raşéică, s.f. - Răzătoare pentru legume (Faiciuc 1998: 101). - Et. nec.raşpắu, raşpauă, s.f. - Unealtă de oţel sub formă de pilă folosită de fierar pentrua îndrepta unghiile la animalele de tracţiune, în vederea aplicării potcoavelor

(Dăncuş 1986). - Din germ. Raspel (DEX).rátotă, -e, (ratătă), s.f. - (gastr.) Papară. - Din magh. rántotta "papară".rázilă, -e, (razâlă, ragilă), s.f. - Perie pentru lână; hrebdincă, darac. - Din germ.dial. raffel, germ. Riffel, prin intermediul sl. (cf. ceh. rafala).răboşeán, -ă, adj. - Zimţat, crestat: "Această carte... o am cumpărat cu optflorinţi răboşeni ..." (nov. 1800, Săbişa, cf. Dariu Pop 1938: 82). - "Traducerea

justă a cuvântului vonaş, atât de frecvent, adecă ban cu zimţi" (Dariu Pop); Dinrăboş, răboj (< srb. rabos) + -ean.răcáş, s.n. - Grămadă de trunchiuri de copaci, în pădure (ALR 1956: 619).

Atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei cu sensul de "grămadă" (DRT). - Dinmagh. rakás "stivă, gramadă" (MDA).răcădí, răcădesc, vb. refl. - A se răsti la cineva; a ameninţa (Birdaş, 1994; Rohia-Lăpuş). - Din magh. reked "a răguşi" (DEX).răcitúră, -i, s.n. - (gastr.) Piftie; aituri. Pentru a se închega, supa de piftie se ţinela rece, în camera în care nu se face foc. - Din răci, rece (< lat. recens "proaspăt,recent") + -tură.



răcuínă, -e, s.f. - (bot.) Plantă erbacee târâtoare, cu flori albe (Anagallis arvensisL.) Scânteuţă: "Paştem numai răcuină / Şi bem apă din fântână" (Bilţiu 1990: 22).Se utiliza în medicina populară veterinară (Borza, 1967, 18). - Din sl. rakovina(DER).rădáşcă, s.f. - v. rudaşcă.răéş, -i, s.m. - Luntraş: "Voi, voi, voi, trei răeşei, / Treceţi-mă râuţu" (Ţiplea 1906:

424). - Din magh. révész "luntraş.răgátcă, s.f. - Barieră (la intrarea în oraş); vamă (ALR 1961: 907; Săpânţa). - Cf.rohatcă (< ucr. rogatka); sl. ratka.răgútă, -e, s.f. - (mil.) Recrut, răcan: "Tu să spui că eşti răgută" (Calendar 1980:69). - Din germ. Rekrut, pop. Regrut (Borcea cf. DER).răhní, vb. intranz. - 1. A răcni. 2. A ţipa. 3. A se răsti. - Din sl. ryknonti (MDA).răhnitór , -i, s.m. - Cel care răcneşte, care strigă; strigoi, moroi: "Moroi cumoroaie, / Răhnitor cu răhnitoare, / Pocitori cu pocitoare" (Papahagi 1925: 284). -Din răhni + -tor.

rămás, rămaşi, s.m. - Văduv. - Din rămâne (< lat. remanere) + -as; Din rom.provine magh. ramasz (Edelspacher cf. DER).rămăşág, -uri, s.n. - Prinsoare, pariu: "Că m-am dat în rămăşag / Cu o fată de-mpărat" (Papahagi 1925: 251). - Din rămas + -şag.răntáş, s.n. - v. rântaş.răorá, (roura), vb. intranz. - A stropi cu apă sau agheazmă tarlaua care urmeazăsă fie arată şi semănată, în vederea obţinerii de recolte bogate (Bilţiu 1996): "Sămerem tot răorând / Şi din gură cuvântând, / Să dăm roadă grânelor..." (Bilţiu1990: 7; Boiereni-Lăpuş). - Probabil din lat. roro, rorare "a cădea rouă; a uda; abura".

răpciúgă, s.f. - Boală contagioasă la animalele domestice. - Et. nec. (MDA).răpciugós, -oasă, adj. - 1. Bonav de răpciugă. 2. (Despre oameni) Sărac. 3.Zdrenţuros. - Din răpciugă + -os.răpciúne, s.n. - (pop.) Luna septembrie. - Lat. raptionem "şterpeleală",interpretat drept "culesul viei" (Puşcariu, Tiktin cf. DER); Cf. răpi (MDA).rărúnte, rărunchi, s.m. - (anat.) Rinichi. - Lat. recunculus (Puşcariu cf. DER).răscól, răscoale, s.n. - I. (În Lăpuş) 1. Manifestare ce marchează debutul anuluiagro-pastoral; sâmbră, măsuriş. Se adună turmele şi se face măsurişul laptelui,se angajează păcurarii şi se stabilesc convenţii cu caracter economic. 2. Tot

răscol se numeşte în Lăpuş şi momentul despărţirii turmelor, când se întorctoamna de la munte (Stoica, Pop 1984: 115). II. (În Maram. istoric) "Fărămiţareaturmei în lăptăriile din care era compusă şi alegerea oilor fiecărui proprietar"(Georgeoni 1936: 95). "Reîntoarcerea la ţară din munte se face cam pe lamijlocul lui septemvrie, după Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul, când urmeazărăscolul oilor, adică desfacerea tovărăşiei. Pentru a putea îndeplini acest act, enecesar ca fieştecare gazdă încă de cu primăvară să-şi pună semn pe oile sale.Şi anume cu un fier roşu înfocat încrestează sau pe nas, ureche, falcă, sau taie



în ureche cu foarfecele o tăietură sau două, grijind, bineînţeles, ca semnul să nufie egal cu al altui păcurar din acea stână. Astfel, de cu toamnă, când esterăscolul, cu uşurinţă se pot despărţi oile de către olaltă" (Bârlea 1924 II: 464). -Din sl. raskolǔ.răstăúţă, -e, (răsteuţă), s.f. - (gastr.) Fidea, paste făinoase: "Curechi verde dingrădină, / Răsteuţă pe găină" (Memoria 2001: 105). Răstăuţe, poreclă pentru

locuitorii din Fărcaşa. - Posibil diminutiv de la răsteu, resteu "cuiul cu care se închide jugul"; sau din germ. Raster "grilaj", cu sensul extins de "răzătoare", orimagh. reszel "a rade".răstéu, răstaie, s.n. - Cui de fier cu care se închide jugul. - Din magh. ereszto"care dă drumul" (Scriban cf. DER).răstoácă, răstoci, s.f. - Lac, baltă, tău (Hoteni). - Din sl. *rastoku.răsún, -uri, s.n. - Sunet putenic prelungit prin ecou; rezonanţă: "Spăretu decântatu cocoşului, / Spăretu de răsunu clopotului" (Bilţiu 1990: 321). - Der. regr.de la răsunet.

răsunói, s.n. - (gastr.) Aluatul de pâine ras de pe copaie; pâinişoară făcută dinacest aluat (Scurtu 1966: 67). - Din ras + -unoi.răşcăndắu, -auă, s.n. - (înv.) Batistă. Atestat în Budeşti cu menţiunea "nu se maifoloseşte"; japcandău (ALR 1969: 60). - Cf. jaşcău.răşchitór , -are, (răşt'itor), s.n. - Bota pe care se pune tortul de cânepă de pe fus:"Răşchitorul este construit din o botă de lemn; un capăt se termină înfurcit, iar celălalt lăţit din două părţi egale. Tortul de cânepă de pe fus pe această unealtăse răsfiră. Apoi, luat de pe răşchitor, se fierbe în apă cu cenuşă" (Bârlea 1924 II:470): "Mă ducei în sus pe luncă / Să fac răşt'itor şi furcă" (Ţiplea 1906. 497). -Din răşchia "a depăna firele toarse de pe fus".

răşinár , -i, s.m. - Persoană care se ocupă cu extracţia şi vânzarea răşinei.Răşinari, poreclă pentru locuitorii din Budeşti: "Budeştenii îs răşinari, d'ipce imultă răşină, acolo-s mulţi braz" (Papahagi 1925: 315-316). - Din răşină (< lat.resina) + -ar.răştirá, vb. refl. - A se împrăştia, a se deschide, a se desface: "În trup să serăşt'ireze, / În pulpă să să aşeză" (Papahagi 1925: 292). "Din fluieră când dădea,/ Oile să răşt'ira" (Memoria 2001: 10). - Din răsfira (răs+fir).rătăcănát, -ă, adj. - Cu coroana rotundă. Crengos, încrengat (Bud 1908). - Cf.rotocolat (MDA).

rătéz, -e, s.n. - 1. Încuietoare de oţel, sub formă de limbă, pentru uşi, ferestre(Hotea 2006). 2. Lănţişor de metal preţios pe care îl poartă fetele la gât(Deseşti). - Din ucr. retjaz, magh. retesz (DEX).rătiţéa, rătiţele, s.f. - 1. (bot.) Florare mirositoare de vară, cu frunzeasemănătoare răchitei. 2. Joc la petreceri (Hotea 2006). - Din răchită (< srb.rakita).rắtişă, -e, s.f. - (gastr.) Plăcintă făcută din mai multe foi subţiri de aluat (umplutecu brânză, mere şi scorţişoară). - Din magh. rétes (MDA).



rătunzát, -ă, adj. - Rotunjit, retezat: "Cu păruţu rătunzat" (Calendar 1980: 4).Maramureşenii purtau plete, din care retezau doar capetele, pentru a le da oformă rotundă (în perioada medievală, până la începutul sec. XX). - Din rotund (<lat. retundus), contaminat cu retezat.răzấm, -uri, s.n. - Scândură, reazem, proptea: "Peretele dinspre miază-zi alstânei este format din bârne de brad (la bază) şi răzâmuri în partea superioară"

(Georgeoni 1936: 71). - Din rezema.răzbói, războaie, s.n. - 1. Unealtă casnică de ţesut. 2. Ramă pe care se întindpieile pentru a fi curăţate pe dos (Stoica, Pop 1984; Lăpuş). - Din srb. razboj.războlí, războlesc, vb. refl. - A se îmbolnăvi: "Bine-acasă n-ai sosî, / Da' pă pat tirăzboli" (Ţiplea 1906: 435). Termen atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei(DRT). - Din sl. razbolěti.răzbún, s.n. - (înv.) Linişte, pace, voioşie: "La Paşte şi la Crăciun / Toată lumea-icu răzbun" (Brediceanu 1957: 166). - Der. regr. din răzbuna (DEX).răzór , -oare, s.n. - Cărare, potecă servind drept hotar, între două ogoare; mejdă

(ALR 1971: 413). - Sl. razor, din sl. razorati "a ara" (DER).răzúşă, -e, s.f. - Lopăţică cu care se rade aluatul de covată: "Mă lovi cu orăzuşă" (Bârlea 1924 II: 245). - Din răzui + -uşă.răzválcă, răzvălci, s.f. - Sul neted de lemn cu care se întinde aluatul; sucitoare.Termen înregistrat exclusiv în Sighet şi Săpânţa (ALR 1971: 307). - Et. nec.rấcă, s.f. - Ceartă, sfadă, discordie. - Din râcâi "a scurma, a răscoli".râf , -i, s.m. - Unitate de măsură pentru textile, echivalentă cu aproximativ 75 cm:"N-am ţesut fără doi râfi" (Bârlea 1924 II: 211). - Probabil din rufă.râncắu, râncăi, s.m. - 1. Taurul care nu e complet jugănit (Papahagi 1925). 2.(despre oameni) Care se agită, care caută în permanenţă sămânţă de scandal

(Hotea 2006). - Din sl. raka "mână" (Tiktin cf. DER), referitor la operaţia decastrare (nereuşită).râncălắu, s.m. - Hermafrodit (Papahagi 1925). - Din râncău + -lău.rând, -uri, s.n. - În expr. a şti rândul = a şti ceea ce e de făcut: "Rându-n casă nul-a şti, / Focuţ, ruşine i-a fi" (Bârlea 1924 I: 95). A avea rând = a avea timp (Grad2000); a avea modru, a-i sta în putinţă (Bârlea 1924). A-i veni rândurile (la femei)= a avea menstruaţie (Faiciuc 1998). Aşa e rândul = aşa e obiceiul, datina, legea(Papahagi 1925). - Din sl. rendǔ "ordine".rânduí, rânduiesc, vb. tranz. - A hărăzi, a orândui, a destina. - Din rând + -ui.

rânduít, -ă, adj. - Sortit, predestinat: "De m-aş duce să mă duc, / Ce mi-i rânduit,ajung" (Şteţco 1990: 344). - Rând + -uit.rândunícă, adj. - (ref. la oi) Cu lâna de culoare albă pe sub foale, încolo neagră(Precup 1926: 24). - Lat. hirundunem, de la forma dim. *hirundinella, cf. it.rondinella (DER).râní, rânesc, vb. tranz. - 1. A curăţa, a înlătura gunoiul (din grajd). 2. A săpa, aadânci (o rană): "Aici nu te coace, / Aici nu râni, / Aici nu lipt'i" (Bilţiu 2002: 192). -Cf. bg. rina, din sl. rynati (DER).



rântáş, -uri, (răntaş), s.n. - (gastr.) Sos făcut din făină (cu ceapă tocată mărunt)prăjită în grăsime, care se adaugă în mâncărurile tipic ardeleneşti; îngroşeală. -Din magh. rántás.rântuná, vb. tranz. - A răsturna, a rostogoli. În expr. de-a rântuna = de-arostogolul: "Mireasă, cununa ta / Cum ţi-oi da de-a rântuna / Prin grădină la mă-ta" (Viman 1989: 341). - Cf. înturna.

rânuí, rânuiesc, vb. tranz. - A da drumul lemnelor pe uluc; a ulucări (Gh. Pop1971: 87). - Din germ. rinnen "a curge".rântuzí, rântuzesc, (răntuzi), vb. tranz. - A ciunta de vârf un arbore; a tăia, areteza; a curma. - Din reteza.rântuzít, -ă, adj. - Ciuntat, retezat. - Din rântuzi + -it.rấnză, -e, s.f. - 1. Pipotă. 2. Stomac. - Cuvânt autohton, cf. alb. rëndës "cheag"(Hasdeu 1894, Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983).râptí, vb. refl. - A se surpa, a se prăvăli (Papahagi 1925). - Din râpă "abis,prăpastie" (< lat. ripa).

rấşcov, -i, (râşcă), s.m. - Specie comestibilă de ciuperci (Lactarius volemus;Lactarius rufus): "Ciobanii şi în gospodăriile de pe munţii din Borşa şi Moisei, secondimentează ciorbele şi tocăniţele în loc de piper, cu râşcovi, bureţi iuţi"(Beres, Marta 2002: 357). - Sl. ryždǐ "roşcat", cf. ucr. ryžok (Candrea cf. DER).rât, -uri, s.n. - Câmp necosit; cosalău, fânaţ. - Din magh. rét "fâneaţă, livadă".rấză, -e, s.f. - Cârpă, zdreanţă; haină uzată (Faiciuc 1998). - Sl. riza"îmbrăcăminte", cf. alb. rizë "batistă, cârpă (DER).rấznă, -e, s.f. - Vagonet cu care se transportă minereul de la locul de extracţiepână la gura minei: "... nu lăsa omul să se culce pe ştrec, pe care se duc râznelecu minereu..." (Bilţiu 1999: 273). - Et. nec. (MDA).

rédie, -ii, s.f. - Certificat de radiere: "Ai grijă, mire, ce faci, / Nu faci red'ie pă veci"(Antologie 1980: 212; Tohat). - Probabil din radia "a şterge".rémeş, -uri, s.n. - Fiecare dintre şanturile făcute pe suprafaţa pietrei de la moară.Remeş, nume de fam. (în zona Codru). - Et. nec. (MDA).réndeş, adj. - Mândru: "Până-i fata fecioriţă / Mere rendeş pe uliţă" (Memoria2004: 1122; Finteuş). - Din magh. rendes "ordonat, aranjat".restigníre, -i, (restinire), s.f. - Troiţă, cruce. - Cf. răstignire (< a răstigni, din sl.rastengnonti).ridéi, -e, s.n. - (min.) Scândură folosită la oprirea minereului din rostogol. - Et.

nec. (MDA).rif , -i, (ruf), s.m. - (înv.) Unitate de măsură pentru lungime, egală cu 777 mm. Cot(de Viena) (Bud 1908). - Din tc. rif (Tiktin cf. DER).rígli, -e, (riglu, rigăl), s.n. - Zăvor la uşă (în Mara, Hoteni, Strâmtura); vârtej,batcă (ALR 1971: 265). - Din germ. Riegel "zăvor", magh. rigli (Ţurcanu 2008:89).roándă, -e, s.f. - Epitet depreciativ la adresa unei femei slabe, pipernicite. - Et.nec. (MDA).



roátă, roţi, s.f. - 1. Motiv ornamental la ţesături. 2. Dans popular jucat în cerc:"Foaie verde tri scaieţi / Să jucăm roata, băieţi" (Memoria 2004: 1100). - Lat. rota.robşág, -uri, s.n. - Închisoare (Lenghel 1979). - Din robie (< sl. rabu "rob) + -şag;sau din magh. rabság "robie, captivitate".roc, rocuri, s.n. - Haină confecţionată din pănură, cu manşetă neagră la gât(Coman 2004). Suman (Dăncuş 1986). - Din germ. Rock "haină, veston".

rod, roduri, s.n. - 1. Neam, urmaş, descendent: "... au dat această sfântă cartepentru sufletul său şi a toată sămânţa sa, până la a 7 rod, ca să le fie pomană"(Bârlea Însemnări: 206). 2. Copil, prunc, vlăstar, odraslă. 3. Fruct. - Din sl. rodu"specie".rodiá, vb. intranz. - A prinde rugină. - Din rodie.rodiát, -ă, adj. - Atacat de rugină. - Din rodia.ródie, rodii, s.f. - Boală a plantelor (în special a legumelor de grădină) careafectează partea aeriană; frunzele devin ruginii, planta se usucă şi moare; "un felde rouă malefică": "O pt'icat rod'ie păstă grădină". - Din magh. ragya.

rogóz, rogozuri, s.n. - 1. (bot.) Plantă erbacee (Carex arenaria). Iarbă ce creştepe baltă, asemănătoare cu trestia. Cu ea se acoperă casa (Bârlea 1924). 2.(top.) Rogoz, localitate în Lăpuş. - Din sl. rogozǔ.rohneán, rohneni, s.m. - Locuitor din Rona de Sus: "... dai de fântâna cu slatinădin care mulţi rohneni îşi aduc cofele pline pentru a-şi săra mâncarea" (Bota2005: 45). - Probabil referitor la numele vechi a localităţii: Rohina (atestată astfel

în 1373).róit, -uri, s.n. - 1. Ciucure, franj. 2. Partea de jos a gacilor; tiv (Hotea 2006). - Dinmagh. rojt "franj".rojoleá, (rojoliş), s.n. - Băutură dulce, preparată casnic (Brediceanu 1957).

Rachiu dulce (Ţiplea 1906). Probabil ţuică îndulcită cu suc de fructe de pădure:"Ină, Vălean, până-n casă / Că rojolea-i în fererastră" (Ţiplea 1906: 440). - Dinroz, roşu, cf. rojolin "purpuriu".romaníţă, -e, (româniţă), s.f. - (bot.) Muşeţel (Matricaria chamonilla); plantămedicinală cu proprietăţi calmante şi dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală,dureri de dinţi, de stomac, năduf etc (Borza 1968: 107). - Din roman "muşeţel" (<ucr. roman) + -iţă, cf. pol. rumianiec, ucr. romanec.romón, s.n. - (bot.) Roman, muşeţel prost (Bud 1908). Plantă erbaceeasemănătoare cu muşeţelul (Matricaria inodora), lipsită de mirosul aromat

caracteristic: "Suflă vântu romonu. / Din romon ca de cicoare / Mândru-i prins înlegătoare" (Ţiplea 1906: 479). - Din ucr. roman "muşeţel".róndi, -uri, s.n. - Cârpă, zdreanţă. - Din magh. rongy "cârpă".rosmarín, (rojmalin, rujmalin), s.m. - (bot.) Arbust de origine mediteraneană,aromatică, cosmetică şi medicinală (Rosmarinus officinalis). Ceaiul de frunzeeste folosit în popor contra mătreţii (Borza 1968: 150). - Din germ. Rosmarin.rost, -uri. s.n. - Distanţa dintre firele de urzeală. - Lat. rostrum.rostá, rostez, vb. tranz. - A ţese (la războiul de ţesut). - Din rost.



rostát, adj. s. - Operaţia prin care se trece suveica prin spaţiul lăsat între firelede urzeală, la războiul de ţesut: "Când o fo pe la rostat / Fuga, după babe-n sat"(Memoria 2001: 100). - Din rosta.rostéi, rosteie, (roştei), s.n. - 1. Grapă; îngrăditură care se pune la gura pârâuluica să oprească crengile, lemnele pe care le aduce apa spre moară (Felecan1983). 2. Gratie, zăbrea (Papahagi 1925). - Din magh. rostély "grătar", slov.

roštelj (Cihac cf. DER).rostopáscă, s.f. - (bot.) Plantă erbacee cu flori galbene, a cărei tulpină conţineun suc galben-portocaliu, otrăvitor, folosit în medicină (Chelidonium majus).Neghelariţă (Bud 1908). Ai de pădure, buruiană de cele sfinte, calce mare, iarbăde negei (Borza 1968: 46). - Ucr. rostopast (Cihac cf. DER).roştéi, s.n. - v. rostei.rotilát, -ă, adj. - Rotund: "Da-n mijlocu grâului / Este-o masă rotilată, / Frumoasă,mândră, de piatră" (Bilţiu 1996: 100). - Din rotilă (< roată).rudáşcă, rudaşte, (rădaşcă), s.f. - Insectă din ordinul calopterelor, de culoare

neagră (Lucanus cervus). - Din bg. rodačka (DEX).rúdă, -e, s.f. - Bârnă de lemn aşezată orizontal pe peretele cel mai lung al casei; împodobită cu rânduri succesive de ţesături (ţoluri, feţe de perină, cergi, tot ceţine de zestrea fetei) lăsând să se vadă numai 20-30 de cm. din marginea de josa fiecăreia: "Ruda avea şi o semnificaţie socială, indicând starea economică agospodarului (...). În unele case înstărite, paralel cu prima rudă se aşază încăuna, aranjată în acelaşi fel" (Stoica, Pop 1984: 85); "Du-te, mamă, şi peţé /Unde-i vede rudă grea / Şi cocoană frumuşea" (Bârlea 1924 I: 218). - Din sl.ruda.ruf , (rif), s.n. - Unitate de măsură pentru lungimi: "Un meter are un ruf si

giumătate" (Papahagi 1925). - Din tc. rif, irif, magh. röf, réf (MDA).rug, rugi, s.m. - (bot.) 1. Mur. 2. Măceş; câcădare. - Lat. rubus.rújă, ruje, s.f. - 1. Măceş; trandafir. 2. Floare, în general; cf. expr. ruja soarelui (Ieud, Rozavlea, Hoteni). 3. (Fig.) Rumeneală în obraji. 4. Motiv ornamental (pelăzile de lemn) sub formă de rozetă, în interiorul căreia sunt trasate 4, 6 sau 8petale (Stoica, Pop 1984: 48). - Scr. ruža (DEX); magh. rózsa "trandafir".rujmalín, s.m. - v. rosmarin.rújnică, (rujnicea, ruşnic), s.f. - (bot.) Filimică, gălbenea, roşioară, flori oşeneşti(Calendula officinalis). Florile sunt folosite în medicina populară pentru colorarea

unor alimente şi condimente (Borza 1968: 37). - Din ruje + -nică.rujulíş, -uri, s.n. - Băutură spirtoasă îndulcită (D. Pop 1978). - Probabil din ruj,ros "roz, roşu" (referitor la culoarea băuturii) + -uliş.rumấn, -i, s.m. - Român: "Fecioraşii de rumân / Să împing de nu rămân"(Papahagi 1925: 168). Maramureşenii pronunţă rumân, Rumânia. - Lat.romanus; "Fonetic, forma rumân este corectă; în timp ce român se datoreazăanalogiei cu roman" (DER).



rumení, rumenesc, vb. refl. - A se vopsi pe faţă; a se ruja: "Ticlăzău şirumenele / Să să rumenea cu ele" (Memoria 2001: 30). - Din rumen "de culoarecare bate în roşu" (< sl. ruměnǔ).runc, -uri, s.n. - 1. Loc despădurit, folosit ca păşune sau cultură agricolă. Loc debuturugi, unde pădurea a fost tăiată (runcuită). 2. (bot.) Poame de runc =zmeură. Arbust fructifer (Rubus idaeus). Frunzele şi fructele se folosesc în

scopuri medicinale (astrigent, dezinfectant, ceai contra tusei, răcelii, a durerilor de cap, de stomac şi de inimă). 3. Runcu, top. în Maramureş: "M-am dus la Runc

într-o duminică, să-i năpustesc pe feciori să zie în sat" (Calendar 1980: 105;Deseşti). - Lat. runcus.runcán, -i, s.m. - De obârşie din Runcu: "Că runcanii s-o grăbit / Pe mine deomorât" (Calendar 1980: 129). - Din runc + -an.ruptoáre, ruptori, s.f. - (med.) În expr. ruptoare de apă = diabet. Descântec deruptoare de apă: "Se ia într-un vas curat apă din vale sau din râu, dar din acel locunde se învârteşte apa îndărăpt, sau cum se zice, unde este vâltoare; apoi să

mai ia nouă mlădiţe de măr dulce şi să le legi într-un mănunchi laolaltă, şi cuacele, mestecând apa, să zici (...)" (Bârlea 1924: 360). - Din rupt + -oare.rúptu, s.n. - În expr. Ruptu sterpelor = Obicei pastoral care constă în alcătuireastânilor pentru perioada de vară, numirea păcurarilor şi măsuratul laptelui. PeMara, Cosău, Iza şi Vişeu - Ruptu Sterpelor; în Oaş - Sâmbră. "Primăvara, cândrump sterpele, atuncea se strâng laolaltă toate gazdele şi fac stâna" (Papahagi1925; Hărniceşti). Cu sensul de "a despărţi oile cu lapte, de oile sterpe". - Dinrupt.ruptúră, -i, s.f. - Toponim în Gârdani. Referitor la modul de exploatare apământului "cu ruptu", "în parte" (Gârdani, 134). - Din rupt + -ură.

rupturí, vb. tranz. - A rupe, a destrăma. - Din ruptură.rupturít, -ă, adj. - Franjurat, destrămat ("şterguri rupturite") sau brodat ("perinirupturite". - Din rupturi.rus, ruşi, s.m. - Iobag: "Viţa ta e de harbuz / Şi tu eşti fecior de rus" ; încontinuare "Rus, în Maramureş, însemnă şi iobag" (Albinus 1938: 8). Sensatestat şi de Ţiplea (1906). - Din rus.Rusálii, s.f., pl. - Sărbătoare religioasă la 50 de zile după Paşti: "În cinsteaacestei mari sărbători, toate porţile, gardurile, streşinile caselor sunt împodobitecu frunze de frasin (...). După liturghia din ziua de Rusalii, preotul, împreună cu

sătenii, se deplasează la marginea satului, spre câmp, unde se oficiază sfinţireaţarinei..." (Memoria 2004-bis: 1187). - Lat. Rosalia, prin interm. sl. rusalija (DER).ruteán, ruteni, s.m. - Nume care se dădea ucrainenilor din Austro-Ungaria:"Documentele privitoare la Ţara Maramureşului îi menţionează pe ucraineni,alături de români, începând cu sec. XIII şi XIV, fie ca ruşi, fie ca ruteni" (Petrovai,2007). Această populaţie, originară din Galiţia a întemeiat sau s-a stabilit în maimulte localităţi din Maramureş (Remetea, Rona de Sus, Bistra, Ruscova,Repedea, Poienile de sub Munte). - Din germ. Ruthene.





S

sacríu, s.n. - v. săcriu.sálcă, sălci, s.f. - (bot.) Salcie (Salix alba L); răchită albă (Borza 1968): "Cântăcucu-n vârf de salcă" (Bârlea 1924: 44). - Din salcie (< lat. salix, -icis).sansíu, sansii, s.m. - (bot.) Garoafă (Dianthus caryophyllus L.): "Fă-mă pană de

sansiu" (Calendar 1980: 74). Termen atestat exclusiv în Maramureş. - Din magh.szegfü (Candrea cf. DER).saparấş, -ă, adj. - Acru; brânză acră (Memoria 2004). Amărui (Hotea 2006). - Cf.magh. szapora "repede, precipitat" (MDA).sárcă, s.f. - (ornit.) Coţofană (Pica pica). - Din magh. szarka (< sl. svraka).sas, saşi, s.m. - Persoană care face parte din populaţia germană colonizată.Sasul, curs de apă care contribuie la formarea pârâului Botiza, afluent al Izei. -Din magh. szász.saţ, s.n. - Saturaţie, îndestulare. În expr. a nu avea saţ = a fi lacom, nesăţios:

"Şohănit să n-aveţi saţ" (Papahagi 1925: 233). - Lat. satium.săbăceág, -uri, (săbăşag), s.n. - (mil.) Concediu militar; permisie: "Căpitane,domnuţ drag, / Dă-mi o lună săbăceag" (Papahagi 1925: 182). - Din magh.szabadság.săbădí, -esc, vb. intranz. - A întârzia undeva mai multă vreme. - Cf. săbăşag"concediu, permisie" (MDA).săcătúră, -i, s.n. - Toponim frecvent în Chioar (menţiuni documentare: 1773-Frâncenii Boiului, 1714-Ciocotiş, 1720-Măgureni, 1770-Fânaţe, Curtuiuşu Mic)care indică un teren secătuit, ce nu mai poate fi folosit pentru agricultură. Cândparcelele de teren erau folosite până la epuizare, ele deveneau păşune, imaş.

Alternarea ţarinii cu păşunea are ca sop îngrăşarea pământului (Şainelic 1986:26). - Din seca, dial. săca + -tură.săcrét, săcreată, adj. - 1. Pustiu, deşert (Papahagi 1925). 2. Loc părăsit,predispus a fi bântuit de duhuri rele (Bilţiu 1996). 3. Blestem; se foloseşteaproape numai în injurii: "du-te în săcreată! lasă-l în săcreată!" (Ţiplea 1906). "Ţi-ai luat casă săcreat ă / Şi te duci în lut cu pt’iatră" (Memoria 2001: 70). "Mamă,nu-i lumea săcreat ă / Să nu mai găsesc o fată" (Şteţco 1990: 138). Circulă cuaceste sensuri numai în Transilvania. - Lat. secretus, cf. alb. škretë.săcríu, săcrie, (sacriu), s.n. - Sertarul de sub tăblia mesei; puiuţ, fiioc. - Din sicriu

"ladă, cutie" (< magh. szekreny "dulap"); În Maramureş, "acela pentru morţi enumit copârşeu", der. din magh. koporsó.săcsấie, săcsâi, (săcse), s.f. - Locul unde s-a tăiat pădurea (atestat în Giuleşti şiVad); săhelbe (ALR 1973: 543). - Et. nec.sădríe, sădrii, s.f. - Tribunal (Bârlea 1924): "Şi la sădrie de-mblat" (Bârlea 1924:80; Berbeşti). - Cf. sindie "primar; ispravnic" (MDA); Din ebr. Sanhedrin "tribunalevreiesc" (Ţurcanu).



săhălbár , -i, s.m. - Persoană care se ocupă cu arderea cărbunilor de lemn;cărbunar (Papahagi 1925). - Din săhelbe, săhălbă "pădure tăiată" + -ar.săhélbe, (sehelbe), s.n. - Loc defrişat, unde a crescut zmeură, mure, spini;zmeuriş (pe v. Izei şi a Vişeului). Tăietură de pădure. Pădure tânără. Săhelbe,cătun pe Dealul Prelucilor. - Din selbă "pădure tânără şi deasă" (< lat. silva"pădure").

săín, adj. - v. sein.săláş, -e, -uri, s.n. - 1. Loc de mas, culcuş, adăpost. 2. Domiciliu, locuinţă, casă.3. Vizuină, bârlog. 4. Locul unde îşi închid păstorii oile noaptea. 5. Sicriu, coştiug:"Şi din locuţ de sălaş / Puneţi scoarţă de bohaş" (Papahagi 1925: 103). - Dinmagh. szállás "adăpost".sălămấzdră, -e, (solomâzdră), s.f. - (pop.) Salamandră, batrician cu pieleanetedă, neagră, pătată cu galben. În Maramureş întâlnim mai multe specii cuacest nume: salamandră de uscat (Salamandra salamandra), care trăieşte înpădurile întunecate şi umede de fag, îndeosebi pe malul pâraielor sau lângă

izvoare (în M-ţii Rodnei, pe valea Slătioara, pe Vaser) şi salamandră de munte(Triturus alpestris, Laur), pe Vaser, pasul Gutâi, M-ţii Maramureşului, M-ţiiRodnei (Ardelean, Beres 2000). - Din gr. salamandra (Tiktin); lat. salamandra(DEX).sắlhă, -e, (silhă, sâlhă), s.f. - Pădure deasă prin care nu poţi trece; zmnidă,stuhăt. - Din silha, sihla (cf. lat. silva).sălhói, s.n. - Desiş, pădure deasă. (top.) Stâncăriile Sălhoi-Zâmbroslavii şirezervaţia botanică Sălhoi, în Maramureş. - Probabil din silhă, sâlhă "desiş" + -oi.sălíc, adj. - v. călic.sălίşte, sălişti , s.f. - (înv.) 1. Pradă: "Apoi tătarii o prădat tot şî o făcut sălişt’e-

pradă" (Papahagi 1925: 313; Şieu). 2. Sat pustiit. 3. Locul pe care a fost aşezatun sat; vatra satului. 4. Loc necultivat (în apropiere de vatra satului). - Din sl.selište (Tiktin, Conev, Iordan cf. DER, DEX).săm, vb, ind. pr., pers. I, pl. - Suntem: "Noi cu mândru ne-am lua, / Da săm verial doilea" (Bârlea 1924 I: 243); "Ei să ţin domni, şi noi săm proşti" (Papahagi1925: 326). "Pe Mara însă se aude mai des săm şi săţi decât sîntem şi sînteţi"(Bud 1908). - Din declinarea vb. a fi (< lat. sum "a fi, a exista").sămădáş, -uri, s.n. - Calcul, socoteală. - Din magh. számadás "socoteală".sămălí, sămălesc , (sămălui), vb. intranz. - A chibzui, a socoti, a judeca: "Apoi o

sămălit că n-a da cu zd’iciu-n ie…" (Bilţiu 1999: 195); "Mere pe drum d’et’ilin / Şidin cap sămăluind" (Şteţco 1990: 346). - Din magh. számol, "a socoti".sămătíşă, -e, s.f. - 1. (gastr.) Lapte prins care rămâne după ce se culegesmântâna. 2. (bot.) Ghizdei (Lotus corniculatus L.), (Borza 1968: 101). - Din ucr.samokiša (MDA).sărăpánie, sărăpanii , s.f. - Sărăcie: "Ştii sărăpania ce-i acolo, că toate le

întoarnă prin pod" (Bilţiu 1999: 406) - Din sărăcie, sărac (< sl. sirakŭ), princontaminare cu un alt termen.



sărărói, sărăroaie, (sărăoi, sărăoaie), s.n. - Balon de sticlă terminat cu oprelungire de forma unei ţevi, utilizat pentru scoaterea vinului din butoi (Şainelic1986: 36). - Et. nec. (MDA).sărcinér , -i, (sălciner), s.m. - Par lung, înfipt în pământ, făcut din trunchiul unuicopac tânăr, cu crengile retezate aproape de tulpină, pe care ţăranii şi păcurariiatârnă diferite obiecte gospodăreşti; clincer (în Chioar), prepeleac (în Muntenia şi

Moldova). "La Lăsatu Săcului, făcem băute (…). Pun vasele-n sărciner, unde-ifată de măritat" (Memoria 2004-bis: 1200). - Din sarcină (< lat. sarcina).sărín, adj. - v. sein.sărindár , -e, s.n. - (în religia creştin ortodoxă) Rugăciune de pomenire. "40 deleturghii servite de acelaşi preot, la dorinţa vreunui credincios" (Bud 1908): "Dă-mă, mamă, după drag / Şapte sărindare-ţi fac" (Bilţiu 2002: 221). - Din sl.sarandar.sărpán, s.n. - Voalul care se pune pe faţa mortului; giulgiu. - Et. nec. (MDA).sărsám, -uri, s.n. - Unealtă, sculă; ţarţam; "unelte folosite de lucrătorii forestieri"

(Gh. Pop 1971: 88) - Din magh. szerszám "unealtă".sărúne, săruni, s.f. - 1. Drob de sare: "Dă-ne des sărunile, / Că ţi-om împlegăleţile" (Papahagi 1925: 238). 2. Solniţă, sălăriţă (ALR 1971: 309) - Din sare (<lat. sale) + -une.său, s.n. - 1. Ceară. 2. Grăsime animală, seu: "Său şi răşină-o-nfocat" (Papahagi1925: 253). - Lat. sebum.sấlhă, s.f. - v. sălhă.sấlţă, -e, s.f. - (înv.) Laţ. Sâlţa, vale şi cătun în partea de nord-vest a localităţiiRozavlea (Caia 2002) - Din ucr. sylice (Candrea cf. DER).sấmbră, -e, s.f. - Asociaţie, întovărăşire a proprietarilor de oi. Sâmbra oilor,

obicei pastoral care are loc la sfârşitul lunii aprilie. - Din sl. sŭmbrŭ "tovarăş"(Miklosich, Tiktin cf. DER); Cuv. rom. preluat în magh. (cimbora) (Bakos 1982).sâmbráş, -i, s.m. - Tovarăş de muncă asociat. - Din sâmbră + -aş.Sângeorz, (Sângiordz, Sânjorz), s.n. - 1. Sărbătoare religioasă creştină,

închinată Sf. Gheorghe (23 aprilie). 2. Personaj din galeria divinităţilor populareale mitologiei române (Vulcănescu 1987). 3. Obicei: "În noaptea de Sân-Giorz secrede că umblă strigoii şi bosărcoii ce iau laptele de la animale" (Papahagi 1925:314); "Obiceiul Sângeorzului (23 aprilie) are ca element esenţial stropitul cu apă,

încadrându-se în categoria riturilor de fertilitate şi fecunditate (…). Porţile

maramureşene se împodobesc la Sângeorz cu ramuri de mesteacăn înfrunzite."(Dăncuş 1986). - Din sânt + Gheorghe.sângeréu, sângerei , (sânger), s.n. - (bot.) Arbust cu ramuri roşii toamna şi iarna,cu flori albe şi fructe negre (Cornus sanguinea): "Cu părinţi din sângerei, / Culacrimi din ochii mei." (Lenghel 1979: 155) - Din sânge (< lat. sanguis) + -er,-ereu.



sângiorgél, s.m. - (bot.) Albăstrea, iarba plămânilor, mierea ursului (Pulmonariaofficinalis). În medicina populară, în afecţiuni pulmonare (Borza 1968: 140). -Probabil din Sângeorz.Sânmédru, s.m. - 1. Numele unei sărbători creştine celebrate la 26 octombrie. 2.Obicei: "În această zi se aleg oile de la stână şi se osâmbresc păcurarii (…).

Această zi era numită şi ziua răilor, pentru că se eliberează slugile de la gazdă."

(Memoria 2002: 470). - Din sânt + Dumitru.Sânnicoáră, s.m. - Sărbătoare creştină celebrată în 6 decembrie. 2. Obicei:"Dzua de Sân-Nicoară, atunce femeile leagă foarfecele, pentru ca să numănânce lupt’ii oile." (Papahagi 1925: 314). - Din sânt + Nicoară.sânt, -ă. adj. - Sfânt. - Lat. sanctus.Sântămăríe, s.f. - Numele unei sărbători creştine celebrate la 15 august(Adormirea Maicii Domnului). - Din sântă + Maria.sântiána, -ene, s.f. - (bot.) Floarea Sântienii, sânziene (Galium verum L.) (Ţiplea1906). - Lat. sanctus dies Johannis.

Sântión, s.m. - Numele unei sărbători creştine celebrate în 7 ianuarie (Sf. Ion),cu care se închid sărbătorile de iarnă: "În ziua de Sântion se face vergel, lafeciorii pe care-i cheamă Ion sau Simion" (Memoria 2001: 24). - Din sânt + Ion.Sânvăsấi, s.n. - Numele unei sărbători religioase celebrate pe 1 ianuarie:"Sânvăsâi cu Bobotează, / Tot după Crăciun urmează" (Bârlea 1924 II: 249). -Din sânt + Vasile.sânzắu, -auă, (sânză), s.f. - 1. Cui cu care se prind două lanţuri. 2. Drug de lemnfolosit pentru a strânge lanţul care leagă carul cu lemne; ciorlău. - Et. nec.sânzâiánă, -ene, (sânziană), s.f. - 1. (bot.) Numele mai multor specii de planteerbacee: drăgaica (Galium verum), sânzâiana albă (Galium mollugo) etc. (Med.

pop.) Părţile aeriene ale plantei au proprietăţi diuretice, laxative, sedative,afrodisiace (Pop, Olos 2004: 135). 2. Numele popular al sărbătorii celebrate la 24iunie, care coincide cu solstiţiul de vară şi cu naşterea Sf. Ioan Botezătorul dincalendarul creştin. 3. (mit.) Personaj mitologic local, întruchipat ca o zânăbenefică: "Tu, Ileană Sânziană, / Dalbă zână-a florilor, / Drăguţa feciorilor" (Bilţiu1990: 160); "De Sân-Zâiene fac făt’ieri pă dealuri, pe imaşuri, pântre marhă, leţân în mână şi învârtea, ca şi cum învârtesc steagu" (Papahagi 1925: 322) - Lat.sanctus dies Johannis (DEX) sau lat. Sancta Diana; Cuv. rom. preluat în magh.(szinzijenya) (Bakos 1982).

sâríi, s.n. - Petrecere a tinerilor ce au frecventat o şezătoare; se organizează adoua sau a treia zi de Crăciun; fetele aduc mâncare (sarmale, cozonaci, gogoşi),iar băieţii băutură şi muzicanţi (Grad 2000: 234; Săcel). - Probabil din seară, cf.serată.sâsâiác, sâsâiece, s.n. - Ladă pentru depozitarea produselor cerealiere pentruconsum şi pentru seminţe; se ţine în cămara casei sau în clădiri separate încadrul gospodăriei (Şainelic 1986: 29). - Din sl. sasĕkŭ, cf. ucr. susik, magh.szuszék (DER).



scáiul Crăciunului - Pom de Crăciun substituit cu un scai (Codru): "Alteori se împodobea doar cu nuci un scai mare, care se numea scaiul Crăciunului .Contribuia la amuzamentul colindătorilor, întrucât era scuturat şi nucile cădeaupe masă" (Bilţiu 1996).scáldă, s.f. - Covată, cadă: "Pruncu-n scaldă ţâpure" (Memoria 2001: 105). - Dinscălda "a face baie" (< lat. excaladare).

scălduşă, s.f. - Prima baie făcută unui nou-născut; ciupă: "În apa scălduşei seintroduc plante de leac şi obiecte menite să protejeze copilul, să-i propiţiezesănătate, voinicie şi frumuseţe. Apa scălduşei se scoate din casă cu un anumitceremonial şi se varsă într-un loc curat, de obicei la rădăcina unui pom tânăr"(Stoica, Pop 1984: 116). - Din scălda + -uşă.scăbórcă, -e, s.f. - Aşchie. Atestat doar în Maram. - Et. nec. (MDA).scânteiúţă, -e, (scânteuţă), s.f. - (bot.) Numele mai multor specii de plante:răcuină (Anagallis arvensis L.), brumărea (Gagea arvensis), steluţă (Aster amellus L.) etc: "Cu streşini de scânteuţă / C-am avut multe drăguţă" (Antologie

1980: 110). - Din scânteie (< lat. scantillia) + -uţă.sclépţ, -i, s.m. - 1. Insectă dipteră, asemănătoare cu musca, de culoare brună,care înţeapă vitele (şi omul), pentru a se hrăni cu sângele lor; tăun (Tabanusbovinus). 2. Ţânţar (Culex pipiens). Sens exclusiv în Maram. - Cf. srb. školopac(MDA).sclín, -uri, s.n. - Ugerul oilor şi al caprelor (ALR 1971: 354). - Et. nec. (MDA).sclóptă, sclopte, s.f. - Coajă de dovleac în formă de scoică: "C-am furat unpiţiguş / Dintr-o scloptă de harbuz" (Bârlea 1924 II: 260). - Et. nec. (MDA).scoábă, -e, s.f. - Cârlig, crampon; unealtă de fier de circa 25 cm, cu capeteleascuţite în vinclu; sunt folosite la fixarea butucilor în timpul fasonării lemnului. -

Din sl. skoba (Miklosich cf. DER).scoárţă, -e, s.f. - Covor cu urzeală din lână; cergă - Lat. scortea "haină de piele".scoácă, s.f. - Brânză de vacă făcută din lapte acru încălzit. Scocari, poreclăpentru locuitorii din Peteritea (Lăpuş). - Din scoace "a arde, a răscoace" (< lat.excoguere "a coace").scociorî , scociorăsc , vb. tranz. - 1. A căuta. 2. A scormoni. 3. A scotoci. 4. Arăscoli. - Et. nec. (MDA).scof , -uri , s.n. - 1. Bârna care leagă stâlpii casei la partea superioară. 2.

Acoperiş (Memoria 2001). - Cf. scafă " a scobi cu dalta".

scofârlíe, -ii, s.f. - Ţeastă, craniu (în Moisei); curbătă, cuculbătă (ALR 1969). -Din scafă (MDA).scorbáci, -uri, s.n. - Bici alcătuit din mai multe nuiele cu sfârcurile uneoriplumbuite, care servesc ca instrument de tortură: "Ie scorbaciu, mă-mblăteşte."(Bilţiu 1990: 248). - Cf. zgârbaci (z- + garbaci).scorúş, -i, s.m. - (bot.) Arbore din familia rozaceelor, cu flori albe şi cu fructecomestibile, cu lemn dens, dur şi omogen (Sorbus aucuparia L). Lemn câinesc,merişor, pomul ursului, sorb. Se foloseşte în medicina populară la reumatism,



tuse, tuberculoză şi boli de sânge (Borza 1968: 163). - Der. regr. din scoruşă,"fructul scoruşului" (< sl. oskoruša, cf. bg. skoruša).scovárdă, scoverzi , s.f. - (gastr.) Clătite din aluat dospit, umplute cu brânză şiprăjite în grăsime (Bilţiu 1996). Scovergioare de mălai: preparate din făină demălai amestecate cu sămătişă, ou, sare, bicarbonat şi foarte puţină făină de grâuşi prăjite în grăsime, iar apoi consumate cu lapte dulce sau acru sau cu lapte de

oaie (Faiciuc 1998: 183). "La murguţ i dă ovăzu / Mie gura şi scoverzi" (Memoria2001: 80). Scovărzaru, poreclă în Dragomireşti (Faiciuc 1998). - Din sl. skovrada"tigaie" (Miklosich, Cihac cf. DER, DEX).scrábă, -e, s.f. - Cizmă stricată; pantof vechi (Papahagi 1925). - Din ucr. scrab(MDA); Cf. jdd. schkrabes (Ţurcanu).scrádă, -e, (scriadă), s.f. - (bot.) Iarba pe care oile o pasc iarna (Papahagi 1925;Ieud). Şovar, rogoz (Carex pilosa Scop): "(…) toamna târziu, înainte de căzutulzăpezii, (oile) erau aduse la jir şi scoadă (iarba mare din pădure pe care zăpadao prinde verde)" (Mirescu 2006: 49). - Et. nec. (MDA).

scribalău, -ai, (scribălău), s.m. - Funcţionar, conţopist (Berbeşti, Deseşti). - Dinscrib (< lat. scriba) + -alău.scrijé, -ele, (scrijă), s.f. - Felie, bucată: "Şi-apoi taie câte-o scrije şi dau la prunci"(Papahagi 1925: 316). - Din srb. skriška (Cihac, Titkin cf. DER), din srb. krizati "atăia".scumptíe, s.f. - (bot.) Arbore cu flori verzi-gălbui, mirositoare; scumpete,scumpătate (Ţiplea 1906). Coaja şi frunzele se folosesc în vopsitorie. (Med.pop.) Proprietăţi antiseptice şi astringente (Rhus cotinus L.). - Din pol. skapia.scuteálă, scuteli , s.f. - Scut, şură, adăpost (în Trans.): "Cocia-o pun în scuteală /Şi ruda rămâne-afară" (Bilţiu 1990: 123; Libotin). - Din scut (< lat. scutum) +

-eală.séchereş, -i, s.m. - Căruţaş (Bârlea 1924). - Din magh. szekeres.secríu, -e, s.n. - Ladă ornamentală mai scurtă decât lădoiul, în care se păstreazăhainele de zestre. Secriu de halube = ladă de zestre (Stoica, Pop 1984: 47). -Din magh szekrény.sehélbe, s.n. - v. săhelbe.seín, -ă, (sărin, săin), adj. - Oaie albastră, brează, cu alb pe nas (Latiş 1993).Oaie de culoare sură (Antologie 1980). Cu blană de culoare alb-murdar, înspicatcu negru sau maro şi negru deschis (Bilţiu 1996). De culoare roşcat-cenuşie

(Bulgăr, 2002). "Oi, oi, oi, mândre seine". "În lâna ţurcanelor negre apar şi firealbe, lâna luând astfel un aspect brumăriu" (Georgeoni 1936: 31). - Din sl. sini"livid, vânăt" (Cihac cf. DER).seleác, -ă, adj. - 1. Sărac. 2. Necăjit, supărat, bătut de doruri: "Şi să am un glassă trag / La omuţu cel seleac" (Papahagi 1925: 205). - Cf. sărac.sérvus, (serbus, serus), interj. - Formulă de salut (specifică în Trans. şi Maram.)utilizată şi în Austria (servus), Ungaria (szervusz), Slovacia (serbus), Cehia(servus), părţile sudice ale Germaniei, Croaţia (serbus), Polonia (serwus), estul



Sloveniei şi vestul Ucrainei. Sensul iniţial: "Sunt sclavul tău", "Sunt la dispoziţiata". - Din germ. Servus, lat. servus "servitor, sclav", cf. magh. szervusz (MDA).sfáră, s.f. - 1. Fum înecăcios. 2. Miros de carne sau de grăsime încinsă (Lenghel1979). - Din sl. skvara (Miklosich, Cihac cf. DER).sféter , -e, (sfetăr), s.n. - Pulovăr, bluza. - Din eng. sweater pătruns în lb. germ.din Friesland, dar şi în terminologia germană şi austriacă a modei din anii '20; azi

cuvântul nu se mai utilizează în limba germană (Ţurcanu 2005).síchiş, -ă, adj. - Zgârcit. - Din magh. szükös "rar" (MDA).sílhă, s.f. - v. sălhă.simbríe, simbrii , s.f. - Răsplată în bani pentru o muncă sau un serviciu prestat;salariu, leafă: "Te-oi sluji fără simbrie" (Calendar 1980: 71). - Din sâmbră"asociaţie" (< sl. sŭmbrŭ, "tovarăş") + -ie.siminíc, s.m. - (bot.) Plantă erbacee cu flori mici, galbene (Helichrysumarenasium). "Pă cel câmp cu siminic" (Papahagi 1925: 259). - Cf. ucr. semenjak(DEX).

sinalắu, sinalauă, s.n. - Construcţie anexă pentru depozitarea fânului; şopron. -Din magh. szin "şopron" + -alău.sirisắu, sirisauă, (serăstrău, firisău), s.n. - Ferăstrău de mână; hiriz: "Sirisău cupană nouă / Să tăiem deluţu-n două" (Calendar 1980: 62). - Din hiriz (< magh.fűrész, din germ. Führsäge) + -ău.slad, -uri, s.n. - Resturi de fructe ce rămân după ce se distilează horinca (înBerbeşti, Ieud, Bârsana); borhot, brohă (ALR 1956: 25). - Din sl. sladŭ, cf. srb.slad, magh. szalad. Sec. XVII (DER).slátină, -e, s.f. - Apă sărată: "Slatină există în hotarele multor sate, ca Săliştea,Slătioara etc. (Papahagi 1925: 97). Se utilizează în bucătăria tradiţională, dar şi

de leac. - Din sl. slatina.slăbănoágă, -e, s.f. - (mit.) Personaj al mitologiei locale, întruchipat sub formăde luminiţe: "Slăbănoagele le-am văzut cu ochii mei. Aşa se arată ca luminele,ca nişte lumini aprinse. Apoi tot joacă…" (Bilţiu 1999: 174). "Lumini cu cap de omşi joacă noaptea; pe la unu-două noaptea. Io le-am văzut în grădină. Apoi le-amvăzut pe lângă râu" (Memoria 2001: 25; Deseşti). - Din sl. slabŭ şi noga "picior"(DER).sloátă, -e, s.f. - Fulguială, lapoviţă; fleşteriţă. - Din sl. slota (Titkin, cf. DER).smolénci, s.f. - Haine păcurăreşti cernite. Gatiile, smolencele şi cămaşa sunt

înnegrite în modul următor: "Le ferb, apoi le îmbibă cu unt, peste care presarăfuningine, praf de cărbune sau de galascan; le pun apoi în apă fiartă cu scoarţăde arin, după care le ung a doua oară cu unt. Aceasta pentru două motive: sprea fi feriţi în tot timpul verii de insecte, întrucât ei nu se schimbă, şi în timp deploaie să le servească drept impermeabile, graţie faptului că ploaia alunecă fărăsă poată pătrunde" (Papahagi 1925: 99). "La ele cine-i păstor? / Tăt tri fraţi

îmbujoraţi, / În smolence îmbrăcaţi" (Lenghel 1985: 217). - Din smoli "a unge, acătrăni, a înnegri" (< sl. smoliti) + -enci.



smúgă, s.f. - v. zmugă.sobârtíţă, -e, (sobârţâţă, şobârtiţă), s.f. - Grâu amestecat cu resturi şi neghină,de dat la păsări (ALR 1973: 827). - Et. nec.sobór , -oare, s.n. - 1. Adunare, întrunire, consfătuire, sfat. 2. (rel.) Sinod,adunarea clericilor. În exp. a face sobor = a se întruni (pentru a se sfătui). 3.Judecată: "Cu găleata la izvor / Pân-ei or fa’ sobor ; / Cu găleata după apă / Pân-

ei or fa’ judecată" (Papahagi 1925: 80-81). Atestat în Codicele de la Ieud (1630).- Din sl. sŭborŭ, magh. szobor.socáciu, (socaci), s.m. - Bucătar . - Din magh. szakács, cf. sl. sokačĭ.socăcíţă, -e, s.f. - Bucătăreasă; persoană angajată să conducă preparareabucatelor pentru ospăţ, nuntă sau înmormântare. - Din socaci + -iţă.sodomní, sodomnesc , vb. tranz. - (înv.) A omorî, a ucide, a nimici, a prăpădi:"Cei mai mari se voroviră / Care cum să-l sodomnească" (Calendar 1980: 13);"Eu femeie nu i-oi si / Mai bine m-oi sodomni" (Şteţco 1990: 213). - Din Sodoma,oraş mitic din Palestina, amintit în Biblie (de obicei, asociat cu Gomora), distrus

din voinţă divină.sol, -i, s.m. - Om de încredere, trimis special. În expr. sol la Dietă = deputat.(Ţiplea 1906). - Din sl. solŭ (Cihac cf. DER).solgăbirắu, -i, s.m. - (înv.) Funcţionar în fosta administraţie austro-ungară,pretor, subprefect: "Şi ne-om scrie comândău / La domnu solgăbirău" (Bilţiu.1990, 8). - Din magh. szolgabiró "pretor".solomấzdră, adj. - (ref. la capre) Pestriţă (Precup 1926). Vezi sălămâzdră. - Dinsalamandră (ref. la culoarea pielii).solovấrv, (sovârv), s.n. - (bot.) Plantă erbacee perenă aromatică, cu flori roşii-purpurii (Isatia tinctoria L). Iarbă văpsătoare, boitoriu, drobuşor: "Solovârv s-o

scuturat / Fetele s-o măritat" (Bilţiu 1990: 190). Se foloseşte contra gălbezei la oi(Borza 1968: 89). Plantă din fierberea căreia se extrage culoarea roşie,

întrebuinţată la coloritul ţesăturilor (Papahagi 1925). - Din srb. suhoverh (MDA).somná, somnez , vb. tranz. - A dormi, a trage un somn (Papahagi 1925). "Singur nu se foloseşte, numai în legătură cu cuvântul somn: am somnat un somn bun"(Ţiplea 1906). - Din somn (< lat. somnus).sor , -uri, s.n. - Şoric (de porc). - Cf. lat. solum "talpă" (MDA).sorbáncă, s.f. - Găleată (Papahagi 1925). Vas de lemn folosit de păcurari lastână. Atestat doar în Transilvania de Nord. - Din sorbi "a bea puţin" (< lat.

sorbere) + -ancă.sormojác, s.n. - Strujac, saltea: "Joacă lelea cum i dracu, / Se-nvăle cusormojacu" (Memoria 2004: 1.099; Cicârlău). - Din magh. szalmazsák "saltea".sorozláş, -uri, s.n. - (mil.) Recrutare: "Vut-o bate Dumnezeu / Soroslaşu de laCeu" (D. Pop 1978: 118). - Din magh. sorozás "recrutare".sosínă, -e, s.f. - (bot.) Plantă; osul iepurelui, asudul calului, buruiană delângoare, sălăşitoare (Onoris arvensis L). Frecvent utilizată în medicina populară



ca afrodisiac şi contra herniei şi lungoarei (tifosului). Se dă şi la vite cândurinează sânge şi când se încuie (Borza 1968: 120). - Et. nec. (MDA).soţíe, soţii , s.f. - Tovarăş, ortac, însoţitor: "Hei, voi, soţiile mele, / Pe mine mi-ţiomorî" (variantă a Mioriţei , Hărniceşti, 1970). - Din soţ (< lat. socius) + -ie.sovấrv, s.n. - v. solovârv.spágmă, -e, s.f. - Tort de cânepă sau in depănat (Papahagi 1925). - Cf. spegmă.

spátă, spate, s.f. - Piesă la războiul de ţesut, prin care se trec firele de urzeală. -Lat. spatha.spânz, -i, s.m. - (bot.) Plantă erbacee toxică, cu flori roşii. Se foloseşte înmedicină (inclusiv în medicina veterinară) (Helleborus purpurescens). - Cuvântautohton (Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi 1983).speteáză, speteze, (spetadză), s.f. - (bot.) Pipirig. Termen atestat în Maramureşşi Sălaj (ALR 1961: 637). - Din spată (ref. la spetează, "spătarul scaunului", caremai demult se împletea din fire uscate de pipirig) + -ează.spénţer , s.n. - Veston scurt până la talie. Atestat doar în Maram. - Din germ.

Spenzer (MDA).sprijoánă, -e, s.f. - Reazăm, sprijin: "Nu vreau alta mândrului / Fără masacucului / Şi sprijoana vântului" (Bârlea 1924 II: 76). - Din sprijin (< sl.sŭprenženŭ) + -oană.spúză, -e, s.f. - Cenuşă fierbinte amestecată cu jăratic; şperlă (ALR 1971: 292). -Posibil cuvânt autohton (Brâncuşi 1983); Lat. *spudia (=spodium) (Philippide,Capidan, Tiktin, DEX).spuzár , -e, s.n. - Lemnul cu care se scormoneşte în spuză. - Din spuză + -ar.staigăr , -i, s.m. - (min.) Supraveghetor, maistru, care conduce un sector într-omină: "El a ţinut cu lucrătorii că s-au dus la şteigări, care-o fost mai mari peste

mină şi le-a spus câţi bani să le dea la lucrători" (Bilţiu 1999: 274). - Din germ.Steiger "maistru miner".stalấş, -i, (stălâş, astalâş), s.n. - Tâmplar. - Din astalâş (< magh. asztalos"tâmplar").stan, s.m. - 1. Partea inferioară a cămăşii (Papahagi 1925). Poalele de lacămaşa femeiască (Lenghel 1979). 2. Bloc de piatră, bolovan, stâncă, stană: "Păcămară o pus lăcată, / Pă lacăt un stan de pt’iatră" (Papahagi 1925: 264). 3.Stan, nume de familie frecvent în Săpânţa. - Din sl. stanŭ "şedere, oprire", part.lui stati "a fi" (Titkin, Candrea cf. DER, DEX). Ref. la (3) Stan < stană "stâncă",

ref. la o legendă locală care vorbeşte despre bărbatul prefăcut în stâncă dedragul zânei Săpâncioara; dar poate fi şi der. din Stanislav.stároste, starosti , s.m. - Persoană care conduce ceremonia nunţii: "Mai mare"(Papahagi). - Din sl. starosta (DEX).stat, -e, s.n. - Avere, situaţie materială: "Dint-al meu bine şi stat / Supărarea mi-ifârtat" (Bârlea 1924 II: 456). - Din sta "a avea" (< lat. stare) + -at.



stául, -e, s.n. (staol, staor) - Adăpost pentru oi, în câmp sau lângă casă; târlă: "Înstaol stau oile unui singur om; în târlă stau oile mai multor stăpâni" (ALR 1971:376; Strâmtura). - Lat. stab(u)lum (Graur 1980).stávă, stave, s.f. - Herghelie. "Avea stâni de oi, ciurdă de vaci, stavă de cai"(Lenghel 1979: 198): "La stavă şi-o d-alergat, / Murguţu şi l-o luat" (Bârlea 1924II: 51). - Cf. alb. stavë (DEX).

stăláj, -e, (stălajă, stelajă), s.n. - 1. Raft în cămară. 2. Dulap închis cu uşi în faţăşi cu picioare foarte scurte (Lăpuş). Piesă de mobilier utilizată pentru păstrareaalimentelor (oale cu lapte, slănină etc); îşi avea locul în tindă sau în cămară, pepodea (Mirescu, 2006). Termen atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei:stălajă (DRT). - Din germ. Stellage "raft, etajeră".stăorí, stăoresc , vb. tranz. - A stabili stâna (într-un loc anume). - Din staul / staor "adăpost pentru oi" + -ori.stărostí, -esc, vb. tranz. - 1. A peţi (prin staroste). 2. A fi staroste. - Din staroste.stărpár , -i, s.m. - Păcurar pentru oi (fără lapte). - Din sterp + -ar.

stătút, stătuturi , (stătământ), s.n. - Casa, curtea cu acareturile, dar şi grădina delângă casă (Dăncuş 2010): "O şădzut în stătutu lor" (Papahagi 1925; Săpânţa).-Din sta "a locui" (< lat. stare) + -tut.stăvár , -i, s.m. - Păstorul / cel care păzeşte caii de la stână. - Din stavă"herghelie" + -ar.stăvăríşte, -i, s.f. - Coliba stăvarului, a celui care păzeşte caii. - Din stăvar +-işte.stâlcí, stâlcesc , vb. tranz. - A măcina, a strivi, a zdrobi, a mărunţi: Cartofii fierţi încoajă "îi stâlcem pân măşâna de lemn de stâlcit picioici" (Memoria 2001: 39;Deseşti). - Din sl. sŭtlačiti (DEX).

stâlpáre, stâlpari , s.f. - Ramură verde; ramură de salcie ce se împarte la biserică în Duminica Florilor: "Frunză verde de stâlpare / S-o spălat mândrele-n vale"(Bârlea 1924 I: 215); "La toarta păharului / Scrisă-i raza soarelui / Şi stâlpareamărului" (Bilţiu 1990: 40). - Probabil din lat. *stirparia (< stirps, -is) (DEX).stâmpăráre, stâmpărări , s.f. - Alinare, potolire, domolire: "Că horile-sstâmpărare / La omu' cu supăr mare" (Calendar 1980: 52). - Lat. *ex-temperare.stânáş, -i, s.m. - Proprietar de oi cu stână. - Din stână + -aş.stấnă, stâne, s.f. - Aşezare păstorească de vară, la munte sau în afara satului,unde se adăpostesc, pe timpul nopţii, oile şi păstorii. Stâna se constituie la

"ruptul sterpelor", când are loc însâmbrirea şi măsurişul laptelui. Stâna estealcătuită din coliba păcurarilor, ridicată "în furci", unde se aşeza şi vatra, dincomornic, staulul oilor, în dosul colibei şi strunga oilor, în faţă (după Dăncuş1986: 49). După tipul de asociere: stâna pe cumpene (sistem clasic, autohton) şistâna pe fonţi (sistem introdus de evrei). ■ (Top.) În Stâneşti, La Stâneşti,Preluca Stâneştilor, top. în Dragomireşti (Faiciuc 1998). - Sl. stana "oprire", de lastati "a sta", cf. srb. stan "colibă de păstor", stanar "păstor", rus. stan "staţie"(Densusianu, Titkin, Rosetti cf. DER); "Este un cuvânt tipic păstoresc, general şi



străvechi în limbă, dar cu obârşie deocamdată echivocă; posibil autohton. Ceimai mulţi filologi l-au considerat slav (ca împrumut arhaic), alţii însă l-au declaratautohton, tracodacic. Dintr-un traco-dacic *stana (rad. i-e, *stā "a sta, staţiune,loc de şedere"), uşor putea să derive rom. stâna" (Russu 1981: 388-389); Cuvântautohton (Hasdeu 1894, Philippide 1928, Russu 1981, Brâncuşi 1983); Cuvântromânesc preluat de srb. sloveni (stira) şi magh. (esztena) (Macrea 1970: 13;

Bakos 1982).stấnjen, -i, (stânjenel, stânjărel), s.m. - 1. Veche unitate de măsură pentrulungimi: "Doamne, mult tu ai muncit / Pântr-un stânjen de pământ" (Memoria2001: 115). 2. (bot.) Plantă erbacee perenă, cu flori mari, violete, albastre, albesau galbene (Iris pumila, Iris florentina). Coada cocoşului (Iris germanica) (Borza1968: 88). - Din sl. sežinĭ, probabil contaminat cu sŭteženŭ "întins", cf. rus.seženi (DER); Din bg. stă(n)žen (DEX).steág, -uri, s.n. - Drapel, stindard. a) Steag din spice de grâu, obicei agrar păstrat în zona Lăpuş: "Cununa şi steagul erau duse cu alai de pe ogor până în

sat de o fecioară şi un flăcău" (Stoica, Pop 1984: 112). b) Steag de nuntă: "Apoila nuntă treabă să hie un steag . Steagu-i făcut din pânzătură roşie şi cu mn'educalb. Apoi steagu de nuntă îl fa’ la fecior care n-o mai fo însurat" (Papahagi 1925:318). - Din sl. stĕgŭ, cf. rus. stjag (DER).stelájă, s. n. - v. stălaj.stélniţă, -e, s.f. - Ploşniţă (Acanthia lectularia). Stelniţe, poreclă pentru locuitoriidin Checiş. - Din sl. stĕnica.sterejấie, (steregie, şterejie), s.f. - Cenuşa ce se depune pe horn. Funingine(ALR 1971: h 293). Termen atestat şi în Maramureşul din dreapta Tisei (DRT). -Cuvânt autohton (Russu 1981).

sterp, stearpă, adj. - 1. Nefertil, neproductiv, neroditor. 2. (Vacă oaie) Care nu dălapte. - Cuvânt autohton (Russu 1981), cf. alb. shterpe; Cuv. rom. preluat înmagh. (szterp) (Bakos 1982).sterpár , -i, -e, s.m., s.n. - 1. Păcurar care păzeşte oile sterpe, miorii şi berbecii.2. Loc îngrădit la stână pentru oile sterpe: "În strunguţa oilor, / În sterparusterpelor" (Şteţco 1990: 91-92). - Din sterp + -ar.stog, -uri, (stoh), s.n. - Claie de paie, snopi de grâu, care se termină cu un vârf conic: "Di pă znop pă cruce, / Di pă cruce pă stog" (Bilţiu 1996: 380). - Din sl.stogŭ.

stólnic, -i, s.n. - (gastr.) "Pt'ită de grâu ce se duce la biserică"; pâine mare şifrumoasă, pe care sătenii o mănâncă în ziua de Anul Nou (Papahagi 1925):"Colac mare, frumos ornamentat cu flori şi diferite însemne: pomu' vieţii, soarele,stelele etc., care se ţine tot timpul sărbătorii pe masă, ca simbol al belşugului şibunăstării" (Memoria 2001: 17). ■ "Când se pregătesc bucatele pentru sărbători,din primul aluat se face un stolnic, în care nu se pune nimic (nu se umple cunimic) şi care este împodobit cu diferite motive făcute tot din aluat". "În dimineaţade Anul Nou, capul familiei taie felii din stolnic şi le dă la fiecare membru al



familiei, precum şi la fiecare vită cornută, pentru a avea noroc şi a fi feriţi deboală" (Calendar 1980: 9). - Din sl. stolĭnikŭ "şef bucătar boieresc".străişte! - (înv.) Noroc!; Să trăieşti!: "… şi era foarte cu norocu şi cu străiştemare la războaie…" (Dariu Pop 1938: 50; Fericea). "Se foloseşte şi astăzi înunele locuri din judeţ ca exclamaţie la ciocnirea paharelor: strişte şi noroc! (idem;la glosar, 155). - Din trăi (< sl. trajati).

strámă, -e, s.f. - Scamă; fir destrămat dintr-o ţesătură. - Cf. destrămătură (< lat.*distramare, cf. tramă "urzeală")stránă, -e, strani, s.f. - Băncile aşezate în dreapta şi în stanga iconostasului,destinate cântăreţilor, într-o biserică ortodoxă. - Din sl. strana.străjuiác, -i, (străjiac, străjâiac, strejiac), s.m. - Mânz de un an (ALR 1971: 369).- Cf. străjnic (< sl. strijik) (MDA).strămătúră, -i, s.f. - (înv.) Lână toarsă şi vopsită în diferite culori, folosită la ţesutcovoare, la cusut: "Cu struţuri de strămătură" (Bârlea 1924 I: 106). - Din stramă+ -tură.

strămóină, -e, s.f. - Pământ arabil, lăsat nearat ca să se odihnească (Budeşti,Rozavlea, Săcel, Borşa). Moină (ALR 1973: 787). - Din stră- "care indicăvechimea" (< lat. extra) + moină (din moale).strănitoáre, -ori, s.n. - (med.) "Loc de sub piele unde se adună sângele rău şi-ibine să se tragă pân' ea, cu acu, un şir albastru" (Faiciuc 1998: 102;Dragomireşti). - Et. nec.strấgă, strâgi , s.f. - (mit.) Duh rău: "Dzână slăbănoagă" (Papahagi 1925); "Încapătul satului a foc joc de strâgi …" (Bilţiu 1999: 184; Oarţa de Sus). - Lat.striga, cf. alb. štrigë "vrăjitoare" (DER).strâgói, s.m. - (mit.) Duh rău; apariţie fantomatică: "Şi moroii, / Şi strâgoii, / Şi

d’eot’itorii" (Papahagi 1925: 283). - Din strigă + -oi.strâmsuréa, s.f. - (bot.) Termen consemnat în Maramureş (în 1936) pentru iarbafaptului, sclipeţi, scrântitoare (Potentilla erecta). Se foloseşte în medicinapopulară la "strânsură la coş" şi contra bătăturilor (Borza 1968: 137). - Dinstrânge (< lat. stringere), cf. strânsoare.strânsúră, -i, s.f. - Adunare, mulţime: "Şi numai pe la strânsuri, / Cu struţuri destrămături" (Bârlea 1924 I: 106). - Din strânge (< lat. stringere), cf. strâns"adunat" + -ură.streájă, streaje, s.f. - Bucăţi de lemn de stejar, la baza stâlpilor centrali ai porţilor

maramureşene; au rol de legătură, dar şi de a feri stâlpul de loviturile roţilor decare; căţei, pripon. (Nistor 1977: 22). - Din sl. straža.strejiác, s.m. - v. străjuiac.strepezí, strepezesc , vb. refl. şi tranz. - A produce o senzaţie de iritare înregiunea dinţilor şi a mucoasei bucale, din cauza consumului de fructe acre: "Oriţi-o strepezit dinţii" (Memoria 2001: 64). - Probabil din lat. *extorpidire (< torpidus)(DEX).



streşâná, streşân, (stresina), vb. intranz. - A strănuta (Papahagi 1925; ALR1969: 67). - Et. nec.strigătúră, -i, s.f. - Specie a liricii populare, în versuri, cu caracter satiric;chiuitură. După unii autori, o reminiscenţă a procesiunilor dionisiace, când totulera permis; "se cultiva vorba pe şleau, expresia batjocoritoare ce îmbracăformele strigăturilor noastre populare" (Niţu 1988: 23): "Haideţi, fete, la căline, /

Că la gioc nu vă ie nime; / Sunteţi multe ca iarba / Şi bătrâne ca mama"(Papahagi 1925: 220). - Din striga (< lat. *strigare) + -ătură.stroh, -uri, s.n. - Resturi de paie. - Din germ. stroh "paie".strohoí, strohoiesc , vb. refl. - 1. A se scutura de stroh. 2. "Când să scuturăcineva, să ţine măreţ" (Papahagi 1925): "Nu te, bade, strohoi, / Nu-s a tăi boiipopii" (Papahagi 1925: 227). - Din stroh + -oi.stropşeálă, stropşeli , s.f. - (med.) Epilepsie; ceas rău (Bârlea 1924), baiu celmare: "De aici şi pân la voi / Să ai stropşele şi nevoi" (Bârlea 1924 II: 340);"Celor apucaţi de stopşeală li se făceau băi la şezut cu zeamă de iarba fiarelor

(drosera)" (Calendar 1980: 114). - Din stropşi + -eală.stropşí, stropşesc , vb. tranz şi refl. - 1. A strivi, a prăpădi, a nimici. 2. A poci, a(se) deforma, a (se) schimonosi: "Că baiu al rău l-a stropşi , / La mine de n-a zini"(Calendar 1980: 121). Din sl. stroşiti.strujác, -uri, -ace, s.n. - Saltea umplută cu paie, fân sau pănuşi şi acoperită cupânză. - Din germ. Strohsack "saltea de paie".strungáş, -i, s.n. - 1. Ajutor de păcurar: "Fiecare stână mai are câte un strungaş,de regulă un copil, care are datoria să mâie oile pe strungă, la muls" (Precup1926: 9). În plus, "ajută baciul în stână sau, alături de păcurar, păzeşte sterpele.El este ucenicul stânei" (Georgeoni 1935: 78). 2. Persoană cu dinţi rari (ALR

1969: 80). - Din strungă "deschizătură, portiţă" + -aş.strúngă, -i, s.f. - Portiţă prin care trec oile, câte una, la muls. - Cuvânt autohton(Russu, Brâncuşi, Rosetti), cf. alb. strungë; Cuvânt rom. preluat în slovacă(strunga) şi magh. esztrenga (Macrea 1970: 15 şi 19).struţ, -uri, s.n. - Buchet de flori (la pălărie) (Papahagi 1925): "Frunză verde, măr,măruţ / Toţi feciorii poartă struţ" (Calendar 1980: 94); "Nu se putea pomeni laintrarea în ceata de colindători fără struţ, la căciulă. În componenţa lui intrau floride iarnă: brad, busuioc, sarasău. În ultima vreme, datorită degradării obiceiului,locul struţului vegetal a fost luat de struţul de hârtie" (Bilţiu 1996). - Din germ.

Strauβ "buchet".stúhăt, s.n. - Pădurice deasă; sâlhă, znidă (ALR 1973: 545): "Stuhăt este opădure deasă din aceea de loză, pe lângă apă" (Bilţiu 1999: 224). - Din stuh"stuf" (< lat. *styphus = stypa + typyhe).stup, -i, s.m. - Deşirătură în partea de jos a poalelor ţărăneşti; încreţitură lapoale, în formă de romb (cf. fagurele de albină): "Lăsaţi-mi mâna dreaptă / Casă-m ridic rochia / Ca să-m slobod io stupii / Să-m jelească părinţî" (Bilţiu 1990:174). - Lat. *stypus; Cf. gr. stupos.



stupúş, s.n. - v. astupuş.stur , -i, s.m. - 1. Ţurţure, chiciură de gheaţă, promoroacă. Valea Sturului, pecursul superior al Văii Firiza. Pârâul prezintă patru cascade, în care apa seprăvăleşte cu zgomot de la înălţimea de 5+8+11+19 m (Meruţiu 1936: 34). 2.Stivă de sare de proastă calitate. 3. Zgură. 4. (med.) "Puncte roşii, care ies pefaţă, după bărbierit, din cauza briciului" (ALR 1969: h 55; Faiciuc 1998: 102). -

Lat. stylus.sturz, -i, (sturdz), s.m. - (ornit.) Pasăre călătoare cu pene galbene şi negre;grangur. Termen atestat în Ieud, Dragomireşti, Moisei şi Borşa (ALR 1973: 602).- Lat. turdus.sucitór , sucitoare, s.n. - Sul neted de lemn cu care se întinde şi se subţiazăfoaia de aluat; răzvalcă: "De-ai nouă sucitoare, / Nouă tocănoauă" (Papahagi1925: 297). - Din suci (< sl. sukati).sudálmă, sudălmi , s.f. - Înjurătură, ofensă, ocară. - Din magh. szidalom (Cihac,Galdi cf. DER).

suduí, suduiesc , vb. intranz. - A înjura, a mustra, a dojeni: "Mamă, nu măsudui, / C-aşă umblă tinerii" (Calendar 1980: 43). - Din magh. szidni.súgnă, (sucnă, sumnă), s.f. - "Se mai numeşte rochie, dar în realitate e o fustădin material fabricat, stofă de lână sau mătase. Cu timpul, a înlocuit zadiile.Fuste lungi, creţe, din caşmir înflorat, iar mai recent din stofă sau catifea. Lasucnă se poarte în continuare cămaşa maramureşeană" (Bănăţeanu 1965: 121):"Cu tropotu cizmelor, / Cu poalele sucnilor" (Bilţiu 1996: 77). - Din sl. sukno"postav", de la sukati "a răsuci" (DER); Din magh. szoknya "fustă" (Ţurcanu).sumán, -e, s.n. - Haină lungă, confecţionată din postav gros: "În general,sumanul era piesa de port a săracului, în satele în care se purta şi guba."

(Bănăţeanu 1965). La fel ca şi guba, sumanul se purta preponderent iarna, însăera o piesă obligatorie la cununie şi la jocul din sat, indiferent de anotimp: "Decurg sudorile din pereţi şi tot pun gubă sau suman". - Din rus. sukman (< sl.sukno "postav").surcălắu, surcălauă, (surcalău), s.n. - Ac mare de oţel pentru găurit / cusuthamuri, piei (Memoria 2001); sulă. 2. Bucată de fier sau sârmă folosită lacurăţarea lulelei: "Bătrânul scoase pipa din jaşcău, o curăţă pe dinăuntru cusurcalăul…" (Memoria 2004-bis: 1244). - Din magh. szurkáló (MDA).suretí, suretesc, vb. tranz. - A recolta via. - Din sureti.

suréti, -uri, s.n. - Strânsul strugurilor; se organizează în general la mijlocul luniioctombrie: "La suret'i participă, alături de membrii familiei, şi cei care au executatlucrări în vie. Mai sunt invitaţi prieteni de familie. Aceştia sunt serviţi cu horincă,pancove şi alte mici gustări" (Memoria 2002; Cicârlău). - Din magh. szüret(MDA).susán, -i, s.m. - Partea de sus a satului; oamenii din zona respectivă. Apelativfrecvent în satele din Maramureşul istoric (Rona de Sus, Vişeu de Sus, Sălişteade Sus). - Din sus "loc mai ridicat sau mai înalt; deasupra" (< lat. susum) + -an.



suşigát, -ă, adj. - Lipsit (de ceva): "Casa noastră-i sus, la şatră / Şi de multe-isuşigată; / Şi de pâine, şi de sare / Şi de câte-s pe sub soare" (D. Pop 1970:176). - Din magh. szükséges "necesar" (Ţiplea 1906).



Ş

şagắu, -ăi, (şogău, şugău), s.m. - Lucrător în minele de sare: "Să se spelemândru meu, / Că-i negru ca şi-un şagău" (Papahagi 1925: 223). - Din magh.sovagó "tăietor de sare" (só "sare", vágó "tăietor").şáică¹, şeici, s.f. - 1. Plută făcută din rude; luntre. 2. Barcă: "Zin'e pă apă ca o

şaică..." (Lenghel 1979: 131). - Din tc. şaika, cf. rus. šajka (DER).şáică², şeici, s.f. - Gamelă: "Musai şaica de spălat" (Bârlea 1924: 6). - Din magh.csajka "gamelă".şaitắu, -uri, (şitău), s.n. - 1. Presă cu ajutorul căreia se scotea mierea din fagure;teasc. 2. Teasc de struguri. 3. Menghină (ALR 1956: 543). - Din magh. sajtó"presă".şaitróc, s.n. - (min.) Unealtă dreptunghiulară din lemn şlefuit, folosită la alegereaaurului din minereul sfărâmat (Şainelic 1986). - Din germ. Abscheidetrog(Ţurcanu 2008: 86).

şalắu, şalăi, s.m. - Monedă veche de aramă, care a circulat în Moldova (sec.XVII), având valoarea de a patra parte dintr-un ban vechi: "Asară pă scăpătat /De greu şalău mni-o pticat: / Nouă buţ o deşertat" (Papahagi 1925: 261). - Dinpol. szalawa (DER, DEX).şar , -uri, s.n. - 1. Vopsea utilizată în olărit şi obţinută din pământ colorat natural,pisat cu o lespede de piatră şi înmuiat în apă (Dăncuş 1986: 78). 2. Piatră deculoare albastră, sfărâmicioasă, de râu (Memoria 2001). 3. Vad de care în albiaunui râu (ALR 1973: 677). "Şar să zâce unde-i apa mai scăzută şi trece lumeapân ie" (Bilţiu 2001: 178; Onceşti). - Din sl. sarǔ "culoare" (Tiktin cf. DER).şarampắu, s.n. - 1. Dâră, şanţ, fâşie, şir; urmă lăsată pe pământ de roţile carului.

2. Şira spinării (Faiciuc 1998). - Cf. srb. šarampov "şanţ" (DER).şarampóu, (şorompou, şorompău), s.n. - Barieră la intrarea în oraş (zona Codruşi Seini). Sensul primar este de "stâlp, par, bârnă". - Din magh. sorompó"barieră; rampă".şátră, şetre, s.f. - 1. Cort, locuinţă ţigănească: "Pă tată-to l-am văzut / La o şatrăarmenească / Cai negri să potcovească" (Bilţiu 1990: 252). 2. Baracă, gheretă,chioşc de scânduri, acoperit cu pânză, ce se ridică de negustori pe la târguri deţară sau bâlciuri (Brediceanu 1957): "Şi mi-aş pune şatra-n prag / Ş-aş vinde lador şi drag" (Brediceanu 1957: 91). 3. Prispa cu stâlpi şi arcade confecţionate din

lemn, pe faţa casei şi/sau pe toate cele trei laturi ale acesteia (Dăncuş 2010).Pridvorul caselor ţărăneşti, târnaţ (Bud 1908; Bârlea 1924; ALR 1971: 251). Sensexclusiv în Maramureş. "Maică, dacă-s supărat, / Ies afară, stau pe şatră" (Calendar 1980: 103). Şatra Pintii. "Aceie nu-i zare a zări, / Tăt e Şătruca Pintii" (Papahagi 1925: 246). - Din sl. šatǐrǔ, bg. šator (Miklosich, Cihac); Scr. satra(DEX).şăinălí, şăinali, (şăinui, şăinălui), vb. tranz. - A plânge, a compătimi pe cineva(Lenghel 1979; Faiciuc 1998). - Din magh. sajnalni "a compătimi".



şălbóc, s.n. - (mil.) Post de santinelă: "Nice bem, nice mâncăm, / Numai înşăboc că stăm" (Bârlea 1924: 7). - Din germ. Schildwache "santinelă" (Ţurcanu2005).şălítră, -e, (sălitră), s.f. - Băţ de chibrit (exclusiv pe v. Izei şi Vişeu); bâţ, măcăuţă(ALR 1971: 295). - Din srb. šalitra (MDA).şăránţ, -uri, s.n. - Stâlp pentru susţinerea gardului de nuiele; ştimp, pociump

(ALR 1971: 282). - Cf. germ. Schranz (MDA).şărpár , -i, s.m. - (pop.) Şerpar; chimir, brâu de piele. - Din şarpe (< lat. serpes) +-ar.şâréd, -uri, s.n. - (mil.) Alice de vânătoare (ALR 1961: 724). Termen atestat înMaramureş, Transilvania şi Banat. - Din germ. Schrot "alice", prin intermediulmagh. sörét "alice".şârgăní, şârgănesc, vb. tranz. - A telegrafia: "Şi napoi mi-o şârgănit / Ş-a meudrăguţ o murit" (Papahagi 1925: 181). - Magh. sürgönyöz "a telegrafia".şârghín, -ă, s.f. - Telegramă (Lenghel 1979). - Din magh. sürgöny.

şcătúlă, s.f. - v. şcotuie.şcleámpă, s.f. - Felie, bucată mare. "Bucată de pâine" (Papahagi 1925; SatŞugatag). Sens indicat de Bulgăr şi Mihai pentru forma şcleafă. DER arată căscleafă "aşchie" este dubletul lui sclifă "sanie" (< germ. schleifen "a ascuţi").Pentru şcleampă se indică sensul de "persoană bătrână, ramolită" (Mihai 2007),cu circulaţie în Maramureş (cf. germ. Schlampe).şcoárdă, şcorzi, s.f. - Funie (Papahagi 1925). - Din coardă (< lat. chorda).şcomấrlă, şcomârle, s.f. - Mirosul provenit dintr-un incendiu. Fum înecăcios(Papahagi 1925). - Cf. şcorlă (< ucr. dial. škora).şcop, s.n. - (gastr.) Mâncare din amestec de tărâţe; făină care se dă la oi înainte

de a făta pentru a le întări şi a face miei frumoşi; cir (Memoria 2004). - Et. nec.şcordénci, (cordenci), s.n. - Partea mobilă de la meliţă (ALR 1971:500). - Dincoardă + -enci.şcotúie, şcotui, (şcătuie, şcătulă), s.f. - Cutie mică, în general; cutie de chibrituri.- Din magh. gyfaskatulya "cutie de chibrituri", germ. Schatulle, lat. scatulla.şeh, -i, s.n. - v. şeş.şepelí, vb. intranz. - A vorbi peltic. - Formă onomatopeică.şercúţă, -e, s.f. - Coş din nuiele (Papahagi 1925). - Din coşercuţă; din coş (< sl.kosǐ).

şeréglă, -e, (şireglă, şoroglă), s.f. - Element din construcţia carului, sub formaunui grătar de lemn legat de loitră prin două lanţuri (în Codru). - Din magh.saroglya (dial. soroglya) (MDA).şeringríndă, s.f. - În expr. în şeringrindă = în linie (Lenghel 1979). - Probabilformat din şar+în+grindă "grindă în linie; grindă dreaptă".şeş, şeşi , (şeh, şoş), s.m. - Stâlpi verticali aşezaţi la colţurile construcţiei saupentru înnădirea cununilor, încastraţi la partea inferioară în talpă, iar în partea



superioară în ultima cunună (Stoica, Pop 1984; Lăpuş): "Arăzâmă, mândră, şeşu/ Până te-a juca chizeşu" (D. Pop 1978: 194; Codru). - Din magh. sas(fa) (MDA).şezătoáre, şezători, (şedzătoare), s.f. - Adunarea fetelor şi flăcăilor, ori afemeilor măritate într-o casă, în nopţile de iarnă, când se petrece torcând şispunând poveşti, glume, doine şi balade" (Ţiplea 1906). "În nopţile lungi de iarnăse strâng la o casă câte cinci-şase fete sau şi mai multe, care împreună cumpără

petrol de luminat şi torc până după miezul nopţii, câteodată până la două-trei oredimineaţa. Flăcăii cercetează asemenea case, unde sunt fete mai multeadunate, care adunare se numeşte şezătoare. Petrec vremea cu cântări şiveselie, dar torsul încă înaintează, torcând câte două-trei fuse de tort de cânepăpe noapte" (Bârlea 1924: 474); "Când meliţam cânepa, / Toţi feciorii mă-ntreba /Unde-a fi şezătoarea" (Bârlea 1924: 239). - Din şedea (< lat. sedeo) + -toare.şfáră, s.f. - Sfoară, funie: "Nu trebe mai mare şfară / Ca străină dusă-n ţară; / Nutrebe mai mare fune / Ca străină dusă-n lume" (Calendar 1980: 88). - Din sfoară(< sl. sǔvora).

şfénchel, (şlengher), s.n. - (min.) Ciocan cu mâner în formă de baston; prin învârtire loveşte dălţile sau sfredelele (Şainelic 1986). - Din germ. Schlegel(Ţurcanu).şférde, s.f. - Bucată sărită dintr-o scândură; aşchie (Hotea 2006). - Et. nec.şiébă, -e, s.f. - Şir de figurine de staniol (cruci, stea, soare etc.) la şapca de laCrai, la Steaua de Crăciun (Calendar 2007). - Et. nec.şifón, -uri, s.m. - Dulap pentru haine şi pânzături (în Codru); şifonier. - Din fr.chiffonnier.şíler , s.n. - Unealtă folosită la decojitul trunchiurilor subţiri (de brad). Atestat doar

în Maram. - Din germ. Schäler (MDA).

şindrilí, şindrilesc, (şindili), vb. tranz. - A acoperi o clădire cu şindrilă: "Drumu' şil-aş şindili / Cu şindilă de mătasă" (Memoria 2001: 63). - Din şindrilă.şindrílă, -e, (şindilă), s.f. - Scândură de fag, îngustă şi subţire, prevăzută cu unşanţ pentru îmbinări, cu care se acoperă casele şi acareturile; şiţă. Se utilizapreponderent în Maramureşul istoric şi Lăpuş. Şindila, nume topic în Odeşti(Codru): "Stă mărturie unui meşteşug practicat cu decenii în urmă, azi dispărut"(Odobescu 1973). - Din germ. Schindel, prin intermediul magh. sindely (Cihac cf.DER).şinór , -uri, (şinur, jinor), s.n. - Şnur, panglică, sfoară, şiret. "Fâşie de piele

policromă folosită la decorarea cojoacelor sau a chimirelor" (Stoica, Pop 1984;Lăpuş). Şinorica, uliţă prin mijlocul satului; "îi lungă ca un şnur" (Odobescu1973). - Din germ. Schnur, prin intermediul magh. zsinór (DER).Şiór - Şuior. Toponim în apropiere de oraşul Baia-Sprie, vestit pentruexploatarea minieră de acolo. - Posibil din şioi "şuvoi (de apă)" (formă atestatăde Bulgăr 2007).



şípot, -e, s.n. - 1. Izvor a cărui apă ţâşneşte cu putere. 2. Locul unde o apăcurge repede. Şipot, cascadă pe valea Nadoşa, în apropiere de Săpânţa. - Cf.bg. šepot "murmur" (DEX).şireág, -uri, (şiread, şirezi ), s.n. - 1. Şir, rând, linie. "De comun se foloseşte ladenumirea unui grup de băieţi prinşi de mână; de pildă jocul de-a şireagu 'ntors

pe dos (Ţiplea 1906). Şireag de boi (Ţiplea). 2. Strat de flori (în grădină):

"Mătrăgună-n tri şirezi" (Calendar 1980: 69). - Din germ. Schar "trupă", prinintermediul magh. sereg "linie" (Cihac cf. DEX); Din şir (DER).şiríncă, şirinci, (şerincă, şârincă), s.f. - 1. Fâşie îngustă de pământ arabil (comun

în Trans.). 2. Basma, năframă, batic (Săpânţa, Rona); pândzătură (ALR 1973:640): "Nu ţi-i ruptă şerinca / Că ţi-i ruptă inima" (Memoria 2001: 106). Sensexclusiv în Maramureş. 3. Batistă; năfrămucă, jeşcăndău (ALR 1969: 60). - Dinucr. šyrynka, rus. şirinka (DEX).şirluí, şirluiesc, (şurlui), vb. tranz. - A spăla, a freca, a face curăţenie (Papahagi1925). - Din magh. súrol, germ. scheuern (Ţurcanu).

şíştor , -i, (şuştor), s.m. - Bucăţi de lemn care se îmbucă cu măselele roţii, lamorile de apă (Felecan 1983). - Sb. šestar "cerc" (DER).şitắu, (şaitău), s.f. - Teasc, instalaţie pentru storsul strugurilor. Şitău cu grindă,şitău de mână, şitău cu şurub de fier (Şainelic 1986). - Din magh. sajtó.şíţă, -e, s.f. - Scândură mică de lemn de brad, subţire (de 50x10 cm), care seaşează ca solzii de peşte (fără şanţ) şi cu care se acoperă casele, şurile,găbănaşul, gadurile. Diferă de şindrilă/draniţă, care este prevăzută cu şanţ. - Scr.štica (Cihac cf. DER, DEX).şlag, (şlog, şloag), s.n. - 1. (med.) Apoplexie. 2. (med.) Paralizie. 3. (min.)Galerie tranversală care uneşte două galerii principale într-o mină. - Din germ.

Schlag (MDA).şláidăr , -e, s.n. - Construcţie din buşteni care împiedică plutele să se izbeascăde mal. - Din germ. Schleuder.şláifăr , -i, s.m. - Tocilar (ALR 1956: 509; Bârsana, Borşa). - Din germ. Schleifer "şlefuitor" (MDA).şlam, s.n. - (min.) Amestec de apă cu particule fine, rezultat în urma procesuluide prelucrare a minereurilor la instalaţiile de preparare (Gh. Pop 1971: 98). - Dingerm. Schlamm "nămol".şléngher , s.n. - v. şfenchel.

şlícă, s.f. - Bască, şapcă, fes (Bârlea 1924; Lenghel 1979): "Unde văd un domncu şlică, / Toată mintea-n jos îmi pică" (Bârlea 1924: 186). - Din işlic "căciulă deblană sau de postav" (< tc. başlik).şlífără, şlifere, s.n. - Traversă; lemnul care uneşte pereţii laterali ai diguluiconstruit pe malul apei din bârne de lemn (Gh. Pop 1971: 87). - Probabil din şlaif,şlais "stăvilar prin care se reglează debitul apei din canalul morii", formă atestată

în Trans.; Sau din şlif "porţiune neşlefuită a unei piese" (< germ. Schliff).



şling, -uri, s.n. - Colţi mici la cămaşa ţărănească; broderie (Hotea 2006). - Dingerm. Schlinge "laţ, ochi" (MDA).şogắu, -ăi, s.m. - v. şagău.şógor , -i, s.m. - 1. Cumnat; rudă prin alianţă. 2. Termen de adresare între bărbaţi(în glumă): "Eu cu câţi mă întâlnesc / Ei tăţi şogor mă numesc" (Memoria 2001:99). - Din magh. sógor "cumnat"; Cf. germ. Schwager "cumnat" (Ţurcanu 2005).

şóhan, (şuhan), adv. - Niciodată: "Eu să n-am noroc şohan" (Papahagi 1925:167). - Din magh. soha "niciodată".şolbóc, s.n. - (mil.) Cazarmă militară (Memoria 2001). - Din germ.Schildhaus(wache) "ghereta santinelei" (Ţurcanu).şold, -uri, s.n. - Şunca de porc care se pune la murat şi la afumat iarna şi sefierbe de Paşti (Radu 1941). - Din germ. Schulter "umăr", prin interm. pol. szoldra(DER).şoldán, -i, s.m. - Purcel (gras) de câteva luni. Atestat în Trans. şi Maram. - Dinmagh. süldö (MDA).

şolomonár , -i, (solomonar, şolomar), s.m. - (mit.) 1. Vrăjitor, vraci investit cuputeri supranaturale, capabil să aducă ploaie, furtună, grindină: "Şolomonarii aceia au cetit pe stele. De pe stele ştiau cum merge vremea (...). Venea şi nespunea: Amu mâine va ploua. Şi el căta pe stele. El ştia când va ploua şi cândva fi vreme bună. Ştia ce călduri vor fi peste an" (Bilţiu 1999: 75). 2. Personajlegendar: "Când vine ploaia, zâce că vin şolomonari"; "şolomonariu vine păbalaur înaintea ploii" (Calendar 1980: 107). - Termenul a fost pus în legătură cuSolomon + suf. -ar (faimosul rege biblic). Dar denumirea a fost der. şi din germ.Schulmäner, pornindu-se de la credinţa populară potrivit căreia şolomonarul trece prin şcoală. În alte termenul a fost pus în legătură cu legendarul bazileu

grec, care şi-a asumat prerogativele meteorologice ale lui Zeus (A. Oişteanu, înREF 1990: 319); De la Solomon, datorat mai ales tradiţiei reprezentate de carteapopulară Solomon şi Marculfo (Şeineanu cf. DER.)şolóng, -uri, (şalang), s.n. - Curele de piele cu care se împodobeau boii (Bârlea1924): "Nice boi cu şolonguri" (Bârlea 1924 I: 200; Ieud). - Din magh. sallang"zorzoane" (MDA).şontoróg, -oagă, adj. - Şchiop, infirm. - Din şont "şchiop", cf. magh. dial.czomtorag.şopârlíţă, -e, (şopârlaiţă), s.f. - 1. (med.) Anghină difterică: "Dacă omu are

năduşeli şi-l strânge la grumaz şi de-abia poate răsufla, atunci zicem că-i beteagde şopârlăriţă" (Bârlea 1924 II: 379); "Luăm miere de stup şi zicem: Şopârlăriţălungariţă, / Fugi de la (cutare). / Să mergem, să fugim, / Că iese neagratomoiagă / De sub pat, / De sub hat..." (Bârlea 1924: 381). 2. Numele a douăplante erbacee (Veronica orchidea şi Parnasia palustris). - Din şopârlă (termenautohton, cf. alb. shapi) + -iţă.şoprón, şoproane, (şopru), s.n. - Construcţie de lemn pentru protejarea furajelor

împotriva ploii şi zăpezii; oboroc. "Patru stâlpi de lemn lungi de 7 m., legaţi atât în



partea de sus, cât şi jos, cu bare de lemn în formă de pătrat, cu latura de circa3,5 m. (...) Pentru ca fânul să nu se depoziteze pe pământ, la circa 50 cm. depământ sunt aşezate lese împletite din nuiele de alun. (...) Acoperişul are formaunei piramide" (idem). Construcţii de acest tip au fost înregistrate în Olanda,având absolut aceiaşi structură şi înfăţişare precum cele maramureşene (PaulPetrescu). - Din germ. Schoppen (DER, DEX).

şorî , vb. tranz. - 1. A înnegri, a urâţi. 2. A îmbolnăvi (Memoria 2001). - Din şor "urât".şoríc, s.n. - Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului. - Cuvântautohton (Russu 1981); Cf. sor (MDA).şoricíe, adj. - Oi negre la care (cu trecerea anilor) li se decolorează lânadevenind roşiatică-cenuşie, asemănătoare cu a şoarecelui de câmp (Georgeoni1926: 31). - Din şoarece (< lat. sorex, -icis).şoróglă, s.f. - v. şereglă.şorompắu, s.n. - v. şarampău.

şorúbă, -e, s.f. - Colţari metalici la potcoavele cailor (pentru drum de iarnă). - Dinşurub (< germ. dial. Schraube).şoş, -i, (şeş), s.m. - Stâlp, bârnă, grindă. - Din magh. sas(fa) (MDA).şoştoácă, -e, s.f. - Butuci groşi la poarta haitului (barajului). Termen frecvent înlimbajul muncitorilor forestieri mai vârstnici (Gh. Pop 1971: 87); crainer - Din şoş"stâlp, bârnă" + -toacă.şovár , -i, s.m. - v. şuvar.şpan, -i, s.m. - (În Transilvania Evului Mediu) Viceconte, viceguvernator al unuicomitat maghiar, subprefect. În Maramureş are şi sensul de prefect (v. Bârlea1924: Lenghel 1979) sau logofăt (Ţiplea 1906): "Nu-mi dau mintea cât o am / De

binele unui şpan" (Bârlea 1924 II: 265). Şpan, nume propriu. - Din magh. spán,ispán "prefect" (DER).şpárgă, şpărgi, s.f. - Funie, frânghie, sfoară groasă: "Fie-i femeia şparga / Şinănaşa temniţa" (Bârlea 1924: 91). "Hai de împleteşte nişte şpărgi, că ne trebe lacăpestre la cai, că ale vechi îs rupte toate" (Bilţiu 1999: 188; Deseşti). - Dinmagh. spárga "sfoară"; cf. germ. Spagat (Ţurcanu 2005).şpaţír , -uri, (şpaţâr), s.n. - Plimbare (Lenghel 1979). În Trans. şi Maram. - Dingerm. Spazier(gang) "plimbare".şpấhă, -e, s.f. - 1. Iarbă (otavă) mică, greu de cosit (Hotea 2006). 2. Şpâhe,

poreclă pentru locuitorii din Săcel-Maramureş; "pentru că în loc de plete, ca laceilalţi maramureşeni, capul lor de abia e acoperit cu câteva firicele de păr"(Papahagi 1925). Şpihu, poreclă în Vadu Izei (ALR 1969: XVI). - Probabil dinpihă "puf de pasăre; scamă".şpérlă, -e, (sperlă), s.f. - 1. Cenuşă fierbinte amestecată cu jăratic; spuză. 2.Praf, pulbere: "Şi, Doamne, ce furtuni veneau înaintea ei (a Dochiei) şi după eaşi ziceau că se va face şperlă" (Bilţiu 1999: 90; Săliştea de Sus). - Et. nec. (DER,DEX).



şpesá, vb. tranz. - A cheltui (Memoria 2004). - Din germ. Spesen "cheltuieli", cf.it. spesa "cheltuială, cost".şpil, (şpir), s.n. - Şmecherie, pont. - Din germ. Spiel "joc, partidă" (Ţurcanu2005).şpir , -uri, (ştir), s.n. - Lanţ: "În seara de Anul Nou se lega masa cu şpir pentru cafamilia să rămână unită" (Memoria 2001: 20; Săliştea de Sus). - Germ.

Sperrkette "lanţ; cătuşe".şpor , -uri, s.n. - Sobă cu plită: "Pt'iroştele firb pe şpori, / Fetele aşteaptă peţitori"(Memoria 2001: 23). - Din germ. Sparherd "sobă" (Ţurcanu 2005).şpreáncă, s.f. - Băutură alcoolică din fructe fermentate; ţuică: "Colinda esterăsplătită cu câte un pahar de şpreancă, prăjituri şi fructe" (Faiciuc 1998: 195;Dragomireşti). - Et. nec.şpur , -i, s.m. - Copil nelegitim (din flori), bastard; mărândău, copt'il. Termenatestat exclusiv în zona Săcel-Moisei-Borşa (ALR 1969: 199). Scurtu (1966: 76)consideră că centrul de iradiere este Năsăudul deoarece aici este unicul termen

cunoscut pentru "copil nelegitim" şi în această zonă s-au atestat numeroasederivate: şpurian, şpuroaică, răsşpuri ("şpurii şpurilor"). - Lat. spurius, -a, -um, cf.it. spurio, sespurio (N. Drăganu); Din srb. špure "miel fătat înainte de vreme"(Puşcariu 1926); Rus. sporok "avort, bastard" (Binder 1932).ştalắu, -auă, s.n. - 1. Grajd, poiată: "Ca mujderu la ştalău" (Ţiplea 1906: 449). 2.Coteţ. - Din srb. štalog (Candrea), der. din germ. Stall (DER), sau din staul"grajd".şteámp, -uri, s.n. - (min.) Instalaţie hidraulică pentru concasarea minereurilor aurifere, utilizată începând cu sec. XIV-XV (Şainelic 1986). - Din germ. Stampf "şteamp"; Din germ. (Poch)Stempel (Ţurcanu 2008: 80).

şteáp, -uri, s.n. - 1. Bucată de lemn. 2. Vreasc: "Îs ca pomii dezgrădiţi: / Carepângă dânşii trec / Cu şteapuri îi ştepuiesc" (Memoria 2001: 113). - Din srb. štap,der. din germ. Stab "baston".ştéde, -ii, s.f. - (bot.) Ştevie, măcriş. Plantă legumicolă perenă, cu frunzealungite, folosită în alimentaţie (Rumex pattientia). Proprietăţi laxative, diuretice,depurative, indicată în curele de mineralizare de primăvară (Dumitru, 1990, 453).- Din sl. štavije.ştérgură, -i, (ştergar, ştergător), s.f. - 1. Prosop; ştergură de obraz; se ţese dincânepă, cu zimţişori la capete. 2. Piesă textilă de mari dimensiuni, ţesută în patru

iţe, ornamentată cu motive geometrice sau florale; se atârnă la icoane sau blide:"Pe pereţi, cu şterguri multe" (Calendar 1980). - Din şterge "a curăţa" + -ură(DER, DEX).şterţ, -uri, s.n. - Băţ crăpat la un capăt, cu care se amestecă ingredientele dincare se prepară urda (Papahagi 1925; Georgeoni 1936). - Din germ. Sterz(Papahagi; DEX).şticărái, s.n. - 1. Dantelă (Coman 2004; Moisei). 2. Broderie (Bulgăr 2007). - Dingerm. Stickerei (MDA).



ştiól, -uri, s.n. - 1. Galerie de mină. 2. Locul pe care se intră în mină (Papahagi1925). 3. Canal (Şainelic 1986). 4. Peşteră. 5. Horn, coş (Faiciuc 1998). 6.Partea de deasupra cuptorului ţărănesc, pe care se doarme (Hotea 2006): "Sărămâie numai ştiolu, / Să mă iubesc cu fecioru" (Bârlea 1924 II: 271). Ştiolu,munte în Borşa (Papahagi 1925: 360). - Germ. Stollen "galerie", cf. ucr. štolnja(Drăganu cf. DER).

ştímă, -e, s.f. - (mit.) Personaj din mitologia populară, imaginat ca o fiinţă careprotejează apele, pădurile. - Din ngr. shíma (DEX).ştimp, -uri, s.n. - Stâlp de gard (în Bârsana, Berbeşti); şăranţ (ALR 1971: 282):"La ştimpuţu vraniţii / Şade mama miresii" (Bârlea 1924). - Cf. şteamp (MDA).ştióp, s.f. - (pop.) Şchiop. Măsură populară de lungime, egală cu distanţa de lavârful degetului arătător, când cele două degete sunt îndepărtate la maximumunul de altul: "Numa omu / Cât şt'iopu" (Papahagi 1925: 290). - Lat. *excloppus(DEX).ştir , -uri, (şpir), s.n. - Lanţ (Lenghel 1979; Hotea 2006). Atestat doar în

Maramureş. - Et. nec. (MDA).ştíră, adj. f. - 1. Stearpă (ALR 1969: 213). 2. (ref. la oaie) Năzdrăvană; "care facesemn, care ştie (ce va fi), care povesteşte" (Latiş 1993: 117); vâlfaşă. - Termenautohton (Russu), cf. alb. štiërrë.ştiubéi, ştiubeie, s.n. - Stupină tradiţională, confecţionată din trunchiuri decopac, utilizată la bărcuitul albinelor: "Ştiubeiele tradiţionale s-au maiconfecţionat şi din nuiele împletite, unse pe partea exterioară cu argilă înamestec cu bălegar. Au formă conică. S-au mai confecţionat şi din papură saupaie răsucite în funii, ori din scândură, în formă de trunchi de piramidă.Ştiubeiele erau aşezate pe prispa laterală a casei, înspre grădină, mai rar în

grădină, în construcţii special amenajate (şopron sau rafturi). Toamna stupii seafumau cu pucioasă, pentru a omorî albinele în vederea recoltării mierii (Dăncuş1986: 62). Apicultura, creşterea albinelor, s-a practicat abia din sec. XV-XVI(Vlăduţiu 1973). - Din ştiob (< ucr. štub) + -ei, germ. Stube.ştiucătór , -i, s.m. - Bârnă groasă de lemn, care susţine cornii casei (Ieud, 1987).- Din ştiuc "bucată, fărâmă" (< germ. Stück) + -ător.ştiúhă, -e, s.f. - 1. Uscător de fructe (Memoria 2001); bujdei. 2. (în Trans.)Prelungire a hornului, prin care iese fumul în pod, la casele fără coş. - Et. nec.(MDA).

ştiúrţ, -uri, (şturţ), s.n. - Vas mic de fier în care se pune praf de puşcă şi seloveşte cu un ciocan mare, producând astfel o detunătură foarte puternică(Morariu 1937): "În acest timp se mai împuşcă cu ştiurţul ..." (Morariu 1937: 144;la Ruptu Sterpelor). - Din germ. Sturz "cădere, prăbuşire, năruire", ref. ladetonarea unor sectoare miniere pentru exploatarea zăcămintelor.ştoácă, ştoci, (ştocă, ştiocă, ştioacă), s.f. - Unealtă cu coadă scurtă, cu tăişmetalic, lat, de formă trapezoidală, de dimensiuni mai mici decât sapa şi mai



robustă; se foloseşte pentru săparea terenurilor pietroase sau rădăcinoase. - Cf.germ. Stock, Stich, Stichel (MDA).ştraifắu, -auă, s.n. - Construcţie de bârne, umplută cu piatră, care se face pemalul unui râu, pentru a-l consolida sau a feri plutele de lovituri. - Cf. germ.Streichwerk (MDA).ştráiveg, -uri, s.n. - Drum forestier prevăzut cu traverse de lemn. - Din germ.

Streifweg (MDA).ştrampoház, s.n. - (mil.) Camera unde se face împărţirea şi schimbareaveşmintelor la militari (Bârlea 1924): "Cum am fost la vărtăhaz / Ş-am şezut înştrampohaz" (Bârlea 1924: 7). - Cf. germ. stramm "milităreşte".ştréc, s.n. - Cale ferată (în Trans., Banat, Maram. şi Bucov.): "Fata Păduriiumblă noaptea horind pe ştrec" (Bilţiu 1999: 196). La ştrec, fânaţe în Cufoia-Lăpuş (Vişovan 2002). - Din germ. Strecke (= Eisenbahnstrecke) "linie ferată"(Ţurcanu 2008:85).ştric¹, -uri, s.n. - Unitate de măsură pentru concentraţia de alcool; grad alcoolic:

"Horincă de 60 de ştricuri" (Lenghel 1979). - Din germ. Strich.ştric², s. - Funicular (atestat doar în Maram.). - Din ştric "frânghie" (< germStrick).ştrímflu, -i, (la pl., ştrifli, ştrinci, ştrinji), s.m. - Ciorap. - Din germ. Strumpf "ciorap", săs. Strümpfl, prin jargoul evreiesc (Papahagi 1925).şúbler , -e, s.n. - Zăvor, închizător (de regulă la sobă, cu ajutorul căruia sereglează căldura). - Din germ. Schober, Schieber (Ţurcanu 2008: 89).şuc, -uri, s.n. - 1. Bucată de brânză şi mămăligă rotunjită în mână. 2. Nod maimare făcut la un capăt al ştergarului (Memoria 2001). - Cf. şucată "bucată mare(de carne, de pâine)".

şúchet, adj. - Năucit, buimăcit; nebun, smintit: "...Dacă o văzut că fecioru esteprea şuchet, nu mai stăteau de vorbă cu el" (Bilţiu 1999: 314). - Din magh. süket"surd" (Puşcariu, Scriban).şudéşcă, s.f. - "Oarece de lemn cu care se vântură grăunţele când îmblătesc"(Papahagi 1925). - Et. nec.şugắu¹, -ăi, s.m. - Termen peiorativ pentru maghiarii din Maramureşul istoric:"Deoarece tăietorii de sare din Ocna Şugatag şi Coştiui sunt unguri colonizaţi,pentru maramureşeni, mai mult ironic, toţi ungurii sunt şugăi" (A. Radu 1941:114). - Din magh. sovagó > rom. şagău, şogău "lucrător în mina de sare".

şugắu², s.n. - Pârâu; apă curgătoare peste care poţi trece cu piciorul; vâlcea,vale (ALR 1973: 676): "Pe margine de şugău / Paşte drag murguţu meu" (D. Pop1970: 141). Şugău, vale în hotarul Sighetului (Ţiplea 1906). Şugău, localitaterurală, limitrofă oraşului Sighet, în prezent cartier al acestui oraş. "Să te bată-atâta rău / Câtă frundză pă Şugău" (Ţiplea 1906: 482). - Din magh. sugó (Ţiplea).şugár , -ă, adj. - Suplu, subţire: "Tăt cu bouţ bourel / Şi-ntre coarne şugărel" (Calendar 1980). - Magh. sugár "rază" (Cihac cf. DER).



şugubínă, -e, (şugubdină), s.f. - Necaz, nenorocire, groază: "Lasă puşca-nşugubdină, / Vin' acas' pe-o săptămână" (Bârlea 1924 I: 100). "Mănânce-teşugubina, bida!" (Faiciuc 1998: 96). În expr. a fi de şugubină = a fi de groază, derâs, de mirare (Bârlea 1924). - Din sl. dušegubina (DEX).şuguí, şuguiesc, vb. intranz. - A glumi: "Eu cu mândra şuguiesc, / E gânde' că oiubesc" (Şteţco 1990: 276). - Din şagă "glumă" (< sl. šega, šuga) + -ui.

şuhárcă, s.f. - Crema laptelui fiert din care se face unt (Papahagi 1925). - Et.nec. (MDA).şúmăn, (şuman), adj. - Pilit, cherchelit, vesel, bine dispus; homot'it, trencheş(ALR 1969: 228). - Sl. šumǐnǔ (Cihac cf. DER).şumení, vb. refl. - A se îmbăta, a se pili: "Închină mamei şi tatei / Doar ei s-or şumeni" (Bârlea 1924: 87). - Din şuman, şumăn "beat".şúră, -i, s.f. - Construcţie anexă a gospodăriei tradiţionale maramureşene,utilizată pentru depozitarea utilajelor agricole, a instalaţiilor, a fânului (în pod), iar lateral era amenajat grajdul animalelor: "Podul era aşezat numai pe încăperile

destinate grajdurilor. În el se păstrau furajele. Asfel, şura nu avea pod, rămânânddeschisă până la acoperiş. În şură se mai păstrau furcile, greblele, plugul, grapa, jugurile, anexele de la căruţă, precum şi căzile în care vara şi toamna se punfructele la fermentat". Porţile de la şură (ornate în exterior) sunt mari, astfel încâtse punea pătrunde cu căruţa plină cu fân (Dăncuş 1986). "Da tu, tată, de mi-ida / Ardă-ţi casa şi şura" (Calendar 1980: 134). - Din germ. dial. Schur (DEX);Germ. Schuer, prin intermediul ucr. šura (DER); Săs. schûren (Ţurcanu).şurguluí, şurguluiesc , (şurlui), vb. tranz. - A spăla, a curăţa; a t'icăzi: "Nice n-oişurgului, / P-a vost cuptor n-oi sui, / La voi n-oi găzdălui" (Papahagi 1925: 194). -Din magh. súrol (MDA).

şuşcávă, (şuşcăvă), adj. - (Ref. la oi) Cu lâna scurtă (Georgeoni 1936). -Probabil din srb. šiška.şuştác, s.n. - Instrument de măsurat, în lungime totală de 1 metru, confecţionatde obicei din 5 segmente, gradate, de 20 cm. fiecare; segmentele suntrabatabile, prinse între ele cu nituri de fier (Nistor 1977). - Et. nec.şúştăr , şuşteri, (şuşter), s.m. - Cizmar, pantofar. Şuşteru, poreclă în Rohia(Birdas 1994: 83). - Din germ. Schuster "cizmar".şuştór , -i, (şustor), s.m. - Braţul de lemn de pe crângul morii, între care intrămăselele de la moară (ALR 1956: 163). - Cf. şiştor.

şut¹, -uri, s.n. - Durata unei zile de lucru a unui miner; schimb. - Din germ.Schicht "schimb, durată" (DEX).şut², -ă, (ciut), adj. - (ref. la animale cornute) Fără corn; ciut, ciunt; sau cu corniţefoarte mici: "Cu oi şute şi cu şchioape" (Papahagi 1925: 121). - Termen autohton,cf. alb. shut (Hasdeu 1894, Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuşi1983).



şutắu,-uri, s.n. - Uscător de poame: "De-i şede până la toamnă, / Usca-m-oi caşi o poamă; / Ca o poamă pe şutău, / Mândruluţ, de dorul tău" (Bârlea 1924 II:42). - Din magh. sűtõ "cuptor".şúvar , (şovar), s.m. - (bot.) 1. Plantă erbacee, din familia gramineelor, cu paiulsubţire şi aspru (Poa trivialis); "iarbă rea, iarbă ca ovăzu" (Papahagi 1925); "iarbăslabă, fără suc" (Bud 1908): "În grădina cu şugar / Să-mi petrec lumea cu-amar"

(Papahagi 1925: 208). 2. Loc şuvar "locus arundinosus" (Bud 1908). 3. Speciede măr pietros, fără suc, care se coace toamna târziu; mere de iarnă, merebătrâneşti. - Din ucr. suvar (DEX).şuvéi, şuveie, s.n. - Băţ scurt; ciomag, bâtă (Memoria 2001). - Et. nec. (MDA).



T

ta’, s.m. - Vocativ pentru tată "părinte" (ALR 1969: 181). - Lat. tata.tab, -uri, s.n. - (mil.) 1. Tabără (militară). 2. (înv.) Armată, oaste. ■ "La capătu văiimele / Să bat două taburi grele / De răgute tinerele" (Papahagi 1925: 168). -Probabil din magh. tabor (< sl. taborŭ sau direct din tc. tabur).

táblă, -e, s.f. - 1. În expresia Tabla Ţării = Curtea de Casaţie (ALR 1965: 996). 2.Carte funciară (ALR 1956: 145). - Din sl. tabla (< lat. tabula).tabuláţie, -i, (tăbulaţie, tablău), s.f. - Carte funciară, cadastru: "Au măsuratpământu' şi de-atunce s-o făcut tăbulaţiile" (Papahagi 1925: 324). - Din tablă"tabel, indice" + -aţie.tálant, -uri, s.n. - Acareturi, anexe pe lângă o gospodărie. Atestat doar în Maram.- Et. nec.táler , -e, s.n. - Monedă de argint (austriacă / germană), care a circulat în ţărileromâneşti: "Ban vechiu, valora 25 de griţari, adică 50 de fileri. Coroane se

numeşte tăleriţă, mai ales în satele de munte, unde conservatorismul poporului emai puternic" (Ţiplea 1906); "C-o vândut asară boi / Şi-o căpătat talere noi / Şimi-o dat şi mie doi" (Bilţiu 1990: 137). - Din germ. Taller, magh. tallér.tálger , -e, (taljer), s.f. - Farfurie din tablă sau din porţelan, din care se serveştemâncarea; blid: "Farfuria e mai d’est’isă, talgerul e mai scufundos" (ALR 1971:310); "Dulce caş / P-un talgeraş" (Papahagi 1925: 204). - Et. nec. (DER, DEX).tálpă, tălpi , s.f. - Şatră, tindă (în expresia talpa casei): "L-o lăsat pă talpă-afară"(Bilţiu 1996, 69). - Din magh. talp.tar , -uri, s.n. - 1. Greutate, sarcină, încărcătură: "…Iar eu în acela ceas aşpurcede în tar şi ne-am pierde capul" (Dariu Pop 1938: 50; Fericea). 2. Sac cu

grăunţe dus la moară; vipt. 3. Unitate de măsură echivalent cu două berbinţe: "La împărţitul laptelui între sâmbraşi se dă după fiecare cupă de lapte mulsă obărbânţă, iar după două, un tar (două berbinţe)" (Morariu 1937: 72). - Magh. tar (DEX, DER).tarboánţă, s.f. - v. târboanţă.táre, conj. - Sau, ori: "Tare-i brad, tare-i bohaş" (Papahagi 1925); "Tare maimulţi, tare unu, tot desag" (ALR 1971: 516). - Lat. talis.tarhón, s.m. - 1. (bot.) Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunzearomate, întrebuinţate drept condiment (Artemisia dracunculus). 2. Chimen,

chimion (Carum carvi): "Horincuţă cu tarhon / Nebunit-ai cap de domn" (Calendar 1980: 110). - Din tc. (arab.) tarhun (Şeineanu cf. DER).tárniţă, -e, s.f. - (înv.) Şa de călărie, confecţionată din lemn (ALR 1971: 374)."Cuvântul mai literar, şa, încă se foloseşte rar şi în înţelesul acel general, ca şitarniţă" (Ţiplea 1906). - Din ucr. tarnica "care de poveri" (Tiktin, Candrea cf.DER).táşcă, tăşti , s.f. - Geantă de piele sau din pânză, în care se ţin diferite obiecte,tutunul, banii: "Şi cum avea taşcă mare de piele, a băgat mâna-n taşcă şi a scos



din ea câteva mânuri de galbeni de aur" (Bilţiu 1999: 420). Tăşcari, poreclăpentru locuitorii din Firiza (T.B. Dăncuş: 2005). - Din germ. Tasche, prinintermediul magh. táska, ucr. táška (Cihac cf. DER).tátu, s.m. - (pop.) Tată. "Forma tatu se păstrează numai în rugăciunea Tatunost" (Ţiplea 1906). - Din tata.tăbácă, s.n. - Tabac, tutun: "Jâzii ăştia iar o scumpit tăbaca" (A. Radu: 1941). -

Din germ. Tabak, ucr. tabak.tăbuláţie, s.f. - v. tabulaţie.tăgăduí, vb. intranz. - A nega, a dezminţi: "Şi ea tăgăduia, că nu-i ca el"(Papahagi 1925: 322). - Din magh. tagadni.tăietór , -oare, s.n. - Butuc pe care se crăpau lemnele de foc. - Din tăia (< lat.*taliera) + -tor.tăietúră, s.f. - Toponim ce atestă utilizarea sistemului de tăiere a pădurilor pentruobţinerea terenurilor agricole. - Din tăia + -tură.tămăduí, tămăduiesc , vb. tranz. şi refl. - A vindeca, a lecui: "Rău mă tem că nu

mi-a tré, / Dumăta mă tămădé" (Memoria 2001: 107). - Din magh. támadni "asprijini, a ajuta".tămâíţă, s.f. - (bot.) Vineriţă (Ajuga reptans L.); buruiană de sub alun, cearta-casei, frunză-de-orbalţ (Borza 1968). - Din tămâie (< lat. *thymanea) + -iţă.tăndălí, tăndălesc , (tândăli), vb. tranz. - A păcăli, a înşela: "Da' Tândală şi el ozâs: Tilili, tilili, cum l-am mai tăndălit" (Bilţiu 1990: 514). - Din Tândală,"prostănac, gogoman, nătărău", de la tânt, tont (DER); Cf. germ. tändeln "a seţine de fleacuri" (Ţurcanu 2005).tăndălít, -a, adj. - Păcălit, înşelat. - Din tăndăli.tăptălagă, tăptălăgi , s.f. - (ornit.) Prepeliţă, pasăre de grâu; pt’italagă (ALR 1973:

603). - Cf. magh. talpalló (pentru tălpălagă "picior mare").tắrhet, -uri, s.n. - Greutate (Lenghel 1979; Bârsana). - Din magh. teher "greutate".tărie, tării , s.f. - În expresia cu de-a tărie = vrând-nevrând: "Treabă să mânci cude-a tărie" (Papahagi 1925). - Din tare (< lat. talis) + -ie.tăróasă, adj. fem. - (Femeie) însărcinată, gravidă: "Nevasta a fost tăroasă / Şi-onăscut fată frumoasă" (Bârlea 1924: 111). - Din tar "sarcină, greutate" + -oasă.tătárcă, s.f. - (bot.) Mei tătăresc, din care se confecţionează măturile; mălai demături. Termen general în Transilvania (ALR 1956: 145). - Din sl. tatarka, cf.

magh. tatarka (< tc. tat, tatar).tătăíşă, -e, s.f. - (bot.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene(Pulicaria disenterica, Chrysanthemum cinerariae-folium): "O, struţuc de tătăişi, /Mântuitu-te-ai de griji" (Bârlea 1924 I: 190). - Et. nec. (MDA).tău, -uri, s.n. - 1. Apă stătătoare, lac, baltă: "Când după ploi se adună apa pe unloc arabil sau fânaţ" (ALR 1973: 682). 2. Lac glaciar. Tăul lui Dumitru, rezervaţienaturală situată la poalele vârfului Pleşca Mare (1292 m). Tăul Morărenilor , lac



natural în versantul nordic al Munţilor Gutâi (Breb). "Mândrior, de doru tău, / Mătopesc ca inu-n tău" (Calendar 1980: 63). - Din magh. tó "lac".tăút, tăuţi , s.m. - Slovac. Tăuţii Măgherăuş, Tăuţii de Sus, Tăuţii de Jos: localităţilimitrofe oraşului Baia Mare. "Au fost odată aici nişte slovaci aduşi poate pentrulucrul minelor şi de aceea i se zice tăuţi" (Iorga 1906: 79). - Din magh. tóth"slovac" (Galdi cf. DER).

tânjá, tânjele, (tânjea), s.f. - 1. Proţap legat de oişte, când se înjugă patru boi(Ţiplea 1906). 2. Tânjaua de pe Mara, obicei agrar, de primăvară (23 aprilie, deSângeorz), care se practică şi azi în localităţile Hoteni, Hărniceşti şi Sat Şugatag,

în care e sărbătorit primul gospodar din sat care a ieşit la arat în anul respectiv.El este purtat, în alai, pe o tânja, de-a lungul satului, până la râu, unde bătrâniirostesc cuvinte menite să influenţeze fertilitatea ogoarelor. 3. (astr.) Constelaţiestelară. - Et. nec. (DEX).târboánţă, -e, (triboanţă, tarboanţă), s.f. - Vehicul pentru transportul materialelor,alcătuit dintr-o ladă, o roată şi două mânere; roabă (ALR 1971: 250). - Din magh.

targonca "roabă".tấrlă, -e, (tirlă), s.f. - Suprafaţă împrejmuită pentru adăpostul oilor; staul (Dăncuş1986). - Cf. srb. trlo.târnáţ, -uri, -ă, (tărnaţ), s.n. - Pridvorul casei. Prispa din faţa casei închisă cu obalustradă de scânduri cu stâlpi uniţi în partea superioară cu o cunună (Şainelic1986: 74); şatră (ALR 1971: 251). - Magh. tornac "cerdac, prispă", cf. ucr. tornác(DER).târnosí, târnosesc , vb. tranz. - 1. A sfinţi o biserică. 2. A îmblăti, a lovi: "Toatănoaptea l-a purtat (…). Şi atâta l-o târnosit, până ce au cântat cocoşii" (Bilţiu1999: 190). - Scr. tronosati.

techerghéu, -i, s.m. - 1. Derbedeu. 2. Şmecher. 3. Prăpădit. Atestat în Trans. şiMaram. - Din magh. tekergö (MDA).téglă, tegle, s.f. - Cărămidă roşie din pământ ars (ALR 1971: 245). - Din magh.tégla "cărămidă".teglăríe, -i, s.f. - Fabrică de cărămizi: "La poduţ, la t’eglărie" (Bârlea 1924 II: 53).- Din teglă "cărămidă".téică, (teucă), s.f. - 1. Coteţ. 2. Valău pentru porci (ALR 1956: 330). 3. Cutiemişcătoare prin care trec grăunţele din coş înainte de a cădea între pietrele morii(Felecan 1983). - Cf. tău "cupă din lemn cu care se bea apă" (MDA).

teleléu, adv. - În expresia a umbla teleleu = a umbla fără nici un rost: "Nu măduc pe uliţă, că nu voi umbla toată noaptea teleleu" (Bilţiu 1999: 277). - Dinmagh. telelö (MDA).telşấg, -uri, s.n. - Cheltuială (Lenghel 1979). - Din magh. költség "cheltuială".teltéu, -auă, s.n. - Coş de nuiele, cu două mânere, pentru uz casnic: "Şi pune-o

într-un telteu / Şi o traje la părău" (Bilţiu 1990: 111; Dobric-Lăpuş). - Din magh.töldõ (MDA).



temelíe, -ii, s.f. - În expresia temelia capului = creştetul capului (ALR 1969: 5). -Din sl. temelije.temetéu, -eie, -auă, (timiteu), s.n. - Cimitirul din afara satului (spre diferenţă deţintirim = cimitirul de la biserică). În temeteu se îngroapă săracii, taxele fiind maimici. - Din magh. temetõ "cimitir".terfáş, -i, s.m. - Invitat al miresei la nuntă. Formă atestată doar în Maram. - Din

terfar (tearfă "zestrea miresei; persoana care duce darul din partea mireseisocrului mare" (et. nec.) + -ar) (MDA).térhet, -i, s.n. - Bagaj, sarcină, greutate: "Să ne scoată sus, la munte / Cuterheti, cu iepe multe" (Memoria 2001: 111). - Din magh. teher, tehesség"sarcină".térti, -uri, s.n. - Ogradă: "A sărit peste gard în t’ert’i şi s-a dus" (Bilţiu 1999: 301).- Din magh. térség "regiune".terţắu, -ăi, (terţan, terţiu), s.m. - Mior (berbec) care are peste doi ani (Papahagi1925). - Lat. tertius "al treilea".

teúcă, teuci , (teică), s.f. - "Lemn scobit în care se păstrează vopseaua (de obiceineagră), cu care se marchează stâlpii înainte de fasonare"; are forma unui vascu pereţi groşi, de formă dreptunghiulară (circa 10 cm), cu un mâner de lemn laun capăt, pentru prindere (Nistor 1977). - Cf. teică.tiáră, tiare, (teară), s.f. - 1. Război de ţesut. 2. Urzeală (= totalitatea firelor urzite

întinse pe stative). 3. Tiară cu sfoară = unealtă de forma unei vârtelniţe mici, cumâner de lemn, pe care se înfăşoară sfoara, utilizată în dulgherie şi zidărie(Nistor 1977). - Lat. tela "fir, urzeală; război de ţesut".ticăzí, ticăzesc , (ticăzui, ticlăzi), vb. tranz. - 1. A deretica, a curăţa (Papahagi1925). 2. A călca cu fierul. - Cf. ticarui (MDA).

ticlăzắu, -auă, s.n. - Fier de călcat; voşorlău: "S-o dus lelea la Vişeu / Să-şicumpere t'iclăzău" (Memoria 2001: 30). - Din magh. téglázó (MDA).tigneálă, s.f. - v. tihneală.tídru, s.n. - (bot.) Tuia, "arborele vieţii"; plantă cu frunze perene (Tjujaoccidentalis L.). - Et. nec.tiérş, -uri, s.n. - Toată gospodăria ciobănească; stâna (Ieud, 1987). - Et. nec.tiérti, -uri, s.n. - Grădină, livadă: "Tot cu fir de măieran / În t’iert’uri la Todoran"(Bârlea 1924: 58). "T’iert'i dzâc domnarii" (ALR 1956: 201). - Din magh. kert"livadă".

tigoáre, tigori , s.f. - 1. Dihonie, ceartă (Calendar 2007). 2. Om de nimic, fiinţăleneşă. - Et. nec. (DEX).tihneálă, (ticneală, tigneală), s.f. - Tihnă, linişte, pace, odihnă; noroc: "Să le deiefoc şi pară / Dacă n-am avut t'icneală" (Calendar 1980: 49). - Din tihni + -eală.tihní, (tigni, ticni), vb. intranz. - A trăi în linişte, în pace; viaţă liniştită, lipsită degriji: "Tăte bune şi frumoase ar hi, numai de ne-ar tigni de lumea asta" (Papahagi1925: 326). - Sl. tichnati "a fi odihnit", contaminat cu tikniti "a se simţi bine"(Cihac cf. DER).



tílav, -ă, adj. - 1. Ciunt, slut, fără o mână (ALR 1969: 126). 2. Schilod,malformaţie a oaselor de la mâini sau picioare, din naştere (ALR 1969: 170). -Probabil din schilod, cu un intermediar schilav.tileágă, tilegi , (teleagă), s.f. - 1. Car de transport (Papahagi 1925). 2. Cărucior cudouă roate de care se leagă plugul când ară; carul fără loitre (Ţiplea 1906): "Da'te bagă sub tileagă, / Să-ţi pară lumea mai dragă" (Bârlea 1924: 11). - Din sl.

telĕga.tilíncă, -i, s.f. - 1. Fluier ciobănesc confecţionat din scoarţă de salcie (fără găurilaterale) (Ţiplea 1906): "În mânuţa de-a dreapta / Tăt îmi puneţi tilinca" (Mioriţa).- Din tilinc (onomatopee care imită sunetul de clopoţel).tilincá, vb. - A cânta din tilincă: "Tilinca şi-a tilinca" . - Cf. tilinc.tínă, s.f. - Noroi; pământ, lut, glod: "La a mé inimă-i t’ină / Cum i vara la fântână"(Calendar 1980: 57). - Sl. tina.tíndă, tinde, s.f. - Încăpere mică (un fel de hol) situat la intrarea caselor ţărăneşti.Din tindă se intră în casă (cameră) şi în cămară. În timp, tinda s-a mărit şi a

devenit un fel de bucătărie: "Când intra voinicu-n tindă / Clopu' lui juca pă grindă"(Calendar 1980: 18); "Nin ieşi gazdă până-n tindă" (Bilţiu 1996: 68). - Lat. tenda(< tendere).tindeícă, -i, s.f. - Unealtă, dispozitiv din lemn sau din metal, folosit la războiul deţesut pentru întinderea pânzei pe orizontală; are suprafaţa decorată cu motivegeometrice mărunte, formând şiruri de linii în zigzag (Stoica, Pop 1984: 52). - Dintinde "a întinde, a extinde" (< lat. tendere) + -ică.tíngă, tingi , s.f. - 1. Element constructiv; contrafişă (Dăncuş 1986). 2. Bucata delemn ce leagă picioarele mesei între ele. 3. Lemnul care prinde de-a curmezişulcornii casei între ei; căprior (ALR 1971: 273). 4. Beţele din ştiubei pe care

albinele îşi pun fagurii (ALR 1956: 269; Bârsana). - Et. nec.tingúţă, s.f. - Zgărdan făcut din mărgele mici, de diferite culori (Hotea 2006). -Din tingă + -uţă.tinós, -oasă, adj. - 1. Noroios. 2. Murdar; cu haine murdare sau nespălate;

jegos, hâros, zoios (ALR 1971: 299). - Din tină "noroi" + -os.tíntă, -e, s.f. - Cerneală (ALR 1973: 693). - Din germ. Tinte "cerneală", magh.tinta.tinzuí, tinzuiesc , vb. intranz. şi refl. - A (se) chinui; a tortura, a necăji: "Şi văzuipe mândra mea / Şeapte draci o tinzuia" (Bârlea 1924 I: 117). - Din magh. kinoz

"tortură" (Ţurcanu).tiót¹, -ori, s.n. - 1. Loc unde se împreună bârnele la colţurile caselor; chetoare(Bilţiu 1996). 2. Şnurul cu care se leagă gulerul cămăşii bărbăteşti (Dăncuş1986). - Et. nec.tiót², -uri, s.n. - Strigăt, chiot. - Cf. chiot (din chiu).tiotít, -uri, s.n. - Strigătură (la horă): "T’iot’itul l-am ibdit / Şi-acela m-o-mbătrânit"(Lenghel 1979: 164). - Din tiot² + -it.



tiralexa (chiraleisa) - Obicei de Bobotează practicat de copii: "Tiralexa, Doamne,/ Grâu de primăvară / Şi-n pod şi-n cămară" (Memoria 2001: 157). - Din gr. Kyrieeleison "Domnul fie lăudat", formulă liturgică a cultului ortodox.Tisa - (top.) 1. Curs de apă ce izvorăşte din M-ţii Cernahora, la NE de M-ţiiMaramureşului. În perioada antică: Patissus, Pathissus, Tisia. Mai demult,Maramureşul se întindea până la izvoarele Tisei. În prezent, Tisa formează, pe o

porţiune, graniţă de stat cu Ucraina, despărţind Maramureşul istoric în două:"Tisă, Tisă, apă iute, / Ce zii tulbure din munte" (Lenghel 1979: 156). 2. Localitate

în Maramureş (denumirea veche: Virişmort) - "Numele Tisa, având sunetulanalog cu Porolissum, Potaissa, Tiasson, se presupune a fi de origine dacică"(Mihaly de Apşa 1900: 32).tísă, tise, s.f. - (bot.) Arbore sau arbust din familia coniferelor, cu frunze lungi,aciculare, lucioase; poate atinge peste 1.000 de ani (Taxus baccata): "Subcreangă de tisă verde" (Calendar 1980: 5). Supranumit arborele de fier al Carpaţilor; din acest lemn se confecţionează cuiele de lemn ale bisericilor

maramureşene, arcurile şi săgeţile medievale, brăzdarele plugurilor din lemn etc.Păcurarii îl tăiau pentru a-şi feri oile să mănânce din acele lor otrăvitoare.Exemplare seculare: în Baia Mare, pe str. Lăcătuş şi pe Valea Roşie, în Sighet,lângă laboratorul spitalului, pe str. Dragoş Vodă şi la Făget. Mai există pâlcuri detise în M-ţii Maramureşului (Vaser, Repedea, Bistra) şi în Rezervaţia PietrosulRodnei. - Din sl. tis, tisa.tiság, tisauă, s.f. - Curea, şerpar: "Tisău tău cel bumbd'it / Tăt în sânge-i tăvălit; /Şi cureaua ta cea lată / Tătă-i în sânge-ngropată" (Ţiplea 1906: 505). - Din magh.tüszö "şerpar".tísăliţă, -e, s.f. - Borş. Se face din apă călduţă, cu comlău de mălai, mniez de

ptită de mălai, tărâţă, sare, cimbru. "O samă o beu în loc de apă". "Demult, înpost, tătă lumea făcea tisăliţă" (Memoria 2001: 40). - Din sl. kiselŭ "acru", cf. srb.kiselica, ucr. kyselyca (DER).tist, -uri, s.n. - (mil.) 1. Ofiţer, comandant. 2. Funcţionar public (Bud 1908): "Să-mpuşcăm tisturile" (Bârlea 1924: 13). - Din magh. tiszt "ofiţer".tístaş, -ă, adj. - Curat: "Tistaş şi curat, / În doniţă strecurat" (Memoria 2001: 56).- Din magh. tiszta "curat".tistuláş, -uri, s.n. - Băutură alcoolică obţinută prin dublă distilare; horincă. - Dinmagh. tisztálás (MDA).

tistulí, tistulesc , (distuli, dustuli), vb. tranz. - A fierbe horinca a doua oară, adistila (ALR 1956: 252). - Din magh. tisztál (MDA).titíe, titii , s.f. - Partea rotundă a pălăriei: "Da’ să-m scrie numele / Pă t’it’iaclopului" (Papahagi 1925: 271). - Cf. tichie (< tc. takke).tizărói, -oaie, (tizeroi), s.f. - (bot.) Plantă căţărătoare ce creşte în pădure, petrunchiuri de arbori (Papahagi 1925): "M-or jeli şi mândrele…/ În tri joi, cu tizăroi" (Bârlea 1924 I: 106). - Probabil din tisă sau tisar.



tízăş, -i, (tizeş), s.m. - 1. Garant, chezaş. 2. Organizator al dansului. - Din magh.kezes.tizmáş, -i, s.m. - Duşman, potrivnic, invidios: "Beu-ar şi tizmaşii mei, / Să crapeinima-n ei" (Şteţco 1990: 339). - Der. dial. din pizmă "invidie, ciudă" (< sl. pizma).toácă, toace, s.f. - 1. Placă de lemn pe care se bate ritmic, cu două ciocănele,pentru a se anunţa serviciul religios la biserică sau pentru a face un anunţ în sat.

În exp. uscat ca o toacă = foarte slab. Ucigă-l toaca = diavolul. 2. Despre o încăpere care rămâne goală prin furt sau prin confiscarea bunurilor din ea. 3.(astr.) Numele popular al constelaţiei Pegas. - Der. regr. din toca "a ciocăni, alovi, a bate" (< lat. *toccare).toág, -uri, s.n. - Avere, proprietate; câmp, imaş (atestat în Ieud, Seini, Buşag şiBicaz). Pe toag, toponim în localitatea Buşag (Tăuţii Măgherăuş). Toagul nemţilor, toponim în localitatea Bicaz (necropolă tumulară din epoca bronzului).Vezi şi tog "proprietate prin comasarea unor terenuri" (Bulgăr 2007). - Din magh.tag "lot, parcelă" (MDA).

toaít, s.n. - Aliaj din argilă din care se confecţionau, în trecut, pipele (Hotea2006). - Et. nec.toc, -uri, s.n. - 1. Teacă. 2. Vas de lemn în forma unui trunchi de con; bute,bărbânţă, putină; cofă, jântălău (ALR 1971: 356). 3. Învelitoare, pânză în care sepun penele la pernă; dos de perină, perinoc, toc de căpătâi. 4. Cadru de uşă saude fereastră. 5. Condei. - Sl. tokŭ, cf. magh. tok.tocánă, -e, s.f. - (gastr.) Mămăligă; făină de mălai fiartă în apă cu sare. Termenutilizat doar în satele de pe Mara şi Codru, până în Vad şi Săpânţa; coleşă (peIza şi Vişeu) (ALR 1971: 519). Termen atestat doar în Maramureş şi Sătmar; înrestul ţării se foloseşte invariabil mămăligă (ALR 1965: 1111). - Din magh. tokány

(MDA).tocănắu, (tocăner), s.n. - Băţ cu care se amestecă mămăliga (tocana); făcăleţ (ALR 1971: 520). - Din tocană + -ău.tocmíş, -uri, (tocmeală), s.n. - 1. Înţelegere, negociere, târguială; acord,convenţie. 2. Logodnă: "Vine şi vameşul / Şi ne strică tocmişul" (Bârlea 1924 II:249). - Din tocmi (< sl. tŭkŭmiti) + -iş.tocormán, -uri, s.n. - 1. Nutreţ obţinut din plante furajere. 2. Ovăz (sau porumb)semănat des şi recoltat ca nutreţ. Atestat doar în Trans. şi Maram. - Din magh.takarmány (MDA).

toflánă, adj. - (ref. la găini) Cu pene pe lăbi (Faiciuc 1998). - Cf. toflă (< germ.Toffel "papuc").tofológ, -i, -loagă, (toflagă), adj. - Om leneş, care se mişcă greu; molâu (Hotea2006). - Cf. fofolog.tói, -uri, s.n. - Ceartă, sfadă. - Din tc. toy "banchet, ospăţ" (DER, DEX).toí, toiesc , vb. intranz. - A certa, a mustra, a sfădi: "Cu armele ţurgăluind / Şi dingură jib toind" (Bârlea 1924: 9). - Din toi "ceartă".



toít, -ă, adj. - Certat (cu cineva): "Faceţi bine şi viniţi, / Să nu umblăm şi noi toiţi" (Bilţiu 1990: 72). - Din toi "ceartă" + -it.tojmági, (toşmaj, tuoşmaj), s.m. - (gastr.) Tăiţei (paste făinoase); laşt'e, răstăuţe:"Mi-ai făcut nişte tojmaji , / Numai cu boii să-i traji" (Bilţiu 1990: 93). Termenatestat în zona Vişeu, Moisei, Borşa (ALR 1971: 305). Circulaţie intensă în zonaMoldovei. Toşmag, poreclă în Dragomireşti. - Din tc. tutmac, cf. rus. tukmacĭ

(DER).tolcér , -e, s.n. - Pâlnie. - Din magh. tölcsér "pâlnie".tolopắţ, -uri, s.n. - Deschidere circulară situată lângă vatra cuptorului cu şăs şiutilizată pentru uscarea obiectelor în timpul iernii. Acest adaos al vetrei, întâlnit lacele mai vechi forme de cuptoare din Lăpuş, este caracteristic zonei şi apareextrem de rar în alte părţi ale ţării (Stoica, Pop 1984: 81). - Et. nec.tomálă, -ele, -i, s.f. - 1. Întocmire, învoială (Ţiplea 1906). 2. Ospăţ înainte denuntă; credinţă, logodnă (Memoria 2001). - Din s. dial. tomneală "potrivire".tómna, (tumna), adv. - Tocmai, chiar: "Facu-şi drum pe unde nu-i, / Tumna

p’ângă casa lui" (Calendar 1980: 99). - Din tocmai (< sl. tŭkŭma).tomní, tomnesc , (tocmi), vb. tranz. - 1. A repara, a drege: "Şi-o bătut mama petata / De ce n-o tomn'it covata" (Calendar 1980: 16). 2. A aranja, a ordona: "Zinăbatăr până-n prag / Şi-mi tomn'e cununa-n cap" (Memoria 2001: 108). - Din tocmi"a repara" (< sl. tŭkŭmiti).tomoiágă, s.f. - 1. Iarbă cosită (Antologie 1980): "Mai bine, mândruţ, m-oi fa /Tomoiagă pă dumbravă, / M-a ciunta cui i-oi si dragă" (Antologie 1980: 320). 2.Toponim în Maramureş. 3. Nume frecvent în zona Moisei. - Et. nec.ton, -uri, s.n. - 1. Vas de lemn în care se pune varza la acrit; budâi (ALR 1971:331): "De curet’i din ton, murat" (Calendar 1980: 16). 2. Butoi din doage de lemn

în care se ţine vinul; bute (ALR 1971: 487). - Din germ. Tonne "butoi" (MDA).topăncúţ, s.m. - 1. Opincă. 2. Papuci (de obicei croşetaţi) (Birdaş, 1994, Rohia).- Din topancă (< magh. topánka); germ. Opanke "opincă".topílă, -e, (topt'ilă), s.f. - Groapă cu apă unde se pune cânepa la topit şi care areun şanţ de intrare a apei şi un altul de scurgere, amenajate pe malul unei ape:"De-ai fi tu bărbat cu milă / Duce-o-ai şi la topt'ilă" (Bilţiu 2002: 250). - Din srb.topilo (MDA).torcăţắl, s.m. - v. turcăţăl.torján, -uri, s.n. - Coada de lemn a măturii: "Cu torjanu măturii" (Bârlea 1924:

201). - Cf. strujan (din struji "a strivi, a ciopli").torojní, torojnesc, (toroşti), vb. refl. - A se zdrobi: "Ş-o picat badea pe oauă, /Oauăle s-o torojnit" (Bârlea 1924 II: 217). - Cf. magh. tor "a (se) zdrobi"; Formăexpresivă (MDA).tórt, -uri, s.n. - Fir tors de cânepă sau in; pânză, ţesătură din fire de cânepă: "Euport cămaşă de tort / Şi mândruţii drag i port" (Şteţco 1990: 314). - Lat. tortus.toşmáj - v. tojmaj.



totolóz, -i, (totoloţ), s.n. - Făină neamestecată, care se strânge ghemotoc şirămâne nefiartă: "Cum se face totoloz / Ca tocana cea de orz" (Bârlea 1924 II:276). - Formă expresivă; Probabil cf. tot "întreg" (< lat. totus).tráistă, -e, s.f. - Sac mic, făcut din pânză groasă ori din lână, în care se punemerindea; straiţă: "Multă lume-ar vre' purta / Clopu', pana şi traista" (Şteţco 1990:343). - Termen autohton, cf. alb. trastë, trajstë (Hasdeu 1894, Brâncuşi 1983);

Din rom. provin magh. tarisznya, ucr. tajstra, rus. taistra.tráge, trag , vb tranz. - A zice, a intepreta la un instrument muzical sau vocal, acânta. Probabil sensul primar a fost de "a cânta la vioară; a trage cu arcuşul":"Eu să-mi trag una de jele" (Ieud 1987). - Lat. *tragere (= trahere).tráre, trăiri - Curte, gospodărie: "Gospodăriile au o structură neomogenă, cutrăiri (curţi) mai largi sau mai strâmte, în completarea cărora se găsesc micigrădini de legume" (Faiciuc 1998: 45; Dragomireşti); "Porţile serveau ca intrare întrare" (idem, 83). - Et. nec.trăgăná, vb. intranz. - 1. A cânta, a doini: "Mândră-i horea, săraca / Da’ nu-i cine-

o trăgăna" (Calendar 1980: 51). 2. A adia, a bate: "Vântu trăgănară, / Merelept'icară" (Calendar 1980: t. 14). - Din trage "a cânta".trăgấn, -e, (tragăn), s.n. - Boală a vitelor produsă de o ciupercă, caracterizatăprin apariţia unor umflături. "Bubă ca şi mărinu" (Papahagi 1925): "Tragân arevaca când nu pulpa întreagă, ci numai o ţâţă, două se umflă. Leacul: o fatătrebuie să înconjure pulpa cu poala cămeşei, zicând: «Fugi, trăgătoare / Că te-ajunge poală / De fată fecioară" (Ţiplea 1906: 514). - Lat. *traginare (Puşcariu,Rosetti, Candrea cf. DER).trấmbiţă, -e, (trâmbd'iţă, trâmbiţătoare), s.f. - Instrument muzical pastoral; tulnic:"Lung de 2,90 m până la 3,10 şi făcut din lemn uşor învelit în tinichea, ea

[trâmbiţa] este un instrument eminamente păstoresc, din care se cântă cu mânarezemată cu cotul în coapsă" (Papahagi 1925). - Din sl. trabica (DER, DEX). Dinrom. provine ucr. trymbita (Candrea).trăsúră, -uri, -ure, s.f. - Cusătură cu modele româneşti, pe fond negru (în satelede pe Mara şi Cosău). Sens atestat doar în Maram. - Din tras + -ură.treásc, -uri, s.n. - Tun mic, primitiv, folosit în trecut pentru a produce jocuri deartificii sau pocnituri la petreceri, la serbări (Coman 2004). - Din sl. trĕskŭ (DEX).trebăluí, trebăluiesc , vb. intranz. - A lucra, a face tot felul de treburi mărunte: "Nuni-i lene a lucra şi de dimineaţa până seara trebăluim" (Iadara, 2011). - Din

treabă (< sl. trěba) + -ălui.tréncheş, -ă, adj. - Uşor ameţit din cauza băuturii; pilit, cherchelit; şumăn,hamot’it (ALR 1969: 228). - Din trenchi (cf. trinc < germ. trink) + -eş (MDA).tricolíci, s.m. - (mit.) v. vârcolac.tricozắnie, -ii, s.f. - În expr. a face tricozănii = a face ceva nepermis, cevaamendabil. - Et. nec. (MDA).trínci, -uri, s.n. - Ţuica de la urmă, după a doua distilare, "coada"; ţuslă. - Dingerm. trink.



tríşcă, trişte, s.f. - Instrument muzical de suflat, specific păstoresc, asemănător cu un fluier fără găuri: "Au o lungime de 15-20 cm. şi sunt din lemn de cireş.Păcurarii suflă din ele tot timpul zilei, când umblă cu oile la nedeie" (Morariu1937: 178). - Creaţie expresivă, cf. tilincă (DER).troácă, troci , s.f. - 1. Cutie; şcotuie. Troacă de moşi ni = cutie de chibrituri. 2.Recipient din lemn sau tablă în care se dă mâncare la porci; albie; valău, halău

(ALR 1971: 297). - Din germ. dial. Trog.troágăr , -e, s.f. - 1. Targă. 2. Căruţă mare (Lenghel 1979): "Tăt v-o dus cutrenurile / Şi 'napoi cu troagările" (Papahagi 1925: 203; Vişeu de Jos). - Dingerm. Träger "cărăuş, hamal; vehicul".troágnă, -e, s.f. - (înv.) 1. Secreţia mucoasei nazale; zalfă (ALR 1969: 59). 2.Guturai, răceală: "Îi plin de troagnă, cum zicea demult" (ALR 1969: 170). - Et.nec. (MDA).trócă, adj. fem. - Mică, scundă de înălţime. Opusul lui marţole "înaltă" (ALR1969: XIX). - Et. nec.

troián, troiene, s.n. - 1. Îngrămădire mare de zăpadă; nămete, morman,grămadă. 2. (top.) Muntele Traianul (Troianul, în denumirea locală) din hotarulSăcelului, în amintirea împăratului care stăpânea o parte din Dacia (Filipaşcu1940: 17). ■ La sud de Moisei se află "muntele Traian, de unde izvorăşte pârâulDragoş" (Demeter, Marin, 1935, 99). Legenda spune că pe muntele Troian dinLăpuş trăiau mai demult uriaşii. "Spuneau că pe Şes, pe Troian, între Groşi şiSuciu erau nişte oameni foarte mari, faţă de cum suntem noi, cei de astăzi"(Bilţiu 1999: 146). "Cimitirele tumulare propriu-zise apar în nordul Transilvanieiabia în bronzul târziu. Un astfel de cimitir se afla pe terasa înaltă, lungă de câţivakm şi lată de mai multe sute de metri, numită Troian, din stânga râului Suciu

(Ţibleş), la aproximativ 1,5 km nord-est de localitatea Suciu de Sus" (Marmaţia2003: 123). 3. (astr.) În expr. Drumu lui Troian (Ieud, Rozavlea, Săcel) sauCărarea lui Stroian (Giuleşti) - pentru Calea Lactee (ALR 1973: 661). - 1. DinTraian, referitor la împăratul roman Marcus Ulpius Traianus, cuceritorul Daciei;"Cultul său a devenit obligatoriu şi în noua provincie. Traian s-a păstrat în culturamitică a românilor ca un fel de zeu, legat de ritualul Anului Nou, când se serbaprimăvara" (Kernbach 1989). 2. Din sl. trojanŭ (Cihac, Şeineanu, Tiktin, cf. DER),cf. srb. trojan. "Derivarea directă din lat. Traianus nu este posibilă fonetic.

Amintirea lui Traian nu s-a păstrat în obiceiurile populare româneşti" (DER);

Probabil din sl. trojanŭ (DEX). 3. "Acest cuvânt daco-român se aseamănă, dupăsens şi formă, cu veneţ. trodzo, friulan troi etc. şi acoperă sinonime viabile în altedialecte din regiunea Alpilor. Acestea derivă din preromanicele *trojiu-, *troiu-,"drum de picior, cărare". În limba română, din baza autohtonă *troiu+suf. -an, s-aformat der. troian (Giuglea 1944).tróiţă, troiţe, s.f. - Cruce mare de lemn sau de piatră aşezată la răspântii;răstignire. Cea mai veche troiţă de hotar din Maramureş este Troiţa Rednicenilor



(Berbeşti), din sec. XVIII. În expr . a sta troiţă = a sta nemişcat: "Şi cu mâiniletroiţă se roagă" (Memoria 2001: 33). - Din sl. troica.tronf , - uri, s.n. - Atu (la cărţile de joc). - Din magh. tromf (< germ. Trumpf).tropotí, tropotesc , vb. intranz. - A juca, a dansa; a lovi pământul cu picioarele întimpul dansului: "Şi mândrele tropotind" (Papahagi 1925: 74). - Din trop (formăonomatopeică) + -oti.

tróscot¹, -e, s.n. - Zgomot, trosnet, gălăgie: "Troscot în pădure" (Papahagi 1925:299). - Din trosc "cuvânt care imită zgomotul produs de o trosnitură, de o rupere"(formă onomatopeică) + -ot.tróscot², (troscoţel), s.m. - (bot.) Plantă erbacee, cu tulpina ramificată, cu floriverzi. Iarbă roşie (Polygonum aviculare L). - Din sl. troskotŭ.trúdă, trude, s.f. - Oboseală, osteneală, strădanie, efort. - Din sl. trudǔ "muncă".trudí, trudesc , vb. intranz. şi refl. - A munci din greu, a depune efort; a se osteni:"Că de când trudesc cu voi / Da’-s mai albu decât voi" (Papahagi 1925: 238). -Din sl. truditi.

trúhu, interj. - Cuvânt care imită sunetul trâmbiţei: "Truhu, mamă, truhu, tată /Oile furatu. / Trihuri, huratu / Pă mine legatu" (Antologie 1980: 373). - Formăonomatopeică.trúşcă, truşt'e, s.f. - Curcă (Maleagris gallopavo), pasăre de curte. Atestat însatele de pe Iza, Vişeu, dar şi Budeşti, Hoteni. - Din ucr. truška (MDA).truşcói, s.m. - Curcan. - Din truşcă + -oi.túduman, -i, s.m. - 1. Strigăt de ajutor. 2. Incendiu, pârjol, foc mare: "De-oi maitrage mai o vară / Te las lume-n foc şi pară. / De-oi mai trage mai un an / Te las,lume,-n tuduman" (Calendar 1980: 90; Valea Stejarului). - Din magh. todomány(MDA).

tudumăní, tudumănesc , vb. intranz. - A striga, a ţipa, a zbiera (pentru a chema în ajutor): "Când cineva s-a rătăcit şi strigă în codru, cel care aude întreabă:«Măi, cine se tudumăne?»" (Calendar 1980: 109). Atestat şi în Maramureşul dindreapta Tisei sub forma todomăni "a ţipa" (DRDT). - Din tuduman.tugleán, tugleni , s.n. - Partea rămasă din tulpina porumbului după recoltare;bâlie, tuljan: "Vântu' aducea pe sus şi tugleni cu el" (Bilţiu 1999: 105). Formăneat. - Probabil din tuljan, cu un intermediar tulean, tulan.tuí, tuiesc , vb. tranz. - 1. A lovi (Papahagi 1925). 2. A înnebuni (pe cineva)(DER). Cf. adj. tui "ţicnit, nebun" (Bulgăr 2007). - Creaţie expresivă (DER).

túioş, -a, adj. - Nebun, zăpăcit. - Din tui + -oş.tul, -ă, adj. - Mut; slab de minte, prostănac. - Cf. trul (< germ. Troll).tulán, tuleni , (tulian, tulean, tuleu), s.n. - Tulpină de porumb (în zona Săcel,Moisei, Borşa); jmet’elină, bâlie, turjan (ALR 1971: 406): "Priponit de un tulean" (Şteţco 1990: 157). - Din sl. tulŭ "cilindru gol" (Cihac, Candrea cf. DER).tulipán, -e, s.n. - (bot.) Lalea (Tulipa gesneriana). - Cf. magh. tulipán, germ.Tulipan(e) (MDA).



tulúc, -i, s.m. - 1. Viţel, juncan: "Om tare cât doi tuluci, adică doi junci" (A. Radu1941: 14). 2. Pui de urs (în Săcel, Vişeu şi Borşa) (ALR 1973: 576). Tulucu,poreclă în Dragomireşti. - Din magh. tulok "junc" (Ţiplea 1906).túmna, (tomna), adv. - Tocmai, chiar. - Cf. tocmai (< sl. tokma).tupí, tupt'esc , (utupt'i, hutupt'i), vb. intranz. - 1. A se ascunde, a se piti: "Şi piatrao răsturnaţi / Şi-ntr-aceie vă utuptiţi / Şi-ntr-aceie vă porciţi" (Bilţiu 1990: 290). 2.

A se astupa la ochi: "Un jucător ascunzânzdu-şi ochii cu mâinile se spune cătupt'eşte, în timp ce ceilalţi se ascund prin grajduri, coteţe sau alte cotloane"(Lenghel 1979: 222). - Probabil din astupa (< lat. adstuppare, de la stuppa); Cf.piti, tupila (MDA).túpu, s.m. - În expr. de-a tupu = de-a ascunselea. Cel care se astupă la ochi. -Din tupi.turcăţắl, (torcăţăl), s.m. - (bot.) Holbură: "Pă Iza-n jos, holbură; îi spunemtorcăţăl pentru că să torce sângur pângă mălai, ca siru pă fus când torce femeia"(ALR 1971: 409; Moisei). - Din toarce (< lat. troquere, cf. it. torcere) + -ăţăl.

turdulucá, vb. refl. şi intranz. - A (se) rostogoli. - Din turduluc "tăvălug".turiác, s.n. (tureac) - Carâmbul cizmei: "Fă-mă, Doamne, liliac / La mândruca înturiac" (Bârlea 1924 I: 218). - Et. nec. (DEX).turíş, -uri, s.n. - 1. Loc improvizat prin bătătorirea zăpezii, unde se pune nutreţul,direct pe pământ, pentru hrănirea oilor, iarna (Bilţiu 1990). 2. Paie rămase de lavitele cornute, care se dau cailor (Bud 1908). 3. Ţarc (turişte): "În turişul oilor"(Lenghel 1985: 221). - Cf. turişte, torişte (< bg. torište) (MDA).túriţă, -e, s.f. - (bot.) Plantă erbacee cu flori albe sau verzi, acoperite cu peri,care se agaţă de hainele oamenilor şi de lâna oilor (Agrimonia eupatoria L.).Buruiană de friguri. Se foloseşte în medicina populară pentru boli de plămâni

(Borza 1968: 12): "Frunză verde de turiţă / Am drăguţ peste uliţă" (Bârlea 1924 I:249). - Din srb. turica (DEX).turliptin, -i, s.m. - (bot.) Afin sălbatic, chiperul lupului, lemn câinesc (Daphnemezereum). Se foloseşte în medicina populară contra durerilor de dinţi şi pentruspălarea vitelor contra păduchilor (Borza 1968: 57). - Et. nec. (MDA).túrmătă, turmete, s.f. - Pleavă, gozuri; resturi rezultate din treieratul grâului: "Înpaie ne-om împiedica, / În turmată ne-om îneca" (Memoria 2004-bis: 1.361). - Cf.târnomată (< bg. tărnomet) (MDA).turş, -i, (târş), s.m. - 1. Pădure tânără. 2. Specie de brad pitic. 3. Copac mic,

arbust: "Turşuleţ mărunt era / Când eram de vârsta ta" (Memoria 2004-bis:1.195); "Caprele, mânca-le-ar lupii, / Că mă poartă pân tăţ turşii" (Bilţiu 1990: 61;Cupşeni-Lăpuş). - Din slv. trš.túrtă, turte, s.f. - (gastr.) Foaie sau "pătură de aluat" din care se fac tăieţeii (ALR1971: 306). - Lat *turta (= torta "pâine rotundă").turtulúc, -i, s.m. - Bulgăre (de zăpadă); bruj, bulz, boţ (ALR 1973: 667). - Dinturduluc.turtulucá, vb. refl. şi intranz. - A (se) rostogoli (Hotea 2006). - Din turtuluc.



tut, -ă, adj. - Prost, tont (Ţiplea 1906). - Din germ. Tute.tuz, -uri, s.n. - Cureaua de la îmblăciu; oglăji. - Probabil cf. tuzluc (< tc. tozluk).tuzmultúră, adj. s. - Cu părul vâlvoi, nepieptănat. Poreclă dată unor femei, înOnceşti (ALR 1969). - Et. nec. (MDA).



Ţ

ţáglă, -e, s.f. - Zăvor de la uşă; vârtej, riglu, batcă (ALR 1971: 265). - Probabildin germ. Zaggel "partea ascuţită a unui par, care intră în pământ".ţáigăr , -e, s.n. - Arătător la ceasornic. Termen atestat în Maramureşul dindreapta Tisei (DRT) şi în zona Banatului (Mihai 2007). - Din germ. Zeiger

"indicator".ţáic, -uri, (ţaică, în Mold.), s.n. - 1. Drojdie. Atestat în Săpânţa. (ALR 1971: 522).2. Cantiate mică de aluat dospit. - Din magh. cájg (MDA).ţapín, -ă, s.n., (ţapină, -e, s.f.) - Unealtă pentru ridicarea / manipularea lemnului

în pădure. "Un fel de secure vârfuită servind la transportul buştenilor" (Papahagi1925). Termen general în Carpaţii româneşti (sapin, în sudul Trans., cf. ALR1956: 617): "Lua-i ţapinu-n spinare" (Şteţco 1990: 232). - Din ţap > ţapin (de laforma uneltei); cuv. ţap se regăseşte şi în dial. arom., dar nu şi în limba latină,deci este un cuv. daco-român, autohton (Papahagi); Lat. sapienus "brad",

provenit dintr-un cuvânt prelatin, probabil galic, sapus sau sappa (sappo + pinus= sapinus). "Existenţa în italiana sudică a derivatului zapino "brad" explică, dupăpărerea noastră, fără nici un echivoc, originea termenului românesc actual ţapin(unealtă, pârghie utilizată de butinarii maramureşeni pentru ridicarea, încărcareaşi stivuirea buştenilor), din lat. sapinus, în înţelesul de lemn bun de lucru" (Bologa Acta Musei 2002: 369); Din germ. Zapin, Zappin (Ţurcanu 2005: 42).ţapinár , -i, s.m. - Butinar, lucrător la pădure; barabor (în Borşa): "Nu da,Doamne, numănui / Viaţa ţapinarului " (Bilţiu 1990: 385). - Din ţapină + -ar.ţáră, ţări , s.f. - 1.Teritoriu ale cărui contururi geografice pot fi precizate şi care secaracterizează prin trăsături distincte ale culturii populare. O entitate spirituală în

care oamenii au aceiaşi imagine despre lumea din afară, aceleaşi norme înrelaţiile dintre ei, aceleaşi comportamente. O ţară este pentru ei o stare deconştiinţă, este identitatea pe care o preţuiesc şi de care sunt mândri. O ţarăeste o uniune neîntâmplătoare de comunităţi formate din neamuri corelate etnic,potrivit statutului fiecăruia (M. Pop 1984: 5-6). Ţara Maramureşului, ŢaraLăpuşului, Ţara Chioarului, Ţara Codrului etc. 2. Spaţiu intravilan al localităţilor de la poalele muntelui, situate pe malurile cursurilor de apă: "Voi la ţară-ţi coborî"(TM 4); "Şi zburară jos, la ţară, / La fântâna gălbioară" (Calendar 1980: t. 11);(ref. la termenul vaiog): "Se foloseşte la ţară, adică în satele de şes" (ALR 1971:

246). 3. Gospodăria şi satul, mai puţin muntele şi codrul: "Că-i fată din satulmeu / (...); / Că-i fată din a me ţară" (Calendar 1980: 74); "Poate rămâne satu' /Dacă nu eşti, bade, tu; / Poate rămâne ţara / Dacă nu eşti dumăta" (Calendar 1980: 93); 4. Lumea de dincolo, Celălalt Tărâm: "Mândruc, struţuc de violă /Unde meri în altă ţară / Cu moartea de-a subsuoară?" (Calendar 1980: 112).Drumu' Ţării , “drumul principal sau strada principală de la şosea", toponimsemnalat în toate localităţile din Maramureş (Faiciuc 1998). - Lat. terra "pământ";



în celelate limbi romanice, sensul de ţară a fost acoperit de urmaşii lat."pagensis" > it. paese, fr. pays, spais, ptg. pais (Rîpeanu 2001).ţarc, -uri, s.n. - Loc îngrădit unde se adăpostesc sau se închid mieii. "Existăadăposturi pentru miei numite ţarcuri . Un ţarc are o lungime de 3-4 m şi o lăţimede 2-2,5 m, cu o suprafaţă de 35-40 m. Are doi pereţi în lungime, cu o înălţimede 35-40 cm, pe care se reazămă acoperişul, care are două înclinaţii şi doi pereţi

în lăţime, care de asemenea sprijină acoperişul, având în mijloc o înălţime de1,40 m" (Georgeoni 1936: 51): "În strunguţa oilor / Şi-n ţărcuţu mielor" (Papahagi1925: t. CCCLII). - Cuvânt autohton, cf. alb. thark (Philippide 1928, Rosetti 1962,Russu 1981, Brâncuşi 1983, MDA); "Un i.-e. *tuer- (a cuprinde, a închide, a

îngrădi) > *tuer-ko- a dat un indigen *tercu-, dezvoltat în chip normal la rom.ţarcu, peste care s-a suprapus un lexic lat. staul, staur (stabulum), alăturându-seulterior termenii de împrumut ocol, obor etc." (Russu 1981: 403-405); Cuv. rom.preluat în ucr.: carok, carka "ţarc" (Candrea), în slovacă - carek, în ngr. - tsarcos,prin dial. arom. (Macrea 1970: 15).

ţárcă, s.f. - 1. Sarcă, coţofană (Pica caudata). 2. (Ref. la capre) Negru cu alb(Precup 1926). - Din magh. szarka (< sl. svraka).ţárină, -e, (ţarnă, ţarincă), s.f. - În Maramureş: "locul oprit de la păşunat; fânaţ,semănături" (Budeşti); "loc oprit pentru umblatul vitelor" (Giuleşti); "unde cosâmşi săpăm şi nu umblă marhă" (Berbeşti); "teren arabil" (Vadu Izei); "ţarină senumeşte o grădină de pascalău; ţarină se numeşte restul hotarului" (Strâmtura);"ţarinca e aproape de sat; ţarina mare e mai departe" (Rozavlea); "hotarul curecoltă cu tot" (Vişeu de Jos); "tot ce nu este pe imaş" (Petrova), (ALR 1973:793). Ţarină "ţârnă" (Papahagi 1925): "Tata-i sub ţârna uscată" (idem, 169, t.XXX), cu sensul de ţărână, pământ; "acea parte a ogoarelor care înconjoară

vatra satului" (J. Cuisener, 2000); "câmp semănat, ogor; holdele şi fâneţelecuprinse la un loc" (Russu 1981); În exp. ţarina de fân = cosalău (ALR 1971:422): "...Tăt o aldină galbină / Ş-oi zbura peste ţarină" (Ţiplea 1906: 438). -Termenul autohton (Russu 1981: 405-406).ţăl, -uri, s.n. - (înv.) Ţintă, punct. “Locul unde trebuie să se ajungă la jocul cumingea (Calendar 2007). - Din germ. Ziel "punctul care trebuie nimerit când setrage cu o armă; cătarea puştii", cf. rus. ţel, magh. cel.ţălí, ţălesc , (ţeli), vb. tranz. - A nimeri, a ţinti (Lenghel 1979; Bârsana). Forma aţeli este semnalată, cu acelaşi înţeles, în Banat şi Transilvania (Mihai 2007). -

Din germ. zielen "a ochi" (Ţurcanu).ţăpár , -e, s.f. - Botă ascuţită care ia ouă (Papahagi 1925). - Dată fiind formauneltei, termenul ar putea fi der. din ţap + -ar sau ţeapă (cf. sl. čepati "adespica").ţăpúşcă, ţăpuşte, (ţăpuşă, ţepuşă), s.f. - Par ascuţit la un capăt; ţăpuşcă, ţeapă(Papahagi 1925). - Din ţeapă + -uşcă.ţărcălám, -uri, s.n. (ţârcălam, ţârcular) - 1. Compas din lemn cu două braţe lungide 0,30-0,35 m. şi un spin transversal, utilizat în trasarea ornamentelor (linii



curbe) pe obiectele casnice din lemn (Stoica, Pop 1984; Şainelic 1986):"Împistrătura se făcea cu horjul şi ţărcălamul (compasul cu o ureche de horj), prinexcizarea foarte fină a liniilor trasate cu aceste unelte" (Mirescu 2006: p.126). 2.Motiv ornamental sub formă de rozetă, numit astfel după numele uneltei cu carese execută conturul (Stoica, Pop 1984: 47). - Din magh. cirkalom (< lat. circulum)(Tiktin; DEX); Din germ. Zirkel (< lat. circulum) (Ţurcanu 2005).

ţărnós, -oasă, adj. - Pământ fărâmicios; puhab. “Pământ afânat care se spargeuşor şi curge printre degete" (ALR 1956: 12). - Din ţărânos (< ţărână "pământ").ţărţắm, -uri, s.n. - Unelte de lucru. Atestat doar ca şi poreclă (în Groşi / Satu Noude Jos) pentru felul cum persoana respectivă numea uneltele de lucru (ţărţăm),termen atipic pentru localnici şi neutilizat în vorbirea curentă. - Din magh.szerszám "unelte, scule".ţărúză, -e, (ţeruză, ţărujă), s.f. - Condei (de piatră); plăibaz (ALR 1965: 915).Cărbune de scris pe tăbliţă (Ţurcanu 2008). Cu sensul de "creion" atestat înGiuleşti, Vad, Săpânţa, Sighet, Rona, Ieud, Dragomireşti (ALR 1973: 691), dar şi

în satele rom. din dreapta Tisei (DRT). Termen atestat în Trans., Maram. şiBanat. - Din magh. ceruza "creion" (Ţurcanu 2008: 92).ţâdúlă, -e, (ţidulă), s.f. - Hârtie, scrisoare, bilet, răvaş. - Din ucr. cidula (DEX); Cf.lat. cadula, germ. Zettel, magh. cédula (Ţurcanu).ţâflóc, -uri, s.n. - (anat.) Omuşorul din cerul gurii; împărătuş (ALR 1969: 62). -Probabil cf. ţâflă (var. de la ţeh "bucată de lemn, băţ" < sas. zeche, din germ.Zeichen "semn de hotar").ţâncúşă, -e, s.f. - Cui gros fixat în stâlpul porţilor; împreună cu batca serveşte la

închiderea porţii (Nistor 1977). - Din ţanc (et. nec.) + -uşă (MDA); Cf. germ.Zinken (Ţurcanu).

ţấnţaş, -ă, adj. - Fudul, semeţ, mândru; arogant: "Se ţinea tare ţânţaş, că eranumai singur la chetori" (Bilţiu 1999: 196). Ţânţaş, nume de familie (iniţial eposibil să fi fost o poreclă sau un supranume). - Din ţanţoş "orgolios, arogant".ţâpá, ţâp, (ţipa), vb. intranz. - (înv.) 1. A arunca, a azvârli, a trânti, a da jos:"Numa-o mână mi-o ţâpa, / Tri şi patru mi-oi afla" (Calendar 1980: 75). 2. Aalunga, a îndepărta: "De la munte m-o ţâpat / La hotar nu m-o lăsat" (Calendar 1980: 32). În textele vechi apare mai frecvent forma a ţipa: "C-a mere la vlădicie /Şi m-a ţipa din popie" (Bârlea 1924: 28). - Et. nec. (DEX, DER).ţâpătúră, -uri, s.f. - (mag.) Azvârlitură; orice obiect vrăjit şi aruncat în drum,

socotit ca aducător de rele (Papahagi 1925). "Cârpe legate cu mai multe noduri în care se leagă seminţe, păr din cap, oase mici sfărâmate, carne stricată etc.,care se aruncă în grădiniţă la fete şi la feciori, pentru a aduce răul în casa lor"(Hotea 2006). - Din ţâpa + -tură.ţâpurí, ţâporesc , (ţipuri), vb. intranz. - 1. (Despre oameni) A chiui, a striga: "Căm-i drag a ţâpuri " (Şteţco 1990: 325). 2. (Despre copii) A plânge cu hohote:"Pruncu-n scaldă ţâpure" (Memoria 2001: 105). 3. A rosti strigături în timpul unuidans popular. - Cf. ţipa.



ţâpotí, ţâpotesc , (ţipoti), vb. intranz. - 1. A ţipa, a striga, a chiui. 2. A plânge, asuspina. - Din ţipa + -oti.ţâpóu, s.n. - v. ţipou.ţârái, s.f. - În expr. ţâraiu mieilor = zăpada ce cade la începutul primăverii (ALR1961: 797). - Din ţârăi.ţấră, -e, s.f. - Cantitate mică din ceva. O ţâră = un pic, un strop, puţin. În expr. a

se face ţâră = a se rupe, a se face bucăţi. "Că de nu-i îndărăpta, / Din vârv până-n rădăcină / Te fac ţâră şi făină" (Papahagi 1925: 280). - Posibil cuvânt autohton(Brâncuşi 1983); Cf. alb. cërre (MDA).ţârcotí, ţârcotesc , vb. intranz. - 1. A curge slab, a picura. 2. A plânge cu lacrimi.3. A ploua mărunt. 4. A mulge ultimii stropi de lapte. - Din ţârc (cf. alb. cërkë"strop") + -oti.ţârâí, ţârâiesc , vb. intranz. - 1. A curge slab, a picura. 2. A ploua mărunt. 3. Aproduce un zgomot strident. - Din ţâr, creaţie expresivă ce imită ţiuitul (DER).ţâţấnă, -i, s.f. - Balama: "Cu apa îl stropeşti, îl uzi, o ţâpi la ţăţăna uşii..." (Bilţiu

1990: 295). - Lat. *titina (DEX).ţébeş, -ă, -şi, adj. - (înv.) (Ref. la vânt) Tăios, ascuţit, friguros; "ţeapăn, puternic"(Papahagi 1925): "Un vânt ţebeş a sufla" (Papahagi 1925; Ieud). - Din magh.sebes (MDA).ţelí, vb. tranz. - v. ţăli.ţepúşă, s.f. - v. ţăpuşcă.ţicléu, ţiclaie, (ţiclă, ţiclău), s.n. - Stâncă foarte ascuţită, vârf de deal, pisc.

Atestat ca toponim în Odeşti (Codru): Ţicleu, deal alungit între două pâraie carese întâlnesc (Odobescu 1973) şi Rohia (Lăpuş): Ţiclei (Ţiglău, Ciclău, Ţicui,Chicera) "numele unui bot de deal aşezat între Valea Ursului şi Valea Parâncului

(Birdaş, 1994, 46): "Zdeară puii şoimului / Pă ţiclele ptetrilor" (Ţiplea 1906: 501). -Din magh. szikla "stâncă" (DEX); Poate proveni din traco-dacicul kikela "cap"(Birdas 1994).ţidúlă, s.f. - v. ţâdulă.ţifră, -e, s.f. - 1. Oaie. 2. Căţea. - Din magh. cifra (MDA).ţifrăşág, -uri, s.n. - 1. Podoabă, ornament, împestriţătură: "Cal fără ţifrăşag , /Capu' fără comănac" (Bârlea 1924: 13). 2. Frumuseţe închipuită, moft: "Nu mai

îmble cu atâtea ţifrăşaguri " (Faiciuc 1998). Termen atestat în Transilvania şiMaramureş. - Din magh. cifraság "ornament" (MDA).

ţigán, -i, (ţâgan), s.m. - 1. Poreclă dată locuitorilor din Deseşti: "D’esăşten’ii îsţâgani, d’ipce-s negri, ş-încă nu-s aşa ruşânoş" (Papahagi 1925: t. DXXIII). 2.Ţiganu, vârf (1.222 m.) pe platoul vulcanic maramureşean. - Din sl. ciganinǔ, cf.rus. ţâgan, gr. athingainos.ţigáncă, adj. f. - (ref. la oi) Cu lâna de culoare neagră (Precup 1926: 24). - Dinţigan.ţingălấu, s.m. - v. ţurgălău.



ţintirím, -uri, (ţântirim, sintirim, sântirim), s.m. - Cimitirul din apropierea bisericii(Ţiplea 1906; Bud 1908). ALR (1969: 243): "Ţînt’irim se numeşte cel de labiserică" (Giuleşti); "Ţînt’irim se numeşte cel de la biserică; acolo se îngroapăbogaţii" (Berbeşti). "Dacă e afară din sat se numeşte temeteu" (Ţiplea 1906)."Unde să ne întâlnim, / În poartă la ţintirim" (Şteţco 1990: 53). Termenul e atestat

în Trans., Maram. şi Bucovina. ■ Cel mai cunoscut ţintirim din Maramureş este

Cimitirul Vesel din Săpânţa, operă (parţială) a artistului Ioan Stan Pătraş (1908-1977). Cimitirul este alcătuit, în exclusivitate, din cruci (troiţe) de lemn, pictate înculori vii (se remarcă "albastrul de Săpânţa"), pe care sunt incizate texte (poeme)de factură satirică referitoare la viaţa şi activitatea celui decedat: "Ne odihnim pevecie / Stan Vasile cu soţie. / Cât am trăit pe pământ / Am lucrat, nu am şezut /Şi de toate am avut. / Cu coasa-n iarbă am cosât, / Babă de treabă am avut, /Prânzu l-au adus la rând / Tuma când am fost flămând. / Moşu a trăit 74 de ani,baba 76 (1950)". - Lat. coementerium, prin intermediul magh. cinterem(Densusianu).

ţipurí, vb. intranz. - v. ţâpuri.ţipóu, ţipoi , (ţâpou, ţipău), s.n. - Pâine mică, rotundă, făcută din făină de grâu, lanuntă: "Apoi pă masă sunt mâncări, ţipoi de grâu..." (Papahagi 1925: t. DXXXV)."Mi-ai făcut nişte ţipoi / Cât o roată dinapoi" (Bilţiu 1990: 93). Atestat în Trans. deNord. - Din magh. cipó "pâinişoară".ţipţărái - Cartier în localitatea Vişeu, unde au locuit urmaşii coloniştilor germani.Uliţa Ţipţăraiului , toponim în Rozavlea (Caia 2002: 34). - Din germ. Zipser-Reihe(Ţurcanu).ţípţer , -i, (ţipţăr), s.m. - Colonist de etnie germană, originari din regiunea Zips(Munţii Tatra), aduşi de administraţia austriacă în a doua jumătate a sec. XVIII în

zona Vişeu, în scopul exploatării sistematice a pădurilor. - Din germ. zipser "locuitor din Zips".ţitrón, ţitroane, s.n. - (bot.) 1. Lămâi (Citrus limon); limon, lemon, citroană.Termen atestat în Transilvania, Maramureş şi Bucovina. 2. Măr gutâi; dulce-amărui, acrişor (Memoria 2004). - Der. regr. din ţitroană "pere sau mereacrişoare" (< magh. citrom < germ. Zitrone < lat. citrus).ţitrúş, (ţâtruş, ţidruş), s.m. - (bot.) Rujmalin (Antal, 1975; Bilţiu 1990). Tidru, tuia(Artemisia annua L.): "Sub tufă de ţidruş verde" (Memoria 2001: p.12). - Dinmagh. citrus (MDA).

ţoálă, s.f. - v. ţolincă.ţoc, s.n. - În expr. cu ţoc în poc = cu toate lucrurile (Brediceanu 1957), "cu toatăavuţia" (Bârlea 1924), "cu toate hodrobeiele". "C-om mere cu ţoc în poc / Pân’ceom ajunge în foc; / Vom merge cu puşca-n spate / Până-n ceasul cel de moarte"(Brediceanu 1957: 35). - Reproduce expresia germ. mit Sack und Pack (v.Graur).ţol, -uri, s.n. - "Covoarele sau scoarţele poartă în graiul local denumirea de ţoluri (astăzi începe să se generalizeze termenul de covor). A avut o funcţie



preponderent decorativă, fiind etalat pe rudă, pe pat, pe masă şi mai rar peperete, deasupra patului" (Dăncuş 1986: 142). "Pănură de lână ţesută cumăiestrie" (Ţiplea 1906). "Mai interesant din toate punctele de vedere estefăcutul ţolurilor, covoarelor; cred că în isteţime şi în varietatea motivelor pot să secompare covoarele maramureşene cu cele persiene. Atâta efect au, că vopselelede anilină din prăvălii nu mai dau culoarea cea frumoasă ce o aveau odinioară

covoarele vopsite cu vegetale, cum vopseau femeile maramureşene cu puţin mai înainte. Pe de altă parte, neavând unde le desface, piaţa Sighetului fiind preamică, arta casnică atât de preţioasă a ţesătoriei covoarelor începe a se neglija"(Bârlea 1924: 472). "Să-l întoarcă cu ţolu / Şi să-i deie cu olu" (Calendar 1980,85). - Din ngr. tsóli, tsúli (DEX).ţolíncă, -i, (ţoală), s.f. - "Ţesătură în două iţe, cu urzeală de tort (cânepă) saubumbac şi bătătură din fâşii de tot felul de zdrenţe colorate. Cele mai vechi,ţesute în vârste şi cusute în doi laţi, se puneau ziua pe patul mare şi pe cel micde sub el, în casele cu copii mici care stăteau mult în pat" (Faiciuc 1998: 81). "Un

fel de cergi - ţol ţesut în dungi, folosit pentru acoperirea scaunului de la căruţă şia animalelor când stau afară" (Dăncuş 1986: 145). "Covor uzat, cergă uzată. Sepun pe cai, boi, iarna, când este rece şi sunt asudaţi, să nu răcească" (Memoria2001): "...pui ţolinca asta peste mine şi mă treci podul dincolo" (Bilţiu 1999: 430).- Din ţol + -incă.ţov, -uri, s.n. - Prăjină lungă şi rotundă; se foloseşte şi la confecţionareasteagului de la seceriş, din spice de grâu (v. Stoica, Pop 1984). Termen atestat

în zona Lăpuş. - Cf. ţeh (< sas. zeche, din germ. Zeichen "semn de hotar")(MDA).ţubác, -e, s.n. - 1. (ornit.) Galiţe, păsări de curte (Memoria 2004). 2. Picior de

pasăre; pulpan (Bulgăr 2007). - Din magh. dial. cubák (MDA).ţucá, ţuc , vb. intranz. - A săruta: "Ţucu-i ochii lui cei dragi" (Calendar 1980: 100).- Din ţoc "cuvânt care imită zgomotul produs de un sărut".ţugărí, ţugăresc , vb. tranz. - A trage buştenii la vale cu ajutorul vitelor; a cărăuşi.- Din germ. ziehen "a trage, a remorca" (Gh. Pop 1971: 87); Posibil din ţug"vagonet, garnitura" (< germ. Zug) + -ări.ţurán, -uri, s.f. - Stâncă înaltă şi prăpăstioasă (Lexic reg.) - Din ţur "cuvânt careredă sunetul produs de căderea de la înălţime a unui şuvoi de apă" + -an.ţurgălí, ţurgălesc , vb. tranz. - A suna din clopoţel sau din pinteni; a zurgăli:

"Pinteni galbeni ţurgălé" (Bilţiu 1996: 97). - Din ţurgălău "clopoţel".ţurgălấu, -lăi, (ţingălău), s.m. - Clopoţel, zurgălău. Fus cu ţurgălăi = fus careţurgăleşte, zdrăngăneşte: îmbinare specifică, fără cuie, care, la tors, sună(Memoria 2001). În partea inferioară a fusului se îmbină bucăţi mici de lemn,"replici în miniatură a savantelor îmbinări arhitectonice a bisericilor de lemn, cu

îndrăzneţele lor turnuri gotice" (Nistor 1980): "Nici ai boi cu ţingălauă" (Bârlea1924: 245). - Din zurgălău.



ţuruc!, interj. - Îndemn pentru cai să meargă cu spatele. - Din germ. zurück,magh. curukk (MDA).ţúslă, (suslă), s.f. - Ţuica din prima distilare (în Strâmtura şi Moisei); şpirt,arcoziţă, horincă puturoasă, gaist (ALR 1971: 463). - Din germ. Zusel.ţuţúi, -e, (ţuţulug), s.n. - Vârf de deal sau de munte; creştet, pisc; ţugui. Ţuţuiul,(top.) deal (648 m.) în apropiere de Sighet (Demeter, Marin 1935). "Pe cel

ţuţulug de piatră / Este o lespede lată / Şi acolo stă o fată" (Memoria 2001: 59). -Cf. ţugui.



U

Udătóriu, s.m. - Obicei agrar din ciclul sărbătorilor de primăvară, în care secinstea "întâiul arător, deschizătorul de ţarină şi iniţiatorul ciclurilor agrare dinacel an". Datină consemnată în Şurdeşti (Chioar). În Maramureşul istoric (Hoteni,Hărniceşti, Sat Şugatag), ceremonialul se numeşte Tânjaua de pe Mara. S-au

mai semnalat "variante paupere, în care persistă principiul sărbătoririi celui maiharnic om al primăverii, ca şi principiul râului purificator" în judeţul BistriţaNăsăud - Craii de la Mocod , judeţul Sălaj - Craiul semănătorilor şi judeţul Braşov- Plugul. (Dimiu 2002: 78-79). "Udătoriul din Şurdeşti se înscrie în complexulceremonial ce avea drept scop asigurarea fertilităţii câmpului. Obiceiul s-aconservat până azi aproape într-o stare nealterată. Bătrânii ziceau că dacă nu-sudători , anul acela n-or fi bucate". În această zonă "udătoriu trabă să hie un omcu cât mai mulţ prunci, că numa aşe anu a hi roditor şi or hi bucate multe"(Calendar 1980: 49-51). - Din uda (< lat. udare) + -toriu, ref. la baia rituală la care

e supus sărbătoritul, dar şi la stropirea ţarinei pentru a da rod.uiágă, uiegi, (oiagă, iagă), s.f. - Recipient din sticlă pentru lichide; glaje, sticlă(Ţiplea 1906): "Pus-am tri uiegi cu rum" (Memoria 2001: 98). - Din magh. üveg"sticlă".úimă, -e, s.f. - (med.) Umflătură dureroasă (la gât sau la subsuori); inflamaţie aunui ganglion limfatic; termen atestat în loc. de pe valea Izei şi a Vişeului; pevalea Marei se foloseşte moimă, termen identic şi pentru maimuţă (ALR 1969:163); abces (Ţiplea 1906); adenită (Butură 1979); umflătură la ureche sau lagenunchi; bubă, umflătură: "Uimă uimită, / Bubă bubată / Cată şi-ndărată"(Memoria 2001, 51). - Din rădăcina mom-, cf. momâie, mămăligă, momiţă, toate

cu sensul de "bolfă, ridicătură" (de la moimă, atestată exclusiv în Maramureş)(DER).uiúm, -uri, (oium), s.n. - Plată (în natură) de făină sau grăunţe, pentru măcinat. -Din srb. ujam (DEX); Din sl. uimati "a reţine", cf. slov., ceh. ujem (Cihac cf. DER).ujínă, -i, (ujână), s.f. - Masa servită către seară, între orele 16.00 - 17.00 (Bilţiu1990); gustare servită între prânz şi cină, în zilele lungi de vară (Hotea 2006):"Joi sara pe la ujină" (Calendar 1980: 118); "Când era pe la ujină" (Memoria2001: 5). - Din sl. užina, cf. magh. ozsona (DER).ulciór¹, -oare, -oară, (urcior), s.n. - Vas de lut, cu toartă şi cu gâtul strâmt şi

lunguieţ, pentru băut apă; ol cu ţâţă, ol cu ciur. In satele de pe valea Marei seutilizează termenul ol , iar pe valea Izei şi Vişeului avem ulcior; "Olul e mai mare(2-4 l), ulciorul e mai mic (1/2 - 1 1/2 I)" (Bârsana); "olul are între 1-3 l, iar ulciorul1/2 l" (Rozavlea) (ALR 1971: 311). - Lat. urceolus (MDA).ulciór², -oare, (urcior), s.n. - (med.) Bubă la ochi; afecţiune oftalmologică; bubiţăroşie ce se face pe pleoapa ochiului (ALR 1969: h. 45); excrescenţă la ochi(Memoria 2001). "Se întâmplă de foarte multe ori că pe geana ochiului se face obubucă lungăreaţă, şi cu încetul se prinde a coace. Atunci trebuie să descântăm



de ulcior: "Ulcior săc, te săc, / Din vârf te săc; / Din rădăcină / Te fac fărină"(Bârlea 1924 II: 406). - Din rad. i.-e. *uer-, "loc ridicat (în teren sau pe piele)",termen autohton (Russu 1981: 410); Lat. hordeolus, după ulcior¹, prin atracţieparonimică (MDA).ulduóare, s.f. - v. urdoare.ulúc, -i, s. m. - Jgheab din scânduri pe care se expediază buştenii de la munte la

vale (Gh. Pop 1971: 88). Partea de la stăvilar până la moară pe care vine apa(Felecan 1983). - Din tc. oluk (Şeineanu, DEX, DER), cf. alb. ulluk (Philippide).umắt, s.n. - v. omăt.umbrár , -e, s.n. - 1. Adăpost umbros oferit de crengile unui copac. 2. Coviltir (însatele de pe Mara şi Cosău). - Din umbră + -ar.umbréjă, -e, s. f. - Dantelă croşetată aplicată la manşetele cămăşii tradiţionale;

în Ţara Lăpuşului (Stoica, Pop 1984: 101). - Et. nec. (MDA).uncróp, -uri, (oncrop), s.n. - Apă fiartă, clocotindă, pe care maramureşencele opun într-un vas de lut, când limpezesc rufele spălate la pârâu şi-şi încălzesc

mâinile în apa aceea fierbinte (Brediceanu 1957): "Doamne, verde m-a jurat, / Păapă şi pă uscat / Să nu-mi ţin drăguţă-n sat. / Pă apă şi pă uncrop / Mi-oi ţineadrăguţe opt" (idem, 43; Săliştea). Atestat şi pe Valea Vişeului (Bota 2005: Ronade Sus). Termen atestat în Codicele de la Ieud (1672): uncrop (sl. ukropŭ), "apăcaldă": "Voiu ploa spre voi piatră ardzându şi u<n>crop". - Sl. ukropŭ (Cihac,Conev, Tiktin cf. DER).undá, vb. intranz. - A fierbe, a clocoti. - Lat. undare.undát, -ă, adj. - Fiert pe jumătate (Hotea 2006). Scufundat în apă clocotită(Faiciuc 1998). - Din unda + -at.unghéţ, -uri, s.n. - 1. Cuptor (Memoria 2004). 2. Loc în dosul cuptorului (D. Pop

1978): "N-am di ce să lăcomesc / La vatră şi la und'eţ; / La vatră şi la cuptor, /Unde-o văd pe mă-ta mor" (Bilţiu 2002: 258). - Din ungher (> lat. *anglarius,angularius) + -eţ.undréa, undrele, (îndrea, andrea, indrea), s.f. - 1. Denumire populară pentruluna decembrie. 2. Ac de cusut. - Russu (1981: 408-409): Prezent în trei dialecte,andrea - undrea e vechi, anterior influenţei slave. Undrea (spre diferenţă decelelalte var.) duce la o conexiune etimologică, sensul de bază fiind "ac încârligatsau răsucit" sau mai simplu "unealtă pentru cusut, înnădit, împletit". Arhetipul*undrella conţine o temă *und-r- a rad. i.-e. *uendh- "a învârti, a răsuci, împleti".

Termen autohton.urbálţ, -uri, (orbalţ), s.n. - (bot.) Orbalţ, erisipel (Ţiplea 1906); termen consemnat în Vad pentru barba popii (Aruncus vulgaris) (Borza 1968: 25): "Năjită cu urbalţ" (Ţiplea 1906: 510). - Din magh. orbáncz (Cihac, Dex, DER).úrdă, urde, s.f. - Derivat al laptelui (de oaie) care se obţine prin fierberea şi

închegarea zerului rămas de la prepararea caşului sau de la alegerea untului:"Restul ce a rămas după ce a scos caşul se numeşte izvarniţă, pe care punând-o

în căldare o fierbe şi, când fierbe, toarnă o cantitate oarecare de lapte dulce



nefiert de oaie, amestecă cu un lemn crepat în mai multe bucăţi care se numeşteşterţ. Şi din amestecul acesta se iveşte la suprafaţă un fel de smântână, pe careo culege cu o lingură mare (găvan) şi o pune în strecurătoare; aceasta este urda,care e dulce şi foarte gustoasă, însă se primeşte în cantitate mai mică ca şicaşul" (Bârlea 1924: 463). Un aliment de bază din gastronomia maramureşenilor,socotit o delicatesă, consumat doar vara (nu se conservă pe timpul sezonului

rece): "Şi a si colo, la vară / Şi cu urdă dulce iară" (Calendar 1980: 15). - Cuvântautohton, cf. alb. udhós (Hasdeu 1894, Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu1981, Brâncuşi 1983, MDA); "Este neîndoielnic caracterul funciarmenteromânesc al cuvântului, de atribuit fondului autohton, preroman; de la temaverbală *ur-d- cu sensul "a fierbe, a clocoti", rad. *uer-". (Russu 1981: 412);Cuvânt rom. preluat de bulgari (urda), sârbo-croaţi şi sloveni (urda), slovacă(urda), maghiari (orda) (Macrea 1970: p.12).urdí, urdesc , vb. intranz. - A face urdă. - Din urdă.urdiníş,-uri, s.n. - Orificiu din partea inferioară a coşului pentru albine (coşniţe)

pentru circulaţia albinelor; atestat în Chioar (Şainelic 1986). - Din urdina (> lat.ordĭnare), cu sensul de "a alerga încoace şi încolo, a merge mereu într-un loc, aumbla mult (a frecventa, a vizita); a ieşi des afară (pentru sine), a avea diaree".urdóare, (ulduoare), s.f. - (med.) Secreţia ochiului din timpul nopţii (ALR 1964:44); secreţie albă care se depune pe marginea pleoapelor (Antologie 1980): "Şi-icumpără liacurele / ... / Şi o scoate din urdori" (Bârlea 1924 II: 183). Se referămai degrabă la secreţia urciorului / ulciorului, după ce buba se coace şi devinedureroasă. - Cuvânt autohton (Russu 1981); Lat. horridorem (Puşcariu, DEX);Posibil urdă + -oare (MDA).urní, urnesc , vb. tranz., refl. - A (se) răsturna, a (se) prăbuşi, a (se) îmburda; a

(se) urni din loc; a porni, a merge: "Când covata o tomnit / Cuptoriu i s-o urnit" (Calendar 1980: 16). - Din sl. urinati "a devia" (Cihac, DER, DEX).urs, urşi , s.m. - 1. Mamifer (Ursus arctos) care face parte din fauna specificăMaramureşului; 2. Mască zoomorfă. În vechime, pe parcusul sărbătorile deprimăvară, în Maramureş se suţineau mini-spectacole cu caracter ritualic, încadrul cărora se utilizau măşti zoomorfe, personajele întruchipând cerbi, urşi saualte animale. L. Berdan (2002), într-o reconstituire a acestui obicei străvechi,apreciază: "În cultul lui Zamolxis au fost preluate credinţe şi superstiţii anterioaredespre cultul ursului. Acest cult implica şi purtare unor măşti-costume, care

asigurau pe lângă secretul iniţierii depline, şi pe acela al ascezei celor iniţiaţi"(89-93). 3. Tălpile caselor, din trunchiuri masive de stejar (Pănoiu 1977: 28); 4.Porţiunile de 20-30 cm de la baza stâlpilor porţilor de lemn din Maramureş; deobicei se ornamentează (Nistor 1977: 22). 5. (gastr.) Cocoloşi de mămăligă ceau în interior brânză, făcuţi şi mâncaţi în special de copii, până când gospodinaprepară păturile de coleşă cu brânză" (Faiciuc 1998: 183). 6. Dispozitiv pentrumicşorarea vitezei buştenilor pe uluc (Gh. Pop 1971: 88). 7. Cele patru lemnescobite care strâng şi ţin în loc piatra zăcătoare, la morile de apă (Felecan 1983).



8. Cei patru sau şase stâlpi pe care stă podul morii; babe (Felecan 1983). Ursu,supranume în Repedea-Borşa (neamul Ursenilor). Ursoi, top. în Săcel, "terenacoperit cu iarba denumită Părul Ursului (Grad 2000). Ursuc , unsoarea de pelâna oilor (Morariu 1937: 124). - Lat. ursus.úrsă, -e, s.f. - 1. (astr.) Numele celor două constelaţii situate aproape de polulnord (carul-mare, carul-mic). 2. Ursitoare. - Lat. ursa.

ursí, ursesc , vb. intranz. - 1. A sorti, a hărăzi, a predestina (destinul cuiva). 2. Aface vrăji, cf. exa face pă ursit , cu sensul de vrajă, făcătură, prin care cinevaeste determinat să întemeieze o căsătorie pe cale magică: "Când îi făce păursât , luă nouă stropi de apă, cu gura, di pă roata morii şi nouă pietri de lavadurile carălor. Apoi lua nouă ulcele şi pune în ele apă şi pietrile şi le pune

înaintea focului, cum erau cuptoarele demult. Şi pă fată o la pă cap pân scară şi îl vide pă ursât" (Bilţiu). - Din ngr. oríso, viit. lui orízo (Pascu, Tiktin, Candrea).ursít, -ă, adj., s.f. - Hărăzit, sortit, ales, predestinat; viitor soţ. În jocuri de ursit alefetelor de măritat: "Cum e parul, aşa va fi şi ursitul " (Calendar 1980: 121). - Din

ursi.ursitór , -i, -oare, s.m.f. - Vrăjitor, pocitor, strigoi; cel ce soroceşte, cu sensul de afermeca; ursitor malefic (magia neagră a fost practicată, în vechime, însocietatea tradiţională maramureşeană): "Păntru strâgoile celea, păntru ursitorilecelea ce iau laptele de la marhă..." (Papahagi 1925). - Din ursi + -itor.urzeálă, urzeli, s.f. - Totalitatea firelor urzite întinse pe stavilele războiului deţesut; t'eară, urzală de t'eară (atestat în Rozavlea) sau urzâtură (Berbeşti) (ALR1971: 511). - Din urzi + -ală.urzí, urzesc, vb. tranz. - A aşeza urzeala: "D-ai şti ţese şi urzî / Cum te ştii la jocsuci..." (Memoria 2001, 100). "Ţeserea pânzei, în societăţile arhaice şi

tradiţionale e o îndeletnicire rituală cu semnificaţii cosmogonice şi cu implicaţiiasupra destinului oamenilor şi plantelor. Pe lângă motivaţii de ordin social,

încredinţarea artei torsului şi ţesutului aproape exclusiv femeilor avea şi o întemeire mitico-simbolică, bazată pe analogia cu naşterea, procreaţia,zămislirea formelor noi de viaţă. (...) Cuvintele din grupul lexical <a începe, ainaugura> (cf. lat. ordior, exordium, primordia, românescul a urzi) au, la origine,numele operaţiei de aşezare a firelor urzelii pentru a începe o nouă ţesătură"(Evseev 2001: 200). - Lat. ordire "a începe; a ţese, a toarce" (Densusianu,Puşcariu), cf. it. ordire.

urzói, -oaie, (urzitor), s.n. - Instrument folosit pentru a pregăti urzeala (ţesătură)la războiul de ţesut (Hotea 2006). Stavile pe care se fixează t'iara (Papahagi1925). Urzitor (Bârlea 1924): "Ea dă vina la urzoi / Că toată pânza-i lătunoi*"(Bârlea 1924 I: 96). - Din urzi + -oi.uşóri, -i, s.m. - Stâlpi verticali de care se prind canaturile uşii şi ale ferestrei lacasele ţărăneşti: "Largă-i uşa-ntre uşori / Treceţi, hodiniţi, feciori" (Bilţiu 1990: 65;Rogoz). - Lat. ostiolum "portiţă" (cf. Cipariu, Puşcariu, DEX).



uştí, -esc, vb. tranz. - A săruta (Lexic reg.). Atestat exclusiv în Maram. - Cf. ucr.usta (MDA).uştióară, uştiori, s.f. - Uşă mică, portiţă de la intrarea în curte (Memoria 2001). -Din uşă (> lat. *ustia).utuptí, utuptesc, vb. ref. - v. tupti.



V

vac, -uri, s.n. - (înv.) 1. Timp, perioadă, epocă, veac. 2. Existenţă, viaţă, trai: "Eu îţi dau pită de grâu şi sare, tu îmi dai leac şi vac la cutare" (Bârlea 1924 II: 382);"Dă-i, Doamne, leac până-n vac" (Bilţiu 1990: 284; Lăpuş). - Din sl. věkǔ (Cihac

cf. DER).vad, -uri, s.n. - 1. Locul unde apa unui râu e mai mică, malurile sunt joase şi sepoate trece prin apă cu carul; vad de care; prihod, şar, hat, trecătoare: "Cu unprărocuţ de brad / Unde-a si mai mândru vad" (Papahagi 1925: 226). 2. VaduIzei, loc. situată la 6 km de Sighet, la confluenţa râului Mara cu Iza. - Lat. vadum"vad".vailíng, -uri, s.n. - Vas de formă tronconică cu torţi. - Din germ. Weitling,Weidling (Ţurcanu 2005).vaiógă, vaioage, (vaiugă, voiogă, văiogă, văiugă), s.f. - Cărămidă nearsă (din

pământ şi paie, turnată în forme), chirpici; t'eglă nearsă. - Din sl. valjak (Candreacf. DER); Din magh. vályog (dial. vályug) (MDA).valắu, (halău), s.n. - 1. Jgheab din lemn sau metal, de sub streşina casei, pentrucolectarea apelor pluviale; ciotărnă, ciurău, jd'ab. 2. Covată (din lemn scobit,scândură sau piatră) din care se dă de mâncare la porci; troacă. 3. Albie (pentruadăparea animalelor) care se aşează lângă fântână; construită dintr-un trunchide copac scobit în interior, aşezat pe doi bolovani şi prevăzut, la capătul mai

înclinat cu un dop de lemn. Până nu demult se mai întâlneau şi valauă din piatră(Dăncuş 1986: 106). 4. Uluc la streaşina casei. 5. Jgheab de lemn, uşor înclinat,alimentat cu apă, folosit la spălarea minereurilor aurifere, după ce acestea au

fost sfărâmate de şteampuri. - Din magh. vályú (dial. válu, vállu, válló) (MDA).vámă, -e, s.f. - Plata în natură pentru măcinat; uium. - Din magh. vám, cf. ucr.vam, slov. vama (DER, DEX).vancắu, s.n. - Unealtă pentru manipularea lemnului în pădure, utilizat debutinari; voltău. - Et. nec.varméghe, -ii, (varmeghie, varmed'e, ormeghie), s.f. - Judeţ; comitat în vechiulregat al Ungariei: "...şi au degerat toate bucatele (...) prin varmegheMaramureşului şi au căzut foamete mare peste toată varmeghe..." (text datat1785). - Din magh. vármegye.

város, -ă, adj. - (ref. la oi) Cu lâna de culoare albă cu roşu (Latiş 1993); alb-murdar (Georgeoni 1936). - Din magh. vörös "roşu".văcălíe, -i, s.f. - (bot.) Burete ce creşte pe trunchiuri de fagi şi din care se faceiasca (Ganoderma applanatum). - Din veacă (< slov. veka) + -ălie (MDA).văcăreáţă, s.f. - (gastr.) Pâine ornată cu bucăţi de aluat, coaptă din cea maibună făină, cu ocazia pomenirii morţilor (la Staurul florilor, în Chioar). - Et. nec.văcărí, vb. tranz. - (înv.) A coace pâine (văcăreaţă): "Miresucă, struţ tomnit, / Si-ţ-a dor de văcărit / Şî cu feciori de grăit" (Şteţco 1990: 251). - Et. nec.



văcuí, vb. intranz. - (înv.) A vieţui; "a trăi cât şi cum ai de trăit" (Ţiplea 1906). Apetrece veacul, a locui pe vecie (Papahagi 1925). A-şi face veacul, a împlinivremea, a sta vreme îndelungată (Antologie 1980): "Acolo lăcuia / Ş-acolovăcuia" (Papahagi 1925: 885). - Din vac "veac".vădán, -i, s.m. - Văduv. Vădan, nume de fam. - Din văduv + -an.vadáncă, -e. s.f. - Văduvă. - Din vădan + -că.

văduít, -ă, adj. - Rămas văduv, fără soţie: "Femeile bătrâne şi văduite..."(Papahagi 1925: 314). - Din văduv (< lat. viduus) + -it.văerá, vb. refl. - A se văeta, a se plânge: "Ea a rămas plângându-să / Şivăerându-să" (Papahagi 1925: 289). - Din vai.văiúgă, s.f. - v. vaiog.văjí, văjesc, (vâji), vb. refl. - 1. A fi compatibil, a fi asemănător; a se potrivi, a se

înţelege: "Nu să văjăsc laolaltă, fără d'eti'ilin" (Papahagi 1925: 326). 2. A se întâmpla: "De s-a văji şi-oi muri" (Lenghel 1985). - Din sl. važiti "a echivala cu"(DER).

văláş, -uri, s.n. - Răspuns: "Înapoi n-om înturna / Până ni-a veni vălaş, / Căurâtu-i în sălaş" (Bârlea 1924: 87). - Din magh. válasz "răspuns, replică".vălătáş, -uri, s.n. - Tragere la răspundere: "Mult îmi faceţi vălătaş" (Bârlea 1924II: 268). - Din vălaş + -taş.vărá, vărez, vb. intranz. - 1. A-şi petrece vara undeva. 2. A păşuna vitele întimpul verii: "Unde-ai vărat, Mirceo, hei, / De ţî faţa ca de zmei?" (Ţiplea 1906:445). - Din vară (< lat. vera).văráştină, -e, s.f. - Cuptor în care se arde varul (Chioar). - Din var + -aştină.vărátec, (văratic), adj. s. - 1. (adj.) De vară, specific verii. 2. (s.n.) Locul undepasc vitele vara. Văratec, vârf (1358 m.) în M-ţii Lăpuşului. - Din vară + -tec.

vărsát, s.n. - 1. Vaccin împotriva vărsatului de vânt (ALR 1969: 146). 2. (med.)Varicelă; boală infantilă (ALR 1969: 155). - Din vărsa (< lat. versare) + -at.vărzár , s.f. - (gastr.) Plăcintă din aluat de mălai cu varză, ceapă verde, mărar şismântână: "Vărzar moale cu mărar / Din taşcă de păcurar" (D. Pop 1970: 147;Vişeu, 1887). - Din varză (< lat. vir(i)dia "verdeţuri") + -ar.văsc, s.m. - v. vâsc.vătáf , -i, (vătaj, vătav), s.m. - I. (În Evul Mediu, în ţările rom.) 1. (În Mold.)

Administrator al unei provincii sau al unui judeţ. 2. (În Munt.) Administrator deplasă. 3. Supraveghetor al slujilor de la curtea unui boier sau la o mănăstire;

logofăt. 4. Conducător (comandant, căpitan) al unui grup de curteni sau oşteni. II.(În Maramureş) 1. Păcurar: "Că nu-s fiara fiarelor, / Că-s vătafu oilor" (Memoria2001: 12). 2. Mai mare peste păcurarii de la stână; baci, gazdă, păcurariul celmare (ALR 1971: 382): "Baci sau vătaf, în Maramureş, cu frecvenţă mai mare acelui dintăi", cu sensul de administrator de stână (Latiş 1993). "Vătaful mai poatefi ciobanul care nu ia oi în responsabilitate" (idem). Vătaful este conducătorulpăcurarilor care păzesc oile cu lapte; de obicei este desemnat de către stânaş;tot stânaşul îl numeşte pe baci (conducătorul stânei şi cel care prepară



produsele lactate). Deci vătaf şi baci nu e acelaşi lucru (Georgeoni 1936: 78). 3.Paznic de semănături sau fânaţe (Petrova, Săcel, Moisei, Borşa); vătaf de ţarină(Săcel); gornic, boactăr, pândaş, iagăr (ALR 1971: 421). 4. Căpetenie,comandant, şef: vătaf de tâlhari: "Pă dânsa o d-auzât / Păunaşî codrilor, / Vătăjî tâlharilor" (Papahagi 1925: 266); vătaf de colindători, vătaf de ţigani etc. -Probabil din tăt. vataha "grup" (Miklosich cf. DER); Cf. ucr. vataha, pol. wataha,

bg. vatah (DEX).vătăjí, vătăjesc, vb. intranz. - A haiduci (Papahagi 1925). - Din vătaf.vătăjíe, -i, s.f. - Coliba în care stă baciu şi unde se prepară caşul; construcţieridicată pe sistemul furcilor, acoperită de obicei cu draniţă. În vătăjie se află vatrade foc şi vasele pentru prelucrarea laptelui, gătitul mâncării şi transportulproduselor în gospodărie (Stoica, Pop 1984). Locul de la stână unde se fierbelaptele (Papahagi 1925); lăptărie. - Din vătaf + -ie.vătămătúră, -i, s.f. - (med.) Schilozenie, paralizie; hernie; hâitură (ALR 1969:158). - Din vătăma (< lat. victimare) + -tură.

vătrái, vătraie, s.n. - Unealtă metalică în formă de cârlig lung, cu coadă, cu carese scormoneşte jarul în sobe: "Bate mâţa cu vătraiu / De ce nu s-o copt mălaiu"(Memoria 2004: 1098). - Din srb., ucr. vatralj (DER).vătúi, (vătuiu), s.m. - Ied (până la un an). - Cuvânt autohton (Russu 1981,Brâncuşi 1983); Lat. *vituleus (< vitulus) (DER, DEX).văzdoágă, (vâzdoagă), s.f. - (bot.) Plantă erbacee cu tulpina dreaptă şiramificată, cu flori galbene (Tagetes erecta): "Fă-mă mândră, frumuşea / Caspicuţu grâului, / Ca văzdoaga câmpului" (Antologie 1980: 250). - Din sl. gvozdi"cui", sf. ucr. hvozdyk.vâj, s.m. - Bătrân, moş, moşneag. (Nu are echivalent feminin). - Cf. ghiuj (cf. alb.

gjysh) (MDA).vâjí, vb. refl. - v. văji.vâlfáş, -ă, adj. - Oaie care face semn, care povesteşte, care are vâlfă; oaie ştiră(Latiş 1983: 117): "Este vorba de oaia-mioară care «se mârleşte dar nu fată», pecare maramureşeanul nu o taie şi nu o vinde. Ba dimpotrivă: o au în grijăspecială pentru că «e bună de primejdie». Semnul pe care-l face: e supărată,zbiară, nu-şi află locul, se uită la om; semnul se înţelege astfel: are să se

întâmple ceva cu turma (pagubă, boală, fiară), cu păcurarul şi, în ultimă instanţă,cu cei din familie, de acasă" (Latiş 1993: 117). - Din vâlfă + -aş.

vấlfâ, -e, s.f. - (mag.) 1. Duh, zână, stimă. 2. Fruntea, cel mai bun şi cel maifrumos din ceva (Bud 1908). 3. Presentiment, duh inspirator, presentiment:"Vâlfa este un fel de presimţire. Când îţi vine să cânţi morţeşte, ai vâlfă că vamuri cineva din familie, sau i se va întâmpla o nenorocire. Animalele mugesc,caii nu au stare" (Memoria 2002: 474). - Din sl. vluchva "vrăjitor" (Moklosich,Cihac cf. DER); Sl. vluhvu, bg. vlahva (DEX).vâltoáre, vâltori, s.n. - 1. Vârtej. 2. Piuă. Instalaţie tradiţională care funcţioneazăpe principiul hidraulic utilizat pentru spălarea şi limpezirea textilelor de mari



dimensiuni (Şainelic 1986). Construcţie de formă conică, realizată din buşteni, încare se roteşte un curent puternic de apă (Viman 1989). Apa se captează dintr-un râu de munte şi este drenată către vâltoare cu ajutorul unei ecluze, asfel încâtdebitul apei poate fi reglat periodic, în funcţie de cantitatea precipitaţiilor dinfiecare sezon. Prin căderea apei în cuva de buşteni, postavurile, cergile, ţolurilesunt spălate şi îndesate. În Maramureşul istoric, în 1957, în satul Budeşti erau 14

vâltori, în Sârbi 10 vâltori, iar în Călineşti 11 (Dăncuş 1986: 93). În Chioar: înChiuzbaia, Ciocotiş, Copalnic, Fânaţe, Preluca Nouă, Boiu Mare, Şişeşti,Şindreşti. "Mândruţă de la vâltori, / Dă-mi guriţa de trei ori" (Viman 1989: 507). -Lat. *voltoria (< volotus; Puşcariu, DEX).vâlturá, vb. tranz. - A limpezi, a spăla hainele în vâltoare: "Izmenele cele deiarnă, / Ţi le-a vâltura la vară" (Bârlea 1924 II: 287). - Din vâltoare.vấnă, s.f. - (min.) Filon, zăcământ (Gh. Pop 1971). - Lat. vena.vântoásă, -e, s.f. - (mit.) Persoanaj fantastic; iroase, iele: "Tăte iroasele / Şivântoasele / Şi moroii / Şi strigoii" (Papahagi 1925: 283). - Din vânt + -oasă.

vânturéşcă, (vânturişcă), s.f. - Lopată de lemn cu funcţie de semicovată, cucoadă lungă; se utilizează la vânturarea seminţelor de pleavă; sideşcă. - Dinvântura (din vânt < lat. ventus) + -eşcă.vânzărél, s.n. - De vânzare: "Şi-l făcură vânzărel / Şi merseră-n târg cu el"(Calendar 1980: 8). - Din vânzare (din vinde < lat. vedere) + -el.vârc, vârciuri, s.n. - Rid, zbârcitură, cută (ALR 1969: 57; Săpânţa). - Din zvârc,formă atestată pentru "rid"; din zbârcit, zbârcitură, a zbârci "a face riduri".vârcolác, -i, s.m. - (mit.) Fiinţă fabuloasă, malefică, căreia i se atribuie ocultaţiaLunii şi a Soarelui (provocând fazele Lunii şi eclipsele). Se crede că omul născutdintr-o relaţie incestuoasă are capacitatea de a se metamorfoza în câine:

"Vârcolacu nu ştiu de unde apare el, că apare sub formă de câine. Şi ziceaubătrânii că atunci când torc femeile cânepă marţi sara, pe firul acela se suievârcolacu şi mănâncă luna" (Bilţiu 1999: 319; Bârsana); "De te-o diochet bărbatcurat, / Necurat, / Cu ochi de vârcolac, / Pice-i păru ca fuioru" (Bilţiu 1990: 283;Lăpuş). - Din sl. vlǔjudlakǔ, de la vlǔkǔ "lup" (Miklosich, Cihac cf. DER). Din bg.vârkolak (DEX), cf. alb. vurkolak.vârdínă, -e, (vârghină), s.f. - Cumpănă de fântână (ALR 1971: 283). Rudacumpenei de care se atârnă găleata (Papahagi 1925): "Şezând sara pe fântână /Rumpe-ţi-ai zgarda-n vârd'ină" (Bârlea 1924 I: 216). - Din sl. vărdina (MDA).

vârfoná, vb. refl. - A se vârfui, a se umplea cu vârf: "De unde Domnu mânca /Blidele să vârfona" (Papahagi 1925: 237; Şieu). - Din vârf (< sl. vrǔchǔ) + -ona.vấrstă, -e, (vrâstă), s.f. - Dungă, linie, vargă. În trecut, cergile de lână erauţesute "în vârste", adică în negru şi alb, cromatică simplă, oferită de culoareanaturală a lânii (Caia 2002: 45). Vârsta, veche familie românească din Vadu Izei.- Din sl. vrǔsta (Cihac cf. DER).vấrşă, -e, (vârsă), s.f. - Unealtă de pescuit utilizată frecvent pe Lăpuş şi peSomeş, confecţionată din nuiele, în forma unui cilindru, legate la un capăt în jurul



unui butuc de lemn; în partea opusă, gaura vârşei este întoarsă spre interior înformă conică, cu un orificiu pe unde intră peştii, la momeală (Şainelic 1986: 46):"Tare-i vârşa, tare-i balta" (Bârlea 1924 II: 269). - Din sl. vrǔsije, srb. vrša (DER,DEX).vârtéj, -uri, s.n. - 1. Dispozitiv din lemn sau metal care glisează pe orizontală;zăvor, riglu, climpuş, batcă, ţaglă (ALR 1971: 265). 2. Lemn bătut în pământ,

având o cracă crestată ce se întinde deasupra vetrei şi de care se atârnăcăldarea pentru urdit (Papahagi 1925). - Din sl. vrǔtezi, de la vrǔtěti (Miklosich,cf. DER).vârtélniţă, -e, s.f. - Instrument de lemn cu 3 sau 4 picioare (stativ) pe care semontează la partea superioară patru stinghii rotative, mobile, prevăzute fiecarecu opritor, pe care se pune tortul de cânepă sau scutul de lână ca să fie depănat.- Cf. bg. vărtelka (DEX).vârtóp, -oape, s.n. - Adâncitură, gropă adâncă de forma unei râpe prăpăstioase,formată de apă. Vârtop, lac glaciar în M-ţii Maramureşului, sub vf. Mihailec, la

1750 m. - Din sl. vrǔtǔpǔ.vârtós, -oasă, adj. - Îndesat, solid, dens: "Din carne vârtoasă" (Papahagi 1925:285). - Lat. *virtuosus (< virtus).vâsc, (văsc), s.m. - (bot.) Plantă parazită ce creşte pe ramurile unor copaci(brad, stejar, plop etc), cu frunze totdeauna verzi şi cu fructul în formă de bobiţealbe (Viscum album L.): "Da' eu încă i-am tremăs / Pă o crenguţă de vâsc / Cănemnic nu-mi bănuiesc" (Ţiplea 1906: 425). Utilizată în medicina populară (i seatribuie însuşiri homeopatice). Însuşiri magice: remediu de rupere a vrăjilor; ajutăla descoperirea comorilor, deschide toate lacătele, iar băutura preparată din vâsc

îl poate face pe om invizibil (v. studiul Creanga de aur, de James Frazer). - Lat.

viscum.vâzól, -e, s.n. - Fân strâns cu grebla de la deal la vale; coardă, val (ALR 1956:129; Borşa). - Et. nec.vâzolí, vb. refl. - A se zvârcoli (să scape din prinsoare) (ALR 1965: 976). - Dingerm. wuseln "debandadă" (Ţurcanu).véxel, -e, s.n. - Poliţă sau hârtie contractuală utilizată odinioară, în cazul unor

împrumuturi financiare între două persoane fizice: "În trecut (înaintea celui de AlDoilea Război Mondial) nu era nici un ţăran cu depuneri în bănci; ei erau plini dedatorii la băncile capitaliştilor, la evrei sau la avuţii statului. Evreii din comună

(Moisei) aveau prăvalii şi cârciumi, oamenii luând diferite mărfuri pe datorie(credit) şi, dacă nu le achitau la timp datoria, le luau pământul. Ţăranii semnausau puneau degetul pe o hârtie numită Vexel, în care se angajau ca până la datade... să depună banii, în caz contrar terenul specificat în Vexel pus de zălog să îirevină evreului. Aşa se explică faptul că multe din terenurile comunei figureazăpe evrei" (Coman 2004: 70). - Din germ. Wechsel "poliţă, cambie" (Candrea cf.DER, DEX).vederá, vb. intranz. - v. videra.



vederós, -oasă, adj. - 1. Care se vede, vizibil. 2. Bine văzut, apreciat. 3.Luminos, strălucitor: "Cu lumină vederoasă, / Cu cina caldă pe masă" (Lenghel)."Omu care i frumos / Şi noaptea i vederos" (Şteţco 1990: 355). - Din vedera +-os.veleándră, velendre, s.f. - Haină de dimensiuni prea mari pentru cel care opoartă (zona Codru). - Din vel "mare" (< sl. veliǐ) + -eandră.

veleát, s.n. - (înv.) Dată, an, termen: "Meseţa ianuarie 20 de zile, veleat 1769". -Din sl. vuleto "în anul...".velíşte, (velâşte), s.n. - (Stră)vechime, din strămoşi (Memoria 2004). - Dinveleat.venétic, -ă, adj. - Persoană considerată străină în locul unde s-a stabilit: "Celmai mic e venetic" (Lenghel 1962: 330). - Din ngr. venétikos, cf. tc. venedik, alb.venetik.verándă, verande, (vereandră), s.f. - Antreu, hol; terasă închisă. - Din germ.Veranda "cerdac, pridvor" (Ţurcanu).

vergicél, (verd'icel), s.m. - (bot.) Soi de măr cu coaja verde, de mareproductivitate (Şainelic 1986; Chioar). - Din verde (< lat. virdis) + -icel.vérgură, -e, s.f. - Virgină, neprihănită. - Lat. virgo, virginis (DER).vergél, -uri, (verjel), s.n. - 1. Petrecere de Anul Nou; Revelion tradiţional, arhaic.Sărbătoare obştească la care participau, în trecut, tinerii din sat (feciorii şi fetelede măritat). Scopul iniţial era încheierea de căsătorii în câşlegile care tocmaidebutau. Cu ocazia Anului Nou, feciorii se adunau (cu o săptămână înainte) şi sesfătuiau unde vor ţine Vergelul, precum şi ce muzicanţi să aducă. Apoi sealegeau dintre ei doi chemători şi un cămăraş. Chemătorii mergeau din casă încasă, unde erau fete mari. Vergelul dura 2-3 zile şi nopţi (după S. Fl. Marian,

Sărbătorile la români, 1898: 85). În prezent, obiceiul s-a degradat: "Astăzi nu semai păstrează practicile rituale de odinioară, reducându-se în esenţă la o simplăpetrecere cu mâncare şi băutură. Se poate vorbi astăzi ca despre un balţărănesc, ce se desfăşoară pe latura divertismentului la căminul cultural, a douaşi a treia zi de Crăciun şi de Anul Nou" (Memoria 2004: 994). Obiceiul s-a păstratpână târziu în zona Chioar (Şomcuta, Boiu Mare, Remecioara, Buciumi), Codruşi Lăpuş: "La vergel să ne-adunăm, / Să petrecem, să cântăm" (Calendar 1980:11). Unul dintre ritualuri presupunea încercarea de a afla viitorul celor prezenţi cuajutorul unor beţişoare. 2. Băţ de la războiul de ţesut. - Din vergea (< lat.

*virgella) + -el.verş, -uri, s.n. - Text versificat care se cântă la înmormântare; bocet. - Din magh.vers, pol. wiersz (MDA).ves, -uri, s.n. - (bot.) Ovăz. Vâlceaua Veselor "pământ rău, se face numai ovăz"(în Odeşti). - Din ovăz, cu afereza lui o (Odobescu 1973).vestíre, -i, s.n. - Anunţul pe care îl face preotul în biserică înaintea unei cununii:"Şi pre popi ţin clevetiri, / Ce fac atâtea vestiri, / Şi târziu tare cunună" (Bârlea1924 II: 250). - Din veste "ştire, noutate" (< sl. věstě) + -ire.



véşcă, veşti, s.f. - 1. Coajă de copac din care se face marginea circulară asitelor. 2. Cercul de lemn ondulat, din jurul pietrelor de moară şi al râşniţelor,care nu permit să iasă făina afară (ALR 1956: 178): "Îi colbu care se strânje laveşca morii" (Bilţiu 2001: 340). - Din ucr. veska (Felecan 1983).vetrí, vetresc, vb. intranz. - 1. A veghea, a sâmţî; câinele vetrea sara la oi(Papahagi 1925). 2. A adulmeca. - Din germ. wittern "a adulmeca" (Tiktin cf.

DER).victórie, adj. - (ref. la oi) Jumătate roşie, jumătate neagră (Precup 1926). - Et.nec.viderá, (vedera), vb. intranz. - A lumina, a face lumină: "Tu-i aprinde lumina(lumânarea) / Şi mândra ţ-a videra" (Calendar 1980: 74). - Din vedere (din vedea< lat. videre).vídere, -i, s.n. - Găleată, căldare: "Cu vin roşu strecurat, / Cu videre măsurat"(Calendar 1980: 8). - Din magh. vödör "găleată".vidíc, s.n. - (liv.) Ţinut, regiune: "Dat (la) Iadăra, (din) vidicul Chioarului, parohia

unită, anul dlui 1800..." (Dariu Pop 1938: 56). - Din magh. vidék "ţinut".vie, viesc, vb. intranz. - (înv.) A trăi, a vieţui: "...cu dragoste să viem" (Codicelede la Ieud, 1630). - Lat. vivere "a trăi".viflaím, (Vicleim, în Olt.; Vifleim, Viflaim, în Trans.; Irozii, în Mold.), s.n. - 1.Oraşul Bethleem: "În Viflaim azi / E mare minune. / Vergură curată / Aduce prunc

în lume" (Memoria 2001). 2. Dramă populară jucată în ziua de Crăciun în bisericăsau în curtea bisericii, având ca temă naşterea lui Hristos. Dramă populară "deorigine cărturărească apuseană şi de dată mai nouă, fiind pomenită la noi pentruprima dată de Miron Costin" (Folclor lit. rom. 1967: 102-103). G. Dem.Teodorescu crede că ea a pătruns pe teritoriul ţării noastre prin filiera bizantină,

o dată cu introducerea creştinismului în Dacia, în timp ce M. Gaster susţine căprovine din Germania, prin intermediul saşilor colonizaţi. F. Nistor precizează cătextul popular din Viflaim reprezentând mitul naşterii avea în trecut un conţinutlaic, cu caracter social. Acesta "a circulat din gură în gură, s-a jucat, până a fostprelucrat şi adăugat cu diverse personaje care se integrau cultului creştin,primind astfel o puternică tentă religioasă. Şi aşa, însă cei care au jucat-o i-aupăstrat caracterul popular cu personaje profane" (Nistor, Măştile populare, 1973:6). - Sl. vithlěemǔ.viganắu, viganauă, s.n. - Rochie fără mâneci, confecţionată din stofă de lână,

deschisă doar la gât. A fost introdusă în Ardeal prin sec. XIX. "E o piesă de portcare, în satele pur româneşti se purta foarte rar. În schimb, în satele mixte, sausub influenţa satelor cu populaţei maghiară, viganăul s-a purtat foarte mult"(Bănăţeanu 1965: 79): "O-ar lua de-aici din sat, / N-are viganău tărcat" (Bilţiu1996: 324). - Din magh. viganó (DER); La origine, numele de vigan, viganău, eluat de la numele unei balerine (Vigano), de la opera italiană din Viena, vestităpe la începutul sec. XIX, a cărei îmbrăcăminte a fost mult imitată. La început,



vigana a fost o rochie scurtă, care apoi s-a purtat mai lungă (Bănăţeanu 1965:79).vileág, s.n. - Lume, mulţime, public: "Până-i lume şi vileag / N-a veni în sat desteag" (Bârlea 1924 I: 113). - Din magh. világ "lume".vilféu, -i, (vifeu), s.m. - Chemător la nuntă: "Vilfeii de la colaci / Gândeşti că-spuiţi de draci" (D. Pop 1978: 271; Codru). - Din magh. võfély, dial. võfé, võfi

(MDA).vínclu, -uri, s.n. - Instrument confecţionat din două segmente de lemn prinse laun unghi de 90°, folosit pentru trasarea liniilor perpendiculare, necesare lafasonarea stâlpilor şi la tăiatul scândurilor (Nistor 1977). - Din germ. Winkel.vindíc, -i, s.m. - Oaspete străin, musafir (Faiciuc 1998). - Din magh. vendég"oaspete".vindigăluí, (vingălui), vb. refl. - A se ospăta, a petrece: "Acolo îţi bea, / Acolo îţimânca, / Acolo vi-ţi vindigălui" (Bârlea 1924: 369). - Din magh. magvendégel "ase ospăta".

vinderél, (vinder, vindereu), s.m. - (ornit.) Şoim (Falco aesalon). Vinderel, lacglaciar în M-ţii Maramureşului, sub vf. Mihailec, la 1690 m. - Din magh. vándor (sólyom) "şoim călător" (Cihac cf. DER).vinitúră, -i, (zinitură), s.n. - Străin, venetic. - Probabil din venetic.víntre, s.f. - Pântece, abdomen, burtă: "I s-o năpustit boala în vintre" (Papahagi1925; Şieu). - Lat. venter, -ris "pântece, stomac".vinţelér , -i, s.m. - Persoană însărcinată cu paza viei; pândar: "...să te duci la vie,la struguri, să vezi ce mai e pe acolo (...). Vinţelerii văd că vine o mogâldeaţăcătre ei" (Bilţiu 1999: 157; Săliştea de Sus). - Din magh. vincellér "îngrijitor devie", germ. Winzer "viticultor".

viólă, viole, s.f. - (bot.) Viorea, toporaş; viorea albă, micşunea (Viola alba);viorea sălbatică (Viola canina): "Fost-am violă-n pahar, / M-o sădit badea în deal"(Calendar 1980: 83). Apare frecvent în bocete. - Lat. viola.vióră, viori, s.n. - (bot.) Viţă-de-vie (Vitis vinifera): "Dealuri cu viori" (Bârlea 1924:35). - Et. nec.vipt, -uri, s.n. - 1. Rod al pământului; bucate, recoltă; cereale. 2. Hrană,mâncare. ■ În Maramureş: sacul cu grăunţe pe care îl duce omul în spate lamoară (Felecan 1983): "Am pus un vipt pe iapă şi dusă am fost" (Bilţiu 1999:258). - Lat. victus "hrană" (Puşcariu cf. DER).

virón, (virom), s.n. - Venin (Bârlea 1924); verin: "Cu apă şi cu viron" (Bârlea1924 II: 68). - Et. nec.vítlă, -e, s.f. - (min.) Troliu manual utilizat în trecut în minerit. Instalaţia apare înfeudalismul timpuriu. Era alcătuită dintr-un grindei de lemn situat deasuprapuţului, cu câte o manivelă la ambele capete. Pe acest ax se rula funia decânepă (Şainelic 1986: 42). - Probabil din germ. Winde "troliu".víţă, viţe, s.f. - 1. Vie (Vitis vinifera). 2. Lăstar, mlădiţă. 3. Urmaş, descendent. 4.Familie, neam: "Numai sora mândrului / Cearcă viţa neamului. / Spune-i,



mândruţ, soru-ta / Să nu ne cerce viţa / Că noi nu ne-om mesteca / Şohan, cât afi lumea" (Brediceanu 1957: 27). - Lat. vitae.viţişcrái, s.m. - Vicecrai: "Hei, tu, frate, viţâşcraiu" (Antologie 1980: 273). - Dinvice "adjunct" (< lat. vice) + crai "rege, domnitor" (< sl. krali "rege").viţelár , -i, s.m. - (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu miros plăcut;părangină (Anthoxanthus odoratus). - Din viţel (< lat. vitellus).

vizídcă, (vizipcă), s.f. - 1. Volănaş pe pieptul cămăşii (Şainelic 1986; Chioar). 2.Bluză cu nasturi în faţă (Gârdani, Codru). - Din magh. dial. vizitka (MDA).vlast, -ă, adj. - Umed (Papahagi 1925). - Din sl. vlasti (MDA).vlăstós, -oasă, adj. - Plin de lapte; lăptos: "Una stea vlăstoşea, / Două stelevlăstoşele" (Papahagi 1925: 294). Oaie vlăstoasă "bună de lapte." - Din vlast +-os.voávă, -e, s.f. - v. vovă.voióg, s.f. - v. vaiogă.vojăí, vb. intranz. - (pop.) A vâjâi, a produce un şuierat: "S-aud brazii vojăind / Pe

mândra-n frunză zâcând" (Calendar 1980: 105). - Din vâjâi (< vâj, onomatopee).vólbură, -i, s.f. - (bot.) Plantă erbacee cu tulpină subţire, târâtoare sauagăţătoare; rochia rândunicii, holbură (Calystegia sepium - holbură mare;Convolvulus arvensis - holbură mică): "Şi mă-ta ţiind volbură / Şi mie zicându-minoră" (Bârlea 1924 I: 210). - Lat. *volvula (DEX).voloşmán, -i, s.m. - (înv.) 1. Membru în comitetul comunal sau parohial. 2.Deputat. - Din magh. választmány (MDA).vóltum, adj. - Liber, în voia lui: "I-o lăsat voltum pe amândoi caii pân iarbaomului" (Faiciuc 1998: 350). - Probabil cf. volta "a rostogoli un buştean cuajutorul ţapinelor" (< it. volta).

voroví, vorovesc, vb. intranz. - (pop.) A vorbi, a discuta: "În puţine sate dinMaramureş se foloseşte cuvântul vorbesc, dar numai în forma vorovăsc" (Ţiplea1906). - Din vorbi.voşorlắu, voşorlauă, s.n. - Fier de călcat; ticlăzău. - Din magh. vasaló.voştinár , -i, s.m. - Cel care umblă prin sat să cumpere ceară de albine. - Dinvoştină "ceară" + -ar.vóştină, -e, s.f. - (În Maram. şi nordul Trans.) Ceară de albine. (În sudul Trans.:boştină). - Din sl. vostina "uscat", de al voskij "ceară" (DER).vótru, -i, s.m. - 1. Lotru, tâlhar. 2. Bărbat afemeiat. 3. Proxenet: "Târgu l-am

înconjurat / Şi pe votru l-am aflat" (Bârlea 1924: 88). - Cf. sl. vǔtrǐ, votrǐ (DEX).vóvă, -e, (voavă), s.f. - 1. Păstaie uscată, ajunsă la maturitate, din care estescos bobul de fasole (Hotea 2006); hoaspă, voaspă, vospă. 2. Coji rămase dupăstoarcerea mustului din struguri. - Et. nec. (MDA).vráişte, adv. - 1. Larg deschis, în lături. 2. Dezordine, neorânduială. - Et. nec.(MDA).vránă, vrăni, s.f. - 1. Gaură de butoi, cep: "Cu fir roşu l-o legat, / Pe vrană de tocl-o băgat" (Bârlea 1924 II: 404). 2. Orificiul de la capătul fluierului: "Cu vrănuţa



cătă vânt. / Când vântuţu a sufla / Fluieraşu-a fluiera" (Bilţiu 1990: 19). - Din sl.vrana, cf. bg. vrana (DER).vrániţă, -e, s.f. - Poartă la intrarea în curtea casei: "Poartă făcută din scânduri înpoziţie orizontală, cu loc liber între ele, folosită de oamenii săraci" (Hotea 2006).Poarta prin care intră carul cu vaci (ALR 1971). Atât construcţia cât şi numelediferă de poarta tipic maramureşeană (specifică nemeşilor): "poarta e mare,

încrustată; vraniţa e din scânduri puse orizontal şi rărite" (ALR 1971: 259). - Dinsrb. vratnica (DEX); Din sl. vrata (Cihac, Tiktin cf. DER).vrấstă, s.f. - v. vârstă.vremuí, vb. intranz. (vremni) - A se face vreme rea, a viscoli, a ometi: "Când erager, sta cu ele (cojoacele) pe ea. Când se încălzea, tot ţâpa câte unu. Atuncivremuia şi era frig şi ningea şi făuşea" (Bilţiu 1999: 89). - Din vreme (< sl. vrěme)+ -ui.



Z

zádie, zadii , s.f. - Catrinţă. Un fel de şorţuri pe care femeile din Maramureş lepoartă peste poale, în faţă şi în spate. Ţesute din lână, în patru iţe, decorate cudungi late de diferite culori, în alternanţă, care se deosebesc de la un sat la altul;"de la zadie poţi cunoaşte o anume femeie din ce sat este" (Bârlea 1924). Zadiile

se încing la mijloc cu baiere din lână colorată. "Mai întâi se prinde zadia dinspate, mai lungă şi mai îngustă, iar apoi cea din faţă, mai scurtă şi mai lată,petrecută peste zadia din spate. Acest fel de a purta zadia este un elementautohton străvechi" (Bănăţeanu 1965: 119-120). Cea mai frecventă îmbinarecromatică a dungilor este de negru cu roşu sau negru cu portocaliu. - Cf. ucr.zady "înapoi, în spate" (DEX): Sl. zadǔ "partea dinapoi", zaděti "a aşeza" (DER).zálfă, -e, s.f. - (med.) 1. Guturai, răceală (ALR 1969: 154). 2. Secreţie amucoasei nazale: "are zálfă", "cură zálfa" (ALR 1969: 59). Atestat doar înMaramureş şi Transilvania. - Et. nec. (MDA).

zámă, s.f. - 1. (gastr.) Supă; fiertură din carne sau legume; apa în care fierbbucatele. 2. Nume generic pentru diverse lichide; suc, must; zeamă de prune =ţuică. - Lat. zema; Cuvânt rom. preluat în ucr. (dzama) şi pol. (dziama) (Macrea1970: p.14).zapís, -e, s.n. - (înv.) Document, înscris: "...care a făcut zapis cu dracul" (Bilţiu1999: 390). - Din sl. zapisǔ.zăbálă, -e, s.f. - (med.) "Bubiţe albicioase în colţul gurii; ca să treacă, e bine săte ştergi la gură cu coada mâţii" (Faiciuc 1998: 103) sau cu o ştergură dinţesătură dură. - Din sl. zabǔ "dinte", prin intermediul magh. zabola (DER); sau dingerm. sabbern "salivă" (Ţurcanu).

zăbălós, -oasă, adj. - Cu bube la gură: "Şi la gură-i zăbăloasă" (Bârlea 1924 II:183). - Din zăbală + -os.zăbădí, zăbădesc , vb. intranz. - A zăbovi, a întârzia, a tărăgăna, a amâna:"Acolo dacă-i sosî / Tare mult nu zăbădi" (Memoria 2001: 62). - Din sl. zabaviti.zădărí, zădăresc , vb. intranz. - A întărâta, a incita, a aţâţa, a provoca: "Este unşarpe bun. Dar totuşi să nu-l zădăreşti, să-l laşi în voia lui" (Bilţiu 1999: 131;Rozavlea). - Din sl. zadirati.zăgán, -i, s.m. - (ornit.) Specie de vultur (Gypaetus barbatus) dispărută dinarealul românesc. În sec. XIX este semnalată prezenţa zăganului în Maramureş,

în M-ţii Rodnei şi Ţibleş (Ardelean, Bereş 2000). - Din tc. zagan (DER, DEX).zăgnátă, -e, (zăgnadă, zămnată), s.f. - Focul ce se face la gura cuptorului, dupăce se bagă pâinea în cuptor (ALR 1965: 1061): "În plăcintă n-ai pus brânză, / Nicizăgnată să se-aprindă. /.../ Lemne n-ai avut uscate, / Că pădurea-o fost departe"(Bârlea 1924 II: 207). - Din ucr. zagnit, rus. zagnetí (< sl. gnětili "a aprinde").zăhádă, -e, (zăhată), s.f. - Îngrămădire de plute în sectoarele neamenajate alerâurilor: "În mod inerent, zăhada produce şi pagube materiale plutaşilor, fiindcă ei



erau obligaţi să plătească şi costul buştenilor ce nu au putut fi predaţi la locul desosire a plutelor" (Acta Musei 2002: 318). - Din ucr. zahata (MDA).zăhăí, zăhăiesc , vb. tranz. - A incomoda (Papahagi 1925); a deranja: "Să amglas ca şi cucu, / Nu m-ar zăhăi lucru" (Papahagi 1925). - Din ucr. zahaiti.zăhăíală, s.f. - Deranj, dezordine: "Pe lădoi i zăhăială, / Tăt o lingură şi-o oală"(Memoria 2004-bis: 1307). - Din zăhăi + -ală.

zălezí, vb. intranz. - A obosi. - Et. nec. (MDA).zălezít, -ă, (zălăzât), adj. - 1. Obosit. 2. Amărât. 3. Bolnăvicios. 4. Schimonosit;aşchimonie (Memoria 2004): "Cat un vâj zălezit / De mamă, de tată, / De câne,de mâţ..." (Antologie 1980: 250; Borşa). - Din zălezi.zălfós, -oasă, adj. - (med.) Gripat, răcit, bolnav (Gh. Pop 1971: 56). Termenatestat doar în Maramureş şi Transilvania. - Din zalfă "guturai, răceală" + -os.zămnátă, s.f. - v. zăgnată.zănóagă, -e, s.f. - Depresiune circulară cu versante prăpăstioase, în zonamunţilor înalţi; căldare. În Zănoagă, Sub Zănoagă (Rohia); Zănoaga Mare,

Zănoaga Mică, căldări glaciare pe versantul nordic al Pietrosului Mare. - Din sl.za noga "la picior", ucr. zanoga (Tiktin cf. DER).zăplád, -uri, (zăplaz), s.n. - Peretele format din bârne de brad înspre bază şi dinrăzâmuri (scânduri) mai sus, aşezat înspre miază-zi, în partea frontală a colibeipăcurăreşti; opus cu zăpladul se găseşte dosul colibei, aşezat oblic (Georgeoni1936: 71). - Din ucr. zaplaz (Scriban cf. DER).zăpódie, zăpoade, zăpodii, s.f. - Vale scurtă cu pereţi înalţi; canion, strâmtoare:"Pân câmp, pân stejari, pă zăpoade, acolo să duc" (Bilţiu 1999: 300; Breb).Toponim frecvent în Maramureş şi Lăpuş. Zăpodie, cătun aparţinând de PrelucaNouă; toponim în Sarasău, sit arheologic. - Din sl. zapodǔ "ascunziş" (Cihac cf.

DER, DEX).zăpór , zăpoare, s.n. - 1. Îngrămădire de sloiuri de gheaţă care se formeazăprimăvara într-un punct al unui râu, datorită căruia se produc inundaţii. 2. Barajcare permite pornirea plutelor. 3. Adunare de oameni, sfat, sobor: "P-acela că l-omânat / Cu găleata la izvor / Până ce s-a fa’ zăpor" (Şteţco 1990; Borşa). - Sl.zaporǔ, cf. bg. zapor "dig", rus. zapor "oprire", magh. zápor "viitură" (DER).zăr , -uri, s.n. - Lichidul ce rămâne din lapte, după ce s-a ales brânza sau caşul. Efolosit "la prepararea ciorbelor de dulce, în frământarea pâinii sau se dă la porci"(Faiciuc 1998). Pe valea Marei e atestat sin. izvarniţă (ALR 1971: 380). - Termen

autohton (Russu 1981), cf. alb. dhaljë "acru".zărăstí, vb. refl. - A se rătăci, a dispărea. - Din srb. zarasti "a acoperi" (MDA).zărăstít, -ă, adj. - Închis, zăvorât, ascuns: "Mana ta, / Puterea ta, / Unde-ioprită, / Unde-i zărăstită?" (Bilţiu 1990: 300). - Din zărăsti.zătón, zătoane, s.n. - Zăgaz făcut pentru a abate sau a opri apa în cursul ei; vad,trecătoare. - Din ucr. zaton (DEX); Cf. magh. zátony (Bud 1908).zău, (dzău, zo), interj. - Jurământ, promisiune; de la "jur pe Dum’nedzău": "Ai zâszău şi te-ai jurat / Că nu vezi ca mine-n sat. / Ai zâs zău ş-a doua oară / Cine m-



a lăsa, să moară. / Văz’, bădiţă, c-ai minţât / Nu te-ai ţinut de cuvânt" (Şteţco1990: 197; Borşa). În Maramureşul istoric se foloseşte dzău (< Dumnedzău), iar

în Lăpuş zo (< Dumnezo): "Nu ştiu, zo, cum ţi-a umblat" (Bilţiu 1990: 94;Cupşeni). - Lat. deus.zăvârdácă, s.f. - (gastr.) "Un fel de caş fără cheag, foarte dulce, bun şi nutritiv,care şi-l iau păcurarii de merinde când nu vin cu oile la târlă de dimineaţa până

seara" (Precup 1926: 17). - Cf. zăurdeală (din zăurdi "a face urdă").zăvói, -oaie, s.n. - (gastr.) "Caş dulce, proaspăt, dumicat în lapte dulce nefiert.Se sărează" (Georgeoni 1936: 81). - Et. nec. (MDA).zăzúşă, -e, s.f. - Pleditoare; băţ care are în capăt un mic cuţit despicat la vârf. S-a utilizat (în Chioar) până în deceniul 4 al sec. XX pentru plivitul grâului (Şainelic,1998, 28). - Et. nec.zấmbre, s.f., pl. - "Rana care o fac caii cei tineri la gingii". În expr. a face zâmbre= a se uita cu jind la cineva; a râvni (Bilţiu 2001): "Lasă zâmbre de belit, / Că tuai drum de pornit" (Bilţiu 2001: 303; Suciu). - Din sl. zonbǔ "dinte", cf. pol. zabrze.

zấmbru¹, zâmbri, s.m. - Zimbru, bour, bizon (Bison bonasus). Termen atestat întoponime: Dealul Zâmbrului (Săcel), Valea Zâmbrilor (Libotin), Dosu Zâmbriţei(Lăpuşu Românesc), Izvoru Zâmbrului (Groşii Ţibleşului). Animal legendar vânatde voievodul Dragoş, descălecătorul Moldovei. Termenul apare în toate cronicilepână la V. Ureche (Letopiseţul de la Bistriţa, Cronica sârbo-moldavă de laNeamţ, Cronica Anonimă): "Venit-au Dragoş voievod din Maramureş, de la ŢaraUngurească, la vânat după un zimbru şi domni 2 ani". Ureche îl numeşte bour.Dragoş "şi-a făcut pecete domnească pentru toată ţara cu cap de zimbru" (Cronica Anonimă). Prima pecete a Sighetului, pe care era reprezentat unzimbru datează din 3 oct. 1383 (Tomi 2005: 34). - Din sl. zonbrǔ (> dzimbru, rom.

mediev.).zấmbru², zâmbri, s.m. - (bot.) Arbore conifer cu lemn rezistent (Pinus cembra);pin de munte, zimbrişor (Borza 1968: 131). Specie subalpină care se întâlneştepe versantul nordic al Pietrosului Mare, împreună cu jneapănul (Jud. Maram.,1980, 67). - Cf. zimbru (MDA).zâlizâtúră, -i, (zălizâtură), s.n. - Copil slab, subdezvoltat: "De zâlizâturi să săcurăţască. / Să rămâie curat, luminat" (Şteţco 1990: 82). "Descântecul sefoloseşte la copii, atunci când nu se dezvoltă normal, sunt exagerat de slabi"(idem). - Din zălezi "a obosi, a slăbi".

zấnă, -e, (dzână), s.f. - (mit.) Personaj fantastic din basmele populare româneşti. În descântecele maramureşene se confundă adesea cu Sânzâienele (ielele): "S-o tâlnit cu marele, / Cu tarele, / Cu dzâna, / Cu presâna" (Papahagi 1925: 286). -Lat. Diana, cf. alb. zanë.zânitúră, -i, (dzânitură, zinitură), s.n. - Străin, venetic; despre cel străin de neam,ce convieţuieşte vremelnic alături de populaţia autohtonă. Tomi (2005: 85)susţine că termenul se referă la invazia evreilor din sec. XVIII-XIX. Termenpeiorativ. - Din veni (< lat. venire), cf. dial. zini, zâni + -tură.



zbănáie, zbănăi , s.f. - Zbatere, agitaţie, freamăt: "Nu s-o putut hodini / Detropotul cailor, / De rânchedzu mândzâlor, / De zbănaia sticelor" (Papahagi 1925:p.233; Giuleşti). - Cf. zbate (MDA).zbârci¹, -uri, s.n. - Zbârcitură. - Din zbârci.zbârcí², zbârcesc, vb. refl. - A face cute, a se încreţi. - Din bg. sbărča (MDA).zbârcióg, -i, s.m. - Specie de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-

negricioasă (Morchella esculenta); se găsesc în depresiunea Maramureşului(Beres, Marta Acta Musei 2002: 358). - Din zbârci² + -og.zbârcitúră, -i, (zvârc, vârc), s.f. - Rid, cută, încreţitură a pielii (ALR 1969: 57). -Din zbârci² + -tură.zbocotí, vb. intranz. - A pulsa, a trepida: "Îmi zbocote o’tiu" (Faiciuc 1998). - Et.nec.zbóicoş, -ă, adj. - (ref. la penele găinii) Răvăşit, dezordonat: "Doamne feri şiapără / De tocana ţapână, / De găina zboicoşe, / De femeia cioinoşe" (D. Pop1978: 119). - Et. nec.

zboicoşí, vb. refl. - v. boicoşi.zbroátec, s.n. - (med. vet.) Boală care se manifestă prin diminuarea laptelui laoi. Remediu (magic): "Baciul ia de la stână făină, sare, urdă şi caş pe care le"ascunde", după apusul soarelui, într-o furcă de pârâu situată la răsărit faţă depoziţia stânii; le reia dimineaţa (mai puţin caşul şi urda) înainte de răsăritulsoarelui. Făina şi sarea, amestecate, sunt date oilor. Gestul se repetă de trei ori"(Latiş 1993: 52). - Cf. zburatic (zbura+ -tic.)zdrâmboiét, zdrâmboiată, (zdrâmboi, zdrâmboiat), adj. - Bosumflat, posomorât(Papahagi 1925). - Din zdrobi "a se agita, a se supăra"; z- + drâmboiat).zemintítă, -e, s.f. - (gastr.) Lapte acru cu smântână şi brânză (Lenghel 1979;

Bârsana). Caş (de vacă) cu smântână (Memoria 2001). - Probabil cf. zementi "asminti".zéri, s.m. - Fulger. În expr. bat zerii = fulgeră (Birdaş, 1994; Rohia). - Din zare"lumină, rază" (< sl. zarja).zérme, -i, (zierme), s.m. - Şarpe; gândac: "Am crezut că tu eşti dor, / Da eştizierme muşcător" (Calendar 1980: 63). "Cine-i muşcat de zierme, se teme şi deşopârlă" (Lenghel 1979: 215). Tăul cu ziermi , toponim în zona Glod (M-ţii Ţibleş-Văratic). - Lat. vermis (> rom. vierme).zgáibă, -e, s.f. - 1. Rană, zgârietură care a prins coajă. 2. Boală a vitelor,

constând în apariţia unor bubiţe pe diferite părţi ale corpului. - Lat. scabia"zbârceală".zgaldazínă, -e, (zgăldăzină), s.f. - (med.) Umflătură, bubă (Memoria 2001): "Tăteuimele, / Tăte botele, / Tăte moţoţinele, / Tăte zgăldăzinele / Le-o chemat"(Şteţco 1990: 63; Borşa). - Probabil cf. zgaibă.zgárdă, zgărzi , s.f. - Accesoriu vestimentar utilizat în trecut de femei încombinaţie cu portul tradiţional; salbă de mărgele: "Nici-i trup de-ncingătoare, /Nici-i t’ept de zgardă mare" (Ţiplea 1906: 480). "Fetele poartă salbă din mărgele



scumpe, bani de argint şi mai rar bani de aur" (Bârlea 1924: 474). Zgarda este oţesătură de mărgele mici, cu diferite ornamente, pe care le poartă la gât fetele dela 2-3 ani şi până şi babele (Bănăţeanu 1965: 90-92). Clasificare: zgardă ţesută(se ţese cu urzeală şi beteală); zgardă anodată (are aspectul unei plase); zgardăcu fodră, cu colţi sau cu ţurgălăi; zgarda scumpă este caracteristică portuluipopular maramureşean: "Este formată din 20-30 de şiruri de diferite mărimi, din

ce în ce mai lungi, din mărgele de corali. Este o podoabă de veche tradiţie, foartescumpă - ajunge până la preţul unei perechi de boi; este nelipsită de la costumulde mireasă, fiind purtată şi în zilele de sărbătoare, atât de fete, cât şi de neveste.Coralii provin din Danemarca, iar din sec. XVI-XVII din Marea Adriatică"(Bănăţeanu 1965: 124-125). - Cuvânt autohton (Russu, Brâncuşi, Rosetti), cf.alb. shkardhë.zgărdán, -e, s.n. - Bentiţă din mărgele policrome, ţesute sau împletite, purtate defemei la gât şi bărbaţi la pălărie. - Din zgardă + -an.zgấrci¹, -uri, s.n. - Cartilagiu: "Din zgârciu nasului, / Din faţa obrazului" (Papahagi

1925: 297). - Din zgârci³.zgấrci², adv. - Chircit, ghemuit: "Tăt stă zgârci ca un arici" (Papahagi 1925: 219).- Din zgârci³.zgârcí³, zgârcesc , vb. - 1. (tranz.) A strânge: "De inimă m-o zgârcit" (Şteţco1990: 76). 2. (refl.) A se chirci, a se contracta, a se ghemui. - Din sl. sǔgrǔčiti(DEX).zglăvóc, s.f. şi m. - Peşte mic de culoare cenuşie-cafenie, cu capul mare şi turtit,cu corpul îngust, fără solzi, răspândit în apele repezi de munte (Cottus gobioLinnaeus). Semnalat în Maramureş în 1876; frecvent pe cursul Vişeului. - Din bg.glavoč.

zgleámăn, zglemene, s.n. - Ridicătură de pământ, moviliţă, despre care se credecă semnalează un mormânt. Toponim frecvent în zona Lăpuş (Stoiceni, Suciu deJos etc.), dar semnalat şi în Maramureşul istoric (Bogdan Vodă, Dragomireşti,Săliştea). "În Ţara Oaşului şi în câteva puncte din Ţara Lăpuşului, pentruapelativul zgleamăn au fost identificate sensuri ca omor, crimă (Homorodean1980). Oricum, în memoria colectivă legătura cu anumite evenimente tragice,violente, petrecute în anumite locuri, este încă vie. Mai mult chiar, tradiţia spunecă acolo unde există azi un zgleamăn se află mormântul cuiva: fie al unor drumeţi singuratici surprinşi de rău-făcători, fie al unor persoane expulzate din

comunitate şi executate ca urmare a unor comportamente violente, criminale.Peste tot unde l-am înregistrat, toponimul denumea o movilă, un deal situatdeparte de vatra satului" (Vişovan 2002). "În Lăpuş se află în trei localităţi(Cufoaia, Rogoz, Suciu de Sus) toponimul zgleamăn. Pentru acest fel de locavem o poveste comună: odinioară, când pădurea era a boierului, oamenii săracisurprinşi în pădure în nopţi geroase erau bătuţi şi schingiuiţi. Deci s-a întâmplatomor. A mai rămas expresia: "Mă, te fac zgleamăn!" - o ameninţare însăbenignă" (Latiş, în Calendar 1980: 108). - În general se admite ca etinom sl.



zlamene, provenit dintr-un mai vechi znamen "semn"; În corpul toponimuluiidentificăm radicalul glem, pe care îl întâlnim în cuvinte vechi rom. ca glămei,glămeie, gâlmă având sensul de "grămădire de pământ pietros în formă decăpiţă", "deal înconjurat de văi"; "movilă". Radicalul glem (gâlm, glăm) fostidentificat în sanscrită cu sensul de umflătură. El este, aşadar, vechi, indo-european şi valorile semantice ale rom. zglemene, zgleamăn reprezintă o

continuitate, prin limba traco-dacă, a cuvântului străvechi" (Vişovan 2002).zgúlaş, -ă, adj. - Trist, amărât, abătut: "Da’ acolo cine şede? / Un zgulaş deporumbaş" (Antologie 1980: 56). - Din zguli "a se strânge, a se chirci" (cf. srb.zguriti se).zguţăí, zguţăiesc , (zguţi, zguţui), vb. intranz. - A tremura (de frig): "Din culesu'cânepii, / Până-n ruptu cămeşii / Tot să-i fie-a zguţăi" (Bârlea 1924 II: 40). - Cf.zgâlţâi.ziduí, ziduiesc , vb. tranz. - (rar) A zidi: "Colo-n jos, pă prundurele / Ziduiesc trifrăţurele" (Bilţiu 1996: 105; Rogoz). - Din zidi (< zid, din sl. zidǔ) + -ui.

zímţ, -i, s.m. - Motiv decorativ în forma unor triunghiuri repetate, utilizat demeşterii olari din Maramureş. - Cf. srb. zubac (DEX).zin, -uri, s.n. - (pop.) Vin; băutură alcoolică obţinută prin fermentarea mustului destruguri: "S-aud zinu ciuruind / Şi mândrele tropotind" (Papahagi 1925: 74). ÎnMaramureş, culturile de viţă-de-vie ocupă suprafeţe mici, pe versanţii însoriţi aidealurilor şi, de regulă, în incinta gospodăriilor. Vinul e consumat predilect iarnasau primăvara, cu prilejul sărbătorilor (de Crăciun şi de Paşti), fiind socotit obăutură nobilă, ritualică. - Lat. vinum.zinitúră, s.n. - v. zânitură.zióri, s.m., pl. - Picături de rouă; noi: "Se mai zice şi la picăturile de apă ce cad

de pe roata morii" (Bârlea 1924); "Mă uitai pe râu în sus, / Vedeai 99 de ziori, / Asfântului Soare surori. / Şi între ele m-o luat / Şi de ură m-o spălat / Şi dedragoste m-o încărcat" (Bârlea 1924 II: 356). - Posibil der. din zori "faptul zilei"(sl. zorǐ).zipt, s.n. - Făină: "O tăt luat o lună, două, tri, un an şi ziptu (= făina) nu i s-ogătat" (Calendar 1980: 107). - Et. nec.zíţă, -e, s.f. - De la un sens de bază ca ramură, viţa unei plante, termenul a ajuns(fig. şi prin extensie) la denumirea unei familii sau a unui neam (Scurtu 1966:322). De ziţă aleasă = de familie aleasă, nobilă (sens folosit frecvent în

Maramureş): "Te-ai sucit pă lângă Lună, / Te-ai băgat în ziţă bună" (Bilţiu 1990:106; Lăpuş). - Lat. *vitae (= vitis).zi, zile, s.f. - Dată în calendar. Aniversare. În expr. zile la anu' , date cemarchează cele mai mari sărbători în calendarul creştin şi care s-au suprapuspeste vechile sărbători precreştine, specifice societăţii arhaice. "Descânteculacesta se face mai ales în zilele la anu' , adecă de Crăciun, la Paşti, laBobotează, la Rusalii, adică în zilele cari o dată cad la anu" (Bârlea 1924 II: 357).Ziua Crucii. Sărbătoare religioasă creştină, care se suprapune cu sfârşitul anului



pastoral şi coborârea oilor de la munte (14 septembrie). "La Zua Crucii se ucidstupii, că-n Zua Crucii trebe să mănânci miere de albină cu mămăligă, să-ţ siedulce viaţa" (Memoria 2004-bis: 1200). Ziua cu lumina (2 februarie). Se aprindlumânări pentru pomenirea morţilor. Ziua lupilor (Indreiu lupilor, Andreiu lupilor,

Andreiuşa). Ziua de Sf. Andrei (30 noiembrie): "Dzua lupt’ilor cade-n dzua deCozn’ian, iarna. Apoi leagă meliţa, foarfecele, t’iaptănu; leagă o ştergură şi o

ţâpă peste uşa casâi pă două noduri, păntru lupt’i, ca siarele să nu mănâncemarhăle" (Papahagi 1925: 321). Ziua răilor . Ziua de Sf. Dumitru (26 octombrie)."I mai zice Zua Răilor . Di ce? Că păcurarii-s răi, afurisiţi. Numa aceia mai răimărg de păcurari; care-s oameni, au acasă ce la trebe. Care n-au nimnic, aceia-s răi, nemuncitori. Le place a tra’ bota după ei şî atât; să n-aibă nici o grijă, să-ideie stăpânu dohan, mâncare, haine şi când să osâmbre, bani, sâmbrie"(Memoria 2004: 470). - Lat. dies.zlot, zloţi, s.m. - Nume dat odinioară, în Transilvania, unei monede austriece."Monedă veche de două coroane" (Bârlea 1924). "Florin, 2 lei şi ceva" (Bud

1908): "Pentr-on struţ de-on zlot de-argint / Te-oi juca de-a merge vânt" (Bârlea1924 II: P. 213). - Din pol. zloty (< zlatǔ "aur").zméu, zmei, (zmău), s.m. - 1. (mit.) Personaj fantastic din basmele româneşti,imaginat ca un uriaş cu puteri supranaturale. 2. Balaur. " Frundză verde dedurdzău / Tăt bea Marcu cu un zmău" (Papahagi 1925: 277). Piatra Zmăului (Giuleşti). 3. (fig.) Erou, viteaz. - Din sl. zmij (DEX); Posibil cf. zamol, cuvânt trac,cu sensul de "pământ", de unde şi Zamolxis "zeu al pământului" (v. Eliade 1970:54).zmeurár , -i, s.m. - Culegător de zmeură. Zmeurari, poreclă pentru locuitorii dinBotiza (T.B. Dăncuş, 2005). - Din zmeură + -ar.

zmiceá, -ele, s.f. - Ramură, mlădiţă: "Bat găleata oilor cu nouă zmicele de măr dulce" (Papahagi 1925: 321). - Probabil din lat. *sumicella "vârfuleţ" (DEX).zmintí, zmintesc, vb. tranz. - (pop.) A luxa, a sclinti, a deplasa: "Mi-am zmintit omână" (ALR 1969: 118). - Din sl. sǔmesti "a tulbura".zmúgă, (smugă), s.f. - Pojghiţă formată deasupra unor lichide: "Da noi nu avemgroşt’ior, numa zmuga şi zăru’..." (Bilţiu 2001: 161; Rogoz). - Et. nec. (MDA).znídă, -e, (zmnidă), s.f. - Tufiş. Desiş de pădure tânără; sălhă, stuhăt. Zăvoi;păduricea ce creşte pe lângă apă (ALR 1973: 548). Toponim în Moisei (Znida); şiOnceşti (Muroii de pe faţa Znizâi). Znidă, poreclă în Moisei (Coman 2004). - Et.

nec. (DER, DEX).zo, interj. - v. zău.zoiós, -oasă, adj. - Mânjit, murdar, slinos; t’inos, hâros (ALR 1971: 299). - Dinsoi "strat de murdărie" + -os.zolí, zolesc, vb. tranz. - A spăla rufe, după ce au fost săpunite: "O femeieharnică, cum sunt femeile pe la noi prin sat, a zolit cămăşi marţi sara şi nu erabine" (Bilţiu 1999: 109; Săpânţa). - Din ucr. zolyty.



zolomấzdră, s.f. - Salamandră. Animal batrician, mai mic decât şopârla, cupicioare scurte, cu pielea neagră pătată cu galben; trăieşte în locuri umede (sespune că ea cade o dată cu ploaia). - Lat. salamandra.zorí, zoresc , vb. refl. - A se ivi zorile; faptul dimineţii: "Când o zorit zorile, / Îicântau clopotele" (Memoria 2001: 105). - Din zori.zóngoră, -e, s.f. - Cobză, chitară. - Din magh. zongora (MDA).

zongoráş, -i, s.m. - Cântăreţ la zongoră. - Din zongoră + -aş.zorobí, zorobesc, (zorobdi, zorobghi), vb. intranz. - A câştiga, a dobândi(Lenghel 1979). A lucra pentru existenţa zilnică (Papahagi 1925). Atestatexclusiv în Maramureş: "Ş-ai gândit noapte şi zi / Cum îi putea zorobi / Să-ţi poţicreşte coconii" (Brediceanu 1957: 166; Strâmtura). - Din ucr. zarobyty (Candreacf. DER).zorobóc, -uri, s.n. - Câştig prin muncă (Bota, 2005). - Din ucr. zarobok "câştig"(DER).zuruí, zuruiesc, (dzurui), vb. tranz. - A zornăi: "Dzurăiască-ţi cioantele / Cum

dzurăiesc carăle. / Carăle cu cai domneşti / Pă drumuri împărăteşti" (Ţiplea1906: 471). - Din zor.zvârc, -uri, s.n. - Rid (pe faţă); zbârcitură (ALR 1969: 57). - Cf. zbârc.zvârdínă, -e, s.f. - v. vârdină.zvârlúgă, -i, s.f. - Specie de peşte (Cobitis taenia Linnaeus) ce trăieşte în apelelin curgătoare, cât şi în apele stătătoare; specie răspândită în râul Tisa şi înbălţile zăvoaielor, precum şi pe cursul inferior al Izei (Ardelean, Beres 2000: 82).- Din z- + vârlugă (din vârlan).zver , -i, s.n. - (rel.) Nume generic dat sfinţilor din mitologia creştină: “Că de n-ar fisindila / Icoanele le-ar ploua / Şi zverii că s-ar spăla" (Bilţiu 1996: 223; Cetăţele).

- Din sl. svetǔ “sfânt".zvóară, zvoare, s.f. - Grădină, livadă şi, în general, o bucată de pământ (Bârlea1924): “Pentru o rudă de zvoară / N-oi mere la voi noră" (Bârlea 1924 II: 19). -Der. dial. din sfoară “bucată de teren" (< sl. sǔvora).



Bibliografie

*** Dicţionar german-român (Mihai Isbăşescu), Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1969.*** Dicţionar latin-român (Ioan Nădejde), Ed. Contemporană.*** Dicţionar latin-român, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1962.

*** Dicţionar român-german; german-român (Maria Iliescu, Al. Roman), Ed.Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.*** Dicţionar român-maghiar , Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1957.*** Dicţionar romîn-ucrainean, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1963.*** Dicţionar ucrainean-romîn, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1964.*** Istoria României , Ed. Corint, Bucureşti, 2007.*** Lexic regional , Editura Academiei, Bucureşti, 1960.*** Monografia municipiului Baia Mare, Baia Mare, 1972.A. Radu 1941 – Andrei Radu, Din ţara lui Dragoş... Schiţe, Institutul de ArteGrafice Eminescu, Bucureşti, 1941.Acta Musei 2002 – Acta Musei Maramoresiensis, Sighetu Marmaţiei, 2002.Acta Musei 2004 – Acta Musei Maramoresiensis, Sighetu Marmaţiei, 2004.Acta Musei 2006 – Acta Musei Maramoresiensis, Sighetu Marmaţiei, 2006.Albinus 1938 – A. C. Albinus, Săraca Ţara Maramureşului , cu o prefaţă de dr.

Alexandru Rusu, episcopul Maramureşului, Cluj, 1938.ALR 1956 – Atlas Lingvistic Român, vol. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1956.ALR 1958 - Atlas Lingvistic Român, vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1958.

ALR 1961 - Atlas Lingvistic Român, vol. III, Ed. Academiei, Bucureşti, 1961.ALR 1965 - Atlas Lingvistic Român, vol. IV, Ed. Academiei, Bucureşti, 1965.ALR 1969 – Petre Neiescu, Grigore Rusu, Ionel Stan, Atlas Lingistic Român

pe regiuni. Maramureş, Vol. I, Ed. Academiei, Bucureşti, 1968.ALR 1971 – Petre Neiescu, Grigore Rusu, Ionel Stan , Atlas Lingistic Român

pe regiuni. Maramureş, Vol. II, Ed. Academiei, Bucureşti, 1971.ALR 1973 – Petre Neiescu, Grigore Rusu, Ionel Stan, Atlas Lingistic Român

pe regiuni. Maramureş, Vol. III, Ed. Academiei, Bucureşti, 1973.Antologie 1980 – Antologie de folclor din judeţul Maramureş, Baia Mare,1980.Antal 1975 – L. Antal, M. Antal, Plante cunoscute şi utilizate de sătenii dinBreb - Maramureş, în Acta Musei, 2004, 175-206 (comunicare prezentată laSesiunea de comunicări ştiinţifice de la Sighet, 1975).Ardelean, Bereş 2000 – Gavril Ardelean, Iosif Beres, Fauna de vertebrate aMaramureşului , Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2000.Bakos 1982 - Ferenc Bakos, Istoria cuvintelor maghiare de origine română,



Editura Academiei, Budapesta, 1982 (cf. Gabriel Gheorghe, Influenţa limbiiromâne asupra graiurilor maghiare..., în Noua Revistă Română.Băiuţ 2003 – Comuna Băiuţ. Schiţă monografică, Ed. de Primăria comuneiBăiuţ. Lucrare coordonată de Victor Vaum, 2003.Bănăţeanu 1965 – Tancred Bănăţeanu, Portul popular din regiunea

Maramureş. Zonele Oaş, Maramureş, Lăpuş, Ed. de Casa Creaţiei Populare,Baia Mare, 1965.Bâle 2005 – Alexa Gavril Bâle, Leacuri pentru vite. Studii de etnoiatrie, Ed.Ethnologica, Baia Mare, 2005.Bârlea 1924 – Ion Bârlea, Literatura populară din Maramureş, Editura pentruLiteratură, Bucureşti, 1968. Ediţia a doua a volumelor Balade, colinde, bocetedin Maramureş şi Cântece poporane din Maramureş, Bucureşti, 1924 (paginae indicată după ediţia din 1968).Berdan 2002 – Lucia Berdan, Rit şi spectacol în jocul urşilor din Dărmăneşti,

în Acta Musei..., Sighet, 2002.Bilţiu 1990 – Pamfil Bilţiu, Poezii şi poveşti populare din Ţara Lăpuşului , Ed.Minerva, Bucureşti, 1990.Bilţiu 1996 – Pamfil Bilţiu, Gheorghe Pop, Sculaţi, sculaţi, boieri mari. Colindedin judeţul Maramureş, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1996.Bilţiu 1999 – Pamfil Bilţiu, Maria Bilţiu, Izvorul fermecat - Legende, basmemitologice, poveşti mitologice şi mito-credinţe din judeţul Maramureş, Ed.Gutinul, Baia Mare, 1999.Bilţiu 2001 – Pamfil Bilţiu, Maria Bilţiu, Fascinaţia magiei. Vrăji, farmece,desfaceri din judeţul Maramureş, Ed. Enesis, Baia Mare, 2001.

Bilţiu 2002 – Pamfil Bilţiu, Maria Bilţiu, Basme, poveşti, legende, povestiri,snoave şi poezii din Ţara Codrului , Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002.Birdaş 1994 – Emilian Birdaş, Satul şi mănăstirea Rohia din Ţara Lăpuşului,

judeţul Maramureş. Studiu monografic , Ed. Diacon Coresi, 1994.Blănaru 2002 – Alma Blănaru, Dicţionar de termeni păstoreşti , Ed. de CentrulCreaţiei Populare Suceava, 2002.Boga 1970 – Gheorghe Boga, Un grai tipic de interferenţă, în Studii şi articole,Baia Mare, 1970, 39-43.Borza 1968 – Alexandru Borza, Dicţionar etnobotanic , Editura Academiei,Bucureşti, 1968.Bota 2005 – Ioan M. Bota, Rona de Jos-Maramureş, prezentare monografică,Ed. Viaţa Creştină, Cluj Napoca, 2005.Brâncuşi 1983 – Grigore Brâncuşi, Vocabularul autohton al limbii române, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.Brediceanu 1957 – Tiberiu Brediceanu, 170 de melodii populare româneşti din Maramureş, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1957.



Bud 1908 – Bud, Poezii populare din Maramureş, adunate de vicarul Maramureşului . Editura Academiei Române (Din viaţa poporului român.Culegeri şi studii), Bucureşti, 1908.Bulgăr 2007 – Gh. Bulgăr, Gh. Constantinescu-Dobridor, Dicţionar dearhaisme şi regionalisme, Ed. Saeculum Vizual, 2007.

Bunea 1912 – Angustin Bunea, Încercare de Istoria românilor până la 1382 ,Ediţiunea Academiei Române, Bucureşti, 1912, 105-169 (caOrganizareastatelor române în vechea Dacie Traiană).Butură 1979 – Valer Butură, Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979.C.C. 1979 – Constantin Calogherato, Focul viu, în Tradiţii maramureşene,Baia Mare, 1979, 37-47; Cojina, 55-59.Caia 2002 – Gheorghe Caia, Daniela Caia, Rozavlea din Ţara Maramureşului ,Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2002.Calendar 1980 – Ion Bogdan, Mihai Olos, Nicoară Timiş, Calendarul Maramureşului , Baia Mare, 1980.Calendar 2007 – Calendarul Maramureşului , Ed. Cybela, Baia Mare, 2007, nr.5-6.Candrea 1928 – Ion Aureliu Candrea, Iarba fiarelor. Studii de folclor. Dindatinile şi credinţele poporului român. Ed. de Fundaţia Naţională pentru Ştiinţăşi Artă, Academia Română, Institutul de Istoria şi Teoria Literară G. Călinescu,Bucureşti, 2001 (prima ediţie în 1928).Candrea 1944 – I. Aurel Candrea, Folclorul medical român comparat. Priviregenerală. Medicina magică. Editura Polirom, Iaşi, 1999; prima ediţie în 1944

(pagina e indicată după ediţia din 1999).Caragiu 1975 – Matilda Caragiu Marioţeanu, Compendiu de dialectologieromână (nord şi sud-dunăreană), Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1975.Cavnic 1974 – Cavnic, şase secole de minerit , Ed. de Consiliul Judeţean alSindicatelor Miniere Maramureş, Baia Mare, 1974.Coman 2004 – Gheorghe Coman, Moisei-vatră străveche românească, Ed.Limes, Cluj Napoca, 2004.Corniţă 1997 – Corniţă, Paradigme ale expresivităţii în lirica popularănerituală din Maramureş, Ed. Umbria, Baia Mare, 1997.Coteanu 1981 – I. Coteanu, Dorul, personaj de mit?, în Semantică şisemiotică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.Crâncău 2004 – Ioan Crâncău, Porecle şi supranume în Tăuţii Măgherăuşi , înMemoria Ethnologica, nr. 11-13, 2004, 1301-1303.D. Pop 1970 – Dumitru Pop, Folcloristica Maramureşului , Ed. Minerva,Bucureşti, 1970.



D. Pop 1978 – Dumitru Pop, Folclor din Zona Codrului , Ed. de Centrul de îndrumare a creaţiei populare şi a mişcării artistice de masă al judeţuluiMaramureş, Baia Mare, 1979.Dariu Pop 1938 – Dariu Pop, Mărturii strămoşeşti. Note paleogeografice pemargini de cărţi bisericeşti sătmărene, Ed. Athenaeum, Satu Mare, 1938.

Datcu 1968 – Iordan Datcu, studiu introductiv la lucrarea Literatură popularădin Maramureş (Bârlea), Ed. pentru Literatură, Bucureşti, 1968.Dăncuş 1986 – Mihai Dăncuş, Zona etnografică Maramureş, Ed. SportTurism, Bucureşti, 1986.Dăncuş 2010 – Mihai Dăncuş, Obiceiuri din viaţa omului în Maramureş / Naşterea şi copilăria, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2010.Dărăbuş 2008 – Carmen Dărăbuş, Identitate şi comunicare, Ed. Universităţiide Nord, Baia Mare, 2008.Demeter, Marin 1935 – I. Demeter, I. Marin, Maramureşul Românesc. Studiude geografie, Cartea Românească, Bucureşti, 1935.DER – Alexandru Ciorănescu, Dicţionar Etimologic al Limbii Române, Ed.Saeculum I.O., Bucureşti, 2007 (prima ediţie: 1958-1959).DEX – Dicţionarul explicativ al limbii române, ed. a II-a, Ed. Universenciclopedic, Academia Română, Institutul de lingvistică Iorgu Iordan,Bucureşti, 1998.DRT – Alexandru I. Marina, Ion M. Botoş, Nuţu L. Pop, Dicţionarul regionalismelor din partea dreaptă a Tisei , Editat de Biblioteca Judeţeană"Petre Dulfu", Baia Mare, 2010.Dimiu 2002 – Mihai Dimiu, Simţul spaţiului în teatrul folcloric din Maramureş,

în Acta Musei Maramoresiensis, Sighetu Marmaţiei, 2002.Dumitru 1992 – Ecaterina Dumitru, Răducanu Dumitru, Terapia naturistă.Incursiune în farmacia naturii , Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1992.Eretescu 2007 – Constantin Eretescu, Fata Pădurii şi Omul Nopţii. Încompania fiinţelor supranaturale, Ed. Compania, Bucureşti, 2007.Evseev 2001 – Ivan Evseev, Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale, Ed.

Amarcord, Timişoara, 2001.D. Pop 1970 – Elisabeta Dobozi-Faiciuc, Dragomireşti, străveche vatrăromânească, Ed. Dragoş Vodă, Cluj Napoca, 1998.Felecan 1970 – Nicolae Felecan, Observaţii asupra lexicului latin dindocumentele medievale maramureşene, în Studii şi articole, Baia Mare, 1970,44-46.Felecan 1983 – Nicolae Felecan, Terminologia meseriilor, în Graiul... zonei Chioar, Baia Mare, 1983, 85-107.Felecan 2011 – Nicolae Felecan, Elemente arhaice latine, în graiurile dinnordul ţării, în Între lingvistică şi filologie, Ed. Mega, Cluj Napoca 2011.



Filipaşcu 1940 – Alexandru Filipaşcu, Istoria Maramureşului , Ed. Gutinul,Baia Mare, 1997; prima ediţie în 1940 (pagina indicată se referă la ediţia din1997).Gârdani 2007 – Gârdani, file de cronică, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2007.Georgeoni 1936 – Alexandru Georgeoni, Cercetări asupra păstoritului în

Maramureş, Bucureşti, 1936, Biblioteca Zootehnică, nr. 24.Gh. Pop 1971 – Gheorghe Pop, Elemente neologice în graiul maramureşean,Ed. Dacia, Cluj, 1971.Gh. Radu 1970 – Gheorghe Radu, Observaţii asupra lexicului subdialectului maramureşean pe baza NALR - Maramureş, în Studii şi articole, Baia Mare,1970, 21-24.Gheza 1972 – Vida Gheza, Dimensiunile veşniciei, în Maramureş, mai 1972,4.Ghinea, 2007 – Laura Ghinea, Noile modele, Maramureş între ficţiune şi realitate, Ed. Universitatea de Vest, 2007.Givulescu, 1990 – Răzvan Givulescu, Flora fosilă a miocenului superior de laChiuzbaia (jud. Maramureş), Ed. Academiei, Bucureşti, 1990.Gorovei 1931 – Artur Gorovei, Descântecele românilor , Bucureşti, 1931, învol. Folclor şi folcloristică, Ed. Hyperion, Chişinău, 1990.Grad 2000 – Elena Grad, Săcel, vatră de istorie şi civilizaţie maramureşeană,Ed. Dragoş Vodă, Cluj Napoca, 2000.Graur 1980 – Alexandru Graur, Cuvinte înrudite, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1980.Horj 2007 – Pavel Horj, Posesiunea şi începutul exploatării pădurilor pe Valea

Vaserului , în Ambăle Vişae, Ed. Eurotip, Baia Mare, 2007, 96-109.Hotea 2006 – Ion Hotea, Valea Stejarului, graiul şi folclorul obiceiurilor ,Sighetu Marmaţiei, 2006.Iordan 1963 – Iorgu Iordan, Toponimia românească, Ed. Academiei,Bucureşti, 1963.Iordan 1983 – Iorgu, Iordan, Dicţionar al numelor de familie româneşti , Ed.Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983.Iorga 1906 – Nicolae Iorga, Pagini alese din însemnările de călătorie prin

Ardeal şi Banat (1906), Ed. Minerva, Bucureşti, 1977, col. BPT.Iuliu Pop, 1970 – Iuliu Pop, Contribuţii la cunoaşterea ceramicii din Săcel , înStudii şi articole, Baia Mare, 1970, 108-112.Ivanciuc 2006 – Teofil Ivanciuc, Ghidul turistic al Ţării Maramureşului , Ed.Limes, Cluj Napoca, 2006.Jud. Maramureş 1980 – Grigore Posea, Codreanu Moldovan, Aurora Posea,Judeţul Maramureş, Ed. Academiei, Institutul de geografie, Bucureşti, 1980.Kernbach 1989 – Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Ed.



Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1989.Latiş 1993 – Vasile Latiş, Păstoritul în Munţii Maramureşului , Baia Mare,1993.Lenghel 1962 – Petre Lenghel-Izanu, Folclor din Maramureş, în Folclor dinTransilvania, vol. I, Ed. Minerva, Bucureşti, 1962.

Lenghel 1979 – Petre Lenghel-Izanu, Daina mândră pân Bârsana (schiţămonografică), Baia Mare, 1979.Lenghel 1985 – Petre Lenghel-Izanu, Poezii şi poveşti populare dinMaramureş, Ed. Minerva, Bucureşti, 1985.M. Pop 1980 – Mihai Pop, prefaţă la Antologie de folclor din judeţul Maramureş, Baia Mare, 1980.M. Pop 1984 – Cuvânt înainte la Zona etnografică Lăpuş, Georgeta Stoica,Mihai Pop, Ed. Sport Turism, Bucureşti, 1984.Macrea 1970 – D. Macrea, Cuvintele româneşti în limbile vecine, în Studii delingvistică română, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1970, 9-25.Malinowski 1925 – Bronislaw Malinowski, Magie, ştiinţă şi religie, Ed.Moldova, Iaşi, 1993 (traducere după ediţia din 1925).Marmaţia 2003 – Marmaţia, nr. 7/1, Ed. de Muzeul Judeţean de Istorie şi

Arheologie Maramureş, Baia Mare, 2003.MDA - Micul Dicţionar Academic, vol. I-IV, Editura Univers Enciclopedic,Bucureşti, 2001.Memoria 2001 – Memoria Ethnologica, nr. 1, Baia Mare, 2001.Memoria 2002 – Memoria Ethnologica, nr. 4-5, Baia Mare 2002.Memoria 2003 – Memoria Ethnologica, nr. 6-7, Baia Mare, 2003.

Memoria 2004 – Memoria Ethnologica, nr. 10, Baia Mare, 2004.Memoria 2004 bis – Memoria Ethnologica, nr. 11-13, Baia Mare, 2004.Memoria 2007 – Memoria Ethnologica, nr. 21-23, Baia Mare, 2007.Meruţiu 1936 – Radu M. Meruţiu, Regiunea Baia Mare-Baia Sprie (extras dinLucrările Institutului de Geografie al Universităţii din Cluj, vol. VI), TipografiaCartea Românească, Cluj, 1936.Mihai 2007 – Nicoleta Mihai, Dicţionar de regionalisme, Ed. Lucman,Bucureşti, 2007.Mirescu 2006 – Corneliu Mirescu, Ţara Lăpuşului , Ed. Etnologică, Bucureşti,2006.Mihali, Timiş 2000 – Nicoară Mihali, Nicoară Timiş, Cartea Munţilor. Borşa-schiţă monografică, Ed. Fundaţiei Culturale Zestrea, Baia Mare, 2000.Mihaly de Apşa 1900 – Ion Mihaly de Apşa, Istoria comitatului Maramureş.Diplome maramureşene din secolele XIV şi XV , Sighet, 1900.Morariu 1937 – Tiberiu Morariu, Vieaţa pastorală în Munţii Rodnei , Studii şicercetări geografice II, Societatea Regală Română de Geografie, Bucureşti,



1937.Moraru 1990 – Sergiu Moraru, glosar la Folclor şi folcloristică, Ed. Hyperion,Chişinău, 1990.Nistor 1977 – Francisc Nistor, Poarta maramureşeană, Ed. Sport-Turism,Bucureşti, 1977.

Nistor 1980 – Francisc Nistor, Arta lemnului din Maramureş, Ed. de CentrulJudeţean de Indrumare a Creaţiei Populare, Baia Mare, 1980.NDU - Noul Dicţionar Universal al Limbii Române, Editura Litera International,Bucureşti-Chişinău, 2006.Odobescu 1973 – Ion Odobescu, Toponimia satului Odeşti , în Studii şiarticole, Baia Mare, 1973, 37-55.Olteanu 2001 – Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed.Paideia, Bucureşti, 2001.Papahagi 1925 – Tache Papahagi, Graiul şi folklorul Maramureşului. Texte.Muzică. Toponimii. Onomastică. Glosar , Editura Minerva, Bucureşti, 1981;prima ediţie în 1925 (pagina indicată se referă la ediţia din 1981).Paşca 1979 – Valer Paşca, Tradiţia moaşei de coşargă din Boiu Mare, jud.Maramureş, în Tradiţii maramureşene, Baia Mare, 1979.Pănoiu 1977 – Andrei Pănoiu, Din arhitectura lemnului din România, Ed.Tehnică, Bucureşti, 1977.Pătruţ 1980 – Ioan Pătruţ, Onomastica românească, Ed. Ştiinţifică şiEnciclopedică, Bucureşti, 1980.Petrovai 2007 – Ion Petrovai, Multiculturalism în Ţara Maramureşului ,

Academia Română. Centrul de Studii Transilvănene, Cluj Napoca, 2007.

Pop, Olos 2004 – Maria Pop, Elisabeta Olos, Remedii din farmacia naturii ,Ed. Fiat Lux, Bucureşti, 2004.Popa 1970 – Radu Popa, Ţara Maramureşului în veacul al XIV-lea, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1970.Precup 1926 – Emil Precup, Păstoritul în Munţii Rodnei , Universitatea dinCluj, Biblioteca Dacoromaniei, 1926.R. Pop 1993 – Romulus Pop, Glasul pecetarelor , Ed. de Biblioteca RevisteiFamilia, Oradea, 1993.Radu 2005 – Vasile Radu, Culcea (1405-2005), Ed. Mega, Cluj Napoca, 2005.Râpeanu 2001 – Sanda Râpeanu, Lingvistica romanică. Lexic, Morfologie,Fonetică, Ed. All, Bucureşti, 2001.Rosetti 1962 – Rosetti, Istoria Limbii Române, vol. II, Limbi balcanice, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1962.Russu 1981 – Russu, Etnogeneza românilor. Fondul autohton traco-dacic şi componenta latino-romanică, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981.Sălăjan 1998 – Iuliu Sălăjan, Feconda-Tohat, străveche vatră de sub Codru



maramureşean, Ed. Dragoş Vodă, Cluj Napoca, 1998.Scurtu 1966 – Vasile Scurtu, Termenii de înrudire în limba română, Ed.

Academiei, Bucureşti, 1966.Sireteanu 1983 – Ion Popescu-Sireteanu, Limba şi cultura populară. Dinistoria lexicului românesc , Ed. Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1983.

Stoica, Pop 1984 – Georgeta Stoica, Mihai Pop, Zona etnografică Lăpuş, Ed.Sport Turism, Bucureşti, 1984.Szilágyi I. 1876 – Szilágyi István, Máramaros vármgye egytemes leirása,Budapesta, 1876, apud Mihai Dăncuş, Scriitori şi savanţi maghiari despreetniile din Maramureş, în Acta Musei..., Sighet, 2004, 17-35.Şainelic 1986 – Sabin Şainelic, Maria Şainelic, Zona etnografică Chioar , Ed.Sport Turism, Bucureşti, 1986.Şăineanu - Lazăr Şăineanu, Dicţionarul universal al limbii române, ediţia a XI-a, revăzută, adăugită şi actualizată, Ed. Mydo-Center, Iaşi, 1995-1998.Ştef 2005 – Dorin Ştef, Mioriţa s-a născut în Maramureş, Ed. Dacia, ClujNapoca, 2005.Şter 1973 – Ion Chiş Şter, Aurelia Tânţar, Folclor şi obicei din Boiu Mare, înStudii şi articole, vol. II, Baia Mare, 1973, 125-126.Şter 1979 – Ion Chiş Şter, Maria Ţânţar, Un obicei agrar: Udătoriu, în Tradiţiimaramureşene, Baia Mare, 1979, 23-36.Şter 1983 – Ion Chiş Şter, Gheorghe Pop, Graiul, etnografia şi folclorul zonei Chioar , Baia Mare, 1983.Şteţco 1990 – Valerica Şteţco, Poezii populare din Ţara Maramureşului , seriaFolclor din Transilvania, IX, Ed. Minerva, Bucureşti, 1990.

Teodorescu, Gheţie 1977 – Mirela Teodorescu, Ion Gheţie, Manuscrisul dela Ieud , Editura Academiei, Bucureşti, 1977.Tomi 2005 – Marian Nicolae Tomi, Maramureşul Istoric în date, Ed. Grinda,Cluj Napoca, 2005.Ţelman 2005 – Ion Ţelman, Istoria localităţii Cuhea, în Monografia Cuhea înistoria şi cultura Maramureşului , Sighet, 2005.Ţeposu, Câmpeanu 1921 – Emil Ţeposu, Liviu Câmpeanu, Apele minerale şi staţiunile balneoclimaterice din Ardeal, Ed. Viaţa Românească, Bucureşti,1921.Ţiplea 1906 – Alexandru Ţiplea, Poezii populare din Maramureş, în Analele

Academiei Române. Seria II – Tomul XXXVIII, 1905-1906. Memoriile SecţiuniiLiterare, Bucureşti, 1906, 413-535.Ţurcanu 2005 – Rodica-Cristina Ţurcanu, Sprachkontakterscheinungen:Rumänisch-Deutsch-Ungarisch in Baia Mare und Umgebung, band II, EdituraRisoprint, Cluj Napoca, 2005.Ţurcanu 2008 – Rodica-Cristina Ţurcanu, Transfer de tehnologie, transfer de



terminologie - contact lingvistic şi comunicare, Ed. Universităţii de Nord BaiaMare, Ed. Risoprint Cluj Napoca, 2008.Ţurcanu 2009 – Rodica-Cristina Ţurcanu, Rumänische lokaleSprachvarietäten in der Maramuresch - Träger deutscher und jiddischer Sprachkontakteelemente. Das sonderbare Manuskript von Dr. Iusco, Landartz

Documents

124129650 Dictionar de Regionalisme Si Arhaisme Din Maramures