1 RO Medicamente Homeopate CURS 1 Slide RO

8/16/2019 1 RO Medicamente Homeopate CURS 1 Slide RO

http://slidepdf.com/reader/full/1-ro-medicamente-homeopate-curs-1-slide-ro 1/5

CURS 1

Obiective1. Terminologie. Definiţia homeopatiei.2. Scurt istoric. Contribuţia lui Samuel Hahnemann în homeopatie.

3.

Răspândirea homeopatiei. 4. Paralela homeopatie – alopatie.5. Avantajele şi indicaţiile homeopatiei. 6. Limitele homeopatiei.

1. Terminologie

• Alopatie - medicină convenţională, axată pe suprimarea simptomelor • Medicină complementară şi/sau alternativă (CAM) aproximativ 600 terapii neconvenţionale:

o Fitoterapiao Gemoterapiao

Homeopatiao Aromaterapiao Mineraloterapiao Acupuncturao Presopuncturao Masajulo ...

Concepţia medicală homeopată

• Apartenenţă a terapiei homeopate la metodele terapeutice de reglare

• Natura bolii: reacţională, dinamică şi interactivă

•

Abordarea bolnavului – considerat unic în relaţia cu mediul său înconjurător

Definiţia homeopatiei

• Metodă de tratare a bolnavului (individualizare)• Metodă terapeutică ce pune în aplicare legea similitudinii, utilizând doze reduse sau

infinitezimale ale unui agent terapeutic care în doze obişnuite este capabil să producă într -unorganism sănătos o stare asemănătoare sau chiar identică simptomelor bolii pe care o tratează. „omoios” (asemănător) + „pathos” (suferinţă) = homeopatie

• Principiul pe care se bazează homeopatia : „Similia similibus curantur”

2. Scurt istoric al homeopatiei

•

Hipocrat (470 – 350 îen.) - alopatia şi homeopatia coexistă – “Simptomele reprezintă exprimarea efortului organismului de a-şi regăsi echilibrul pierdut.

Aceste simptome nu trebuie combătute ci favorizate. Medicaţia trebuie să acţioneze însensul asemănător bolii”

• Paracelsus (1493 – 1541) - sprijină ideea de auto-vindecare

• Samuel H ahnemann (1755 – 1843)



- „Majoritatea substanţelor medicamentoase produc un efect dublu: un efect direct şi un efectsecundar, opus primului”.

Contribuţia lui Samuel Hahnemann la dezvoltarea homeopatiei

– Medic, traducător de cărţi medicale: “Materia Medica“(Cullen); –

Reintroducerea ştiinţifică a homeopatiei în medicină; – Experimentează efectul a numeroase substanţe (pe el însuşi, familie) –

1796 – anul înfiinţării homeopatiei: “Essai sur un nouveau principe pour décuvrir lesvertues curatives des substances médicinales”

– Defineşte triada conceptuală a homeopatiei: similitudine, globalitate, infinitezimalitate – A introdus în terapie denumirea de esenţă – (tincturile mamă obţinute din produsele

vegetale) –

A pus la punct metodele de preparare a medicamentelor homeopatice pornind de la planta proaspătă, sau de la sucul obţinut din plantele proaspete prin presare

– A stabilit metodele de preparare diluţiilor şi a administrării de doze infinitezimale

–

Studiul “bolilor cronice” (psora, sicoza, sifilis)

Lucrări editate de Hahnemann

• Materia medicală homeopatică – 1805

• Medicina experienţei – 1806

• Organonul artei de a vindeca – 1810 - Defineşte homeopatia

• Materia medica pură – 1810 – 1821 - Grupează toate patogeneziile medicamentelor

homeopatice• Tratat de boli cronice – 1825 (Repertoar) - Terapeutică homeopată

3. Răspândirea homeopatiei

•

Germania – Samuel Hahnemann• Franţa - Leon Vannier• America - Constantin Hering şi James Taylor Kent• România

– Hahnemann: medicul baronului Bruckental (1777 – 1779 - Sibiu) – Friedrich Kraft (1838), Eduard Spech (1846 - 1865), Alois Jenicek (1859-1870) – 1863 – Interzicerea homeopatiei în instituţiile publice – Dr. Bărbulescu C.(1946), Dr. Georgescu P., Dr. Nicolicescu N. – Dobrescu D. – medic farmacolog, farmacist – Farm. Victor Iacobi (1948) – secţie de homeopatie în farmacia sa – Din 1980 – homeopatia e recunoscută oficial

Homeopatia în lume - azi

• Utilizată în peste 80 ţări, de peste 100.000 medici

• Context legal

– SUA



• FDA recunoaşte Farmacopeea homeopată americană din 1938; în 1998 – FDAstabileşte condiţiile care trebuie îndeplinite de medicamentele homeopate pentru a fi puse pe piaţă

•

punerea pe piaţă a „ National Institute of Health” – Birou de terapii alternative şicomplementare – informaţii referitoare la evaluarea ştiinţifică a medicamentelor

homeopate – Canada – din 2004 medicamentele homeopate fac parte din categoria produselor desănătate naturale

– Brazilia – din 1980 homeopatia este specialitate medicală recunoscută de Consiliul Federalal Medicilor

– Emiratele Arabe Unite – Reglementare homeopată în 2001 – India – homeopatia este înscrisă în sistemul naţional de sănătate indian, alături de medicina

occidentală şi medicina indiană tradiţională (Ayurveda şi Unani)

• Context legal - Europa

– Germania – GHP 2001 + suplimente

– Franţa – Pharmacopée Française X - ème édition

–

România FRX, supliment 2006 (p.323 – 330)

4. Paralela alopatie – homeopatie

5. Avantajele homeopatiei

• Metodă alternativă cu riscuri minime (utilizată corect) • Nu există noţiunea de toxicitate •

Nu există noţiunea de doză (prag de sensibilitate reactivă a individului) • Forme farmaceutice diverse, adecvate pentru orice vârstă • Foarte eficientă atât în boli cronice cât şi acute • Poate fi utilizată şi la categoriile cu risc: gravide, sugari • Relativ avantajoasă din punct de vedere economic

Principalele indicaţii ale homeopatiei

• Patologiile de ordin psiho-afectiv

Alopatia

• “Contraria contrariis curantur”• Axată pe studiul cauzei • Terapie cauzală • Cercetarea cauzelor• Doze ponderale

(nivele plasmatice detectabile)

• Medicamente: sinteză • Experiment pe animal• Tratament standardizat

Homeopatia

• “Similia similibus curantur” • Studiul terenului• Terapie reacţională • Cercetarea semnelor• Doze infinitezimale

(doza mai putin importantă,mai importantă este frecvenţa)

• Medicamentele: naturale• Experiment pe om sănătos • Tratament individualizat



• Patologiile infecţioase (mai ales la copii: infecţii ORL şi pulmonare) • Boli de origine alergică: astm eczeme, urticarie, febra de fân • Boli reumatismale: artrite, artroze.• Traumatisme: echimoze, entorse• Tulburări circulatorii venoase: varice, hemoroizi

•

Dermatoze: eczemă, herpes • Afecţiuni ginecologice: tulburări de ciclu, dismenoree • Pregătirea naşterii, rezolvarea unor probleme ce apar pe parcursul sarcinii.

6. Dezavantajele şi limitele homeopatiei Dezavantajele homeopatiei

• Alegerea tratamentului – uneori dificilă

• Durata tratamentului (boli cronice)

• Tratament complex, dificil de reţinut de către pacient

• Eşecul tratamentului homeopat:

– depăşirea indicaţiilor de utilizare a homeopatiei; – nu s-a găsit tratamentul potrivit (simillimum); – pacientul nu a respectat schema de tratament.

• Nu se utilizează homeopatia în următoarele situaţii:

– depăşirea posibilităţilor reacţionale ale individului – suferinţă acută cu distrucţie organică – epuizarea posibilităţilor de vindecare naturală a organismului.

Contraindicaţii ale homeopatiei

• U nele situaţii de urgenţe

– Infarct miocardic – Embolie pulmonară –

Accident vascular cerebral –

Criza de epilepsie

Când se apelează la homeopatie?

• Când nu există tratament convenţional eficient • Când metodele convenţionale de tratament au numeroase efecte secundare•

Când efectele secundare ale tratamentului convenţional sunt foarte severe • Pentru a reduce dependenţa de unele medicamente administrate pe termen lung (boli cronice)

• În scop preventiv

De ce creşte consumul de medicamente homeopate?

• Eficienţa tratamentului în numeroase cazuri • Tratamentul individualizat



• Perceperea riscului unor medicamentelor clasice

• Originea naturală a medicamentelor homeopate (numeroase)• Eficienţa redusă a tratamentului alopat în cazul unor boli • Motive financiare (±)• Încurajările provenite din mas-media.

Concluzii

• Homeopatia: metodă terapeutică străveche

• Samuel Hahnemann – fondatorul homeopatiei moderne

• Homeopatia este practicată în numeroase ţări ale lumii, inclusiv România

• Homeopatia prezintă avantaje, dar are şi limite.

Bibliografie1. Blajeni-Aurian C. – Homeopatia. Teorie şi practică, Ed. Litera, Bucureşti, 1994. 2.

Caba T. – Homeopatia, Ed.Litera, vol.1, Bucureşti, 1989 3. Netien G., Traisnel M., Verain A. - Médicaments homéopathiques, Ed. Technique et

Documentation, Paris, 19864. Moldovan M. Compendiu de homeopatie, Ed. Medicală Iuliu Haţieganu Cluj-Napoca,

2007.5. Dantas F. - Reporting and investigating adverse effects of homeopathy, British

Homeopathic Journal, 1999, 88: 99-100.6. Chemouny B. – Le guide de l`homeopathie, Ed. Odile Jacob, Paris, 2000.7. Ducot E. – Incursiune în homeopatie, Ed. Polirom, Bucureşti, 1999. 8. Boulet J. Dicţionar de homeopatie. Editura Z 2000, Bucureşti, 1999. 9. Stinghe R. – Paracelsus, sau un mod de a concepe homeopatia, Buletinul Societăţii

Române de Homeopatie, 1997, 2 (1): 13 – 14.10. ***http://www.cartage.org.lb/en/themes/Biographies/MainBiographies

/H/Helmont/1.html.11. Crawford N.W., Cincotta D.R., Lim A., Powell C.V.E. - A cross-sectional survey of

complementary and alternative medicine use by children and adolescents attending theUniversity Hospital of Wales, BMC Complementary and Alternative Medicine 2006,6:16.

12. Frye J.C. – Herbal and Homeopathic Medicine: Understanding The difference, Seminarsin Integrative Medicine, 2003, 1 (3): 158-166.

13. Hunter S.G. - Non traditional medications. Homeopathy and herbal medicine, HomeStudy course, 1996, 22 (4): 158-166.

14.

Moss K., Boon H.S., Ballantyne P., Kachan N.- New Canadian natural health productregulations: A qualitative study of how CAM practitioners perceive they will beimpacted, BMC Complementary and Alternative Medicine 2006, 6:18.

15. Owen D. - Familiarizing medical students with complementary and alternative medicine:encouraging new attitudes and ideas, Complementary Therapies in Medicine 1999, 7: 38-41.

16. *** - An Overview of Positive Homeopathy Research and Surveys, The European Network of Homeopathy Researchers, 2005, pag. 1-12, http://www.homeopathy-soh.org/.

http://www.homeopathy-soh.org/whats-new/documents/Positivehomeopathy.PDF




Documents

1 RO Medicamente Homeopate CURS 1 Slide RO